Zelea Codreanu

DOCTINA LEGIONARĂ – ÎNTRE VIZIONARISM ȘI ALCHIMIE NAȚIONALĂ

Inchinare:Celui mai înalt Spirit Călăuzitor şi de Neam Mântuitor, umbrei de lumină a Arhanghelului Mihail pe Pământ - lui CORNELIU ZELEA CODREANU

Dedicaţie : Existenţa acestei cărţi se leagă de făptura soţiei mele, ELENA, fără înţelegerea şi sprijinul căreia ( moral şi de suflet) această carte n-ar fi prins corp şi fiinţă.

MOTO : “Şi vom veni mai mulţi din Soare-Apune: şi cei de ieri, şi cei ce azi încă nu-i ştim,

pe vechile morminte or să tune noi cavaleri cu chip de heruvim, şi ei sau alţii tot te vor supune,

strălucitorule Ierusalim” ( RADU GYR , STIGMATE II, ÎNTOARCEREA DIN CRUCIADĂ, p.

241)

NOTĂ

Această carte are drept scop declarat scoaterea de sub cea mai murdară, perversă şi constantă calomnie, a celui mai înalt şi activ spirit românesc al sec. XX : CORNELIU ZELEA CODREANU.

Dacă, această carte, ar tenta acest lucru la modul LITERAR-BELETRISTIC - ar fi ridiculizată şi bagatelizată de aşa-zişii “ oameni de ştiinţă “, închinători exclusiv la Demonul Raţiunii “Pure” – şi cu sufletul în eprubetă.

Dacă ar lua forma unei docte şi savante lucrări - tratat – ar descuraja atâţia oameni cu inima bună şi de bună-credinţă – dar mai puţin dispuşi la intrarea în labirintul aşa-zisei”ştiinţe” care, cel puţin azi, dacă nu e pozitivistă – se pretinde a nu fi deloc... Şi ar fi păcat – căci şi-ar rata şi trăda, prezenta carte, unul dintre scopurile ei fundamentale: atragerea cât mai multor martori oneşti, spre LUMINA ADEVĂRULUI ORBITOR, într-un necesar viitor proces de reparaţie morală, pentru cel mai neînfricat războinic metafizic, apărător al MORALEI CREŞTINE: CORNELIU ZELEA CODREANU. La acest proces viitor, şi necesar la modul absolut (pentru ca NEAMUL ROMÂNESC SĂ NU RĂMÂNĂ BLESTEMAT, ÎN VEAC, DE BLASFEMIE) – trebuie atrasă, de fapt şi de drept, întreaga naţiune română, căci pentru NEAMUL ROMÂNESC ŞI PENTRU NIMIC ALTCEVA S-A JERTFIT CORNELIU ZELEA CODREANU.

De aceea, voi căuta să îmbin, cât voi fi în stare de armonios, în acestă carte, rigoarea analizei textuale (care aduce argumente irefutabile pentru proiectatul proces

naţional) – cu stilul familiar – sub forma unei pledoarii , care să se constituie într-o VOCE puternică ( CÂT MAI APROAPE IDENTIFICABILĂ CU CONŞTIINŢA NEAMULUI ROMÂNESC ) , clamând DREPTATEA, în mod egal, pentru un spirit vizionar de excepţie – SPIRITUL LUI CORNELIU ZELEA CODREANU – şi pentru un neam ( al Mântuirii căruia unic, neasemuit vrednic şi adevărat vestitor a fost şi este CORNELIU ZELEA CODREANU): NEAMUL ROMÂNESC.

Prin lectura acestei cărţi, cititorii de bună-credinţă şi oneşti îşi vor putea depăşi propriile limite de sens (propuse sau impuse) ale vieţii lor – viaţă care le-a fost supusă unui bombardament diversionist şi dez-informaţional, de o putere şi tehnicitate diabolice.

În concluzie, aceată carte se adresează cât mai multor români: celor cu suflet de naţionalişti – dar şi ne-naţionaliştilor, dacă aceştia au mai păstrat măcar un grăunte de luciditate, de bună-credinţă şi de bun-simţ.

Şi, în definitiv, se adresează Lumii întregi, NEAMURILOR CU SPIRITE VII, căci CORNELIU ZELEA CODREANU este Înaintemergătorul Epocii Cosmice Mihaelice Terestre.

OBSERVAŢIE PRELIMINARĂ

Analiştii de bună-credinţă ai vieţii şi operei lui CORNELIU ZELEACODREANU fac, toţi, fără excepţie, o greşeală greu de înţeles: expediază cu mult prea multă repeziciune şi superficialitate partea de analiză spirituală a operei lui CORNELIU ZELEA CODREANU. Opera scrisă a acestuia conţine gândirea şi, mai ales, trăirile metafizice, vizionare, ale acestuia – gândire şi trăiri pe care le propune, ca IISUS HRISTOS, lumii întregi – drept exerciţii modelare şi modelatoare , atât pentru români, cât şi pentru oricare neam – în vederea contactării, de către aceştia, a entităţii sfinte, numită SPIRITUL NEAMULUI . Exerciţii spirituale formatoare, urmând sugestia unui model activ - spiritual: modelul CORNELIU ZELEA CODREANU, unic, în acest veac XX, pentru România şi pentru lume. În schimb, aceşti analişti pun excesiv de mare accent pe latura practică exterioară a Legiunii, pe existenţa evenimenţială, istorică, a Legiunii. Iar evenimenţialul istoric, fără revelarea fundamentului şi condiţionării lui metafizice – poate fi foarte uşor falsificat – până la inversarea semantică.

Şi se perseverează în acordarea de prioritate exagerată evenimentului –Legiune, - şi nu realizării operei alchimice naţionale prin Legiune - de parcă, în zilele noastre, generaţiile instruite, aşa de atent, în şcolile comunist-materialiste, ar fi avut acces , ceas de ceas şi în mod nelimitat şi nemijlocit, la cărţile lui CORNELIU ZELEA CODREANU, la concepţia sa metafizică etc. Din partea unui analist al spiritului lui CORNELIU ZELEA CODREANU e nevoie, pentru revelarea, către românii simpli, a ALCHIMISTULUI NAŢIONAL, care este CORNELIU ZELEA CODREANU, - e nevoie de mult mai multă insistenţă analitică şi aplecare către latura nevăzută, metafizică. Pentru că dinspre zona metafizică vin şi impulsurile către acţiunile Legiunii, impulsuri exprimate în zona evenimenţialului. (Impulsuri care vor veni mereu, în eternitate, spre sufletul Neamului Românesc). Şi nu vor înţelege mulţi cauza evenimentului - CORNELIU ZELEA CODREANU(cu toate că finalitatea acestui eveniment este de importanţă capitală pentru destinul românilor şi României, dar şi al Lumii), dacă nu li se vor dezvălui rădăcinile metafizice ale evenimentului cu ţel soteriologic, ce anume a încărcat semantic, a condiţionat şi a determinat apariţia evenimentului (mistic) în această formă expresivă – şi nu în alta.

Cartea noastră încearcă tocmai acest dificil, dar absolut necesar demers: căutarea şi analizarea, în opera scrisă a lui CORNELIU ZELEA CODREANU – a “resorturilor” spiritual-metafizice, prin care CORNELIU ZELEA CODREANU a intuit mental-spiritual Neamul Românesc, ca Spirit – şi, prin metode alchimice(adică de efort spiritual de “transmutare”spirituală, dinspre LUT spre CER, cum excelent spune ideologul Legiunii, FAUST BRĂDESCU*1 [1] ) , a proiectat Neamul Românesc în planul sacral - (şi) l-a revelat ca NEAM ÎNVIAT, Neam conştient de Arhanghelul Său, de Sinea Sa Spirituală. Neam Reîndumnezeit, prin acţiune morală.

Marea Operă Alchimică Naţională a lui CORNELIU ZELEA CODREANU este, virtual, împlinită (în planul sacralităţii ritualistice). Nouă, urmaşilor spirituali ai lui CORNELIU ZELEA CODREANU, ne rămâne, însă, o datorie sfântă, şi aproape covârşitoare: Buna Vestire a Invierii Neamului. Vestire către surzi, arătare către orbi. Şi atunci ? Atunci, să împrumutăm, prin rugăciune, de la spiritul nemuritor al lui CORNELIU ZELEA CODREANU – forţa de a reda surzilor auzul şi orbilor – văzul. El, CORNELIU ZELEA CODREANU, a făcut-o. Modelul ritualistic, de regenerare spirituală, există. Christos a fost model pentru reconstrucţia spirituală a Omului. Cine vor fi apostolii lui CORNELIU ZELEA CODREANU, întru epifania misiunii sacrale, pe Pământ: reconstrucţia spirituală a omului-treaptă către Neamul Înviat ?

*

* *

Ştiu că există opinia lui Sorin Alexandrescu, exprimată în revista “22”, în două numere succesive, din septembrie 1998, precum că fenomenul legionar ar oferi un exemplu de schizofrenie între vorbă şi faptă. Domnul sus-amintit ar trebui să consulte, măcar şi de curiozitate, opiniile unui adevărat specialist în vorbă - Mircea Eliade. E drept, un admirator al Legiunii(şi chiar un membru al ei - cf. Claudio Mutti – Mircea Eliade şi Garda de Fier , Ed. PUNCTE CARDINALE, Sibiu, 1995) - şi Mircea Eliade nu abjură de la credinţa sa, ca alţii...CORNELIU ZELEA CODREANU, prin scrierile sale, care sunt aproape exclusiv esoterice, oferă un exemplu clasic de sinergie mitologică . În plan sacral, cuvântul-mit determină apariţia şi sinergia sa cu actul real, cu fapta. Iar CORNELIU ZELEA CODREANU operează prioritar în plan sacral, nu în plan profan.

*

* *

SIGLE

1- PENTRU LEGIONARI - PL

2- CĂRTICICA ŞEFULUI DE CUIB - CSC

3- CIRCULĂRI ŞI MANIFESTE - CM

1 [1] *- Cf. FAUST BRĂDESCU, în VIZIUNEA INTEGRALĂ A REVOLUŢIEI LEGIONARE, Majadahonda, Buc., 1997, p.277.

4- ÎNSEMNĂRI DE LA JILAVA - IJ

5- SCRISORI STUDENŢEŞTI DE LA VĂCĂREŞTI - SSV

6 - CORNELIU ZELEA CODREANU - CZC

7- NEAMUL ROMÂNESC - NR

8- sublinierea autorului - s.a.

9- sublinierea lui CZC - s. CZC

10- nota mea - n. m.

IN LOC DE “CUVÂNT ÎNAINTE” : CEL CE VREA SĂ ŞTIE, TREBUIE SĂ AIBĂ CURAJUL SĂ AFLE

MOTTO: RADU GYR, STIGMATE II, CE TARE SUNT, DOAMNE, p. 72:

“Ar trebui să urlu sub lavă,

să pier în nemernicie.

Şi , totuşi, viaţa mea ştie

să rabde mocirla grozavă

nimeni ca mine nu-nvie

din scârbă, din viermi, din otravă,

nimeni nu trece asemenea mie

prin iad şi prin slavă”.

“Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu – dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.”(Matei, 10/22)

Cititorule, întâmplător sau nu, al acestei cărţi –

Eu, ca şi tine, tu, ca şi mine - suntem, prin această carte din faţa ochilor tăi, subiecţii unui examen de maturitate a Spiritului. Nu e o carte doar, ceea ce vezi: E O CAUZĂ. Cea mai înaltă cauză a unui Neam: posibilitatea NR de a-şi revela Spiritul ( sieşi, cât şi fiecărui român în parte). Reîndumnezeirea NR.

Iar mie, ca scriitor al cărţii, mi se pune, extrem de serios, problema:”Vei fi fiind destul de convingător, oare - vei fi un vulcan suficient de generos în lava credinţei revărsate – pentru a-l încredinţa pe cititorul tău că este, şi el( ca şi tine), parte activă( şi

mistică) a Spiritului Neamului ? Vei şti să te apropii de sufletul ( da, înainte de toate, de sufletul) cititorului tău solitar, un om singuratic şi curajos, care, când a pus mâna pe cartea aceasta, s-o răsfoiască, deja a comis un gest de rebeliune morală , împotriva unei conjuraţii criminale, atotputernice şi mondiale – creată împotriva gândirii omeneşti, împotriva Duhului Sfânt din Om?”

Dar tu, cititorule, vei fi, oare, până la urmă, până la ultimele consecinţe şi responsabilităţi ale gestului tău – curajos ? Sau, după ce ţi-ai călcat pe inimă, şi ai luat în mână cartea – te-a părăsit, dintr-odată, curajul, şi te-a apucat, pe de-o parte, frica, iar pe de alta, mirarea: de unde şi de ce ţi-o fi venit, curajul ăsta? – e o prostie ! Cea mai mare prostie! Să te vadă colegii tăi, prietenii tăi, să te vadă oameni serioşi, respectabili şi importanţi (mai ales, importanţi...) cu cartea asta în mână... Ce ruşine! Ce vor zice despre tine ? Nu te vor mai saluta, nu vor mai avea încredere în tine( încredere că vei rămâne adormit, tronând în mijlocul propriei tale mizerii spirituale). Nu te vor mai promova la serviciu (serviciul unui stat mafiot, supus comenzilor unor “Naşi” planetari). Îţi vor scuipa în faţă: “Legionarule !” Cel mai de hulă cuvânt, în zilele noastre – cuvânt care-ţi pune, pe frunte, pecetea lui Cain. Vei avea, oare, curajul ca, înfruntând oprobriul public( oprobriul oilor care-şi nasc, prin pasivitate, lupii stăpâni – prea docile oi, complice, prin docilitate, ale Marelui Măcel Spiritual Universal) - să şi citeşti cartea? Mai mult: să ai curajul s-o şi înţelegi, să ai ameţitorul , incredibilul curaj să-ţi permiţi să şi crezi în adevărurile dezvăluite de ea? Sau vei spune: ”Ia să-mi văd eu, cuminte, de treabă. De ce să mă leg la cap, dacă nu mă doare?” Şi te vei culca la loc- cu toate că lipsa de adevăr ar trebui să te doară, să te sufoce: nu doar capul să te doară, ci şi inima. Durerea de Neam e cea mai grea – căci nu e doar a ta – ci şi a strămoşilor şi a strănepoţilor tăi – a pământului, cerului şi Hristosului tău.

Nu. Mai comod e să crezi în ce ţi-au spus “ei”, conducătorii perverşi ai gândirii mondiale: să crezi în guvernarea O.Z.N.-urilor, a extratereştrilor, vampirilor. Dar dacă toţi aceştia nu sunt decât reflexia, în oglindă, a "lor" - a “spiritelor” rele ale Pământului tău?

Grea problemă , dilematic examen. O veritabilă dilemă existenţială: a continua să stai, inert, comod şi confortabil, cu Minciuna la masă, lăudând, linguşind şi culegând, cu o recunoştinţă umilă şi umilitoare, fărâmiturile pe care Măria Sa Minciuna îţi permite să le ridici de pe jos – sau să ai nebunescul şi primejdiosul curaj de a-i răsturna masa-n cap, Măriei Sale Minciuna – asumându-ţi condiţia de singuratic, de proscris erou: Omul, care începe să devină cavalerul Veghetor al Adevărului – omul care nu are nevoie de firimiturile de la masa nimănui, necerşind şi nelinguşind pe nimeni, pentru a obţine hrana spirituală sfântă – sfântă cât şi împărtăşania cu trupul şi sângele-Hristos: ADEVĂRUL.

Eu, prin cartea aceasta, cititorule, întâmplător sau nu cititor – nu-ţi voi cerşi atenţia şi adeziunea la adevărurile din ea, nu te voi linguşi: voi încerca doar să trezesc, din ignoranţă şi minciună, un semen al meu. Şi voi pune în acest demers al meu tot focul sincerităţii şi bunei-credinţe. În cartea aceasta nu mă adresez filistinului, laşului, fricosului, comodului – ci rătăcitului. Mă adresez celui care vrea şi ştie să-şi învingă inerţiile, doar că l-a luat valul minciunii - mă adresez potenţialului erou, care consimte să devină comiliton, combatant, alături de mine, în tranşeele Adevărului.

*

Cititorule, ai văzut ce scrie pe copeta acestei cărţi: OPERA SCRISĂ A LUI CORNELIU ZELEA CODREANU: ÎNTRE VIZIONARISM ŞI ALCHIMIE NAŢIONALĂ. În aceste vremuri de prigonire a spiritului şi moralităţii, de anihilare a spiritului

responsabilităţii – asumă-ţi riscul de a citi şi dincolo de copertă . Asumare de RISC înseamnă asumare a unei lupte interioare, pentru o viitoare victorie metafizică: victoria Adevărului Umanităţii, sinonimă cu victoria Spiritului Divin.

În vremurile noastre, tocmai pentru că se repetă, până la ridicol, sintagma” drepturile omului”- efectul ei este nu de confirmare a unor astfel de drepturi – ci de sfidare neruşinată a însăşi esenţei umane. Ce drepturi are omul obişnuit, omul “de treabă” al zilelor noastre? Dreptul la autoamăgire, prin omisiunea(imbecilă, dar cu esenţe satanice) a Adevărului. Căci gorila din tine (şi nu omul) are dreptul să urle. Şi, după urletele dezlănţuite, chiar ea, gorila din tine, gorila stupidă a instinctelor josnice din tine – va cădea într-o tăcere posacă, buimacă, neputincioasă, deznădăjduită. Câtă vreme tu-instinctivul îţi evitai sinele uman, acest sine uman se deprecia, se lehămetea de legătura cu corpul tău fizic. Şi te părăsea. Şi, dacă, la început, o făceai pe gorila - la sfârşit erai doar gorilă. Un biet şi neajutorat animal, pradă oricărui viclean vânător sau neguţător de sclavi, sau neguţător de animale pentru circ (tot sclave). Căci o gândire înăbuşită de instinctualitate duce la sclavia fiinţei care a acceptat această înăbuşire( devenind complice la această înăbuşire). Şi iată cum “drepturile omului” devin, în realitate, dreptul de a te autoimbeciliza, prin instinctualizare, prin despiritualizare( începută printr-o despiritualizare provocată), prin lipsa de coordonare morală a voinţei( căreia, în mod normal, ar trebui să i se subordoneze instinctele, pentru ca fiinţa umană să rămână între hotarele ei şi să i se creeze premizele educaţiei morale viitoare).

În virtutea acestor aşa de zelos trâmbiţate “drepturi ale omului”( trâmbiţare făcută cu o perseverenţă năucitoare – “perseverare diabolicum”... – căci este o perseverenţă întru triumful spiritelor malefice) – există un pact (i)moral-social tacit ( un pact, de fapt, impus de conducătorii gândirii noastre - propaganda mondială iudeo-masonică), prin care pact oamenii trebuie să (se) satanizeze, în gând, vorbă şi faptă. Tot ce se spune că este legionar, de tip legionar, să satanizeze cămaşa verde – şi, în special, numele lui CORNELIU ZELEA CODREANU. În consecinţă, cine vede o carte cu titlu referitor la conducătorul şi formatorul spiritual al LEGIUNII ARHANGHELUL MIHAIL – trebuie să-şi acopere(ipocrit sau nu) ochii, de parcă i s-ar fi arătat cea mai obscenă imagine, de parcă ochii lui ar fi întâlnit însăşi vedenia Doamnei Ciumă (“Ciuma Verde”...) . Trebuie să plece de unde a văzut cartea, de parcă n-ar fi văzut-o – să facă spălături ablutive, la ochi şi la creier, să scape de îngrozitoarea vedenie. Să scape de epidemia (periculoasă) de moralitate, de demnitate umană.

Această îngropare a capului în nisip, care se traduce prin formarea omului laş – opus omului corect şi direct, care este legionarul adevărat, în viziunea lui CZC - marchează asemănarea de esenţă a celor două regimuri: cel comunist şi cel capitalisto-liberal – ambele, odrăslite (în ultimele două veacuri, fiind puse în fiinţă mondială) de către iudeo-masonerie, încă din sânul otrăvit al Revoluţiei regicide franceze..

Ce înseamnă ocolirea, ca sub stare de transă hipnotică, a adevărului legionar, ca şi a oricărui adevăr solidarizator pentru oameni(cele două adevăruri coincid, întru Hristos-Adevărul)? Refuzul vindecării de egoismul josnic, menţinerea, cu obstinaţie, a necurăţeniei din “grajdurile lui Augias”, în sufletul uman. E mult mai comod (ne-a învăţat propaganda iudeo-masonică) să fii “liber”, adică să nu-ţi asumi obligaţia de a răspunde de tine însuţi, de îndeplinirea, de către tine însuţi, a obligaţiilor faţă de Dumnezeu, Neam (ca entitate atemporală, anistorică, DIVINĂ), Patrie-comunitate istorică (comunitate-comuniune între Pământ - şi oamenii care-şi îndreaptă în acelaşi fel Rugăciunea şi Privirea, Sufletul şi Glasul, spre Cer) - şi, în concluzia acestor misiuni îndeplinite: faţă de tine însuţi. E mult mai comod să fii ticălos - şi să te ticăloşeşti în mod progresiv-accelerat - decât să fii om-erou, prin lupta, în primul rând, cu tine însuţi

– pentru Morală, împotriva Răului metafizic (mondial şi cosmic; în planul terestru actual, acest rău are ţi faţa iudeo-masonică...).

Căci masoneria, prin fantasticul bombardament informaţional-dezinformaţional , mass-media etc. – vrea să distrugă ideea că omul (prin creaţia lui Dumnezeu) nu are un statut involutiv, de fiară vicleană – ci unul evolutiv, eroic şi sacral, de Om – Hristos: omul nu există prin sine şi pentru sine, ci omul se confirmă pe sine prin intermediul divinităţii şi al lumii create de Dumnezeu (creată înăuntrul şi înafara fiinţei corporal-fizice). Omul terestru are statut tranzitiv, intermediat: el este un “vicar” (reprezentant şi înlocuitor al altcuiva, superior, în lume). Abia când conştientizează acest statut, omul are dreptul (dar abia atunci) să vadă treapta următoare – şi s-o urce: treapta intranzitivităţii. De ce ? Pentru că atunci când va conştientiza împlinirea sa prin Dumnezeu – omul va accede la fiinţa sa morală: omul,fiinţă de apă şi foc, de suflet şi duh - omul se va dizolva, ca entitate aflată în permanentă contradicţie (cu sine şi cu mediul) şi se va revărsa spre/în Totul Originar, spre/în Sinea Spirituală Supremă. Un ocean solar de moralitate (adevăr, frumos şi bine) va fi imaginea globală a Noii Planete Spirituale( care se va numi STADIUL SPIRITUAL VULCAN), pentru Noul Om: Omul Înviat.

“Globalizarea-mondializarea”, “era informaţională –puterea prin informatică”( al treilea val) – cf. Alvin şi Heidi Toffler, în PUTEREA ÎN MIŞCARE, ŞOCUL VIITORULUI, AL TREILEA VAL etc.- “noua ordine economică”, “euroregiunile economice “,” euromoneda” etc. – nu sunt decăt simulacre hidoase, pervertitoare ale imaginii terestre a planului divin – simulacre satanizate , inventate şi pe cale de a fi construite de iudeo-masonerie. Scopul: a abate gândul şi voinţa omului de la căutarea Sinei Spirituale-Hristos - şi a-l deturna, pe om, printr-o acţiune tenace şi tembelizantă, spre corpul fizic, înfundându-l, tot mai mult, în sclavia lenei de gândire, în sclavia materiei . “Societatea de consum” este exact opusul ÎNVIERII SPIRITUALE A NEAMURILOR. Nu e normal un “sat mondial”( globalizarea...) , câtă vreme Spiritul fiecărui Neam are Arhanghelul său. Nu e normal să-ţi lepezi personalitatea spirituală( ca tendinţă spre găsirea Sinei Spirituale-HRISTOS) şi să te abandonezi, în mod alienant, cătuşelor groaznice ale maşiniloe cibernetice, calculatoarelor( care elimină, treptat, orice capacitate reflexivă umană, aruncând fiinţa umană într-o teribilă schizofrenie). Este complet imoral să-ţi predai, de bună-voie, valorile tale spirituale şi materiale, pt. a-ţi fi absorbite şi pervertite, esenţial, de zone mult mai intens luciferizate decât zona ta (cazul propuselor, şi, parţial, îndeplinitelor, euroregiuni economice, euromonedei etc.)

S-au creat, prin acţiunea sistematică şi foarte conştiincioasă , foarte perseverentă şi tenace(căci Asmodeu este harnic...) a iudeo-masoneriei mondiale:

pe de o parte, premizele haosului moral şi,deci, a haosului axiologic şi semantic;

pe de altă parte, condiţiile naşterii unui limbaj dichotomic, de tip maniheist, în alb şi negru - Satan şi Dumnezeu. Doar atât că semantica se vrea inversată. Se vrea. Se va şi reuşi, oare, întrutotul?

Poate că, fără să-şi dea seama, demonul( care e inteligent, dar nu înţelept) se va învinge singur: sunt mult mai uşor de urmărit şi de evitat( când ai fost avertizat asupra prezenţei rafinamentului satanic în lume) cele mai subtile capcane ale acestei spiritualităţi bolnave şi invertite, vicioase şi viciate de elemente luciferice.

Căci, la un moment dat, pe când demonul, căzut în capcana propriei transe hipnotice, a propriului delir subminator, tot ţese şi plănuieşte ţesături de cât mai mârşave şi adânci rele - omul, având în el , pe de o parte, anticorpul neîncrederii în

toate, pe de altă parte, fie şi o umbră din lumina divină, fie şi un rudiment de sentiment moral - se poate trezi şi se poate întreba: “Ce se întâmplă cu mine, cu rostul meu în lume? Ce fac eu, de fapt – în ce scop şi pt. cine? “( de fapt, tot Lucifer l-a învăţat pe om întrebarea: iată dubla faţă a forţelor luciferice – bune în temperanţă, autodistructive în exces). La un moment dat, excesul de subtilitate al spiritelor luciferizate se transformă în imbecilitate. Când toţi oamenii de bună-credinţă şi neparalizaţi de mirajul devastator al comodităţii şi iresponsabilităţii, nemăcinaţi total de cariul inerţiei spirituale( egotiste şi autodistructive) – îşi vor fi dat seama de acest lucru - separarea grâului de neghină va fi mult mai simplă – iar blocarea evoluţiei Spiritului Uman spre stadiul de SPIRIT MORAL – va înceta. Atunci, cititorule neîntâmplător, CZC va deveni însăşi conştiiinţa ta morală. Fiinţa ta se va identifica, spiritual, cu Logosul lui CZC.

Dar, pentru a ajunge la acest stadiu de maturitate spirituală, ai nevoie de ajutorul alchimic al lui CZC. Mulţi vor spune, probabil:” dar dacă toată povestea asta cu iudeo-masoneria şi lupta împotriva ei sunt o înşelăciune naivă, gloanţe-n vânt? “ Să acceptăm, dacă vrei, cititorule, şi această variantă – căci, în univers, totul trebuie lăsat să-şi viseze posibilitatea( până când visul i se transformă în coşmar). Dar lupta pt. a deveni tu însuţi, pt. a-ţi concentra toate forţele spirituale, spre a deveni EROU sau ZEU – acestea nu mai pot fi gloanţe-n vânt. CZC îţi oferă, prin Logosul său esoteric, şansa de a-ţi întrevedea sinele paradisiac , sinonim cu ROMÂNIA EXORCIZATĂ, de a întrevedea GRĂDINA HESPERIDELOR, din mistica HYPERBOREE :”... o mare mulţumire îmi luminează acum conştiinţa: o Românie legionară(citeşte: spaţiu iniţiatic, sacral) şi-a înfipt, ca un pom, rădăcinile în carnea inimii noastre. Ea creşte din dureri şi din jertfă, şi ochii noştri plini de nesaţ, o privesc înflorind., luminând zările şi veacurile, cu strălucirea şi măreţia ei....”(PL, p. 475).

CAPITOLUL I - AVERTISMENTE PRELIMINARE

Necesitatea dispoziţiei metafizice.

Violenţă vitală şi violenţă metafizică.

O istorie personală a Vocii. Degetul spre Adevăr.

MOTTO – R. GYR, STIGMATE II, RUGUL SPRE STELE,

“Jos, scrumul cărnii pe rug se va strânge,

dar, sus, peste noi, hrănite cu sânge,

stelele vor fi milioane...”

a- NECESITATEA DISPOZIŢIEI METAFIZICE

Cine nu are dispoziţie metafizică, nu are nici un rost să se apuce nici să discute acţiunea legionară, aşa cum o gândea CZC, nici să citească şi să facă aprecieri asupra scrierilor lui CZC. În primul rând, discuţia ar degenera într-o poziţie calomnioasă ori stupidă ( în funcţie de atitudinea “anti-“ sau “pro-“ Codreanu) – în al 2-lea caz, al lecturii

- ar produce o inutilă pierdere de vreme şi dureri de cap, cauzate de încercarea (zadarnică, în cea mai mare parte) de a găsi o perfectă coerenţă logică terestro-uzuală( pragmatică) în tot ce scrie CZC. Dacă cititorul s-ar transforma şi în hermeneut apreciator, valorizator – ei bine, rezultatul ar fi ( precum a şi fost, în cele mai multe cazuri, în care s-a încercat “studierea” personalităţii şi gândirii lui CZC) fie o inepţie, fie o caricatură penibilă, cu pretenţii de pictură.

Chiar cei care-şi propun cele mai ponderate poziţii, cele mai imparţiale atitudini, faţă de problema CZC (iar în problema CZC nu sunt posibile jumătăţi de măsură, compromisuri moral-intelectuale - deci, nu sunt posibile poziţii “imparţiale”, decât printr-o impostură moral-intelectuală: ori eşti de partea lui Dumnezeu, ori eşti de partea Satanei..) - din pricina nedublării poziţiei intelectuale, de o poziţie metafizică ,interior-sensibilă - ajung (şi aceştia, ca şi pătimaşii sau partizanii ne-metafizicieni) la o discuţie situată în absolut paralelism faţă de obiectul ei: CORNELIU ZELEA CODREANU. Căci nu poţi discuta despre un profet al VECHIULUI TESTAMENT( să zicem) , ca despre Immanuel Kant – cum nu poţi discuta despre Girolamo Savonarola, ca despre Al Capone. Gândirea profetică, vizionară, are discontinuităţi logic-terestre extrem de frecvente( sau : cât mai frecvente), tocmai pentru a rupe ritmurile diabolice( impuse de spiritele ahrimanice acestei lumi) şi a lăsa loc infiltraţiilor din zona transcendentului.

Spre exemplu, istoricul spaniol (republican declarat şi mult prea marxist, pentru a avea intuiţii metafizice) FRANCISCO VEIGA, în lucrarea ISTORIA GĂRZII DE FIER - MISTICA (n.m.: ?) ULTRANAŢIONALISMULUI, foloseşte destul de des, atunci când discută despre organizarea legionarilor, termenul “cazon”. La p. 136, din cartea sus-citată:”Codreanu i-a folosit în “bătălia” din Neamţ – parafrazând limbajul lui cazon(s.a.) caracteristic...” etc. Este inevitabil să foloseşti acest termen, cazon, atunci când nu are cum să ţi se lămurească “interiorul” limbajului, vizionarismul care naşte acest limbaj – şi consecinţele faptice, evenimenţiale, ale acestui limbaj. Fără doar şi poate că, cineva de tipul spiritual al lui F. VEIGA, va folosi termenul cazon şi în legătură cu ierarhiile cereşti - căci şi capacităţile ofensive ale cerului, şi cele ale iadului sunt structurate în legiuni (căci Europa n-a avut un model mai perfect de organizare-structurare decât legiunea romană – şi, de aici, numele, doar numele structurii – nu şi conţinutul metafizic): legiunile de îngeri, şi cele ale întunericului – sunt în regim “cazon” - căci se pregătesc pentru apocatastază.

Şi de ce această grosolană confuzie de planuri? Simplu: în ultimele secole, a proliferat şi s-a hipertrofiat concepţia laică, profană – în defavoarea concepţiei şi viziunii sacrale, mistice. Când CZC se întoarce, ferm şi vizionar, la concepţia (şi limbajul) sacral(ă) - el nu mai este înţeles decât de “aleşi”, de o elită spirituală(fie de către unii intelectuali spiritualişti, fie de către intuitivi nativi – cazul ţăranilor moldoveni). Şi astfel, apar deformările, caricaturizările – în locul aprecierilor exacte, ştiinţifice (termenul ştiinţific trimite, însă, în lucrarea noastră, la ştiinţa spirituală, iar nu la degeneratele, “decalcefiatele” ştiinţe profane).

Evident că CZC nu putea să folosească, în acest context sacral-ritualistic, decât cuvântul bătălie (pe care Francisco Veiga îl acuză şi-l amendează, prin nişte ghilimele ironice, peiorative) şi nu putea să-i organizeze altfel pe tinerii iniţiaţi din jurul său decât după modelul ierarhiilor cereşti - pentru că misiunea pentru care-i pregătea pe aceşti tineri era una sacră, ţinând de apocatastază. Iar apocatastaza, da, este o bătălie – dar o bătălie sacră, pentru care trebuie să te organizezi-ordonezi interior, să te fortifici-înarmezi spiritual (exerciţiile fizice urmărind, de fapt, stimularea, concentrarea şi modelarea unor forţe interior-spirituale) - scopul final fiind victoria asupra legiunilor demonico-ahrimanice. “Caracteristica timpului nostru: ne ocupăm cu lupta dintre noi şi alţi oameni, nu cu lupta dintre poruncile Duhului Sfânt şi poftele pământeşti. Ne

preocupă şi ne plac victoriile asupra oamenilor, nu victoriile împotriva Diavolului.” (IJ, p. 22).

Aceste cuvinte ale lui CZC, asupra cărora vom mai reveni, reprezintă , totodată, un crez metafizic al lui CZC - şi o critică , fermă şi definitivă, asupra celorlalte mişcări spiritualiste europene ale primei jumătăţi a sec. XX – mişcări care neglijau sau omiteau complet spiritualitatea cristică şi profunzimile sublime ale moralei creştine.

De observat că e suficient să schimbăm unghiul de vedere - că se şi operează, de la sine, o translare de planuri - şi se obţine o “coerenţă logică” (dar în cadrul logicii sacrale). Dispare, pe dată, impresia (falsă) de caricatură, de nefiresc, de absurd, de pitoresc, de extravagant etc.: “firea” viziunii îşi extrage semantica din alt mediu decât cel terestru - şi anume, din zonele spiritual-sacrale. Iar acestea din urmă nu pot fi intuite şi făcute reale – decât printr-o dispoziţie metafizică a fiinţei cercetătoare a Adevărului.

Cuvântul LEGIUNE nici măcar nu este legat, în mod explicit şi esenţial, de romani (repet: este folosit doar numele structurii militare romane), căci, în adresarea-prolog din PL, CZC evocă “seninătatea strămoşilor THRACI”(s.a.). E clar, sper, că filo-dacul (filo-thracul) CZC foloseşte noţiunile de legiune şi legionar (etimologie latino-romană, semnificând, formal, un model de structurare militant-ofensivă) în accepţiile lor biblice-oculte, trimiţând la semantica ierarhiilor cereşti. Un înger din legiunile cereşti era(şi este) un coparticipant la energiile activ-benefice ale lui Dumnezeu - şi era(şi este) un LEGIONAR! LEGIONAR are, deci, sensul de iniţiat întru forţele benefice divine – activând întru Dumnezeu.

Sau, un alt exemplu de neînţelegere, prin confuzie de planuri, din pricina lipsei totale de percepţie metafizică, din partea locutorilor: nimeni nu a purtat o discuţie serioasă, în legătură cu CĂMĂŞILE - vestimentaţie nu doar simbolică, ci, în primul rând, RITUALĂ ŞI RITUALISTICĂ, a organizaţiilor spiritualiste europene interbelice (căci de la premize SPIRITUALISTE s-a pornit, atât în cazul nazismului şi fascismului păgâne – cât şi în cazul legionarismului creştin: diferenţa, enormă, constă în atitudinea faţă de planul moral-sacral, în cazul nazismului şi fascismului, pe de o parte - şi în cazul legionarismului, pe de altă parte). Şi, cu referinţă exactă: de ce culoarea cămăşilor legionare este VERDE, iar a cămăşilor naziste – BRUNĂ, a celor fasciste - NEAGRĂ?

Răspunsul, din nou, nu-l putem afla decât în zona metafizică, sacrală - iar în cazul când nu-l căutăm acolo, n-are rost să-l mai căutăm niciunde. În primul rând, în zona sacrală, nici un gest nu este făcut decât SINERGIC - adică angajând, spre convergenţă şi scop unic al acţiunii, toate forţele dintr-o anumită zonă a 2 [1] Spiritului. De aceea, atitudinea interioară trebuie să determine şi să-şi subordoneze atitudinea exterioară - iar atitudinea fiinţei trebuie să-şi subordoneze (păstrând, totuşi, termenii semantici ai alianţei), întru sinergie, mediul. Or, mediul, în cazul fiinţei umane, este simbolizat, ritualistic, de vestimentaţia cea mai apropiată(până la identificare) de energiile trupului( deci, cea mai aptă pt. acţiune sinergică): CĂMAŞA. Astfel, cămaşa devine VEŞMÂNT SACERDOTAL - devine o zonă de convergenţă a forţelor orientate

2*- A se consulta măcar lucrarea scriitorilor-cercetători LOUIS POWELS şi JACQUES BERGIER, DIMINEAŢA MAGICIENILOR, ed. Nemira, Colecţia TOTEM, Buc., 1994 - partea a II-a: CÂŢIVA ANI ÎN STRANIUL ABSOLUT, pp. 181—279, problemele societăţii THULE şi ale ORDINULUI NEGRU.

dinspre interior-spirit - spre exteriorul advers, unde se va desfăşura confruntarea cu forţele spirituale adeverse. Din nou, rămâne de văzut în ce termeni spirituali se va desfăşura confruntarea - sub egida căror principii de luptă.

În ce priveşte CULOAREA, ştiinţa spirituală precizează că ea nu este un atribut, ci este însăşi EXPRESIA INTEGRALITĂŢII ATITUDINALE A FIINŢEI. (De fapt, ştiut este că, în lumea spirituală, PARTEA are valoarea ÎNTREGULUI). Spre deosebire de AURA BRUNĂ (sau brun-roşcată), care este expresia unei atitudini morale NEGATIVE a fiinţei (o finalitate morală nu prea accentuată a fiinţei - cf. Rudolf Steiner, CREŞTINISMUL ESOTERIC) - AURA VERDE exprimă atitudinea dinamică şi optimistă a fiinţei, sub dominanta SENINĂTĂŢII SPIRITUALE( deci, o atitudine morală pozitivă). CZC însuşi trimite, esoteric, la MISTICA FRUNZEI VERZI(“simbolul primăverii neamului românesc” - CSC, p. 42), din mitologia românească ( FRUNZA VERDE= eterna regenerare şi eterna speranţă - ambele traduceri esoterice ţinând de atitudinea spirituală creştină).

Dovada textuală, cvasi-exoterică( în fapt, cea mai profund esoterică), a faptului CĂMAŞĂ VERDE PE TRUP CU ATITUDINE (PROFUND ŞI FERM) MORALĂ - o fac toate scrierile lui CZC, în care se subliniază că finalitatea luptei legionare este VICTORIA LEGIONARĂ - iar prin VICTORIA LEGIONARĂ se înţelege nu vreo intrare în posesia unui profit politic, social, economic etc. - ci, clar: FORMAREA OMULUI NOU, a OMULUI CORECT (omul rectificat moral - nu contra firii, ca în tezele lui HANS HORBIGER*, teoreticianul nazismului, care voia să fie operată o SELECŢIE SILNICĂ, violând biologicul, pt. a obţine supraomul, zeul-om: nu - CZC vrea SĂ REÎNTOARCĂ OMUL LA FIREA SA DINTRU ÎNCEPUT - fire care era profund morală, şi pe acest OM RECTIFICAT MORAL, de fapt, RECUPERAT MORAL, să-l opună, ferm, necruţător ca însăşi acţiunea divină - OMULUI MIŞEL).

Bineînţeles, în cuprinsul cărţii de faţă vom avea obligaţia să revenim, insistent şi definitiv( pt. că problema rectificării-recuperării morale este esenţială pt. ALCHIMIA NAŢIONALĂ pe care o preconizează, vizionar, CZC - a nu se uita celebra formulă alchimică V.I.T.R.I.O.L.: VISITA INTERIORA TERRAE RECTIFICANDO INVENIES OCCULTUM LAPIDEM = Vizitând interiorul pământului, RECTIFICÂND(U-TE), vei descoperi PIATRA ASCUNSĂ) asupra conceptului de OM NOU - deosebit fundamental de (chiar antinomic în raport cu) conceptul comunist de “om nou”. Şi CZC, şi alchimistul, cer ucenicilor RĂBDARE: răbdarea sacră, pt. condensarea lentă a spiritului universal - pt. integrarea OMULUI TOTAL “într-o reprezentare coerentă a lumii”.*3 [2]

Dar - fiecare lucru la timpul său. Pentru un vizionar şi un om al ritualului, cum este CZC - e necesar un discurs cu o ordine strict ritualistică.

*

* *

Faptul că nici măcar legionari apropiaţi (după opinia lor proprie, sau după opinia altora - dar, fatalmente, nu cunoaştem opinia lui CZC despre ei) de persoana lui CZC nu cunosc clar adevărurile esoterice - nu este relevant.

CUNOAŞTEREA SACRALĂ se face prin REVELAŢIE - iar nu în alt fel. Poate că n-au ajuns la pragul (extrem de greu de atins) al REVELAŢIEI , pt. care prag CZC i-a

3 [2] *- Teilhard de Chardin.

pregătit necontenit, aşa cum HRISTOS i-a pregătit pe apostoli. Sau, e foarte posibil, aceştia să spună că nu cunosc adevărurile esoterice - tocmai pt. că discreţia absolută CHIAR TREBUIE să fie atitudinea unor autentici iniţiaţi, faţă de întrebări, ispitiri etc., venite din zona exoterică. O a 3-a posibilitate este aceea ca aceste adevăruri să le fi fost revelate; pt. scurt timp, au fost “recepţionate” corect şi total, printr-o stare de SIMPATIE( în înţelesul etimologic şi sacral al cuvântului: convergenţă energetică) cu CZC. După dispariţia acestuia (şi a posibilităţilor de comunicare directă, de maximă intensitate, cu MAESTRUL), starea de simpatie cu Spiritul( SINEA SPIRITUALĂ)-CZC a fost mult mai dificilă, s-a făcut cu intermitenţe, sau,uneori, nu s-a mai făcut. Şi, în felul acesta, precizia contururilor adevărurilor esoterice a scăzut, progresiv, în sinea unor legionari - iar aceştia, fiind conştienţi de starea lor involutiv-spirituală, ezită să se pronunţe asupra unor lucruri devenite imprecise, pt. înţelegerea lor.

Oricare dintre cele 3 variante ar fi cea adevărată - este o realitate că, după moartea lui CZC, mulţi legionari intră într-o stare de derută spirituală – stare de care s-a profitat din plin, de către forţele ahrimanice din mediul social-politic. Eclipsarea LEGIUNII, însă, n-a însemnat şi dispariţia SPIRITULUI LEGIONAR. Dovadă: obsesiva, fascinanta şi secreta întoarcere a spiritelor vremii noastre ( în ciuda vitregiilor spirituale ale epocii) către PERIOADA LEGIONARĂ . Raportarea la această EPOCĂ LEGIONARĂ se face fie pietist, fie iconoclast ( a intervenit aici şi falsa ,ori diversionista problemă, a “trădării” - din partea Comandantului HORIA SIMA) - oricum, VEHEMENT, EMOŢIONAL. Ceea ce înseamnă că zona obscură nu poate fi anulată INTELECTIV(sau: strict intelectiv) : această zonă ţine de alt plan, de planul metafizic. Şi doar cei care vor avea resurse interioare de tip metafizic vor putea, raportându-se la PERIOADA LEGIONARĂ, să se vindece de obsesie, pe de o parte - şi să ajungă la STADIUL INIŢIATIC, de seninătate eroică, mistică ( stadiu pe care-l dorea CZC pt. români - cel puţin, pt. elita spirituală a românilor, la început - pt. ca, treptat, ca undele unei ape în care a fost aruncată o piatră, forţele benefice să se reverse în toţi oamenii neamului, dinspre CENTRUL SPIRITUAL LEGIONAR, către periferiile spirituale ale NR).

*

Oricum, atitudinea peiorativă a unor comentatori, de ocazie, în abordarea operei şi vieţii lui CZC - nu e potrivită cu obiectul exegezei lor - REALITATEA SACRALĂ . E foarte uşor să emiţi , în completă necunoştinţă de cauză, nişte insulte (“terorişti”, “descreieraţi”, “sectanţi”,”bandiţi”, “ucigaşi” etc.) - şi e mult mai greu să-ţi disciplinezi spiritul pt. a înţelege semnificaţiile miraculoase ale unicei mişcări spiritualiste ( şi consecvent spiritualiste), în spiritul esoterismului creştin - din Europa sec. XX. Până acum, o abordare profesionistă, de bună- credinţă şi din unghiul adecvat( pe care-l solicită imperios personalitatea lui CZC) nu s-a făcut, asupra operei scrise a lui CZC.

Iată o problemă obsesivă, legată de legionari şi LEGIUNE - rezolvată DOAR PARŢIAL de ZAHARIA MARINEASA, în studiul LEGIONARISM CONTRA EXTREMISM( supliment GAZETA DE VEST, 1996): evreii şi atitudinea legionarilor faţă de evrei. Z. Marineasa afirmă, voind să aplice o emblemă atitudinală legionarilor “dintotdeauna”: “Nu există antisemitism, există numai problema evreiască.” Parţial, are dreptate: CZC a creat mediul spiritual, pentru a fi pusă în evidenţă problema evreiască. Dar problema evreiască presupune vreun anti- , vreo atitudine agresivă, opozitivă - sau nu, şi împotriva a ce anume ?

Legionarismul, aşa cum îl vede CZC (şi vom reveni, evident, în cadrul lucrării, asupra acestui aspect fundamental) abordează un antisemitism global (există o acţiune concertată , a unei MAFII MONDIALE EVREIEŞTI - dar de ea nu sunt vinovaţi toţi

indivizii evrei - ci şefii lor demonizaţi - şi nici aceştia nu sunt toţi la fel: “om şi om”) - dar niciodată (cel puţin cu voinţa şi ştirea lui CZC) un antisemitism individual. De ce antisemitism? Pentru că problema legionară e prioritară faţă de problema evreiască: CZC ia atitudine, şi cheamă la atitudine, CONTRA RĂULUI METAFIZIC ÎN ACŢIUNE. CZC le cere legionarilor să ducă lupta cu ei înşişi - şi să nu ducă lupta cu oamenii-indivizi: aceştia nu înseamnă nimic, în plan metafizic - în raport cu existenţa spirituală a neamului. În schimb, în RASA SEMITĂ, care şi-a împlinit cândva ( în vremurile VECHIULUI TESTAMENT) misiunea spirituală pe Pământ - şi se încăpăţânează să nu cedeze primul plan al “istoriei” metafizice, spirituale, al planetei Pământ - au intrat spiritele luciferice şi, apoi, spiritele ahrimanice. Pe de altă parte, vinovaţi de RĂUL METAFIZIC se fac şi cei care se complac în amoralism - indiferent de rasă şi naţie. Amoralismul favorizează penetrarea RĂULUI METAFIZIC.

Dovadă că atitudinea lui CZC este îndreptată împotriva RĂULUI METAFIZIC, iar nu împotriva membrilor( indivizi, iar nu spirite superioare) unei rase, unei naţiuni etc. - şi, deci, nici împotriva omului-evreu - stau atât mărturiile unor observatori obiectivi ai confruntării dintre LEGIUNE şi evrei - cât şi evreii înşişi( evident, cei de bună-credinţă - fie ei oameni simpli, fie chiar spirite superioare evreieşti, care, miraculos, au scăpat , parţial sau total, de influenţa spiritelor rele, asuras-ilor).

FRANCISCO VEIGA , în cartea pe care am citat-o (ISTORIA GĂRZII DE FIER), la p. 137, vorbeşte despre evrei salvaţi de legionari, dar neincluşi în LEGIUNE (cu toate că ei, evreii, solicitaseră intrarea în LEGIUNE!). POETUL LEGIUNII, RADU GYR, înfiinţează, la Bucureşti, singurul teatru evreiec din Europa acelei vremi. CZC dialogheză fertil, despre”durerile lumii”, cu rabinul-şef al Comunităţii evreieşti din România de atunci - DAVID ŞAFRAN. Este clar, credem, că CZC nu este împotriva oamenilor-evrei, ci împotriva SPIRITULUI RĂULUI, infiltrat în ceea ce fusese corpul rasei protosemiţilor : îi salvează pe oamenii-indivizi nefericiţi, dar nu poate permite penetrarea lor (semnificativă) în CORPUL SACRU AL LEGIUNII( semnificativă - pt. că însuşi RADU GYR, se ştie, era pe jumătate evreu). Este o atitudine profilactică:CZC nu poate şti în ce măsură va pătrunde SPIRITUL RĂULUI în zona sacrală benefică, prin intermediul indivizilor infiltraţi, dinspre zona RĂULUI.

FRANCISCO VEIGA, pt. a nu fi acuzat de partizanat pro-legionar( nu l-ar fi acuzat nimeni, după cum tratase MIŞCAREA LEGIONARĂ până la această p. 137), preia informaţia despre atitudinea legionară “sub beneficiu de inventar”. Mai mult: sub eticheta de legendă. Însăşi existenţa acestei “legende”( nu neapărat REALITATEA ei) acceptată şi promovată cel puţin de legionari, demonstrează că sunt adevărate cele spuse de noi mai sus: este vorba de un antisemitism spiritualist, de fond, care nu afectează în rău, cu nimic, latura umană ( dimpotrivă, creând premizele exorcizării şi ale evoluţiei spiritului uman): nu se îndreaptă împotriva FORMELOR UMANE SEMITE, ci împotriva ACŢIUNILOR UMANE SEMITE( căci acţiunea semită, în această epocă, înglobează spiritul nociv, agresiv, promovându-l şi proliferându-l în omenire - pe când FORMA UMANĂ SEMITĂ îl păstrează , pe acest spirit nociv, în stare de pasivitate, de potenţialitate non-agresivă - care nu se actualizează-eficientizează, în mod necesar, la nivelul oricărui individ). Legionarii lui CZC nu se războiesc cu pasivităţile-potenţialităţile, ci cu ACŢIUNILE RĂULUI, cu MANIFESTĂRILE AGRESIVE, pregnant nocive, ale RĂULUI.

Este remarcabilă mărturia lui N. STEINHARDT, din JURNALUL FERICIRII: evreul STEINHARDT afirmă, şi o face în mod deschis şi cu sentiment de profundă recunoştinţă - că, în închisoare, legionarii i-au salvat viaţa. Ei, legionarii închişi pe viaţă( sau cu condamnări care echivalau cu condamnarea pe viaţă), i-au salvat viaţa evreului-STEINHARDT , sacrificându-şi propria lor sănătate şi viaţă biologică.

Autosacrificând faţă de un potenţial purtător de germeni ai RĂULUI, legionarii aceia au ţinut cont de diferenţa metafizică dintre POTENŢIALITATEA RĂULUI( non-necesar actualizată) - şi ACŢIUNEA RĂULUI.

Dacă treci aşa de uşor peste cea mai teribilă şi măreaţă atitudine a fiinţei umane: RENUNŢAREA LA INSTINCTUL DE CONSERVARE - şi situarea în zona AUTOSACRIFICIULUI ( spiritul de sacrificiu cu finalitate metafizică) - înseamnă că eşti ori de completă rea-credinţă, ori eşti stupid de-a binelea.

*

Demnă de toată atenţia şi tot respectul este mărturia rabinului DAVID ŞAFRAN, despre discuţia sa cu CZC, la Casa Verde:

“Intrasem la Casa Verde la ora 1 şi 20. Vorbeam de acum de peste două ceasuri. Eram decis să mai rămân, pt. a pleca limpezit. Nu era o discuţie de cabinet, CI S-AU AMESTECAT AICI DURERILE LUMII(s.a.) . Ştiam că l-am pus într-o situaţie delicată. De afară, răzbăteau voci, care ne împiedicau să ne concentrăm. ADEVĂRURILE LUI ŞI ALE MELE(s.a.) ardeau, chinuiau gând şi suflet, cerşindu-şi răspunsuri, argumente, pt. a ne despărţi ca PRIETENI(s.a.). Venisem la el cu sinceritate. Îl văd cum se ridică, îmi întinde mâna şi îmi spune:

“ Am avut mare plăcere de întâlnirea noastră. Nu ştiu dacă am rezolvat probleme, DAR AM ÎNVĂŢAT FĂRÂME DIN TAINA INFINITĂ A CREDINŢEI(s.a.). Eu n-am vrut SĂ PROVOC(s.a.) ură şi răzbunare. MI-E SUFLETUL CURAT(s.a.). Nu ştiu dacă toţi legionarii gândesc ca mine. Dacă UN EVREU(s.a.) a fost lovit sau rănit ori jignit PE PLAN MORAL(s.a.), iartă-i pe RĂU FĂCĂTORI(s.a.). Ei nu-s decât oameni, poate chiar BUNI CREŞTINI(s.a. - plus: atenţie!!): NU PE OMUL SUPERIOR ÎNCERCĂM NOI SĂ-L ŞLEFUIM, CI PE OMUL-OM(s.a.).” n.m.:Deci, tragem o concluzie provizorie (revenind cu cea esoterică): în cercurile esoterice ale LEGIUNII, gen AXA-Bucureşti, problema metafizică a semitismului fusese pusă, deja, sau de mult, în termenii ei corecţi şi finali - termeni care excludeau total antisemitismul global, şi presupuneau o atitudine strict şi pur spiritual-metafizică, faţă de fenomenul în cauză.

Reluăm mărturia rabinului DAVID ŞAFRAN:

“Am plecat. Am cântărit mult ultimul său răspuns.Am văzut în TRĂIREA LUI(s.a.) un început delogică. APOI A VENIT TĂVĂLUGUL: CODREANU A FOST UCIS DIN ORDINUL LUI CAROL AL II-LEA, ÎN 1938(s.a.)”. (Din cartea LEGIONARII NOŞTRI, de ION COJA, Ed. Kogaion, în colaborare cu Fundaţia Culturală Buna Vestire - Buc., 1997, p. 123).

După părerea mea, sunt nişte rânduri de excepţie. Şef-rabinul , conducătorul spiritualal evreilor (pe atunci, din România - după al II-lea război, din Elveţia), caracterizează situaţia de după asasinarea lui Codreanu, drept tăvălug: Codreanu, deci, izbutise să ţină în frâu, să disciplineze şi să dea ţintă metafizică unor forţe benefice, dar agresive. Mai exact, Codreanu îi convinsese pe legionari să nu facă confuzia între problemele de principiu şi problemele profan-personale - între atitudinea metafizică - şi atitudinea pragmatică.

Ce-şi vor fi spus, cu adevărat, cei doi şefi spirituali - va rămâne o taină eternă. Reţinem doar câteva cuvinte, pe care CZC le-a lăsat să ajungă până la noi:”Un om care crede, cum cred eu, nu numai în judecata istoriei, ci şi a lui Dumnezeu, nu poate

urî alte neamuri, egale în faţa Lui. Şi poporul meu, şi poporul dumneavoastră (n.m.:se adresează lui David Şafran) a avut aceeaşi soartă tragică. După ce poporul evreu îşi va regăsi Patria pierdută, va trebui să facem împreună pasul decisiv : pt. o reconciliere istorică între cele două popoare ale noastre.” Iată revelată o frăţie secretă de soartă, între cele două neamuri - ceea ce le dă o şansă în plus, faţă de alte neamuri, într-o viitoare “reconciliere istorică”(spirituală). Evident, însă - aceasta, după ce poporul iudeu îşi va rezolva( sau i se va rezolva, pe cale transcendentă) problema sa fiinţial-metafizică, din cadrul istoriei uman-terestre. Totul ţine de regăsirea Sinelui dez-ahrimanizat, de acceptarea dez-ahrimanizării Sinelui Spiritual, în cadrul Patriei spirituale autentice, nu răpite sau/şi falsificate.

Aceştia sunt termenii generali ai problemei: oamenii-evrei să-şi regăsească Patria pierdută (adică: să se dez-ahrimanizeze), şi, atunci, poporul român, ca popor cruciat al lumii, va considera că lupta împotriva acţiunii metafizice a RĂULUI nu mai are obiect. Cel puţin dinspre această direcţie metafizică.

Dar au fost “peste două ceasuri” de discuţii... Putem doar bănui, intui, aproxima - esenţa acestor discuţii, folosindu-ne de mărturia lăsată de DAVID ŞAFRAN. Şi suntem siliţi să facem acest lucru, pt. că prea puţini evrei au generozitatea şi loialitatea spirituală , luciditatea şi vizionarismul şef-rabinului DAVID ŞAFRAN.Trebuie să extragem mult din puţin - dar cu multă atenţie şi luare-aminte.

1. In primul rând, a fost o discuţie strict esoterică:

- la ea n-a luat parte nici un şef legionar măcar( dintre cei care, cu siguranţă, erau la Casa Verde) şi nici un alt specialist spiritual evreu. Doar conducătorii spirituali SUPREMI;

- nu au existat referiri la cazuri particulare(sau, în nici un caz , nu cazurile particulare au interesat sau abundat), ci la situaţia globală, de ordin spiritual-metafizic, a relaţiei dintre cele două tabere spirituale. Această relaţie, determinată de factori metafizici atemporali, creează ceea ce DAVID ŞAFRAN numeşte “durerile lumii”: deci, nu durerile membrilor UNEIA(doar) dintre taberele spirituale. Într-o bătălie, suferinţa este a ambelor părţi angajate în confruntare. Dar sunt războaie care trebuie duse cu necesitate: RĂZBOAIELE METAFIZICE - despre care Hristos spune, clar şi ferm:”N-am venit cu pacea, am venit cu sabia”( deci, lupta contra Satanei este una necruţătoare şi continuă, dusă până la victoria finală, apocatastatică, a forţelor benefice);

- este clar, deci, că nu s-a vorbit nicidecum despre ceea ce propaganda ieftină iudeo-masonică de azi numeşte PERSECUŢIA CONTRA EVREILOR;

- despre această discuţie( o discuţie cu caracter fundamental, de precizare şi definire a situaţiei metafizice din România şi din lume, a termenilor şi a principiilor confruntării - o discuţie cu caracter decisiv, pt. continuarea sau atenuarea ostilităţilor spirituale în viitorul apropiat şi în cel depărtat - nu excludem nici anumite capcane metafizice, tactico-strategice, pe care DAVID ŞAFRAN le va fi întins CĂPITANULUI ) - despre această discuţie NU TREBUIA SĂ SE ŞTIE: dovadă sunt vocile perturbatoare de afară, pe care le menţionează DAVID ŞAFRAN. Autoritatea moral-spirituală a lui CZC era mult prea mare, pt. a nu impune liniştea, DACĂ CZC AR FI DORIT acest lucru. Dar au preferat să se lase, şi el şi conlocutorul său, împiedicaţi în concentrare (DAVID ŞAFRAN foloseşte pluralul: “ne împiedicau(vocile de afară) să NE concentrăm) - decât să atragă atenţia profanilor, asupra unui ritual esoteric, care avea drept scop, probabil, ILUMINAREA, REVELAŢIA( iar nu”rezolvarea problemelor”: “nu ştiu dacă am rezolvat probleme, dar am învăţat fărâme din taina infinită a credinţei” - spune CZC, cu

îndreptăţire). Este clar că CZC şi DAVID ŞAFRAN au făcut un ARMISTIŢIU SPIRITUAL, au anulat, pt. 2 ore, toate semnele dichotomice, adunate într-o durată existenţială uman-terestră - şi şi-au proiectat spiritele în ANISTORIE, în starea sacră de extaz( un extaz incomplet - căci mai conţine germenii dramatismului existenţial - un extaz oarecum intermitent, melancolic) - în care ATITUDINEA SPIRITUALĂ contează, iar nu BISERICA-INSTITUŢIE. Au atins, parţial, cel puţin, starea de spiritualitate pură, în care lucrurile se străvăd, nu au contururi, ci doar esenţe.

- DAVID ŞAFRAN însuşi spune:” adevărurile lui şi ale mele”. Starea de armistiţiu spiritual îi face pe cei doi conducători spirituali să anuleze avântul emoţional-sufletesc, entuziasmul pernicios , vehemenţele partizane - şi să-şi vadă, la modul hiperlucid, adevărata faţă: faţa spirituală. În acest stadiu, chiar dacă sunt deosebiri de esenţă între cele două poziţii spirituale - trebuie să fie, în cazul unei confruntări a bunelor intenţii , şi un punct comun: CAVALERISMUL, atitudinea spirituală de respect faţă de adversar( adversar pe care te vei strădui să-l înfrângi, să-l “ucizi” metafizic, DAR RESPECTÂND ÎN EL CAUZA, CREDINŢA LUI ÎN CAUZA LUI).

- E de presupus că s-au spus frânturi de cuvinte - s-au exprimat tăceri, dens semantice. Comunicarea s-a făcut intens esoteric, de la gând la gând, de la spirit la spirit - căci DAVID ŞAFRAN nu spune că-l dureau pe el, doar, gândul şi sufletul: “chinuiau(adevărurile) gând şi suflet”: deci, reciprocitate de suferinţă metafizică. SUFERINŢA METAFIZICĂ, între cei care au trecut dincolo de barierele artificiale, convenţionale, ale instituţionalizării religioase - ESTE PUSĂ ÎN COMUN. Există o UMILINŢĂ METAFIZICĂ, la care , fiind în stare de osmoză spirituală extatică, ambii sacerdoţi spirituali au acces şi s-au supus:” (adevărurile) cerşindu-şi răspunsuri, argumente, pt. a ne despărţi prieteni.” Şi forţele luminii cereşti, şi forţele luciferice - purced din aceeaşi UNITATE( zona absolut mistică a SFINTEI TREIMI - oculte, nu neapărat creştine). Este unul dintre marile mistere cosmice - în ce măsură forţele luciferice au contaminat şi s-au lăsat “contaminate” de forţele divine, de la nivelul superior al ierarhiei cereşti. Răspunsurile sunt la întrebări - întrebările sunt luciferice - dar şi MÂNTUIREA se bazează, în primă instanţă, drept consecinţă a iniţierii spirituale, se produce PREDAREA FĂRĂ CONDIŢII CĂTRE CREDINŢĂ. Lucifer este orgolios, egoist, trufaş - dar de unde putem noi şti cât de mult îl încearcă nostalgia reconcilierii cu nivelul suprem al ierarhiei cereşti - nostalgia stării orfico-paradisiace ? La nivelul atât de profund esoteric al marilor sacerdoţi( în ACEL moment erau, probabil, cei mai mari sacerdoţi ai lumii) - dorinţa de “prietenie”, de rectificare a greşelilor, predomină asupra arătării cu degetul a vinovatului. Nu există o culpabilitate absolută - pt. că dac-ar fi aşa ceva, Satan ar deveni egalul lui Dumnezeu. Or - nu poate fi aşa. Niciodată nu există UN SINGUR VINOVAT DIN DOI(în plan terestru-uman) - ci, totdeauna, o STARE DE VINOVĂŢIE, în care sunt atraşi, în mod complice, dar în proporţii diferite, călăul şi victima. STAREA DE VINOVĂŢIE implică complicitatea (tacită, fascinată) şi a victimei. Nu există vinovaţi absoluţi - şi la acest adevăr doreau să ajungă cei doi. DAVID ŞAFRAN pleda cauza lui Lucifer, CZC cauza Sfintei Treimi - dar Sfânta Treime a permis, în cosmosul-Creaţie, apariţia, dezvoltarea şi acţiunea forţelor luciferice. Există, deci, o mistică complicitate a lui Dumnezeu la faptele Satanei. Dar cât de periculos, rafinat şi pervers, în acelaşi timp, este acest joc metafizic pe muchie de cuţit, dintre BINE şi RĂU - a simţit, primul, apărătorul BINELUI-HRISTOS:CZC. El s-a ridicat şi a concluzionat, rupând astfel plasa sofismelor luciferice, pe care, neîndoielnic, i-o întinsese DAVID Şafran.

