‚

Gustave Le Bon - Psihologia mulţimilor

Gustave Le Bon (1841-1931), sociolog, psiholog şi medic francez a pus bazele

teoriei despre comportamentul colectiv prin apariţia in anul 1895 a lucrării Psihologia

mulţimilor.

Lucrarea e structurată pe trei carţi, Sufletul mulţimilor, Opiniile şi credinţele

mulţimilor şi Clasificare şi descrierea diverselor categorii de mulţimi, fiecare din aceste

carţi avand patru, respectiv cinci capitole in care se face o trecere in revistă a

principalelor caracteristici alea mulţimilor.

In introducerea acestei carţi, Le Bon consideră că, marile răsturnări ce anunţă

schimbările de civilizaţii, sunt datorate modificării ideilor popoarelor. În epoca actuala,

gandirea oamenilor se transforma din două motive: a.”distrugerea credinţelor religioase ,

politice şi sociale” (p.7) si b. apariţia unor concepte noi, “generate de descoperirile

moderne din ştiinţă şi industrie” (p.7). Epoca modernă, spune Le Bon, este una de

tranziţie şi anarhie pentru că ideile vechi sunt incă puternice, iar cele noi sunt in curs de

desfăşurare şi nu îsi pot face loc in societate. Astăzi, prestigiul mulţimilor sporeşte asiduu

, fiind unica forţă care nu este ameninţată de nimeni şi de nimic. Tot in Introducere sunt

expuse şi revendicările mulţimilor: acestea cer limitarea orelor de muncă, exproprierea

minelor, a căilor ferate, a uzinelor şi pământurilor; împărţirea egală a produselor,

eliminarea claselor de sus in favoarea maselor populare etc.

“Individul este cea mai importantă invenţie a timpurilor moderne” (Serge

Moscovici 1994, (p.69), ce nu poate trăi decat in colectivitate. Chiar dacă iniţial pare

independent, individul ajunge la un moment dat să se afilieze unui grup sau unei mulţimi.

În cartea întâi, „Sufletul mulţimilor”, capitolul întâi, „Caracteristicile generale ale

mulţimii”, Le Bon defineşte noţinea de „mulţime” din două puncte de vedere: in primul

rând mulţimea reprezintă o reunire de indivizi oarecare, de naţionalitate, profesie si sex

diferit; iar in al doilea rând, mulţimea e definita şi din punct de vedere psihologic, astfel:

1

www.referat.ro

„in anumite imprejurari, o aglomerare de oameni capătă caracteristici noi, extrem de

diferite de ale fiecăruia din indivizii ce o compun.Personalitatea conştientă dispare,

sentimentele si ideile tuturor elementelor componente fiind orientate in aceeaşi direcţie,

formându-se un suflet colectiv”. Acest suflet colectiv ce carcterizează mulţimile, îi face

pe oameni să reacţioneze intr-un mod diferit, decât ar reacţiona individual, izolat.

Filosoful german Gramsci este de părere că, „luat separat, fiecare dintre noi este suficient

de raţional; luaţi împreună, într-o mulţime, în timpul unei adunări politice sau chiar

într-un grup de prieteni, suntem cu toţii gata să comitem cele mai mari nebunii”. In

continuare sunt prezentate cauzele ce determină la mulţimi manifestarea unor

comportamente specifice. Astfel, individul ce face parte dintr-o mulţime are sentimentul

unei „puteri invincibile” şi asta doar pentru că face parte din mulţime; „contagiunea

mentală” si “sugestibilitatea” sunt şi ele unele din cauzele manifestării unor

comportamente specifice la muţimi.

În următorul capitol sunt prezentate „sentimentele şi moralitatea mulţimilor”.

Mulţimile nu-şi domină reflexele, ghidându-se după impulsuri fiind în acelaşi timp si

foarte mobile (ex.trec de la cruzime la generozitate). De asemenea în mulţime, prima

sugestie ce apare se impune imediat prin contagiune, tocmai de aceea „observaţiile

colective sunt cele mai eronate” (Gustave Le Bon, 1901, p.24 ). Treptat, mulţimile ajung

să creeze foarte mari probleme omenirii, ele neacceptând nici o piedică între dorinţă si

realizarea ei, „odată adunaţi şi amestecaţi, oamenii îşi pierd orice simţ critic” ( Serge

Moscovici, 1994, p 93 ). Pentru a fi pe placul mulţimilor trebuie sa abuzezi de afirmaţii,

repetiţii, exagerări şi sa nu incerci să demonstrezi pe căi logice un lucru, deoarece

mulţimea nu este asemenea individului şi nu poate accepta contrazicerea sau dezbaterea.

Ideea centrală a capitolului „Ideile, raţionamentele si imaginaţia mulţimilor”,

constă in faptul că acestea sunt impresionate doar de imagini, de modul in care sunt

prezentate faptele care trebuie sa produca imagini socante ocupând si obsedând mintea

indivizilor din mulţime.