- Şi ce a spus CZC? A recunoscut că s-a lăsat atras, cu bună –ştiinţă, în starea de armistiţiu spiritual , care echivala cu acceptarea stării de complicitate metafizică la RĂU - şi a făcut acest lucru ÎNAFARA ORICĂREI CONVENŢII ŞI

INSTITUŢIONALIZĂRI UMANE - a făcut-o în numele TAINEI INFINITE A CREDINŢEI.

- 2 – Curios este că, deşi, fenomenal, CEL VENIT în Casa Verde este DAVID ŞAFRAN - CZC se consideră cu adevărat CEL VENIT. Ce vrea să spună el, oare? În limbaj metafizic, el recunoaşte că A FOST TRIMIS - este trimisul pe Pământ(şi în TEMPLUL VERDE) al forţelor spirituale superioare. El este venit, de fapt, într-o casă mai mare decât CASA(TEMPLUL) VERDE: este venit în CASA NEAMULUI – şi în CASA OMULUI.

- 3 – Forţele cu care vine CZC nu ţin de infern - nici nu-şi revendică PROVOCAREA, cauza luptei spirituale: nu a venit în numele URII şi RĂZBUNĂRII( să nu uităm un fapt bine ştiut: evreii, şi nu alt neam, prin învăţăturile VECHIULUI TESTAMENT, sunt supuşii legilor lui Iahve-Iehova, care se proclamă Dumnezeu al urii şi al răzbunării) - şi nici nu PROVOACĂ( nu dă semnalul începerii confruntării metafizice : arhanghelii APĂRĂ LOVIND - apără Paradisul, starea Adevărului). De aceea, CZC declară ferm:” Mi-e sufletul curat.” Arma ARHANGHELULUI este sabia de foc, simbol( şi realitate, în acelaşi timp) a(l) LUMINII SPIRITUALE. Dar lumina spirituală e LUMINĂ, tocmai pt. că e PROVOCATĂ-SILITĂ LA A FI LUMINĂ, de către acţiunile forţelor întunericului. Este provocată, deci, să li se opună forţelor întunericului.

- Aşa cum Hristos nu putea garanta, înainte de ÎNVIERE, asupra apostolilor săi, oricâtă învăţătură le dăduse şi oricâtă bunăvoinţă avuseseră ei în a primi învăţătura - nici CZC nu poate garanta că legionarii gândesc ca el. Şi Iuda s-a numărat printre apostoli. Mai mult: la modul metafizic,CZC îi înfierează ca RĂU FĂCĂTORI pe legionarii care, deşi au primit învăţătura BINELUI, au neglijat-o, au pervertit-o sau au minimalizat-o . Şi iată esenţa: un evreu( deci, un om, un individ oarecare) nu trebuie rănit NICI MĂCAR PE PLAN MORAL , nu trebuie jignit, pe plan moral. Trebuie, deci, respectat OMUL , aşa cum este el: lupta trebuie dată, mereu, înăuntrul şi înafara omului - în zona SENINELOR-SACRELOR PRINCIPII ALE BINELUI, opuse TULBURĂTOARELOR PRINCIPII ALE RĂULUI. (Căci şi RĂUL are “principii” - dar ele nu sunt altceva decât întoarcerea pe dos, batjocorirea PRINCIPIILOR SENINE ALE BINELUI). CZC se pronunţă FERM împotriva atingerii unui om pe plan moral , dacă el este nevinovat prin ACŢIUNEA MORALĂ, prin MANIFESTAREA EULUI( şi dacă evreul DAVID ŞAFRAN mărturiseşte - nu mai avem nevoie de altă dovadă). Pentru că PLANUL MORAL este cel mai important, sensibil: ÎN PLAN MORAL SE PRODUC MIRACOLELE TRANSFIGURĂRII - nu în plan fizic. Deci, îndemnul lui CZC ar suna aşa:”Legionari, păstraţi planul moral ca pe terenul singurei, dar adevăratei, curatei victorii!” Lovind planul moral, dezechilibrând, prin violenţă, planul moral - întru nedreptate - îl perverteşti, îi creezi premizele împotrivirii faţă de ÎNVIEREA-TRANSFIGURAREA MORALĂ - ţelul luptei legionare.

- Mai mult: CZC acuză biserica instituţionalizată creştină:”ei(oamenii care au lovit, rănit, jignit un evreu, în plan moral) nu-s decât oameni, POATE CHIAR BUNI CREŞTINI”. Adică: biserica INSTITUŢIONALIZATĂ creştină (secularizată, în ultimele veacuri, parţial, prin fapte deviate de la creştinismul originar, autentic, apostolic şi al Sfinţilor Părinţi) nu pricepe importanţa capitală a planului moral - şi de aceea se produc marile, gravele confuzii - care nasc tragediile spirituale ale omenirii, din ultimele secole. TREBUIE RECTIFICATĂ(ALCHIMIC) ÎNSĂŞI BISERICA - să nu se mai ajungă la situaţia ca, un om care neglijează planul moral, să mai îndrăznească să se mai pretindă “bun creştin”. Pentru că e blasfemie: ESTE TRĂDAREA ADEVĂRATEI ÎNVĂŢĂTURI A LUI HRISTOS. Biserica a intrat , prin neglijarea planului moral, în contradicţie cu Hristos - întemeietorul ei spiritual, de drept şi de fapt - , cu NATURA EI AUTENTICĂ. Şi finalul densului, esotericului discurs al lui CZC ( într-o aproximativă

traducere exoterică):”Scopul nostru, al legionarilor-iniţiaţi, este unul alchimic - pe omul-om îl ŞLEFUIM( citeşte: RECTIFICĂM ALCHIMIC) - căutăm, adică, în interiorul întunecat al firii umane , PIATRA ASCUNSĂ - ADEVĂRUL SPIRITUAL. Elitele spirituale, ca şi MAGII din Evanghelie, PREGĂTESC-ANUNŢĂ REVELAŢIA - nimic mai mult. Revelaţia se realizează, efectiv(ca realitate metafizică) ÎN IESLE, PRINTRE OI, BOI, ASINI - adică la nivelul regnurilor-straturilor de temelie. Învierea nu este ceva superficial, la nivelul unor elite - ci este RĂSTURNAREA, REVOLUŢIONAREA, TRANSFIGURAREA LUMII, DIN STRĂFUNDURILE EI SPIRITUALE.

- 4 – DAVID ŞAFRAN încheie tot esoteric, concluzionând:”Am văzut în trăirea lui un început de logică.” DAVID ŞAFRAN recunoaşte că misiunea ARHANGHELULUI se realizează la nivelul corpului eterico-astral, la nivel vital-emoţional, iar nu ca “ misiunea” luciferică - la nivel strict(şi exclusiv) intelectual. DAVID ŞAFRAN recunoaşte că a reuşit, prin discuţia cu CZC, SĂ ÎNTREVADĂ LOGICA EMOŢIONALULUI - logica credinţei autentice, logica sacră . DAVID ŞAFRAN, chiar dacă nu a renunţat la poziţia sa de avocat al lui Lucifer(nu putea să-şi trădeze Neamul involutiv spiritual, căci era căpetenia lui spirituală) - a avut, totuşi, imensul, admirabilul curaj de a se despărţi de sine însuşi, pt. câteva clipe - a avut miraculosul curaj de a întredeschide uşa Paradisului: şi ARHANGHELUL, înmuiat de clipita de autosacrificiu( de aberaţie a propriei naturi) a lui Lucifer - I-A PERMIS NEPERMISUL...

*

- b – VIOLENŢĂ VITALĂ ŞI VIOLENŢĂ METAFIZICĂ

De ce violenţă şi de ce crimă? Evident, dacă ar fi vorba de o conştiinţă individuală şi de manifestarea unei fiinţe ca individ, atât violenţa, cât şi crima ar trebui excluse din rândul gesturilor conforme cu doctrina creştină. Dar în cazul lui CZC, avem de-a face cu o conştiinţă supraindividuală şi cu manifestarea unei fiinţe gata, în orice clipă, să se autosacrifice, în favoarea unei realităţi transindividuale şi supraindividuale - în favoarea împlinirii misiunii către Neam( pt. a determina grăbirea atingerii ţelului suprem al Neamului). Din nou, avem de-a face cu o schimbare a ordinii priorităţilor - datorită faptului că, în cazul schimbării de planuri existenţiale , puse în discuţie - planul sacral are absolută prioritate faţă de planul profan şi, deci, faţă de pălanul existenţelor individuale. Chiar dacă nu se propune o teocraţie - considerarea MORALEI ca esenţă a planului existenţial şi considerarea Neamului ca prioritate metafizică faţă de individ trebuie admise ca premize soteriologice( premize ale ieşirii din mlaştina amorală, din captivitatea materiei grosiere) ale unei SOCIETĂŢI PROFUND RESACRALIZATE.

Nici pe prieten nu-l deştepţi dintr-un somn adânc prin mângâieri - că adoarme încă mai profund: tot trebuie să-l scuturi puţin.(Evoluţia spirituală are nevoie de şocuri, de rupturi, de intermitenţe). D-apoi un Neam: un Neam nu poate fi deşteptat decât prin provocarea stăriui interior-conflictuale, metafizice: războiul interior, metafizic, al Neamului, este singura soluţie pt. transfigurarea Neamului respectiv. Pe de altă parte, duşmanii cuiva, şi cu atât mai mult ai unui Neam, se vor simţi încurajaţi în mişelia şi dorinţa de distrugere a Neamului advers, pe care-l simt slab - dacă reacţia, din partea presupusului slab Neam ( în cazul când este atacat de duşman, cu scopul de a fi distrus) - nu se produce pe potriva agresiunii suferite. Neamul atacat trebuie, pt. a nu fi distrus de adversar( conform cu legile lui Darwin), să se apere în mod ferm, să arate nu numai că nu e slab, ci că ar putea oricând să-i creeze o stare de disconfort, oricui ar râvni să-l distrugă şi, astfel, să-l deturneze de la misiunea lui sacră pe Pământ.* 4 [3]

4 [3] * - cf. NAE IONESCU, Conferinţa a IV-a, din lagărul de la Miercurea Ciuc (în Buletinul informativ, nr. 4-5, august-sept. 1940,p. 31):””Noi trăim în istorie, unde este păcat, veşnică luptă,

Nimănui ( şi mai ales neamurilor de trădători, care sunt neamuri brutale şi ignorante, laşe, în esenţa lor) nu-i place disconfortul - ci râvneşte, bestial, după confort fizic. Şi, atunci, aşa-zisa violenţă din partea victimei, adică reacţia prin care (presupusa) victimă demonstrează că are forţa şi, deci, voinţa şi dreptul de A EXISTA, în sensul metafizic, în primul rând( a rămâne “în cursa” pt. atingerea ţelului suprem spiritual) - descurajează pe duşmanul dominat de porniri negative, distructive( sau, cel puţin, obstrucţioniste).

Acestea două sunt scopurile “violenţei” , propuse de CZC:

a- deşteptarea spirituală a unui Neam adormit ;

b- descurajarea “tâlharilor” (spirituali) , a rău-voitorilor către Neamul şi către Ţara românilor*5 [4] .

Iată răspunsul lui CZC, la afirmaţia parlamentarului prof. teolog Ispir, când acesta îi face observaţia că susţinerea pedepsei cu moartea(“pt. manipulatorii frauduloşi ai banului public”) este o idee anti-creştină:

“Domnule profesor, când este chestiunea să aleg între moartea ţării mele şi aceea a tâlharului, eu prefer moartea tâlharului. Cred că sunt mai bun creştin dacă nu voi permite tâlharului să-mi ducă ţara la pieire.”(Din Monitorul Oficial, nr. 14, din 21 decembrie 1931, Cuvântare la mesaj - CZC în numele Gărzii de Fier).

Pentru a dovedi că violenţa nu e specifică firii românului (DECI, NICI LEGIONARILOR) - şi că ea, violenţa, trebuie să rămână( ca, de altfel, orice acţiune legionară) între limitele ritualistice, adică păstrând, permanent, contactul cu zona metafizică - pt. a demonstra, de asemenea, că “violenţa” metafizică nu trebuie iscată decât de nevoia de afirmare sacră a NEAMULUI-CU -ARHANGHEL, de nevoia de împlinire a misiunii spirituale a Neamului - CZC face toate eforturile să menţină manifestările VITAL-VIOLENTE între limite foarte riguroase şi strâmte. Violenţa legionară, această violenţă cu substrat metafizic - se manifestă doar provocată şi în cazuri limită, în cazuri extreme şi tipice ( deci, care suscită o privire de perspectivă, pt. a se observa ce consecinţe tragice ar suporta Neamul Românesc, dacă NU s-ar adopta atitudinea de violenţă). Aceste violenţe( metafizice, în esenţa şi scopul lor) sunt efectuate cu titlu demonstrativ şi cu efect de exemplu( semnal-baliză, prin care este delimitată, defensiv, ZONA BINELUI de ZONA RĂULUI). Altfel, nu s-ar deosebi, spiritualiceşte, de duşmani: legionarul ar deveni, în mod aberant, duşmanul Neamului său( şi-ar perverti misiunea metafizică, s-ar autoanula ca misionar). A se vedea, şi în PL, şi în CM - a se vedea şi în mărturiile unor evrei de bună-credinţă, că CZC înfrânează cât mai mult dorinţa de reacţie promptă, imediată, atât a conştiinţei sale, cât şi a celorlalţi legionari. Nu trebuie, însă:

unde trebuie să ne cucerim dreptul la existenţă, prin vrednicia noastră(...)Nu există, altfel zis, cuminţenie şi defensivă, în naţionalism, căci neamurile care se pun pe o astfel de temă, poziţie, cad în robie.”

5 [4] *-Cf. FAUST BRĂDESCU - VIZIUNEA INTEFRALĂ A REVOLUŢIEI LEGIONARE, Ed. Majadahonda, Buc., 1997, p. 313:”REVOLUŢIA VIOLENTĂ e un accident pe parcurs, acceptat numai in extremis. Pt. legionarism, VIOLENŢA NU ESTE NECESARĂ PT. RĂSTURNAREA REGIMULUI ŞI NICI NU CONSTITUIE O FINALITATE(...) ci e vorba de O MODIFICARE RADICALĂ ÎN TIMP(...) e NAŢIONALĂ, încercând stabilirea armoniei generale, dublată de o REVOLUŢIE SPIRITUALĂ(s. F.B.).”

a- să se depăşească limita metafizică, dintre BINE şi RĂU - căci s-ar crea impresia de slăbiciune congenitală a indivizilor unui Neam, şi s-ar dărâma fiinţa morală a Neamului;

b - nu trebuie ca, din interior, să se tolereze TRĂDAREA - căci, din interior, un Neam poate fi mai lesne şi mai repede sufocat şi nimicit( din punct de vedere nu doar MORAL, ci chiar strict VITAL): suntem, cu toţii, pe front, în tranşeele luptei cu forţele RĂULUI. Şi frontul are legile lui - aspre, prompte, ca aplicare - dar absolut necesare. FORŢELE BINELUI nu pot supravieţui prin toleranţa faţă de FORŢELE RĂULUI - mai ales când acestea se strecoară lângă INIMA BINELUI. Cel care apretins a fi pritenul tău şi pe care l-ai îngăduit alături de tine, în intimitatea ta şi a gândurilor tale, sentimentelor tale - ştie cel mai bine să lovească, spre a distruge. Lovitura”prietenului” trădător e cea mai teribilă - căci e imparabilă şi poaste atinge esenţa fiinţei pe care o loveşte. În cazul legionarilor lui CZC - nu e vorba de fiinţa PERSONALĂ, ci de fiinţa NEAMULUI( căci personalitatea individuală a legionarilor s-a estompat, înapoia PERSONALITĂŢII SUPRAINDIVIDUALE A NEAMULUI, pt. împlinirea misiunii căreia luptă şi trăiesc şi mor ei).

“CRIMA”(neapărat, cu ghilimele), în timpul vieţii lui CZC, n-a fost altceva decât:

a- reacţia exemplară, de VIOLENŢĂ MINIM NECESARĂ - dar demonstrativă, pt . descurajarea inamicului spiritual infatuat( POLITICIENII ROMÂNI, mişei şi trădători, în primul rând, şi slugile lor odioase - căci curăţenia - morală, în cazul dat - trebuie să înceapă cu PROPRIA CASĂ - şi ABIA APOI CU CORUPĂTORII IUDEO-MASONI) - pt. blocarea iniţiativei inamicului pus pe distrugerea definitivă a forţelor de afirmare, a forţelor de acţiune şi de reacţie - pe scurt, a forţelor spirituale ale NR;

b – reacţia vitală, dar cu profunde implicaţii metafizice, împotriva sugrumătorului moral dinăuntrul CASEI NEAMULUI - reacţia de autoapărare, dar cu perspective transfiguratorii, de ordin sacral-magic.

In primul caz, se situează reacţia faţă de trădătorul ideilor de lege şi dreptate pt. NR - torţionarul-prefect MANCIU - şi faţă de trădătorul şi subminatorul SPIRITULUI NR - I. G. DUCA, vândut, cu trup şi suflet iudeo-masoneriei - şi care, ca Iuda, se pregătea să-şi vândă HRISTOSUL-NEAM , pe 30 de arginţi.

Cazul al 2-lea, identificabil cu CAZUL STELESCU - conţine, realmente, o reacţie vitală şi, în acelaşi timp, O LECŢIE METAFIZICĂ, SUB FORMĂ RITUALICĂ( tocmai datorită acestei forme ritualice, aplicate în cazul Stelescu, îmi permit să nu discut aici CAZUL VERNICHESCU - caz care conţine doar reacţia vitală a legionarilor, prin braţul lui MOŢA - şi este, cumva, atipic, având în vedere atitudinea sacerdotală, impusă, moral, legionarilor, de către CZC, în toate acţiunile lor. De fapt, Vernichescu a fost doar rănit.).

Dacă sunt adevărate rapoartele Siguranţei, conform cărora Stelescu a fost ucis cu 120( o sută douăzeci ) de gloanţe şi sfârtecat, apoi, cu topoarele, de către decemviri( cei ZECE bărbaţi) - avem posibilitatea să descriem, oarecum intuitiv, un ritual legionar, cu profunde rădăcini metafizice( totuşi, după cum vom vedea: SEMI-esoteric). Sunt sigur că nici un om de bun-simţ şi întreg la minte nu va cataloga acest gest drept următor al logicii terestre. Ori este un gest total aberant, ori ţine de credinţă, religie, ritual - deci, de legile unei alte lumi decât cea strict terestră.

Legionarii lui CZC NU ERAU LAŞI - au dovedit-o prin atâtea autosacrificii, în închisorile lui Carol al II-lea, precum şi, mai târziu, în cele comuniste. Deci, nu era, logic , nevoie de ZECE OAMENI, ca să ucidă UN SINGUR OM, şi acela aflat pe un pat de spital. Puteau, în definitiv, să aştepte ca Stelescu să iasă din spital - şi să-l ucidă ORIUNDE ALTUNDEVA DECÂT ÎN SPITAL. Se pare , însă , că Stelescu era considerat, de CZC şi legionari, conform doctrinei creştine, CU ADEVĂRAT ŞI PROFUND BOLNAV: BOLNAV MORAL-SPIRITUAL - iar SPITALUL era simbolul dublu: 1- al bolii şi 2 – al necesităţii efortului mistic de vindecare a bolnavului(demonizatului)Stelescu - efortul exorcistic.

Apoi, dacă ar fi fost un ASASINAT POLITIC( cum mai sunt unele păreri, care nu operează nici o disjuncţie între cazurile MANCIU, DUCA, STELESCU, ARMAND CĂLINESCU) , actanţii ar fi folosit , în minimum de timp, un minim de armament, cu maximă eficienţă - şi ucigaşii AR FI DISPĂRUT URGENT, pierzându-se în mediul social, spre a nu fi identificaţi şi arestaţi - şi spre a putea, astfel, ulterior, să repete gestul asasinatului, pt. alţi inamici (potenţiali otrăvitori de lider), cu acelaşi comportament ca acela al victimei anterioare.

Or, pt. decemviri, TIMPUL NU EXISTA - nici trecut, nici viitor. Nu exista timpul istoric, profan, repetitiv. Doar un prezent, al ritualului împlinit, desăvârşit. Decemvirii s-au predat bucuroşi, demni, autorităţilor “cezarului”(care comandase otrăvirea CĂPITANULUI) - ca şi nicadorii, ca şi cei care, mai târziu, pe timpul Comadantului HORIA SIMA, l-au asasinat pe ARMAND CĂLINESCU.

Ce a fost, dacă n-a fost asasinat politic - cazul STELESCU? Păi, n-a fost nici un asasinat: acolo s-a produs o EXORCIZARE. A FOST UN RITUAL. Zece este un număr sacru, simbol al CREAŢIEI DIVINE. *6 [5] Încă de la numărul făptuitorilor( nu făptaşilor) , putem deduce că se voia NU anihilarea unui TRUP fizic, acela al lui Stelescu - ci tocmai pe dos: se dorea RE-CREAREA UNUI SPIRIT, conform legilor divine, prin înfrângerea( cu Sabia Arhanghelului de Foc) a RĂULUI DIN TRUP( trupul fizic însuşi conţinea şi ERA Răul - era trup de GOLEM), şi evidenţierea forţelor BINELUI, disimulat, profund, în corpul fizic( e vorba de revelarea corporalităţilor eterică şi astrală, pt. ajungerea la SINEA SPIRITUALĂ). Binele ţine de CORPUL MORAL - care nu are nimic de-a face cu corpul fizic. Iată, deci, semnificaţia înverşunării( aparent paranoice) de a distruge-anihila corpul fizic: 120 de gloanţe - însemnau un ciclu mistic întreg( sub semnul lui 3x4 - plus 0-zero= ciclu împlinit) ciclul existenţial al TRUPULUI fiind înlocuit prin ciclul fiinţial al FOCULUI-SPIRIT( căci, atât gloanţele=săgeţi=simboluri ale focului-rază solară - cât şi TOPORUL=simbolul fulgerelor-foc divin, al lui ZALMOXIS, THOR, ZEUS, DUMNEZEU etc.). Ţesutul demonizat trebuia CAUTERIZAT RITUALIC - pt. a lăsa să ţâşnească, iar, liber, la suprafaţă, Spiritul-Lumină. Bucuria decemvirilor este una pur ritualică : ei dansau HORA SOLARĂ în jurul unui RUG(obţinut prin focul-gloanţe şi focul-topor-fulger) - pe care rug, din cenuşa RĂULUI, corpul fizic ars - se năştea(sau re-năştea, ca PASĂREA PHOENIX) spiritul exorcizat, curat, al ADEVĂRATULUI CAMARAD STELESCU. Camaradul dinainte de trădare, infatuare, de alianţa cu masoneria(masonerie prezentă, în special, prin camarila regală şi prin influenţa doamnei Lupescu-Wolf etc.) - camaradul Stelescu dinainte de a fi invadat de toţi demonii întunericului. Viaţa SPIRITUALĂ a omului este sfântă. NUMAI EA.

6 [5] * A se vedea numerologia sacră orfico-pitagoreică, atât cât ne-a rămas ea tălmăcită, în registru semi-esoteric, de unul dintre pitagoreici - DAVID, Introducere în filozofie , Ed. Academiei RSR, 1977 ( problema e preluată şi discutată, în veacul XX, de E. SCHURE - MARII INIŢIAŢI, Lotus, Buc., 1993).

Predarea bucuroasă, uluitoare, a decemvirilor, către autorităţile cezarice, se traduce astfel: “Noi am împlinit o datorie sacră faţă de un spirit, am oficiat un ritual pt. câştigarea ALTEI LUMI decât cea a mişeliei, a trădării şi a tuturor nemerniciilor, instigate de spiritele infernale - dar, odată oficiat ritualul, noi ieşim din sanctuar, din”azilul” divin, ieşim de sub legile cereşti - şi, conform învăţăturilor lui Hristos, ne supunem legilor Cezarului terestru. Obligăm moral astfel, prin exemplul nostru, pe toţi oamenii de bună-credinţă, să facă distincţia între cele 2 tipuri de legi( cereşti şi terestre) şi să le respecte cuviincios, pe fiecare, în funcţie de registrul existenţial în care se situează”.

E posibil(şi foarte probabil) ca Biserica Creştină INSTITUŢIONALIZATĂ, de astăzi, ca şi de atunci, să nu fie de acord cu interpretarea esoterică de mai sus. Ar fi bine ca biserica de azi să-şi amintească faptul că temelia ei este nu doar Hristos-Învăţătura, ci toate tradiţiile religioase, anistorice, ale acestui Pământ. Să nu se uite că IISUS HRISTOS vine pe Pământ nu să nege religiile vechi, ci să le împlinească, să le transfigureze spiritual, să le situeze spiritual pe cea mai înaltă treaptă a evoluţiei spirituale terestre. Ştiinţele oculte, de care CZC suntem sigur că nu era deloc străin, ar fi mai puţin ipocrite în recunoaşterea, identificarea, în gesturile decemvirilor, a unui ritual exorcizator autentic - cu finalitate transfiguratoare: Stelescu a înviat, metafizic - şi, sub alt nume şi alt chip, participă la împlinirea misiunii legionare. Continuu să cred că CZC practica un CREŞTINISM ORIGINAR: CZC a înţeles corect semnificaţia BICIULUI TRANSFIGURATOR(şi el, un FULGER), cu care HRISTOS alungă zarafii din Templu.

Legionarii se luptau cu PRINCIPIUL RĂULUI din lumea terestră şi din lumea non-terestră - de oriunde s-ar fi ivit şi manifestat PRINCIPIUL RĂULUI. Legionarii sunt permanenţii veghetori, permanenţii militoni, aghiotanţii, pe pământ, ai Arhanghelului din cer. Şi această luptă cu RĂUL, luptă metafizică, în primul rând şi înainte de toate - era, evident, lupta cu SINELE FIECĂRUI OM CE VOIA BINELE. Lupta cu sinele este esenţială în obţinerea premizelor REVELAŢIEI - şi disciplina ACESTEI lupte era învăţată, ca-ntr-un abecedar, de fiecare legionar-cruciat, din paginile celui mai complet ghid de exerciţii moral-spirituale, care a fost realizat vreodată, nu numai pe pământ românesc, ci în întreaga lume(cel puţin în ultimele patru secole): CĂRTICICA ŞEFULUI DE CUIB.

RĂUL era ca nisipul ce astupă ochii doritori să-L vadă pe Dumnezeu-Lumina. Nisipul trebuie aruncat - şi ARUNCAREA este un gest violent. Cum violentă pare şi afirmarea MISIUNII NEAMULUI, de a răzbi, prin întunericul din pântecele RĂULUI, prin desişul iniţiatic al “pădurii cu fiare sălbatice” - către ÎNVIEREA LUI SPIRITUALĂ. Pare. Pare violentă afirmarea MISIUNII NEAMULUI ROMÂNESC, acelor neamuri( sau organizaţii suprastatale) care fac totul ca NR să se stingă, nu să învie. Şi atunci, voi spune că-i foarte comod să numeşti”violenţă” orice afirmare a VIEŢII, căci ea, viaţa, se încontrează cu moartea. Când un copil se naşte - nu o face, oare, CU MAXIMĂ VIOLENŢĂ - ucigându-şi, uneori, mama? Totdeauna, moartea şi preoţii ei negri vor acuza viaţa de violenţă. Şi e firesc s-o acuze - dar din punctul LOR de vedere: din punctul de vedere al MORŢII. Viaţa, însă, îşi va vedea de bătălia ei - căci trebuie să ajungă la o treaptă supremă, greu de atins, prin mari încercări, sperând să dobândească: ÎNVIEREA, redobândirea caracterului sacru, atemporal, SMULS, DEFINITIV, DICHOTOMIILOR - deci, smuls antagonicei MORŢI.

Deci, MISIUNEA NEAMULUI e mai mult decât viaţa - este ÎNVIEREA, spune CZC. Şi atunci, de mirare ar trebui să fie nu câtă violenţă - ci, dimpotrivă, CÂTĂ LIPSĂ DE VIOLENŢĂ, sau CÂT DE PUŢINĂ VIOLENŢĂ , parcă îngrijorător de puţină, au manifestat CZC şi legionarii săi: STRICTA VIOLENŢĂ NECESARĂ: a- pt. scopul vital( pt. supravieţuirea biologică a LEGIUNII-Neam);b- pt. scopul transfigurator (de

Neam). Ambele scopuri vizând NEAMUL - datoria sacră faţă de ÎNVIEREA SPIRITUALĂ A NEAMULUI. O miraculoasă răbdare şi economie de energie-violenţă.

Citeşte-l pe CIORAN( legionarul apostat) în celebrul final al SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A ROMÂNIEI - şi vei vedea ce înseamnă proclamarea violenţei. FĂRĂ economie, FĂRĂ înţelepciune(deci, total ne-legionar) - ci într-un entuziasm vital exploziv, răscumpărător(pare a gândi CIORAN) a milenii de excesivă toleranţă, ca lâncezeală, somnolenţă, tembelism spiritual. Acesta este opinia lui CIORAN - şi CIORAN este acceptat de iudeo-masoneria lumii. Pt. că nu e periculos: e un fanfaron, neserios, neriguros. Seriozitatea, rigoarea, profunzimea morală - tocmai acestea îi înspăimântă pe rău-făcători şi pe mişei.

Toată opera scrisă a lui CZC nu conţine nici a mia parte din violenţa propusă şi expusă( verbal, e drept) de doritorul de afirmare a NEAMULUI ROMÂNESC printre Neamurile lumii - CIORAN.

Având acest termen de comparaţie, “legitim”( căci CIORAN este acceptat şi gratulat, de liota masonică mondială, drept mare scriitor, filozof, stilist neîntrecut etc.) - îmi permit să concluzionez, la acest subcapitol: opera scrisă a lui CZC este NU CREŞTINĂ PUR ŞI SIMPLU - ci CREŞTIN-ORTODOXĂ, adică excesiv de tolerantă( vom vedea, ulterior, adevăratul, metafizicul motiv al acestei toleranţe). Încă o dată: CZC nu este un practician exhibiţionist al naţionalismului - ci un MIRACULOS DE RĂBDĂTOR ALCHIMIST, care acceptă să se coacă, în athanorul-Spirit, metalele, pt. a se revela PIATRA ASCUNSĂ - HRISTOSUL NEAMULUI.*

*

* *

c-O ISTORIE PERSONALĂ A VOCII. DEGETUL SPRE ADEVĂR

Am chibzuit că este corect , din partea mea, să avertizez, încă de la început, că:

a- eu, autorul acestei cărţi, sunt prea tânăr pt. a fi putut să mă aflu în inima acelei perioade mistice a României, cuprinsă între 1919 - jurământul din pădurea Dobrina, şi 1938 - martirajul asumat de CZC şi asasinarea acestuia;

b- sunt mult prea bătrân, însă, şi cu sufletul prea stricat şi pervertit de lumea aceasta, cuprinsă de vârtejuri cumplite de asuras - pt. a mai putea reacţiona , prompt şi corect, din punct de vedere sentimental, fie şi la stimuli sentimentali prezenţi - cu atât mai puţin la stimuli sentimentali trecuţi.

Dacă sunt aşa de mult detaşat fiinţial, temporal şi sentimental, de PERIOADA MISTICĂ şi de SPIRITUL EI DREPT DOMINATOR - CZC, atunci eu consider că este un adevărat miracol faptul că nişte adevăruri:

a- SCRISE (iar nu SPUSE - deci, ieşite de sub incidenţa FACTORULUI FASCINATORIU, ca produs al imediateţei, non-intermediarităţii Logos-ului şi a producătorului de logos cu Intensă Personalitate-CZC),

b- şi ATUNCI scrise, iar nu ACUM scrise( părând, deci, a ieşi din sfera de interes, imediat sau apropiat, a fiinţei mele),

au reuşit( aceste adevăruri) să penetreze şi să impregneze fiinţa mea, determinându-mă SĂ MI LE ASUM, CA FIIND ALE FIINŢEI MELE ACTUALE. Înseamnă, după părerea mea, că aceste adevăruri AU PERENITATE PRIN AUTENTICITATE ABSOLUTĂ. Prin vizionarismul cu care au fost captate din spiritualitatea eternă şi exprimate în spiritualitatea cuvintelor înscrise în durata temporal-umană.

Adevărurile de care se face vorbire aici sunt cele ale GLASULUI, de peste vremi, prins în slova cărţilor lui CZC.

Şi mai trebuie să fac mărturisire asupra unui aspect, legat de cele pe care le vei citi, din moment ce tot ai pus mâna pe această carte:

- Despre CZC şi legionarism am auzit vorbindu-se, în familia mea, pe când eram mic copil, de 4-5 ani. Cei care vorbeau erau oameni din neamul meu, care abia ieşiseră din închisorile politice - şi, de fapt, părăsiseră închisoarea cea mică( devenită, uneori, mânăstire, CETATE DE RUGĂ FIERBINTE), pt. închisoarea cea mare, închisoarea cea de toate zilele: căci nu erau lăsaţi să se mişte, în linişte şi slobod, în mediul social. Cineva îi supraveghea, cineva îi chema, periodic, la interogatoriu. Nu un interogatoriu nimicitor - ba, chiar, unul, uneori, extrem de banal şi formal - dar omul interogat este un om umilit - şi ASTA se urmărea. Frica din oase să nu-i iasă, până la moartea lui fizică - să ştie că nu-i un om firesc, normal, ci că e un NEOM, UN MONSTRU SOCIAL, UN BLESTEMAT. Un NIMENI, pe de altă parte - căruia existenţa şi semnificaţia i se dau tocmai şi doar prin interogatorii, prin supraveghere - prin acei CINEVA, din spatele puterii politice. Un astfel de nimeni, însufleţit artificial, se numeşte GOLEM. Ieşiţi din închisoare, unde semnificaţia vieţii era dată prin rugăciune riguroasă în comun şi prin conştiinţa că se opun,prin chiar regimul de temniţă, la “CEVA” - SE VOIA ANEANTIZAREA LOR EXISTENŢIALĂ, transformarea lor în GOLEMI sociali, însufleţiţi la comandă, depersonalizaţi, însinguraţi, desemantizaţi la modul absolut: li se refuza, ani în şir, încadrarea la un loc de muncă, oricât de umil.

Atâta doar că acei CINEVA calculaseră , un anumit lucru, greşit. N-aveau de-a face, în persoana foştilor puşcăriaşi politici, cu oameni de duzină - ci cu mulţi dintre cei trecuţi prin şcoala morală-religios creştină a lui CZC. Şcoala sufletelor mari - şcoala care dezvoltă SPIRITUL, în detrimentul INSTINCTUALITĂŢII - MORALA, în detrimentul MIŞELIEI. Pt. cei care fuseseră VERTICALI şi căliţi în puşcăria-evidenţă - hotarul spaimelor, al suferinţelor, al “pădurii cu fiare sălbatice” şi al “mlaştinii deznădejdii”(hotarul disperării) - fuseseră depăşite. Teroarea nu are succes la iniţiaţii spiritual.

Un singur hotar mai rămânea de depăşit, pt. unii dintre foştii puşcăriaşi politici: acela al ÎNCREDERII ÎN CEILALŢI( în cei care nu parcurseseră traseele şi experienţele iniţiatice). De aici, din nedepăşirea acestui ultim hotar, au rezultat atâtea tăceri enigmatice, bruşte. CZC îi învăţase să nu aibă încredere în duşman - dar nu în toţi oamenii, căci nu toţi oamenii erau inamicii BINELUI, MORALEI, SPIRITULUI. Tăceau faţă de mine, copilul de atunci, prea mic pt. a înţelege tragediile măreţe ale SPIRITULUI UMAN - dar tăceau şi faţă de propriii lor părinţi, fraţi, surori. Salvau tăcerea printr-o glumă, printr-o anecdotă( de puşcărie sau nu).

Astfel s-a amânat cu mult, pt. cei dornici de iniţiere, BĂNUIALA NEVOII DE CUNOAŞTERE, FORMAREA SIMŢULUI NECESITĂŢII CUNOAŞTERII SPIRITUALE.

Tăcerea lor, lungă vreme, m-a descurajat. Ştiam, bănuiam intens, că se întâmplase, CU EI şi ACOLO - ceva cu totul deosebit. Dar totul se oprea aici. Tăcerea

lor obstinată m-a îndepărtat, sufleteşte , de ei. Îi admiram, cu rezerva neştiinţei, îi simpatizam, cu rezerva insuficientei încrederi reciproce. Tăcerea lor m-a jignit - căci nu eram în stare să pricep nepriceputul, neantul de noimă de care eram înconjurat - şi ei nu-mi spuneau nimic esenţial despre preaplinul de noimă pe care îl trăiseră şi îl trăiau. Sau şi-l făuriseră singuri, în închisori - şi acum se nutrea, spiritual, din el. Căci erau senini şi enigmatici. Strălucitor de senini şi cumplit de enigmatici.

M-am prefăcut, orgolios, că nici nu mă interesează ce ar fi avut ei de spus. Dar mă rodea, pe dedesubt, în mod inconştient, apoi tot mai imperios, aproape ca un ţipăt de copil care vrea să se nască în această lume - curiozitatea. Făceam o chestiune de mândrie personală din A AFLA. Şi înşelător: el, DRUMUL, nu te vrea, trebuie să te sfâşii singur, să-ţi pui, fâşie cu fâşie, fiinţa, ca o căptuşeală, în vadul realităţii metafizice a DRUMULUI - şi să devii altceva decât eşti: să devii căptuşeală de DRUM - pt. a deveni, treptat, tu însuţi, DRUM.

Aşa s-a făcut că am învăţat prost, căci am crezut , prea repede, infatuat - că pot şti. Am întrebat puzderie de cărţi narcotizante, străine de adevăr, căci nu era în ele VOCEA SUFERINŢEI DUMNEZEIEŞTI, ci trufia stupidă a minciunii satanice, versatilitatea dezinformării şi calomniei, vocile de sirenă ale derizoriului, ale ironiei fără rost, deplorabile, grosolane chiar - vocile bavardajului ieftin.

Totuşi, îi mulţumesc lui Dumnezeu, smerit, că a sădit în mine INSTINCTUL MORAL. Datorită lui, nu şi-au putut ÎMPLINI opera, cu mine - MINCIUNA SFRUNTATĂ şi DIVERSIUNEA CALOMNIOASĂ. Cu ajutorul simţului moral, am detectat târziu, şi totuşi, la vreme( adică, nu prea târziu) , sunetul de”doagă” al neadevărului. Se recunoaşte uşor acest sunet( numai să vrei să-l recunoşti) - pt. că intră în dizarmonie şi cu sufletul, şi cu bunul simţ, şi cu întreaga Creaţie, cu firescul lui Dumnezeu. Minciuna, pt. cei dotaţi cu simţ moral, este expresia NEFIRESCULUI. CEVA nu se potriveşte, CEVA lipseşte, CEVA NU E CUM SE CUVINE.

Şi am ajuns şi la cărţile suferinţei. Ciudat, tot lipsea ceva. Fiecare glas al suferinţei striga tot ALTĂ DURERE. Nu se uneau durerile într-o VOCE vibrantă şi unică, într-o scară a durerii spre Dumnezeu. Într-o durere ca semantică a ÎNĂLŢĂRII - ca semantică transindividuală, care să spargă temniţa bocetului înăbuşit, posomorât, şi să se transfigureze în GLORIA DURERII. Atunci, aş fi consimţit, din tot sufletul, la durerea lor. Altfel - mă deprimau, şi atât.

Doar într-un singur punct al cărţilor durerii, simţeam cum zvâcneşte spre ceruri curcubeul SCĂRII, atunci când ei, îndureraţii tot cu alte dureri, vorbeau despre CZC. Atunci, simţeai că înverşunarea egotistă( firească, în definitiv) se clatină şi se smereşte, se înseninează şi se luminează, ca sub pipăirea aripii unui înger trecător. Se descordează, nu mai este orgoliu al durerii, uneori regret ascuns al durerii - ci devine ÎNŢELEPCIUNE A DURERII. Adoraţie, naivă, mută şi pură - dincolo de cuvintele filei de carte. Tocmai pt. că nu înţelegeau cu mintea, înţelegeau cu sufletul - şi-şi disciplinau demonii trufaşi sau posaci ai durerii. Deasupra durerilor era, în sfârşit, DUREREA. Deasupra vocilor, era VOCEA. Deasupra oamenilor, era OMUL. Şi desupra OMULUI - era TRINITATEA MISTICĂ: DUMNEZEU-ŢARĂ-NEAM.

Mi-a luat mult să-ţi spun, cititorule, ce ţi-am spus. Dar ţi-am spus, pt. că vreau să înţelegi de ce nu voi vorbi despre ce au făcut şi cum au acţionat oamenii. Ci doar despre ceea ce a strigat HRISTOSUL. Mai pe înţelesul tău şi al meu, voi spune că MIŞCAREA LEGIONARĂ a lui CZC este o mişcare a oamenilor, dar pornită exclusiv de DUHUL SFÂNT, de SPIRITUL NR, vorbitor printr-un singur glas-sinteză : CZC. Ca şi MIHAI EMINESCU, un veac mai în urmă.

Oamenii greşesc - pot greşi, sau trebuie să greşească. SFÂNTUL DUH nu are cum să greşească. Nici SPIRITUL NEAMULUI.

Nu voi putea( şi nici nu găsesc că ar fi corect) să-ţi vorbesc despre implicaţiile politice ale MIŞCĂRII LEGIONARE - pt. că niciodată oamenii n-au fost în stare să asculte cu totală smerenie şi, mai ales, să înţeleagă şi să urmeze ÎNTOCMAI pornirile Duhului. Ar fi ca şi cum ţi-aş vorbi, în paralel, despre SFÂNTA TREIME şi cucerirea Americii prin catolici. Vor fi fost ( cu siguranţă au fost) greşeli şi greşiţi. Toţi apostolii lui Hristos au greşit - cu Simon Petru în frunte. Trebuie REVELAŢIA. Şi aceasta se face, deplin, după INVIERE. Atunci când sfântul mister al ÎNVIERII se petrece în duhul nostru - ÎNŢELEGEM. Dar, fiecare, suntem sortiţi să păstrăm înţelegerea( dacă o dobândim deplină) pt. JUDECATA DIN URMĂ. Epifania Paştilor exersează, cu/prin noi, o viitoare măreaţă concordie finală, întru duh. Dar, deocamdată, aproaper că ne ferim să vorbim despre acest sacru mister al ÎNVIERII. Din teamă( firească şi îndreptăţită) că, odată ajuns cuvântul pe limba de carne, vom spune greşit, totul.

Nu. Nu voi vorbi-scrie despre ceea ce devine un copleşitor bruiaj: planul ÎNFĂPTUIT PE PĂMÂNT - acţiunile cu determinări şi consecinţe în planul strict terestru, social( lumea “cezarului”). Voi încerca să mărturisesc, pe cât mi-a lăsat Dumnezeu putinţă,despre Vocea Duhului Sfânt, despre VOCEA SPIRITULUI NEAMULUI - aşa cum am auzit-o eu. Adică,voi vorbi-scrie, cu teamă şi smerenie, despre ceea ce, curat şi fără greşeală( căci era inspirat, de la ARHANGHELUL NEAMULUI şi de la DUHUL SFÂNT), a gândit şi a scris CZC. Căci CZC este intermediarul lui Dumnezeu, pt. a trezi în noi AUZUL SACRU AL ADEVĂRULUI( al SINEI NOASTRE). Nu voi vorbi-scrie nici despre ceea ce el SE ZICE CĂ A ZIS( mereu de către alţii SE ZICE - şi nici măcar “ evangheliştii”, apropiaţii(?) lui CZC, nu se hotărăsc să spună, toţi, acelaşi lucru, că ar fi făcut sau zis CZC) - şi în nici un caz nu voi vorbi-scrie despre ceea ce alţii( “evanghelişti” sau falşi”evanghelişti” ai lui CZC) au spus şi au făcut. Hristos nu a fost şi nu este înţeles şi urmat de oameni, 2000 de ani după sfintele sale învăţături. Cum să-L hulim pe Hristos, când încăpăţânarea, trufia, lenea morală sunt ALE NOASTRE - şi ele ne împiedică să-L înţelegem şi să-L urmăm? CZC nu a fost înţeles şi urmat nici de cei mai apropiaţi lui - dar aceştia îl simt în ei( mulţi) , ca pe o imensă RANĂ DE LUMINĂ. Şi lumina rănită se propagă, tot mai mistică, deci tot mai ademenitoare( pt. unii, care vor să fie OAMENI) - din generaţie în generaţie, sfidând toate interdicţiile vremilor. Căci SPIRITUL este peste vremuri şi peste voinţele, adesea schimbătoare şi hâde, ale oamenilor.

De ce să-l huleşti pe CZC, cititorule, întâmplător sau nu, al acestei cărţi, ÎNAINTE DE A AFLA ÎNVĂŢĂTURA LUI? Era pe Pământ, viu, în corp fizic, şi-l huleau, şi spuneau, în gura mare, neadevăruri( fără ruşine, fără mustrare de conştiinţă) despre faptele lui. Cum nu-l vor huli demonii şi demonizaţii, pe un “luminat”, atunci când acesta s-a retras din simţurile umane, în eteric şi astralitate? Dar de ce să asculţi doar vocea hulitorilor( când ştiut este că cel mai incomod şi, deci, mai hulit, este ADEVĂRUL) - ŞI SĂ NU FACI EFORTUL SPIRITUAL , INIŢIATIC, DE A-ŢI TREZI URECHEA CEA DE DUH, ascunsă în sufletul tău, şi să asculţi VOCEA CUTREMURĂTOARE ( da, vei suferi cumplit auzind, dar abia SUFERINŢA AUZULUI - este AUZ CURAT) - şi să te trezeşti? Adică , să ia parte şi duhul tău la OBŞTEASCA ÎNVIERE A NEAMULUI? Căci fi-va o CINĂ DE TAINĂ a NEAMULUI, la care toţi treziţii întru ÎNVIERE vor lua parte, întru slava lui Hristos şi a Adevărului Neamului - întru MÂNTUIREA NEAMULUI.

De ce să nu fii şi tu la SFÂNTA MASĂ, binevoind întru SLAVA şi MÂNTUIREA NEAMULUI tău, condus de ARHANGHELUL său, venit alături de ceilalţi ARHANGHELI şi de celelalte NEAMURI VII SPIRITUAL, în faţa lui Dumnezeu?

Eşti, cititorule, zămislit întru pământul amărăciunii şi neîncrederii. Dar, în tine, Dumnezeu a pus DUH DE LUMINĂ. Înalţă-te, omule cititor de dreaptă carte a Neamului - şi ridică-te, dintre oribilele cicatrici pământeşti ale trupului tău, către divina înţelegere. Deşteaptă-te, omule cititor, întru CITIREA SLOVEI DE FOC: Îţi vor arde ochii cei de carne - dar dobândi-vei VEDEREA. Căci vei dobândi ADEVĂRUL.

Eu, un umil scrib, voi încerca să te trezesc, să te trimit către năzuinţa spre vedere. Repet: nu sunt decât umilul scrib - dar îţi voi face semne către SLOVĂ. Către OPERA VIZIONARULUI. Te voi scormoni, până în rărunchii fiinţei tale, ca să te doară şi să te trezeşti. Şi, trezindu-te, te va durea şi mai tare - dar nu te va durea de tine, carne netrebnică, ci te va durea de ADEVĂR. Şi când te va durea de ADEVĂR - nu vei mai avea nevoie de mine, umilul scrib. Nici de cel care mă trimite pe mine către tine: CZC. Te vei duce singur să-l cauţi pe DUMNEZEU-ADEVĂRUL. Şi cine caută, va găsi. Şi cui bate, i se va deschide.

Vei înţelege - şi vei tăcea întru înţelegere. Sau vei deveni, cum devin eu, prin această carte, un bâlbâit scrib - care arată cu DEGETUL SPRE LUMINĂ, în speranţa că DEGETUL său va fi urmărit cu privirea de semeni. De încă unul, măcar. Şi în speranţa că semenii vor catadicsi SĂ VREA SĂ VADĂ, la capătul DEGETULUI TĂU, raza-drum, care duce spre Adevăr. Adică, spre SINEA LOR ADEVĂRATĂ ŞI VEŞNICĂ - nu cea părelnică şi trecătoare. În speranţa că, tu şi semenii tăi, vă veţi întâlni în sacra lumină: LUMINA SPIRITULUI NEAMULUI, LUMINA LUI DUMNEZEU.

LUMINA ADEVĂRULUI.

*

* *

CAPITOLUL II - STILUL ALCHIMIC AL OPEREI SCRISE A LUI CZC

MOTTO: RADU GYR, STIGMATE II, LA JUDECATA DIN URMĂ,p.27:

“Atunci voi cădea pe înaltele trepte,

pe buze c-un zâmbet de sânge, inert:

-Pentru toate rănile mele nedrepte,

eu, Doamne, te iert...”

RADAU GYR, STIGMATE II, OSÂNDĂ, p. 74:

“La început a fost cuvântul,

osânda mea, pierzania mea.

Doamne, de când mi l-ai dat,

Mă perpelesc pe sute de plite,

Mă tai în nelinişti ca în cuţite,

Mă urc pe cruce necontenit.”

a- PLEBEA INTELECTUALĂ ŞI STILUL LUI CZC

Toată lumea şcolită, cât de cât, ştie că o carte ce-şi propune analiza operei unui scritor, SFÂRŞEŞTE cu analiza stilului, iar nu ÎNCEPE cu analiza stilului respectivului scriitor. Din acest punct de vedere, cartea de faţă se va dovedi mai “sucită”: va începe cu sfârşitul.De ce?

Pt. că avem de-a face cu un caz de excepţie, în lumea scrisului. Cazul lui CZC. Cei care l-au atacat, personal-fizic sau la nivel ideatic - au băgat de seamă lenevia, inerţia intelectuală a “maselor largi”. Pe de altă parte , ştiau bine, în sinea lor, că ideile cuprinse în opera scrisă a lui CZC ( ca şi în discursurile sale, probabil - din câte mărturisesc până şi adversarii săi - şi din extrem de săraca fonotecă, conţinând doar un scurt discurs al lui CZC) sunt idei de maxim bun-simţ. Deci, nu ideile trebuiau atacate, în primul rând(şi-au spus ei) - căci IDEILE ERAU DE FAŢĂ, pt. cel care se apuca ( dacă avea buna-credinţă de a se apuca) să gândescă cu mintea lui şi să bine-simtă cu bun-simţul lui - după ce ar fi citit paginile scrise de CZC( sau după auzirea diascursurilor lui CZC - pt. contemporanii săi).

Nu. Era prea târziu, dacă ar fi apucat omul de rând, dar şi de bună-credinţă, să ajungă să rumege ideile simple, dar atât de profunde, fireşti, în armonie cu gândul divin, cu sufletul şi mintea românului obişnuit - de atunci( ca şi de acum, de altfel).

Trebuia adversarii lui CZC să înceapă mai din timp, mai devreme, mai “dincoace” - să lovească mai de aproape, cu o eficienţă mai rapidă, până la instantaneitate.

Trebuia să atace modul de prezentare a ideilor - mimica, pantomimica spiritului expresiv-CZC: să atace STILUL.Adică, să nu apuce CZC a comunica cava prin canalele intelective şi spirituale - să-l lovească încă de la APARIŢIA sa pe scena umană a istoriei. Să nu se sesizeze, cumva, de către auditoriu( sau cititori) misiunea transcendentală, de care era aureolată apariţia sa umană, istorică.

Şi atunci, au lovit încă de la aspectul exprimării: de la FRAZARE. Şi, evident, ştiau lecţia: cel mai uşor învingi NU combătând cinstit, ci calomniind şi ridiculizând. Omului simplu îi place, ce-i drept, să râdă cam mult, să râdă PREA mult( pe seama altora) - în loc să FACĂ - dacă nu prea mult, măcar suficient, măcar CÂT SE CUVINE.

Adversarii s-au adresat, deci, plebei - PLEBEI INTELECTUALE, în primul rând. Şi, din păcate, semnificaţia acestei sintagme se suprapune peste aproape tot ce înseamnă( şi însemna) UNIVERSITATEA:”Universitatea cu tradiţie de naţionalism de la 1860, devenise un focar de antiromânism” - spune CZC(PL, Colecţia OMUL NOU,

1990, p. 16). Universitatea, de obicei, TRĂDEAZĂ - pt. că e plină de prea mulţi carierişti, vidaţi spiritual, şi de prea puţini oameni închinaţi, cu adevărat, SPIRITULUI. Puţini universitari au dovedit spirit de sacrificiu şi deschidere către planul transcendental. Extrem de puţini ( în comparaţie cu ADEVĂRAŢII intelectuali, cărturarii închinaţi SPIRITULUI). Cei ce aleargă după titluri universitare îşi sugrumă, în ei, SPIRITUL, dimensiunile morale. Una dintre excepţionalele( şi, în consecinţă, prin prigonirea din partea confraţilor: tragicele) ieşiri din front, a executat-o NAE IONESCU. Şi cum a sfârşit-o...

Marii intelectuali, autenticii intelectuali, nu aparţineau nici atunci şi nu aparţin nici acum mediului universitar - ci, eventual, intersectează accidental acest mediu. Şi ei au existat - şi au alimentat cu spiritualitate MIŞCAREA LEGIONARĂ.Dovadă că aşa este: marii intelectuali interbelici nu s-au dezis niciodată de MIŞCAREA LEGIONARĂ( sau, dacă au făcut-o, au făcut-o sub presiunea ucigaşă a evenimentelor politice): PETRE ŢUŢEA, MIRCEA ELIADE, RADU GYR, VASILE VOICULESCU, NECHIFOR CRAINIC etc. Chiar şi CIORAN, în felul lui sucit şi cabotin - în ciuda retractărilor publice - şi-a păstrat amintirile şi crezul spiritualist-legionar, chiar dacă a înţeles totul aşa cum a vrut şi a putut el( deci, oarecum colateral gândirii şi trăirii spirituale ale lui CZC). Dar, oricum, CIORAN a înţeles şi a spus lumii mai multe şi mai adevărate lucruri spirituale, decât cei neciudaţi, nesuciţi:”(SCHIMBAREA LA FAŢĂ A ROMÂNIEI, ultima pagină)”Nu vreau o Românie logică, ordonată, aşezată şi cuminte, ci una agitată, contradictorie, furioasă şi ameninţătoare. Sunt prea mult patriot, ca să doresc fericirea ţării mele(...) până acum am fost reptile, de aici ne vom ridica în faţa lumii, pt. a se şti că nu numai România este în lume, ci şi lumea în România. De nu vom trăi apocaliptic destinul acestei ţări, de nu vom pune febră şi pasiune de sfârşit, în începuturile noastre, suntem pierduţi şi nu ne mai rămâne decât să ne recâştigăm umbrele trecutului nostru.”

Să revenim la PLEBEA INTELECTUALĂ, uşor manipulabilă de rafinaţii intriganţi iudeo-masoni. Aceştia, intelectualii plebei, sunt cei mai superficiali, cei mai dispuşi să râdă de alţii, în loc să facă ei înşişi ceva bun, cu valoare. Intelectualii plebei caută, primii, nod în papură, la nivelul FORMEI - înainte de a se osteni să gândească asupra CONŢINUTULUI. Lor, intelectualilor plebei, le-a fost “închinat” ATACUL STILISTIC, atacul asupra modului de semnalizare sacrificială a lui CZC. Ştiau adversarii că, oricât ar fi de mândri, oamenii simpli aveau bunul –simţ să recunoască şi să se plece în faţa autorităţii intelectuale. Oamenii simpli, de atunci şi de acum, nu aveau şi nu au discernământul de a separa, în cugetul lor, PSEUDO-INTELECTUALII de AUTENTICII INTELECTUALI, serioşii profunzi - de a separa intelectualii demonizaţi de vidul spiritual - de cei de bună-credinţă, plini de duh. Şi dacă satanizatul şi superficialul intelectual de la oraş persifla şi arăta cu degetul, grosolan, dar autoritar, acuzator, într-o direcţie - omul neşcolit, sfios în sinea sa, privea şi el, suspicios( de multe ori) , în acea direcţie, şi începea să se îndoiască(ades) de puterile sale spiritual-intuitive - şi ceda: fie întorcea spatele şi îşi vedea de ale sale( mai exact, de ceea ce mintea lui simplă, recăzută în lenea egoismului şi-n fervoarea pragmatismului, îi spunea că ar fi “treburile sale”) - fie se asocia imbecilităţii clovnilor intelectuali( sau trădătorilor intelectuali) - şi râdea, comod şi inconştient. Indiferenţa se aşternea asupra acestor spirite gregare( sau DEVENITE gregare, prin abdicare de la nativele calităţi combatant-spirituale, în zona metafizicului). Puţini rămâneau veghetorii încăpăţânaţi, fanaticii adevărului şi dreptăţii, puţini rămâneau care să fie dispuşi SĂ SUFERE SACRIFICIUL SUPREM, PT. FORMA ŞI CONŢINUTUL UNEI FRAZE.

Forma unei fraze? Chiar aşa? Fraza lui CZC se poate despica , oare, în formă şi conţinut, cum nu obosesc să predice pedanţii şi imbecilii structuralişti, europeni şi americani? O, nu. Ştiau bine mişeii, care atacau fraza lui CZC, de ce o atacă, de ce se

grăbesc s-o ARUNCE sub şenilele râsului prostesc, s-o arunce cu totul, să nu se mai vadă. Nu - fraza lui CZC nu este doar SPUNERE - ci indică şi, implicit, la modul mitic, creează o lume nouă spirituală( această creaţie este etern prezentă, în planul metafizic: depinde dacă ai forţa spirituală, dacă eşti în stare să dobândeşti forţa spirituală - de a o vedea). SEMNELE FRAZALE, care, pt. un republican materialist-dialectic, ca spaniolul FRANCISCO VEIGA( oricât ar dori el să rămână imparţial, diferenţa de structură spirituală, faţă de CZC - îl împiedică să-şi păstreze echilibrul axiologic şi luciditatea, să-şi păstreze deschişi ochii Spiritului), ar fi expresia “milenarismului”( în sensul derizoriu, peiorativ, al cuvântului) - sunt, de fapt, cu mult mai mult decât s-ar înţelege( fie şi luat cu sensul lui, serios, grav) , prin cuvântul “milenarism”. SEMNELE FRAZALE ale scrisului lui CZC nu vestesc sfârşitul lumii, la împlinirea miei de ani - dimpotrivă, vestesc deschiderea porţilor de lumină(în cadrul lumii vechi) ale unei noi lumi - LUMEA RECTIFICATĂ MORAL. Dar porţile se deschid ÎN INTERIORUL OMULUI( ca entitate aflată în legătură cu divinitatea) , nu în interiorul veacurilor trecătoare. O atemporală lume, rezultat al iniţierii spirituale autentice, prin autosacrificiu - îşi deschide lumina, pt. cel care vrea să vadă. Orbii - vor rămâne să râdă, stupid, în pieţele pustii ale vechii lumi, împietrite, sufocate de propriul ei egoism, de propria ei ignoranţă.

Fraza lui CZC este, într-un anume sens, - prima trâmbiţă a ÎNGERULUI APOCALIPSULUI - dar este şi a şaptea trâmbiţă - şi este şi lumina arătării SFINTEI TREIMI către OM. Către OMUL RECTIFICAT MORAL, exorcizat. Fraza lui CZC este însăşi expresia REVOLUŢIEI SPIRITUALE, care TREBUIE să aibă loc în omenire, tocmai pt. a nu se aneantiza, apocaliptic, lumea.

În PL, CZC avertizează că n-are timp să ţină seama “ de nici un fel de regulă impusă autorilor de cărţi. Scriu în fuga condeiului, de pe câmpul de luptă, din mijlocul atacurilor(...) Duşmanii ne izbesc mişeleşte şi trădarea muşcă din noi.” CZC condamnă, astfel, pedanteria sterilă a SCRIITORULUI DE MESERIE( devenit un manierist, obedient faţă de prostul gust al unui public, instruit spiritual la nivel submediocru). Golit de spirit şi de voinţă sublimă fiind scriitorul de meserie - CZC condamnă”butaforia” cărţilor, rezultate din abdicarea scriitorului de la misiunea sa de veghetor asupra spiritului - şi conformarea scriitorului de profesie la cele mai josnice, obscure pervertite gusturi şi pofte ale cititorilor - “gusturi” şi”pofte” induse de conducătorii gândurilor noastre - care, zi şi noapte, VEGHEAZĂ - dar veghează SATANIC( pândesc, de fapt): “veghează” la înjosirea totală a fiinţei umane. Pt. prima dată în estetica românească, CZC spune clar: ESTETICĂ= MORALĂ SUPERIOARĂ, iar nu forme de excitare senzorială.

Scrisul lui CZC, însă, dacă n-are respect faţă de regulile autorilor de cărţi( a se citi: scriitorilor vânduţi gustului indus şi impus de”pieţarii spiritului uman”) - în schimb, (îşi) impune adevăratele reguli ALE SCRISULUI CĂTRE OAMENI. Rigoarea, dialectica de oţel, logica fermă, plină de bun-simţ, expresivitatea, disperată metaforic, explodată în uragane de vizionarism - păstrând, intacte, demnitatea şi nobleţea atitudinală.

Sentenţios, comprimat(sub tensiuni-presiuni spirituale teribile) până la diamant,uneori, alteori părând torturat de obsesia rigorii absolute, când are de spus lucruri grave, impresionante, decisive: (PL, p. 295)” Într-o condică, cu câteva minute înainte, scrisesem următorul ordin de zi, numerotat cu No. 1:”Astăzi, Vineri 24 iunie 1927(Sf. Ion Botezătorul), ora zece seara, se înfiinţează:”Legiunea Arhanghelul Mihail”, sub conducerea mea. Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat. Să rămână în afară cel ce are îndoieli. Fixez ca şef al gărzii dela Icoană pe Radu Mironovici. Coneliu Zelea Codreanu”.Această primă şedinţă a durat un minut(...) după care cei prezenţi s-au retras, rămânând ca să cugete dacă se simt destul de hotărâţi şi tari sufleteşte, pt. a

păşi într-o astfel de organizaţie, unde nu era nici un program, singurul program fiind viaţa mea de lupte de până atunci şi a camarazilor mei de închisoare.”

De remarcat HIPERLUCIDITATEA lui CZC , în aceste momente dramatice, când el şi camarazii săi fuseseră izolaţi şi trădaţi(şi, prin ei, fusese trădată însăşi soarta NR), de bătrânii din L.A.N.C., de fostul său profesor şi mentor, A.C.Cuza: CZC nu uită planul sacral, în care trebuie să situeze existenţa sa fizică trecătoare pe acest pământ - nu uită să menţioneze, în tragic de lapidarul ordin de zi, după data temporal-profană(Vineri, 24 iunie) - corespondenţa în planul etern-sacru, a acestei date:”Sf. Ion Botezătorul”. Nu uită să fixeze prima şi fundamentala regulă de existenţă în LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL: legea morală, legea forţei spirituale a CREDINŢEI NELIMITATE(“să vină cel ce crede nelimitat”) - precum şi fundamentala lage a respingerii îndoielnicilor, dintre cei aleşi pt. ucenicia iniţiatică:”să rămână afară cel ce are îndoieli”. Nu poţi porni la drum către Dumnezeu, cu o întrebare - ci cu CREDINŢA ÎN FINALITATEA SACRĂ A DRUMULUI.

A fost cea mai scurtă, cea mai densă şi cu consecinţele cele mai importante - dintre “şedinţele” ţinute vreodată în această lume.

Organizarea-concentrarea pt. drumul iniţiatic se face:

a- prin ICOANA-MANDALĂ;

b- prin exerciţiul de autodisciplinare a concentrării, în jurul(sau chiar înăuntrul) zonei spiritelor BINELUI, pt. confruntarea deschisă, cavalerească, cu forţele RĂULUI: INSTITUIREA GĂRZII. Instituirea exerciţiului de veghere, de menţinere în stare de trezie, a Spiritului.

În rest, tăcerea cugetării, concentrării, pt. REVELAŢIE. Prin REVELAŢIE/vs/ LIPSA REVELAŢIEI, vor fi cernuţi cei ALEŞI - despărţiţi de cei, doar, CHEMAŢI.

Planul sacral nu conţine un PROGRAM exterior, ci o strategie interioară, în vederea LUPTEI, cu finalitate SOTERIOLOGICĂ. Nu mântuirea personală, ci mântuirea NEAMULUI. ÎNCHISOAREA fusese şcoala de meditaţie şi iniţiere( pt. unii, doar noviciat) a “văcăreştenilor”.

Deşi sobru, până la limita stilului pseudo-administrativ - stilul lui CZC clocoteşte de viaţă. Speranţa creştină şi exasperarea, aparent non-creştină, alternează - în atmosfera extrem de pură şi rarefiată a MUNTELUI SUFERINŢEI - atmosfera propice măreţului şi tragicului vizionarism:

a- “Vor trimite să ne prindă şi să ne omoare. Vom fugi, ne vom ascunde, vom lupta, iar la urmă, vom fi, desigur, răpuşi. Căci noi vom fi puţini, urmăriţi de batalioane şi regimente româneşti. Atunci vom primi moartea(s.a.). Sângele nostru al tuturora va curge.

Acest moment va fi cel mai mare discurs al nostru adresat neamului românesc şi cel din urmă.”(PL, p. 312).

b- “Dacă toţi tinerii cari luptă, vor ajunge mâne aşa, atunci neamul acesta al nostru trebuie să piară: prin cucerire jidănească, prin potop, prin cutremur, sau prin dinamită - nu interesează, dar trebuie să piară.”(PL, p. 361).

Sunt zbaterile fantastice ale unui gigant spiritual, pe care nu-l mai încap meschinele dimensiuni terestre. Este HRISTOS-OMUL, din clipa când se întoarce contra Cerului, contra propriei sale naturi divine - răsună, în aceste rânduri de o disperare halucinantă, acel “Eli, Eli, lama sabachtani?”

În faţa acestor rânduri ale lui CZC, în care sacadele hohotului de plâns sunt anihilate de ritmicele seisme de oroare şi revoltă( înăbuşite în piept şi în gât) - şi reciproc - te înspăimânţi, te cutremuri , şi-ţi spui că până şi Iuda, dacă le-ar fi auzit, s-ar fi pocăit, ar fi avut REVELAŢIA SINCERITĂŢII TOTALE A MÂNIEI DIVINE. CZC se simte frate, întru durere metafizică, transpersonală, transcensă până la ARHANGHELUL NEAMULUI - cu EMINESCU, celălalt mare vizionar român : (PL, p. 15) “Studentul ieşan, în liniştea nopţii târzii, aude alergând, înnebunit de durere, pe străzile întortochiate şi străine ale Iaşului, sufletul lui Mihai Eminescu, care cântă ca o nălucă:”Cine-a îndrăgit străinii,/ Mânca-i-ar inima cânii,/ Mânca-i-ar casa pustia/ Şi neamul nemernicia...”

CZC izbucneşte ca explozia vulcanilor şi arde ca lava scursă după explozie - apoi împietreşte , totul, în princiare monolituri, în statui sacre ale spiritului autojertfit: FRAZA.

Un suflet, crucificat pe altarul autosacrificiului: zbateri, dar zbateri pt. ZBORUL MÂNTUITOR, nu pt. a se feri de fulgerul cuţitului. Chinuri groaznice, dar pt. ÎNVIERE. O sinceritate şi o implicare sufletească ce nu dau răgazul măcar al unei răsuflări, din partea cititorului. Nu, nu e un roman de senzaţie - ci e o BIBLIE primară, explodând înspăimântător şi încremenind măreţ imagini smulse, cu tot cu carne şi suflet, de pe faţa filelor sacre. Sentimentul global pe care ţi-l dă stilul lui CZC este ca atmosfera de catedrală gotică( cu ARCUL-PÂINE frânt euharistic, către toată OMENIREA-NEAM) - o catedrală în care îţi ţii respiraţia nu ca să afli, pe calea auzului şi văzului profan, fapte şi finaluri banale de fapte - ci îţi ţii respiraţia, pt. că simţi cuprinzându-te o stare ciudată, pe care grecii au numit-o”EK- STASIS”, adică ieşirea sufletului în afara corpului. Simţi realizându-se autodepăşirea, întru SPIRIT, a fiinţei, victoria SPIRITULUI asupra MATERIEI. Simţi boarea arătării lui Dumnezeu - care, în acelaşi timp, este şi miraculoasa arătare a SINELUI TĂU ADEVĂRAT (TRANSCENDENT).

Simţi că devii, în acelaşi timp, combatant, alături de sacrele spirite - în lupta contra satanicelor spirite. Simţi SCHIMBAREA LA FAŢĂ a propriului eu - exorcizarea propriului eu, prin fraza lui CZC( ca o bătaie de aripi - în care ÎNGERUL şi VULTURUL se înfrăţesc şi se confundă, devenind ARHANGHEL CU SPADA DE FOC).

Dacă simţi frontul, simţi lupta. Dacă te angajezi, cu tot sufletul şi cu tot respectul, cu toată smerenia pt. cauza SPIRITULUI - simţi, TREBUIE să simţi IZBÂNDA.

Stilul lui CZC este neliniştit, ca vârtejurile cereşti, ale cetelor trimise de EL să înfrunte abisurile. UN STIL DE FRONT CERESC - un stil cu fraze când scurte( verbe nude, verbe cu pielea jupuită, verbe solitare şi martire), ca săgetările luminii asupra demonilor - când ritmate în perioade elegant şi, totuşi, auster arcuite, deasupra stemelor sacre, apărate de ARHANGHEL împotriva ghearelor demonice. Ritmate, perioadele frazale, în pas de marş crâncen, hotărât pt. autosacrificiu, întru gloria lui Dumnezeu şi a Spiritului etern al neamului. Oricât ar fi de crâncenă tortura la care se supune, ca un autoflagelator, CZC îşi păstrează, dominator, regeşte, demnitatea supliciului asumat - respectă, neclintit, consacrarea supliciului.Fraza sa nu-şi îngăduie efuziuni şi entuziasme ieftine - nici ca ritm, nici semantic - ci vestiri, profeţii gâtuite, parcă, de fiorul miracolului, de hotărârea de atingere, de epifanie a miracolului: (PL, p.

250)”În toate gările, lume multă aştepta sosirea trenului.(...) Nu-i aduseseră pe oameni nici datoria, nici teama, nici interesul. Pe la marginea mulţimii am văzut bătrâni care plângeau.. Oare de ce ? Ei nu cunoşteau pe nimeni din cei cari eram în tren. Pare că cineva necunoscut îi împingea, şoptindu-le tainic: - Veniţi la gară, pt. că din toate trenurile care trec, este unul care merge astăzi pe linia destinului românesc. Toate merg pt. interesul celor din trenuri, acesta merge pe linia neamului, pt. neam. Mulţimile au câteodată contactul cu sufletul neamului. Un minut de viziune. Mulţimile văd neamul, cu morţii, cu tot trecutul lui. Îi simt toate clipele de mărire, ca şi acelea ale înfrângerii. Simt cum clocoteşte viitorul. Contactul acesta cu neamul întreg e plin de înfrigurare, de cutremur. Atunci mulţimile plâng.”

*

* *

b- UN OARECARE SPANIOL ŞI USTUROIUL ROMÂNESC

Ambitusul acestui stil este uluitor ; fără să-şi piardă nimic din demnitate şi atitudinea solemn-ritualistică( căci orice emisiune de frază, vorbită sau scrisă, emană din aceeaşi zonă moral-spirituală superbă), CZC poate ajunge, de la cele 10 porunci legionare(CM, p. 45, Circulara din 5 iunie 1935) - la o listă de alimente, pt. comerţul legionar sau pt. cantina legionară(cf. CM, p. 48 - Circulara privind comerţul legionar, din 29 sept. 1935), listă conţinând: vinuri, ţuică, brânzeturi, unt, fructe etc. - iar într-o altă circulară(Cantina legionară, luni, 7 oct. 1935) se spune:”La acest restaurant se va comanda cu insistenţă ca să se consume ceapă şi usturoi în cantitate mare.”

Ce înseamnă să nu cunoşti un neam şi credinţele, spiritualitatea lui - şi să-ţi permiţi, totuşi, judecăţi asupra acelui neam! Spaniolul FRANCISCO VEIGA , în cartea citată( ISTORIA GĂRZII DE FIER - MISTICA ULTRANAŢIONALISMULUI), la p. 221, spune, relativ la circulara citată de mine mai sus: “Conform ideilor dietetice originale ale Căpitanului, se oferea clienţilor austera mămăligă populară a poporului, precum şi mari cantităţi de ceapă şi usturoi, aşa că nu este absurd să presupunem că miasmele corporale intense ajungeau să fie semn distinctiv al viitorului om nou.”

Atâta îl duc capul şi simţirea - atâta înţelege”spiritualul” spaniol marxisto-republican. Astfel de oameni ca el sunt mai degrabă demni de milă - sunt handicapaţi spiritual - evident, incurabili. Ricanarea şi persiflarea lui arată clar paralizia bunului-simţ - când vorbeşte cum vorbeşte despre OMUL NOU LEGIONAR. Evident că vom mai reveni asupra conceptului de OM NOU - dar precizez:

- nu era “dietetica originală a Căpitanului” ( evident că spaniolul F. Veiga face spume la gură ŞI pt. că face confuzia gravă între EL CAUDILLO, termen care-l desemna pe FRANCO, şi CĂPITANUL: Veiga nu percepe nuanţa semantico-ritualistică a denominaţiei româneşti CĂPITANUL - prin care se denumeşte CĂPETENIA SPIRITUALĂ, ŞI NICIDECUM O SIMPLĂ CĂPETENIE MILITARĂ TERESTRĂ) - ci, ceapa şi usturoiul, precum o ştie orice om al tradiţiei româneşti, au FUNCŢII APOTROPAICE(apărarea contra duhurilor rele), conţinând o foarte mare şi intensă energie benefică, pozitivă şi purificatoare, precum şi cu funcţii exorcizatoare;

- pe cale de consecinţă, a se observa că şi alimentaţia novicelui ( cu atât mai mult a iniţiatului) trebuia să urmeze linia spiritualistă: alimentele, conţinând energii benefice, susţineau, ca o aură a corpului fizic, forţele credinţei combative ale legionarului cu misiune sacră - corpul fizic şi corpul spiritual lucrând, astfel, sinergic - împotriva zonei ahrimanice a lumii.

Iată cum, în pagina scrisă a lui CZC - nimic nu devine înjositor, nimic nu devine, stilistic,”de mâna a doua”: CEAPA şi USTUROIUL se integrează, magic, poruncilor sacre, pt. rectificarea benefică a destinului Neamului.

În acelaşi plan spiritual, dar pe latura morală - destinul unui neam se întemeiază, în definitiv, pe corectitudinea moral-spirituală cu care este cântărit şi dat alimentul vital( şi, uneori, cum am văzut, cu funcţie apotropaică). Destinul unui Neam se întemeiază pe cinstea vânzătorului, respectiv cumpărătorului - pe relaţia morală între doi oameni - multiplicaţi, aceştia doi, până la nivelul POPOR. Citind lista de alimente ( dar citind-o în registrul corect, în acel registru cu substrat metafizic, în care a fost scrisă) - nu ai impresia că a fost părăsit registrul stilistic al lui CZC. Dimpotrivă, s-a diversificat, pe aceleaşi temeiuri spirituale: CEAPA şi USTUROIUL au părăsit valoarea strict alimentară, şi, prin contextul paginii lui CZC, au căpătat chipul şi valoarea, dimensiunea lor spirituală - prin care neamul se poate însănătoşi.(Probabil la acest aspect metafizic se referea, voalat şi metaforic, CIORAN, într-un art. Din 1940, unde afirma despre Căpitan că a fost”gospodar instalat în absolut”).

CEAPA şi USTUIROIUL devin, în viziunea lui CZC, coparticipante la formarea structurii morale a NR. Şi asta fără nici o exagerare. E vorba doar de o bună lectură a paginii lui CZC - sau de o proastă lectură. De”branşarea” la planul metafizic, în care CZC îşi circumscrie toate gândurile şi trăirile - sau de impotenţa racordării la planul metafizic. În primul caz, lectura are toate şansele să fie corectă şi să-şi capete noima adevărată - în al 2-lea caz, lectura provoacă incoerenţe mentale, aparenţe aberante, poziţii hilare - dar, în realitate, lectura a fost incorectă şi, deci, inutilă. Paralelă total cu textul şi spiritul lui CZC, paralelă şi, mai ales, cu FINALITATEA textului lui CZC.

*

* *

c- STILUL RITUALISTIC

Stilul adoptat de CZC determină apariţia de propoziţii cu linie energică şi cu deplasare rapidă, cu o energie teribilă( telurică şi celestă, în acelaşi timp) în fluxul scriiturii, a verbelor predicative şi, subiacent, a substantivelor şi adjectivelor( lămuritoare ale contextului evenimenţial). Totul-frază curge cu forţă, “răzând” cu fermitate orice ne-esenţialitate - pt. a lăsa, în mijloc, curat, curăţat de şuvoiul rapid al frazării, monolitul semantic: elementul de importanţă spirituală decisivă al pasajului sau capitolului( ca unităţi de măsură ale evoluţiei spirituale, prin text, a cititorului şi scriitorului, aflaţi într-o mistică stare de comuniune). Fără să-ţi dai seama, scrisul lui CZC , deşi extrem de rezolutiv(nu “cazon”, ci esenţializat), se transformă în aerul rarefiat dumnezeieşte al METAFOREI COSMICE, al metaforei existenţiale - prin care se produce miracolul transparentizării zidului dintre lumea obiectual-fenomenală şi lumea ARHEILOR PARADISIACI. ACESTEA SUNT CARACTERISTICI ALE STILULUI RITUALISTIC.

Nuanţările şi precizările se fac pe parcurs, insistând exact cât trebuie, pt. a stabili raporturile semantice existenţiale şi supra-existenţiale. Totul se face cu eleganţă energică, clarificând lucrurile,”despărţind(cu gesturi sacerdotale, definitive) grâul de neghină”, maniheizând( atunci când nu există alternativă onestă, prin care să nu fie tulburat ritualul restabilizator al ordinii cosmice). Pt. că obiectul şi subiectul frazelor este o BĂTĂLIE SACRĂ - cuvintele se aştern de la sine, ca războinicii sacri, în 2 tabere: cuvintele care exprimă starea din tabăra BINELUI( ocultat sau evident) - şi cuvintele care exprimă starea din tabăra RĂULUI(ocultat sau evident). Dar legătura dintre taberele de cuvinte este însăşi MISIUNEA CĂLĂUZITOARE - voinţa de a întrupa această misiune.

(PL, p. 16)” Înaintarea acestor idei antiromâneşti, susţinută de o masă compactă de profesori şi studenţi şi încurajată de toţi duşmanii României întregite, nu mai găsea în lumea studenţească nici o rezistenţă românească. Câţiva cari mai încercam să rămânem pe poziţie eram învăluiţi într-o atmosferă de dispreţ şi duşmănie. Colegii de altă părere, cei cu “libertatea de conştiinţă” şi cu principiul tuturor libertăţilor, scuipau în urma noastră şi deveniseră agresivi, din ce în ce mai agresivi. Întruniri peste întruniri cu mii de studenţi, în care se propaga bolşevismul, se atacau ARMATA, JUSTIŢIA, BISERICA, COROANA. O singură societate îşi mai păstra un caracter românesc: “Avram Iancu"”a Bucovinenilor şi Ardelenilor, de sub conducerea studentului Vasile Iasinschi.

Universitatea cu tradiţiile de naţionalism de la 1860, devenise un focar de antinaţionalism.”(final de capitol).

SABIA ARHANGHELULUI taie necruţător , dar drept: de o parte, UNIVERSITATEA DE LA 1860( cu tradiţii de naţionalism), de cealaltă parte, UNIVERSITATEA INTERBELICĂ( trădătoare a Spiritului Neamului), de o parte”libertatea de conştiinţă”(perversa denumire a supremei degradări spirituale, prin amoralism) şi boşevismul - pe de altă parte ARMATA, JUSTIŢIA, BISERICA, COROANA( ca entităţi arheice, ideale, ale NR - iar nu ca realităţi terestre, mult degradate , spiritual şi , deci, funcţional). De o parte, ideile antiromâneşti - de cealaltă parte, solitară, dar eroică, societatea Bucovinenilor şi Ardelenilor( şi ei, priviţi ca entităţi arheice ale Neamului) “Avram Iancu”: PĂSTRĂTORII FOCULUI MISIUNII.

Capitolul se termină exact unde trebuia să se termine, pe un ton rezolutiv( ca al unui comandant ceresc, în zorii apocatastazei, când, prin ceaţă şi negură, a stabilit şi notat, definitiv, poziţiile celor două oşti, care sunt gata să se înfrunte). Se trage o concluzie de maximă gravitate, în urma sintezelor de situaţii: în lumea Spiritului, UNIVERSITATEA IEŞANĂ - se formaseră 2 curente, inegale ca aspect: I- primul, dominator(în plan formal) şi catastrofic, prin consecinţele activităţii în zona spirituală, era curentul studenţesc şi profesoral , cu dublă încărcătură:

de stânga, probolşevic, şi

liberal-libertin, aparent despărţit de primul, în realitate având rădăcina comună a ANTISPIRITUALISMULUI DEMONIC( promovând “libertatea de conştiinţă”, în locul conştiinţei firesc-religioase şi patriotice - promovând principiul tuturor libertăţilor(false), în locul moralei creştine, care constrânge fizic, pt. a elibera spiritual, la modul soteriologic).

Ambele încărcături ale curentului aveau drept temelie SPIRITUL DISTRUCTIV şi AGRESIVITATEA (“agresivi, din ce în ce mai agresivi”): DISPREŢ şi DUŞMĂNIE sunt atitudinile fundamentale faţă de adversarii de idei - iar starea generală pe care o

determină aceste atitudini este de progresivă agresivitate, agresivitate care exclude dialogul, în favoarea lichidării fizice şi morale( exacr lucrurile de care sunt acuzaţi legionarii, le aplicau aşa-zişii “democraţi”...):”deveniseră agresivi, din ce în ce mai agresivi” – iar atacurile din întrunirile proliferate cu obstinaţie, pt. intimidarea şi descurajarea adversarului, slab numeric(întruniri-concentrări ale forţelor RĂULUI, care determinau, într-o a 2-a fază strategică, mişcarea centrifugă: dezagregarea, într-un singur sens de propagare, a energiilor tinerimii: spre RĂUL distructiv) : “întruniri peste întruniri” - aveau drept ţintă a discursurilor atitudinal-metafizice, tocmai inhibarea centrilor vitali ai societăţii româneşti, a centrilor spirituali şi de voinţă ai societăţii româneşti:” se ataca ARMATA, JUSTIŢIA, BISERICA, COROANA”;

II- al 2-lea curent era cel NAŢIONALIST, singurul centripetal, care încerca să re-agrege Spiritul Neamului, să menţină în stare de “funcţionare” Neamul. Deşi, formal, era net inferior celui liberalo-bolşevic - calitativ, avea de partea lui Spiritul Arhanghelic al Neamului , deci pe Dumnezeu.

Din masa compactă de agresivitate progresivă( progresivitatea se produce dinspre zona semantică a obscurităţii persuadante a RĂULUI, dinspre ceaţa mlaştinii demonice:”eram învăluiţi într-o atmosferă de dispreţ şi duşmănie” - spre acţiunea direct şi brutal –agresivă:”scuipau în urma noastră” - ca un fel de exorcizare pe dos - duhurile rele “scupau” , pt. a alunga astfel, printr-o magie simpatetică, prin”diluviu” pângăritor, spiritele benefice) - se produce desprinderea zonei celui de-al 2-lea curent, aparent învins “din faşă”, din startul existenţei sale, dizolvat în marea diluvială a RĂULUI - în realitate, rezistent, căci, în lumea spirituală, nu contează cantitatea - ci calitatea, focul voinţei, focul vizionar al MISIUNII:”O singură societate îşi mai păstra un caracter românesc:”Avram iancu” etc.

Condamnarea alunecării spirituale, spre zona demonică, a CENTRULUI( de până atunci) al spiritualităţii româneşti: UNIVERSITATEA - este şi conţinutul semantic al ultimei fraze - o constatare în fapt şi o delimitare atitudinală interior-spirituală, de principiu, de drept spiritual: se constată, cu amărăciune, pervertirea semantică a CENTRULUI-SPIRIT de până atunci: “Universitatea cu tradiţie de naţionalism de la 1860, devenise un focar de antiromânism.” Implicit, s-a formulat condamnarea ei8 după demascarea ei) - şi, subteran, într-un metatext sau paratext, se îndeamnă la părăsirea acestui punct referenţial-spiritual(contaminat demonic, acum): Universitatea nu mai putea avea sensul de UNIVERSITATE - se blocaseră “resorturile” ei spirituale, fuseseră deturnate misiunea şi funcţiile ei freşti, prin care Universitatea era, de facto, ocrotitoarea Spiritului neamului şi a spiritului Ţării. “Trebuie(spune metatextul lui CZC) să căutăm alt punct de referinţă existenţial-spirituală. Noi toţi, care vrem să fim români, sub aripi de ARHANGHEL AL NEAMULUI. Trebuie să ne ferim - şi, dacă e nevoie, să ne pregătim, pt. o atitudine inversă, faţă de fostul centru spiritual: dacă el ne-a trădat pe noi, românii, şi devine inamicul spiritului divin - noi trebuie să fim pregătiţi să întoarcem armele spiritului spre el. Nu ai dreptul, tu, tânărule plin de elanuri spirituale, să continui să stai în genunchi, în faţa a ceea ce se arată, acum , a fi, în loc de ICOANĂ SFÂNTĂ - IDOLUL DEMONULUI”.

*

* *

d-LA TEMELIA LUMII - SUB SCUTUL ŞI LA UMBRA SABIEI SFÂNTULUI ARHANGHEL MIHAIL

Constatarea SENTIMENTULUI DE URĂ, la nivelul adversarului, nu determină şi nu trebuie să determine preluarea( prin mimetism , sau ca reflex de apărare) a acestui sentiment negativ - de către TABĂRA BINELUI. URA nu poate constitui, niciodată, pt. zona BINELUI - o contrapondere, în vederea echilibrării, ci, dimpotrivă, echilibrul se menţine prin păstrarea LUCIDITĂŢII ŞI SENINĂTĂŢII.

Luciditatea nu exclude atitudinea intens-participativă, atât spirituală, cât şi emoţională. Dar emoţia, autentică şi curată, nu trebuie să ducă(şi nu duce) niciodată la delir, la fanatism distructiv - nici măcar la lamentaţii. Doar la RUGĂCIUNE: (IJ, p. 18 - Colecţia Omul Nou, Munchen, 1951)”Doamne, mă rog în noaptea aceasta de ÎNVIERE(s.a.), primeşte-mi jertfa. Ia-mi viaţa. Căci Ţie. O, Ţară, nu-ţi trebuiesc puterile noastre, Tu vrei moartea noastră.” Nu e nici un “misticism obsesiv”, în aceste rânduri - cum afirmă F. VEIGA în cartea citată, la p. 250. Opacitatea metafizică a acestui analist am constatat-o şi în paginile anterioare. CZC –vizionarul îşi presimte moartea. Este aprilie. Peste puţine luni, în noaptea de 29-30 noiembrie, CZC va fi asasinat de mişei - şi va deveni MARTIRUL NEAMULUI ROMÂNESC. Ce spunn, de fapt, în adâncul lor metafizic, aceste rânduri ale rugăciunii lui CZC ? Spun exact ceea ce se va întâmpla, în plan sacral: DUMNEZEUL ŢĂRII ŞI NEAMULUI nu mai are nevoie de puterile vitale ale lui CZC şi ale apostolilor săi. DUMNEZEUL ŢĂRII ŞI NEAMULUI va transfigura puterile vitale în jertfă. “Tu vrei moartea noastră “ - înseamnă, tradus în limbaj exoteric ( cu toată pierderea semantică pe care o implică orice traducere):”Am înţeles, Doamne, că a sosit clipa transfigurării - a transcenderii fiinţei noastre individuale, în spirit supraindividual.” Iar prima parte a rugăciunii: “Doamne, mă rog în noaptea aceasta de Înviere, primeşte-mi jertfa” - se traduce: “Profit, metafizic, de transfigurarea Ta(epifanică), prin Înviere - pt. a-mi suprapune sensul şi funcţia fiinţei mele supraindividuale - peste fiinţa Ta supraindividuală: în felul acesta, Spiritul sintetic(Tu, Doamne, exclusivitate sacrală, care ne-ai cooptat ŞI NE-AI TRANSFIGURAT SPIRITELE ÎNTRU LUMINA TA) va acţiona cu desăvârşită detaşare generoasă, ocrotind fiinţele spirituale pt. care am operat, întru voia Ta, transfigurarea: fiinţele NR”.

Emoţia(fondul emoţional) nu trebuie degradată, prin risipire sterilă - ci trebuie transformată într-o ARMĂ SPIRITUALĂ. Cu ajutorul FONDULUI EMOŢIONAL, extrem de participativ la fondul general-naţional emoţional( acela al"”aselor"”de oameni) - şi cu ajutorul HIPERLUCIDITĂŢII VIZIONARE, CZC îşi formează UN NOU ORGAN DE PERCEPŢIE, UN ORGAN METAFIZIC, subtil: ORGANUL DE PERCEPŢIE A ATMOSFEREI SPIRITUALE. atmosfera din societate, din lume - dar şi din verticala dimensiunii temporale - sau atmosfera spirituală din jurul unei discuţii în doi - spre exemplu, discuţia finală dintre CZC(însoţit de camarazii săi”văcăreşteni”) - şi A.C. CUZA, prin care se definitivează dizidenţa spirituală finală a minusculului grup de tineri spiritualişti, “văcăreştenii”, faţă de orbita de trufie a L.A.N.C. : (PL,pp. 291-298)”Totul crescuse din luptă purtată, pas cu pas, metru cu metru. Îngrămădisem hotărâri grele peste hotărâri, înfruntasem primejdii peste primejdii, riscuri peste riscuri, dureri fizice şi morale, care de care mai sfredelitoare, sănătate din sănătatea noastră, sânge din sângele nostru, luptă şi jertfă cu fiecare zi.

Acum totul se prefăcea în scrum .(...)

După atâţia ani de lupte şi grele încercări, mergeam acum să ne luăm rămas bun dela profesorul Cuza (de observat, ca şi în cazul Iorga, că, deşi avea toate motivele să adopte un stil nereverenţios, faţă de trădători morali ai cauzei naţionale - CZC respectă, în cei doi, CĂRTURARII NEAMULUI! - CZC , cu o luciditate şi detaşare de care doar spiritele senine celeste sunt în stare, NU URĂŞTE NICIODATĂ PE CEI CE I-

AU GREŞIT LUI, PERSONAL: EL ÎI URĂŞTE DOAR PE “GREŞITORII”, DE FAPT, DEMONII, CARE ATACĂ NEAMUL SĂU!) şi să-i cerem să ne deslege de jurămintele pe care le-am depus(s.a.).

Profesorul Cuza ne-a primit în aceeaşi cameră în care mă botezase pe mine cu 28 ani în urmă.

Aici, el, stând în picioare de o parte a biroului, iar noi de cealaltă parte, i-am citit următoarea scrisoare:

“Domnule Profesor,

Am venit acum pt. cea din urmă dată la dvs., ca să ne luăm rămas bun şi să ne rugăm să ne deslegaţi de toate jurămintele depuse.

Pe calea pe care mergeţi acum, noi nu vă mai putem urma, deoarece nu mai credem într-însa. A merge fără credinţă nu putem, deoarece , nouă, credinţa ne-a dat tot avântul în luptă(s.a.).

Rugându-vă să ne deslegaţi de jurăminte, noi rămânem să luptăm singuri, după cum ne va conduce mintea şi inima noastră(comentariul autorului: cu 2 pagini înainte, CZC spunea:”să începem organizarea tineretului(...) după sufletul şi capul meu”).

Profesorul Cuza ne-a vorbit apoi în felul următor:

- Dragii mei, vă desleg de jurămintele pe cari le-aţi depus şi vă sfătuiesc ca, mergând în viaţă, de acum înainte, singuri, să nu cumva să faceţi greşeli. Pentru că, mai ales în politică, greşelile se plătesc scump. Iată, aveţi în faţă greşelile pe cari le-a făcut în politică Petre Carp şi cari i-au fost fatale.

Eu, din partea mea, vă doresc tot binele în viaţă.

După aceasta ne-a întins mâna fiecăruia şi am plecat.

*

Aşa am crezut noi că este corect să procedăm şi că aceasta este calea de onoare pe care ne obliga să mergem numele nostru de luptători.

De acolo am trecut la profesorul Şumuleanu, în str. Săulescu, şi i-am citit şi lui o altă scrisoare, cam în aceiaşi termeni, prin care anunţam pe “Statutari” că nu-i putem nici pe ei urma şi înţelegem să ne croim de-acuma : calea noastră.(s. CZC).

*

Plecând de la el, am simţit în inimi singurătatea pe lume. Acum eram singuri ca într-un pustiu şi va trebui să ne tăiem, prin propriile noastre puteri, drum în viaţă.

Ne-am strâns şi mai mult în jurul icoanei.. Şi cu cât greutăţíle ne vor asalta şi loviturile lumii vor curge mai grele peste noi, cu atât vom sta mai mult sub scutul Sfântului Arhanghel Mihail şi la umbra săbiei lui. El nu mai era pt. noi o fotografie pe o icoană, ci îl simţeam viu(s.a.). Acolo, la icoană, făceam de gardă cu schimbul, zi şi noapte, cu candela aprinsă.”

S-a afirmat, de către “oameni de bine”, că CZC ar fi practicat ritualuri masonice - de aici şi nevoia de jurăminte. Această afirmaţie o întâlnim şi la doctorul în istorie( doctor pe seama lucrării despre MIŞCAREA LEGIONARĂ) - FRANCISCO VEIGA. Nu, CZC stătea sub semnul mistic al SOARELUI-ARHANGHELUL MIHAIL - iar nu sub influenţa degeneratei, demonizatei masonerii. De ce uitaţi( o uitare programată, premeditată) aşa-zişilor “savanţi” - că jurămintele se practicau în vremuri imemoriale(spre ex., în orfism...), în cadrul unor ritualuri sacre, ritualuri de SFÂNTĂ CONSTRUCŢIE SPIRITUALĂ? Societăţile preoţeşti, din cele mai sfinte şi depărtate vremuri, legau(îi con-centrau) , prin CUVÂNTUL-LOGOS, pe iniţiaţi, de CENTRUL LUMII SACRALE - foloseau jurămintele de consacrare - consacrare într-un anumit grad de iniţiere spirituală. “MEŞTERII MANOLE” NU ERAU MEMBRI AI DEMONIZATEI FRANCMASONERII DE AZI( probabil că masonii-zidarii Evului Mediu , până a nu le fi fost confiscată societatea ritualico-sacrală de la începuturi, acţionau la fel de benefic, sub semnul unificator-consacrator al jurământului) - “MEŞTERII MANOLE”, erau legaţi, întru actul creaţiei lor, de forţa dumnezeiască a jurământului lor con-sacrator. CZC, prin cererea repetată de”deslegare de jurăminte”, afirmă, de fapt, că simte, în plan metafizic, apariţia unei noi, superioare trepte de iniţiere întru construcţia alchimică a NR. Şi simte, deci, nevoia să se desprindă TOTAL, din punct de vedere spiritual, de vechea şi depăşita treaptă de iniţiere alchimică, în care fusese consacrat de către societatea spirituală a lui A.C. CUZA şi ŞUMULEANU. CZC simte. Metafizic, atracţia sferei pur spirituale a SOARELUI-ARHANGHELUL MIHAIL. NR trebuie apărat, deci, de forţe superioare celor oferite de eforturile societăţii ritualice, ai cărei pontifi-maeştri alchimici erau A.C.CUZA şi ŞUMULEANU.

Lupta spirituală dă naştere unui nou organism, care “ creşte”( TOTUL CRESCUSE): ORGANISMUL SPIRITUAL. Lupta spirituală este EFORT DE INIŢIERE, iar efortul de iniţiere este progresiv. Din păcate, progresivitatea dezvoltării spirituale este invizibilă pt. ochii profani - de aceea, CZC foloseşte 2 serii de exemple demonstrative, ilustrative pt. progresivitatea efortului spiritual:

a- seria exemplificatoare adresată mentalităţilor strict profane - o serie care conţine elemente din lumea expresiv-materială: pas cu pas, metru cu metru(orientare pe ORIZONTALĂ);

b – seria exemplificatoare cu elemente abstract –spirituale - serie care se adresează cvasi-iniţiaţilor - şi, de aceea, orientarea elementelor ei se face pe VERTICALĂ( explicit: îngrămădisem; implicit: înfruntasem): hotărâri peste hotărâri, primejdii peste primejdii, riscuri peste riscuri, dureri fizice şi morale( aprofundare în spirit cristic). Pt. iniţiaţi, SERIA de elemente abstract-spirituale) depăşită de NAŞTERE SPIRITUALĂ, TRANSFIGURARE( având drept bază elemente corporal-spirituale): sănătate din sănătatea noastră, sânge din sângele nostru - cu concluzia permanenţei expresiei efortului iniţiatic: luptă şi jertfă cu fiecare zi.

Iniţierea se face, însă, prin consensul întregului corp spiritual care se iniţiază. Tragedia pe care o constată CZC: dezintegrarea corpului spiritual românesc, dezintegrare care este însoţită de AUTONIMICIRE, prin degajarea unor imense forţe spirituale negative, care prefac construcţia corpului spiritual în SCRUM:”Acum totul se prefăcea în scrum.” Şi totuşi, CZC-vizionarul nu va permite victoria deplină a forţelor spirituale negative: el păstrează nucleul vital al corpului spiritual - nucleu datorită căruia va fi posibilă regenerarea ÎNTREGULUI CORP SPIRITUAL.

Textul lui CZC capătă semne iniţiatice clare, prin dimensiunea ritualistică a actului delimitării de corpul spiritual autodistructiv-L.A.N.C.: delimitarea se va face în camera botezului oficiat cu 28(4x7) de ani în urmă. Fără să-şi dea seama, preşedintele

L.A.N.C. - A.C. CUZA, este atras, ca un “ingredient alchimic”, în ritualul de transfigurare prin regenerare, a corpului spiritual românesc( rezumatul acestui corp fiind, esenţializator, “văcăreştenii”). “Profesorul Cuza ne-a primit în aceeaşi cameră în care mă botezase pe mine cu 28 de ani în urmă.”Actul baptismal de acum 28 de ani devine un act repetitiv sacru, o EPIFANIE. A.C.CUZA , atât de violent-trufaş în manifestările publice, este constrâns spiritual, inconştient, la oficierea actului ritualic al noii naşteri-botez: el stă în picioare( poziţia de respect şi de adeziune ritualică, LA NOUA VERTICALĂ - e drept, o adeziune inconştientă, momentană, ca într-o halucinaţie), în timpul lecturării declaraţiei de delimitare, text alcătuit sub forma rugăminţii”deslegării de toate jurămintele depuse”.

O lume spirituală “legată” - închegată prin jurământ,prin credinţă, s-a autodizolvat, subminată de forţe malefice(dominante fiind TRUFIA, ZAVISTIA, PIERDEREA CONŞTIINŢEI MISIUNII). Această lume veche s-a învechit şi se autoelimină prin pierderea nucleului CREDINŢĂ. CZC precizează, din nou, vizionar;”A merge fără credinţă nu putem, deoarece, nouă, credinţa ne-a dat tot avântul în luptă.” Forţa decisiv-spirituală a credinţei din INIMĂ-SUFLET( de aceea, capitolul începe cu plănuirea lui CZC de a începe”organizarea tineretului după sufletul şi capul( raţiunea)mea” - de observat ordinea perfect iniţiatică: I- SUFLET; II-CAP-RAŢIUNE. În schimb, când expune realitatea spirituală creată unui individ IEŞIT DE SUB RIGORILE INIŢIERII, PRIN PĂCAT CONTRA SPIRITULUI(A.C.CUZA), CZC expune ordinea profană: I - MINTE-RAŢIUNE, abia apoi: II- INIMĂ(“după cum ne va conduce mintea şi inima noastră”).

Modul ritualistic de abordare a delimitării îi impune comportament ritualistic(dar Logos PARŢIAL ritualistic), lui A.C.CUZA: a- acesta îi dezleagă de jurăminte şi le întinde mâna, după ce le urează “tot binele în viaţă”, b- dovada, însă, că forţa de înţelegere spirituală a lui A.C. CUZA ESTE MULT DIMINUATĂ, este dată de împingerea discursului ritualistic către zona discursului profan-politic:”Iată, aveţi în faţă greşelile pe cari le-a făcut în politică Petre Carp şi cari i-au fost fatale”( n.m.: este o împingere a esenţialului , spre individual-fenomenal).

Comentariul lui CZC, faţă de actul ritualistic care s-a împlinit în CAMERA BAPTISMALĂ a casei lui A.C.CUZA - subliniază necesitatea URMĂRIRII NEABĂTUTE A LINIEI SPIRITUALŞE MORALE ŞI A ONOAREI - chiar şi( mai ales) în cele mai grele şi tulburi momente ale bătăliei BINELUI contra RĂULUI:”Aşa am crezur noi că este corect să procedăm şi că aceasta este calea de onoare pe care ne obliga să mergem numele nostru de luptători.” A FI LUPTĂTOR înseamnă a accepta, în orice moment, în orice moment, moartea fizică - dar ÎN NICI UN MOMENT - moartea spirituală. Chiar dacă, după această atitudine atât de profund morală, încât seamănă cu sinuciderea - apare PUSTIUL. Chiar dacă, prin ATITUDINEA DE SEPARARE MORALĂ FERMĂ a BINELUI de RĂU - pare că se produce SEISMUL APOCALIPTIC, care întoarce la NEANTUL DINAINTE DE FACEREA LUMII.

Nu există NEANT, atunci când există VOINŢĂ MORALĂ ŞI ONOARE. Înseşi VOINŢA MORALĂ ŞI ONOAREA sunt sugerate, de către CZC, ca fiind TEMELIA LUMII. În consecinţă, doar LIPSA DE VOINŢĂ MORALĂ ŞI DE ONOARE semnifică ADEVĂRATUL NEANT.

Prin VOINŢĂ MORALĂ ŞI ONOARE - lumea poate, oricând, să înceapă din nou, să răsară din nou, din rădăcini sacre, absolut pure:”Acum eram singuri ca într-un pustiu şi va trebui să ne tăiem, prin propriile noastre puteri(PUTERILE sunt tocmai TEMELIA LUMII: voinţa morală şi onoarea), drum de viaţă.”

Izvorul cosmogonic, izvorul vieţii noi, absolut pure - este ICOANA-CENTRU AL ETERNEI REFACERI SPIRITUALE:”Ne-am strâns şi mai mult în jurul icoanei.”Acolo este LUMINA, de acolo vine PUTEREA VIEŢII SPIRITUALE, vin energiile cosmogonice( cosmogonii, evident, interioare).

Prin urmarea neabătută a LEGII MORALE - CZC şi ceilalţi”văcăreşteni” se situează direct sub protecţia ARHEILOR( a forţelor plănuitoare a ETERNEI NOI LUMI) - simbolizaţi prin SCUTUL şi UMBRA SĂBIEI Sfântului Arhanghel Mihail. CZC şi “văcăreştenii” se situează, într-un prezent etern, sacru, la IZVOARELE LUMII SACRE - iar loviturile lumii( loviturile din partea forţelor malefice) au un efect paradoxal: în loc să scadă FORŢA LUMINII - determină CREŞTEREA EI. Căci SCUTUL şi SABIA ARHANGHELULUI MIHAIL simbolizează reacţia fermă, veşnic cosmic-echilibratoare, din partea forţelor BINELUI, în raport cu dinamica oarbă, dar extrem de intensă, a FORŢELOR RĂULUI:”Şi , cu cât greutăţile ne vor asalta şi loviturile lumii vor curge mai grele peste noi, cu atât vom sta mai mult sub scutul Sfântului Arhanghel Mihail şi la umbra săbiei lui.” SCUTUL e perceput ca realitate imediată, căci trimite la forţa de rezistenţă în zona BINELUI. În schimb, atacul nimicitor, apocatastatic, al SĂBIEI BINELUI asupra forţelor RĂULUI , este denumit UMBRA SĂBIEI LUI, deoarece omul nu poate percepe, din plănuirile forţei divine, aflată în plină expansiune creatoare, decât UMBRA: omul nu poate influenţa, decât indirect-atitudinal, VICTORIA DIVINĂ - de aceea, nu poate percepe , decât indirect, forţa care determină VICTORIA DIVINĂ. Poruncile pt. victoria divină nu pot fi împlinite de om de cât indirect, prin ATITUDINEA SPIRITUAL-MORALĂ - şi aceasta, până când personalitatea umană nu se va contopi cu transpersonalitatea divină. Dumnezeu e viu, prin ARHANGHELUL SĂU, cu SCUT şi SABIE, respingând PUSTIUL şi regenerând SPIRITUL-LUME:”El(Sfântul Arhanghel Mihail) nu mai era pt. noi o fotografie pe o icoană, ci îl simţeam viu.” Trăiau, adică, într-o consubstanţialitate metafizică , cu ARHANGHELUL SOARELUI.

Garda de la ICOANA-LUMINĂ este VEGHEREA DIMPREUNĂ CU HRISTOS - aşa cum Hristos le-o ceruse apostolilor săi, în Grădina Ghetsemani, în aşteptarea supliciului şi transfigurării cosmice( consecutive CALVARULUI şi CRUCIFICĂRII) de pe Golgota.

*

* *

e - ÎN CONTRA MIŞELIEI - sau: STILUL SOLOMONIC

“Scenariul” Golgotei se repetă, epifanic, în eternitate. Batjocorirea şi supliciul, cu funcţie soteriologică, reiterează, din veac în veac, în orice zonă se află LUPTĂTORII - cei situaţi la TEMELIA LUMII( strânşi în jurul LEGII MORALE-ICOANĂ) şi sub Scutul şi Umbra Săbiei Arhanghelului.

MIŞELIA este exact contrariul atitudinii profund volitiv-benefice, de păstrare a LEGII MORALE. MIŞELIE se numeşte nu doar slăbiciunea morală, ci însăşi FAŢA SATANEI - agresivă şi pervertitoare, care dezintegrează feţele umane, înlocuindu-le cu MAREA URÂCIUNE( goliciune spirituală, lipsă de caracter, incorectitudine sufletească, pe lângă starea de continuă ură , faţă de tot ce e BINE-BUN- SFÂNT): (PL, p. 299)”Nu ne vor durea rănile săgeţilor(n.m.: adică, nu este aşa de periculoasă confruntarea directă şi violentă, chiar dacă, din partea adversă, nu se face în numele adevărului), ci vom rămâne îngroziţi de ceea ce vom descoperi în oameni( nota mea:

confruntarea cu MAREA STRÂMBĂTURĂ ANTISPIRITUALĂ A SATANEI). (...) Nu vom simţi numai ura, dar vom vedea, în toată goliciunea lor, lipsa de caracter şi incorectitudinea sufletească.”

E nevoie de starea de criză cosmico-ontologico-axiologică, e nevoie de GESTUL SEISMIC al dizidenţei BINELUI faţă de RĂU - pt. a se dezlănţui zvârcolirile turbate ale Satanei( care-şi vede periclitată victoria, care constă în starea de somnolenţă spirituală). Starea de PACE, pe Pământ, este sinonimă cu starea de supunere faţă de pseudo-legile Satanei. Iată de ce Hristos menţionează apăsat:”Să nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie : căci am venit să despart pe om de tatăl său şi pe fiică de mama sa şi pe noră de soacra sa. (...) Cel ce iubeşte pe mamă sau pe tată mai mult decât pe Mine , acela nu este vrednic de Mine. Cel ce iubeşte pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe Mine, acela nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea să-mi urmeze Mie, acela nu este vrednic de Mine. Cel ce-şi cruţă sufletul său, îl va pierde; iar cel ce-şi pierde sufletul său pt. Mine,îl va afla.”(MATEI, 10/ 34-39, p. 1110).Dacă nu există o permanentă STARE DE RĂZBOI METAFIZIC, echivalentă cu STAREA DE VEGHE SPIRITUALĂ, aici, pe pământ, contra forţelor RĂULUI - Spiritul Uman este pierdut. “Pacea” iresponsabilă a SPIRITULUI este echivalentul STĂRII DE MIŞELIE -- de predare Celui Rău - de bucurie şi uşurare satanică, în faţa alegerii, pt. Calvarul Crucii, a Victimei-Hristos, de către plebea satanizată - iar nu a lui Barabas. Barabas-zelotul simboliza pseudo-războiul, compromisul mişelnic făcut între toţi criminalii-imoralii pământului, dincolo de barierele sociale: şefii farisei şi turma poporului. “Războiul” lui Barabas era PACEA CU SATANA. Aparent blândul Galileean este adevăratul pericol pt. Satana: Galileeanul este NEÎNDUPLECATUL BINE, care va lupta contra Satanei de pe înălţimea Golgotei şi a Crucii - de pe înălţimea VOINŢEI MORALE A SPIRITULUI UMAN. De pe înălţimile CORECTITUDINII DIVINE, de pe înălţimile VOINŢEI DE RECTIFICARE MORALĂ a Spiritului uman. Da, fariseii au intuit perfect primejdia( căci Satana cel ameninţat era în ei), au intuit direcţia din care venea atacul divin transfigurator: LUPTĂTORUL NECRUŢĂTOR-HRISTOS, îmbrăcat în straiul alb şi simplu al SMERENIEI FAŢĂ DE TATĂL CERESC - în nici un caz faţă de urâciunea satanică.

Iar RECTIFICAREA MORALĂ este operaţiunea care îşi găseşte obiectul dichotomic al strădaniei în STAREA DE MIŞELIE A OMENIRII. Satana e atât de laş, atunci când Hristos e atât de curajos şi hotărât - încât Satana e gata să ia, el însuşi, orice înfăţişare şi, corelat, să pretindă că Iisus ar putea lua orice înfăţişare. Şi asta, nu pt. a-L ascunde pe Iisus-Adevărul, în primul rând - ci pt. a se drapa-ascunde pe Sine-Minciuna, spre a nu se distinge, atât de violent şi ruşinos, de Adevăr.

Căci a spus Iisus, în Predica de pe Munte(Sfânta Evanghelie după LUCA, ediţia 1940, p. 1103, versetul 37):”... ci să fie cuvântul vostru: ce e da, da şi ce e nu, nu. Iar ce este mai mult decât atâta, e de la cel rău.” Cuvântul-onoare, adevărul - este extrem de simplu, suprem de greu - căci este lupta cu infinitele forme proliferante verbal ale Satanei-Necreatorul( doar Iluzionistul-Imaginatorul) - pt. a le simplifica, cumplit şi sublim, la UNICA FORMĂ DIVINĂ a Adevărului-Spiritul luiDumnezeu.

TULBURAREA LUMII este dată de cele 2 epifanii dichotomice şi concomitente: a- VERSATILITATEA DISPERATĂ A SATANEI( care versatilitate e în stare să se năpustească, cu toate formele ei proteice, spre a-i acoperi chipul, chiar asupra lui HRISTOS-LUMINA, sau : mai ales asupra lui HRISTOS-LUMINA) şi b – STATORNICIA ABSOLUTĂ, TERIBILĂ, A LUI HRISTOS. Iată de ce satanizatul prin infiltraţii malefice progresive, L.A.N.C.(Faţa Înfricoşată a Satanei) , este în stare să acuze, pe singurii luptători adevăraţi şi puri, cei de sub scutul şi umbra săbiei

Arhanghelului Mihail - că “sunt vânduţi jidanilor”( în traducere exoterică: că EI, purii, ar fi, de fapt, Faţa Satanei).

Şi urmează, din partea lui CZC , denumirea ritualistică a probei lui SOLOMON - în cazul pruncului cu, aparent, 2 mame învrăjbite pt. posesia pruncului unic: SĂ SE PUNĂ DINAMITĂ ACESTUI NEAM ŞI SĂ FIE ARUNCAT ÎN AER. Dacă L.A.N.C. - Faţa Satanei are dreptate, atunci vor pieri cu toţii, şi nu va fi pagubă, ci folos - căci toţi se vor dovedi soldaţi-lefegii în solda Satanei, iar oastea şi lumea Satanei-Iluzionistul merită, şi chiar trebuie - SĂ PIARĂ. Dar dacă nu va fi aşa - atunci, de sub ruinele dinamitatei lumi-Faţă a Satanei - se vor arăta TEMELIILE LUMII SPIRITUALE - Spiritul Pur, Dumnezeiesc, va face să răsară , debarasată de molozul devierii şi dubiilor - Noua, Adevărata Lume, din care, prin DINAMITARE( spulberarea vălului pervers, care produce confuzie asupra esenţelor), va fi fost separată, decantată şi alungată Faţa Satanei.

MIŞELIA este, deci, o stare negativă spirituală( antispirituală) , distructiv-spirituală, care nu poate fi combătută şi dovedită ca MALEFICĂ - decât prin METODE RADICALE, prin distrugerea , necruţătoare, a tuturor construcţiilor-iluzii ale Satanei, cel cu pretenţia de PRINŢ AL LUMII SUBLUNARE(nu doar PRINŢ AL ÎNTUNERICULUI...) . Iuda nu poate fi dovedit ca unealtă a Satanei şi învins, decât prin proba de limită extremă a lui Hristos:CALVARUL GOLGOTEI. (PL, p. 300):”Dacă este adevărat că noi, cari am trecut pe unde am trecut şi ale căror trupuri au suferit, am fi în stare de asemenea infamie, de a ne vinde în grup la inamic, atunci nu rămâne decât să se pună dinamită acestui neam şi să fie aruncat în aer. Nu merită să mai trăiască un neam cari a născut şi a crescut la sânul său asemenea copii.

Dar dacă nu-i adevărat, cei ce le inventează şi le colportează sunt nişte mişei, cari seacă încrederea naţiei în propriul ei viitor şi destin. Pt. aceştia nici o pedeapsă din parte ţării nu este prea mare.

Ce încredre să mai aibă neamul acesta în biruinţa şi viitorul lui, dacă în toiul luptei grele pe cari o duce , aude că noi, copiii pe cari el ne-a ridicat în braţele lui, punându-şi în noi nădejdile cele mai sfinte, l-am vândut.”

În DICŢIONARUL DE TERMENI ISTORICI, scos de GABRIEL LEAHU şi RELU LEOVEANU, la Ed. Conexiuni, Bacău, 1998, găsim, la termenul ordalie, următoarea explicaţie :”Judecata lui Dumnezeu, reprezintă apelul la judacata divină şi la verdictul ei, în cazurile în care nu se poate stabili vina prin mijloace juridice umane . O. se baza pe concepţia că nevinovatul poartă în sine o forţă superioară, care poate învinge proba la care este supus( a focului, a apei, a fierului înroşit, a otrăvii etc.). Una din formele O. este duelul judiciar, între părţile implicate( personal sau prin reprezentanţi), cel învins fiind considerat vinovat. Cele mai vechi documente europene care atestă O. provin de la Oradea(1208-1235). Practica O. nu a fost utilizată la români.”(p. 180).

Definiţia este bună, cu excepţia rezoluţiei pripite:”Practica O. nu a fost utilizată la români.”Citându-l pe CZC, p. 300 - tocmai am citat un exemplu de apel la ordalie-judecata lui Dumnezeu - prin supunere la dinamitare-focul ceresc. Din punct de vedere umano-spiritual, se vorbeşte de o pregătire spirituală pt. ordalie, din partea lui CZC şi a adepţilor-apostolilor săi: ei tocmai şi-au adunat şi verificat forţele spirituale - şi au constatat că rezistă la judecata lui Dumnezeu, căci curăţenia spirituală şi înflăcărarea dăruirii-autojertfirii pt. NR sunt forţe invincibile. În plan alchimic, însă( iar opera lui CZC este tocmai o lucrare alchimică - obţinerea AURULUI INTERIOR, cunoaştera propriei sale fiinţe eterne, VISITA INTERIORA TERRAE RECTIFICANDO INVENIES OCCULTUM LAPIDEM - VIZITEAZĂ INTERIORUL PĂMÂNTULUI, RECTIFICÂND(U-

TE) VEI DESCOPERI PIATRA ASCUNSĂ) - CZC a şi săvârşit ordalia - în interiorul spiritual al lui CZC, proba-confruntarea forţelor APOSTOLILOR MIHAELICI-SOLARI a avut loc - BINELE şi RĂUL şi-au confruntat, apocatastatic, forţele - şi victoria BINELUI SOLAR a izbucnit, ca o evidenţă tumultuoasă, întru încrederea NR în Solaritate, întru viitorul lui(al NR).

Dincolo de aparenţa repetării epifanice a probei lui SOLOMON( probă a VECHIULUI TESTAMENT) - avem de-a face cu ORDALIA( ca probă-consecinţă a NOULUI TESTAMENT).

Nu poate exista iertare a RĂULUI( ci convertire a RĂULUI în BINE, precum convertirea pe care o cere Hristos în Predica de pe Munte, conţinută în Evanghelia după LUCA, p. 1169, vs. 27:”Iar vouă ce ascultaţi, vă zic: să iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi celor ce vă urăsc să le faceţi bine” - neuitând, însă, cuvintele cu sens esoteric ale lui Hristos, din aceeaşi Predică de pe Munte, conţinute în Evanghelia după MATEI:”Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău să facă roade bune. Tot pomul, care nu face roade bune, se taie şi se aruncă în foc” - vss. 19-19: adică, RĂUL nu trebuie lăsat să rămână RĂU şi să prolifereze, înlocuind şi pervertind numele sacru de BINE. RĂUL trebuie tăiat şi trecut prin focul IUBIRII MISTICE - abia după această transmutaţie , se poate vorbi de transfigurare, de convertire a vrăjmaşului prin iubire - se poate scoti lumea ca fiind rearmonizată, mântuită în sensul esoteric, care este, în egală măsură, sensul cristic-evanghelic şi sensul alchimic - căci adevăraţii alchimişti sunt lucrătorii cei mai fideli ai lui Hristos. Sunt întruchipările cele mai discrete şi mai mistice ale Apostolilor lui Hristos, în toate veacurile.

Poate şi trebuie, deci, să existe CONVERTIRE ALCHIMICĂ A RĂULUI - dar nu poate exista armistiţiu cu RĂUL, nu poate exista compromis cu RĂUL - căci pacea cu RĂUL este aberantă şi cu adevărat ucigătoare a Spiritului: ar distruge încrederea-credinţa şi speranţa NR, l-ar nega, deci, pe Dumnezeu:”Să n-aveţi teamă de aceşti pigmei, căci are asemenea suflet, nu poate birui(nota mea : din nou, referire clară la ordalia de tip alchimic). Pe aceştia îi veţi vedea odată căzând la picioarele voastre. Să nu-i iertaţi.(nota mea : e vorba de falsa pocăinţă a Demonului, cu scopul de a înşela şi a perverti percepţia omului în legătură cu BINELE şi cu DUMNEZEIREA). Pt. că nu vor face-o din conştiinţa păcatului săvârşit, ci dintr-o mişelie. Iar acum de s-ar coborî peste noi iadul cu toate duhurile lui necurate, neclintiţi pe poziţie, îl vom învinge.

Până la acea dată , văzusem fiara din om. Acum am văzut mişelul din om. Păziţi-vă pe voi şi copiii de azi şi de mâine ai neamului românesc şi ai oricărui neam din lume, de această racilă îngrozitoare: mişelia.

Toată inteligenţa, toată învăţătura, toate talentele, toată educaţia nu ne vor servi la nimic, dacă vom fi mişei.”

FIARA DIN OM este instinctivitatea activă a RĂULUI. MIŞELIA DIN OM este mult mai primejdioasă: este perversiunea mimetismului satanei, care se preface a fi “călugăr”, propovăduitor al păcii. Dar “pacea” Satanei înseamnă somnul Spiritului, în vederea uciderii , prin somn, a lui Dumnezeu-Conştiinţa - şi a uzurpării puterii divine de către puterea satanică. Lupta, deci, nu se poate menţine între limitele strâmte ale RAŢIONALULUI( inteligenţă, învăţătură, talent, educaţie) - ci mult dincolo de ele. Dacă lupţi cu Satana, trebuie SĂ FII întru Dumnezeu - trebuie să păstrezi, pure, TOATE ATRIBUTELE DUMNEZEIRII. Orice abatere, cât de mică, de la legile morale, orice cedare, cât de mică, de la austeritatea luptei morale - te preface în lefegiu în slujba Satanei şi generalizează victoria Satanei - te preface în SINUCIGAŞ MORAL ŞI ÎN

RĂSTIGNITOR AL LUI HRISTOS:”Învăţaţi pe copiii voştri să nu întrebuinţeze mişelia nici în contra pritenului şi nici în contra celui mai mare duşman al lor.”

Pe Satan îl poate învinge, absolut, doar Dumnzeu:Dumnezeu este singurul NE-MIŞEL ABSOLUT - FORŢA MORALĂ şi ONOAREA sunt singurele atribute indubitabil DUMNEZEIEŞTI. (PL, pp. 300-301)”Nici în contra mişelului şi a armelor lui mişeleşti să nu întrebuinţezi mişelia, pt. că de vei învinge, nu va fi decât un schimb de persoane. Mişelia va rămâne neschimbată. Mişelia învinsului va fi înlocuită cu mişelia învingătorului. În esenţă, aceeaşi mişelie va stăpâni în lume. Întunerecul mişeliei din lume nu poate fi alungat prin alt întuneric, ci numai prin lumina pe care o aduce sufletul viteazului, plin de caracter şi onoare.”*7 [1]

*

* *

f – STILUL BUNEI VESTIRI. STILUL ALCHIMIEI NAŢIONALE

Vizionarismul şi profetismul lui CZC nu sunt milenariste, catastrofale. Ele presupun conştientizarea necesităţii jertfei de sine - dar nu inutil, ci în vederea scopului sublim, al gloriei veşnice : împlinirea misiunii Neamului, prin intermediul celor care au ştiut, au vrut şi au putut să realizeze jertfa soteriologică.

Iată ritmarea zvâcnită, decisiv-hotărâtă, ca bătăile de aripi ale vulturului ce se avântă în slava cerească:

(PL, textul introductiv):”Legionarii nu mor. Drepţi, nemişcaţi, neînvinşi şi nemuritori, privesc pururi biruitori la toate zvâcnirile urii neputincioase.

*

Îmi este (continuă CZC) indiferentă părerea pe care ar putea s-o aibă lumea nelegionară , despre rândurile ce urmează şi nu mă interesează efectul pe care l-ar avea în acea lume.

Eu vreau ca voi, soldaţi ai unor alte orizonturi româneşti, citind aceste amintiri, să recunoaşteţi în ele propriul vostru trecut şi să vă aduceţi aminte de luptele voastre. Să retrăiţi suferinţele îndurate şi loviturile primite pt. neam. Să vă umpleţi inimile de foc şi de hotărâre în lupta grea şi dreaptă, în care v-aţi încleştat şi din care avem cu toţii poruncă(s.a.) de a ieşi : biruitori sau morţi. La voi mă gândesc când scriu. La voi, acei cari veţi trebui să muriţi, primind cu seninătatea strămoşilor Thraci, botezul morţii. Şi la voi, acei ce veţi trebui să păşiţi peste morţi şi mormintele lor, ducând în mâinile voastre steagurile triumfătoare ale Românilor.”

7 [1] *- Nu numai că ordalia a existat la români - dar basmele româneşti dovedesc că ordalia depăşeşte cu mult, ca perioadă de uzanţă,Evul Mediu, adâncindu-se în antichitatea precreştină.Extrem de frecvente sunt pasajele în care pedeapsa fraţilor răi nu e oficiată de fratele bun- Făt-Frumos, ci e lăsată în seama divinităţii(ex.:săgeţile trase în sus - şi întoarse pedepsitor, prin justiţie divină, asupra capetelor fraţilor răi).

Aceste rânduri sunt scrise de cel care-şi ştia, el însuşi, necesitatea propriei morţi martirice. Ca şi Hristos.

Trei observaţii asupra textului citat se impun:

1- textul ar părea că este o îmbiere mnezică, la amintire - amintirea de sine a legionarilor. Nu. E mult mai mult. Mnezicul se transformă în ANAMNEZIC. Amintirea este a ALTEI EXISTENŢE. Datorită acelei ALTE EXISTENŢE: de suferinţă, de lovituri etc. - este posibilă TRANSFIGURAREA ÎN PREZENTA ŞI VIITOAREA EXISTENŢĂ( aceste două timpuri, prezent-viitor, aparţin unei trepte net superioare calitativ-spiritual trecutului - sunt treptele îndumnezeirii, căpătării FORŢELOR DIRECT DE LA ARHANGHELUL NEAMULUI( de la care îşi”umplu inimile de foc”):”să vă umpleţi inimile de foc şi de hotărâre în lupta grea şi dreată, în care v-aţi încleştat”;

2- există o PORUNCĂ, în virtutea căreia acţionează, solidari, ARHANGHELUL NEAMULUI şi INIŢIAŢII( pe care CZC îi numeşte LEGIONARI, cu trimitere directă la ierarhiile cereşti, la legiunile de îngeri şi arhangheli, combatante împotriva legiunilor RĂULUI). Porunca este de a împlini misiunea, ţelul suprem al Neamului. Chiar dacă militonii sunt o mixtură sacră: INIŢIAŢII plus CĂLĂUZA NEAMULUI-ARHANGHELUL ; conform legii liberului arbitru, iniţiaţii pot fi mai slab iniţiaţi decât s-ar cuveni, şi, deci, pot face zadarnică munca de călăuzire a Arhanghelului Neamului. În acest caz, se produce MOARTEA. Dar moartea celor care au împlinit cerinţele autosacrificiului soteriologic nu poate fi o simplă moarte zadarnică - ci o amânare, doar, a BIRUINŢEI( care este a doua alternativă). În consecinţă, nu sunt 2 alternative reale, ci una singură: BIRUINŢA - cu 2 variante:

a- BIRUINŢA AMÂNATĂ( conform timpului terestru, profan);

b- BIRUINŢA DEPLINĂ( care, oricum , se va împlini, pt. ca Neamul să se poată înfăţişa la Judecata cea Mare a Domnului-Hristos).

Condiţia suprapunerii celor 2 variante ale SACRALEI BIRUINŢE este MOARTEA INIŢIATICĂ, prin îndelinirea sacrificiului de sine, cu funcţie soteriologică pt. Neam - sacrificiu numit, conform tradiţiei esoterice a Thracilor, “botezul morţii”.

Victoria-împlinire va aparţine altei generaţii - dar, ca şi moartea şi biruinţa, şi generaţia nu este una alternativă, ci “variantă”(de fapt, ARHEU) a(l) unicei generaţii sacrificiale, împlinitoare a MISIUNII ÎNVIERII-TRANSFIGURĂRII SACRALE A NEAMULUI. Morţii şi mormintele morţilor iniţiatici sunt trepte pt. întruchiparea spirituală a marii piramide nevăzute a ÎNVIERII NEAMULUI:”Şi la voi(mă gândesc) acei ce veţi trebui să păşiţi peste morţi şi mormintele lor, ducând în mâinile voastre steagurile triumfătoare ale Românilor.”

Românii, prin esenţa lor spirituală de Neam, au VOCAŢIA BIRUINŢEI METAFIZICE . Triumful misiunii Neamului , în faţa lui Dumnezeu, va fi implacabil. VICTORIA CA STARE IMPLACABILĂ A NEAMULUI. Sub condiţia morţii iniţiatice= transfigurarea spirituală= TRANSFIGURAREA MORALĂ A NEAMULUI.

3 – Textul PENTRU LEGIONARI este, în mod declarat, un text esoteric:”Scriu pt. familia noastră legionară.” (Astfel începe textul). Apoi: “Îmi este indiferentă părerea pe care ar putea s-o aibă lumea nelegionară(citeşte: NEINIŢIATĂ - nu neapărat afiliată principiilor RĂULUI, ci neinstruită întru principiile BINELUI) despre rândurile ce urmează şi nu mă interesează efectul pe care ele l-ar avea în acea lume. Eu vreau ca voi, soldaţi ai unor alte orizonturi româneşti” etc.