Capitolul patru, „Forma religioasă pe care o iau toate convingerile mulţimilor”,

dezbate faptul că, religiozitatea nu constă numai in adorarea unei divinităţi si supunerea

oarbă la ordinele sale ci şi în concentrarea forţelor proprii pentru o ţintă a sentimentelor si

acţiunilor tale.

2

Le Bon, in cartea a doua, „Opiniile şi credinţele mulţimilor”, în primele doua

capitole, studiază „Factorii îndepărtaţi si imediaţi ai credinţelor si opiniilor mulţimilor”

şi constată că tradiţiile influenţează civilizaţiile, iar timpul „determină evoluţia si moartea

tuturor credinţelor”. Imaginile, cuvintele, experienţa si raţiunea sunt câţiva dintre factorii

imediati ai opiniilor mulţimilor. Imaginile, de exemplu, impresionează mulţimile, in timp

ce raţiunea lasă locul sentimentelor pentru a infuenţa.

In continuare, autorul trece in revista „Conducătorii mulţimilor si mijloacele lor

de convingere”. Dupa cum consideră Le Bon, conducatorul e indispensabil mulţimii,

acesta acţionand prin mijloace precum afirmaţia, repetiţia si contagiunea, pentru a

influenţa mulţimea. De asemenea prestigiul are un rol foarte important in manipularea

unei mulţimi. Fie el dobândit sau personal, pretigiul ne împiedică să vedem lucrurile aşa

cum sunt. Conducătorul, pentru a fi pe placul mulţimii, trebuie sa ştie cum să le

vorbească, „să facă apel la pasiunile, credinţele şi imaginaţia lor” ( Serge Moscovici,

1994, p.102 ).

Din capitolul „Limitele de variabilitate a credinţelor şi opiniilor mulţimilor”, este

de reţinut fapul ca opiniile momentane apar si pier în fiecare epoca, in timp ce credinţele

permanente, rezistă in timp şi sunt fundamentul civilizaţiei.Numarul opiniilor mobile

este mare, de aici „neputinţa guvernelor de a dirija opinia publică”.

In toate cele cinci capitole ale cărţii a treia, Le Bon clasifică diversele categorii de

mulţimi. Astfel, el imparte mulţimile în doua mari categorii, care sunt si ele la rândul lor

divizate: 1.Multimile eterogene anonime ( mulţimile de pe stradă ) si neanonime ( jurii,

adunări parlamentare ) si 2. Mulţimi omogene, cum sunt sectele, castele si clasele.

Mulţimile eterogene sunt alcătuite din indivizi oarecare, neamul fiind un factor ce ne

permite sa observăm care este diferenţa intre diversele mulţimi eterogene. Astfel, o

mulţime alcătuită din acelaşi tip de populaţie e diferit de o mulţime formată din indivizi

de diferite naţionalităţi. O mulţime eterogena neanonimă, poate fii „juraţii curţii cu juri”

care iniţial erau aleşi din rândul profesorilor, funcţionarilor, iar apoi din mici negustori şi

patroni. Acest tip de mulţime este profund inpresionată de sentimente şi nu de

raţionamente, fiind orbită de prestigiu. Un alt exemplu de mulţime eterogenă neanonimă

sunt şi „ adunările parlamentare” care au următoarele caracteristici: simplismul opiniilor

(rezolvarea celor mai dificile probleme sociale prin intermediul celor mai simple

3

principii), sugestibilitatea si influenţa conducătorilor (se bazează foarte mult pe

prestigiul lor decât pe raţionamente). De asemenea, adunarile parlamentare, „forma ideală

de guvernare” după Le Bon, prezintă doua pericole: în primul rând, risipa de mijloace

băneşti in cazul in care sunt nevoiţi sa respecte o hotărâre favorabilă dacă aceasta e

propusă de un alt parmamentar, aceasta diminuând bugetul statului iar al doilea pericol

constă in elaborarea unor legi ce restrâng sfera în care cetăţenii se pot mişca liber.

În încheierea cărţii Le Bon aduce in discuţie „mulţimile electorale” care au şi ele

caracteristici precum „slaba aptitudine pentru raţionament, lipsa spiritului critic,

iritabilitate, credulitate si simplism”. Pentru a cuceri mulţimile electorale, candidatul

trebuie sa aibe prestigiu, sa fie linguşitor, să facă promisiuni fantastice şi să nu aibe un

program scris exagerat, deoarece într-o eventuală victorie, faptele să nu fie confruntate.

Psihosociologi ca Serge Moscovici, Norman Goodman au trat de asemenea tema

comportamentului colectiv, insă lucrarea lui Gustav Le Bon, Psihologia mulţimilor chiar

dacă a fost scrisă acum 100 de ani, pare sa nu-şi fi pierdut deloc actualitatea. Originală,

îndrăzneaţă, cu un limbaj accesibil tuturor celor care vor sa afle mai mult despre trăirile si

frământările mulţimilor, consider că această carte este o veritabilă frescă a societăţii.

BIBLIOGRAFIE:

Moscovici, Serge. (1994). Psihologia sociala sau maşina de fabricat zei. Iaşi: Editura

Universităţii „Al.I.Cuza”.

4