Se conturează foarte clar principiul elitei spirituale, elitei autosacrificiale a Neamului: există, cu necesitate, o masă gregară, greu sau imposibil de convins la evoluţie spirituală, la iniţiere. Dar trebuie să existe, trebuie FORŢATĂ chiar, existenţa elitei spirituale a Neamului. Am spus SPIRITUALE, iar nu INTELECTUALE. CZC nu ignoră, în nici un caz, AUTENTICUL POTENŢIAL INTELECTUAL AL ROMÂNIEI( a se vedea cuibul AXA, din Bucureşti, unde se întruneau, pt. a dezbate problemele vitale ale fiinţei Neamului, cei mai iluştri şi profunzi intelectuali români:M. Eliade, P. Comarnescu, L. Blaga etc.), dar el nu pune bază pe snobii şi internaţionaliştii, moftangiii care se sclifosesc “a intelectuali”, în mediul universitar românesc - el pune bază pe SPIRITELE TREZE, cinstite, viguroase, cu înclinare nativă spre principiile morale - spirite treze , DIN ORICE MEDIU SOCIAL AR PROVENI ELE.

Iată adresarea:

“Pentru toţi legionarii( n.m.:citeşte: INIŢIAŢII , sau: cei care vor şi pot să se iniţieze) : din sat, din fabrică şi din universitate.”

Amărăciunea şi dezamăgirea lui CZC faţă de trădarea Neamului, de către majoritatea universitarilor, se face simţită în situarea UNIVERSITĂŢII pe a treia treaptă, după SAT şi FABRICĂ.

Ce scop are adresarea aceasta? Detaşarea de ceea ce este fiinţa sacrificată a iniţiaţilor actuali - şi transfigurarea sacrificiului în NOUĂ FIINŢĂ SPIRITUALĂ, iar a celor care-şi primesc sacrificiul - în INIŢIAŢI:”... să recunoaşteţi în ele( în aceste “amintiri”-anamneze din PL) propriul trecut şi să vă aduceţi aminte de luptele voastre”. Detaşarea se face prin conştientizarea şi valorizarea autosacrificiului - apoi, urmează faza a II-a : RETRĂIREA SUFERINŢELOR - de pe poziţia celor întăriţi spiritual, care şi-au format organul transfigurării sacrale:”PRIN RETRĂIREA SUFERINŢELOR - SĂ VĂ UMPLEŢI INIMILE DE FOC ŞI DE HOTĂRÂRE”.

Faza a III-a: CONŞTIENTIZAREA TRANSFIGURĂRII PRIN MOARTE INIŢIATICĂ, identificarea lor cu BIRUINŢA-TRIUMF AL NEAMULUI:” să păşiţi peste morţi şi mormintele lor, ducând în mâinile voastre steagurile triumfătoare ale Românilor.”

În mod logic, prin verbul acestei cărţi esoterice(“amintiri” este cuvântul folosit pt. ANAMNEZE COAGULĂRII STĂRII DE EROU-ARHEU-ARHANGHEL AL NEAMULUI), CZC devine Taumaturgul. Aceste 3 faze ale iniţierii le va descrie în cartea sa esoterică - şi, prin descrierea fazelor iniţierii, cei care se vor suprapune emoţional şi spiritual peste aceste faze, vor deveni INIŢIAŢI. De aceea:

1- cartea începe cu descrierea rememoratoare a suferinţelor-luptelor-loviturilor(CALVARUL);

2- continuă cu descrierea formării organului transfigurării sacrale: închegarea, după SENTIMENTUL PUSTIULUI(“mlaştina disperării”, cf. CĂRTICICA ŞEFULUI DE CUIB-CSC), din RUGĂCIUNE şi REVELAŢIE la Icoana-Lumină a Arhanghelului Mihail, a LEGIUNII ARHANGHELUL MIHAIL( legiunea sacrală, inserată în ierarhiile sacrale);

3- se încheie cu TRANSFIGURAREA SPIRITUALĂ(incompletă, oare? - având în vedere declararea intenţiei scrierii unui volum II - dar opinia mea, fondată pe ceea ce va fi analiza textului codrenian, făcută mai jos, este că CZC a tipărit acest volum I, fără să-l fi scris şi pe al 2-lea, tocmai pt. că a simţit că BAZA INIŢIERII A FOST

CREATĂ - deci, misiunea poate fi împlinită, prin conformarea spiritual-emoţională la ACEST text esoteric): viziunea asupra Materiei şi Spiritului, asupra Individului şi asupra Colectivităţii Naţionale,naţiunii, Neamului - Ţelul final al Neamului, problema Monarhiei - revenind, în final, la descrierea autosacrificiului, pt. a încheia cu ECHIPA MORŢII= echipa de autosacrificiu= echipa iniţiată în lupta contra RĂULUI - şi concluzia:

“Camarazi,

Cu aceste ultime povestiri, care încheie volumul de faţă, tinereţea mea şi a multora dintre voi s’a terminat( n.m.: tinereţe=perioada de iniţiere). Pe cărările ei, de acum, nu vom mai trece niciodată(n.m.:pt. că s-a realizat transpersonalizarea –revelaţia-transfigurarea spirituală).

Dacă aceşti 14 ani ai tinereţii noastre n-au fost plini de petreceri şi bucurii, o mare mulţumire îmi luminează acum conştiinţa: o Românie legionară şi-a înfipt, ca un pom, rădăcinile în carnea inimii noastre(s.m.). Ea creşte din dureri şi din jertfă, şi ochii noştri plini de nesaţ, o privesc înflorind: luminând zările şi veacurile cu strălucirea şi măreţia ei. Această măreţie răsplăteşte din belşug, nu numai marile jertfe, dar orice chin omenesc, fie el cât de îngrizitor.

Dragi camarazi,

Vouă celor ce-aţi fost loviţi, huliţi sau martirizaţi, vă pot aduce vestea, care doresc să treacă dincolo de valoarea şubredă a unei fraze oratorice ocazionale: în curând vom birui.

În faţa coloanelor voastre vor cădea toţi asupritorii noştri. Să iertaţi pe cei ce v-au lovit din porniri personale. Pe cei ce v-au chinuit pt. credinţa voastră în neamul românesc, nu-i veţi ierta. Să nu confundaţi dreptul şi datoria creştină de a ierta pe cei ce v-au făcut vouă rău(s.m.), cu dreptul şi datoria neamului(s.m.) de a pedepsi pe cei ce l-au trădat şi pe cei ce şi-au asumat răspunderea de a i se împotrivi. Să nu uitaţi că săbiile pe care le-aţi încins sunt ale neamului. În numele lui le purtaţi. În numele lui, deci, veţi pedepsi cu ele: neiertător şi necruţător.

Astfel şi numai astfel veţi pregăti un viitor sănătos acestei naţii.”

ATENŢIE! Textul apare ca acela biblic, în care se creează impresia a 2 geneze paralele ( sau, după unii, succesive). Nici în BIBLIE, nici în acest text esoteric, nu e vorba de o dublare a aceluiaşi fapt - ci de 2 trepte de iniţiere diferite:

1- a se observa BUNA VESTIRE A VICTORIEI (SPIRITUALE) - către camarazii cu TINEREŢE TERMINATĂ-DESĂVÂRŞITĂ - când, din punct de vedere istoric, adică exoteric, nu avusese loc nici o victorie decisivă a legionarilor. Este vorba de VICTORIA ESOTERICĂ a elitei, a apostolilor lui CZC - care s-au iniţiat, au depăşit stadiul tânăr-ucenic. S-a format, prin eforturi spirituale, autosacrificiale, O REALITATE METAFIZICĂ, vizibilă doar de către ochii iniţiaţilor: ROMÂNIA LEGIONARĂ= REVOLUŢIA SPIRITUALĂ A ROMÂNIEI EXORCIZATE, în urma procesului soteriologic, produs în propriul spirit, al iniţiaţilor. Ea, România metafizică revelată, prin eforturile taumaturgului CZC, prin verbul CĂRŢII(PL), este ROMÂNIA MODELARĂ, care

2- va trebui să fie expusă în faţa privirilor elitelor spirituale în formare, numite de CZC prin apelativul ”dragi camarazi”(solicitudinea emoţională marchează treapta tinereţii= starea celui pregătit sau care se pregăteşte - pt. iniţiere).

Acestora le plasează, proiectiv, victoria ÎN VIITOR, când se vor numi doar, simplu, CAMARAZI( adică: maturi, iniţiaţi), şi nu vor mai avea nevoie de solicitudine emoţională(“dragi”), ci de sobrietate pur spirituală, întru EUHARISTIE, întru DIALOGUL ESOTERIC. Tinerilor le descrie DRUMUL - iniţiaţii maturi nu mai au nevoie , acum, după isprăvirea slovelor CĂRŢII INIŢIATICE, de descrierea drumului, pt. că ei sunt fie la nivelul II al iniţierii( formarea organului percepţiei transfigurării), fie sunt biruitori pe ultima treaptă, a transfigurării însăşi, şi gustă roadele victoriei asupra lor înşişi, roade care se cheamă ROMÂNIA METAFIZICĂ, cu rădăcini în “carnea inimilor noastre”: inima emoţională a căpătat consistenţa SINEI SPIRITUALE - a căpătat CORPORALITATE SPIRITUALĂ, într-un alt palier existenţial: palierul sacral.

Îndemnurile iniţiatice sunt, şi ele, aparent paradoxal: SĂ IERTE - SĂ NU IERTE. Dacă se analizează cu atenţie, urmând regulile ştiinţei spirituale, se observă că avem de-a face , iar, cu 2 paliere existenţiale:

1- să-i ierţi pe cei care s-au raportat corect la Spirit, dar incorect la materializările perceptibile ale Spiritului: aceştia nu au atentat la principii, ci la FORME - n-au atentat la imaginea global-metafizică, ci la individualizările corporale, pe care le-au apreciat şi tratat greşit. N-au atentat la esenţă , ci la aparenţe - şi asta din greşeală de apreciere, nu din atitudine PRINCIPIAL ostilă, ci emoţional-spontan( momentan) ostilă. Ei AU LOVIT doar(şi nu au aprofundat , distructiv-spiritual, LOVITURA);

2- să nu-i ierţi pe cei care nu s-au raportat corect la Spirit, PENTRU CĂ NICI NU VOR S-O FACĂ: aceştia sunt exponenţii Principiului RĂULUI, ei atentează la ESENŢA BINELUI, ei subminează, perseverent, construcţia divină - deci, într-o apocatastază, ei trebuie distruşi, adică transfiguraţi - pt. a recupera STAREA DE PARADIS. Căci ei nu lovesc întâmplător - ei CHINUIE, premeditează satanic lovitura şi o urmăresc sistematic, până la ultimele ei consecinţe distructive. Adică, ei scormonesc persistent, pt. a găsi rădăcina spirituală a BINELUI(“credinţa voastră în neamul românesc”), cu scopul (fixat decisiv) de a o distruge.

CZC avertizează clar: să nu confundaţi cele 2 paliere atitudinal-spirituale. Cei ce sunt exponenţii Principiului Răului “şi-au asumat răspunderea de a se împotrivi”Neamului=BINELUI PRINCIPIAL. Atenţie: dacă”şi-au asumat răspunderea distrugerii” - EI sunt soldaţi-mercenari ai distrugerii , EI au creat premizele şi condiţiile STĂRII DE RĂZBOI SACRU. Iar la război - ca la război: legile sunt altele decât cele ale stării profane de pace - şi legile războiului metafizic sunt necruţătoare. Cel care NU respectă cu sfinţenie legile războiului sacru - se transformă în DUŞMAN DISTRUCTIV AL SPIRITULUI(deci, îşi perverteşte fiinţa spirituală, convertind-o în starea spirituală adversă - cea satanică).Nu este războiul indivizilor, ci războiul sacru al Neamului , ca realitate metafizică, situată la un nivel invizibil pt. profani, dar singur vizibil şi real, pt. cei iniţiaţi:”Să nu uitaţi că săbiile pe care le-aţi încins sunt ale neamului.În numele lui le purtaţi. În numele lui, deci, veţi pedepsi cu ele: neiertători şi necruţători.”

INIŢIAŢII sunt funcţii tranzitive, către realitatea metafizică supremă: NEAMUL( ARHEIC-ARHANGHELIC). Ei nu-şi mai aparţin - ei se vor identifica metafizic cu Neamul. Neamul-Arhanghel, cu condiţiile de existenţă metafizică ale Neamului. De aici, necesitatea DISCIPLINEI NEABĂTUTE( ale cărei aspecte, tot iniţiatice, de detaliu, însă, vor fi tratate în secţiunea lucrării de faţă, la cap. referitor la CĂRTICICA ŞEFULUI DE CUIB).

SĂNĂTATEA NAŢIEI este termenul denominativ al stării de împlinire a REALITĂŢII METAFIZICE A NEAMULUI ÎNVIAT. Este alegoria ROMÂNIEI ÎNFLORITE:”luminând zările(n.m.: schimbând atmosfera spirituală a mediului terestru) şi veacurile cu strălucirea şi măreţia ei.” După cum se observă din cele spuse de mine mai sus, stilul lui CZC se adaptează necesităţilor esoterice ale textului cărţii sale. Limbajul este, deci, de gradul doi, cu încifrări metaforice şi alegorice, care conduc la un GRAD TREI: ideile(complet străine gândirii profane) ale unei CONSTRUCŢII ALCHIMICE, în sensul cel mai profund al cuvântului. ALCHIMIA este opera de profundă transfigurare spirituală, prin exersarea de trăiri emoţional-sacrificiale de cea mai teribilă forţă şi autenticitate - având drept scop ÎNVIEREA DEPLINĂ A SPIRITULUI UMAN, VICTORIA fiind identificată cu spiritele construcţiei universale.

*

* *

g – DISCURSUL VIZIONAR. STÂRPITURA MORALĂ ŞI EROUL ARHEIC. RUGĂCIUNEA CĂPITANULUI

CZC transfigurează modurile şi timpurile verbale ale limbii române, dându-le valoare mistică, de “balize” ale drumului spre sacralitate. La CZC nu există condiţional-optativ - nu există, în principiu, nici conjunctivul - ci doar indicativul hotărât şi imperativul vizionar , contaminat cu aureola faptei, cu semantică extramundană. Timpul viitor este, de fapt, prezentul etern - în care se situează profetul. CZC şi-a început misiunea pe Pământ? Nu, el şi-a desăvârşit-o - căci începutul aparent al muncii vizionarului proiectează segmentarismul şi secvenţialitatea acţiunii în globalitatea ei divină şi absolută. Ceea ce el spune că se (va)face - s-a şi făcut - căci CZC proiectează toate timpurile în PREZENTUL ETERN.

Se impun spre analiză patru texte:

I- (PL, p. 308) – misiunea şcolii legionare de a frânge istoria;

II- (PL, p. 312) - discursul morţii legionare;

III- (PL, p. 250) - percepţia misticii naţionale;

IV- în fine, RUGĂCIUNEA APOSTOLICĂ A LUI CZC, către Dumnezeu(IJ, p. 43) - dinainte de revelaţia EPISTOLELOR APOSTOLULUI PAVEL.

Se poate afirma, fără teama de a greşi, că în toate textele lui CZC există , în subtext, o HOTĂRÂRE NESTRĂMUTATĂ, ca stare spirituală permanentă. De unde această hotărâre nestrămutată ? De acolo că lumea vizionarului există CA PREZENŢĂ EFECTIVĂ: noi n-o percepem, cu şovăiala nostră spirituală, care duce la neputinţă - dar el, vizionarul, a spart zidul senzorial-istoric, a spart zidul dintre prezumtiv şi real - şi, cu tot spiritul încordat, spune ceea ce EL VEDE.

(PL, p. 308)”Un nou partid politic, fie el chiar cuzist, nu poate să dea decât cel mult un nou guvern şi o nouă guvernare. O şcoală legionară, însă, poate să dea ţării acesteia un mare TIP DE ROMÂN(s. CZC). Poate să iasă din ea ceva mare, cum n-a

mai fost, care SĂ FRÂNGĂ ÎN DOUĂ ÎNTREAGA NOASTRĂ ISTORIE(s.a.: doar Hristos a frânt în două istoria, determinând apariţia sintagmelor ÎNAINTE DE HRISTOS ,respectiv DUPĂ HRISTOS - deci, semnificaţia esoterică a acţiunii legionare este una profund cristică, pt. NR), şi să pună temeliile ÎNCEPUTULUI UNEI ALTE ISTORII ROMÂNEŞTI(s.m.), la care acst popor are dreptul , datorită suferinţelor şi răbdării lui milenare, precum şi curăţeniei şi nobleţii sale sufleteşti: căci este, poate , singurul popor din lume, care, în toată istoria sa, n-a cunoscut păcatul robirii, încălcării, sau nedreptăţirii altor popoare.

*

* *

Vom crea un mediu sufletesc, un mediu moral, în care să se nască şi din care să se hrănească şi să crească omul erou.

Mediul acesta trebuie izolat de restul lumii prin întărituri sufleteşti cât mai înalte( n.m.: ZIDURI ALE INIŢIERII: şi Hristos şi-a “alungat”, din templu, la 12 ani, mama biologico-spirituală, fiinţa prin care au fost posibile: a- tranzitivitatea CELEST-TERESTRU; b- dubla natură cristică ; Hristos a făcut acest gest, atunci când a recepţionat chemarea-misiunea sacră, în mod imperios - atunci când şi-a revelat , definitiv şi absolut, identitatea sacrală, esenţială, originea sacrală). Trebuie apărat (n.m.: mediul sufletesc –moral) de toate vânturile primejdioase ale laşităţii, corupţiei, desfrâului şi tuturor patimilor, care înmormântează şi ucid indivizii.

După ce legionarul , în cuib, în tabăra de muncă, în însăşi organizaţia şi în familia legionară(s.a.: a doua familie, , familia spirituală, cea adevărată - familia “întru duh”, în care trăiau apostolii alăturaţi lui Hristos) , va fi trimis în mijlocul lumii(n.m.: ca apostolii, formaţi la şcoala spirituală a lui Hristos –revelatul în trup de glorie): să trăiască, pt. a învăţa să fie corect, să lupte, pt. a învăţa să fie viteaz şi tare, să muncească, pt. a se învăţa muncitor, iubitor de toţi cei ce muncesc, să sufere, pt. a se oţeli, să se jertfească, pt. a se deprinde cu depăşirea propriei lui persoane, slujindu-şi neamul.

Oriunde se va duce, va crea un mediu nou de aceeaşi natură. Va fi un exemplu. Va face alţi legionari. Şi lumea, în căutarea unor zile mai bune, îl va urma.

Cei noui veniţi vor trebui să trăiască în respectul aceloraşi norme de viaţă legionară(s.CZC).

Toţi la un loc, în aceeaşi oaste, vom fi o forţă, care va lupta şi va birui.

Aceasta va fi Legiunea Arhanghelul Mihail”.

După ştiinţa mea, nu există în toată literatura lumii un text de alchimie naţională mai autentic, sau la fel de autentic , ca acesta. Nu există în toate cărţile lumii, afară de SFINTELE EVANGHELII, un mai clar şi generos text cristic şi cristologic - adică, de autentică iniţiere creştină.

La acest text, am mai adăuga pe cel de la p. 307, pt. o mai bună pricepere a textului de la p. 308:

“...piatra unghiulară(n.m.: piatra filizofală alchimică) de la care porneşte Legiunea este omul: nu programul politic. Reforma omului, nu reforma programelor

politice. Legiunea ArhanghelulMihail va fi, prin urmare, mai mult o şcoală şi o oaste(s. CZC), decât un partid politic.

Poporul român, în aceste zile, nu are nevoie de un mare om politic, aşa cum greşit se crede, CI DE UN MARE EDUCATOR ŞI CONDUCĂTOR( s.m. : şi asta, în pofida tuturor celor ce-i găsesc lui CZC, drept suprem defect, faptul că nu avea calităţi de om politic - cf., printre alţii, pe acelaşi F. VEIGA...), care să biruiască puterile RĂULUI şi să sdrobească tagma celor răi(n.m.: CZCde “politica” cu totul altfel decât oamenii politici: el o vede ca operaţie alchimică, suprem spirituală, la care este supus Spiritul Neamului). Pentru aceasta, însă, el va trebui să biruiască mai întâi răul (s.CZC) din el şi din ai lui.(s.a.).

Din aceeaşi şcoală legionară va trebui să iasă un om nou(s.CZC), un om cu calităţi de erou.Un uriaş în mijlocul istoriei noastre, care să lupte şi să biruiască împotriva tuturor duşmanilor Patriei, lupta şi biruinţa să se prelungească şi dincolo, asupra inamicilor nevăzuţi, asupra puterilor răului. Tot ce-şi poate imagina mintea noastră mai frumos ca suflet, tot ce poate rodi rasa noastră mai mândru, mai înalt, mai drept, mai puternic, mai înţelept, mai curat, mai înţelept şi viteaz, iată ce trebuie să ne dea şcoala legionară. Un om, în care să fie dezvoltate, până la maximum, toate posiblităţile de mărire omenească ce se află sădite de Dumnezeu(s.a.) în sângele neamului nostru.

Acest erou ieşit din şcoala legionară VA ŞTI(s. CZC) să facă şi programe, VA ŞTI să rezolve şi problema jidănească , VA ŞTI să dea şi o bună organizare statului, VA ŞTI să convingă şi pe ceilalţi Români, iar dacă nu, VA ŞTI SĂ ÎNVINGĂ(s.CZC) , căci pt. aceasta este erou.

Acest erou, acest legionar al vitejiei, al muncii, al dreptăţii, cu puterile lui Dumnezeu, înfipte în suflet, va duce neamul nostru pe căile măriri lui.”

Sper, din toată inima că aţi citit, odată cu cele citite mai sus, cel mai profund vizionar, mai sublim vizionar pasaj, mai înălţătoare pagină-revelaţie - despre NR, despre noi înşine.

Scopul misiunii lui CZC este transcenderea lumii cezarice în lumea divină-spirituală - transcenderea omului, în EROU. Dar ce este EROUL? Este o stare: STAREA DE ARHANGHEL. Este însuşi ARHEUL-ARHANGHEL AL NEAMULUI. Deci, scopul INIŢIERII LEGIONARE( iniţiere despre care vom vorbi mai jos, într-un capitol separat, închinat lucrării de iniţiere practică:CĂRTICICA ŞEFULUI DE CUIB) este transcenderea individului în ARHEU, în STAREA DE ARHETIPALITATE. Arheul Ocrotitor-Dominator Ceresc(Sintetizator al Spiritului NR).

De aceea este posibilă IGNORAREA TREPTELOR LUMII CEZARICE: dacă nu ŞTII( la modul raţional-profan), poţi ÎNVINGE ( la modul iraţional iniţiatic-sacral) - adică, poţi impune starea arhetipală, care, prin însăşi esenţa ei, este superioară oricărei ştiinţe profane: este REVELAŢIA ARHANGHELULUI NEAMULUI - victoria trancenderii Neamului. Şcoala iniţiatică legionară formează, prin ceea ce se numeşte VIAŢA LEGIONARĂ( asimilabilă stării de comuniune spirituală, EROS-AGAPE - stare prezentă în cadrul mistic al CINEI CELEI DE TAINĂ) - în omul-individ, potenţele transpersonalizării, ale resorbirii în Prototipul Ceresc , în Arheul-Arhanghel al Neamului.

STAREA ARHEICĂ este starea victoriei paradisiace( starea recuperării Paradisului):”Tot ce-şi poate imagina( n.m.: şi, aş spune eu, tocmai CE NU-ŞI POATE IMAGINA - pt. că e vorba de viziunea spirituală, care este revelată) mai frumos ca suflet, tot ce poate rodi rasa noastră mai mândru, mai înalt, mai drept, mai puternic, mai înţelept, mai curat, mai muncitor şi mai viteaz...” Toate aceste condiţii nu trimit la un POPOR ALES( de pe faţa Pământului), la o RASĂ MUNDANĂ SUPERIOARĂ - ci la o RASĂ SUFLETEASCĂ, ideală. Rasa extramundană, rasa transcensă în Arheul-Arhanghel. Nu e vorba, deci, de o comparaţie - ci de starea de transcendenţă, obţinută nu prin acţiune exterioară, de impunere asupra altor rase, ci prin VIAŢA LEGIONARĂ, egală cu:

I- efortul individual de iniţiere, urmat de

II- efortul comun de iniţiere, întru eros-agape: obţinerea stării de transcendenţă a unei RASE SPIRITUALE exclude concurenţa comparatistă - pt. că se face în cadrul unui act total sacral: Revelaţia. Frumosul mundan, în viaţa legionară-iniţiatică, devine MAI FRUMOSUL SACRAL, MAI MÂNDRUL, MAI ÎNALTUL, MAI DREPTUL, MAI PUTERNICUL, MAI CURATUL, MAI MUNCITORUL - fiind, evident, şi ele, atribute ale sacralului( prin transcenderea calităţilor aflate la gradul pozitiv) - aureola finală fiind cuprinsă în MAI VITEAZUL=EROUL=Arheul-Arhanghel al Neamului.

Lumea cezarică, secvenţială, trăieşte sub regimul PULBERII şi PULVERIZĂRII. Cetatea cezarică este viitoarea RUINĂ şi viitorul PUSTIU, prin spulberarea urmelor(zgurii) materiale - RUINE. Oricât de mare, sau cu cât mai mare este omul politic, deci, cu atât acesta dezvoltă mai intens forţele din ZONA CETĂŢII CEZARICE, adică forţele subminatoare de ziduri: FORŢELE PULBERII( ale entropiei spirituale). Poporul-Spirit are nevoie nu de factorul dezintegrator-entropizator(“marele om politic”), ci de factorul coagulant-negentropizator - şi acesta nu poate fi decât conducătorul spiritual, educatorul spiritual. COAGULATORUL-NEGENTROPIZATORUL, deci, este singura soluţie contra RĂULUI-Principiu, ca şi contra RĂULUI-Manifestare( lipsa de programe-ordonări ale ontologicului, infiltraţiile maleficului dinspre poporul dominat de luciferism distructiv şi de forţe ahrimanice: PROBLEMA JIDĂNEASCĂ. Lipsa orizontului mistico-religios, a orizontului misiunii sacre, a finalităţii sacre a ontologicului). Coagulatorul-negentropizatorul este singura garanţie a victoriei metafizice - globale, iraţionale, regeneratoare a “fibrei “ sacre a Neamului. Garanţie a reîndumnezeirii Neamului, prin evoluţie spirituală. Coagulatorul-conducătorul spiritual al şcolii iniţiatice legionare va avea drept scop formarea OMULUI NOU, adică a “umbrei” în lume a Arhanghelului( şi a Hristosului, în acelaşi timp): a- OMUL NOU este EROUL( în care se dezvoltă, “până la maxim, tote posibilităţile de mărire omenească”= evoluţie spirituală, până la stadiul de Om-Dumnezeu, sau, cel puţin, Om-Arheu, căci Dumnezeu a sădit aceste “posibilităţi...în sângele neamului nostru” - deci, omul nou este POMUL CU MISIUNE-COROANĂ ÎMPLINITĂ, este împlinirea visului din sămânţa plantată de Dumnezeu în fiinţa umană:”o Românie legionară şi-a înfipt, ca un pom, rădăcinile în carnea inimii noastre” - PL,p.475);

c- omul nou, legionarul-iniţiat este, epifanic, Hristosul care FRÂNGE ISTORIA(NEAMULUI) ÎN DOUĂ. Adică, produce seismul spiritual 8revoluţia fiinţei spiritual-naţionale) , prin care materialul(contaminat de forţele RĂULUI) se distinge şi se separă-decantează - eliberând forţele spirituale, în toată plenaritatea lor benefică, de transfigurare, de tip cristic, a fiinţei umane, în FIINŢA-EROU(Arhanghelul-Luptător al Evoluţiei Spirituale şi Hristos-Coagulator al forţelor constructive ale BINELUI - opus forţelor CETĂŢII-POLIS, născătoare de POLITICĂ-FORŢE RUINĂTOARE, politică-forţe distrugătoare, dezintegratoare în părţi-particule, ruină şi pulbere, a POLISULUI de tip grecesc-european).

Să nu se înţeleagă greşit, că CZC , prin formarea unui MEDIU MORAL “izolat de restul lumii” - ar propune o cazarmă-lume, în care să se formeze o ienicerime legionară. Nici vorbă de aşa ceva. Viaţa de familie, copilăria biologico-spirituală, nu sunt negate(se va vedea mai departe că SUNT INTENS CULTIVATE!), şi nu pot fi negate, chiar în cadrul iniţierii. Dar, după modelul Hristos, pe care trebuie să-l imităm - vine vârsta desprinderii de biologic, vârsta la care devine posibilă înscrierea în succesiunea treptelor iniţierii spirituale. La Hristos - vârsta de 12 ani. În cazul nostru, depinde, de fiecare în parete, când ni se face semn ceresc că a sosit timpul noviciatului spiritual. (Pt. unii, acest timp nu vine niciodată - şi aceşti UNII formează, din păcate, majoritatea “turmei” umane).

Reiau: pt. copilul-Hristos, la 12 ani, a venit ziua când îi spune mamei sale pământeşti, Maria, care i-a dat trup fizic:( BIBLIA, p. 1164, Ev. După LUCA, 2/49):”La ce era să mă căutaţi ? Nu ştiaţi, oare, că Eu trebuia să fiu în cele ale Tatălui Meu ?”

Legionarul-iniţiat( sau cel puţin novice, aspirant) trebuie să înţeleagă că, pe Pământ, în scurtul răstimp al vieţii, e nevoie să caute(prin efort spiritual) şi să accepte revelaţia lui Hristos de la 12 ani: desprinderea din legăturile strict biologice şi intrarea în familia moral-spirituală a Aapostolilor Neamului(= iniţiaţii întru Arheitatea Neamului - căci aceasta este definiţia esoterică a PATRIOŢILOR). Căci în noi sălăşluieşte Duhul Sfânt. Să-l recunoaştem şi să-l”îngrădim” cu noul corp - corpul spiritual-moral, să-l “îngrădim” –ocrotim cu forţe spirituale mereu crescute, mereu diversificate, prin iniţiere(pt. a-l apăra de întunecarea pe care i-o ţes-pregătesc forţele concurente ale RĂULUI):

I-SĂ TRĂIEŞTI= să înveţi viaţa morală(singura viaţă reală) ;

II-SĂ LUPŢI - pt. a exersa ipostaza arheică-Arhanghel al Neamului, ipostază în care te vei resorbi, spre a participa CEREŞTE(profund spiritual) la ocrotirea Neamului;ISĂ MUNCEŞTI - pt. a cunoaşte, prin iubire( eros-agape - munca sfântă a coagulării) pe toţi truditorii întru Spirit;

I- SĂ SUFERI - pt. a te pregăti de Cruce-Golgotă(pregătire pt. transfigurare);

II-SĂ TE JERTFEŞTI - pt. a te situa în transpersonalitatea atotînglobatoare, slujindu-ţi Neamul.

Iniţierea se “propagă”, după modelul străvechi, prin”contaminare” spirituală directă( coagulator pt. cei care devin coagulaţi spiritual, în cadrul iniţiatico-euharistic al VIEŢII LEGIONARE= starea de eros-agape), din generaţie în generaţie: din generaţia ANTERIOARĂ de magi-iniţiaţi, în generaţia ULTERIOARĂ de novici( pregătiţi pt. primirea sacramentelor, pt. primirea Revelaţiei ARHEULUI NEAMULUI şi a lui HRISTOS-COAGULATORUL SPIRITUAL).

Calitatea fundamentală a novicilor, calitate prin care aceştia pot aştepta Revelaţia: RESPECTUL(în cadrul CREDINŢEI) - sau, în limbaj monastic:ASCULTAREA - faţă de Maestru (Coagulatorul, ca umbră mundană a lui Hristos-Coagulatorul-Învăţătorul).

Viaţa legionară , ca şi viaţa cristică, depinde de forţa FAMILIEI LEGIONARE (familie de tip apostolic, prin misiune) - care se “mulează” pe trăirea stării de euharistie a Cinei de Taină) - a stării de împărtăşire a apostolilor-novici(în curs de iniţiere), din harul Coagulatorului-Hristos(ca locţiitor sacral şi funcţional: Arhanghelul Ocrotitor al Neamului).

EUHARISTIA, ca stare de PARTICIPARE EFECTIVĂ(IUBIRE EFECTIVĂ - esenţial diferită de IUBIREA AFECTIVĂ) la forţa spirituală (şi la funcţia spirituală) a Coagulatorului - este garanţia biruinţei spirituale a Neamului Iniţiaţilor( căci un neam nu trăieşte prin plebe-pulbere, ci prin elita coagulaţilor-iniţiaţi, aflaţi sub ascultarea Coagulatorului).

A se observa că, în tot ce am comentat mai sus, NU ARE CUM să-şi facă loc vreo TEORIE RASISTĂ: singura grijă a lui CZC este să se respecte cu sfinţenie Învăţătorul, să se respecte legile cristice(esoterice) ale coagulării spirituale, în jurul Coagulatorului Sacru-Arhanghelul Neamului(vicar sacral al Coagulatorului-Hristos: să nu se uite comparaţia celebră, pe care însuşi CZC o face, între cele 3 curente naţionaliste europene interbelice: fascismul= haina umană, nazismul= corpul fizico-biologic uman, iar legionarismul= sufletul uman, corpul spiritual uman).

CZC afirmă că superioritatea neamului nostru, asupra altor popoare, există, poate, dar din punct de vedre strict moral-spiritual, şi ea, această superioritate, se datorează faptului că poporul român” este, poate, singurul popor din lume care, în toată istoria sa, N-A CUNOSCUT PĂCATUL ROBIRII, încălcării, sau nedreptăţitrii altor popoare.”. Căci toate popoarele lumii au nu doar dreptul, ci OBLIGAŢIA - de a lupta contra forţelor metafizice ale Răului.

Deci, singura diferenţere pe care o face( cu o insistenţă magică) CZC este NU între popoare, ca spirite vii, sacrale. Singura diferenţiere nu doar posibilă, ci obligatorie, este între:

a- forţele care se opun coagulării spirituale a Neamului( FORŢELE PULBERII, asimilabile, parţial, cel puţin, forţelor polis-ului – forţelor politice - în cazul nostru, forţele politice româneşti - şi forţelor malefice, infiltrate din exterior, cu precădere forţele ZGURII SPIRITUALE ISRAELITE, ZGURĂ care se încăpăţânează să pretindă că mai are importanţa FOCULUI-RUG, din Vechiul Testament - Foc care i-a fost revelat lui MOISE, dar care şi-a împlinit şi transferat misiunea divină altor zone, în care era necesară coagularea spirituală) şi

b- forţele care favorizează coagularea spirituală a Neamului, oricare ar fi acest Neam ( forţe ale nui alt fel de cetate: CETATEA SPIRITUALĂ, cu ziduri în CERUL ARHANGHELIC - “întărituri sufleteşti cât mai înalte”, aceste ziduri moral-spirituale trebuie apărate “de toate vânturile primejdioase ale laşităţii, corupţiei, desfrâului şi tuturor patimilor , care înmormântează naţiunile şi ucid indivizii”).

Ce este, oare, mai legitim şi firesc, decât să aperi FIINŢA NAŢIONALĂ( de către fiecare Neam) , fiinţa poruncită de Arhanghelul –Coagulator( care, la rândul său, este ecoul sacral al PORUNCII-Hristos)? Căci, ce poate fi şi ce este mai legitim ( în ordinea cosmico-spirituală) şi firesc - decât să fii UN BUN ŞI AUTENTIC CREŞTIN ?

*

* *

Eroul integrabil Arheului-Arhanghelului Neamului este opusul STÂRPITURII MORALE(PL, P. 306) - adică CELUI CARE UCIDE FORŢA SPIRITUAL-MORALĂ a Neamului şi DEZONOREAZĂ.

Între EROUL moral-arheic şi STÂRPITURA MORALĂ satanică se dă adevărata luptă apocatastatică.

Stârpitura demonică are, de partea ei, şi poate stârni în favoarea ei - toate FORŢELE MLAŞTINII, toate iluziile agresive ale fenomenalităţii. Ce are de partea lui EROUL ARHEIC? Are CAPACITATEA DE TRANSCENDERE, pe verticala miraculoasă a Muntelui.

(PL, p. 312)”În faţa acestei perspective(n.m.: provocarea din partea STÂRPITURII PROLIFERATE în legiuni demonice) ce ni se deschideau, ne-a încolţit în minte GÂNDUL RETRAGERII ÎN MUNŢI(s.CZC(.s.CZC)(...)Decât să ni se usuce trupurile şi să ne sece sângele în vine, în închisorile urâte şi triste, mai bine să ne terminăm viaţa murind cu toţii în munţi, pt. credinţa noastră.

(...) Vom ataca acolo, coborând în toate viesparele jidăneşti. Sus, vom apăra viaţa copacilor şi munţii de pustiire. Jos, vom împrăştia moarte şi milă.

Vor trimite să ne prindă şi să ne omoare. Vom fugi, ne vom ascunde, vom lupta, iar la urmă, vom fi, desigur, răpuşi. Căci noi vom fi puţini, urmăriţi de batalioane şi de regimente româneşti. Atunci vom primi moartea. Sângele nostru al tuturora va curge.

Acest moment va fi cel mai mare discurs al nostru adresat neamului românesc şi cel din urmă.”

Acest stil este, în fapt, traducerea în frază a repeziciunii UNEI VIZIUNI. Mai exact, a UNEI VIZIUNI ALCHIMICE.

Se observă pregătirea ritualică, măsurată şi molcomă, pt. autosacrificiul soteriologic ( transfigurarea Neamului, prin intermediul Logos-ului legionar-“discurs” autosacrificial, în LOGOS DIVIN). Apoi, urmează sacadele măreţe ale propoziţiilor alcătuite, uneori, dintr-un singur verb - pt. a traduce dinamismul intens al confruntării apocatastatice( şi al transfigurării alchimice, totodată).

Şi, în final, frazele curg maiestuoase, ca o revărsare a sângelui transcens( din sânge uman - în sânge cristic-eteric), peste întreg pământul românesc, sângele euharistic îmbrăţişând, larg, pământul, într-un Logos atotcuprinzător şi binecuvântător.

RETRAGEREA ÎN MUNŢI este retragerea-concentrare, în sinele spiritual: CREDINŢA NOASTRĂ - care se pune SECĂRII SÂNGELUI DIN VINE, se opune întunericului-închisoare a demonizării, în egală măsură, a sufletelor şi a lumii, de către forţele malefice ale STÂRPITURII MORALE.

Există indicaţii ale dublei dimensionări spirituale a iniţiaţilor:

a- pe de o parte - REASIMILAREA REGNURILOR, în fiinţa umană, întru pacea paradisiacă:”Vom apăra viaţa copacilor(n.m.:vegetal) şi munţii(n.m.:mineral) de

pustiire “(n.m.: desemantizare, prin ruptura lanţului Logos-ului Divin-Creator) - PUSTIIREA fiind sinonimul satanizării, al “secării sângelui din vine”. Este faza alchimică a SĂRII:COAGULA;

b- pe de altă parte, acţiunea fulgerătoare, de trăsnet arhanghelic, asupra promiscuităţii Văii Răului, proliferare agresivă a RĂULUI şi Promiscuitate-Gregaritate, scufundătoare în Mlaştina ucigaşă de avânturi verticale: VIESPARELE JIDĂNEŞTI . VIESPARUL este o forfotă orizontală sterilă şi extrem de agresivă a ceea ce ar fi trebuit să fie aripi înălţătoare către slava şi pacea cerească.

Şi:

a- pe de o parte, împrăştierea harului MILEI, prin euharistia milei, coborâtă dinspre vârful cristic(sus-ul, apoteoza mistică)al crucii Golgotice(vârful munţilor);

b- pe de altă parte, MOARTE MORŢII: neîndurarea ritualică faţă de Forţele RĂULUI. Din orice etnie - cu prioritate, DIN CEA ROMÂNEASCĂ.

Acţiunea alchimică va fi întâi a MERCURULUI-ARGINTUL VIU (CERVUS FUGITIVUS), care FUGE( “fuge” însemnând răspândirea forţelor iubirii spirituale în mediul cosmic - operaţiunea alchimică se numeşte SOLVE) şi SE LUPTĂ( adică, se impregnează, prin revelarea luminii, contrastiv cu întunericul - în toate formele lumii).

Apoi, din punct de vedere alchimic, urmează FOCUL - SULFUL, ca FIXARE-PURIFICARE, dobândire a conştiinţei transpersonale, autosacrificial-soterilogice(cf. RUDOLF STEINER, Creştinismul esoteric, Univers enciclopedic, 1998) - RECTIFICAREA, în profunzimi, a lumii, şi revelarea pietrei filozofale:V.I.T.R.I.O.L.= Visita Interiora Terrae Rectificando Invenies Occultum Lapidem= Vizitează Interiorul Pământului, Rectificând(u-te), Vei Descoperi Piatra ascunsă. MUNTELE SPIRITUAL APOTEOTIC.

De aceea, formularea lui CZC este logică şi corectă, folosind adverbul “desigur”, prin care se subliniază firescul natural-dumnezeiesc al deznodământului procesualităţii alchimice din sufletul iniţiaţilor:”iar la urmă, vom fi, desigur, răpuşi.” Adică, FIXAŢI-TRANSFIGURAŢI - ca piatră filozofală, TEMELIA MORALĂ A LUMII.

Atrag atenţia aupra circumstanţelor şi momentului precis al fixării:

a- “vom fi puţini”(esenţializare);

b- “urmăriţi de batalioane şi regimente româneşti” - deci, acceptarea autosacrificiului se face SIMULTAN, în condiţiile şi cu scopul reiniţierii Neamului întru starea de graţie: starea de ROMÂN. “Atunci vom primi moartea.”Are loc, în mod evident, o transfigurare totală, a timpului, spaţiului şi calităţii spirituale: batalioanele şi regimentele ROMÂNEŞTI devin legiunile cereşti, cărora CZC şi iniţiaţii săi le predau sufletele-spiritele. ATUNCI echivalează cu PENTRU ACEASTA: TIMPUL şi SCOPUL coincid(ATUNCI când vor fi ROMÂNITATE CA STARE SPIRITUALĂ şi CU SCOPUL de a obţine ROMÂNITATE CA STARE SPIRITUALĂ).

“Sângele nostru al TUTURORA(s.a.) va curge.” Evident, “sângele nostru al tuturora” este expresia miracolului euharistic:NE-AM ÎMPĂRTĂŞIT SÂNGELE ÎNTRU STAREA DE ROMÂNITATE - deci, ceea ce curge( exorcizator şi euharistic, în acelaşi timp) este sângele “victimei” şi al “victimarului” , ambele transcense într-o rezonanţă cosmico-sublimă, într-un consens semantico-divin. Omul-neam a întâlnit

Arhanghelul(legiunile arhanghelice). S-a obţinut CONSENSUL SÂNGELUI ETERIC(transcens) - întru starea de românitate.

Iar consensul euharistic al sângelui provoacă rectificarea Logos-ului, ca Spirit Universal-Divin:”Acest moment va fi cel mai mare discurs al nostru adresat neamului românesc şi cel din urmă.”Este “adresat” cu scop euharistic - şi este “cel din urmă” , pt. că , dincolo de fixarea alchimică a ARGINTULUI VIU în AUR (Cerbul Fugar în Leul Solar), dincolo de transfigurarea Logos-ului în Spirit - nu mai există decât STAREA DE DUMNEZEIRE.

COAGULATORUL trebuie să fie, deci, cel care , trecând prin faza SOLVE( echivalent cu EROS-AGAPE) şi Foc Purificator - a devenit CRISTALIZATORUL DIVIN.

*

* *

Uneori, vizionarismul este transpus , de CZC, în pagini mai explicite, esotericul tinde să conceadă, parţial, exotericului. Este cazul pasajului despre MISTICA NAŢIONALĂ(PL,p. 250):

“În toate gările, lumea aştepta sosirea trenului. Nu era o primire din acelea oficiale şi reci. Nu-i aduseseră pe oameni nici datoria, nici interesul. Pe la marginea mulţimii am văzut bătrâni cari plângeau. Oare dece? Ei nu cunoşteau pe nimeni din cei cari eram în tren. Pare că cineva necunoscut îiâmpingea, şoptindu-le tainic: - Veniţi la gară, pentrucă din toate trenurile cari trec, este unul cari merge astăzi pe linia destinului românesc. Toate merg pt. interesul celor din trenuri, acesta merge pe linia neamului, pt. neam. Mulţimile au câteodată contactul cu sufletul neamului. Un minut de viziune. Mulţimile văd neamul, cu morţii, cu tot trecutul lui. Îi simt toate clipele de mărire, ca şi pe acelea ale înfrângerii. Simt cum clocoteşte viitorul. Contactul acesta cu neamul întreg e plin de înfrigurare, de cutremur. Atunci mulţimile plâng.

Aceasta va fi fiind MISTICA NAŢIONALĂ(s.CZC), pe care unii o critică, pt. că nu ştiu ce este şi pe cari alţii nu o pot defini, pentrucă nu o pot trăi.

Dacă mistica creştină cu finalul ei, extazul, este contactul omului cu Dumnezeu, printr-un “salt din natura umană în natura divină(Crainic), mistica naţională nu este altceva decât contactul omului sau al mulţimilor , cu sufletul neamului lor, printr-un salt pe cari acestea îl fac, din lumea preocupărilor personale, în lumea eternă a neamului. Nu cu mintea, căci aceasta o face orice istoric, ci TRĂIND, cu sufletul lor”(n.m.: toate sublinierile din text aparţin lui CZC).

Alegoria TRENULUI, pt. a traduce starea de aşteptare şi de intuiţie revelatorie ( din partea mulţimilor)a NR - care, fulgurant, îşi întrevede DRUMUL SACRU- DAO, este magnifică, prin simplitatea ei.

Un tren care străbate ţara - printre sute de alte trenuri. Dar el este trenul transcenderii Neamului, al transpersonalizării indivizilor-individualităţilor Neamului. MULŢIMILE, ca într-un vis profetic al lui CZC, străbat cu OCHII SPIRITUALI( renăscuţi, pt. “un minut de viziune”, din ochii fizici) imaginea trenului-traseu - şi “văd neamul cu morţii, cu tot trecutul lui. Îi simt toate clipele de mărire, ca şi pe acelea ale înfrângerii. Simt cum clocoteşte viitorul. Contactul acesta(...) e plin de înfrigurare, de CUTREMUR(s.a.). Atunci mulţimile plâng.”

Ce este, deci, MISTICA NAŢIONALĂ? Este STAREA DE SEISM - sau, cum spunea CZC într-un pasaj mai sus analizat: DE FRÂNGERE A ISTORIEI ÎN DOUĂ. În momentul euharistic, pâinea vieţii se frânge, într-un gest brusc, absolut necesar VIOLENT. Nu există Revelaţie fără VIOLENŢA-CUTREMUR, fără VIOLENŢA-FRÂNGERE. Revoluţia fiinţei spiritual-umane. MISTICA NAŢIONALĂ nu poate fi decât rezultatul unui act de MAXIMĂ VILENŢĂ INTERIOARĂ A OMULUI: violenţă faţă de sinele său: când omul îşi striveşte(anulează) materialitatea personală, egoistă - şi-şi eliberează transpersonalitatea spirituală, generoasă , reintegratoare în Sufletul Neamului, în lumea spirituală în care(cf. CSC) conlocuieşte cu spiritele morţilor, întru eternitate :(CSC, p. 55) “Războaiele se câştigă de aceia cari au ştiut să atragă din văzduh, din ceruri, forţele misterioase ale lumii nevăzute, şi să-şi asigure concursul acestor forţe. Forţele acestea misterioase sunt sufletele morţilor, sufletele strămoşilor noştri, cari au murit pt. apărarea acestui pământ şi cari sunt şi azi legate de el prin amintirea traiului lor de aici şi prin noi, copiii, nepoţii şi strănepoţii lor. Dar mai presus de sufletele morţilor stă Dumnezeu.”

Se realizează, astfel, “un salt(...) din lumea preocupărilor personale, în lumea eternă a neamului. Nu cu mintea, căci aceasta o face orice istoric, ci TRĂIND, cu sufletul lor.”

Deci, MISTICA NAŢIONALĂ este, necesarmente, un gest spiritual transistoric, supraistoric, care anulează istoria(“istoria” ca fenomenalitate iluzorie, SEACĂ de sens divin) - un gest de TRĂIRE NEMEDIATĂ DE FENOMENAL, nemediată de raţiune: trăire efectivă întru sacralitate, situare în Centrul Transpersonal al Fiinţei( adică, identificare, într-un străfulger, cu Arheul-Arhanghel al Neamului).

*

* *

Finalul capitolului despre stil, din moment ce acest capitol a abordat aspectul ritualistic al stilului, cu funcţie alchimică, de esoterism naţional, al lui CZC - nu poate aduce în discuţie decât RUGĂCIUNEA CĂPITANULUI: ( IJ, p. 43)”Şi către sufletul care s-a ridicat, de-asemenea(mă închin):

Ai grijă, Doamne, de toţi ai mei. Primeşte-i sub scutul Tău. Iartă-i. Odihneşte-i. Celor vii dă-le tărie asupra celor potrivnici, întru biruinţa României creştine legionare şi apropierea de Tine, Doamne, a Neamului meu Românesc, întru nădejdea învierii lui. Amin.”

Este, probabil, singura rugăciune formulată astfel de către vreun spirit al sec.XX. O astfel de formulare este mult mai imperativă , pt. a nu intui o familiarizare profund spirituală a lui CZC, cu starea de dumnezeire - prin sufletul care s-a ridicat, având forţa biruitoare a sacrificiului. Este, dincolo de structura specifică a unei rugăciuni - o siguranţă a discursului, o seninătate şi o forţă senină, impunătoare şi măreaţă , care trimit la percepţia împlinirii-transpunerii-transfigurării, în gest mitico-mistic, ritualistic, a fiecărui cuvânt al rugăciunii. Şi cel care formulează acest Logos ritualistic este absolut sigur( o siguranţă pe care doar poziţia sacerdotal-sacrală i-o putea atribui) că orice cuvânt-rugăciune se va transfigura-transpune în realitate superioară, sacrală. Atrag atenţia, încă o dată, căci merită din plin atenţia noastră: toate verbele sunt la IMPERATIVUL FORŢEI SENINE - nici o singură şovăială conjunctivă sau condiţional-optativă.

În primul rând: ”Ai grijă, Doamne, de toţi ai mei.” Nu de AI MEI cei de carne(familia de sânge fizic), ci de AI MEI cei de spirit( sânge eteric). Este formularea unui spirit superior, îndrumător spiritual, transpersonal, care şi-a împlinit TOTAL misiunea. Şi această misiune consta, într-o primă fază, în a transforma nişte individualităţi rătăcitoare, vagante - în nişte entităţi aparţinând şi supunându-se statutului unei zone anume - o zonă de stabilitate sacrală. Aaltfel nici nu s-ar explica siguranţa şi seninătatea cerinţei, din partea lui CZC - ca divinitatea să-i preia pe ACEŞTIA. ACEŞTIA, deci, sunt entităţi ale ZONEI CZC(“ai mei”), în sensul de INIŢIAŢI, gata pregătiţi pt. sacralitate. Sunt entităţi în care s-a produs cutremurul-frângere a istoriei - s-a produs transfigurarea. Astfel că nu va mai exista nici un şoc la translarea dinspre zona AI MEI - spre zona AI TĂI, DOAMNE. Şi AI MEI trebuie să fie “TOŢI ai mei”: întreaga muncă metafizică a lui CZC ( muncă indiferentă faţă de timpul istoric –profan) a fost BUNĂ, în sensul biblic al atributului-nume predicativ: a fost ca munca lui Dumnezeu la Facerea Lumii(BIBLIA, Facerea, cap. 1, versetele 8, 10, 12, 18, 21, 25:”Şi a văzut Dumnezeu că e bine.”). Toţi AI MEI: entităţile care intră în zona CZC de de spiritualizare şi transpersonalizare - entităţi umane care există, formal, în trinitatea timpului profan(trecut-prezent-viitor) - dar care transcend, la contactul cu Spiritul-CZC, în eternitatea spirituală a NR( transcend în Arheul-Arhanghel al Neamului).

“Primeşte-i sub scutul Tău.”Iniţiaţii-legionari au fost iniţiaţi şi în MISTICA SCUTULUI - căci s-au situat, permanent, sub scutul sacru al Arhanghelului-Arheu al Neamului. Sub apărarea, de fapt, a propriei esenţe arheice divine. Căci scutul divin nu este altceva decât bolta cerească , curbată protector( protector, în raport cu dumnezeirea-germenii divini) spre întunericul pământului.

“Iartă-i”. Scurtă formulare şi fără nici un adaos adverbial, explicativ sau justificativ. Ceea ce presupune că ei(“ai mei” ) MERITĂ iertarea. Că ei au fost apostoli, sau doar novici - ascultători şi întocmai următori ai lui Hristos( sau ai Arhanghelului Neamului, sau ai încarnării de Logos a Arhanghelului:CZC). Ei, cei ce merită iertarea lui Dumnezeu, o merită pt. că n-au făcut nimic în sprijinul RĂULUI - şi au făcut TOTUL în sprijinul BINELUI. Au învins ispitele, s-au spiritualizat total, trecând prin toate probele iniţiatice, înfrângând, în ei înşişi, STÂRPITURA MORALĂ - şi deveninid entităţi eroice, pregătite pt. asimilarea, sintetică , unificatoare, în Arheul-Arhanghel al Neamului.

“Odihneşte-i.” Iarăşi, o formulare imperativă, din partea unui spirit care şi-a cucerit, prin cea mai înaltă iniţiere, prin cea mai înaltă Revelaţie - dreptul la IMPERATIVITATEA FAMILIARĂ A RUGĂCIUNII. În plus, un spirit călăuzitor, care a vegheat şi a apreciat( cu nepărtinire şi severitate) munca titanică de iniţiere a novicilor pe care( prin voia Arhanghelului) i-a avut în grijă. Ei, novicii şi, apoi, apostolii NR, merită odihna metafizică: m-ai lăsat pe mine, Doamne(pare a zce CZC) , vicar al Tău şi Maestru ispititor(şi scrutător al puterilor spirituale), pe Pământ. În numele Tău, eu, CZC, i-am ispitit - şi vrednici întru toate, şi vrednici, mai cu seamă, întru Tine,Doamne, s-au dovedit. Şi-au dovedit capacităţile transpersonale, prin spiritul de autosacrificiu( exorcizator şi soteriologic) - s-au frământat şi s-au frânt în două, ca pâinea cea bună - şi Spiritul a ieşit, LĂMURIT(iluminat) , din ei. Această lumină, ieşită-lămurită în urma luptei fără preget şi odihnă cu forţele RĂULUI - merită să-şi găsească, acum, echilibru în lumina Ta. Neodihna de pe Pământ merită să fie compensată prin odihna în Lumina Ta Atotbiruitoare.

“Celor vii dă-le tărie asupra celor potrivnici, întru biruinţa României creştine legionare şi apropierea de tine, Doamne, a Neamului Meu Românesc, întru nădejdea învierii lui.Amin.”

A se observa opoziţia VII-POTRIVNICI: este opoziţia dintre cei vii din punct de vedre spiritual - şi cei morţi din punct de vedere spiritual, adică trecuţi în zona potrivnică BINELUI ( de aceea şi sunt numiţi POTRIVNICI) zona metafizică a RĂULUI.

Dacă cei morţi(trupeşte, dar nu şi spiritual: strămoşii noştri) şi-au dovedit, prin chiar autosacrificiul exorcizator, tăria - celor vii( din punct de vedere spiritual şi trupesc) , situaţi tot în zona “mea”(CZC), a călăuzitorului întru BINE, dă-le tărie(spune CZC) , să poată fi asemeni celor morţi fizic, dar eterni din punct de vvedere spiritual: să poată fi EROI - subdiviziuni pământene ale Arhanghelului ( subdiviziuni care, prin moarte fizică, devin, prin resintetizare spirituală, însăşi făptura Arhanghelului). Nu e biruinţa indivizilor, ci a entităţii sacre supraindividuale, pe care, în cer, o numim Arhanghelul Neamului, iar pe Pământ o numim ROMÂNIA CREŞTINĂ LEGIONARĂ, România Metafizică - legiuni de îngeri roind pe pământ, lucrând pt. refacerea punţii apropierii de Tine, Doamne, a Neamului care, prin autosacrificiul entităţilor sale transpersonale, a binevoit de la Tine şi S-A ALES ÎNTRU TINE. NR este al meu(spune CZC) - dar, prin iniţiere, l-am făcut să merite a fi ALES şi APROPIAT DE TINE. Apropierea de Tine va opera, în acest Neam, transfigurarea:ÎNVIEREA LUI, ca NEAM-HRISTOS, Neam pulsatoriu de cosmos ( după drumul iniţiatic al Calvarului) pe Crucea Atotînglobatoare şi Atotbiruitoare întru Spirit. Amin.

Ceea ce am analizat mai sus este IACULATORIA PRECATIO ( rugăciune scurtă şi fierbinte), Numele divin fecundând Sufletul Neamului - “operându-se transmutarea sufletului haotic într-o oglindă a Cuvântului Divin.”

*

* *

CAPITOLUL III : SĂRĂCIA ŞI NOBLEŢEA. CAVALERII SĂRĂCIEI MISTICE

MOTTO: RADU GYR, STIGMATE II, ÎNTOARCEREA DIN CRUCIADĂ,p. 237:

“De ce, Gotfried, de ce ne înspăimântă

o rană-n piept şi-un hârb de scut beteag,

cât încă-n noi Ierusalimul cântă

şi mai păstrăm prăjina unui steag

sau când nobleţea-ntreagă stă, ne-nfrântă,

în sângele rămas pe zale cheag?”

a-PROBA SPIRITUALĂ A SĂRĂCIEI

Problema ONOAREI şi problema SĂRĂCIEI sunt strâns legate, în gândirea şi viziunea lui CZC. SĂRĂCIA nu e o stare economico- socială, doar: ea trebuie să fie, sau să devină, o STARE INIŢIATICĂ, prin care se probează CAPACITATEA DE REZISTENŢĂ SPIRITUALĂ şi FELUL FORMEI DE REACŢIE SPIRITUALĂ, la nuvelul novicelui. CZC consideră necesitatea acestei probe ca pe un IMPERATIV IMPLICIT( căruia i sesupune, în primul rând, el însuşi - modelar, exemplar) - iar nu explicit.

Dar nici o frază, nici un cuvânt măcar, nu este inutil, în opera scrisă a lui CZC. Totul are valoare INIŢIATICĂ. Trecând intenţionat peste destule secvenţe ale vieţii sale de reflecţii şi luptă ritualic-spirituală, CZC se opreşte, semnificativ, asupra acelor momente cu valoare general-morală, iniţiatică, pe de o parte - şi cu implicaţii în ritualistica evoluţiei spirituale a Neamului, pe de altă parte. De aceea, devine firească, în economia ritualistică a operei PENTRU LEGIONARI, selecţia momentului

a- CONSTANTIN PANCU, la fel ca şi

b- a momentului GERMANIA(“un vechiu gând al meu, de a mă duce în Germania, pt. a-mi continua studiile în Economie Politică şi, în acelaşi timp, a încerca să realizaz, cât de puţin, gândul de A DUCE IDEILE ŞI CREDINŢELE NOASTRE PESTE HOTARE(s.a.), important pt. percepţia MORALITĂŢII GESTUALITĂŢII GERMANILOR, neîngenuncheaţi spiritual de consecinţele, nefaste pt. ei, ale primului război mondial. M-a impresinat acolo, în mijlocul acestei mizerii în care se sbătea poporul german, spiritul de disciplină, puterea lui de muncă, simţul datoriei, corectitudinea, puterea de rezistenţă şi credinţa în zile mai bune. Era un popor sănătos şi vedeam că nu se va lăsa doborât la pământ şi că va învia cu puteri nebănuite, de sub piatra tuturor greutăţilor care-l apăsau.” Important, momentul germania, şi pt. ŞCOALA INIŢIATICĂ, deschisă acolo de CZC, pt. studenţii germani, pt. lămurirea de profunzime a problemei EVREULUI METAFIZIC, ca purtător al germenului RĂULUI METAFIZIC:”Masa studenţească cunoştea vag problema(n.m.:problema Evreului Metafizic - numită de CZC “doctrina antisemită”). De o acţiune studenţească antisemită sau măcar de o orientare doctrinară similară celei dela Iaşi, nu putea fi vorba(n.m.: la Berlin şi Iena). Am avut multe discuţii cu studenţii dela Berlin, la 1922, cari , desigur, astăzi sunt hitlerişti şi mă mândresc a le fi fost profesorul în antisemitism, ducându-le acolo din adevărurile învăţate la Iaşi.” (n.m.: Evident, ar fi nevoie de o cu totul altă carte decât cea de faţă, pt. a demonstra cât de deşănţată, complet deformatoare şi mincinoasă, ascunzând PROBLEMA ESENŢIALĂ -. problema revoluţiei spirituale mondiale - a fost şi este propaganda iudeo-masonică, prin toată mass-media, împotriva doctrinelor naţioaliste - nazistă şi fascistă. Va trebui , cândva, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca eu, sau altcineva, cu bună-credinţă, să analizeze cum ar fi trebuit să arate o “nouă ordine internaţională”, în viziunea naţional-socialistă, adică nazistă - comparativ cu modul cum arată acum noua ordine mondială, în viziunea iudeo-masonilor, de la New York şi Strasbourg),

c- şi a MOMENTELOR FRANŢA( căci CZC a fost de 2 ori în franţa, pt. obţinerea doctoratului economic). La Grenoble, CZC , împreună cu soţia sa şi, o perioadă, împreună cu Ionel Moţa( venit să obţină licenţa) - înfruntă DEMONUL SĂRĂCIEI (de fapt, PROBA SPIRITUALĂ A SĂRĂCIEI). Instaurarea STĂRII DE FOAME în corpul fizic este înfruntată şi contracarată cu MIJLOACE RITUALICE CREŞTINE: CZC se angajează, la un fermier francez, să muncească la câmp - prin MUNCĂ TRUDNICĂ, CINSTITĂ, să-şi câştige dreptul la viaţă. Apoi, când, împreună cu tovarăşii de muncă, e chemat, de proprietarul pământului, la masa de prânz, refuză mâncarea: ERA VINERI, şi CZC, de 3 ani, respecta cu sfinţenie postul, până seara. Astfel, CZC îşi constrânge corpul fizic să-şi recunoască înfrângerea, NONPRIORITATEA FAŢĂ DE CORPUL SPIRITUAL. Este încă o formă a educaţiei spirituale, a dobândirii de forţe spirituale, detaşate(fie şi parţial) de corpul fizic:

“Grea situaţie. Ce o să mâncăm?

A doua zi , dimineaţă, îngândurat, plec la pere Truk. Îi ajut până seara la coasă şi la încărcatul fânului. La amiază m-a invitat la masă şi am mâncat cu ei. Seara, de asemenea.(n.m.:Mai târziu, pere Truk îi va da lui CZC un coş cu cartofi şi o bucată de slănină - cu care se va hrăni soţia lui CZC). La prânz am fost chemaţi toţi trei(n.m.:muncitorii )la masă, de o gospodină, femeia moşneagului(...) Acolo ţăranii nu mănâncă la 12 ceapă cu mămăligă, ca la noi. Masa lor obişnuită cuprinde, întâi, o mâncare de legume, apoi o mâncare cu carne, iar la urmă brânză. Şi totdeauna un pahar cu vin. Eu m-am apropiat, le-am mulţumit, dar le-am spus

că nu mănânc. Ei au crezut că mă jenez şi au insistat. Atunci le-am spus că e Vineri şi că postesc. Nu mănânc până seara. Era un vechiu obiceiu, pe care de trei ani, din timpul primei închisori de la văcăreşti, îl ţineam regulat.”

De observat că CZC alege munca sacră, ritualică, a pământului, la ţară, în atmosfera spirituală mai curată şi în armonie cu cosmicul - iar nu vreun expedient funcţionăresc, la oraş.

*

* *

b-SĂRACII DEMNI ŞI INTELECTUALII NEVREDNICI

MORALA, ATITUDINEA MORALĂ faţţă de lume şi faţă de sine însuşi - este componenta esenţială a ritualului exorcizator, preconizat de CZC pt. România Legionară.

Dacă, până acum, am insistat asupra unor aspecte care ţin de alchimia clasică - aspecte care există CU ADEVĂRAT, efective în existenţă şi acţiune, în/prin opera lui CZC - vrea u să subliniez, aici, şi deosebirea fundamentală a operei lui CZC, în raport cu alchimia clasică. CZC fundamentează o alchimie EMINAMENTE CRISTICĂ - nu impersonală, ci transpersonală. Iar direcţionarea transpersonalizării nu este către un sine divin impasibil, dezangajat moral, exclusiv contemplativ asupra naturii şi materiei-mamă, generoasă şi înspăimântătoare, a tuturor - ci către SINELE MORAL ABSOLUT: SINELE-HRISTOS. România Legionară nu se poate clădi din impasibilitate şi amoralism - ci din cea mai angajată atitudine morală: autosacrificiul cu funcţie soteriologică, în slujba Neamului(şi sub semnul mistic al Arhanghelului, el însuşi, prin natura sa, combativ întru moralitate).

Dacă alchimia clasică vorbeşte de o pendulare între MEDEEA( centrifugismul multiplicator şi pasional) şi SOPHIA( centripetismul unificator întru înţelepciune) - alchimia cristică a lui CZC înlocuieşte SOPHIA CENTRALĂ cu MARIA FECIOARA MILEI ETERNE, MARIA AUTOJERTFIRII( prin acceptarea misiunii Fiului Iisus) - MARIA UNICEI PASIUNI CENTRIPETE: IUBIREA ABSOLUTĂ. Nu intelectul are prioritate în alchimia cristică - ci nunta dintre inimă şi minte, cu dominanta INIMII.

În acest sens, este uşor de observat insistenţa lui CZC asupra faptului că Revelaţia nu vine dinspre intelectualitate( decât cu mici excepţii - dar cu atât mai onorabile, în definitiv) , ci dinspre MEDIILE UMILE, în care sărăcia se îmbină cu truda grea şi cinstită. SĂRACII DEMNI sunt mult mai dispuşi la perceperea VOCII CONŞTIINŢEI NEAMULUI, a vocii Spiritului Neamului - căci starea de SĂRĂCIE DEMNĂ, simplitatea demnă( rămasă pură, neînjosită) a gesturilor interioare - simplitatea demnă, nebruiată de snobisme şi “izmeneli” artificial-intelectualiste - îi lasă pe oameni în contact direct, natural, cu divinitatea, cu vocile misterioase ale lumii spiritului. Capacitatea lor de intuiţie, prin atitudinea lor frustă, naturală, faţă de Spirit - n-a fost afectată, sau diminuată, cu nimic. Lanivelul oamenilor simpli şi demni sunt de aflat comorile spiritului: DREAPTA MĂSURĂ, BUNUL –SIMŢ, ADEVĂRATA GENEROZITATE, ÎNŢELEPCIUNEA.

(PL,p. 18)”NUMAI INTELECTUALII ROMÂNI ERAU INCONŞTIENŢI(s. CZC). Intelectualii cari au învăţat carte şi cari aveau chemarea de a lumina calea poporului în clipe grele - căci pt. aceasta erau intelectuali - lipseau de la datoria lor. Aceşti nevrednici în ceasurile ACELEA HOTĂRÂTOARE(s. CZC) susţineau, cu o inconştienţă criminală, că”lumina vine de la Răsărit.”

Cel care se dedă desfrâului intelectual-raţional (de tip bolşevic, ca intelectualii interbelici - sau de tip iudeo-masonic –internaţionalist, ca intelectualii de azi) - şi se rupe de realitatea metafizică a Neamului său, şi uită că mintea şi truda minţii trebuie subordonate DATORIEI DE SUFLET - misiunii sacre de călăuzire a Neamului către destinul său final-apoteotic, de Înviere Spirituală - acela şi-a trădat şi Neamul, şi calitatea de intelectual. “aurul se naşte din uniunea perfectă a celor 2 principii generatoare - căsătoria dintre spirit şi suflet. Orice alt metal nu este decât naştere prematură sau avort, este un aur imperfect şi, într-o astfel de perspectivă, opera alchimică joacă rolul moaşei sau al ajutorului care dăruieşte naturii arta sa şi îi îngăduie să determine coacerea completă a fructului a cărui evoluţie fusese împiedicată de anumite circumstanţe temporale(...) Muhyi-d-Din ibn ‘Arabi consideră aurul ca simbol al stării originare şi nedecăzute a sufletului...”* 8 [1] Intelectualii români interbelici(şi nu numai ei...) refuzau să fie “moaşa” alchimică a SPIRITULUI NR, refuzau să determine coacerea ÎNTRU SPIRIT a NR. Alternativa la această operaţie alchimic-spirituală? Alchimia o spune clar: aurul avortat, aurul imperfect. Schilodirea spirituală a destinului NR.

VICIOŞII SPIRITULUI, trădătorii esenţei spiritului(trădare tradusă, exoteric, prin refuzul misiunii soteriologice, autojertfitoare) nu mai sunt intelectuali - sunt mai josnici decât cel mai josnic om al plebei - pt. că nu sunt doar vicioşi pt. ei, ci sunt şi trădători pt. Neam. Nu sunt răi doar pt. ei, ci au înşelat speranţele Neamului, care se orientează, ca floarea-soarelui, după lumina divină. Dar, în loc de lumina divină - oamenii simpli şi demni au găsit, la majoritatea intelectualilor interbelici - miasmele mlaştinii demonice. Intelectualii trădători faţă de neam nu sunt nici măcar ca MERCURUL care fuge de SULF - ci sunt asemeni PLUMBULUI sau URANIULUI: calitativ inferioare şi cele mai instabile - determinând, în locul fuziunii divine, fixării şi transmutării - FISIUNEA-DESCOMPUNERE INFINITĂ.

Adevăratul intelectual trebuie să nu fie “cuminte” - căci, atunci, este IDIOT. Şi idioţenia este pericolul de moarte al operei alchimice. Adevăratul intelectual trebuie să-i aibă, în interiorul său intim, pe amândoi şerpii( reprezentaţi pe caduceul lui HERMES TRISMEGISTUL) , puşi laolaltă în RECIPIENTUL MORMÂNTULUI - “care este recipientul interior, orice operaţiune trebuind să se facă în recipientul alchimic bine închis, din cauza naturii volatile a MERCURULUI care, avid ca şi Mercurul obişnuit, aderă la orice obiect al dorinţei, şi din cauza expansivităţii şi inflamabilităţii SULFULUI: aceşti 2 şerpi să se muşte unul pe altul cu cruzime, iar, cu puternica lor otravă şi în mânia lor dezlănţuită, să nu-şi mai dea drumul, din momentul în care se apucă unul pe altul(...) şi până când amândoi, cu balele lor de venin, adică distructiv, şi, până când, în cele din urmă, nu se ucid reciproc, sufocându-se cu propriul lor venin, care îi preschimbă după moarte în apă vie şi permanentă( prin uniunea lor într-o realitate superioară), înainte însă pierzându-şi în stricăciune şi putrefacţie primele lor forme naturale, pt. a recăpăta după aceea una nouă, unică, mai nobilă şi mai bună...”

Fără a accepta acest CALVAR INTERIOR, această luptă miraculoasă cu moartea, împotriva morţii - până când se realizează transfigurarea( ca efort de conştientizare a zgurilor şi, apoi, de aneantizare a zgurilor, sub metafora năpârlirii BALAURULUI şi a zborului vertical ca FLACĂRĂ DIVINĂ A FOCULUI ) - nu se poate vorbi de activarea efectivă, pt. opera alchimică de Revelare a Spiritului NR, a intelectualului.

“Intelectualii” care nu aud ceasurile astrale ale Neamului lor - sunt fiinţele cele mai respingătoare, mai demne de dispreţ şi silă - sunt avortonii alchimici. INTELECTUALISMUL este boala care, viciind corpul moral, îl transformă pe individ într-un îngâmfat ridicol şi gol pe dinăuntru( vidul interior se datorează respingerii, dinlaşitate şi comoditate, a nunţii dintre

8 [1] TITUS BURCKHARDT : ALCHIMIA - SEMNIFICAŢIA EI ŞI IMAGINEA DESPRE LUME, Humanitas, Buc.,1998, pp. 124-125.

SULFUL-FOC şi MERCURUL-PASIVITATE , PARADOXAL, ACTIVĂ). Îl transformă într-un jalnic bufon, care strigă din fundul bojocilor că trebuie toţi să-l respecte, pt. că el e rege... Şi el nu e decât somnul, disolutiv absolut, al PLUMBULUI... Aceşti “intelectuali” sunt cele mai ieftin vândute suflete Satanei( şi vând pe nimic satanei şi încrederea neamului): pt. artificiul unui gând sterp pt. orgoliul deşart al unui titlu ori post( îndeobşte, universitar). NEVREDNICI şi INCONŞTIENŢI, ei aruncă Neamul în maxim pericol - căci orientează greşit sau, pur şi simplu, îi părăsesc la mijlocul drumului, al greului drum al destinului naţional, pe cei care au avut încredere în ei. EI SUNT ADEVĂRAŢII SĂRĂCITORI AI SPIRITULUI NAŢIONAL - fiind şi sărăciţi, satanic, de duh arhanghelic.

Dar ticăloşii sunt solidari întru ticăloşie, împotriva adevăraţilor vizionari ai Neamului, împotriva celor care au luptat din greu pt. a se menţine verticali, curaţi, înfocaţi - sau, pur şi simplu, împotriva celor care sunt prea tineri pt. a fi avut când se murdări, şi vor să-şi păstreze, în continuare, curăţenia şi focul moral: (CM, p. 126)”Coaliţia oamenilor cu păcate faţă de neam(stat, guverne, autorităţi, profesori, senate universitare, rectori, partide politice) , pt. izbirea şi nimicirea celor fără păcate, este ceva care ne indignează şi revoltă orice conştiinţă cinstită.”

Idealurile iluminist-ateiste îşi dovedeau găunoşenia, lipsa de fundament spiritual. “Iluminarea” nu este, în esenţa sa, un fenomen uman-terestru-material - şi, de aceea, nu poate fi realizat prin CULTURĂ - ci prin revenirea la CULTUALISM(ritualism religios) şi, prin aceasta, la VIZIONARISMUL AUTENTIC. Căci cultura, de multe sute de ani, a degenerat în senzualism material - distanţându-se astronomic, rupându-se de CULT şi CULTUALISM - de Dumnezeu. ILUMINAREA este un fenomen divin-spiritual, deci se obţine prin METODE INIŢIATICE - sau prin Revelaţie. Pe Calea Neamului trebuia să apară VIZIONARII: era unica şansă de redresare a CONVOIULUI NEAMULUI, aflat în RĂTĂCIRE - pt. că era condus de RĂTĂCIŢI(din punct de vedere spiritual).

*

* *

c- DISCERNĂMÂNTUL ÎNTRE CELE DOUĂ SOLIDARITĂŢI UNIVERSALE

La p. 72, în PL, CZC face o remarcă esenţială pt. semantica gestualităţii umane şi pt. finalitatea existenţei umane, dintotdeauna:”Există o legătură de simpatie între toţi acei care, în diferite părţi ale pământului, îşi servesc neamul, după cum există o legătură de simpatie între toţi acei care lucrează la nimicirea neamurilor.”

După ce semne să-ţi alegi, atunci, familia spirituală - căci, de ambele părţi, este căldură şi se ridică pretenţia dreptăţii?

Într-adevăr: atenţie, mare atenţie la faptul că, aparent, SOLIDARITĂŢILE( fie că sunt de natură ceresc-divină, fie că sunt de natură ahrimanică) seamănă între ele. CALITATEA LOR SPIRITUAL-ESENŢIALĂ DIFERĂ. Dar pt. sesizarea calităţii spirituale - trebuie ochi spirituali. Antrenat întru ale Spiritului.

Câte fraze frumoase despre pace, omenie, înfrăţire - nu auzim şi azi, ca şi atunci, de la cei care se pregătesc să ne sufoce spiritual şi să ne aneantizeze - pe toţi cei care încercăm să ne păstrăm capul sus pe umeri şi sufletul în piept. Câte sentimentalisme lacrimogene nu se prăbuşesc peste noi, în puhosie, din ochii Satanei, pt. a ne îneca luciditatea şi puterea de discernământ. Ce uşor e să-i cazi în braţe lui satan şi să-i plângi pe umăr! Şi, în climatul “cultural” de azi(ca şi de atunci, din vremea

lui CZC) n-ar părea, acest lucru, decât ca firesc, de la sine înţeles, lăudabil. Da, LĂUDABIL: de către Satan.

Aici stă greutatea luptei împotriva RĂULUI METAFIZIC:Satan îmbracă, mimetic, tot mai des, mai”frumos” şi chiar mai “decent” - straiele şi înfăţişarea lui Hristos. Nu şi Spiritul lui Hristos. ACEASTA, CHIAR, ESTE IMPOSIBIL, PT. SATAN... Este singura şansă, este singura nădejde( dar cât de uriaşă, măreaţă) a noastră, ca şi a iniţiaţilor lui CZC , de atunci - şi a lui CZC însuşi, care-i scrie(CM, p. 34-35) părintelui Herbei, cu un profetism neînduplecat:”Mâine, pe deasupra tuturor suferinţelor, a loviturilor, a ameninţărilor şi chiar a morţii, vom învia. Şi ne vom întâlni cu atâta drag, povestindu-ne calvarul, toţi cei care ne-am împărtăşit din voia lui Dumnezeu, cu ei. Ne vom minuna de măreţia biruinţii şi vom râde scârbiţi de laşitatea şi nimicnicia celor cari ne prigonesc şi ne lovesc astăzi.

De-a lungul luptelor şi în mijlocul tuturor loviturilor rămân mereu cu aceeaşi nestrămutată credinţă, că vom învia, biruind în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi al Neamului Românesc.”

Zărim şi azi, cum zărea CZC în 1919, la Atelierele Nicolina din Iaşi - 2 tabere de oameni, faţă în faţă: zdrenţăroşi şi flămânzi( înfometaţi premeditat, în mod strategic, de guvernanţii ţării, aflaţi sub şantajul mârşav al iudeo-masoneriei) , şi unii, şi alţii - hotărâţi şi îndârjiţi, şi unii, şi alţii. Vor dreptate, şi unii, şi alţii( în forme diferite, însă, vede, fiecare tabără, dreptatea). Cred în dreptate(aşa cum o vede fiecare), şi unii, şi alţii. De partea cărei tabere să te aşezi? Căci INDIFERENŢA, nesituarea nici de o parte, nici de cealaltă - nu este o atitudine umană pozitivă, ci dovedeşte laşitate, ori lene spirituală: te afli în faţa unui RĂZBOI METAFIZIC, cu aparenţe social-economice.

Cât vei fi fiind de bine intenţionat - rămâi, o vreme, năucit.

O singură soluţie rămâne, pt. a nu greşi: să întrevezi, cu maximă luciditate( dacă nu chiar cu vizionarism profetic) şi cu o concentrare spirituală desăvârşită, pusă în slujba analizei situaţiei respective - NATURA CREDINŢEI - şi FINALITATEA CREDINŢEI. Căci nu oricine CREDE - crede, implicit, în Dumnezeu, crede în esenţialitatea divină. Sunt atâtea şi atâtea “credinţe” iluzorii, false, idealuri fluctuante, zbătute ORIZONTAL, ca aburii, pe deasupra materiei orizontale, idealuri legate, exclusiv, de materia-orizontalitate.

Dacă NATURA CREDINŢEI se dovedeşte a fi una spirituală, dacă finalitatea credinţei se dovedeşte a fi ZONA SACRALĂ, a idealurilor eterne - dacă totul se înscrie în zona transpersonalităţii, iar transpersoanalitatea dovedeşte afinităţi faţă de VERTICALA TRANSCENDERII - atunci acea credinţă nu este falsă, şi merită să te alături credincioşilor, adepţilor acestei credinţe. Mai mult: trebuie, în mod necesar, să-ţi însuşeşti, această credinţă, organic, s-o trăieşti ca pe propria ta viaţă spirituală - şi să te înalţi, cugetător, spre cer, să evoluezi spiritual prin această credinţă.

Dar în focul luptei, în mijlocul FOAMEI EFECTIVE, şi în mijlocul celor înfometaţi - toată vorbăria de mai sus se dovedeşte superfluă şi caraghioasă, ba chiar revoltătoare, pt. cei aflaţi într-o foarte reală şi concretă suferinţă: nu-i vreme de teoria chibritului, în furia luptei, care, aparent, nu-şi dezvăluie DELOC latura ei metafizică, ci doar cruda suferinţă pur fizică - ci îţi trebuie o intuiţie infailibilă şi fulgerătoare, pt a alege fără greş, ÎN COMPLETĂ INVIZIBILITATE, tabăra cea bună. Tocmai această intuiţie infailibilă a avut-o CZC(la CZC, intuiţia provenea din şi dubla VIZIONARISMUL) , şi, alături de el, câţiva oameni simpli, dotaţi cu intuiţie nativă.

d-VIZIONARII SĂRĂCIEI MISTICE

Garda Conştiinţei Naţionale, prima ipostază a legiunii apărătoare a Spiritului Românesc(o legiune ÎNCĂ INTUITIVĂ, şi mai puţin întemeiată pe vizionarism - ca organizare raţională asupra iraţionalului şi a percepţiilor dinspre zona sacralului) - n-a fost fondată în Aula Universităţii ieşene, ci”în sala de mese a Şcolii de Arte şi Meserii”(PL, p. 18). Instinctul sănătos şi vizionarismul ( incipient, abia începându-şi germinaţia fantastică) al lui CZC l-au făcut pe acesta să se înroleze prompt, CA SOLDAT( abia împlinise 20 de ani) în Garda Conştiinţei Naţionale(G.C.N.). Preşedintele G.C.N. nu era rectorul Universităţii - ci un MESERIAŞ, instalator de apă şi electricitate. Şi totuşi, un vizionar( aflat, încă, la stadiul urgenţei intuitive): CONSTANTIN PANCU.

Sau, poate tocmai pt. că nu era stricat de mediul profan-intelectualist, infectat de ateism, raţionalism şi internaţionalism, al şcolii moderne, “iluministe”, româneşti(numai cu numele...) - CONSTANTIN PANCU a putut avea VIZIUNEA. NR ERA ÎN PERICOL - şi avea nevoie de o GARDĂ SPĂIRITUALĂ, care să-l apere de Bestia Roşie Bolşevică(infiltrată, egal, în Universitate, cât şi în sindicatele muncitoreşti). Pericolul şi-a aflat, ca o contrapondere - VIZIONARUL. Asta are importanţă. Restul -- rămân supoziţii. Miracolul nu trebuie discutat, ci acceptat.

PANCU avea 4 clase primare, doar - dar îl avea pe Dumnezeu în suflet - îl percepea pe Arhanghelul Neamului, prin intermediul supraconştiinţei sale, dar şi prin intermediul conştiinţei sale, neviciate de “mofturile” şi snobismele intelectualist-internaţionaliste : (PL, p. 19)”Avea o minte clară aşezată, pe care şi-o îmbogăţise cu suficiente cunoştinţe. De mai mulţi ani era preşedintele cororaţiei metalurgice. Un suflet şi o conştiinţă clar românească. Îşi iubea ţara, armata, Regele. Un bun creştin. O musculatură de luptător de circ şi o forţă în adevăr herculeană(...) . Acestui om - curajului şi pieptului lui - se datoreşte salvarea Iaşului de la nimicire.”

Acest apostol, modest ca orice apostol, rudimentar şi stângaci la înfăţişare, ca orice apostol, dar măreţ la trup(“o forţă cu adevărat herculeană”) şi la spirit( înţelegând, intuitiv, dar şi vizionar, că se pregătea asasinarea NR, prin atacurile furibunde, repetate şi perverse, ale iudeo-masoneriei, sub chipul bolşevismului - împotriva Bisericii, Coroanei, Armatei Române - a murit (conform sarcasmului ontologico-social uman) ca un apostol:”bolnav şi sărac, uitat şi neajutat, în mijlocul unei ţări nepăsătoare şi a unui oraş pe care l-a ajutat cu pieptul lui, în ceasurile cele mai grele”(PL, p. 38).

Tot SĂRAC şi insignifiant, fără nici o relevanţă socială, este şi vizionarul german din Nord-Berlin : (PL, p. 72)”Mă dusesem în Nord-Berlin, la un muncitor care fabrica “zvastici” şi cu care legasem bune relaţiuni. Numele său era Strumpf şi locuia în Saltzwedeler Strasse 3. Acesta mi-a spus: “Se aude de o mişcare antisemită pornită la Munchen, de un tânăr pictor de 36 de ani: Hitler. Mi se pare că acesta este acela pe care îl aşteptăm noi, Germanii.” Viziunea acestui muncitor s-a împlinit.” - concluzionează CZC.

Acum 2.000 de ani, vizionari au fost SĂRMANII păstori de lângă Bethleem, alăturaţi ieslei VEGETALE şi stratului ANIMAL( regnurile se reaşezaseră întru armonia paradisiacă): boul, asinul, oile. Cei UMILI şi SMERIŢI (în sensul DEMNITĂŢII SACRALE, iar nu al slăbirii , înmuierii verticalei interioare) merită harul viziunii: de aceea, ei devin autenticii MAGI. Deci, conclizia lui CZC: SMERENIA, întru nevoinţă materială, dar întru înălţare spirituală, este fundamentul Revelaţiei, al iluminării vizionare, întru realităţile divine.

Acest drum, al SMERENIEI ŞI SĂRĂCIEI MATERIALE, îl urmează CZC, atât în ţară, cât şi în pelerinajele în Germania(Iena şi Berlin) şi Franţa(Grenoble) - unde nu-şi desăvârşeşte doar studile superioare universitare - ci-şi desăvârşeşte ansamblul observaţiilor asupra fiinţei spirituale umane şi asupra duşmanilor înverşunaţi ai fiinţei spirituale umane : (PL,p.267)”Între jidanii din Târgul Cucului şi cei din Strasbourg n-am găsit nici o deosebire: aceeaşi figură, aceleaşi maniere, acelaşi jargon, aceiaşi ochi satanici, în care citeai şi descoperai, sub privirea curtenitoare, pofta de a te jefui.” PERVERSIUNEA SPIRITUALĂ, AGRESIUNEA CONTRA SPIRITUALITĂŢI PURE( nepervertite), PARAZITISMUL( istovitor şi deznădăjduitor, pt eforturile de evoluţie ale Spiritului): cele 3 dimensiuni în care se mişcă EVREUL METAFIZIC UNIVERSAL.

SĂRĂCIA este starea spirituală de limită(în cadrul probelor iniţiatice):

a- cei puternici spiritual devin şi mai puternici, în lupta contra ispitelor material-formale abundente, care, la nivelul SĂRĂCIE, ţi se îmbie ca fiind prioritare, faţă de nevoile ADEVĂRATE ale Spiritului. Celui care nu-i în stare să reziste la ispita materială, i se poate spune,cu vorbele lui Hristos: “Mai lesne va trece cămila prin urechile acului, decât bogatul(n.m.: căzut în ispita-capcană a materiei) în împărăţia cerului”;

b- cei slabi spiritual - se dovedesc abia prin proba SĂRĂCIEI, ca fiind slabi: acceptă(cu secretă satisfacţie) orice năucire spirituală, orice operaţie de extirpare a “organului” spiritual, orice abatere de la veghea încordat-spirirtuală - doar pt. a scăpa de STAREA DE SĂRĂCIE MATERIALĂ. Se azvârl singuri în robia înjositoare a formelor fără esenţe. Cu o vorbă veche: îşi vând ieftin sufletul către diavol.

*

* *

e-ONOARE ŞI IMBECILITATE

Cine nu-şi păstrează luciditatea spirituală, exprimată, mai ales, sub chipul ONOAREI, chiar şi în cea mai CRUNTĂ SĂRĂCIE( ca asalt, pe de o parte, al ispitelor formale - pe de alta, ca asalt al vocilor perverse, care şoptesc că, dincolo de îmbierile satanice, nu mai există sens, nu masi există Dumnezeu - ci doar neant dezesperant) - acela n- are dreptul la “milă”( nu ca atribut creştin, ci ca slăbire a veghii spirituale). El devine un duşman al spiritului uman - deci, n-are dreptul la existenţă( ca întruchipare a agresivităţii, distrugătoare de Spirit).

(CM, p. 34)”Problemele de onoare nu mai interesează pe nimeni în societatea românească.

Poţi fi ofensat ca la uşa cortului.

Ofensatorul ştie bine că , în ţara aceasta, resortul onoarei nu mai funcţionează, şi că nu-l aşteaptă nici o împotrivire, nici un risc.

Din această cauză, întreaga societate românească trăieşte într-o atmosferă de laşitate generală.

Cred că noi, legionarii, suntem suficient de hotărâţi şi suficient de mulţi, pt. a pune la punct aceste stări de lucruri şi pt. a face ca dela noi să pornească , în toate

straturile societăţii, o viaţă românească bazată pe onoare.”Sau(CM,p. 219 - OFENSA TREBUIE SPĂLATĂ):

“În judeţul Prahova, la Moreni, unul dintre şefii legionari, element de elită, inginerul Traian Ioniţă, a fost chemat la primărie, sub pretextul de a se înţelege asupra întrunirii ce urma să se ţină.

Acolo, în primărie, în casa în care a fost invitat, A FOST PĂLMUIT DE PRIMAR.

Inginerul a primit palmele şi n-a ripostat în nici un fel, executând ordinele Legiunii.

Ofensa este însă aşa de mare , pt. numele de inginer român, pt. organizaţia noastră de Prahova, pt. spiritul de LEGALITATE, pe care o autoritate este chemată să-l respecte, încât ea trebuie spălată ÎN TIMPUL CEL MAI SCURT ”(s. CZC).

A se observa că ordinele legionare erau foarte stricte, în ambele sensuri:

a- A NU SE REACŢIONA-RIPOSTA LA VIOLENŢĂ CU VIOLENŢĂ - până când natura şi cauza violenţei nu sunt analizate la rece, de către comandanţii spirituali( spre a se împiedica orice greşeală morală, care, odată produsă din partea Legiunii, devenea IREPARABILĂ, COMPROMIŢÂND ÎNTREGUL SENS AL ACESTEI MIŞCĂRI SPIRITUALE UNICE ÎN ROMÂNIA: căci dacă şi Legiunea greşea, atunci, unde ar mai fi putut fi identificat reperul moral românesc?);

b- Dar, dacă, după analiza faptelor şi consecinţelor lor morale, se constata necesitatea unei luări de poziţie ferme - această decizie trebuia respectată întocmai şi cu orice preţ - pt. că nerespectarea legilor onoarei putea compromite încă şi mai grav , şi mai definitiv, Legiunea : s-ar fi profilat deznădejdea, urmată de indiferenţa morală - oamenii ar fi spus şi crezut, cu uşurinţa care-i caracterizează, când este vorba de a se lăsa în voia sorţii, fără a se implica activ în construcţia sorţii(conform LIBERULUI ARBITRU) - că, dacă nici legionarii nu se ţin de cuvânt, nu respectă propriile lor principii morale - atunci chiar că nu mai e nimic de făcut.

De aceea insistenţa neabătută a lui CZC de a se “spăla ofensa”, pt. a se păstra atitudinea activ-morală, pe care o declarase, încă de la început, Legiunea: “FAC APEL la toţi legionarii din judeţul Prahova să ceară satisfacţie şi să spele ofensa în timpul cel mai scurt, prin orice mijloace vor crede de cuviinţă(n.m.: evident că, aflându-se sub o atât de strictă observaţie, din partea lui CZC, adică de la nivelul central de decizie, cei care spălau ofensa nu puteau să dea frâu liber unor instincte josnice şi înjositoare, care ar fi compromis linia morală a Legiunii, nu puteau sări calul, în demersul lor de reparaţie morală - şi de atitudine exemplară, întru apărarea moralei, prin apărarea onoarei).

“(...)Aceasta(n.m.: spălarea ofensei) ne trebuieşte cu orice risc, chiar cu acela de a pierde alegerile la Prahova, şi chir cu acela de a le pierde în toată ţara(n.m.: încă o dată, de observat vizionarismul lui CZC: NU-L INTERESA EFECTUL PE TERMEN SCURT AL ACŢIUNII MORAL-MORALIZATOARE, care era una de PRINCIPIU - ci efectul pe termen lung, efectul moral cu adevărat constructiv: dacă oamenii istorici, indivizi fenomenal-istorici, n-ar fi apreciat gestul moral, al afirmării onoarei, sau dacă diverşi oameni politici i-ar fi derutat de la viziunea bunului-simţ - ei bine, nu asta avea importanţă: va veni vremea când(şi generaţia pt. care) aceste gesturi ferme , de revelare şi apărare activă a căii morale a Neamului - vor fi apreciate, sau, pur şi simplu, prin repetarea fără dimensiune îngust-istorică, a gestualităţii morale, se va

instaura, de la sine aproape, un climat de moralitate şi onoare. Încă o dată, aceasta se va întâmpla NUMAI DACĂ MORALA NU VA FI PRIVITĂ CA O DIMENSIUNE CIRCUMSTANŢIALĂ - CI CA O DIMENSIUNE ETERNĂ, ESENŢIALĂ PT. EXISTENŢA NR).”

Refuzul stării de promiscuitate morală greţoasă(promiscuitate carte se instaurase în societatea românească interbelică, la fel ca şi astăzi, în contemporaneitate) - refuzul ofensei”ca la uşa cortului” şi afirmarea dimensiunii sacral-iniţiatice a onoarei - s-au exprimat ferm în gestul de împuşcare-fulgerare(ÎN LEGITIMĂ APĂRARE!), de către CZC, a torţionarului şi înjositorului de PRINCIPIU DIVIN DE JUSTIŢIE - prefectul MANCIU(1924). E drept că, mai târziu, într-o altă etapă de pătrundere a Maestrului Spiritual al Legiunii Sacre, cu Duhul Sfânt - CZC va adopta o cale mai profund esoterică( despre care vom vorbi mai jos), aceea a franciscanismului, a URMĂRII EVANGHELIILOR, în duhul lor profund esoteric.

Dar şcoala legionară avea, deocamdată, misiunea de a trezi,dintr-un somn de moarte, pe români - din somnul în care dimensiunea demnităţii morale fusese sugrumată:

(CM, p. 54, CANTINA LEGIONARĂ)”Cine nu poate câştiga 12 lei pe zi, prin propria sa muncă( pt. a-şi plăti masa la cantina legionară), şi preferă să cerşească şi să stea totdeauna pe capul altora care muncesc, nu este nici om şi nici legionar.

NICI O MUNCĂ NU E RUŞINOASĂ. CERŞITUL E RUŞINOS(s.a.).

Mai bine la tăiat lemne şi cărat apă, decât la cerşit.

Trebuie să alungăm dela noi această mentalitate, această boală.

O datorie de onoare trebuie să ne facă să înţelegem că, fiind valizi, suntem obligaţi a avea atâta bun simţ în noi, încât să ne câştigăm prin braţele şi capul nostru cel puţin hrana cea de toate zilele. Aceasta nu într-o ţară pustie şi săracă, ci aici la noi, unde hrana cade de-a gata din copaci, şi curge depe câmpuri bogate.

Toţi cei care într-o asemenea ţară nu-şi pot sau nu au mândria de a-şi câştiga un 12 lei pe zi, cel puţin, sunt NIŞTE IMBECILI(s.a.), care nu-şi justifică cu nimic dreptul la existenţă.”

Neecruţătoare fraza lui CZC, ca şi biciul lui Hristos, în Templul lui Dumnezeu, transformat, de către zarafii-paraziţi, într-o vizuină de tâlhari.

ONOAREA se opune LAŞITĂŢII. PREZENŢA LAŞITĂŢII SUFOCĂ SPIRITUL NEAMULUI. Căci impune STÂRPITURA MORALĂ, în faţa CAVALERULUI SPIRITULUI, în faţa adepţilor MODELULUI ARHANGHELIC.

Legionarul-iniţiat trebuie să fie, asemenea cavalerilor templieri( din primele faze de existenţă a ordinului), smerit în faţa lui Dumnezeu, săritor în apărarea BINELUI - dar şi extrem de sensibil faţă de apariţia Înjositorului satan, şi prompt în contracararea Înjositorului satan.

OFENSA este, de fapt, ISPITIREA CU ÎNJOSIRE. Nu cu smerenie( pe care o datorăm divinităţii şi întruchipărilor ei) - ci cu ÎNJOSIRE, ca ispită cu acceptarea paraliziei simţului moral, deci cu acceptarea satanizării.

Un neam care acceptă înjosirea - acceptă, de fapt, despiritualizarea. ONOAREA este poziţia spirituală de sesizare a Verticalei Divine, şi înscrierea, transindividuală, a Neamului, pe Verticala Divină. Apărarea de ofensă, apărarea onoarei, deci, nu este doar o atitudine umană şi personală - ci, în cazul legionarului, antrenamentul absolut necesar pt. scoaterea Neamului din “mlaştina” orizontalizantă a imoralităţii şi amoralităţii( “Poţi fi ofensat ca la uşa cortului”) - şi ieşirea din sfera “cortului” nomad-ţigănesc( de pe orizontala dezolantă şi dezesperantă, lipsită de ţel, lipsită de orizont-finalitate), urmând înscrierea pe verticala spirituală, pe MUNTELE-SCARĂ SPRE DUMNEZEU.

MUNCA este exerciţiul, antrenamentul pt. păstrarea stării de veghe a Spiritului. (A se vedea taberele de muncă legionare, despre care vom discuta într-un capitol ulterior). De aceea, MUNCA şi ONOAREA au aceeaşi rădăcină interioară ( voinţa spirituală de trezire) şi aceaşi finalitate( înscrierea în ARISTOCRAŢIA COMBATIVĂ împotriva Satanei, cel care îmbie spiritul la lene, somn, decădere, degenerare, involuţie - aristocraţia combativă , aceasta înseamnă, practic, CAVALERISM, în sensul sacral, din Evul Mediu timpuriu : RAZĂ A SOARELUI-DUMNEZEU). De aici provine severitatea extremă a lui CZC faţă de cel nevrednic la muncă, severitatea extremă faţă de CERŞETOR - căci acesta este josnic, este robit lenei spirituale, complăcându-se în PARAZITISM( acuzaţia de PARAZITISM este una dintre principalele acuzaţii aduse păturii superpuse evreieşti, din toată lumea şi din toate vremurile). PARAZITISMUL este sfidarea faţă de CAVALERII SPIRITULUI:”oricât vă veţi strădui să rămâneţi treji şi să-i treziţi pe alţii - noi, paraziţii, vă vom vlăgui cu atât mai mult, încât, odată şi odată, veţi ajunge la disperare, veţi ajunge la acel hal de oboseală spirituală, încât să consideraţi zadarnică munca, zadarnică veghea spirituală. Vă vom determina, noi, paraziţii, să obosiţi şi să adormiţi, istoviţu spiritualiceşte, istoviţi de a mai spera, istoviţi de a mai vedea idealul divin.”

Este absurd să-l tolerezi şi să-l corcoleşti aşa de mult pe Satan - mai ales dată fiind bogăţia extremă a pământului românesc, “unde hrana cade de-a gata din copaci şi curge depe câmpuri bogate” - pământul românesc fiind parcă menit de Dumnezeu să ferească de ispita imoralităţii şi înjosirii, prin cerşit(şi, în ciuda acestei realităţi, cât de mult îl insultăm noi, şi azi, pe Dumnezeu...).

IMBECILITATEA este alăturată PARAZITISMULUI - pt. că CZC ştie că imbecilitatea provine, ca şi parazitismul, dintr-o atitudine lipsită de moralitate: antroposoful RUDOLF STEINER afirmă că, în evoluţia Spiritului uman pe Pământ, se va ajunge la acea etapă în care va domni, pe întreg Pământul( şi, apoi, pe acea formă de reîntrupare a Pământului - VULCAN), STAREA DE MORALITATE. Moralitatea ca trăire efectivă, ca o nevoie imperioasă-organică - la fel ca nevoia de a respira. Iar cei imorali, care se vor opune tendinţei generale de evoluţie a Spiritului uman prin instaurarea stării de moralitate - vor deveni cu atât mai imbecili, cu cât vor încerca să fie mai imorali:

(R. Steiner, CREŞTINISMUL ESOTERIC, Univers enciclopedic, p. 40)În cazul unui intelectual lipsit de moralitate, intelectualitatea i se va diminua şi se va ajunge la starea de amorţeală, concomitent cu dezvoltarea imoralităţii(...). Apoi, în decursul epocii a 7-a postatlanteene, nu va mai exista nici un om înzestrat cu inteligenţă, dacă nu va fi şi moral(...). De ce poate deveni un om imoral, în evoluţia noastră?(...). Acest lucru se datorează faptului că omul , în încarnările sale succesive, a coborât din ce în ce mai adânc în lumea fizică şi de aceea a avut şi impulsul să se lege tot mai mult de lumea fizică a simţurilor.”

CZC îl pregăteşte, încă de la începutul sec.XX, pe legionarul –iniţiat, pt. aceste vremuri viitoare. Îl fereşte pe legionarul-iniţiat( mai exact, îl învaţă din ce motiv nu trebuie să se lase prins) de capcana AMORŢELII-IMBECILITATE(prin imoralitate). TREBUIE DEBLOCAT, DIN TIMP, SIMŢUL MORAL - pt. a nu se ajunge la o stare GENERALĂ de degenerescenţă-imbecilitate, în viitor. Consider(şi cred că nu greşesc) că această atitudine a lui CZC se constituie într-o nouă dovadă, prin care se probează vizionarismul conducătorului spiritual al Legiunii.

*

* *

f- CAVALERUL SĂRĂCIEI MISTICE ŞI VITEAZUL DE EPOPEE

SĂRĂCIA, deci, este o stare şi, în acelaşi timp, o probă iniţiatică a forţei de rezistenţă morală faţă de ispitele abundenţei formale satanice. Dar, în acelaşi timp, SĂRĂCIA INIŢIATICĂ trebuie dublată de STAREA DE ONOARE ŞI DEMNITATE. Nu SĂRACUL CERŞETOR, ci SĂRACUL MUNCITOR, SĂRACUL LUPTĂTOR - Aristocratul Sărăciei, Cavalerul Sărăciei - sunt următorii fideli ai MODELULUI –HRISTOS. Căci Hristos a fost(şi este, întru eternitate) ARISTOCRATUL SĂRĂCIEI, CAVALERUL SĂRĂCIEI MISTICE: căci Lumina nu vine dinspre formele abundent proliferate, ci dinspre “deşertul în strălucire” - “sărăcia” Luminii este “sărăcia “Paradisului. În cazul contrar SĂRĂCIEI SACRE - avem de-a face cu INFERNUL. Hristos propune, prin toată viaţa sa întrupată şi prin învăţătura sa toată - refuzul proliferării formelor exterioare, spre ceea ce numim, îndeobşte, STAREA DE BOGĂŢIE(formală). A fi bogat(material) înseamnă a te fi lăsat înşelat de iluzoriul satanic multiplicator, iluzoriul stabilit la nivelul formelor sterpe. A fi bogat material - înseamnă a te despiritualiza.

Dar dacă acest refuz al proliferării formelor exterioare nu e dublat de starea de veghe spirituală, de austeritatea extrem de dinamic-spirituală, activă în plan ontologic - refuzul proliferării formale devine el însuşi iluzoriu. Căci, prin lenea spirituală, se produce un fenomen mai grav decât toate, şi anume proliferarea formală ÎN INTERIOR, în zona Spiritului - producând amorţirea spiritului. Şi această proliferare a iluzoriului imoral, prin starea de non-combativitate împotriva lui Satan-al-Lenei(tradus: imbecilitate, dezonoare, înjosirea cerşetorului, care se complace în parazitism) - produce sufocarea Spiritului.

*

* *

Legionarul-iniţiat, în viziunea lui CZC, e mult mai mult decât un “haiduc” sau “pistolar”, un primitiv şi orb, supus la impulsurile sărăciei materiale - cum foarte prozaic şi inexact( neadevărat, de fapt) remarcă F. Veiga, în op. cit., pp. 80-83. Un haiduc e un răzvrătit, dar NU UN INDIVID METAFIZIC. Acţiunile haiduceşti sunt impulsive, dezordonate , aleatorii - ades, indiferente faţă de morală. Ele nu au nimic mistic - ci au,în componenţa lor, un puternic factor exhibant. Or, RIGOAREA MORALĂ, AUSTERITATEA SPIRITUALĂ, RITUALISMUL PROFUND şi CLARITATEA VIZIONARĂ A ŢELULUI SPIRITUAL sunt dimensiuni ale legionarismului iniţiatic propus de CZC - evidenţa acestor calităţi aruncă afirmaţiile lui F. Veiga într-un derizoriu perfect.

Cealaltă afirmaţie denominativă(“pistolari”) are grave inconveniente de logică interioară şi de calitate spirituală. Termenul de “pistolar” nici nu merită a fi luat în discuţie : ordinea perfectă, rigoarea ritualistică, a acţiunilor, moralitatea profund spirituală, care e imbold şi finalitate a oricărei intreprinderi legionare - nu pot fi comparate cu haosul terestru şi moral american( sau de oriunde ar apărea atitudinea profan-solitară a “pistolarului” - să nu uităm că Legiunea înseamnă, înainte de orice, COMUNITATE, FAMILIA LEGIONARĂ, CINA DE TAINĂ A NEAMULUI), tot aşa cum arhanghelii nu pot fi comparaţi cu o ceată de mardeiaşi.

Legionarul-iniţiat trebuie să fie un Cavaler al Spiritului, asemeni lui BAYARD, în faţa statuii căruia s-a oprit, în mod semnificativ şi simbolic-ritualistic, CZC, când a ajuns la GRENOBLE: (PL,p. 267)”Minunat de cele ce vedeam şi mergând ca-ntr-o cetate fermecată din poveşti, îmi spuneam: acesta este oraşul vitejiei.

Înaintând mai departe, m-am încredinţat că nu mă înşelasem, pentrucă , oprindu-mă în faţa unei statui, am cetit: “Bayard, chevalier sans peur et sans reproche.”

UN MARE VITEAZ DE EPOPEE(s.a.), din sec. al XV-lea, care, după o viaţă întreagă de bătălii, bătrân, murea rănit în luptă, ţinându-şi în mână sabia, al cărei mâner se transformase în cruce şi dela care primea, bătrânul viteaz, acum, în ceasul morţii, cea din urmă binecuvântare.”

ŞCOALA LEGIONARĂ este o STARE SPIRITUALĂ şi abia apoi UN MEDIU SPIRITUAL ANUME: trebuie să ai în tine germenii eroismului şi purităţii spirituale - pe care germeni, apoi, mediul legionar( prin starea spirituală, întreţinută ca foc veşnic viu), fraţii de cruce(fraţii spirituali, întru sânge eterico-fizic) să te ajute să ţi-i dezvolţi, să-i evidenţiezi în folosul transpersonal - până la ajungerea la NIVELUL EPOPEIC, nivelul spiritual de DEMIURG AL STĂRII EROICE, pe care l-a atins BAYARD: MARE VITEAZ DE EPOPEE, care-şi subordonează viaţa-secvenţă ontologică - STĂRII DE BĂTĂLIE SACRĂ, neîntreruptă, cu Răul Metafizic Vrăjmaş. BAYARD, care are în mâinile şi sufletul său taina metamorfozării reciproce a ARMEI-LAMĂ DESPĂRŢITOARE - în CRUCE DE BINECUVÂNTARE, de rearmonizare paradisiacă. De a-şi transforma existenţa luptător-eroică, în stare de recuperare a transpersonalităţii paradisiace. Căci LUPTA LUI BAYARD(prototip pt. lupta legionară a lui CZC) este PRINCIPIUL LUPTEI CONTRA RĂULUI - şi spaţiul luptei este însuşi cosmosul. Dar, evident, nu numai neignorând Arhanghelul Neamului Francez - ci identificându-se cu arhetipalitatea acestuia, cu puterea reînvietor-spirituală a lui. Că aşa este - dovadă stă precizarea făcută de CZC, la finalul experienţei sale franceze: (PL, p. 281)”Am rămas nu numai cu dragoste pt. poporul francez, dar şi cu credinţa, cari nu mi se va clătina niciodată, în învierea şi biruinţa acestui neam contra HIDREI(s.a.: Satana, duşman comun al Arhanghelilor Tuturor Neamurilor - întronat în lume şi prin intermediul Evreului Metafizic,Golemul, cel mort din punct de vedere spiritual, dar cu pretenţii de a-şi impune puterea asupra tuturor celor vii spiritual) care s-a aşezat peste el, întunecându-i gândirea, sugându-i viaţa şi compromiţându-i şi onoarea şi viitorul.”

Iată o dovadă clară a solidarităţii tuturor Neamurilor Vii Spiritual, la nivelul Arhanghelilor Tuturor Neamurilor şi la nivelul iniţiaţilor-oameni, întru Arhangheli - împotriva Satanei( care, deocamdată, este reprezentat cu cea mai mare şi eficientă pregnanţă, pe Pământ, de Evreul Metafizic, el însuşi, Evreul Metafizic, fiind victima cea mai tragi că a infiltrării masive a forţelor ahrimanice şi luciferice: nu degeaba CZC se desolidarizează, până la urmă, de mişcările spiritualiste, la început şi în intenţie - numite NAZISM şi FASCISM: aceste mişcări părăsiseră idealuzl metafizic, nu se mai luptau cu forţele spirituale ale RĂULUI, ci se luptau cu OAMENII - or, oamenii, totdeauna, sunt victime ale unor infiltrări oculte şi în nici un caz nu oamenii sunt

rădăcina RĂULUI, ci ilustrează doar efectele infiltrării forţelor metafizice ale RĂULUI). NICI URMĂ DE ŞOVINISM, ÎN SCRIERILE LUI CZC - ci doar apărarea dreptului la acces, pt. fiecare Neam, la sacralitatea Arhanghelului Său.

*

* *

g- OMUL NOU LEGIONAR ŞI OMUL NOU COMUNIST

Spre finalul acestui capitol, găsesc cu cale(şi găsesc răgazul ) să mă ţin de cuvânt, în legătură cu o promisiune făcută într-un pasaj anterior - şi anume, răspunsul la o întrebare: OMUL NOU LEGIONAR are, oare, ceva în comun cu OMUL NOU PROPUS DE COMUNISM?

CZC dă răspunsul răspicat, în CM, p. 58, Circulara din 17 octombrie 1935 - FAMILIA LEGIONARĂ: ” Cine poate fi primit în această familie(a legionarilor)?

Tot mecanismul acestei familii se bazează pe dragostea fiecăruia, pt. toţi camarazii, şi pe a tuturora pt. Legiune, pt. ţară şi pt. Dumnezeu.

Tot ce se face nu se face nici din interes, nici din ordin, nici din Datorie, CI NUMAI DIN DRAGOSTE(s.a.).

E comunism ?

În înţelesul iudaic, nu. Pentrucă acesta pleacă dela materie şi rămâne în materie, dispreţuind valorile morale ale lumii, pe când noi plecăm dela acestea şi trăim cu ele, dispreţuind materia.

Comunismul lucrează din ură în contra celor care au, noi, din dragoste pt. cei ce n-au.

Noi suntem şi însemnăm o renunţare din dragoste pt. cel sărac şi pt. ţară.

Comunismul înseamnă anticreştinism, iar dragostea este esenţa religiei creştine.”

Şi CZC continuă, peste câteva pasaje, în legătură cu austeritatea legionară autoimpusă, pt. a putea împlini cerinţa dragostei autosacrificiale:”Pentru ei(familia legionară) neconsumând decât strictul necesar, restul rezultatului muncii lor merge pentru înflorirea Legiunii şi a ţării.”

SĂRĂCIA-AUSTERITATE a indivizilor este, deci, un ritual creştin, prin care preaplinul, rezultând din muncă, este sacrificat, CU DRAGOSTE( nu din datorie seacă, ci din convingere sufletească, în mod naturl, ca un sacrificiu al părintelui pt. copilul său), în favoarea entităţilor transpersonale: LEGIUNEA(entitatea păzitoare a legilor arhanghelice) şi ŢARA8 finalitate a păzirii legilor arhanghelice: “o ţară ca soarele de pe cer”=zonă paradisiacă, Noul Ierusalim).

COMUNISMUL URII este o afundare în dispreţul legilor morale. Cei ce urăsc pe cei ce au, doresc fierbinte(şi înjositor), de fapt, să se înscrie, şi ei, în iluzia

abundenţei formale. Doresc să ia locul damnaţilor iluzionaţi de proliferarea materială satanică(“bogăţii”) - şi să se complacă în blestemul iluziilor formelor. COMUNIŞTII SUNT SCHIMBUL SATANIC DE MÂINE AL IMORALILOR DE AZI. Comuniştii sunt proaspetele Satane, care vin să ia locul învechitelor satane. De aceea, COMUNISMUL introduce o latură mai agresivă a satanismului, mai uşor detectabilă şi evidenţiabilă - decât CAPITALISMUL.. Aceasta nu înseamnă că iluzionarea satanică diferă cu ceva, la nivelul strict calitativ, în cele 2 sisteme social-economice: COMUNISMUL , respectiv CAPITALISMUL.

“Dragoste pt. cei ce n-au.” Adică, solidaritatea între CAVALERII SĂRĂCIEI MISTICE, formarea unui fel de ordin cavaleresc-călugăresc( pe care l-am asemănat, mai sus, cu cel al CAVALERILOR TEMPLIERI, zişi, la început, şi CAVALERI OSPITALIERI) - în care să se întâlnească întru dragoste mistică( eros-agape) toţi cei care recunosc cele 2 feţe ale Satanei: Satana Formelor Iluzorii( “abundenţa”, “bogăţia”, strict formale) - şi Satana Lenei Înjositoare.

Cei care înfrâng pe satan, în iluziile numite”bogăţie”şi “josnicie”(înjosire prin comoditate spirituală) - pregătesc o nouă ipostază spirituală a neamului din care fac parte. NEAMUL ÎNVIAT SPIRITUAL.

*

* *

Modul de A TRĂI(şi A MURI) iniţiatic se realizează prin următoarele atitudini spiritual-morale fundamentale:

să treci cele 3 probe iniţiatice(CSC, p. 60):

a- urcarea muntelui suferinţei(EXAMENUL DURERII);

b- străbaterea pădurii cu fiare sălbatice(EXAMENUL BĂRBĂŢIEI);

c- străbaterea mlaştinii deznădejdii(EXAMENUL CREDINŢEI, după trecerea căruia poţi aştepta în linişte Revelarea Adevărului);

să respecţi cele 6 legi fundamentale ale cuibului legionar(CSC,p. 7)- 1-legea disciplinei, 2-legea muncii, 3-legea tăcerii, 4-legea educaţiei(“trebuie să devii un ALTUL. Un erou.”), 5-legea ajutorului reciproc, 6-legea onoarei - dintre care legi se detaşează, prin măreţia conţinutului moral-spiritual, ultima lege, a 6-a, A ONOAREI:”Mergi numai pe căile indicate de onoare. Luptă, şi nu fi niciodată mişel. Lasă pt. alţii căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai bine să cazi luptând pe drumul onoarei.”

Căci ONOAREA este însăşi calitatea divino-morală care permite discernământul spiritual-atitudinal, când ai de ales între taberele luptei spirituale umane, desfăşurată pe Pământ. E calitatea divino-morală care-l desparte pe AUTENTICUL INIŢIAT-LEGIONAR, cavaler al lui HRISTOS, CAVALER AL SĂRĂCIEI MISTICE, cavalerul neabătut al POTIRULUI GRAAL(descoperirea Spiritului Arhanghelic al Neamului, pt. a binevesti Învierea Neamului) - de NEINIŢIAT - numit, aici, MIŞEL - un alt nume pt STÂRPITURA MORALĂ(pt. cel căzut sub ispita lenei spirituale, a lipsei de veghe, care duce la proliferarea aberantă a iluziilor năucitoare şi imbecilizante şi la trădarea misiunii faţă de neam) - alt nume, de fapt, pt. VRĂJMAŞUL DEMONIC AL ARHANGHELULUI NEAMULUI.

*

* *

h- LA MOŢI. ARISTOCRATUL SĂRĂCIEI ŞI STÂRPITURA MORALĂ

Cea mei vie pildă de CAVALERI AI SĂRĂCIEI MISTICE sunt MOŢII. Aflaţi în mijlocul AURULUI DEMONIC(“Munţii noştri aur poartăă...”), crescând “pe stânca sură şi goală”(PL, p. 355), o mie de ani blestemaţi fiind să stea sub”calvarul stăpânirii străine”(proba răbdării iniţiatice) - ei văd că Iniţiatorul i-a înşelat, prelungindu-le răstimpul probei - ori că timpul a luat-o razna, dilatându-se monstruos, ori că între ei şi Iniţiator s-au interpus forţele malefice, blocând procesul soteriologic. Ei, MOŢII, sunt, însă, cu o credinţă prea profundă pt. a nu urma desăvârşit porunca divină a răbdării: ei aşteaptă, calmi, între COPACII-FRAŢI, pe care-i doboară, treptat, EVREUL METAFIZIC - aşteaptă dezlegarea vrăjii celei rele, ÎNAFARA VREUNUI TIMP PĂMÂNTESC şi în ciuda STÂRPITURII MORALE(politicienii români vânduţi pe nimic, sau foarte ieftin, Satanei, cu conştiinţa adormită de somnul cel rău, trădând, în modul cel mai josnic, pe ARHANGHELUL NEAMULUI): “Cum nu-i va răsplăti şi pe Moţi(n.m.:patria) pentru nemăsurata lor răbdare, suferinţă şi vitejie?”

Dar nu-i răsplăteşte - pt. că şi răsplata, şi patria, nu sunt în mâna Arhanghelului(cel puţin aparent, prin imensele concesiuni oferite evreilor, în schimbul unor comisioane grase) , ci în mâna-gheară a STÂRPITURII MORALE şi a EVREULUI METAFIZIC - căruia STÂRPITURA MORALĂ i s-a dat pe de-a-ntregul, cu suflet cu tot: “Şi nu numai că au fost uitaţi(Moţii) , dar au fost lăsaţi pradă tuturor samsarilor jidani cari, în fugă după câştig, s-au infiltrat în munţii lor(...) doborându-le pădurea şi lăsându-le numai stânca goală(...) au adus cu ei păcatele desfrâului(...) Şi Sâmbătă seara, când fac plăţile, opresc pe fetele şi femeile Moţilor, îşi bat joc de ele şi fac orgii până dimineaţa. Boli morale şi fizice na macină satele, alături de sărăcie şi mizerie.”(PL,p. 358).

Moţilor le-a rămas doar Arheul metafizic al Eroului, păstrat cu sfinţenie în inimă:”O, Iancule, de ce nu-nvii/ Să-ţi vezi tu munţii tăi pustii !”

Îl cheamă în cântecul lor de jale pe Iancu, eroul lor, să-şi vadă munţii goi şi “codrii raşi” de cetele de “jidănaşi”. Sub stăpânirea României Mari, “în zilele mult aşteptatei izbânzi a neamului” - comentează, cu amarnică ironie, CZC. “În adevăr, ce tragedie înfiorătoare să rezişti 10 veacuri contra tuturor împilărilor şi să mori de foame şi de mizerie în România Mare, pe cari tu ai aşteptat-o timp de un mileniu.”

STÂRPITURA MORALĂ, opusă EROULUI CAVALER AL EPOPEII NEAMULUI, preface cel mai strălucitor şi mai minunat dar al Arhanghelului Neamului(România Mare) în BĂLEGARUL DIAVOLULUI.În cea mai cumplită decepţie şi deznădejde a Neamului: “Pentru aceasta(n.m.:triumful moral al României Mari) era nevoie de sufletul lui ŞTEFAN CEL MARE, nu de sufletul de pigmeu al politicianului român. Pentru ei(Moţii), România Mare a fost o prăbuşire în desnădejdea morţii.”

Şi iată-i , faţă în faţă, contrapuşi în 2 tablouri literar-spirituale, de către CZC, pe CAVALERUL SĂRĂCIEI MISTICE şi pe STÂRPITURA MORALĂ(Moţul din gară/vs/secătura slugarnică, inginerul silvic care-şi uită bunul-simţ şi legea străbună, pt. a linge blidele lipitorilor străine):

I- “Într-o gară mă apropiai de un ţăran. Un moţ. Pe hainele lui erau cel puţin 20 de petice cusute. Expresia unei sărăcii neasemuite. Avea de vânzare cercuri de lemn pentru vase, făcute de el. Le vindea pentru un preţ de nimic. Cu ochii afundaţi în cap şi cu obrajii supţi. O figură blajină. Privirea îi era sfioasă şi nefixată în vreun gând. Pentru cine cunoaşte, citeşte în aceşti ochi durerea, şi descopere omul flămând. Omul chinuit de foame.

În aceşti ochi blânzi, cari inspirau milă, nu era nici o preocupare. Nici un interes pentru viaţă.

- Cum o duceţi pe aici? îl întreb eu.

-Bine. Bine, mulţumesc.

- Dar se face porumb, cartofi?

- Da, se face.

- Aveţi de toate, hrană?

- Da, avem...avem...

- Va să zică, n’o duceţi rău?

- Nu...Nu...

M-a măsurat de câteva ori cu ochii, s’a arătat foarte puţin dispus la vorbă, căci cine ştie pe ce meleaguri de desnădejde îi sbura mintea şi, în nobleţea moştenită a rasei, nu voia să se plângă în faţa uni om străin.”

Stă să se stingă de foame, dar e perfect vertical, din punct de vedere moral. MUNCEŞTE GREU - dar suportă SĂRĂCIE LUCIE. Tăcut, dar nu nepoliticos - de o demnitate, mândrie şi decenţă aproape supraumane, suprafireşti. SFINŢENIE şi DURERE INFINITĂ, întru perfecta nobleţe spirituală - sunt de nedesprins una de cealaltă.

Acesta este ARISTOCRATUL SĂRĂCIEI. Stă sub vrajă rea - “şi nu poţi zice nimic. Nu poţi încerca nici o acţiune, deoarece aceşti jidani(n.m.:stăpânii pădurilor moţilor) sunt în raporturi de aşa strânsă prietenie cu toţi politicienii, încât sunt stăpâni atotputernici. Autorităţile sunt la discreţia lor, dela jandarmi până sus.” Se răstălmăcesc ,întru apărarea Satanei, până şi vorbele lui Hristos:”Iar dacă încerci să spui ceva, eşti acuzat imediat(...)căci Iisus Hristos a zis:”Să iubeşti pe aproapele tău, şi chiar pe cel care face rău...”

Intelectualii au trădat şi ei:”N-au găsit un singur cuvânt care să fie, în acelaşi timp, şi un semnal de alarmă pentru poporul ameţit de toată literatura scandaloasă , care-l adoarme şi-i întunecă drumul viitorului şi al vieţii.”

CZC-vizionarul ştie că EVREUL METAFIZIC este el însuşi victimă: victimă a celor mai masive infiltraţii ahrimanice şi luciferice, care s-au produs vreodată în sufletul unui Neam. Vinovat principal, acum, în condiţiile actuale, nu este Evreul Metafizic, căci toate neamurile ştiu că s-a lăsat să cadă, în mod tragic şi definitiv, victimă forţelor malefice, care-l strunesc ca pe un GOLEM, împotriva tuturor celorlalte neamuri ale Pământului - şi-l multiplică şi-l răspândesc pe toată faţa Pământului, nu cumva să

scape cineva din reţeaua demonică( nu cumva să scape cineva de crâncena spitire). Evreul Metafizic e în slujba Marelui Ispititor: vinovat, cu prioritate, este, de acum înainte, cel care nu rezistă ispitirii( şi nici măcar nu-şi pune problema unei astfel de rezistenţe) din partea slugilor MareluiIspititor.

II- Principala vinovată e STÂRPITURA MORALĂ ROMÂNEASCĂ(în cazul românilor) - pt. că ea n-a fost ţinta EXCLUSIVĂ a Satanei, nu a constituit obiectivul principal al acţiunilor ahrimanice, nu a fost vizat de demon să ia înfăţişarea morală şi fizică a GOLEMULUI(cum a fost şi este pecetluit, la nivelul destinului, EVREUL METAFIZIC) - ci, dintr-o lene spirituală îngreţoşătoare, absolut condamnabilă, se supune, în mod revoltător, el singur ( fără”contract2 metafizic cu Satana, fără să-i fie acordată atenţie specială, din partea forţelor ahrimanice), celor mai josnice porniri ale firii, pervertite de furtunile malefice ale sec. XX, celor mai inimaginabile renunţări, capitulări morale:

“(PL,p. 360)”Coborând cu micul tren dela Bistra spre Turda, în aceeaşi încăpere a vagonului s’a urcat şi directorul fabricii din Bistra. Un jidan gras, pe care abia îl mai ţineau hainele şi care dădea IMPRESIA unei vieţi trăite în abundenţă(n.m.: IMPRESIA - căci este GOLEM enigmatic, subjugat Marelui iluzionist-Satana). Nu cred că unul ca acesta, măcar o singură dată în viaţa lui, să fi cunoscut ce este foamea.(n.m.:Ispititorul trebuie să aibă măcar FORMA credibilă - altfel, pe cine şi cum ar mai convinge?).

În staţia următoare s’a mai urcat un tânăr, cam de seama mea. Din primele momente am înţeles că sunt cunoscuţi şi prieteni şi se află îăn foarte bune raporturi, şi că acest tânăr este român.

Jidanul şi-a turnat cafea cu lapte dintr-un thermos şi a scos nişte bucăţi de cozonac dintr-un pachet. A început să mănânce. Observam la el o poftă de lup. S-a repezit la mâncare înainte de a-l pofti pe cunoscutul său. Imediat însă, l-a invitat. Acesta a primit o felie de cozonac şi o ceaşcă de cafea cu lapte şi a început a mânca puţin cam sfios, arătându-se recunoscător şi respectuos faţă de bogătaşul jidan, pentru “atenţia” pe care i-o arătase.

Era pe la cinci dimineaţa. Încă nu se luminase bine. Vineri înainte de Paşti:Vinerea Patimilor. Mă întrebam îndurerat: Oare cine va fi fiind canalia aceasta de tânăr român, care, în această zi, când toată lumea creştină ţine post negru, mănâncă alături de jidan, alături de CĂLĂUL(s. CZC: cel TOCMIT, contra plată, de cineva, să distrugă viaţa - viaţa moral-religioasă, în cazul nostru) Românilor - cozonac?

Din discuţiile dintre ei aflu că acesta era un inginer silvic. Jidanul avea o poftă de vorbă nemăsurată.(n.m.:Construcţia mitologică este perfectă: GOLEMUL e construit de ISPITITOR cu POFTE HIPERBOLICE: de a mânca-distruge, de a nu tăcea, ci a risipi-distruge Logos-ul Sacru - pt. ca din hiperbolicul poftelor sale să-i contamineze pe oameni, să le împărtăşească şi loer demonismul distrugător, despiritualizant, al POFTELOR). Tot timpul vorbea şi glumea.

La un moment dat, scoase un patefon, aşezând, rând pe rând, plăcile(n.m.:jidanul e “dotat cu întreg “arsenalul”ispitirilor) - şi-l pune să cânte. Tot ce-şi poate imagina mintea mai necuviincios.(n.m.:Distrugerea, în zona morală, a orfismului: cântec dezmăţat, antiritualic, în VINEREA PATIMILOR CRISTICE). Eu stau într-un colţ de vagon. Ascult fără a spune niciun cuvânt. (n.m.: CZC e martorul blasfemiei - şi judeca, după ce cântărea gravele, ucigătoarele abateri de la morala sacră: ca martor, el împrumută, astfel, ipostaza lui Hristos crucificat, absolut îndurerat de dezlimitarea

inconştienţei satanizate a omului, ascultând râsul dezmăţat şi zuruitul zarurilor tainice ale soldaţilor, care-i împărţeau, într-o euharistie PE DOS, trupul-haină). Mă uit pe geam. Începe să se lumineze. Pe şoseaua de alături coboară, tăcuţi şi trişti, Moţii, mergând fiecare pe lângă capul calului său. Se duc la târg, la Turda, cu câte un sac de mangal în căruţă, la 60 de km, să-l vândă şi să cumpere, nu haine noui, nu jucării, ci câteva kilograme de mălai, pentru ca să ducă de Paşti copiilor. Aceasta e toată bucuria pe care le-o pot face.(n.m.:Evident că printre Moţi - este MOŢUL-DIN-GARĂ, ARISTOCRATUL SĂRĂCIEI, Arheul Moţilor Aşteptători sub blestemul atemporal).”

Revelaţia se produce, ritualic, la răsăritul soarelui: românul din tren(inginerul silvic) era un renegat, care abjurase de la propriul crez naţionalist:”Când s-a luminat de ziuă, patru ochi şi-au întâlnit privirile. Ai mei şi ai tânărului. Am înţeles cămă cunoscuse. Încurcat, nu-şi mai găsea cumpătul. Îl recunoscusem şi eu. Fusese student naţionalist creştin, pe la 1923.”

Slugarnic până la orizontalizarea perfectă, faţă de satanizata MATERIE, blasfemator al PATIMILOR LUI HRISTOS, încă o dată răstignitor al lui HRISTOS, ascultând de îmbierile demonice ale GOLEMULUI-EVREULUI METAFIZIC. Trădător al Spiritului NR. Abjurant, renegat - negându-L pe Dumnezeu. Aceasta este conformaţia STÂRPITURII MORALE.

De o parte, SfÂNTUL cu înfăţişare famelică(MOŢUL-DIN –GARA-ETERNEI-AŞTEPTĂRI-A-TRENULUI-NEAMULUI) - de alta, binomul satanic: GOLEMUL(Evreul Metafizic )-sluga autoînjosită a GOLEMULUI(românul trădător de ritual şi ritualism, trădător de DUMNEZEU-HRISTOS şi re-răstignitor al Hristosului - trădător de Neam, trădător al Spiritului moral al NR).

În final, CZC face acelaşi comentariu imperativ, pe care îl făcuse atunci când A.C.CUZA şi L.A.N.C. îi acuzaseră pe “văcăreşteni” de trădare, de vânzare a sufletului către Satan - un comentariu prin care Neamul este somat moral, din nou, la ordalia FOCULUI-DINAMITĂ - de data aceasta, pt. a-şi vădi adevăratele forţe spirituale, latente în tineret:”Dacă toţi tinerii care luptă vor ajunge mâine aşa, atunci neamul acesta al nostru trebuie să piară: prin cucerire jidănească, prin potop, prin cutremur, sau prin DINAMITĂ(s.a.) - nu interesează, dar trebuie să piară.”

E nevoie, deci, de proba finală: dispariţia, prin MAXIMĂ VIOLENŢĂ, a formelor Neamului istoric - opus Neamului spiritual(proba INVAZIEI SATANICO-GOLEMICE TOTALE sau SEISMUL-FRÂNGEREA ISTORIEI, ca pâinea transsubstanţiată - în PÂINE A VIEŢII MORALE) - pt. a se revela, astfel, Arhanghelul Neamului, dincolo de RUINE, de fragmentele disparate, aberante, ale aparenţelor fenomenale ale Neamului Spiritual, prin Neamul Istoric. Şi, prin această Revelaţie de după apocatastază - sau, în această secvenţă: de după Apocalipsul delimitator, se va putea vedea Temelia Morală a Construcţiei Originare a Neamului: se va vedea OMUL NOU - EROU DE EPOPEE. Arheii acestuia, în stare de semi-terestrizare(vizionar întrezăriţi) sunt: ŞTEFAN CEL MARE, IANCU – şi MOŢUL-ARISTOCRAT AL SĂRĂCIEI. Dar toţi aceştia sunt epifanii ale CERESCULUI CRIST, ale ARISTOCRATULUI DIVIN AL SĂRĂCIEI.

Prin această viziune, CZC se metamorfozează, din simplu om fenomenal - în CAVALERUL CARE A VĂZUT POTIRUL GRAAL.

* * *

Iată legământul CAVALERILOR SĂRĂCIEI, care s-au numit legionari: (CSC, p. 114)”Noi ne-am legat împreună să rămânem săraci până la mormânt, vom

sărăci şi acei ce suntem bogaţi (s.a.), dar ne-am legat să biruim. Să învingem şi să răzbunăm.”

Legământul acesta este superior, într-o privinţă, celui templier sau franciscan: nu numai că sărăcia materială este stimul şi condiţie pt. victoria spirituală - dar răzbunarea este expresia metafizică a re-echilibrării cosmice, prin pedepsirea-exorcizarea trădătorilor( care au permis infiltrarea şi, apoi, ascensiunea sfidătoare, suverană aproape, a forţelor luciferice şi ahrimanice). Răzbunarea este un proces care îi priveşte strict pe EROII SOLARI, pe de o parte - şi pe infernala STÂRPITURĂ MORALĂ, pe de altă parte. Golemul-Evreul Metafizic trebuie tratat ca Golem, iar nu ca personalitate vie: el trebuie stopat şi alungat din fruntea NR (din zona de unde suge, vampiric, viaţa NR) - şi trimis, şi izolat, într-o zonă a GOLEMILOR:Palestina - unde misiunea sacră a vechilor şi înţelepţilor evrei a luat sfârşit de multă vreme.

CAPITOLUL IV: DINCOLO DE FORME. VOIEVOZII LEGIONARI. CREDINŢA ŞI DREPTATEA. PSEUDO-DARWINISM ŞI FRANCISCANISM. DUMNEZEU, IISUS HRISTOS ŞI ARHANGHELUL - REFLECTAREA LOR PE PĂMÂNT: BISERICA, COROANA, JUSTIŢIA, ARMATA. MATERIA ŞI SPIRITUL .MARTIRIUL ŞI ŞOVĂIALA CEZARICĂ. RĂZBOIUL METAFIZIC ŞI D-L IULIU MANIU

MOTTO: RADU GYR: CÂNTECE LEGIONARE, ÎNAINTE, p. 12:

“E ziua când, din criptele uitate,

Mihai şi Ştefan iarăşi se trezesc,

Legionari, la luptă, dar, cu toţii,

Căci ne-a chemat pământul strămoşesc.”

RADU GYR, SÂNGELE TEMNIŢEI, vol. I, As’ noapte, Iisus:

“As’ noapte Iisus mi-a intrat în celulă

O, ce trist, ce înalt era Christ!

Luna-a intrat după El în celulă

Şi-L făcea mai înalt şi mai trist(...)

- Unde eşti, Doamne? - am urlat la zăbrele.

Din lună venea fum de căţui.

M-am pipăit, şi pe mâinile mele

Am găsit urmele cuielor lui.”

a- VOIEVOZII LEGIONARI

Într-o notă a cap. al VIII-lea, din ISTORIA GĂRZII DE FIER - MISTICA ULTRANAŢIONALISMULUI(p. 242), F. VEIGA consmnează, cu o ironie oarecum scandalizată, că MIRCEA ELIADE ar fi pretins că”marii voievozi români fuseseră legionari, la timpul lor."

Departe de a-l scandaliza şi de a sugera, subtextual, că MIRCEA ELIADE, geniu-geniu, dar avea, şi el, doza lui de scrânteală la cap - această afirmaţie a specialistului mondial nr. 1 în istoria religiilor ar fi trebuit să-l pună pe gânduri pe doctorandul spaniol şi să-l determine să-şi schimbe total unghiul din care investiga, atât personalitatea lui CZC, cât şi acţiunea legionară, sub conducerea spirituală a lui CZC.

Ceea ce voia să spună MIRCEA ELIADE era că nu trebuie să credem, noi, cei de azi, că OMUL şi PĂMÂNTUL au fost totdeauna, din punct de vedere al structurii spirituale, la fel cum sunt astăzi. Dacă raţionalismul ateist al sec. 18-20 a sufocat Spiritul, ne-a făcut mai entropici interior şi mai meschini şi demonici în acţiunile noastre exterioare - nu trebuie să credem că, totdeauna, a existat această stare de entropie şi înjosire spirituală. Dacă în forma de organizare”raţională” a oamenilor de azi prevalează statul condus de oligarhii de indivizi egoişti, complet indiferenţi faţă de Spirit şi exclusiv ahtiaţi după”plonjoanele” , până la fund, în mlaştina materialităţii ahrimanizate - nu totdeauna a fost la fel. Dacă azi prevalează statul politicianist, în care, între bandiţii de la putere şi neputincioşii( treptat, leneviţii spiritual) de pe treptele de jos ale societăţii, este o prăpastie - nu totdeauna a fost la fel. Dacă azi STÂRPITURA MORALĂ s-a cocoţat în vârful piramidei social-umane şi poate să-i înşele( şi să-i stăpânească prin înşelăciune) pe cei mai mulţi dintre oameni - nu totdeauna a fost la fel.

Mai exact, relaţia dintre PĂMÂNT şi CER , dintre sufletele(între ele) şi dintre SUFLETE şi CER - s-a modificat, de-a lungul sutelor şi miilor de ani de evoluţie a Spiritului pe planeta Pământ.

Odinioară, conducătorul de Neam(şi”dominator dominat”, spiritual, de o zonă a Pământului) era un dublu receptacul:

a- receptacul al voinţei divine, exprimate prin atitudinea arhanghelică, în raport cu Neamul(ocrotit de Arhanghel, pe Pământ);

b- receptacul al forţei de răspuns a membrilor Neamului(nu ca individualităţi - ci ca stare de comuniune spirituală, asemănătoare aceleia a unor polipi spirituali - stare a celor strânşi în jurul MESEI MISTIC EUHARISTICE A NEAMULUI) , faţă de voinţa divină.

În acest caz, MARII VOIEVOZI se identificau dublu( în cazul în care îşi percepeau Spiritul şi Misiunea Metafizică):

a- aveau(sau puteau atinge) , în momente de maximă tensiune spirituală, autosacrificială pt. Neamul condus - înfăţişarea de Arhangheli(căci Arhanghelii “coborau”, în sensul că aveau contacte directe, învăluitor-spirituale, până la identificarea formală, cu voievozii-spirite receptoare ale voinţei divine asupra Neamului);

b- aveau şi înfăţişare spirituală(greu imaginabilă în condiţiile prăbuşirii-ruinării spirituale din omenirea nouă, de azi) - de “mese spirituale” , la care se puteau”aşeza spiritual”, pt. a-şi clarifica şi regăsi Sinele Spiritual, membrii Neamului.

Conducătorii Spiritului-MARII VOIEVOZI garantau pt. sfinţenia Neamului şi în faţa Cerului, şi în faţa Pământului. Conducătorii Spirituali-MARII VOIEVOZI asigurau oficiul de tranzit al forţelor divine spre Neam, şi a forţelor tânjitoare de cer ale Neamului - către cer(pt. a putea fi purificată şi resfinţită Imaginea Spirituală a Neamului).

Forţa Voievodului Autentic era la mijloc de Arhanghel şi Neam - făcând transparente:

a- atât pe Arhanghelul neamului, pt. membrii Neamului, aflaţi în stare de comuniune spirituală(tip polipi spirituali);

b- cât şi Neamul, pt. Arhanghelul ocrotitor de Neam, spre a nu pierde nici o clipă posibilitatea reglării imediate a unor disfuncţionalităţi spirituale ale Neamului.

Care alta, decât această funcţie de tranzitivitate metafizică - este funcţia legionarului-iniţiat? Exact această “transparentizare între cer şi pământ”, între Neam şi finalitatea lui mistic-cerească, o operează legionarul-iniţiat.

Da, voievozii asigurau( dar aceasta , datorită unei cu totul altei conformaţii spirituale a NR) ECUMENICITATEA NAŢIONALĂ, de care vorbeşte, la modul vizionar, CZC. Adică, întâlnirea spirituală, focalizarea, la mijloc de CER şi NEAM(în punctul de convergenţă a voinţei divino-umane:VOIEVODUL) - atât a voinţei divine către Neam, cât şi a conştientizării, de către Neam, a finalităţii sale divine, ca Neam al Pământului(Pământul=etapă a evoluţiei Spiritului).

De aceea, nu se punea, la români, nici problema dictaturii(ca siluire a voinţei membrilor Neamului - căci membrii Neamului erau convinşi că Voievodul se pune în relaţie cu planul divin, spre binele spiritual al întregii comunităţi spirituale-Neam) - şi nici problema democraţiei, cea mai perversă formă de disoluţie a Neamului, determinând cel puţin 2 catastrofe spirituale(în cap. DEMOCRAŢIA ÎMPOTRIVA NEAMULUI, vom prezenta , pe îndelete, viziunea lui CZC asupra democraţiei:a-desolidarizarea Neamului, neîncrederea nimănui în nimeni;b-mascarea unor interese egoiste şi criminale ale unor oligarhii conducătoare( locale-trădătoare şi mondiale-invadatoare spiritual-ahrimanic) - în raport cu năuciţii metafizic(oamenii simpli care pierd total, astfel, clarviziunea din cadrul polipului spiritual-Neam).

Nu, Voievozii autentici, MARII VOIEVOZI, stăteau crucificaţi, ca nişte Hristoşi, între pământ şi cer, iar fiinţa lor spirituală devenea SFÂNTĂ EUHARISTIE, pt. Neamul pe care-l conduceau. Îl conduceau spre joncţiunea cu Arhanghelul Ocrotitor. De aici, şi înfăţişarea lor arhanghelică, plină de strălucire, de însemne cosmice(de la COROANA SOLARĂ, la HLAMIDA CELESTĂ, PALOŞUL JUSTIŢIAR-ARHANGHELIC etc.) şi de semne ale dinamismului combatant(buzdugan, paloş, sceptru - pe fundalul de ALB şi ROŞU al veşmintelor solare - culorile ANDROGINULUI ALCHIMIC - Mercurul Dizolvant şi Sulful Purificator), pe care o aveau Voievozii “legionari” - Voievozii care trăiau, spiritual, printre legiunile de îngeri, determinând adesea, cum spun(pe drept cuvânt şi în înţelesul propriu al imaginilor - iar nu alegoric, cum pretind hermeneuţii pozitivişti) vechile epopei - participarea directă a îngerilor( pe atunci, vizibili spiritual), la marile bătălii spirituale, ale Neamurilor de pe Pământ.

Unde mai sunt - când vor veni iar, acele vremuri în care MATERIA nu oculta SPIRITUL - iar oamenii-Neam îşi vedeau Arhanghelul( prin intermediul VOIEVODULUI-LEGIONAR al legiunilor de îngeri)?

Eu, personal, cred că, în unele privinţe, relaţia dintre DIVINITATE-VOIEVOD-NEAM poate fi dedusă ca fiind o prelungire miraculoasă a celei de-a 4-a rădăcini, cea ATLANTEEANĂ, spre a 5-a, cea ARIANĂ - pe vechiul pământ al DACO-ROMANIEI, stăpânit de voievozi-spiritualităţi superioare. De aceea, voi face, (poate riscant) o trimitere la un pasaj DIN CRONICA AKASHA, de RUDOLF STEINER(Univers enciclopedic, 1998, p. 40):”Ceea ce am spus în paginile precedente despre a 4-a rasă-rădăcină, a atlanteenilor, se referă la marea majoritate a umanităţii. Aceasta se afla încă sub comanda unor conducători mult mai evoluaţi decât omul obişnuit, prin capacităţile lor. Înţelepciunea şi puterea de care dispuneau aceşti conducători nu ar fi putut fi atinse prin nici un sistem terestru de educaţie. Ele erau conferite de entităţi superioare care nu făceau parte din lumea pământească. Era ceva cu totul natural ca marea majoritate a oamenilor să vadă în aceşti conducători fiinţe superioare, mesageri ai zeilor(s.a.). Şi pe bună dreptate, căci nici prin organele de simţ şi nici prin inteligenţa omului nu ar fi putut fi atinse ştiinţa şi dibăcia acestor conducători. Ei erau veniţi(s.a.) ca trimişi ai lui Dumnezeu şi oamenii primeau de la ei porunci, îndrumări şi învăţături. Fiinţe de asemenea natură au instruit omenirea să deprindă ştiinţa, artele şi fabricarea uneltelor(...)Se spune despre aceşti conducători că erau în relaţie directă cu zeii, care le revelau legile după care trebuia să se dezvolte omenirea. Aceasta era realitatea. Această legătură cu zeii era, de fapt, o adevărată iniţiere şi se realiza în locuri ascunse cu străşnicie celorlalţi oameni(...)Limbajul de care se slujeau zeii în relaţia cu “mesagerii” lor , în centrle de misterii, nu era unul pământesc, iar forma sub care aceşti zei se revelau era, cu atât mai puţin, una terestră...”În nori de foc” apăreau aceste înalte spirite, în faţa mesagerilor lor, pt. a le transmite cum să conducă pe oameni. Doar omul avea putinţa să îmbrace o formă umană, entităţile ale căror facultăţi depăşeau nivelul uman nu se puteau manifesta decât sub o formă care nu avea nimic asemănător cu ceea ce era pe pământ.

“Mesagerii zeilor” puteau să primească revelaţiile transmise de entităţile superioare, pt. că ei înşişi erau cei mai evoluaţi, în cadrul comunităţilor în care trăiau. (...) Ei erau oameni propriu-zis numai dintr-un anumit punct de vedere, puteau lua o formă umană, dar facultăţile lor spirituale şi sufleteşti aveau dimensiuni supraumane. Cu alte cuvinte, erau înzestraţi cu o dublă natură, atât divină cât şi umană. Trebuie să vedem aceşti mesageri ca pe nişte spirite superiaore, care însă puteau să îmbrace o formă umană, spre a fi în mijlocul oamenilor, să-i ajute să progreseze în evoluţia lor terestră. Adevărata lor patrie nu era pe Pământ(s.a.)(...) Către sfârşitul perioadei atlanteene, exitau 3 grupuri de entităţi de tip uman: 1- Primul grup era alcătuit din acele fiinţe pe carele-am numit “mesageri ai zeilor”, aceştia se aflau pe o treaptă de evoluţie ce depăşea cu mult pe a celorlalţi oameni, ei propovăduiau înţelepciunea divină şi făceau fapte dumnezeieşti.2- Al 2.lea grup, mai restrâns, era format din marea masă a populaţiei, la care forţa de gândire era încă într-un stadiu latent, dar care dispunea totuşi de unele facultăţi elementare, pe care omenirea de azi le-a pierdut.3- Un al 3-lea grup dispunea de o putere de gândire mai evoluată, dar pierduse complet vechile facultăţi elementare atlanteene. În schimb, deveneau capabili să asimileze, cu ajutorul gândirii, principiile directoare, transmise de “mesageri”. - Al 2-lea grup de fiinţe umane urma să dispară treptat. Dimpotrivă, al 3-lea grup a fost pregătit şi educat de fiinţele superioare din primul grup, pt. a putea prelua în mâinile lor propriul destin.”

În definitiv, dacă MARII VOIEVOZI ar putea fi asimilabili “mesagerilor zeilor”, evoluaţi spiritual ca MESAGERI AI LUI HRISTOS - şi, după spusa lui MIRCEA ELIADE, ar fi “legionari”( în sens esoteric, de colaboratori ai entităţilor divine-legiuni îngereşti) - şi reciproca este valabilă, căci, pt. legionarii lui CZC - “adevărata lor putere nu era pe Pământ” - ei tinzând spre refacerea punţilor metafizice între Neam şi Arhanghel.

*

*

b-MATERIA ŞI SPIRITUL. VICTORIA PRIN ÎNTOARCEREA LA ORIGINAR

Problema ridicată în capitolul anterior(SĂRĂCIE ŞI NOBLEŢE) se ppoate reformula, în cazul lui CZC, şi în alţi termeni metafizici: opoziţia faţă de “materia atotstăpânitoare” (PL , p. 298):

“În acest secol în care materia este atotstăpânitoare, în care nimeni nu porneşte la ceva cât de mic fără să se întrebe, mai întâi, “câţi bani are”, Dumnezeu a vrut să arate că, în lupta şi biruinţa legionară, materia(s.CZC) n’a jucat nici un rol.”

CZC şi Legiunea Arhanghelul Mihail produc, prin atitudinea lor, modelul unei revoluţii spirituale, care începe cu o schimbare radicală de mentalitate:

(PL,p.298)”Prin gestul nostru cutezător, ne desolidariăm de o mentalitate atotstăpânitoare peste veac şi peste lume. Ucidem în noi o lume, pt. a înălţa o alta, înaltă până la cer. Domnia absolută a materiei a fost răsturnată, pt. a fi înlocuită cu domnia Spiritului, a valorilor morale.”

CREŞTIN şi PLATONICIAN, în acelaşi timp - CZC nu rămâne la nivelul constatării steril-filozofice , ci tece la împlinirea ritualului interior - ca mijloc de adeverire a divinităţii în lume.

Din nou, se vede necesitatea metafizică a violenţei - pt. CREAŢIE SPIRITUALĂ: trebuie să ucizi o lume - lumea fetişizării materiei şi a tuturor aspectelor ei iluzorii şi derizorii. Este o “crimă “ ritualică interioară , pe care orice legionar trebuie s-o săvârşească în Sinele său:“CRIMA TRANSFUGURATOARE” - căci, ucigând lumea veche, mentalitatea veche, fiinţa cu temelii vechi( ca şi aruncerea pieii de porc, pt. a se ivi FĂT-FRUMOSUL), - îşi arată chipul o nouă temelie, a unei noi lumi - LUMEA SPIRITULUI - îşi arată chipul un nou sine, care determină o nouă fiinţă şi o nouă fiinţare( ca atitudine faţă de lume): fiinţa spirituală, fiinţătoare întru valorile şi legile morale.

Sunt valorile şi legile lui Dumnezeu - de aceea, legionarul-iniţiat în noua viziune, în noua viaţă spirituală, nu are a se teme de nimic, pt. că el trăieşte în noi dimensiuni, în noi condiţionări şi determinări - şi dimensiunile, şi condiţionările-determinările fiind imuabile, având valoare de eternitate şi esenţă divină.

Dacă ar fi continuat să trăiască între dimensiunile lumii răsturnate( lumea în care domnea “viţelul de aur” - ca centru şi înţeles al vieţii, lumea în care, într-un mod întors împotriva firii divine, Spiritul slugărea Materia) - “am fi săcătuit în noi orice curaj, orice putere, orice credinţă şi orice nădejde”. Aceasta, pt. că materia are valoare relativă - iar nu de sine stătătoare. Materia e creatura Spiritului(prin degradare şi umbrire a Spiritului) - şi nu invers. De aceea, nu poţi să te bazezi pe “umbră”, nu poţi să crezi şi să nădăjduieşti în “umbră”. Trebuie să-l găseşti pe CREATORUL DE UMBRĂ, “Obiectul Metafizic”, adevăratul-originarul centru al realităţii - care se vede ca umbră în Materie . Spiritul este singurul Absolut - pe el, deci, se poate ÎNTEMEIA, în el poţi crede şi nădăjdiu. Cine gândeşte altfel, răstoarnă premeditat raporturile fireşti,

răstoarnă, cu rea-credinţă, lumile - dar victoria răsturnării e la fel de durabilă ca şi umbra, la fel de relativă ca şi creatura: depinde, mereu, de PRODUCĂTORUL DE UMBRĂ. Satan e identificabil cu UMBRA şi RĂSTURNAREA. De aceea, lumea lui Satan e vulnerabilă, oricât de agresivă şi triumfătoare ar părea: mereu, veghetorii care neagă dreptul de stăpânire absolută a Materiei (PL, p. 298), care văd dincolo de forme, care percep nefirescul din aparentul firesc, şi întrevăd firescul şi originarul DINCOLO de nefiresc, împotriva nefirescului - sunt rigori de victorie a misiunii lor de a revoluţiona fiinţa umană, reaşezând-o în dimensiunile şi raporturile ei fireşti cu natura divin-spirituală originară: “Nu negăm şi nu vom nega existenţa, rostul şi necesitatea materiei în lume, dar negăm şi vom nega de-a pururi dreptul stăpânirii ei absolute(...) Singura forţă morală în începuturile noastre nu am găsit-o decât numai în credinţa nestrămutată, că plasându-ne în armonia originară a vieţii - subordonarea materiei spiritului - vom putea înfrânge adversităţile şi vom putea birui în contra puterilor satanice, coalizate în scopul de a ne nimici.”

*

* *

c- ZEIŢA RAŢIUNII. DUMNEZEU-SIMŢIREA ŞI SINERGIA LEGIONARĂ

Dumnezeu nu e o realitate secvenţială - ci e însăşi UNITATEA SINERGICĂ A TOATE. De aceea şi acţiunea legionară nu se poate limita la secvenţialităţi: cugetare, simţire, acţiune revoluţionar-spirituală, uniformă etc. Acţiunea legionară este, am spus-o mai sus - RITUAL ALCHIMIC: deci, toate secvenţele fiinţei umane, cuprinse de Focul vizionar al revoluţiei spirituale, trebuie să se topească într-o unitate atitudinală - şi, abia atunci, unitatea atitudinală va constitui RITUALUL. Va face posibilă epifania, căci va sta în legătură cu Dumnezeul-Spirit: (PL, p. 333)”Ele(n.m.: uniformele: naziste, fasciste - dar, mai presus de toate, cele iniţiatic-cristic-legionare) s-au născut dintr-o necesitate de exprimare a acestei stări de spirit(s. CZC). Expresia unităţii de simţire(s.CZC) . Ele sunt faţa văzută a unei realităţi nevăzute(s.a.).”

Fiinţa legionarului-iniţiat, a revoluţionarului spiritual, trebuie să fie precum ceea ce l-a revoluţionat. Spiritul-Dumnezeu e unitar - fiinţa legionarului( revoluţionat prin credinţă fierbinte, autosacrificială) - trebuie să fie şi ea unitară. El trebuie să contopească faţa văzută(cămaşa verde, vorba-verb, gestul, acţiunea morală) - cu faţa nevăzută, cu ARHEUL VERDELUI(SPIRITUL ETERNEI REGENERĂRI),cu ARHEUL VORBEI-VERB(LOGOSUL SACRU), cu ARHEUL GESTULUI(HRISTOS -CALVARUL PT. TRANSFIGURAREA OMENIRII), cu ARHEUL ACŢIUNII MORALE TRANSFIGURATOARE(HRISTOS-ÎNVIATUL DE PE CRUCE). Şi să rezulte UNITATEA: ARHEUL NR.

* * *

(PL, p. 299)”O altă caracteristică a începutului nostru, în afara lipsei de bani, a fost lipsa de program(s.CZC).”

CZC - CAVALERUL SĂRĂCIEI MISTICE - acţionează, evident, în domeniul metafizic. Domeniul metafizic elimină, de la început şi total - contactele cu raţiunea hipertrofiat-luciferică.

Cineva nu-şi propune, raţional, să devină OM METAFIZIC. El are predispoziţii metafizice - sau nu le are. Acceptă o iniţiere întru cele spirituale - sau o refuză. Iar iniţierea întru domeniul sacral, al ştiinţei spirituale, nu presupune bazarea pe raţiune, decât în sensul rezonabilului - adică al organizării-disciplinării operaţiunii de renaştere interioară, pe trepte de iniţiere.

Poţi să cugeţi cât vrei - dar aceasta nu duce la iniţiere spirituală-sacrală. Duce la filozofie( care e o formă sterilă de luciferism). Iar filozofia e o construcţie iluzorie, ca orice construcţie începută pe baze raţional-luciferice( adică, pe bazele şubrede ale aparenţelor, mereu contrazise de zona invizibilă a esenţelor).

CINA CEA DE TAINĂ nu a fost un act raţional, ci unul complet aberant, din punctul de vedere al logicii teretre –pozitiviste. Acolo, la CINA CEA DE TAINĂ, s-a depăşit complet realitatea fizică( aşa cum e ea concepută de acea pojghiţă subţire şi lamentabilă a raţiunii, pojghiţă formată de foarte curând în fiinţa umană interioară - foarte curând, în raport cu originile fiinţei spirituale iraţional-sacrale). La CINA CEA DE TAINĂ s-a produs negarea realităţii fizice - transsubstanţierea pâinii şi vinului întru sacralitatea TRUPULUI şi SÂNGELUI CRISTIC( epifanii, dar şi theofanii). CINA CEA DE TAINĂ i-a transcens pe secvenţialii apostoli, organizaţi după sistemul celor 12 zodii - în UNITATEA SPIRITUALĂ A PRIMORDIILOR. Şi transcenderea e un miracol( imperceptibil secvenţial - dar înregistrat, în cel mai avansat caz spiritual - ca miracol unitar, ca negare absolută a “realităţii” şi “normalităţii” fizice).

Tot aşa, legătura legionară e una metafizică, având ca finalitate atât transcenderea ( cei care se unesc în cercul zodiacal devin entităţi profund spiritualizate, care au străpuns şi chiar distrus bariera dinspre fizic spre spiritual), cât şi finalitate de transsubstanţiere: moartea iniţiatică esteeuharistia Neamului, murind-împărţindu-se( în zona fixării pietrei filozofale:MUNTELE SPIRITUAL), ei se transformă în Neamul Înviat. Această stare de ÎNVIERE( spiritualizare absolută) va trebui să-i oblige, în veacurile istoriei( viitoare, în primul rând - dar modificând şi viziunea asupra istoriei trecute şi a finalităţii ei), pe membrii Neamului, să fie nu doar martori pasivi, ci ACTANŢI, în cadrul RITUALULUI DE TRANSSUBSTANŢIERE.

(PL, p. 299)”Dar nu ne-am legat împreună cei ce cugetam(s. CZC) la fel, ci acei ce simţeam(s. CZC) LA FEL. Nu cei ce aveam acelaşi fel de a gândi, ci acei ce aveam aceeaşi construcţie sufletească. “ CZC mărturiseşte, astfel, că e imposibil ca o misiune spirituală să fie împlinită cu ajutorul oricui, prin oricine( şi prin orice forţă, de orice natură ar fi ea). O misiune de război obişnuită - şi are nevoie de aleşi - pt. a nu eşua - ALEŞI cu anume calităţi morale şi combative. Darămite misiunea spirituală de reînviere morală a neamului. Criteriul raţional n-are ce căuta: raţiunea este incompatibilă cu metafizicul - pt. că raţiunea luciferică este robită, fascinată - de MATERIE, de aparenţe iluzorii. Pe când metafizicul sfidează Materia - depăşind-o spre nevăzut, spre imperceptibil, spre esenţe. E nevoie de ALEŞI “cu aceeaşi construcţie sufletească”. Cercul CINEI DE TAINĂ A NEAMULUI - pregătit pt. transsubstanţiere - conţine, neapărat, germeni spirituali care pot fi activaţi întru exclusivitatea metafizică. SIMŢIREA pusă în stare de comuniune, iraţionalul activ, dar disciplinat de “rezonabilul”-finalitate - partea activ-spirituală, lava cea mai fierbinte a interiorului uman, călăuzită pe un anume făgaş de scurgere - e singura forţă care poate sfărâma meschinele graniţe, impuse de statuia ZEIŢEI-RAŢIUNII - “aceea pe care o ridicase lumea contra lui Dumnezeu”( e vorba de “isprava” celor mai siniştri soli ai întunericului, autonumiţi, în mod sfidător-luciferic:ILUMINIŞTI). Nu poţi porni în căutarea lui Dumnezeu, în frunte cu un comandant care îl neagă pe Dumnezeu - un comandant nebun, care se închipuie el însuşi Dumnezeu( şi asta s-a întâmplat odată cu scrânteala “umanistă” - începută odată cu sec. XI-XII, ducând la orbirea “renascentistă”, care a prefaţat furia demonică,

atotdistructivă spiritual, “iluministă”). Trebuie ca RAŢIUNEA s-o foloseşti, cu puţina ei tărie, ca pe un SOLDAT , care să se supună poruncilor SIMŢIRII - simţirea fiind COMNDANTUL, în expediţia către metafizic:”Noi, fără a o arunca şi dispreţui(pe Raţiune), vom pune-o acolo unde este locul ei, în slujba lui Dumnezeu şi a rosturilor vieţii.”(PL, p. 299).

Deci: programul însemnând secvenţialitate şi necinste( pt. că , dacă îţi propui raţional ceva, nu poţi avea pretenţii de la atât de aleatoria, nesigura RAŢIUNE, să-şi trădeze”firea” şi să se muleze, etern şi fanatic, peste prevederile secvenţiale ale programului) - nu poate ţine, în acelaşi timp, de zona fierbinte a maximei concentrări spirituale, pt. o finalitate unică, măreaţă, eternă(deci, nechimbată). Nu programul poate ajuta NEAMUL METAFIZIC - ci credinţa însăşi în NEAMUL METAFIZIC şi în RITUALUL ALCHIMIC, care transformă fiinţa şi neamul - în NEAM ÎNVIAT. (Nu program - ci RELIGIE - spune CZC). Iar credinţa presupune credincioşi - adică, ceea ce CZC numeşte “ acei ce aveam aceeaşi construcţie sufletească”(s.a.). Unitatea-comunitatea de simţire - iată cercul nevăzut care conturează CINA DE TAINĂ A NEAMULUI - a transsubstanţierii(morale) a Neamului. Dumnezeu-Simţirea(Intuirea Mistică de Dumnezeu) - acesta este centrul stării de comuniune spirituală.

*

* *

d- DUMNEZEU, HRISTOS ŞI ARHANGHELUL. PSEUDO-DARWINISM ŞI FRANCISCANISM

În toate clipele grele ale vieţii lui pământeşti( şi nu puţine au fost acestea) - şi, mai ales, în cele mai grele clipe ale vieţii sale( cele de la Jilava, dinaintea presimţitului CALVAR) - CZC se întemeiază spiritual pe un singur sprijin de speranţă: ( IJ, p. 25)”Un singursprijin: Dumnezeu şi Maica Domnului.”

Dumnezeul-Mângâietor al Durerii, al suferinţei fără capăt, parcă, de pe coasta MUNTELUI CALVARULUI, durere care face, parcă, ziua mai lungă, durere care face casa-spirit să fie percepută ca o rană deschisă, carne vie: (IJ,p. 24)”Doamne,Doamne, lungă e ziua(...) Doamne, Doamne, atâtea dureri în casa noastră. De atâţia ani.”

Dumnezeu - confundat chiar cu REVELAŢIA MÂNTUIRII, PRIN DURERE, ISPĂŞITOARE A PĂCATELOR LUMII: ( PL, p. 277)”(Când prefăcutul ateu Corbela, de lângă Grenoble, ţăran năucit şi încrâncenat de “luminile” revoluţiei franceze satanice, îl întreabă pe CZC: - “L-ai văzut D-ta pe Christos?”, CZC răspunde: ) “- Nu l-am văzut, dar aşa sunt eu(s.a.): nu te cred pe D-ta care-mi spui că nu există, ci cred şirurile de martiri, cari atunci când erau răstigniţi pe cruce şi li se băteau piroanele în mâini, spuneau: “Puteţi să ne omorâţi, dar L-am văzut.”

Doar martirii sunt credibili, pe Pământ. Ştiind acest lucru, CZC şi-a luat crucea, şi s-a lăsat pironit pe ea, şi a strigat, deodată cu martirii întru Hristos: “Puteţi să mă omorâţi, dar L-am văzut. Am văzut Învierea Neamului Românesc.” Şi astfel , CZC a devenit singura entitate terestră credibilă, din acest scos din fire secol XX.

Vizionarul CZC este croit, de la naştere, din aluatul OMULUI METAFIZIC - omul care nu poate să se încreadă în evidenţele acestei lumi fizice - ci scrutează, caută, cu ochiul Spiritului, orizontul divin al lumii. Orizontul divin al lumii, pt. CZC, se identifică, în ÎNSEMNĂRILE DE LA JILAVA, cu ipostazul Hristos, al sfintei Treimi. CZC îşi dă seama că a fost ales, de către Dumnezeu, pt. Calvarul Mântuirii - prin Revelaţia pe care o are, după auzirea sentinţei judecătoreşti nedrepte - sentinţă care-l condamna, în mod absolut revoltător, pt. TRĂDARE(!) , la 10 ani de muncă silnică - tocmai pe el, pt. trădare - pe el, singurul Spirit Statornic al NR, singurul Spirit Uman care consona cu Spiritul NR, în acele vremuri : (IJ, p. 32)”Deschid din întâmplare cărticica de rugăciuni a Sfântului Anton(de Padova). Se deschide la p. 119. Citesc : “Fă ca să primesc cu linişte orice trimite Dumnezeu, ppricepând că este dorinţa Lui.”

În virtutea misiunii sale cristice pe Pământ, pe care misiune are tot mai multe revelaţii şi semne că i-a fost încredinţată de Dumnezeu - CZC are atitudini de blândeţe franciscană, de înţelegere profundă a Duhului de Viaţă, pe care Dumnzeu l-a turnat în lume şi prin care se exprimă Sfânta Creaţie a lui Dumnezeu. FRANCISCANUL CZC reprezintă capătul de sus al OSIEI SPIRITUALE A LUMII - capătul profund sacral-iniţiatic - căci capătul de jos al OSIEI SPIRITUALE A LUMII e capătul afundat în mlaştina entropiei morale , a războiului a toate către toţi - MLAŞTINA DARWINISTĂ A LUMII. PSEUDO-DARWINISTUL CZC (C.M.,p. 10) şi FRANCISCANUL CZC(IJ) - sunt 2 ipostaze ale aceleiaşi personalităţi spirituale, perfect unitară, în esenţa ei:

“Darwinistul” CZC( aparent darwinist, după cum vom vedea îndată)constată(C.M., p. 10): “În lume oamenii se luptă. Din adâncul mării şi până în înălţimile văzduhului, nu-i decât o luptă, în care animalele se devorează unele pe altele.

În lumea plantelor, în natură, în păduri şi pe câmpii, acolo unde oamenii se duc să guste pacea, nu este în realitate decât o luptă surdă şi necruţătoare, pt. viaţă.

Voiesc să spun că nu există în natură “pacea” pe cari o cântă toţi poeţii şi literaţii, nu există decât o singură realitate, mare, crudă, superbă: războiul.

Neamurile cari înţeleg acest adevăr trăiesc. Celelalte pier.*9 [1] Românii, înconjuraţi de pretutindeni de vrăjmaşi cu pofte mari şi invadaţi înăuntru de duşmani cari îi slăbesc şi le macină sistematic puterile de rezistenţă şi de viaţă, nu vor putea rezista în viitor, decât dacă vor înţelege că pe pământul lor(s.CZC)trebuie să crească soldaţii ca brazii în pădure.

Dela acest adevăr fundamental, şi în această direcţie spirituală trebuie să pornească întreaga noastră activitate.

Viaţa acestei Patrii milenare va fi atunci asigurată.

Pentru viaţa ei. Pentru fericirea ei. Pentru înflorirea ei.

9 [1] * Exact această afirmaţie a fost făcută de NAE IONESCU, în lagărul de la Miercurea Ciuc , conferinţa a IV-a, publicată, în Buletinul informativ, nr. 4-5, aug.-sept.,1940. Dar CZC evoluase, încă din 1936, către FRANCISCANISM şi înţelegere pur spirituală a situaţiei terestre şi a NR (aceasta neexcluzând necesitatea reacţiunii bio-spirituale ferme, în raport cu entităţile ahrimanico-luciferice!) - iar profesorul N.I.rămăsese, oarecum, la un stadiu inferior de înţelegere organică a lucrurilor(deşi există şi dovada creştinismului său absolut sincer şi profund,în Îndreptar ortodox, ,p. 62, Wiesbaden, 1957).

La luptă, deci, cu toţii!”

Lui CZC, de fapt, nu-i place deloc ceea ce vede, ceea ce constată ( ceea ce vede este urmare a CAIN-izării lumii, de fapt, a ahrimanizării profunde a lumii - ceea ce face ca omul să decadă la violenţa instinctuală, bestială - ceea ce face absolut necesară dezvoltarea, la toate fiinţele umane, deci şi la Neamul-entitate istorică, în opoziţie cu Neamul-entitate spirituală - a forţei de reacţie , de natură bio-conservativă) - este SILIT să constate. Ştie că, în acest război generalizat, cosmic, sunt implicate profund forţele luciferice şi cele ahrimanice - dar, pt. binele şi fiinţarea Neamului său Românesc(ca entitate istorică) pentru AFIRMAREA VITALĂ a NR(în istorie, dar şi în Spirit), propune să se ia seama de această realitate. Firea profundă a lui CZC nu acceptă violenţa, decât în sensul ei cel mai rarefiat şi mai înalt metafizic(despărţirea, HOTĂRÂTĂ, a BINELUI de RĂU) - dar, constatând-o în lumea fenomenală, nu are dreptul să nu atragă atenţia Neamului său că, dacă va cădea în capcanele “pacifiste” ale celor mai diabolici şi diabolizanţi agresori din lume(Golemul-Evreul Metafizic, dar şi vecinii...) -- NR va pieri. NR nu trebuie, în nici un caz, să devină agresor al altor neamuri (luciferizându-se) - dar NR, având MISIUNE, trebuie să nu fie naiv, să

Fie pregătit spiritual, potenţial, pt. a face faţă oricărei agresiuni(sau diversiuni spirituale - de fapt, antispirituale) luciferice sau ahrimanice. NR nu trebuie să accepte nici un pact cu Satan sau Lucifer - dar să fie pregătit să le răsoundă, ferm şi prompt, lui Satan şi Lucifer. Să-şi organizeze, NR, autoapărarea spirituală. Înarmarea spirituală a NR ţine tot de tărâmul metafizic - dar raportată la aspectul fenomenal al existenţei lumii. Înarmarea spirituală a NR trebuie să fie pur defensivă - o defensivă de tip vegetal(împotriva metaforei, din anii ’80, a Anei Blandiana, prin care popor vegetal ar însemna popor degenerat prin pasivitate - CZC propunea, la Brăila, în 1930 - un popor vegetal ca popor în stare de veghe activ-spiritulă, un popor care-şi strânge, la “poalele” fiinţei sale de popor vegetal activ-spiritual, toate forţele cosmice , într-o sinergie a veghii spirituale:

(CM,p. 10)”Respingeţi, cu îndărătnicie, toate falsele teorii ale falşilor apostoli umanitarişti şi pacifişti, care tind să vă desarmeze sufleteşte(n.m.: aici e problema: NR să nu piardă, din naivitate şi credulitate neînţelepte, acele arme sufleteşti pe care Dumnezeu le dă, spre apărarea fiinţei arhanghelice, oricărui Neam - să nu piardă perspectiva spirituală asupra propriei MISIUNI, ca Neam).”

Subliniem, pt. a nu ştiu a câta oară, în această carte: CZC priveşte totul prin ochii vizionarului, al omului metafizic, al omului cu cele mai profunde şi mai concentrate forţe spirituale, sinergice cu Spiritul NR. CZC este o fiinţă profund cristică, ajungând, în evoluţia ei spirituală pe Pământ, să se identifice, la un moment dat, cu forţele cristice şi cu traseul soteriologic de tip cristic. Deci, în nici un caz CZC nu laudă “răsboiul” distructiv - în acest şir de 3 atribute: (realitate) mare, crudă, superbă.

CZC constată realitatea lumii căzute ( postparadisiace, nostalgice, dar, în acelaşi timp, trufaş, agresiv-luciferizată). CZC doreşte rezistenţa spirituală a NR, pt. a merita reîntoarcerea în Paradis, prin sinergia acţiunii poporului, cu acţiunea Arhanghelului(ocrotitor al NR). El spune despre desbinarea naturală, ca despre efectul autodistructiv al păcatului adamic, şi apoi al păcatului lui CAIN.

Aceasta e realitatea metafizică a lumii postparadisiace. E o realitate MARE( căci e cosmică), este CRUDĂ( căci nu se înscrie în legile originare, ale armoniei dumnezeieşti, din starea paradisiacă) - şi este SUPERBĂ( dar tot în sensul metafizic: REALITATE VINOVATĂ DE SUPERBIE, de ÎNGÂMFAREA LUCIFERICĂ - distructivă spiritual, căci îndepărtează lumea de starea originară - paradisiacă).

Lucifer, în ceastă lume dezbinată, a primit de la Dumnzeu un răgaz de cvasi-stăpânire(iluzorie) , de cvasi-autoritate(aparentă). De ce? Tocmai pt. a întări, din punct de vedere spiritual, pe adversarii lui Lucifer - pe acele entităţi care-şi doresc revenirea-reintegrarea în starea paradisiacă: “neamurile care înţeleg acest adevăr trăiesc. Celelalte pier.” Da: cine percepe semnificaţia divină, fortifiantă spiritual, a epocii de cvasi-autoritate luciferică pe Pământ - va ceda spiritual şi va fi absorbit de forţele nu doar luciferice - va ajunge chiar să se supună, în spirit, înjositoarelor forţe ahrimanice şi asuras-ilor.

Încă o dată: CZC nu părăseşte o singură clipă din vedere RĂZBOIUL METAFIZIC, contra RĂULUI. Pt. a înfrânge RĂUL, trebuie să fii puternic din punct de vedere spiritual. Pt. a fi puternic spiritual, trebuie să ştii să deosebeşti RĂUL din lume. Pt. a-l deosebi - trebuie să fii în stare de luptă permanentă cu RĂUL.*10 [2] 11 [3] Cine face greşeala fatală de a produce SINCOPA LUPTEI CONTRA RĂULUI, cine cade în “mreaja pacifistă” a Satanei( adică pică în capcana NONDIFERENŢIERII MORALE a lumii) e pierdut: NR are vrăjmaşi ahrimanici puternici şi înăuntru(STÂRPITURA MORALĂ), şi înafară(forţe invadatoare ahrimanice, cu pofte distructive imense : iudeo-masoneria, bolşevismul, liberalismul etc.).Asaltului sistematic, agresiunii sistematice din partea forţelor ahrimanice trebuie să li se răspundă, din interiorul spiritual (“cuibul” spiritual) al NR, prin întărire spirituală, prin antrenament continuu, permanent, în scopul întăririi spirituale. VIITORUL( se înţelege, cel metafizic-paradisiac, ÎNVIEREA NEAMULUI) - e posibil doar prin perpetuitatea şi prin globalitatea cât mai mare a angajării în lupta metafizică. BRAZII DIN PĂDURE ( metafora defensivei dârze, lucide, a veghii perpetuizate contra Satanei) au, sub rădăcini, pământul şi stânca muntelui - au sub ei rezultatul URCĂRII-ÎNĂLŢĂRII, al traseului spiritual al GOLGOTEI: BRAZII SUNT HRISTOŞII NEAMULUI. Bradul presupune ascensiunea, prin suferinţă iniţiatică, a MUNTELUI - oţelirea, prin suferinţă, a armei defensiv-ofensive(VEGHE SPIRITUALĂ) - cu finalitate soteriologică.

Doar prin PATRIA BRAZILOR GOLGOTICI se poate ajunge la PATRIA MILENARĂ (în limbaj metafizic: patria-paradis, etern -spirituală), la Viaţa(Spirituală) a Patriei, la Fericirea(împlinirea spirituală) a Patriei. Altfel, fără”răsboiul” , ca stare de veghe spirituală perpetuizată, prin care se răspunde, în fapt, agresivităţii darwinist-materialiste, înjositoare, a demonismului lumii - şansa soteriologică a NR scade şi, apoi, firesc, dispare.

Încă o dimensiune necesară a RĂZBOIULUI METAFIZIC:”La luptă, deci, cu toţii”(s.a.) - subliniază necesitatea solidarităţii metafizice, întru apocatastază.

Sintagma “dreptul la proprietate”, care se sprijină pe forţă - nu are un singur înţeles: nu înseamnă, doar, că dacă vrei să stăpâneşti pământul ţării, trebuie să fii agresiv. Ba, chiar semnificaţia metafizică contrazice aparenţa: e vorba de proprietetea asupra Spiritului Neamului - şi, într-adevăr, nu STÂRPITURA MORALĂ are această proprietate, ci EROUL SPIRITUAL AUTOSACRIFICIAL.

M-am mirat, am fost foarte confuzionat şi, chiar, revoltat, de slăbiciunea(eu îi ziceam”blegie”) luptei din munţi a legionarilor, după instaurarea comunismului şi a ruşilor invadatori în România: de ce nu-şi ucideau vrăjmaşii? De ce atâta caraghioasă

10 [2]

11 [3] Cf. FAUST BRĂDESCU - VIZIUNEA INTEGRALĂ A REVOLUŢIEI LEGIONARE, Ed. Majadahonda, Buc., 1997, p. 277: “Corneliu Codreanu a fost singurul om politic care a trecut la acţiune, pt. a scoate omul din ciclul infernal al prăbuşirilor(s.a.).”

mărinimie - care friza absurdul şi semăna cu neputinţa - în condiţiile în care, orice legionar prins de trupele de securitate comunisto-bolşevică şi de comisarii ruşi, era un legionar mort?

Abia mai târziu, foarte târziu, am înţeles: legionarii erau, înainte de orice, creştini. Ei:

a- răspundeau agresiunii, totdeauna doar răspundeau, niciodată nu provocau, în mod exhibitoriu, agresiunea - pt. că starea metafizică paradisiacă necesită FORŢĂ SPIRITUALĂ, pe care să i-o opui, să i-o arăţi Satanei - spre a-l determina să facă un pas înapoi. Dac-ai ucide, în mod ofensiv - n-ai ace decât să fii o altă forţă satanică. Răspunsul arăta adevărata forţă - care s-ar putea traduce astfel:”pot să te ucid oricând, dar îţi sunt superior ţie, Satan, tocmai pt. că pot oricând să te ucid, DAR NU O FAC - căci, în plus faţă de tine(un plus incomensurabil) am generozitatea de a nu o face.” Generozitatea cruţării fizice a adversarului e adevărata forţă spirituală(dar aceasta după ce, necruţător, l-ai recunoscut ca făcând parte din zona RĂULUI, l-ai demascat şi delimitat de zona BINELUI);

b- se făceau simţiţi şi prezenţi, ca forţe distincte, prin detaşare (de adversar) permanentă pe teren, prin retragere la limita zonei de contact cu adversarul - tocmai pt. ca să ofere mulţimii speriate a civililor MODELUL ALTERNATIV MORAL. Păreau că spun: “Uitaţi-vă la cei satanizaţi, uitaţi-vă şi la noi, luptătorii cruciaţi, Cavalerii Cruciaţi - şi alegeţi atitudinea morală(personală sau colectivă), conform liberului arbitru, hotărât de divinitate.” Cavalerii legionari se instituiau, deci, în MODELE MORALE ALE NEAMULUI(din spiritualitatea lui, către istorie) - alternativa divină, în raport cu starea ahrimanică, în care începuse să se scufunde NR.

II – Capătul de Sus al OSIEI SPIRITUALE A LUMII este singurul real(metafizic), singurul în care se situează, cu adevărat, CZC: atitudinea franciscană, de milă şi înţelegere, nesfârşite şi profunde, faţă de VIAŢA(DUHUL VIEŢII), până la adâncimea insondabilă a regnurilor(nu o milă de circumstanţă, mimată).CZC este, funciarmente, incapabil de violenţă ne-metafizică(inclusiv cazul MANCIU). Priveşte, rogu-te, cititorule, scrisorile adresate de CZC lui N. IORGA(Anexe la IJ, pp. 78-80). Oricare OM (fizic, nu metafizic) l-ar fi pedepsit cu vorbe grele(în sensul uman al acestor cuvinte) pe N. IORGA, pt. incalificabila trădare spirituală, faţă de Spiritul NR: zdrobirea comerţului legionar, cu totul în dispreţul legii - vom vedea, spre finalul acestei cărţi, însemnătatea crucială a comerţului legionar, în ZONA METAFIZICĂ - calomnierea şi prigoana sălbatică, ordonate de N. Iorga şi de patriarhul Miron Cristea, împotriva tuturor legionarilor lui CZC.

Ei bine, CZC nu e capabil decât de nişte vorbe care, care pt. un cititor fără calităţi intuitiv-metafizice, sunt ridicole(cel puţin azi, când nimeni nu mai face”caz” de cinste şi onoare...):”Eşti (D-le Profesor N.Iorga) un incorect. Eşti un necinstit sufleteşte.”

Şi asta, după ce spusese:”Ei bine, nu mai pot.” Aceasta înseamnă că, din punct de vedere metafizic, “contraatacul” spiritual al lui CZC ESTE DE LIMITĂ: AR FI TĂCUT, AR FI RĂBDAT, DAR S-AU DEPĂŞIT TOATE LIMITELE MORALE. Din punct de vedere legionar-moral-spiritual, din punctul de vedere al Cavalerului Moralei Cristice - a fi INCORECT şi NECINSTIT SUFLETEŞTE sunt epitetele metafizice cele mai grele.De neşters dintr-un cuget cu predispoziţii metafizice. Şi CZC nu-l ameninţă pe N. Iorga decât cu lipsa de opunere - şi cu privirea metafizic-mustrătoare: (IJ, p. 79)”Nu întâmpina nici Dvs., Domnule Profesor Iorga, şi nici ceilalţi toţi cari v-aţi asumat răspunderea unei sângeroase şi nedrepte opresiuni, nu numai nici o violenţă, ci nici măcar o opunere.”(s.CZC).

Dar de acum şi până voi închide ochii, Domnule Iorga, şi după aceea, te voiu privi aşa cum meriţi.”

PRIVIREA MORAL-CRISTICĂ, din eternitate, (şi după ce va închide ochii) este suprema mustrare - de fapt, sancţiunea excluderii, cu paloş arhanghelic de foc, din zona sacrală. N.Iorga nu mai merită , de la Spiritul NR, reintegrarea în starea soteriologic-paradisiacă.

Fie şi doar acest exemplu, cu totul extraordinar în sine, de atitudine spirituală - şi te va convinge, sper, cititorule, că:

CZC n-a ştiut nimic( ante factum) despre suprimarea fizică( deşi ritualică) a lui STELESCU şi DUCA. Aceste fapte au fost comise, după opinia mea, de către legionari exoterici, iar nu de către legionari esoterici. Cazul VERNICHESCU ţine de scuritatea interior-spirituală, de igiena interioară, ale Legiunii - trădarea din interior fiind catastrofală pt. Legiune( de altfel, şi pt. ţară), dar şi de impulsivitatea unui prea tânăr IONEL MOŢA;

Cazul MANCIU este cazul de legitimă apărare CAVALEREASCĂ(ofensa nu trebuie tolerată, înjosirea, din partea torţionarului, trebuie stopată, în numele JUSTIŢIEI ETERNE DUMNEZEIEŞTI. Vom mai reveni asupra cazului MANCIU.

Să revenim la FRANCISCANISMUL lui CZC:

a- (IJ, p. 35)”Primească Dumnezeu şi suferinţa, spre binele, spre înflorirea neamului nostru.

Durere lângă durere, chin lângă chin, suferinţă lângă suferinţă, rană lângă rană, pe trupuri şi în suflet, mormânt lângă mormânt, aşa vom ajunge...”

b- (IJ,p. 45)”Azi dimineaţă a zburat primul pui de vrăbioară din cuibul de la geamul meu... Câtă emoţie, cât tremur pe el... Primii paşi şi primul zbor în viaţă. Câtă grijă, câtă bucurie pe mama lui. E plină bolta de chemările ei, de îndemnurile ei. Numai ciripit. Mergi cu mine, dragul meu, în sfânta libertate.

De câteva ziele, pe aici, prin celulă, umbla o lăcustă verde. Când mă culc, se apropie de aşternutul meu. Aseară voia să se aşeze pe cap. Am încercat să o alung. Ea s-a speriat, a făcut un salt şi a dispărut. Azi dimineaţă am găsit-o turtită sub rogojină. Am ridicat-o şi am îngrijit-o timp de o oră. I-am dat apă, peste care am pus praf de zahăr. A băut. S-a refăcut şi a zburat afară.”

c- (IJ,p. 27)”Aseară am avut un musafir. Când a venit să-mi aducă mâncarea, s-a stecurat printre picioarele plutonierului un câine. După ce m-a închis la loc, el a ieşit de sub pat.

A mâncat cu mine. I-am dat din ce am avut şi s-a săturat.

Am vorbit cu el şi s-a culcat jos pe ciment. M-am întins şi eu pe rogojina mea. I-am făcut semn să se urce sus. S-a urcat şi s-a culcat lângă mine, după ce m-a lins pe mână. O fi vreun semn de noroc pt. mine.

A stat cuminte.Simţeam alături răsuflarea unei fiinţe.

Pe la miezul nopţii a voit să iasă afară. L-am ridicat la geam şi, printre gratii, a plecat.”

Să ne amintim:”Pax et bonum.” - Pace şi bine (parola franciscană, deviza celui mai smerit ordin călugăresc catolic).

Apoi: rugăciunile Sfântului Francisc, în cadrul procesului mistic IMITATIO CHRISTI - până când i-au apărut, în locurile ştiute (palme, tălpi şi sub coastă), stigmatele lui IISUS.

Mustrarea lupului care alunga căprioara. Dragostea infinită, până la contopirea cu regnurile. Convorbirea cu păsările şi copacii. Rugăciunea către Soare: ”Cântecul Fratelui Soare.” Răscumpărarea mieilor, pt. a nu fi sacrificaţi - pt. că uciderea vieţii este echivalentă cu RE-RĂSTIGNIREA MIELULUI-IISUS.

Ce observăm la CZC ? Dispoziţia senină pt. suferinţă şi moarte, pt. dobândirea stigmatelor cristice, pt. autosacrificiu - toate, în numele entităţii metafizice NR ( dar şi în numele entităţii metafizice a BINELUI, din omenirea întreagă, vie spiritual).

Emoţie fără limite pt. primul zbor, din cuibul de la geamul închisorii, al puiului de vrabie. Este emoţia-sinecdocă, pt. CUIBUL ZBORULUI SPIRITUAL-LEGIONAR. Emoţia-sinecdocă pt. INIŢIEREA ÎNTRU LIBERTATE, în cuibul spiritual-legionar.

Iubire fărp limite - şi luptă îndârjită pt. DUHUL DE VIAŢĂ, al lui Dumnezeu: a îngrijit lăcusta strivită sub rogojină, a suflat şi i-a împărtăşit duhul său de viaţă, pt. a-i transmite sfinţenia vieţii din el : CZC se îndârjeşte să apere şi să contamineze întreaga lume cu duhul dumnezeiesc de viaţă.

Pasiunea lui CZC pt. ÎNVIEREA şi ÎNĂLŢAREA către cer, către viaţă şi libertate, a celor mai umile dintre formele create de Dumnezeu: VRABIA, LĂCUSTA, CÂINELE - pe care îl ridică la geam şi-l saltă PRINTRE GRATII, să-l ajute să spargă bariera spre libertate. Vorbeşte cu câinele şi-l convinge să vină, de pe cimentul rece, ca semen întru Creaţia Divină, al lui CZC, pe rogojina-insulă de căldură vitală. Ascultă şi înţelege ciripitul mamei-vrăbii, care-l cheamă spre cerul-zbor pe puiul-vrabie, spre SFÂNTA LIBERTATE DUMNEZEIASCĂ. Câte descântece de viaţă şi libertate-înviere nu va fi adresat-împărtăşit CZC lăcustei strivite, pt. a o TRANSFIGURA: din strivită-turtită, să revină la forma originară, să se împărtăşească din apa vitală (vinul vieţii) şi din zahărul-BINE - pt. ca, apoi, SĂ ZBOARE . ZBORUL, CERUL, SOARELE - toate, întru DUHUL UNIVERSAL DE VIAŢĂ AL LUI DUMNEZEU. CZC îmblânzeşte lupul din câine şi devine FRATELE LUPULUI întru armonia paradisiacă - devine FRATELE VRĂBIEI şi FRATELE LĂCUSTEI - întru ZBOR. Şi zborul este METAFORA DIVINĂ A ÎNVIERII SPIRITUALE.

Da, durere lângă durere, întru universala FRĂŢIE A DUHULUI DUMNEZEIESC DE VIAŢĂ - duc la Golgota, Muntele Tramsfigurării. Chin lângă chin, suferinţă lângă suferinţă, rană lângă rană - se creează un ALT TRUP: TRUPUL-RANĂ, TRUPUL –SÂNGE SACRU - se numeşte HRISTOS Mormânt lângă mormânt - solidaritate a iniţiaţilor cristici, după moartea iniţiatică: conduc la ÎNVIERE SPIRITUALĂ.

*

* *

Simt aici nevoia, cititorule, pt. a te apropia mai mult de sentimentul că adevăratul CZC nu ţi-a fost cunoscut, dar îţi poate fi, oricând, APROAPE, îţi poate deveni, oricând, INTIM CUNOSCUT - simt nevoia să ne oprim puţin. Să facem un scurt popas asupra învăţăturii duhovniceşti a lui FRANCISC DIN ASSISI şi asupra figurii spirituale a lui ANTON DE PADOVA - ale cărui scrieri îl însoţesc pe CZC în închisoarea Jilava, înainte de inexorabilul sfârşit, înainte de CRUCIFICARE.

ANTON DE PADOVA*12 [4] nu numai că primeşte haina ordinului franciscan ( cu această ocazie şi-a schimbat numele de FERDINAND, în ANTON - prpbabil de la grecescul ANTHOS=FLOARE, simbol al curăţeniei spirituale desăvârşite, la care râvnea şi la care a ajuns) - dar a fost chemat la sine de însuşi Sf. FRANCISC, care l-a numit, în taină, “episcopul lui” - rugându-l să-i îndrume pe fraţi (membrii ORDINULUI FRAŢILOR MINORI, sau ORDINUL I franciscan - întemeiat în 1209), în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. ANTON DE PADOVA (portughez de origine) îşi împlineşte misiunea dată de FRANCISC DIN ASSISI, avându-şi centrul de acţiune spirituală într-o mânăstire din Romagna : cuvântul său “va ridica în picioare mase imense de creştini, adormiţi în indiferenţă sufletească şi îndârjiţi în lupte fratricide. La cuvântul lui ANTON se risipeşte rătăcirea din minţi şi ura din inimi.” Locaşul de meditaţie şi sălaşul său au fost crengile unui nuc bătrân, din preajma oraşului Padova. La moartea lui ANTON DE PADOVA, petrecută la mânăstirea Arcela, în 13 iunie 1231(Anton avea doar 35 de ani) - clopotele din Lisabona sa natală, “fără a fi trase de cineva, au început să sune, cutremurând inimile, care au simţit că FERDINAND al lor a ajuns pe culmea de la hotarul dintre pământ şi cer.”

FRANCISC DIN ASSSISI*13 [5] , îndrumătorul şi părintele spiritual al lui ANTON DE PADOVA - a dezvoltat o învăţătură creştină de un esoterism inegalabil în întreaga biserică creştină. FRANCISC a fost un atât de profund trăitor al spiritului cristic, încât, prin modelul său, a cutremurat zdravăn temeliile instituţiei-biserică - instituţie care se depărtase mult de originaritatea spirituală cristică, încă de pe atunci.

FRANCISC porneşte de la 2 premize de bază:

a- UNITATEA INDISOLUBILĂ A CREAŢIEI - de unde trage concluzia UNITĂŢII NECESARE A TUTUROR REGNURILOR;

b- Această unitate, la rândul ei, este cauzată de faptul că NE AFLĂM( ÎNTRU ETERNITATE, FĂRĂ NICI O ÎNTRERUPERE OBIECTIVĂ) ÎN PARADIS). Omul , de la natură, este bun. Şi nu doar bun: DUMNEZEUESC DE BUN, este însuşi chipul BINELUI. Dar nu singur - ci împreună cu întreaga Creaţie divină. Numai că (folosind spusele lui Jorge Luis Borges, din ROZA LUI PARACELSUS) - noi, oamenii, nu ştim că suntem în paradis: “Crezi, oare, că prăbuşirea constă în altceva decât în a ignora faptul că ne aflăm în paradis?”*14 [6] 15 [7] Noi, oamenii, n-avem minima luciditate, pt. a realiza faptul că Paradisul e starea noastră normală, neîntreruptă OBIECTIV. Subiectiv, însă, noi, oamenii, facem totul pt. a îndepărta de

12 [4] *-VIEŢILE SFINŢILOR, Arhiepiscopia Romano-Catolică –Bucureşti,1992, vol. I, p.261.

13 [5] KARNABATT, VIAŢA SFÂNTULUI FRANCISC DIN ASSISI ŞI COMUNITATEA FRANCISCANĂ, 1974.

14 [6] *-J.L. BORGES, CARTEA DE NISIP, Univers, 1983 - povestirea ROZA LUI PARCELSUS.

15 [7]

simţirea noastră (prin orbirea produsă de păcate, în general, şi de ignoranţă şi tembelism, în special), STAREA DE PARADIS. Unul dintre păcatele capitale ale omenirii este complacerea încrâncenată în ignoranţa-orbire. Sărăcia voluntară trebuie să devină forţa de desprindere din capcana Materiei.

Singurul efort demn de om, pt. a putea recupera percepţia STĂRII DE PARADIS(ca percepţie permanentă, din partea spiritului uman) este efortul de a fi bun. Dar bun , în sensul cel mai profund şi mai globalizator: să fie re-armonizatorul tuturor regnurilor, întru refacerea UNITĂŢII SACRE A LUMII - să fie de un altruism autosacrificial deplin , iubind duhul sfânt al vieţii, într-o atât de profundă măsură, încât să fie oricând gata de autosacrificiul euharistic. MILA lui FRANCISC depăşeşte total limitele terestru-raţionale, este o dimensiune mistică, cu funcţie soteriologică, a fiinţei umane. Prin mila-împărtăşanie de bine, prin mila-înfrăţire cu toate secvenţele Creaţiei - pt. a întoarce totul la unitate şi unitaritate. La fel este şi MILA lui CZC: sensul ei depăşeşte, cu mult, sentimentul de compătimire - şi trece în extazul autosacrificial euharistic ( a se vedea, spre pildă, ÎNVIEREA LĂCUSTEI).

Mila mistică franciscană înseamnă efortul neprecupeţit de a înfrăţi întru Spirit toate elementele Creaţiei divine. Din acest punct de vedere, înfrăţirea lui FRANCISC:

I- transcende sexualitatea (factor separator, centrifugal) , în sfinţenie, ca stare paradisiacă de androginitate: a se vedea frăţia spirituală a SFÂNTULUI FRANCISC cu SFÂNTA CLARA(fostă, în zona laic-profană, Clara Scifi), din care frăţie spirituală a luat fiinţă al II-lea ORDIN FRANCISCAN, pt. femei – ORDINUL CĂLUGĂRIŢELOR CLARISSE;

II – determină cea mai iraţională şi mai grandioasă, cea mai profund esoterică frăţie: FRĂŢIA CU MOARTEA ( după ce a compus textul şi melodia pt. CÂNTECUL FRATELUI SOARE, deoarece medicul i-a spus lui FRANCISC că nu mai are mult de trăit, FRANCISC a adăugat strofa:”Lăudat fii Tu, Domnul meu, de sora noastră, moartea cea trupească, de care nici un om viu nu poate scăpa”. Sora MOARTE va veni la el în seara zilei de 3 octombrie 1226.

Semnificativă este şi dorinţa lui FRANCISC de mântuire, prin Sinele său spiritual atotarmonizator - a celor consideraţi de instituţia bisericii creştine drept “blestemaţi”, “nedemni de pământ sfânt”: SINUCIGAŞII şi CONDAMNAŢII LA MOARTE. SFÂNTUL FRANCISC a cerut ( dar instituţia bisericească , opacă total la spiritualismul cu adevărat cristic, reintegrator, al SFÂNTULUI FRANCISC, nu i-a respectat, postum, voinţa ultimă) - a cerut să-i fie îngropat trupul “pe Colina Iadului, unde erau îngropaţi sinucigaşii şi condamnaţii”. În ceea ce face SFÂNTUL FRANCISC nu e nici urmă de ipocrită sau naivă smerenie: SFÂNTUL FRANCISC a dovedit, prin împingerea lui IMITATIO CHRISTI (prin efort spiritual de maximă concentrare) până la dobândirea, miraculoasă, a stigmatelor trupeşti ale lui Hristos - că are conştiinţa forţei lui spirituale supramundane, dobândite printr-o iniţiere deosebit de aspră şi tenace. S-a conformat total semnificaţiei numelui său : FRANCISCUS=LIBER,CURAJOS, CINSTIT, FĂRĂ ASCUNZIŞURI. “Il poverello” (SĂRĂCUŢUL) a avut forţa de a se lupta cu paspa Inocenţiu al III-lea, pt. a dobândi dreptul de a predica întoarcerea la adevărata trăire a Sfintei Evanghelii. SFÂNTUL FRANCISC porunceşte în REGULA ET VITA FRATUM MINORUM(Regula şi viaţa fraţilor minori) “ruptur totală cu dragostea faţă de bunurile materiale şi logodna solemnă cu “Domniţa Sărăcie”. SFÂNTUL FRANCISC devine, astfel, cel mai înverşunat şi mai esoteric CAVALER AL SĂRĂCIEI. Sărăcia voluntară este semnul victoriei spirituale asupra capcanelor DEMONULUI-MATERIE. Prin aceasta, spiritualizarea lui FRANCISC a crescut imens, impunând respect (şi chiar teamă mistică) Papei, care, când i s-a împotrivit SFÂNTULUI FANCISC şi

REGULAMENTULUI său, a avut un vis-revelaţie:” a văzut în vis cum biserica Lateran, CAPUL ŞI MAMA TUTUROR BESERICILOR, era aproape să se dărâme, când un om mic de statură, îmbrăcat foarte sărăcăcios, încins cu o frânghie, a sărit din întuneric şi, cu umărul, a sprijinit turnul înclinat şi apoi l-a readus la locul său. Privind cu atenţie, Papa a descoperit trăsăturile feţei SĂRĂCUŢULUI, cu care vorbise în ajun.”

Smerit, dar inflexibil, când e vorba de datoria faţă de spiritul cristic. Blând, infinit de blând( până la a fi socotit “slab de minte”), sărac până la ultima limită a desprinderii de materie, dar, tocmai de aceea, de o forţă inegalabilă de penetrare în zona sacralului. Esoterismul învăţăturii-trăire franciscană ( trăire efectivă a Evangheliilor) scandalizează, şi în zilele noastre, instituţia-biserică creştină.

Cred că nu ţi-a fost greu, cititorule, să faci singur, cu mintea ta, comparaţiile şi paralelismele fireşti între învăţătura şi trăirea franciscană - şi învăţătura şi trăirea legionară. CZC merge hotărât pe linia franciscanismului(smerit, dar puternic, inflexibil , când e vorba de datoria faţă de spiritul cristic - puternic prin forţele dobândite graţie iniţierii spirituale, CAVALER AL SĂRĂCIEI, CAVALER AL AUSTERITĂŢII MORALE, de o intransigenţă morală care-i descurajează pe mulţi*16 [8] - dar înspăimântă pe însuşi Întunecimea Sa: RĂUL:

CZC este franciscan în duh şi atitudine, atât prin atitudinea menţionată în paragrafele de mai sus, atitudine de voinţă rearmonizatoare a regnurilor( trimiţând, pe verticală, spre LIBERTATE-DUMNEZEU, fiinţele mărunte, dar miraculoase prin fiinţa şi fiinţarea lor înseşi: lăcusta, vrabia, câinele), cât şi prin împărtăşirea duhului de viaţă cu duhul tuturor vietăţilor, ca la o CINĂ DE TAINĂ cosmică;

CZC este franciscan şi prin înţelegerea esoterică a autosacrificiului şi a morţii: şi pt. CZC, şi pt. iniţiaţii săi din ECHIPA MORŢII - moartea devine SORA MOARTE;

CZC este franciscan prin atitudinea de veghe şi combativitate exemplară faţă de RĂU: CZC , ca şi SFÂNTUL FRANCISC în sec. 12-13, se instituie în MODELUL MORAL, în RĂZBOINICUL-ARHANGHEL, care luminează sec. X(şi pe următoarele).

Scopul misiunii SFÂNTULUI FRANCISC este cosmic. Gândindu-ne la faptul că orice Arhanghel este finţă divin-cosmică şi că Neamurile care vor veni la Tronul Divin sunt entităţi cosmic-divine - putem spune, fără greş, că misiunea pt. ÎNVIEREA NEAMULUI ROMÂNESC , spre înfrângerea RĂULUI METAFIZIC şi biruinţa BINELUI METAFIZIC, a lui CZC, este cosmic-divină, decurgând direct din spiritul franciscan, aducător de armonie divină, întru BINE: PAX ET BONUM.

*

* *

(SSI, p. 12)”Desfrâu, destrăbălare, decadenţă morală, cu aparenţă chiar de strălucire... în marş triumfal.

16 [8] *- E. CIORAN nu greşea, probabil, prea mult, când spunea, în 1940, retrospectiv: “(CZC) depăşise limitele României. Însăşi mişcării i-a propus un mod de viaţă care întrece rezistenţa românească. A fost prea mare. Înclinai uneori a crede că el n-a căzut din conflictul cu un besmetic, ci din conflictul cu micimea noastră” - adăugând, însă:”Nu e totuşi mai puţin adevărat că epoca de prigoană a scos la iveală caractere pe care cea mai încrezătoare utopie nu le-ar fi putut bănui.”

Strălucirea aceasta nu ne-a putut orbi. Căci noi ştim că şi putregaiul străluceşte. .”

(CM, p. 208)”Am observat, în ultima vreme, cu ocazia propagandei electorale, că legionarii au o atitudine curtenitoare eeplasată, faţă de doamne şi domnişoare.

(...)Acest cod(n.m.:al manierelor elegante) a ieşit dintr-o lume care, neavând ce face, îşi pierde vremea făcând curte la doamne şi domnişoare. Din această lume au ieşit afemeiaţii zilelor noastre , cu formule excesive de politeţă, în dosul cărora , însă, nu există pic de respect(s. CZC) pt. femeie şi pt. mamă.

(Legionarul) respectă femeia şi, mai cu seamă, mama.

Este sobru cu orice femeie şi nu alunecă pe panta curtoaziei şi a complimentelor neserioase, pe care trebuie să le lase în seama salonarzilor, cu care nu putem avea nici o înrudire.

Un nou cavalerism, legionar, de bună cuviinţă şi respect, fără prea multe sărutări de mână şi giugiuleli, trebuie să ia locul vechilor cavaleri cari, sub perdeaua manierelor elegante, au adus societăţii mai mult rău decât bine.”

Numai un individ de rea-credinţă sau complet idiotizat de diversele fluxuri ale propagandei polică n-ar remarca faptul că CZC nu numai că aprobă buna-cuviinţă, (pornită din bunul-simţ) - ci face din buna-cuviinţă adevărată, baza moralei umane, în noua lume spiritualizată. CZC insistă asupra necesităţii imperioase ca între sexe să nu existe ipocrizie şi lipsă de respect, să nu existe un formalism, care să ascundă intenţii promiscue, libidinozităţi respingătoare: seriozitatea pe care o cere CZC nu e nici pe departe îndemn la îndepărtarea jignitoare( sau ruşinos-neputincioasă) faţă de femeie - ci, tocmai dimpotrivă, este invitaţia la respectul adevărat, esenţial, pe care orice om îl datorează FEMEII şi MAMEI - ca izvor al vieţii şi al frumuseţii spirituale. Ultimele rânduri ale cărţii PENTRU LEGIONARI sunt închinate TOCMAI MAMEI.

Este, implicit, un îndemn către FEMEIE, să se respecte pe ea însăşi - refuzând superficialitatea şi destrăbălarea, şi apropriindu-şi sinceritatea şi bunul-simţ, moralitatea - calităţi care o fac demnă de respect, demnă de a naşte, creşte , educa - noua generaţie, cea legionar-arhanghelică, de eroi spirituali.

În acest punct, CZC se distanţează de franciscanism: pt. CZC, sexualitatea e lăsată de Dumnezeu pe Pământ. Dar nu ca izvor al decăderii, prin exclusivitatea cultivării plăcerii fizice - ci ca sprijin al Spiritului, în evoluţia sa, pe planeta Pământ. Femeia-camarad al bărbatului, femeia sinceră şi morală, femeia-mamă şi bună educatoare a unor viitoare generaţii, de copii crescuţi în familii solide, cu morală solidă - iată temelia societăţii noi, având ca scop ÎNVIEREA NEAMULUI.

CZC ştie că lumea poate fi stăpânită( temporar, evident) de către slujitorii luciferizaţi, ai iudeo-masonilor, în 2 moduri:

I- prin împingerea oamenilor spre obsesii înjositoare, cum ar fi obsesia sexuală - împingere spre dezmăţul sexual istovitor, atotacaparator (în ce priveşte energiile vital-biologice) şi distructiv(în ce priveşte energiile spirituale) - sau

II- prin autoritate hipertrofiată(de tipul instituţionalizării poliţiei politice). Ei bine, franciscanul- CZC propune, între AUTORITATE şi LIBERTATE-LIBERTINISM :

DRAGOSTEA - iar între DICTATURĂ şi DEMOCRAŢIE: ECUMENICITATEA NAŢIONALĂ, bazată pe eros-agape( erosul de tip cristic).

IUBIREA RE-ARMONIZATOARE - a oamenilor, a lumii. E absurd să crezi în aşa ceva, având în vedere aspectul aparent total imoral al lumii sec.XX. Dar, pt. că CZC se dovedeşte, pe de o parte, un observator de maximă luciditate al societăţii umane - iar, pe de altă parte, un vizionar tenace - ne punem , TREBUIE să ne punem întrebarea, cu nelinişte, speranţă şi înfrigurare: dacă, totuşi, vizionarismul lui CZC a străpuns vălurile iluziei temporale - şi a întrevăzut LUMINA - forţa spirituală mistică, având(pt. noi) o evoluţie mundană secretă, ascunsă sub crusta de iluzii, oferite, cu dărnicie, ochiului şi sufletului nostru, de Satan?

Sfântul AUGUSTIN spune: “credo quia absurdum” - CRED TOCMAI PT. CĂ E ABSURD. Căci strădania Satanei de a ne oferi LOGICA ILUZIEI - este aproape “strălucitoare”...

Trebuie să-i dăm crezare, atât Sfântului FRANCISC, cât şi lui CZC - că suntem, în străfundul nostru, cu mult mai buni decât o arătăm la suprafaţă. Că putem, dacă vrem, dacă facem efortul spiritual necesar, să aducem acest BINE SCUFUNDAT - înapoi la sprafaţă. Doar elitele spirituale pot acest lucru? Bineînţeles: ele vor lumina, cu modelul lor moral, plebea - şi, poate, pe unii din oamenii plebei îi vor trezi şi îi vor ambiţiona să treacă la starea de veghe spirituală. Oricine poate forma elita spirituală a Neamului - cu condiţia strictă de a veghea spiritual( vezi cazul lui C. PANCU şi al GĂRZII CONŞTIINŢEI NAŢIONALE).

Trebuie să-i dăm crezare lui CZC - dacă suntem ( nu doar pretindem că suntem) credincioşi şi avem cât de cât râvnă şi speranţă creştină. CZC a văzut de nevăzutul - dar tocmai nevăzutul există esenţial, cu adevărat. Cu certitudine, CZC are dreptate, iar noi trebuie să ieşim din neputinţă şi descurajare - să ne proptim cu sufletul de Dumnezeu - şi să ne săltăm din groapa în care viermuim hâd, orbi, unii peste alţii şi unii contra altora.

Va fi, prin fiinţa noastră redobândită - şi pade între regnuri(şi, deci, şi între oameni) - şi victoria BINELUI împotriva RĂULUI, fără de care victorie, “pacea” nu e decât o aparenţă ipocrită, sub care fojgăiesc interese criminale.

*

* *

(IJ, pp. 38-39)”Acum citesc evangheliile dela capăt şi peste timpul lung, dincolo de 2.000 deani, îl văd pe Domnul nostru Iisus Hristos, descris în Evanghelie, ca şi cum ar fi la zece paşi de mine. Îi văd îmbrăcămintea. Îl văd cum păşeşte rar înaintea apostolilor, cum ridică braţul, cum vorbeşte cu ei, cum binecuvântează lumea. Îl văd cum a căzut jos şi se roagă:”Doamne, fă să treacă paharul acesta dela mine, dacă este cu putinţă...”

Îl văd cum L-au prins şi cum Îl duc legat spre Ana şi Caiafa.

Ce trebuie să fi fost în sufletul lui atunci, în drumul acela?

Ce dureri, ce griji, ce ameninţări copleşitoare Îi fugeau pe dinainte?

Ce uriaş examen trebuia să dea!

Îl văd cum Îl bat, cum Îl lovesc în faţă, la interogatoriul luat în noaptea aceea, de către farisei şi cărturari, mai marii zilelor de atunci.

Cum caută săL încurce cu tot felul de întrebări şi El tace şi se uită la fiecare din jurul Lui. Se uită în ochii lor, poate va găsi vreun sprijin, la vreunul dintre ei. În nenorocirile lui, omul se leagă de doi ochi prieteneşti. O privire caldă, prietenească, înţelegătoare, îi dă speranţe, puteri.

Nimic... pretutindeni ochi de fiară, plini de ură, de viclenie, de pofta de a chinui.

Atunci Îl văd cum, scârbit, îşi lasă ochii în pământ.”

CZC începe procesul de integrare cristică - de suprapunere vizionară a fiinţei sale spirituale şi a misiunii sale terestre - peste fiinţa şi misinea spirituală a lui Iisus.

Cea mai tulburătoare problemă cari i se ridică lui CZC, în momentele premergătoare Golgotei sale(cu funcţie soteriologică pt. NR) este PROBLEMA BARABA.

Începând cu p. 39, din ÎNSEMNĂRI DE LA JILAVA, CZC reconstituie, vizionar, modul de trăire, de către Iisus, a CALVARULUI. Problema CALVARULUI, până la un punct, se suprapune peste METAFIZICA TRĂDĂRII. Iuda este doar ARHEUL TRĂDĂRII - în care arheu se integrează toţi leproşii vindecaţi de Iisus( înafară de leprosul vindecat de Iisus, care s-a în tors SĂ-I MULŢUMEASCĂ VINDECĂTORULUI - deci se vindecă interior de lepra trădării - interior şi definitiv, la modul sacru-iniţiatic), toţi orbii şi estropiaţii vindecaţi de Iisus( vindecare în corpul fizic) - şi care, în momentul crucial, al alegerii între MATERIA-EVIDENŢĂ AGRESIVĂ (BARABA) - şi SPIRITUALITATEA-MORALITATEA COSMICĂ VEGHETOARE( IISUS HRISTOS) - basculează total, integral, în ZONA BARABA: (IJ, p. 40)”În sfârşit, Pilat se hotărăşte. Iese în balcon şi strigă poporului adunat(Matei, 26-17)”Pe care voiţi să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe iisus, care se numeşte Hristos?” Iisus aude dinăuntru întrebarea şi i se pare un veac , minutul în care aşteaptă răspunsul...(Ioan, 18-40) :”Atunci toţi au strigat:” – Nu pe el, ci pe Baraba!” Şi Baraba este un tâlhar.

“Dar ce să fac cu Iisus, ce se cheamă Hristos, căci nu-i găsesc nici o vină?” – Să se răstignească, strigă mulţimea(Matei, 27-22). – Dar ce rău a făcut? Şi mai vârtos strigau, zicând: - Să se răstignească!”(Matei, 27-23).

(...) Iisus aude şi I se întunecă privirea. Nu-i vine să creadă. Pare că şi judecata Îi lipseşte.

E scos afară în brânci. Mulţimea strigă, dar El nu mai vede pe nimeni şi nu mai aude nimic... Acum El nu mai are puteri. Minuni nu mai face, căci îbn momentul în cari a fost prins, Dumnezeu I-a ridicat puterile şi L-a lăsat om ca mine(s. a.) , ca noi toţi.

Pt. ca să sufere ca om. Adică suferinţa Lui să fie maximă : numai aşa va avea puterea răscumpărării(...).

Dacă ar fi rămas Dumnezeu, n-ar fi suferit. Neexistând suferinţa, cu ce s-ar fi răscumpărat păcatele lumii?(s.a.). Căci Mântuitorul pt. aceasta a fost trimis.

Deci, El a gândit, a suferit, a sperat până la ultimul moment, ca noi(s.a.)( este evident vizionarismul complet al lui CZC, care ŞTIE că Jilava este CALVARUL - şi, de aici, el, CZC, va ieşi spre eternitate şi mântuirea esoterică a NR).

Pe El loviturile L-au durut ca şi pe noi, oamenii. Oboseala L-a frânt ca şi pe noi. Toate ofensele, toate injuriile, toate nedreptăţile I-au străpuns inima, ca şi nouă(s.a.: de observat suprapunerea perfectă între biografia cristică şi biografia lui CZC).

Căci”Îi trec pe dinaintea ochilor chipurile de acum o săptămână(...) Iată mulţimea. L-a primit cu crengi înflorite, îngenunchind ăînaintea Lui(...)(n.m.: la fel, şi sutele de mii de ţărani, în faţa alaiului legionar, în frunte cu CZC). Dar cei ce se ţineau cu miile după mine, la predici?

(p. 39)”...Nimic... pretutindeni ochi de fiară, plini de ură, de pofta de a chinui. Atunci Îl văd cum, scârbit, Îşi lasă ochii în pământ.”

(p.42)”Iar eu în genunchi, la picioarele acestei cruci, de pe care, din trup de om, a plecat la Dumnezeu sufletul Fiului Său, mă închin:”Tatăl nostru, carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău. Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ, pâinea nostră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi - şi ne iartă npuă greşalele noastre, precum iertăm şi noi greşiţilor noştri, şi nu ne duce pe noi în ispită, şi ne mântuieşte de cel rău. Amin.”

Să ne oprim puţin: este aici ceva cu totul special. A scrie TATĂL NOSTRU într-un jurnal intim, în însemnările zilnice, nu e un fapt obişnuitr. Ştim bine că, fiecare dintre noi, spunem TATĂL NOSTRU - dar, în timpul spunerii, concentrarea interioară pt. receptarea Logos-ului divin este relativă. Uneori, sau de cele mai multe ori, ne scapă semnificaţia transfigurărilor impuse, la modul spiritual, de rugăciune. SCRIEREA, cuvânt după cuvânt, a rugăciunii suprem-esoterice a creştinismului, presupune o anterioritate nedefinită de multiple spuneri - până când, cel care se înscrisese pe drumul CALVARULUI, s-a identificat cu SCARA RUGĂCIUNII: scrisă, slovă după slovă şi vorbă sfântă după vorbă sfântă, ea, rugăciunea, reprezintă o concluzie interioară divin-constructivă: este clădirea maiestuoasă, sintetică şi definitivă, a LOGOS-ULUI cristic, identificat cu fiinţa spirituală a arhitectului spiritual CZC. Ne reaminteşte, acest gest interior, de marii sfinţi-călugări ai Evului Mediu, care nu copiau , doar, rugăciunea - ci reconstruiau, cu pioşenie, smerenie şi răbdare infinită, SCARA CĂTRE DUMNEZEU.

Reluând lectura textului IJ - ajungem , din nou, la rugăciunea, prin sufletul care s-a ridicat(CZC îşi simte sufletul deja înălţat, odată cu Legiunea şi cu NR - la ceruri), către Dumnezeu.

“Adu-ţi aminte de toţi ai mei. Primeşte-i sub scutul Tău. Iartă-i şi odihneşte-i. Dă-le putere celor vii şi biruinţă asupra celor potrivnici, spre înflorirea României creştine, legionare şi apropierea de Tine, Doamne, a neamului nostru românesc, întru nădejdea învierii lui. Amin.”

(p.43)”A înviat Hristos, sădind peste toată lumea, până la sfârşitul vremii, speranţa, nădejdea(s.CZC), că niciodată nu vor pieri sub piatra nedreptăţilor(n.m.: piatra apare , ca şi-n NOUL TESTEMENT:Petru-petras, ca simbol al forţei potrivnice, de care-şi încearcă şi antrenează rezistenţa iniţiaţii*17 [9] - şi, apoi, după dovada

17 [9] *- Ba, dacă l-am asculta pe E. CIORAN, cel din 1940, s-a produs un aparent efect paradoxal al Legiunii lui CZC, acela al sporirii calităţii(evident, în valori nagative) şi a zonei demonice::”Influenţa lui n-a articulat numai pe ucenici, ci, într-un anume sens, şi pe duşmani. Căci aceştia, din lichele, au devenit monştri. I-a obligat(CZC) la tărie, le-a impus un caracter ÎN RÂU. (...).Am fi nedrepţi cu călăii, dacă i-am considera rataţi. Toţi s-au împlinit. Un pas în plus şi trezeau gelozia Diavolului.”

rezistenţei faţă de piatră, iniţiaţii vor pune piatra drept temelie viitoarei lor evoluţii spirituale), oricât de greu ar fi aşezată peste firavele noastre trupuri.”

(p. 43)”Vom învia, vom birui”(s.a.).

Nu efectele bolii trebuie vindecate - nu TRĂDAREA, deci, ci cauza trădării, cauza bolii morale: LIPSA DE CREDINŢĂ ( de aceea, CZC se va delimita spiritual de gesturi gen IONEL MOŢA, care-l pedepseşte frontal pe VERNICHESCU, acţionând doar asupra corpului fizic). CZC se va preocupa de EXORCIZARE - şi, poate, din acest punct de vedere, cazul ritualistic al aşa-zisei “asasinări” a lui STELESCU, de către exoterici, fără ştiinţa şi aprobarea lui CZC, devine mult mai interesant, căci aduce în dicuţie relaţia trup fizic - trup eteric, în cadrul ritualului de exorcizare a demonizatului STELESCU - ritual care n-a fost înţeles în latura sa metafizică, predată de CZC iniţiaţilor, ci a fost înţeles, de către executanţi, “terre a terre”, în sensul propriu, nemetafizic şi neesenţial).

Arheul IUDA îi coagulează în el şi pe apostoli - pe PETRU, pe TOMA - şi, poate cu excepţia lui IOAN AL INIMII(cel care, avansat fiind în iniţierea cristică, îşi ţinea, la modul metafizic, capul pe inima lui HRISTOS) pe toţi temătorii şi năuciţii din ceata apostolică a lui HRISTOS ( dinainte de arătarea Lui, în trup de glorie-trup eteric) - care au avut nevoie de Revelaţia lui HRISTOS TRANSFIGURAT, pt. a-şi înfrânge teama de moarte - pt. a crede în veşnicia spiritului divin. PETRU, cum evocă şi genialul HENRIK SIENKIEWICZ, în romanul QUO VADIS, a mai avut o ultimă şovăire - ştearsă de PASUL LUI HRISTOS, Hristos venit să se răstignească în locul MISIONARULUI PETRE. Şi cel ce, întunecat de diavol, voia să dezerteze, s-a întors pe FRONTUL METAFIZIC şi s-a răstignit cu umilinţă maximă.

Cum a fost întors MISIONARUL la MISIUNE? Prin ruşinea faţă de MODELUL- HRISTOS, care venea să reitereze sacrificiul de Sine al lui Dumnezeu-Fiul. Cum poate fi întors NR- PETRE la Misiunea sa ? CZC şi ai săi apostoli au misiunea de a biciui, prin modelul autosacrificiului lor(pornit din ARHEUL AUTOSACRIFICIAL CRISTIC), sufletul temător, adormit în laşitate de ispitele Satanei - SUFLETUL MISIONARULUI NR.

Simt nevoia spirituală să evoc aici ceea ce spunea preotul ŞTEFAN PALAGHIŢĂ(ulterior morţii lui CZC, devenit , iar, “năuc metafizic”), în ISTORIA MIŞCĂRII LEGIONARE: “La proces, pe când consulta dosarele, CĂPITANUL a scris cu un creion printre rânduri: “intraţi pe linia Evangheliei. Linişte.” Când comandantul legionar ŞEITAN îl întreabă pe CZC ce să transmită legionarilor, CZC dă acelaşi răspuns, nuanţând:”Linia Evangheliei, linişte şi ordine desăvârşită şi să nu se facă nici o prostie.”

CZC cere, de fapt, intrarea totală, integrală, a Legiunii, în RITUALUL CRISTIC(al BUNEI VESTIRI A ÎNVIERII SPIRITUALE). ORDINEA e Logos-ul Divin, şi să nu se cadă în capcana satanică a PROSTIEI(nu doar ignoranţă, ci CEDARE LA ISPITA DE A IEŞI DIN DISCIPLINA RITUALULUI CRISTIC).

În IJ, CZC produce ÎNVIEREA EVANGHELIILOR - continuată, această înviere, prin propriul său sacrificiu golgotic, sacrificiu reiterator al sacrificiului cristic: de data aceasta, întru pilda, biciuitoare,prin exemplaritate, pt. NR.

Dovadă că NR nu poate nici muri, nici învia - fără CREDINŢA, fără Revelaţia gestului euharistic al lui CZC: NR nu-l poate uita pe CZC - căci CZC e modelul arheic cristic al NR - e SINEA SPIRITUALĂ a NR, e CONŞTIINŢA MORALĂ CRISTICĂ a

NR. NR va trebui să simtă biciul autosacrificiului MIELULUI CRISTIC ROMÂNESC-CZC, pt. a se trezi şi a veghea spiritual, spre împlinirii misiunii sale:ÎNVIEREA.

De aceea, la p. 38, capitolul-zi, scrijelit în JURNAL(Luni, 6 iunie - început de săptămână luminată), începe cu cântecul legionar: “Cu noi este Dumnezeu/ Înţelegeţi Neamuri şi vă plecaţi.” NR, aminteşte-ţi de Hristos-Dumnezeu, aminteşte-ţi de misiunea ta sfântă de a-L întâlni, în arheitate, pe hristos - supune-te şi învie, pt. a te nemuri.

E necesar să lămurim şi chestiunea ARHANGHELULUI MIHAIL( nimic nu-i întâmplător pe lume - şi, în nici un caz, numele unei societăţi spiritual-iniţiatice, în numele Neamului) - şi a ICOANEI acestuia, inscripţionată esoteric, dar trimiţând la o entitate ierarhică divină, având o funcţie cosmică precisă. Încă o dată: nimic nu-i întâmplător pe lume - şi, de aceea, neîntâmplătoare sunt atât naşterea lui CZC, în aceste vremuri extrem de tulburi ale sec.XX - cât şi apariţia ICOANEI ARHANGHELULUI MIHAIL LA VĂCĂREŞTI.

De ce Arh. Mihail şi nu alt arhanghel - sau sfânt? Semnificaţia este una ocultă(în sensul de profund spirituală, ascunsă ochilor celor neiniţiaţi, profanilor).

Cititorule al acestei cărţi, ia aminte şi nu trece cu superficialitate şi neglijenţă peste cele pe care ţi le voi dezvălui în aceste pasaje. Nu sunt născociri ale mele, ci sunt rezultatul unor cercetări spirituale extrem de serioase şi metodice, efectuate de oameni foarte mult evoluaţi spiritual - sunt elemente ale celei mai înalte ştiinţe: ştiinţa spirituală. Vei înţelege, mai bine decât prin alte capitole ale acestei cărţi, de ce LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL nu este şi nu poate fi nici şovină, nici criminală, nici extremistă(“ultranaţionalistă” - cum o numeşte F.VEIGA) - ci singura mişcare spirituală desăvârşită a sec.XX: ea apără Spiritul NR - dar e profund solidară cu SPIRITELE TUTUROR NEAMURILOR VII( vii - din punct de vedere spiritual, înseamnă NEAMURI VEGHETOARE, NEAMURI CU MISIUNE).

Este cea mai importantă mişcare spiritualistă din lume şi singura care merge pe traiectul evoluţiei spirituale până la capăt, până la ultimele consecinţe( care consecinţe nu mai aparţin nici de lumea aceasta, nici de individualitate - şi sunt transcendente şi transpersonale).

CZC a condamnat mişcările spiritualiste necreştine, adică nebazate pe morala creştină: NAZISMUL şi FASCISMUL. Aceasta, când şi-a dat seama clar de devierea lor definitivă de la morala cristică. Oricâtă nevoie de solidaritate spirituală avea CZC, în lupta sa pt. eliminarea (sau cel puţin diminuarea rezonabilă a RĂULUI METAFIZIC din lume), oricât şi-ar fi dorit o colaborare cu alte mişcări spiritualiste din Europa - CZC e un spirit desăvârşit cinstit şi desăvârşit vizionar: el salută apariţia mişcărilor spiritualiste şi a spiritului de ecumenicitate naţională, din GERMANIA şi ITALIA - dar nu admite să se orbească singur. Despărţirea lui spirituală este extrem de clară şi tranşantă, căci NUMAI MIŞCAREA LEGIONARĂ URMEAZĂ MODELUL CRISTIC - şi cine nu-L urmează pe Hristos, va fi silit, în cele din urmă, să eşueze, lamentabil, în zona maleficului şi derizoriului.

(IJ, pp. 49-50)”Caracteristica timpului nostru:

Ne ocupăm cu lupta dintre noi şi alţi oameni, nu cu lupta dintre poruncile Duhului Sfânt şi poftele noastre pământeşti.

Ne preocupăm şi ne plac victoriile asupra oamenilor, nu victoriile împotriva Diavolului şi păcatului.

Toţi oamenii mari ai lumii de ieri şi de azi: Napoleon, Mussolini, Hitler etc. Sunt preocupaţi mai mult de aceste biruinţe.

Mişcarea legionară face excepţie, ocupându-se, dar insuficient, şi de biruinţa creştină în om, în vederea mîntuirii lui.

Insuficient(n.m.: tocmai acel şi adiţional, din fraza anterioară, marca insuficienţa efortului soteriologic legionar).

Răspunderea unui conducător este foarte mare.

El nu trebuie să delecteze ochii armatelor sale cu biruinţe pământeşti, nepregătindu-le, în acelaşi timp, pt. lupta decisivă din care sufletul fiecăruia se poate încununa cu biruinţa veşniciei sau cu înfrângerea veşnică.

În sfârşit, lipsa - cel puţin la noi - a unei elite preoţeşti, care să fi păstrat focul sacru al vechilor creştini. Lipsa unei şcoli de mare înălţime şi de mare moralitate creştină.”

Ce vrei mai clar, cititorule? CZC afirmă răspicat că, din păcate, este singur pe FRONTUL RĂZBOIULUI METAFIZIC: ceilalţi conducători, chiar dacă au germinat din mişcări spiritualiste - şi-au deturnat misiunea sacră către obiective terestre ( pt. a face pe placul maselor plebee, cu scopul ca acestea din urmă să le măgulească, conducătorilor care oferă”pâine şi circ” - orgoliul meschin-uman:”să delecteze ochii armatelor sale cu biruinţe pământeşti”). Ei au transformat RĂZBIUL METAFIZIC, prin degradare, într-o ARENĂ DE CIRC HIDOS.

LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL este singura care păstrează, neabătut, drept ţel final al luptei metafizice - pe HRISTOS-MÂNTUIREA SUFLETELOR, pe HRISTOS-ÎNVIEREA NEAMURILOR. Legiunea Arhanghelul Mihail e singura mişcare spiritualistă care nu se vrea măgulită de mase, nu acceptă să fie înjosită de plebe - ci, dimpotrivă, face tot posibilul să creeze şi să stimuleze apariţia, prin evoluţie spirituală, a ELITELOR SPIRITUALE CREŞTINE. Pt. că elite spirituale( sau, mai exact, antispirituale) atee sau necreştine erau în Europa - Napoleon e vârful de lance al elitelor ateismului turbat al iluminiştilor, iar Hitler şi Mussolini cochetează cu elitele spirituale din ţările lor, cu aristocraţia autentică din ţările lor - dar neoferind acestor elite autentice, spirituale şi sociale,ţelul metafizic al MÂNTUIRII SUFLETULUI, ţulul creştin - ci zădărnicia unor glorii pământeşti, materiale, non-moralşe, non-creştine. O întoarcere , involutivă spiritual, la păgânismul ante-creştin. O cedare(după alţi autori spăiritualişti) în faţa forţelor hiperluciferizate - până la nivelul lui AHRIMAN. De aceea, voi numi aceste false elite, elite anti-spirituale: ELITELE NEGRE. Spre deosebire de elita legionară - şi de alte elite, mai slab relevante, dar autentic spirituale, din alte ţări - pe care le voi numi: ELITELE ALBE.

CZC şi Legiunea Arh. Mihail consideră că românilor ( cel puţin, dar eu aş spune că tuturor neamurilor europene) lşe lipseşte elita preoţească: preoţii s-au depărtat de misiunea lor sacră pe pământ - s-au depărtat de”focul sacru al vechilor creştini”.

E o distanţă astronomică între Sfintele Evanghelii - şi instituţia-biserică creştină de azi, din sec. XX: Hristos şi Mântuirea, Învierea Spirituală - au fost înlocuite cu meschinăria, înjositoare spiritual, a unor interese pur terestre, personale - care ţin de administraţia diavolului, mai curând, decât de Mântuire şi Înviere spirituală.

De aceea, CZC a format societatea iniţiatică a Legiunii Arh. Mihail, ca pe o ŞCOALĂ SPIRITUALĂ - care să-l re-întoarcă pe om la vechile virtuţi ale creştinismului originar. Doar Legiunea respectă demnitatea lui HRISTOS - biserica, în mult prea mare măsură, s-a instituţionalizat, osificat, s-a terestrizat în aşa hal, încât , dacă încă nu L-a trădat pe Hristos - tocmai e pe cale de a o face.

Evident, vom vedea în curând cum însuşi patriarhul ortodox al României, MIRON CRISTEA, va trăda şi va ataca Legiunea şi pe CZC. Vom vedea cum BISERICA CATOLICĂ, pt. apărarea căreia s-au jertfit MOŢA şi MARIN, în SPANIA, a votat contra Mişcării Legionare. Motivaţia catolicilor: “V’am vota, dar avem obligaţii faţă de guvern, că ne-a făcut avantagii.” Iar alţii(CM, p. 238 ) neguţătoresc spiritul lui Hristos de-a dreptul(n.m.:pe care spirit doar CZC şi LEGIUNEA îl mai apărau) :”V-am vota, dar ce avantagii ne puteţi da şi ce ne puteţi garanta?”

Răspunsul lui CZC e ferm şi tăios: (C.M.,p. 238)”Nu vă garantăm nimic. Nu avem nevoie de voturile dvs., pe care le respingem. N-am făcut niciodată comerţ din credinţă şi nu vom face.

Organizaţia care i-a dat pe MOŢA şi pe MARIN, întru apărarea BISERICII CATOLICE, va şti acum şi oricând să răspundă după merit oricui va încerca să ne confunde cu nişte vânători de voturi în schimb de avantagii, facilităţi şi promisiuni.”

Intransigenţa morală excepţională a lui CZC i-a adus adversităţi extrem de dure sau extrem de perverse - dar ARHANGHELUL ROMÂN, CAVALERUL(FRANCISCAN) AL SĂRĂCIEI a trecut cu fruntea sus, neînduplecat, spre LUMINA SFÂNTĂ pe care o vedea înaintea lui, în permanenţă: CERUL DUMNEZEIESC. Câţi l-au urmat, l-au urmat. El nu i-a numărat şi nu a tras de mânecă pe nimeni. Ba, chiar a pus restricţii, exasperante pt. mulţi , la intrarea în Legiune. A respectat cuvântul vechi şi sfânt: “Mulţi chemaţi, puţini aleşi.” A zis: “Din 20 de veniţi - să nu fie primit decât unul: cel mai bun”(C.M., p. 89). Astfel şi numai astfel a putut păstra CZC puritatea spirituală, care să permită vizionarismul continuu asupra Misiunii Transcendente şi Transpersonale a Legiunii.

Dar, cum s-a văzut în rândurile citate mai sus, din IJ - CZC se autoflagelează: consideră că lupta spirituală pt. veghe creştină a Conducătorului Legiunii este, încă, insuficientă - că ŞCOALA SPIRITUALĂ a Legiunii este, încă, insuficient de activă şi eficientă. Îi mustră, pe preoţi, pt. că au făcut grave compromisuri(majoritatea) de neiertat compromisuri cu lumea cezarului şi a mlaştinii demonice - dar consideră că nici munca lui spirituală n-a fost îndeajunsă, pt. a putea compensa neajunsul trădării misiunii de către instituţia-biserică. CZC a avut alături, în Legiune, mulţi preoţi adevăraţi( pe singurii preoţi adevăraţi, care nu L-au trădat pe Hristos) - dar BINELE nu e posibil de măsurat cu jumătăţi de măsură: ori e desăvârşit BINE - ori nu e BINE , deci e RĂU. Această judecată intransigentă asupra propriilor fapte, de pe FRONTUL METAFIZIC - a întărit, spiritual, Legiunea, până a adus-o la nivelul transcendenţei şi transpersonalităţii, la nivelul victoriei metafizice întru eternitate - peste conjuncturi, vremi, istorie: (C.M., p. 287)”Acei ce vor cădea dintre noi, vor avea nume şi morminte de eroi.

Iar cei ce ne vor ucide, vor purta nume de trădători, şi vor fi blestemaţi din neam în neam.

Din adâncuri se înalţă biruitor legionarul. Cu sufletul său de stâncă. Cei ce cred că-l pot învinge, ca şi cei ce cred că-l pot cumpăra, se vor convinge în curând, dar prea târziu, că s-au înşelat.”

Numai cei cu sufletul desăvârşit împăcat , în faţa lui Dumnezeu şi a Neamului, numai cei conştienţi de misiunea lor sfântă pt. Neam şi de îndeplinirea acestei misiuni - pot vorbi astfel. Numai ei pot crede şi afirma cu tărie şi clarviziune, că moartea lor nu va avea semnificaţia şi consecinţele obişnuite ale unei morţi oarecare - că moartea lor va determina mutaţii decisive în viitorul existenţial şi spiritual al Neamului, de-a lungul generaţiilor: “Iar cei ce ne vor ucide, vor purta nume de trădători, şi vor fi blestemaţi din neam în neam.”

Aceasta este, în esenţă, LEGIUNEA INIŢIAŢILOR ÎNTRU HRISTOS - care a luat numele ARHANGHELULUI MIHAIL - cel care coordonează lumea de mai bine de 100 de ani, succedându-i ARHANGHELULUI GABRIEL.

Antroposoful EMIL BOCK, în studiul EPOCA ARHANGHELULUI, explică diferenţa de esenţă dintre misiunea ARHANGHELULUI GABRIEL - ARHANGHELUL LUNII, şi aceea a ARHANGHELULUI MIHAIL - ARHANGHELUL SOARELUI. Din 1879, ne găsim în epoca mihaelică.

*

e-EPOCA ARHANGHELULUI MIHAIL

Arhanghelul Gabriel este Arhanghelul sever care, odinioară, a trebuit să-i izgonească pe oameni din Paradis. “Arh. Mihail este sever şi el, dar misiunea lui este de a-i readuce pe oameni în Paradis(s.a.), aşa cum spune îngerul , în vechile colinde de Crăciun:”Treptat vreau să vă chem iarăşi la Mine.”(...)Nu suntem oare izgoniţi zi de zi din Paradisurile ce ne-au mai rămas? Izgoniţi de mai multă vreme din Paradisul naturii, din Paradisul artei adevărate, omenirea nu şi-a dat pe deplin seama de toate cele petrecute cu ea. Astăzi este izgonită fără cruţare şi din paradisul confortului şi tihnei burgheze. Lumea devine tot mai puţin paradisiacă.Izgonirea dinParadis pare a se desăvârşi tocmai în zilele noastre.

(...) Căci noi oamenii nu suntem din această lume. Noi trăim în ea, dar adevărate noastră fiinţă a coborât dintr-o altă patrie, în lumea de aici, care-i este străină. Şi se va cere o muncă îndelungată şi grea , pt. ca splendorile spiritului să poată fi aduse în lumea străină în cre trăim aici pe Pământ, aşa încât şi lumea de aici să devină o patrie, în sensul adevăratei noastre fiinţe(...) Iar dacă, acum, Mihael declară paradisurile pământeşti nule şi neavenite, sfărâmându-le şi distrugându-le, aceasta nu înseamnă o izgonire dintr-un paradis real: Mihael o face în scopul ca omul să-şi aducă aminte de paradisul pierdut, acel al lumii spirituale, sau cel puţin să se lase cuprins de dorul, de nostalgia fierbinte după Paradisul lumii spirituale, după lumea obârşiei sale(...) Distrugerile din jurul nostru, atât de caracteristice timpului mihaelic, au misiunea de a ne reîncetăţeni în lumea spiritului, căreia îi aparţinem cu fiinţa noastră adevărată şi care, apoi, fireşte, trebuie sădită şi pe Pământ.

Rostul lumii anterioare, cea gabrielică, pare să dezvolte în omenire ştiinţa naturală şi tehnică. Acestea sunt darurile făcute de Gabriel omenirii. Prin ştiinţă şi realizările tehnicii, oamenii au fost ajutaţi să se familiarizeze cu fenomenele lumii pământeşti. Dar timpul propriu-zis al ştiinţelor naturale şi al tehnicii este astăzi depăşit(...) Dacă nu-şi vor îndrepta, de acum înainte, privirea spre cele spirituale, oamenii nu vor mai înţelege nici măcar natura(...) Oamenii, de fapt, s-au săturat să mai gândească. Mulţi din generaţia tânără s-au desobişnuit a mai gândi şi se lasă pradă, din nefericire, acelei apatii în care soldaţii au trebuit să se refugieze în război, spre binele sau spre răul lor. Iar aceasta, se spune, este “atitudine”. Dar omul de azi nu e altceva decât o plicticoasă şi superfluă părticică a creaţiunii, dacă nu gândeşte, dacă nu

aprinde din nou în suflet curajul de a gândi. Dacă misiunea epocii lui Gabriel era de a face ştiinţă naturală, misiunea epocii lui Mihael e de a dezvolta ştiinţa spirituală - de a adăuga, la cunoaşterea naturii, cunoaşterea spiritului. Fiecare trebuie să se străduiască, cu entuziasm, să înţeleagă şi înlănţuirile spirituale ale lumii, ceea ce-l va face să-şi dea seama că suportul lumii se află tocmai acolo unde simţurile şi experienţele cercetătorilor naturii nu mai pătrund(s.a.).

În epoca lui Mihael, esenţialul nu-l constitie învelişul în care trăim, ci omul lăuntric care trebuie să ajungă la sine însuşi, uneori luptând chiar împotriva eredităţii(s.a.), sfărâmându-i cătuşele(...)Ereditatea era deviza lui Gabriel, libertate, iniţiativă sufletească reală, lăuntrică, practică - iată18 [10] deviza epocii lui Mihael(...) Comunităţile care sunt din nou create şi cultivate din spirit, formate şi clădite cu răbdare, devin celulele embrionare ale unei culturi noi(...) Spiritul necruţător trece încă o datăşi nu se lasă până ce nu cade şi ultima frunză din pomii golaşi. Ce vrea spiritul toamnei? El vrea ca cele vechi să se dea de-o parte şi să lase locul celor noi(..) Mihael este puterea stimulatoare.”*19 [11]

Iată baza spirituală a întregii opere, scrise şi practice, a lui CZC: FORMAREA OMULUI NOU ŞI A ŞCOLII SPIRITUALE LEGIONAR-MIHAELICE, NĂSCĂTOARE DE EROI SPIRITUAL-SOLARI. Şi asta, chiar împotriva eredităţii. Ştia CZC inerţia pe care o va întâmpina în oameni. Dar ştia şi că misiunea Arh. Mihail trebuie să se împlinească.

Din cele spuse de Emil Bock, se poate tălmăci şi mesajul esoteric inscripţionat sub icoana Arh. Mihail: “Spre inimile cele necurate, care vin întru preacurata casă a lui Dumnezeu, fără milă întind sabia mea.”

INIMILE CELE NECURATE sunt inimile prea legate de materialitatea lumii, prea adânc marcate de contactul cu forţele luciferice şi cu cele ahrimanice.. NECURAT, pt. epoca şi misiunea lui Mihael, este cel care refuză să elibereze traseele pe care omul trebuie să se înscrie, pt. a revedea Paradisul, cel ce blochează drumul spre Hristos-Lumina Paradisului, cel ce refuză să lase locul celor noi - de fapt, al celor ÎNNOIŢI, al celor care acceptă să concureze la transfigurarea mântuitoare. SABIA ÎNTINSĂ FĂRĂ MILĂ curăţă de spiritele încrâncenate în mlaştină şi învechite în rău - calea spre Paradis a omului. Această sabie arhanghelică nu poate avea milă de cei ce spun, şi vor să-i convingă şi pe alţii, că nu există decât starea de materialitate, de confort pământean - iar nu starea spirituală de Paradis.Sabia arhanghelică, în definitiv, face loc NOULUI TESTAMENT, înlăturând, fără menajamente, îmbâcsitul şi prea greul de materialitate VECHI TESTAMENT. Aici şi stă problema EVREULUI METAFIZIC - a neamului vechi, cu MISIUNE EPUIZATĂ - care refuză să se dea la o parte din calea NEAMURILOR NOI, a NEAMURILOR CRISTICE.

Iudeo-masoneria ne apare azi, ca şi în vremea lui CZC, o mare, aproape invincibilă forţă mondială, care siluieşte voinţa şi destinul umanităţii. Dar, conform legilor de nezdruncinat ale lui DUMNEZEU-SPIRITUL, împlinite de ARH. MIHAEL, ei, iudeo-masonii, vor fi siliţi, prin forţa metafizică a “treziţilor la veghe”, să dea înapoi, să cedeze. Pt. că, vorba lui Andersen, se va găsi sufletul curat care să strige: “Împăratul este în pielea goală!” Iar cei care se complăceau, din slugărnicie sau comoditate spirituală, să facă jocul VRĂJMAŞULUI EPOCII MIHAELICE, să fie complicii răului - vor da şi ei înapoi.

18

19 *- EMIL BOCK, EPOCA ARHANGHELULUI, în revista “ Das Goetheanum”, nr. 6, 1997(trad. : dr. Ionel Preutu.).

Citez, pt. încredinţare, iarăşi, din EMIL BOCK: “Oamenii îşi vor da seama că tot ce era considerat până acum ca valoros, nu mai e bun de nimic şi nu poate duce în viitor la progrese reale(..) Până la urmă, însă, oamenii nu vor mai avea încotro, decât să primească ceea ce s-a dat ca merinde noi, încă înainte de izbucnirea marilor furtuni războinice.”

*

* *

f-OPERA ALCHIMICĂ A ARHANGHELULUI MIHAIL ŞI SIMBOLISTICA TRIPLEI CRUCI LEGIONARE: PURIFICARE, ELIXIR, PIATRA FILOZOFALĂ

Dacă, din punctul de vedere al antroposofiei, ARHANGHELUL MIHAIL este , clar, ARHANGHELUL SOARELUI, care are drept misiune spiritualizarea lumii - e bine şi folositor să studiem îndeaproape şi ICOANA de la care a pornit mişcarea revoluţionar-spirituală a legionarilor: Icoana de la Văcăreşti, a Arh. Mihail.

Şi cred că nu vom face rău. Privind-o, vom rămâne, întâi, uimiţi: Icoana nu reprezintă o făptură cerească înfocat-ameninţătoare - ci o foarte complexă aşeuzare de semne alchimice. Deasupra tronează Chipul SOLAR-LUNAR(de intersecţie a epocilor şi de tranziţie, de la o epocă la alta) - al Arhanghelului. Spada nu e, cum am putea crede, un element vertical, ci oblic şi îndreptat în jos, spre un unghi, situat în partea DREAPTĂ (partea expiatoare şi mântuitoare) a Icoanei - unghi în care culoarea spadei , din VERDE, se modifică în ROŞU-APRINS.

În linii mari, partea de sus a Icoanei este dominată de ABURI LUNARI - din care se încheagă Chipul Arhanghelui Mihail (pe care îl ştiam doar solar...), dar lateral şi jos - Icoana e dominată de NEGRU. Avem de-a face cu un INTERIOR INFERNAL, cu o închidere în cuptorul alchimic - din care, prin miracol al Sâmburelui Divin (oul alchimic) , se produce reînvierea PĂSĂRII PHOENIX. Jur-împrejur, stânci negre şi chiar învăluirea neagră prin aripile înnegurate ale Arhanghelului. Totul se transformă din NEGRU în ROŞU - datorită :

a- MERCURULUI-Bust ALB(GALBEN) al Arhanghelului,

b- poziţiei diagonale şi străpungătoare ÎN JOS a Spadei, străpungerea în jos provocând ţâşnirea ROŞULUI din colţul din dreapta- jos , din gâtlejul unui balaur(dragon).

CRUCEA este prezentă DE 3 ORI, în contextul Icoanei:

1- straiul Arhanghelului, în partea de sus a trupului, este format din 2 DIAGONALE ÎNCRUCIŞATE (diagonale formate din VĂLURI, IAR NU DIN ZALE - marcând doar o primă fază a transfigurării alchimice - faza învăluirii în PRELUDIUL ALCHIMIC) - mâna stângă a Arhanghelului este NEAGRĂ şi se situează în complementaritatea diagonală a scutului în 2 ape (stânga sus) şi pe ramura de jos a Crucii Straielor-Văluri.

2-Spada şi Mânerul Şerpuit (sugerând 2 spirale inverse) formează, prin combinaţie, Crucea (în perfect paralelism diagonal cu crucea Straielor-Văluri).

3-Umerii şi Capul-Bustul Arhanghelului intră ,şi ele, în combinaţia axială a Crucii. De remarcat :jumătatea de jos a trupului Arhanghelului , cu excepţia degetelor de la picioare - este NEAGRĂ. Brâul- de Văl al Arhanghelului nu separă, direct, GALBENUL de sus, de NEGRUL de jos al fiinţei - ci , curios, Brâul seamănă cu un CAPAC peste recipientul sferoidal (ovoidal) al pântecelui Arhanghelului, pântece care combină, în el, umbre şi lumini, în jurul ombilicului mistic.

Trei Cruci - deci 3 niveluri ale sacralităţii. Din tot ce se vede în Icoană , nu suntem la porţile Raiului - ci la o grea confruntare între NEGRU , ALB (GALBEN) şi ROŞU. Suntem în centrul Operei Alchimice. Şi, în cadrul Operei Alchimice, sunt 3 niveluri ale produsului alchimic: I – SULFUL PURIFICATOR*20 [12] , II – ELIXIRUL şi III – PIATRA FILOZOFALĂ.

Trebuie să rabzi treptele CUNOAŞTERII , ca să dobândeşti PUTEREA CREDINŢEI, care-ţi va da ÎNDRĂZNEALĂ - dar izbânda să n-o trâmbiţezi, ci să-i ajuţi pe cei umili, în deplină TĂCERE*21 [13] .

Să ne mai întrebăm , atunci, de ce simbolul legionar este Crucea Triplă? Să ne întrebăm de ce această Cruce Triplă trimite la imaginea gratiilor - şi, totuşi, prin ea se eliberează NR (ca şi toate neamurile vii spiritual) ?

Dacă vreţi, să ne întrebăm. Dar răspunsul, văzând Icoana de la Văcăreşti, mi se pare a fi unul singur: cele 3 Cruci simbolizează Opera Alchimică Completă - trecând de la SULFUL PURIFICATOR, prin ELIXIR - la PIATRA FILOZOFALĂ. Neamul, în ce priveşte latura lui metafizică, a fost mântuit, înviat. Şi lumea întregă, din punct de vedere metafizic, este mântuită-înviată.

Să luăm aminte şi la formula metafizică de dedesubtul Icoanei: “Spre inimile cele necurate, care vin în preacurata casă a lui Dumnezeu, fără milă întind sabia mea.”

Sabia este “simbolul forţei lucide a Spiritului, care cutează să tranşeze”, în cadrul Operei Alchimice. În Icoană , sabia însăşi este un rezumat al Operei Alchimice, mai exact, al voinţei spiritual-procesuale, care s-a infiltrat în opera alchimică.*22 [14] 23 [15]

20 [12] FAUST BRĂDESCU( care se apropie cel mai mult de analiza ŞI a fenomenului spiritual –Legiune, şi, mai ales, se apropie de ceea ce noi spunem a fi legionarismul ca alchimie naţională - dintre toţi cei care au scris , vreodată, despre FENOMENUL LEGIONAR) - VIZIUNEA INTEGRALĂ A REVOLUŢIEI LEGIONARE, Ed. Majadahonda, Buc., 1997, pp. 274-275: “În gândirea legionară, PURIFICAREA(s.a.) este primul contact cu ÎNALTUL (s.F.B.) şi o primă cercetare a conştiinţei. Este o reflecţie a existenţei, prin stăpânirea tendinţelor contradictorii şi nocive. (...) PURICAREA(s.a.) este REZULTATUL(s. F.B.) unui merit , al unui EFORT CONSTANT şi ASPRU(s.F.B.), obţinut numai prin adaptare lentă şi mereu verificată. De aceea se precizează, în GÂNDIREA LEGIONARĂ(s.F.B.), că numai prin VIEREA PURIFICATĂ(s.F.B.) omul legionar devine altul şi ajunge la ÎNVIEREA LĂUNTRICĂ(s.F.B.).”

21 [13] *-cf. FULCANELLI - MISTERUL CATEDRALELOR ŞI INTERPRETAREA ESOTERICĂ A SIMBOLURILOR HERMETICE ALE MARII OPERE, Nemira, 1997.

22 [14] *

23 [15] *- DICŢIONAR DE SIMBOLURI, Ed. Artemis, Buc., 1995, p. 182.

Dar să nu uităm scutul: “simbolul armei pasive, defensive, protectoare “, deşi el poate, uneori, ucide. “Forţei metalului sau pietrei el îi asociază, magic, forţe figurate. Căci scutul este, în multe cazuri, o reprezentare a Universului, ca şi cum războinicul ce-l poartă i-ar opune duşmanului cosmosul, şi de parcă loviturile inamicului ar izbi dincolo de războinic,ajungând până la realitatea închipuită de pavăză.”*24 [16] 25 [17] Dar de ce în 2 ape? Sunt 2 feţe ale oglinzii şi ale oglindirii: o faţă oglindeşte negrul pământului, al putreziciunii negre-CORB - cealată oglindeşte OPERA ALBĂ-ROŞIE - Spiritul în ascensiune s-au în descindere: ascendent prin Lună şi descendent prin Soarele –Spirit, care pare a se înfunda în moarte cu atât mai adânc - cu cât victorios în Dragonul Înaripat şi, apoi, în Dragonul –Flacără, cu aripi inutile-năpârlite. Mantia Roşie a Arhanghelului, fluturând jos în dreapta şi luminând sus în stânga, pe umărul stâng al Arhanghelului, şi susţinând latura luminată a scutului (dublând-o , ca imagine subtilă, ca o “căptuşeală” spirituală) - fac inutile aripile volatilului MERCUR. Strălucirea Mantiei Roşii se produce nu doar pe partea GHEAREI NEGRE - ci şi pe partea VICTORIEI Spadei –Leu roşu: Stânga se metamorfozează în Dreapta , şi apoi în Centru –Sophia( sau , la CZC, Centrul Maria).

Căci, ce este capul ALB-GALBEN al Arhanghelului, prins între (şi, totuşi, eliberat dintre) aripile-neguri - decât Chipul volatil al MERCURULUI (care conţine , evident, şi SEMILUNA - a nu se neglija chipul-profil al Arhanghelului - ceea ce oportunează apariţia a 2 semilune: semiluna albă a Chipului şi semiluna neagră a Părului Arhanghelului)?

Prin operaţia ARGINTULUI VIU, LUNA s-a ridicat ( “OPERA MICĂ”) - iar SOARELE a coborât ( “OPERA MARE”) să reînvie tenebrele, să readucă Paradisul pe Pământ.

LEGIONARISMUL este superior nazismului nu numai pt. că propune , clar, spiritualitatea morală-creştină - ci şi pt. că este alchimie pură-spirituală: după cele 2 cruci înclinate( Sabia Arhanghelului şi straiele-văluri ale Arhanghelului), ca zwastica nazistă (cruci ale celor 2 sori degradaţi în primele 2 trepte ale Operei Transmutării Alchimice) - urmează VICTORIA DESĂVÂRŞITĂ A CELUI DE-AL 3-LEA SOARE-CRUCE, adevăratul HRISTOS-TRANSFIGURATOR (în Paradis).

ExacT în mijlocul imaginii –Icoană este plasat PÂNTECELE CALD - ATHANORUL , conţinând Oul Alchimic, care se coace şi produce DIVINA TRANSMUTARE spre ROŞU .

Dragonul de Jos, situat în stânga, sub semnul dublu, al Scutului-Oglindă, dar şi al mâinii stângi NEGRE(demonice...) a Arhanghelului( curbura semilunară a mâinii stângi, pe partea de jos a Crucii Straielor-Crucea din Mijloc - trimite la PLUMB ) - este Dragonul Oglindit, este dublura Chipului de Sus al Arhanghelului: acest Chip Oglindit, de Jos, este, întâi, Dragonul MERCURULUI, FIXAT de Sabia Spiritului şi trecut, de la CORBUL PUTREFACŢIEI ) - la ROŞUL Sângelui Vital , apoi Eterizat (prin intermediul ALBULUI Oglindit al Chipului de Sus, dar şi prin intermediul şerpilor –spirale (Soarele Dublu) ale Mânerului Sabiei ).

NECURATUL CORB AL PUTREFACŢIEI (inimă multiplicată la infinit a Materiei-Natură, în care toate fermentează şi se preschimbă, sub razele invizibile ale

24 [16] *- Idem, p. 215 –216.

25 [17] FULCANELLI, op. cit. - şi cf. TITUS BURCKHARDT - ALCHIMIA - SEMNIFICAŢIA EI ŞI IMAGINEA DESPRE LUME, Humanitas, Buc., 1998.

Soarelui Negru, care-l învie pe cel Putrezit) - acest CORB s-a transformat înCOCOŞUL (VULPEA *26 [18] 27 [19] 28 [20] , care poate fi atât Dragonul ALB al MERCURULUI , poate fi GRIFONUL hibrid (nunta dintre VULTUR şi LEU) - cât şi PHOENIX-ul ROŞU al Eliberării din calcinarea, din cenuşă şi zgură - eliberare din mnezic şi din toate şirurile anamnezicului - în Focul Divin Etern.

Dinspre Necuratul CORB - către Mâna Dreaptă cu Spadă Solară –Transfiguratoare( TRANSFIGURARE, în limbajul specific alchimiştilor, se numeşte tocmai TRANSMUTARE)*29 [21] 30 [22] : “fără milă întind sabia mea” - pt. a obţine CURĂŢENIA (de fapt, PREACURĂŢENIA - Opera Alchimică de Treapta a 3-a ) casei Domnului : Biserica –Athanor, Pântecele-Ou Alchimic al Arhanghelului - a înviat STEJARUL - simbolul COSMIC AL OMULUI CREDINŢEI, al OMULUI SPIRITUALIZAT şi transformat, el însuşi, în POMUL VIEŢII ŞI MORŢII.

*

* *

g- BISERICA ŞI SPIRITUL GABRIELIC

Se pare că BISERICA ORTODOXĂ ( la fel ca şi celelalte biserici creştine) a rămas în epoca gabrielică. Rareori BISERICA ORTODOXĂ mai ia “atitudine de Împărat”. (C.M. , 131-132)” Pt. mine, atitudinea de acum, istorică, a Bisericii Ortodoxe, este un început de mărire, un început de atitudine de Împărat. Şi cred că e bine ca ORTODOXIA noastră să ştie că cineva nu-i Împărat pt. că Împărăţia de alături s-a dărâmat, ci întrucât are inimă de Împărat, simte puteri de Împărat în inima sa şi ia hotărâri şi atitudini de Împărat(...) să salutăm primul pas al Bisericii noastre pe drumul spre Împărăţie.”

DRUMUL SPRE ÎMPĂRĂŢIE este drumul spre Hristos, spre autosacrificiul pt. mântuirea sufletului omenirii. Circulara de mai sus era datată 13 martie 1937.

Primul pas a fost şi ultimul. În 3 iunie 1938 - patriarhul BISERICII ORTODOXE ROMÂNE, care era şi prim-ministru, loveşte în inimă LEGIUNEA, loveşte şi vrea să stingă inimile de foc ale acelora care nu mai aveau frică de moarte, pt. că aveau nesfârşită dragoste de HRISTOS: inimile tinerilor iniţiaţi legionari:

(IJ, pp. 36-37 - CONDAMNAREA BISERICII)”Nu ştiu dacă ar trebui să numesc astfel discursul către tineret al patriarhului MIRON CRISTEA, în care acesta condamna în cuvinte grele MIŞCAREA LEGIONARĂ a tineretului. Biserica Ortodoxă ia atitudine făţiş ostilă tinerimii române(...) Să lupţi pt. Biserica Patriei tale, la marginea

26

27 [19] *- cf. FULCANELLI - op. cit., p. 157.

28 [20]

29 [21]

30 [22] *- Cf. FAUST BRĂDESCU, op. cit., p. 277:”Doctrina Căpitanului impune TRANSMUTAREA(s.a.) mentală şi sufletească, cu perspective unice şi semnificative”(n.m.: mă întreb dacă F.B. a folosit întâmplător, sau nu , termenul specific alchimic:TRANSMUTAREA?...).

lumii creştine(...)Luptăm, jertfim, cădem, ne ţâşneşte sângele din piepturi, să ne apărăm bisericile... şi Biserica ne condamnă ca”periculoşi Neamului”, ca”rătăciţi”, ca “străini de Neam”.

Ce tragedie în sufletele noastre!

Un mic exemplu pt. a prinde nuanţa acestei tragedii.

Un copil care nu şi-a văzut de mult pe tatăl său, se repede la el să-l îmbrăţişeze. Când copilul se apropie, tatăl îl priveşte rece şi-l loveşte cu palma peste gură, scoţându-i doi dinţi.

Nu vă puteţi imagina zbuciumul sufletesc, tragedia din sufletul copilului, în faţa acestei neaşteptate lovituri.

Dezamăgirea, ruşinea, durerea fizică, răspunsul la cea mai curată dragoste, durerea morală, nu ştii care mai mult, dar toate la un loc strivesc o inimă de copil.

“Biserica părinteacă”,”Biserica străbună” ne loveşte.

Patriarhul e şi prim-ministru, în numele căruia se fac toate, dela cari ne vin în fiecare zi atâtea chinuri.

Doamne, Doamne, ce traghedie! Şi la ce chinuri ne pui sărmanul suflet!

Ce frământare în pieptul a zeci de mii de tineri, ţărani, muncitori, studenţi.”

De remarcar cî exemplul, pt. plasticizarea durerii, este luat din lumea pură a copiilor:”Lăsaţi să vină copii la Mine!” - CZC se dovedeşte, încă o dată, franciscan şi căutător de HRISTOS-PARADISUL PURITĂŢII REDOBÂNDITE.

Să nu uităm, însă, că Biserica nu trăieşte prin instituţionalizarea ei, nici prin ierarhia ei(care ar trebui s-o reflecte pe aceea a CERULUI) - dacă acestea s-au pervertit. Biserica creştină trăieşte prin HRISTOS. Şi mulţi preoţi umili au înţeles ceea ce n-a înţeles patriarhul MIRON CRISTEA - şi au venit în LEGIUNE, şi şi-au oferit, cu bucurie, martiriul pt. LEGIUNE - înţelegând, cu sufletul lor curat şi simplu, că LEGIUNEA şi CZC erau nu intermediarul, ci chiar lucrarea lui HRISTOS, pe Pământ, pt. omenire(pt. toate Neamurile Vii-Spiritual, ale Pământului).

Evident, pt. preoţii cei răi ai bisericii-instituţie şi pt. momentul grav, de eclipsă misionară, a Bisericii Ortodoxe - nu avem dreptul să” desfiinţăm Biserica şi să ucidem pe Dumnezeu cu pietre.” Aici, ca şi pretutindeni, CZC are perfectă dreptate.

*

* *

h- RUGĂCIUNEA

(C.M., pp. 61-62)”Oamenii au o singură posibilitate de contact cu Dumnezeu: rugăciunea(s.a.).

În mânăstiri este o stare de rugăciune permanentă.

Neamul nostru, plin de păcate, trăieşte în baza rugăciunilor necurmate ale maicilor retrase de lume şi ale călugărilor din toate mânăstirile şi schiturile ţării.

Îmi permit a vă face o rugăminte: rugaţi-vă necontenit, pt. că în momentul în care bisericile şi mânăstirile nu se vor mai ruga, ţara aceasta se va prăbuşi.”

O ţară de rugăciune, o ţară care este vie pt. că este susţinută în lumină de rugăciune. Ţara noastră. Mult hulita noastră ţară este un tărâm de DUH SFÂNT.

RUGĂCIUNEA este condiţia de existenţă a unei ţări şi este coloana vertebrală a fiinţei spirituale umane. Scară spre CER şi îmblânzirea PĂMÂNTULUI.

*

* *

i- BISERICA - PRIMUL STÂLP AL FIINŢEI ŢĂRII: BISERICA DE MARTIRIU

(C.M., pp. 105-106) “Mi se pare însă că şi Biserica( reprezentanţii ei, oamenii) s-au îndepărtst dela linia Bisericii, în fapt(...) Dacă preoţii binecuvântează armele, înseamnă că sunt bune. Dacă sunt bune, înseamnă că le pot întrebuinţa şi ei( căci e penibil, în adevăr penibil, ca ei să spună soldaţilor: trageţi numai voi cu ele, noi nu tragem, că e păcat). Iar dacă nu sunt bune, pt. ce le binecuvântează? (...) Cine va fi acela care va afurisi, în numele BISERICII CATOLICE, pe călugărul de acum două săptămâni, care a murit la mitalieră, alături de alţi călugări, după ce a tras toate cartuşele, apărându-şi altarul şi sfintele icoane?(...) Iată fapte. Fapte pe Pământ. Cred însă în superioritatea nepieritoare a principiului BISERICII CREŞTINE. Biruinţa veşnică şi adevărată este BISERICA născută din mart

Iată complementarutăţi, şi nu dichotomii, pt duhul BISERICII: Biserica născută prin Martiriu(deci, BISERICA ce-L priveşte în ochi pe Hristos, trecând astfel dincolo de moarte, şi pregătind învierea), dar care trebuie, pt. a ajunge să-l privească pe Hristos, să fie

BISERICA LUPTĂTOARE ÎMPOTRIVA FORŢELOR LUI SATAN, care vor să distrugă altare, icoane - adică să distrugă CREDINŢA, SPERANŢA şi IUBIREA CEA SFÂNTĂ, MÂNTUITOARE, din oameni. Să distrugă ochiul spiritual, aţintit spre Hristos cel răstignit, şi în numele căruia se sacrifică MARTIRII.

* * *

j -MONARHIA - AL DOILEA STÂLP AL FIINŢEI ŢĂRII

La fel se întâmplă lucrurile şi în cazul altei reflectări a situaţiei cosmico-divine, în planul terestru: MONARHIA - care are în comun cu Biserica principiul autorităţii sacre.

(PL, p. 426)”În fruntea neamurilor, deasupra elitei, se află monarhia(...) În istorie s-au văzut şi monarhi buni, foarte buni, slabi sau răi(...) Nu trebuie să se confunde omul cu instituţia(...) Pot fi preoţi răi, dar pt. aceasta, nu putem trage concluzia că trebuie să desfiinţăm Biserica şi să ucidem pe Dumnezeu cu pietre(s.a.).

Sunt, desigur, şi monarhi slabi sau răi, dar nu putem renunţa la monarhie(s.a.)(...) Un monarh nu face ce vrea. Un monarh e mic, atunci când face ce vrea, şi e mare atunci când face ce trebuie(s.a.).

Există o linie a vieţii neamului. Un monarh e mare şi bun, când se menţine pe această linie. E mic sau rău, în măsura în care se îndepărtază de această linie a vieţii neamului sau i se opune. Iată legea monarhiei(...).

Ştefan cel Mare, de o jumătate de mie de ani, străluceşte în istorie şi românii nu-l uită, pt. că s-a confundat perfect cu linia de viaţă aneamului.

Regele Ferdinand, împotriva oricăror legături şi interese, s-a plasat pe linia neamului, a îndurat cu el, a făcut jertfă alături de el, a izbândit cu el. Prin aceasta, el este mare şi nemuritor.”

Încă o dată, prin cele 2 figuri monarhice modelare,ŞTEFAN CEL MARE şi FERDINAND - se întăreşte ideea lui CZC despre al 3-lea mod de conducere a unei ţări: prin rezonanţa cât mai perfectă dintre SPIRITUL NEAMULUI şi SPIRITUL CONDUCĂTORULUI NEAMULUI, pe linia eternităţii destinului neamului, pe linia împlinirii MISIUNII SACRE A NEAMULUI(Învierea Spirituală şi înfăţişarea la Tronul Divin).

Această formă de conducere, nouă, şi totuşi prezentă, inconştient, ca sclipire, în linia istorică a multor neamuri - e, de fapt, o stare spirituală, comună CONDUCĂTORULUI şi NEAMULUI:”este o stare de iluminare interioară. Aceea ce, odinioară, era zăcământ instinctiv al neamurilor, în aceste momente (n.m.: perioada interbelică) se reflectează în conştiinţe, creând o stare de unanimă iluminaţie, întâlnită numai în marile experienţe religioase. Această stare , pe drept, s-ar putea numi: o stare de ecumenicitate naţională(s.CZC)(PL, pp. 334-335).

Un popor în întregimea (s.CZC) lui ajunge la conştiinţa de sine, la conştiinţa rostului său şi a destinului său în lume. În istorie n-am întâlnit la popoare decât sclipiri de o secundă. Din acest punct de vedere, azi ne găsim în faţa unor fenomene naţionale permanente.

În acest caz, şeful nu mai este un”stăpân”, un”dictator”, care face ce vrea, care conduce după bunul plac.

El este expresia acestei stări de spirit nevăzute. Simbolul acestei stări de conştiinţă. El nu mai face ce vrea. El face ce trebuie. Şi este condus: nu de interese individuale, nici de cele colective, ci de interesele naţiunii eterne(s.CZC), la a căror conştiinţă au ajuns popoarele. În cadrul acestor interese şi numai în cadrul lor îşi află maximum de satisfacţie normală şi interesele personale şi cele colective.”

Comparând pasajele despre monarhie cu cele despre ecumenicitatea naţională, observăm similitudini: în viziunea lui CZC, monarhia de drept divin se impune, ca un “culoar” al neamului spre Dumnezeu. Sub rezerva stării spiritual-religioase de ecumenicitate naţională: monarhul să fie expresia dinamică a MISIUNII NEAMULUI. Atunci, nu se mai pune problema dichotomiei sociale conducător-conduşi - căci poporul şi conducătorul intră, amândoi, în raport egal de subordonare faţă de GLASUL MISIUNII SACRE A NEAMULUI.

* * *

k - JUSTIŢIA: AL TREILEA STÂLP AL FIINŢEI ŢĂRII

În JUSTIŢIE , alt atribut al divinităţii(alături de purtătoarea ADEVĂRULUI ABSOLUT, creatore a lumii şi creatoare a credinţei în mântuirea mihaelic-spirituală a lumii) - CZC are, la începutul vieţii sale şi experienţelor social-mistice - o încredere deplină. O declară în repetate rânduri - CZC crede în reflectarea(fie şi aproximativă) a structurii ordonatoare cereşti(Logos Divin) - în structurile , tot mai obscure şi mai nesigure, ale zonei terstre-cezarice:

(CM, p. 16)”Vă veţi supune măsurilor justiţiei, în ale cărei virtuţi am crezut şi vom crede nemărginit.”

Dar în IJ, P. 20,CZC afirmă, după amarele experienţe ale proceselor nedrepte şi ale şi mai nedreptelor torturi şi încarcerări:”Justiţia care judecă după “ordin”, şi nu după conştiinţă, nu există.”

Autodesfinţarea JUSTIŢIEI , ca idee divină reflectată pe Pământ - este, în fapt, doar o intrare în eclipsă( faţă de simţirea umană) a ideii divine, prin păcatul uman de a distruge relaţia JUSTIŢIE-CONŞTIINŢĂ(SPIRIT).Când justiţiarii Pământului transformă. Exclusiv şi josnic, IDEEA DIVINĂ(fie şi aproximativ reflectată în mediul terestru), în idee cezarică, supusă formelor MATERIEI, printr-o slugărnicie fără margini faţă de forţele ahrimanice şi prin trădarea totală faţă de SPIRIT - JUSTIŢIA nu mai face altceva decât să se alăture forţelor ARHEULUI IUDA, care coordonează CALVARUL, ordonează-structurează drumul spre PISCUL TRANSFIGURATOR AL GOLGOTEI. Indirect, deci, nedreptatea pregăteşte dreptatea absolută, ca în cazul tuturor contrariilor universale (ca întunericul care pregăteşte ivirea luminii, demonul care ispiteşte, pt. a încerca sufletele şi a le oţeli pe calea îndărăt spre PARADIS etc.). Dar direct, JUSTIŢIA suferă un proces ruşinos de înjosire în mlaştina forţelor entropice, a forţelor malefice-ahrimanice. JUSTIŢIA a clacat, a cedat( total, cel puţin în aparenţă), subordonându-se ofensivei maleficului.

* * *

l - ARMATA: AL PATRULEA STÂLP AL FIINŢEI ŢĂRII

ARMATELE CEREŞTI se reflectă în armatele terestre. Îngerii-legiuni ar trebui să alcătuiască, pe Pământ, armatele-legiuni. CZC, absolvent al unui liceu militar de elită, admiră, până în ultimele sale clipe, ARMATA, CA IDEE DIVINĂ(simbol al rezistenţei contra RĂULUI).

(IJ,p. 28)”Aştept să vină mâncarea(...) Vin totdeauna locotenentul de serviciu şi plutonierul. N-au voie să vorbească cu mine(n.m.: CZC avea un logos convertitor, prin însăşi esenţa lui). Dar se poartă, atât ei, cât şi comandantul închisorii, cu o delicateţe care, pt. mine, este o mângâiere. Ostaşul, săracul, făptură superioară

(n.m.:CZC consideră că OSTAŞUL, prin misiunea sa combativă în favoarea NR, pt. care, oricând, e gata să se jertfească, şi fiind de extracţie socio-morală mult apropiată de Sufletul NR - înglobează, obligatoriu, şi ceva din esenţa metafizică a SPIRITULUI UMAN GENERAL-COMBATIV: ostaşul, deci, este mai pur spiritual, mai puţin corupt şi pervertit spiritual , decât cei aflaţi prea aproape de mediul socio-politic), care-şi face datoria corect , executând cu stricteţe ordinele primite, dar în ochii căruia nu vezi nici o pornire de răutate(n.m.: cum se vedeîn ochii apărătorilor intereselor cezarice : jandarmii...). Eleganţa sufletească. Şcoala armatei române.

Ce frumos e!(s.a.)”

FRUMUSEŢEA pe care o remarcă CZC este, de fapt, reflexul luminii celeste, reflexul mult mai clar al ideii cereşti de armată arhanghelică. O lumină divină mult mai complet asimilată, după opinia lui CZC, decât de către celelalte instituţii –stâlpi ai existenţei ţării.

Iată şi apelul adresat, de CZC, SOLDATULUI(CM, p. 8):

“O Românie Nouă nu poate ieşi din culisele partidelor, după cum România Mare n-a ieşit din calculele politicianilor, ci de pe câmpiile dela Mărăşeşti şi din fundul văilor bătute de grindina de oţel.

O Românie Nouă nu poate ieşi decât din luptă.Din jertfa fiilor săi.

Deaceea nu politicianului mă adresez astăzi. Ci Ţie, Soldat. Înalţă-te. Istoria te cheamă din nou. Aşa cum eşti. Cu mâna ruptă. Cu piciorul frânt. Cu pieptul ciuruit. Lăsaţi-i pe neputincioşi şi pe imbecili să tremure.

Voi daţi lupta cu bărbăţie(...)”.

CZC subliniază spiritul de autosacrificiu, instinctul de autosacrificiu, percepţia nevoii metafizice de autosacrificiu, în beneficiul Spiritului Neamuli Sfânt, instinctul de plasament fiinţial, în zonele specifice autosacrificiului pt. Neam şi Ţară(câmpia de la Mărăşeşti “şi fundul văilor bătute de grindina de oţel” - adică plasarea combativă, neînfricată, cu conştiinţa misiunii metafizice de împlinit, chiar în zona demonului, a forţelor VĂII, forţele distructiv-ahrimanice) - sublinisză toate aceste calităţi , ca fiind intrinsece calităţii fiinţiale de ostaş-soldat. A FI OSTAŞ-SOLDAT= A FI IDENTIFICAT(TEMPORAR) CU NR ÎN DINAMICA LUI ISTORICĂ.

Şi totuşi, câte necazuri n-a avut adevărata legiune luptătoare pt- HRISTOS, aceea a iniţiaţilor spiritului - cu forţele armatei (relativ)”cezarice”!De multe ori ( în Basarabia, mai ales), soldaţii s-au alăturat (nefirească alăturare,în logica socio-sacrală...) jandarmilor(mult mai predispuşi”cezarismului”, prin însuşi statutul lor de forţă represivă) , pt. a reprima atât marşurile legionarilor(care aduceau Logos-ul sacru ţăranilor, oamenilor simpli şi curaţi sufleteşte), cât şi cuvântările, Logos-ul lui CZC. De câtă eleganţă sufletească şi de câtă generozitate înmărmuritoare dă dovadă CZC, trecând cu buretele peste cezarismul(reativ) al armatei(al ofiţerilor armatei, mai cu seamă) - şi scoţând în evidenţă DATORIA pe care armata şi-o îndeplineşte, în condiţii de imparţialitate, de patriotism, departe de RĂU. (Şi totuşi, nu prea departe - căci, mai mult decât Justiţia - Armata este sub”ordin”...Şi ordinul vine de la nişte guvernanţi trădători de interes şi spirit naţionale... Dar, iarăşi, CZC nu consideră că se poate compara ARMATA , care a apărat cu viaţa şi sângele soldaţilor şi ofiţerilor ei, NEAMUL şi ŢARA , de-a lungul istoriei - cu celelalte instituţii ale statului român - JUSTIŢIA, PARLAMENTUL etc. - care, deşi puteau să se alieze cu forţele Binelui pt. BINELE

NAŢIONAL, deşi stătea în puterea lor să facă mult bine NEAMULUI şi ŢĂRII - ele au trădat, s-au aliat cu forţele RĂULUI, împotriva propriei ţări, împotriva propriului NEAM: n-ar fi fost drept, din partea lui CZC, să uite această diferenţă esenţială dintre ARMATĂ - şi ceilalţi... Chiar comandantul suprem al CREDINŢEI ROMÂNEŞTI, patriarhul României, trădase BINELE ROMÂNIEI).

Aminteşte-ţi, cititorule, din capitolele trecute ale cărţii acesteia, că CZC afirmă(PL, p. 312) că legionarii vor primi moartea doar când vor veni spre ei , în munţi, batalioanele şi regimentele româneşti - într-o euharistie cosmică, ARHEUL SPIRITULUI NR(legionarii) îşi vor împrăştia sângele, din piscurile munţilor - atunci şi numai atunci(când vor sosi OSTAŞII ROMÂNI) îşi vor împrăştia, din înaltul munţilor, SÂNGELE MÂNTUITOR(prin nevinovăţie perfectă), peste capetele şi sufletele românilor.

Sunt morţi şi înfrângeri transfiguratoare. Căci, cum îl citează CZC pe N.Iorga(Iorga, cel de pe când jurase credinţă către NR şi încă nu abdicase de la crezul naţional): ( PL, p. 296)”Sunt înfrângeri şi sunt morţi cari trezesc un neam la viaţă - după cum sunt şi biruinţe dintre acelea care-l adorm.”

Frumoase şi înţelepte cuvinte! De ce le-o fi uitat, oare ,Iorga, atunci când s-a alăturat prigonitorilor şi răstignitorilor lui CZC - atunci când a renunţat la sublima percepţie metafizică asupra ARHANGHELULUI NEAMULUI ROMÂNESC ?

* * *

m - MARTIRIUL ŞI ŞOVĂIALA CEZARICĂ

N-aş vrea să trec peste un episod care poate să confirme, din nou, vizionarismul iertător al lui CZC - legat, de data aceasta, de o altă armată - cea pur represivă, exclusiv represivă, sălbatic represivă: JANDARMERIA. Jandarmii, alţi executanţi cezarici, sub ordin mai straşnic decât soldaţii - şi fără datorie autosacrificială, fără a fi rezumate (teoretice, măcar) ale NR. Aparent, oameni simpli, care îndeplineau porunci de sus, al căror sens îl intuiau ca fiind malefic. Ordinul e ordin, în jandarmerie ca şi în armată - dar jandarmii se angajaseră de bună voie întru cezarism, făceau slujba lor cezarică pt. bani - iar nu pt. că fuseseră recrutaţi în numele BINELUI şi al apărării acestui BINE al Ţării şi al NR istoric. Nimeni nu te obligă să te faci călău : este o opţiune personală, pornită, de obicei, din considerente pecuniare, iar nu patriotice. Schingiuirile jandarmereşti, de-a dreptul drăceşti, nu pot fi scuzate de nici un ordin primit. Mai curând cerşeşti în rând cu leproşii, decât să devii cea mai oribilă unealtă a Satanei. (Tot aşa de adevărat este că Dumnezeu lasă, pe Pământ, anumite entităţi, numite popular”bătaia lui Dumnezeu”: nu e cazul jandarmilor, care erau şi sunt”bătaia cezarului”). Căci jandarmii nu erau şi nu sunt chemaţi să facă ORDINE( acea Ordine, cu mdel în ierarhiile cereşti), întru binele obştesc - ci slujeau şi slujesc şi vor sluji nişte interese personale, politice, josnice, de o meschinărie greţoasă şi hidoasă.

Şi totuşi, în rândurile de mai jos e vorba de depoziţia jandarmului SÂRBU(IJ,p. 88), făcută în faţa comisiei investigatoare a Curţii de Casaţie din Bucureşti, în noiembrie 1940. Jandarmii aveau poruncă să-i suprime fizic pe CZC şi ai lui)cei 3 Nicadori şi pe Decemviri), prin sugrumare,în 2 dube( 10 legionari într-o dubă, 4 în cealaltă: CZC era în duba cu 10 legionari, în prima maşină).

“Ajunşi în dreptul pădurii Tâncăbeşti, maiorul Dinulescu, care stabilise cu noi, printr-un cod de semnale, momentul execuţiei, a aprins la un moment dat lanterna sa electrică, stingând-o şi aprinzând-o iarăşi, de 3 ori.

Era momentul execuţiei, dar nu ştiu de ce n-am executat nici unul(s.a.). Atunci, maiorul Dinulescu a oprit maşina, s-a dat jos şi s-a dus la maşina din spate.

Acolo maiorul Macoveanu fusese mai autoritar: legionarii fuseseră executaţi.

Căpitanul(CZC) şi-a întors puţin capul către mine şi mi-a şoptit:”Camarade, dă-mi voie să le vorbesc camarazilor mei.” Dar în aceeaşi clipă, mai înainte ca el să fi terminat această rugăminte, mr. Dinulescu a pus piciorul pe scara maşinii şi, păşind înăuntru, cu revolverul în mână, a rostit printre dinţi:”Executarea!”

La aceasta, jandarmii au aruncat ştreangurile...”

De remarcat “profesionalismul” de călăi al jandarmilor...Aveau ceva experienţă în mânuirea ştreangului de călău...

Revin, însă. Momentul acela de ezitare în executarea ordinului arată clar că autoritatea morală a lui CZC, pe de o parte, şi conştiinţa, câtă mai era, a jandarmului(care e supus tot datoriei cezarice, caşi ostaşul) - au avut un cuvânt mai greu de spus(un moment doar, e adevărat), decât STÂRPITURA MORALĂ. Călăul a avut un moment de insubordonare faţă de CEZAR - şi de subordonare, implicită, faţă de HRISTOS.(De aceea, presimţind, sau ŞTIIND, LA MODUL VIZIONAR, CZC îl apelează pe SÂRBU: “CAMARADE” - adică: “potenţialule om întreg”, “potenţialule evadat din zona satanică”). Momentul acesta putea să-l coste viaţa pe călău. Dar acest moment a existat efectiv. Acest moment poate fi socotit, fără exagerare, temelia creaţiei lumii noi, spirituale: dacă nişte ticăloşiţi şi împietriţi la suflet( aminteşte-ţi, cititorule, de tâlharii răstigniţi de-a stânga şi de-a dreapta lui HRISTOS), cum erau jandarmii , hârşiţi prin executarea atâtor ordine nedrepte, diabolice, criminale - au putut avea acest moment(vai, cât de scurt moment...) de Revelaţie, sau de început de Revelaţie(oricum, ceva ce i-a scos din fiinţa lor josnică, cotidian-josnică) - atunci ceilalţi oameni, cu mult mai puţin dependenţi de puterea cezarică, perversă şi coruptă, oare nu-l vor avea? Şi nu un moment - ci viaţa întreagă, pusă sub semnul DRAGOSTEI, şi nu sub cel al CRIMEI?

E drept că jandarmii români, prin executarea slujbei lor, care-i punea des în situaţii odioase - mai văzuseră legionari torturaţi, omorâţi - şi comportamentul victimelor era identic cu cel al primilor creştini persecutaţi, aruncaţi la fiare , sau iluminând, cu focul trupurilor lor aprinse, grădinile cezarice: cântau imnuri ale legiunilor cereşti, pe când carnea lor era răscolită de lovituri, pe când mureau. Şi jandarmii îşi spuseseră aceste minuni, unii altora.Şi se puseseră pe gânduri...Victimele lor erau fiinţe mult mai apropiate de Dumnezeu, decât de Materie. “Îmbrăcaseră cămaşa morţii”, cămaşa reînvietoare a lui HRISTOS-MÂNTUITORUL - atunci când intraseră în LEGIUNE.

E drept că un maior-călău, Dinulescu, s-a împovărat sufleteşte printr-un al 2-lea ordin - care n-a mai lăsat altă alternativă jandarmilor decât propria moarte. Şi ei, jandarmii, nu erau instruiţi pt. moarte şi victorie cerească, aşa cum erau instruiţi legionarii, în CUIBURIELE PENTRU PREGĂTIREA ZBORULUI SPIRITUAL

Dar - a existat acel moment...

Dar, e clar, jandarmul, ca şi ostaşul român, este trup din trupul NR. Este o parte, mai bună ori mai rea(de obicei, mai rea). Şi NR nu e făcut şi născut să fie călăul NIMĂNUI. Dacă ajunge la crimă, ajunge printr-o înjosire sistematică, prin mecanisme de sus, ce-l depăşesc - şi-i depăşesc, parţial, responsabilitatea umană. Parţial, căci, încă o dată, schingiuirile sau aruncarea, de vii, a unor legionari, în foc(vezi cazul VICTOR DRAGOMIRESCU) - INTRĂ SUB INCIDENŢA RESPONSABILITĂŢII INDIVIDUALE!.

Depoziţia jandarmului SÂRBU - şi MAREA EZITARE DE A FI CĂLĂU - a spălat, într-o oarecare măsură, după opinia mea, vina lor, a jandarmilor de rând, aflaţi sub ordin - vina de a-l fi asasinat mişeleşte, prin strangulare laşă, pe cel care a făcut , o viaţă întreagă, apel la SABIA CAVALEREASCĂ ALBĂ, la SABIA DE FOC A ARHANGHELULUI. Pe întrupatul ARHEU AL SPIRITULUI NR.

Iudeo-francezul Herenger recunoaşte, în 5 ianuarie 1939, că asasinarea josnică a lui CZC a fost, în fapt, răzbunare iudaică: (IJ, p.90)”Două puternice lovituri, care în modul lor deosebit amintesc de drumul( spre răzbunare) prorocit de către Isaia, au izbit , în ultimul an, conducerea antisemitismului românesc.

(...) În mai a fost răsturnat de la putere neînsemnatul Goga(n.m.: O.Goga a fost demis ca urmare a presiunii exercitate de evreimea internaţională - şi a muritîn condiţii încă neelucidate)(...)

Şi mai recent, veni rândul rivalului său, CORNELIU CODREANU, un bandit şi provocator de nelinişti. (n.m.: un “bandit” cu care şef-rabinul DAVID ŞAFRAN a avut o discuţie de peste 2 ceasuri, pe când legionarii nu aveau nici o putere şi relevanţă politică - o discuţie de o profunzime şi intensitate spirituale excepţionale - la 11 februarie 1937 - de observat tonul de crâncenă ură, folosit de către Herenger; când îl numeşte pe CZC: “un bandit şi provocator de nelinişti” - şi faptul că aşa-zisa”linişte”, adică paralizie a personalităţii naţionale româneşti, ar fi fost foarte pe placul d-lui Herenger, şi dorea ca această “LINIŞTE” să fie adusă prin cea mai strigătoare la cer şi odioasă oamenilor - CRIMĂ!) . El, împreună cu 13 dintre principalii săi aderenţi, a fost ciuruit de gloanţele jandarmilor care au avut sarcina ca pe deţinuţii din temniţă să-i transfere pe lumea cealaltă, fără formalităţi inutile “.(s.a., n.m.: iată ce expresii “pacifiste” găseşte iubitorul de oameni Herenger, care, la fel ca orice mason, numeşte”bandiţi” pe toţi cei care nu se supun orbeşte procesului de îndobitocire în masă a popoarelor-neamuri: a asasina în favoarea evreimii internaţionale= a transfera pe lumea cealaltă, fără formalităţi inutile...Prin astfel de ironii cinice, sinistre şi sordide, certamente, vă veţi asigura, totdeauna, iubirea întregii omeniri terestre, d-lor plutocraţi iudaici...).

Cinismul şi josnicia lui Herenger, în exprimarea nu doar faţă de nişte morţi, ci faţă de un asasinat de un grad de mişelie extrem - nu merită calificative. Herenger denumeşte această crimă( el este convins că nu e vorba de gloanţe, cum spune comunicatul oficial, de care Herenger îşi bate joc), “în mod deschis, ca o răzbunare a vechiului Dumnezeu al evreilor, Iehova, şi ca un motiv de triumf şi bucurie pt. întreaga evreime.” Cum poţi cere cavalerism, în atitudinea faţă de adversar( şi un adversar spiritual!) - EVREULUI- GOLEM, EVREULUI METAFIZIC?

Citatul de mai sus a fost extras din revista americană”The Liberty Bell. Voice of America’s new Revolution”, sept. 1977 - care reproduce, la rândul său, declaraţia lui Herenger, din ziarul evreiesc “Israel”, din Cairo, din 15 ianuarie 1939.

Păcatul să cadă, în principal, asupra celor care au comandat asasinatul - şi, mai puţin , asupra simplilor executanţi sub ordin.(Dar evreii sunt obişnuiţi, de la

GAVAFTA, să azvârle sângele victimelor asasinate, asupra capetelor copiilor lor...). Şi cuvântul lui CZC, ultimul din testamentarele IJ, să rămână valabil în eternitate, pt. orice român creştin:”Dar Dumnezeu vede şi va răsplăti.”

* * *

n - RĂZBOIUL METAFIZIC ŞI DOMNUL IULIU MANIU

Conştiinţa vizinară a lui CZC a oprit o violenţă care, în condiţii de non-vizionarism, devenea absolut legitimă - şi a oprit războiul civil, a oprit ca România să devină o Spanie însângerată : (IJ, pp. 71-72)”Noi nu voim să întrebuinţăm violenţa(...) Ceasul biruinţei noastre încă n-a sosit. E încă ceasul lor.” Ceasul demonilor.

Şi dispoziţia scrisă, răspândită verbal către şi printre legionari:”Intraţi pe linia EVANGHELIEI. Linişte şi ordine desăvârşită şi să nu facă nici o prostie.”

Crezul legionar exclude total cearta, războiul fizic - impunând RĂZBOIUL METAFIZIC, al CREDINŢEI şi al TĂRIEI DE CARACTER:

(CM, p. 128)”Cred în învierea României, prin Legiune.

Primesc orice lovitură.

Îndur cu bucurie orice chin.

Dar, cred în Biruinţa şi Mântuirea Legionară a NR.

Deci, nu ceartă, nu răsboaie, nu discuţii contradictorii, ci prin mărturisirea :”Aşa cred eu”, “D-ta poţi crede cum vrei.”

(...)Va veni o zi când cei ce v-au făcut nedreptate se vor ruşina şi se vor simţi umiliţi.”

În ciuda oricăror aparenţe social-politice, adevărul şi numai adevărul spusu-l-a, prin ultima frază, CZC. Aceasta e puterea spirituală legionară adevărată: să determine ruşinarea şi umilinţa dezertorilor din tabăra BINELUI CRISTIC. Să determine TRANSFIGURAREA MORALĂ A VRĂJMAŞULUI. Totul e coerent şi evolutiv în RĂZBOIUL METAFIZIC AL LUI CZC: au rămas în urmă, depăşite, atitudinile de CAVALERI TEREŞTRI, cu aspiraţii, doar , metafizice, din cazurile VERNICHESCU, STELESCU, DUCA. S-a trecut la faza pur metafizică(iar CZC încearcă din răsputeri să se debaraseze de exoterici, şi să rămână doar cu esotericii, care să nu mai compromită Legiunea prin fapte impulsiv-cavaleresc-terestre). Războiul pur metafizic, dus de CAVALERII METAFIZICIENI, prin întărirea interior-spirituală a iniţiaţilor-legionari. Spiritul legionar, şi nimic altceva, va avea forţa să transfigureze lumea, şi să-i pună pe dezertori faţă în faţă cu oglinda propriei lor conştiinţe. Iar pe GOLEMI - să-i dezvăluie ca GOLEMI. Iar lumea să nu se mai supună GOLEMILOR, ci MORALEI LUI HRISTOS.

Bătrânul IULIU MANIU, adversar declarat, ireconciliabil şi înverşunat, al poziţiei lui CZC, vis-a-vis de DEMOCRAŢIE - chiar dacă şovăitor, chiar dacă prea tolerant, mult prea tolerant, faţă de STÂRPITURA MORALĂ, a vut cavalerismul de a-i lua apărarea , sincer, simplu şi curajos, lui CZC - de fapt, a avut tăria de caracter să recunoască în CZC, măcar parţial, pe CAVALERUL CRUCII ŞI AL NR.

(IJ,pp. 83-86)(Depoziţia D-lui Iuliu Maniu în procesul D-lui CZC - text final depus în Bucureşti, 24 sept., 1938)”Într-adevăr, ideologia noastră şi a dvs.(CZC) sunt direct opuse şi nici nu cred că există în ţara noastră două partide de o adversitate ideologică mai mare decât ale noastre.

Partidul nostru este un partid democratic şi în special eu sunt un adevărat fanatic al democraţiei(...)

Or, Garda de Fier este totalitară, în contra democraţiei, este pt. un fel de dictatură. Or, eu sunt un fanatic adversar al dictaturii, sub orice formă s-ar prezenta ea(n.m.: tot se vorbeşte de “fanatismul”legionar: iată că, din propria declaraţie a d-lui I.Maniu, el, liderul democraţiei româneşti, se proclamă, fără nici un dubiu, FANATIC...Ceea ce pune serios sub semnul întrebării conotaţiile, mereu negative, demonizante, care se dau azi,ca şi ieri, cuvântului fanatic).

Nu l-am cunoscut pe d-l Codreanu până am făcut pactul de neagresiune. Am urmărit însă cu atenţie activitatea şi atitudinile-d-sale. Am putut constata, din partea d-sale, sinceritate în acţiune, consecvenţă şi tenacitate, calităţi care se găsesc atât de rar în viaţa noastră politică şi la conducătorii vieţii publice(s.a.).Pt. aceste motive, i-am întins mâna cu încredere şi plăcere(...)

D-l Codreanu , ca şi mine, crede că pt. o viaţă sănătoasă naţională de Stat este absolut necesară respectarea demnităţii naţionale(s.a.)(...)

D-l Codreanu crede, ca şi mine, că ideea naţională este factorul vital în propăşirea unei naţiuni(s.a.)

D-sa crede, ca şi mine, că Statul, cu toată puterea sa, trebuie să perfecţioneze calităţile fără seamăn de frumoase ale poporului român susţinător de stat, şi să-i dea posibilitatea ca, punându-i-se la dispoziţie mijloacele materiale, culturale şi sociale, să-şi poată îndeplini misiunea pe care o are în această parte a lumii(s.a.)

(...)Afară de aceasta, d-l Codreanu este de aceeaşi convingere cu mine, că, fără a respecta regulile de corectitudine în viaţa particulară şi publică şi fără a ţine seama de morala creştină, nu se poate asigura de dăinuirea unei naţiuni, şi că părăsirea acestora ar însemna şi pt. poporul nostru, ceea ce a însemnat şi pt. multe popoare din trecut: distrugere şi pieire. Pt. aceasta suntem de acord în tendinţa de a impune în viaţa particulară, socială şi publică, corectitudinea, onoarea şi morala creştină, pe care astăzi - cu durere - atâţi o calcă(s.a.)”

“(...) (n.m.: respingând acuzaţiile care se aduceau Gărzii de Fier, că ar fi o mişcare conspirativă, ocultă sau clandestină): “În campania electorală am dat de organizaţii ale Gărzii de Fier, care se manifestau pe faţă, cu mare combativitate, făcând manifestaţii făţişe şi energice(s.a.).”

Personal, nu cred că această atitudine, de perfect cavaler, pe care a avut-o Maniu la procesul intentat lui CZC - “l-a pus bine”, pe primul, cu iudeo-masoneria, sau că ar fi fost încântată cumva evreimea de preceptele comune ale celor 2 lideri spirituali (ceva mai puţin spiritual Maniu-fanaticul democraţiei parlamentare...) ai acelui moment istoric românesc. Pe de altă parte, nu-mi pot reprima regretul că lipsa unor aptitudini metafizice speciale l-a oprit pe Maniu să înţeleagă în care parte este BINELE ABSOLUT, DIVIN - privând, astfel, FRONTUL RĂZBOIULUI METAFIZIC de spada încă unui vrednic cavaler - căci Maniu rămâne un om de o onestitate şi corectitudine de excepţie. Iuliu Maniu ar trebui să devină un model de bună-credinţă pt. oamenii

cinstiţi de azi - faţă de PROBLEMA CZC - chiar dacă aceştia, ca şi MANIU, n-au dispoziţii speciale metafizice, pt. a pătrunde, până la capăt, MĂREAŢA OPERĂ MIHAELICĂ, solară, a lui CZC, pe acest Pământ.

Iată motivele pt. care CZC a preferat să-i susţină pe ţărăniştii lui Maniu, pe liberalii lui Gh. Brătianu şi pe averescani, în alegeri - decât pe cuziştii trădători şi calomniatori: (CM,p. 16)”Oamenii aceştia (maniu, Gh.Brătianu şi Averescu) nu au credinţele noastre, dar mai bine cu ei, decât cu cei ce s-ar părea că au credinţele noastre, dar sunt lipsiţi de caracter(s.a.).

Turcii n-au avut credinţa lui ŞTEFAN CEL MARE, dar acesta i-a preferat înaintea tuturor popoarelor creştine din vecinătate, tocmai pt. că acestora le lipsea caracterul.”

Nu e creştin şi om cel ce-şi zice creştin şi om - ci cel care-l urmează, în spirit şi faptă pe HRISTOS, dovedindu-se, mai presus de semnul formal al CRUCII - apărătorul efectiv al MORALEI CREŞTINE(care este semnul esenţial, interior, al CRUCII).

* * *

CAPITOLUL V - CZC-CONDUCĂTORUL SPIRITUAL MIHAELIC. CURAJUL INIMII-DRAGOSTEA SPIRITUALĂ. DEMOCRAŢIA ÎMPOTRIVA NEAMULUI. ECUMENICITATEA NAŢIONALĂ. CONDUCĂTORUL. INDIVID ŞI NAŢIUNE.OMUL NOU - OMUL CORECT. NECESITATEA IMPERIOASĂ A MORALEI CREŞTINE. IARĂŞI, ELITELE NAŢIONALE

MOTTO: RADU GYR, POEZIA ORALĂ, vol. III, CÂNTĂREŢUL RĂZVRĂTIT, p. 32:

“L-au prins pe răzvrătitul cântăreţ

şi l-au zvârlit în ocnă şi-n ocară...

Dar cântecul lui, gol şi pădureţ,

Precum un sfânt, umbla desculţ prin ţară...”

a- CZC - CONDUCĂTORUL SPIRITUAL MIHAELIC

Epoca mihaelică , după cum am arătat şi în capitolul anterior, este epoca marilor distrugeri, este TOAMNA OMENIRII, când roadele ciclului vechi cad toate, până la una, şi putrezesc - pt. a se putea vedea, fără zăbrelele materiei - LUMEA SPIRITUALĂ. Re-cităm: ”În epoca lui Mihael, esenţialul nu-l constituie învelişul în care trăim, ci omul lăuntric(s.a.), care trebuie să ajungă la sine însuşi, uneori luptând chiar contra eredităţii(s.a.) , sfărâmându-i cătuşele. Acesta este curajul care, în epoca lui Mihael, trebuie să se manifeste în atitudinea spirituală a omului. Ereditatea era deviza lui Gabriel, libertatea, iniţiativa sufletească reală(s.a.) , lăuntrică, practicată - iată deviza lui Mihael.

CZC este vizionarul suprem al NR, asupra epocii mihaelice. CZC nu este un tradiţionalist, în sensul dogmatic al cuvântului. CZC, dimpotrivă, cere spargerea unor tipare, unor obişnuinţe tembelizante. Dar, să nu se uite că epocile mihaelice(ca şi cele gabrielice) comunică între ele. CZC nu cere întoarcerea la o tradiţie formală - ci întoarcerea la SPIRITUL EVOLUTIV. Ca şi Eminescu: Eminescu nu consideră EPOCA MATEI BASARAB din punct de vedere istoric, la fel, nici pe cea a lui ŞTEFAN CEL MARE - ci din punct de vedere ARHEIC: atunci, în acele vremuri, s-a făcut văzut ,mai clar, ARHEUL NEAMULUI - care ARHEU nu ţine de o epocă sau alta, ci de ETERNITATEA SPIRITULUI.

CZC se luptă crâncen cu ereditatea: dovadă stau toate spusele şi scrisorile sale - mai cu seamă manualul de înfrângere a eredităţii şi scoatere la lumină a forţelor spirituale, combative (ferm şi prompt) contra RĂULUI: CĂRTICICA ŞEFULUI DE CUIB.

CZC vrea, cu ARHANGHELUL MIHAIL deopotrivă, recucerirea Paradisului de către om: crearea OMULUI NOU, omul complet spiritualizat, cu spirit de iniţiativă constructivă, omul desprins de MATERIE, de toate interesele legate, meschin şi egoist, de MATERIE - sau desprins în cea mai mare măsură. OMUL MORAL, OMUL CORECT, OMUL GENEROS, până la transpersonalizare prin autosacrificiu.

Epoca Mihaelică este epoca magică, epoca cu 2 tăişuri: persistă resturi din cercetarea luciferico-tehnică, ale epocii gabrielice - şi, în plus, “omul trebuie să adauge cunoaşterii naturale pe cea a Spiritului.

Viaţa religioasă trebuie să devină, şi ea, magică. Viaţa creştină, religioasă, trebuie să fie scoasă din sărăcia epocii intelectualiste şi ridicată la nivelul unei substanţe spirituale, care să-l susţină pe om. Rolul religiei: invocarea şi atragerea în existenţa pământească a unor entităţi spirituale reale(s.a.) , a unor puteri spirituale ajutătoare, în stabilirea unor legături directe cu forţele zeilor, îndeosebi cu acea entitate pe care o indică - cu numele HRISTOS(...). Nu este îngăduit ca numai tehnica să ridice capul din infernul sublumesc, cu ajutorul unei veritabile vieţi religioase, trebuie deschise simultan porţile lumilor superioare. Puterile spirituale ocrotitoare şi ajutătoare - fără de care nu e posibilă o edificare reală - trebuie să pătrundă până la noi(...). Maşinilor trebuie să li se adauge altarele(s.a.).Atunci ni se va dezvălui că nu numai puterea abisului, ci şi HRISTOS a ajuns în faţa porţilor pământeşti. E nevoie doar de oameni care să aibă curajul de a străpunge peretele subţire, despărţitor(...). În epoca mihaelică, însuşirea de căpetenie nu este isteţimea, ci curajul inimii(s.a.).Fiindcă ceea ce îl determină pe om să se îndoiască de lumea suprasensibilă este laşitatea inconştientă, este”frica de apă”, “frica de înec”. Omul trebuie să se dezbare de această frică şi să dezvolte în sine un curaj care să fie altfel şi totodată mai mare decât acela al paraşutiştilor.”

CZC a ascultat de toate poruncile mihaelice, FIIND UN INIŢIAT COMPLET. Lupta sa a fost( şi se dovedeşte a continua, şi după moartea CONDUCĂTORULUI-CĂPITAN - lucrarea sa spirituală) pt. HRISTOS, pt. altare, pt. deschiderea porţilor superioare - cu scopul ca OMUL NOU să întrevadă PARADISUL - şi să facă efortul năzuitor de a se reintegra stării de PARADIS(ROMÂNIA ÎNFLORITOARE, ROMÂNIA-SOARE - sunt doar 2 matafore mihaelice, 2 parole ale epocii noi, solare, de sub protecţia Arh. Mihail). CZC s-a luptat, şi i-a învăţat şi pe alţii să se lupte, contra PUTERILOR ABISULUI, PUTERILOR RĂULUI. CZC s-a luptat pt. CURAJUL INIMII - opus versatilei, speculativei, lucifericei ISTEŢIMI. NĂZDRĂVĂNIA pe care o cere CZC şefului legionar înseamnă capacitate spirituală majoră, miraculoasă.

CZC invocă şi atrage în existenţa pământească entităţi spirituale reale (după cum spune Emil Bock, în studiul său despre Arh.Mihail) : (CSC,p. 55)”Răsboaiele se câştigă de aceia cari au ştiut să atragă din văzduh, din ceruri, forţele misterioase ale lumii nevăzute, şi să-şi asigure concursul acestor forţe. Forţele acestea misterioase sunt sufletele morţilor , sufletele strămoşilor noştri, cari au fost şi ei odată legaţi de glia, de brazdele noastre...” Şi care au murit pt. HRISTOS, pt. ţara şi pt. Neamul lor.

*

* *

b- CURAJUL INIMII - DRAGOSTEA SPIRITUALĂ

La p. 320, din PL, CZC afirmă afirmă că nu acceptă nici principiul autorităţii, nici principiul libertăţii:

“Autoritatea a căutat să se extindă în dauna libertăţii. Iar aceasta, la rândul său, a căutat să limiteze cât mai mult puterea autorităţii. Acestea două, faţă în faţă, nu pot însemna decât conflict(s.a.)(...) A orienta o mişcare după unul sau altul din aceste 2 principii , înseamnă a continua linia istorică de turburări şi războire socială. Înseamnă a continua, pe de o parte, linia de tiranie, împilări şi nedreptate, iar pe de alta, linia de răzvrătire sângeroasă şi de permanent conflict(...). Am observat în multe cazuri că, imediat ce un legionar a căpătat un grad, se pironeşte cu toată fiinţa lui în autoritate, rupându-se de tot ce îl lega de camarazi până atunci şi simţindu-se obligat să se impună, făcând uz de autoritate.

Mişcarea legionară nu se întemeiază exclusiv nici pe principiul autorităţii, şi nici pe acela al libertăţii. Ea îşi are temeliile înfipte în PRINCIPIUL DRAGOSTEI ( n.m.: conform cu cerinţa epocii mihaelice, de a se sprijini pe entitatea divină HRISTOS). În el îşi au rădăcinuile atât autoritatea, cât şi libertatea.

Dragostea e împăcarea dintre cele 2 principii: autoritate şi libertate. Dragostea se află la mijloc, între ele şi deasupra lor, cuprinzându-le pe amândouă în tot ce au ele mai bun şi înlăturând conflictele dintre ele. Dragostea nu poate duce nici la tiranie, nici la împilare, nu aduce nici nedreptate, nici răzvrătire sângeroasă, nici răsboire socială(...). DRAGOSTEA APLICATĂ(s.CZC) însemnează pace în suflete, în societate şi în lume(n.m.: prefigurarea , ba chiar refacerea stării de Paradis, pe care orice liturghie ortodoxă o are în vedere)(...) Pacea nu ne va da-o Justiţia, ci numai bunătatea şi dragostea, pt. că justiţia e foarte greu să se realizeze integral, şi chiar dacă s-ar găsi un aparat de realizare perfectă a acesteia, ESTE IMPERFECT OMUL(s.a.), care, neputând-o sesiza şi aprecia, va fi un veşnic nemulţumit.

Dragostea este cheia păcii, pe care MÂNTUITORUL a aruncat-o tuturor neamurilor din lume(s.a.). Până la sfârşit, ele se vor convinge, după ce vor fi rătăcit, cercetat şi încercat totul, că, înafară de dragostea pe care Dumnezeu a sădit-o în sufletele oamenilor, ca o sinteză a tuturor însuşirilor omeneşti şi trimiţându-ni-o prin însuşi MÂNTUITORUL IISUS HRISTOS, care a pus-o deasupra tuturor virtuţilor, nu este nimic care să ne dea linişte şi pace.

Toate celelalte îşi au rădăcina în dragoste: şi credinţa şi munca şi ordinea şi disciplina(s.a.).

(...)(p.323)”Acolo unde nu este dragoste, nu este viaţă legionară.”

A fi legionar înseamnă, deci, a fi dăruit total supremei virtuţi cristice: DRAGOSTEA, fără de care lumea n-ar fi fost creată. A fi legionar, deci, înseamnă a fi creator de lume, în cel mai adânc şi în cel mai înalt sens spiritual. Sub o condiţie sine qua non, pe care o vom arăta mai jos. O condiţie fără de care nici un cosmos n-ar putea exista. (Am dat, conform concluziilor trase din textul codrenian, multiple definiţii ale legionarului: să nu se creadă, cimva, că aceasta ar fi o dovadă de şovăire, că acste definiţii s-ar putea substitui, sau restrânge: TOATE SUNT COMPLEMENTARE - şi a fi legionar ÎNSEAMNĂ SĂ TE CONFORMEZI tuturor ACESTOR CEINŢE SPIRITUALE, formulate mai esoteric sau mai exoteric de CZC).

*

* *

c - SOLIDARITATE: DA. DEMOCRAŢIE : NU

(...)(PL,p. 323):”Dragostea singură nu-i va putea face biruitori. Este nevoie de disciplină. Pt. a birui, trebuie să-şi însuşească toţi o singură părere, aceea a celui mai experimentat dintre ei, a şefului ( e vorba de experienţa spirituală, în primul rând - dar şi de aceea a capcanelor socio-politice, material-terestre).

Disciplina este chezăşia biruinţii, pt. că ea asigură unitatea efortului(s.a.).

Sunt greutăţi pe care numai un neam întreg, unit(s.CZC), ascultând de o singură comandă, le poate birui. Cine este imbecilul care, într-un asemenea caz, să refuze de a se grupa cu toţi ai lui la un loc, ascultând de aceeaşi comandă, pt. motivul că disciplina i-ar ştirbi personalitatea?(s.CZC).

(...)Disciplina nu înjoseşte, pt. că te face biruitor. Şi pt. că biruinţele nu se pot câştiga decât cu. jertfă, disciplina este cea mai mică(s.a.) dintre toate jertfele pe care un om poate să le facă pt victoria neamului său(s.a.)(...)Orice jertfă înaltă, nu coboară(s.a.)(...) Nu există biruinţă fără unitate(s.CZC). Şi nu există unitate fără disciplină(s.CZC). De aceea neamul nostru va trebui să condamne(s.CZC) şi să considere ca acţiune vrăjmaşă orice abatere dela şcola disciplinei (s.CZC), ca pe ceva care-i periclitează biruinţele şi viaţa."

Disciplina este jertfă pt. înălţarea neamului. UNITATEA , întru recuperarea divinităţii Neamului - nu poate fi realizată decât prin disciplină spirituală şi de acţiune. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă cedarea spiritualităţii individuale şi a orgoliilor de afirmare individuală - în favoarea spiritualităţii învingătoare a neamului, în favoarea

afirmării spirituale a Neamului. Viaţa ta trebuie să combustioneze VIAŢA NEAMULUI. Spiritul tău trebuie să combustioneze SPIRITUL NEAMULUI.

Pornind de la această extrem de profundă, logică şi de bun-simţ creştin concepţie asupra DRAGOSTEI ( ca împăcare a principiilor conflictuale - sterpe, dacă sunt luate separat - ale AUTORITĂŢII şi LIBERTĂŢII) şi DISCIPLINEI - CZC nu putea să aibă o altă concepţie, decât o are, asupra DEMOCRAŢIEI şi asupra DREPTURILOR OMULUI.

DREPTURILE OMULUI(PL, p. 421) sunt o născocire diabolică a iudaismului, pt. a măguli egoismul din fiecare om - distrugând, subtil şi discret, unitatea-solidaritatea Neamului, în faţa forţelor ahrimanice agresive. DREPTURILE INDIVIDULUI sunt puse, de către propaganda iudaică ( de observat că, la ei acasă, cât şi în diaspora, evreii sunt extrem de solidari şi extrem de legaţi de tradiţie, până la habotnicie - iar aceste calităţi le exportă exclusiv pt. cei de neam iudaic), deasupra drepturilor Neamului. Rezultă, în zonele lumii unde propaganda iudaică a prins - o anarhie premeditată - de care profită foarte strict organizatele forţe ale RĂULUI.*31 [1]

(PL,p. 422) “Drepturile omului nu sunt nemărginite, ele sunt mărginite de drepturile colectivităţii naţionale, iar drepturile acesteia sunt mărginite de drepturile naţiunii.” Subliniem, încă o dată că CZC face o distincţie clară între Neamul Spiritual, care ESTE întru eternitate, şi care se va înfăţişa, la sfârşitul veacurilor, dinaintea Tronului Divin - şi Neamul istoric, care evoluează în funcţie de eforturile spirituiale ale indivizilor componenţi ai Neamului, mai repede ori mai încet, spre identificarea cu Neamul Spiritual - ca treaptă spre CER, scară intermediară între căderea în lumea terestră şi revenirea recuperatorie de Paradis, întru mântuirea umanităţii-neamuri. Prin aceasta, să nu se înţeleagă că Neamul istoric este o simplă sumă de indivizi-individualităţi : Neamul istoric poartă în el, ca pe o pecete secretă - umbra, prevestirea permanentă, chiar prezenţa continuă(ca o indicibilă întreţesere), dar mistică, a entităţii, mult lunecate spre planul transcendent(deci, mult ieşită din lumea păcatului, de sub PĂCAT) a Neamului Etern., a Neamului Spiritual, ca ARHEITATE A NEAMULUI RESPECTIV.MODEL DE(ŞI SPRE) NĂZUINŢĂ SPIRITUALĂ A TUTUROR CEOR DE-UN NEAM.

(PL, p. 422)”La rândul ei, colectivitatea naţională are o tendinţ permanentă de a sacrifica viitorul(s.a.) )- drepturile naţiunii - pt. interesele ei prezente.”

A se vedea, la românii contemporani, aşa-zisul “sacrificiu naţional”, care nu e decât TRĂDARE NAŢIONALĂ - săvârşită de către tandemul Emil Constantinescu-Victor Ciorbea ( eminenţa cenuşie fiind Petre Roman-Neulander, secondat de ministrul de externe Adrian Severin), ajutaţi, într-o complicitate revoltătoare şi uluitoare, de “istorici de serviciu”, de tipul lui Dinu C. Giurescu: aceştia au sacrificat şi trecutul istoric, dar mai ales viitorul naţiunii române, semnând cu mâna lor şi nesiliţi de nimeni, cedarea drepturilor teritoriale ale României asupra Basarabiei, Bucovinei de Nord, Herţei, braţului danubian Chilia şi asupra Insulei Şerpilor - prin tratatul încheiat , la Neptun, cu Ucraina, moştenitoarea “de pleaşcă” a “defunctei” U.R.S.S. Blestemul naţiunii, al Spiritului NR, îi va ajunge - dar ei au semnat sentinţa criminală, la crucificare, a unui

31 [1] *- Cf. FAUST BRĂDESCU , op. cit., p.308: “Demo-liberalismul a atins punctul de echilibru al elementelor concepţiei de viaţă şi exprimare . Sub influenţa unor principii, excelente la origine(n.m.: probabil, în antichitatea greacă - dar nici acolo: SOCRATE A MURIT, ÎNVINS DE DEMOCRAŢIE...), s-a ajuns la clasele parazitare şi lipsite de înţelegere, la excese, nedreptăţi şi dispariţia respectului între clase “(n.m.: deci, “finalul” şi finalitatea democraţiei masonice este, totdeauna, anarhia provocată şi dirijată).

sfert din pământul românesc - şi a multor milioane de români(cine ştie dacă acest tratat nu va fi semnul funest pt. alte tratate, sau jafuri fără întrebare, la fel de sinistre...). Şi a nesfârşite şiruri de morminte cu strămoşi. Cu spirite ocrotitoare ale NR. Şi colectivitatea naţională democrată(???) română n-a avut nici un drept de decizie, cu privire la acest gest - şi intelectualitatea universitară ori ne-universitară a tăcut, laşă, sau a aplaudat, ridicol şi revoltător. Acest gest de trădare n-a avut decât alternativa deciziei guvernanţilor - şi, totuşi, acest gest a devenit, prin însăşi posibilitatea înfăptuirii lui, prin condiţiile înfăptuirii lui - un gest infamant pt. întregul popor român , care va apărea cu pecetea lui Iuda, la Judecata Viitorimii.

(PL,p. 423)”În realitate, în democraţie, omul nu are nici un drept. El însuşi nu şi le-a pierdut nici în folosul colectivităţii naţionale, nici în acela al naţiunii, ci în folosul unei caste politico-financiare(s.CZC)de bancheri şi agenţi electorali.”

Nu acesta a fost şi cazul României contemporane, oare - silită să nu poată lua decizii decât prin intermediul unor trepăduşi ai iudaismului internaţional bancheresc, care face presiuni politico-economice asupra ţărilor lumii, prin organisme banchereşti-tâlhăreşti, de tipul F.M.I.?

(PL,p. 423)”Democraţia masonică, printr-o perfidie neasemuită, se transformă în apostol al păcii pe Pământ.Dar, în acelaşi timp, proclamă războiul dintre oameni şi Dumnezeu. “Pace între oameni” şi războire contra lui Dumnezeu. Perfidia stă în aceea că, prefăcându-se a voi să apere viaţa oamenilor, în realitate îi duc la pierderea vieţii. Prefăcându-se că vor să-i apere de moartea prin războiu , nu fac altceva decât ating diavolescul scop, acela de a-i condamna la moarte veşnică(s.a.)”.

În subcapitolul CÂTEVA OBSERVAŢII ASUPRA DEMOCRAŢIEI, la p. 412(din cap. DEMOCRAŢIA ÎMPOTRIVA NEAMULUI), CZC formulează , clar şi succint, defectele majore , absolut distructive (cu efecte sinucigaşe asupra Spiritului Neamului) ale democraţiei - care n-a fost bună nici în ATENA antică, unde funcţiona chiar democraţia directă( aşa cum pretindea Iuliu Maniu, la procesul lui CZC: (IJ,p. 83)”... democraţia în Atena, care a făcut să înflorească ştiinţa şi arta şi care a făcut ca elenii să înflorească şi astăzi, ca un luceafăr pe firmamentul omenirii...”), căci a favorizat asasinarea publică - de către plebeii vicleni , cuprinşi de ipocrizie şi de o reală imoralitate - a lui SOCRATE - darămite în perioada masonică a ultimelor secole, când se vrea distrugerea spirituală a Neamurilor, transformarea lor în sclave ale finanţei mondiale.

(PL)”1- Democraţia sfarmă unitatea neamului românesc ( n.m.: cea mai mare calamitate pt. o naţiune este discordia, lipsa de untate, în acţiunea ei spirituală. Şi cât de uşor se poate, fabrica , pe cale artificială, discordia - de către cei interesaţi în distrugerea unei entităţi spirituale-Neam.Democraţia creează un haos global, de necontrolat de către membrii naţiunii - dar bun şi uşor de exploatat de către inamicii naţiunii - din interior şi din exterior).

2-Democraţia transformă milioanele de jidani în cetăţeni români(n.m.: astăzi, cetăţenii iudeo-români s-au mascat bine sub nume româneşti şi ultra-româneşti, s-au strecurat în cele mai înalte funcţii diriguitoare ale României - şi nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase, atunci când se repune pe tapet problama semită :”Evrei în România? Nu mai există, decât, poate, câteva sute-mii...” În schimb, când se pune problema antisemitismului în România - pe loc şi debarcă, pe toate canalele Tv, batalioane de desant evreieşti, răsărite din pământ , din iarbă verde, acuzând, din toţi bojocii, România, de HOLOCAUST, CU MULT MAI VIOLENT DECÂT PE GERMANI!!! - a se vedea şi cartea evreului american Robert Kaplan,

FANTOMELE BALCANILOR, Antet, 2001, ca şi alte sute de astfel de mistificări turbate... Perversitatea lor năucitoare îi descumpăneşte serios pe românii de azi, care, nerecunoscând RĂUL METAFIZIC, nu-nţeleg nimic din doctrina antisemită - doar că trebuie să laude nemăsurat un singur popor din lumea asta, pe evrei, şi să laude orice făcătură evreiască – altfel, o păţesc urât, atât cu “organismele internaţionale”, cât şi cu cele “naţionale”, care-i bagă la răcoare...Şi , mai ales, nu-nţeleg că toţi aceşti Ionescu-Goldman şi Popescu-Finkelstein pregătesc crucificarea definitivă a României, prin aservirea ei completă la finanţa evreiască mondială, cu sedii de decizie la Strasbourg, Bruxelles, Haga - şi, în primul rând, în capitala plutocraţiei masonice mondiale, NEW YORK. Iudeo-românii noştri fojgăiesc nestingheriţi prin aceste centre masonice mondiale, tocmai când sunt pregătite condiţiile ideale ale unor crize groaznice pt. România: de ce această suspectă “coincidenţă”? Ei primesc ordine dinafară, din centralele iudeo-masonice, pt. pilotarea, într-un anume sens, a crizei şi a rezultatelor crizei. În folosul cui? Cred că e de prisos să mai răspund la această întrebare.)*32 [2]

DEMOCRAŢIA ESTE INCAPABILĂ DE CONTINUITATE ÎN EFORT(n.m.: aşa-zisele “alegeri” , prin aşa-zisul “vot universal”, absolut steril, în ce priveşte efectul spiritual asupra naţiunii, căci majoritatea, care hotărăşte, , este, în fapt, plebea oarbă şi surdă, uşor manipulabilă - iar elitele spirituale reale, dacă sunt - înregistrându-se la minoritate, la vot, sunt anihilate complet, în acţiunea lor efectivă, directă, asupra destinului ţării. Orice iniţiativă, care, din întâmplare sau nu, s-ar dovedi salutară pt. ţară, este anihilată prin “alternativa democratică” la conducere - sau este amânată sine die, din raţiuni electorale - lucru care, iarăşi, îi micşorează enorm, sau îi anulează total efectul benefic, care, uneori, dacă nu este imediat - este inutil, chiar malefic, pt. pacientul-ţară).

Incapacitatea de continuitate în efort este dublată de non-disciplina în efort. Dreptul individual democratic distruge efectul benefic al unei hotărâri comun-naţionale de efort spiritual, proiectat ca benefic, pt. popor-neam. Să zicem că este o situaţie conflictuală, vitală, prin urmări, pt. ţară. Dacă soldatul din post, vicios din fire ( beţiv, să zicem) face uz (şi poate face, într-o democraţie masonică, în care războaiele sunt spirituale, invizibile, majoritatea, iar nu vizibile şi sub incidenţa Curţii Marţiale) - de drepturile omului, şi zice: “Acum am eu chef să beau - nu-mi pasă de pericolul în care se spune că se află ţara!” - ei bine, prin plecarea-dezertarea lui din postul metafizic (şi, foarte probabil, nu doar el este infectat de morbul dreptului individual suveran), va pecetlui soarta ţării : ţara va pierde orice război metafizic. Deci, continuitatea efortului trebuie dublată de disciplină şi solidaritate, de cedarea, parţială sau totală, a drepturilor individuale în funcţie de gravitatea situaţiei neamului), în favoarea dreptului de existenţă al neamului. Dar această cedare de drepturi individuale nu se poate face decât de către oameni care conştientizează necesitatea şi realitatea războiului metafizic - pt. a fi în stare să evalueze corect gravitatea situaţiei metafizice, şi să poată estima corect de câtă cedare este nevoie, şi în favoarea a cui şi a ce: altfel, drepturile individuale ar putea fi cedate nu neamului, ci unor oligarhii egoiste, sau unor dictatori egoişti. E

32 [2] *- A se vedea criza de suveranitate naţională asupra propriei noastre istorii, din anul 2002, când se interzice , de la Washington-New York, prezenţa în cărţile de istorie a mareşalului Antonescu, dărâmarea busturilor , ştergere numelui străzilor botezate”Ion Antonescu” etc. - iar pt. simpatizanţii mişcărilor”fasciste”(prin această aberantă etichetă se denumeşte Mişcarea Legionară) se promit ani grei de temniţă şi amenzi astronomice... S-a întors prigoana, iar cei ce vor să reînvie autosacrificiul(nu se ştie, însă, cât de mediatizat va fi martirajul), o pot face, în bună voie...

necesară, deci, o ŞCOALĂ SPIRITUALĂ - care să ne înveţe legile spirituale ale discernământului social.

1- Democraţia pune în imposibilitate pe omul politic de a-şi face datoria către neam(n.m.: căci el este, volens-nolens, vorba lui CZC:”sclavul partizanilor săi”, este omul unui partid, adică al unei găşti de interese personale meschine şi a unei clientele furibunde, care, dacă omul politic nu-i satisface interesele personale, sau, adesea, ilegale chiar - îl şantajează, neruşinat şi imperativ, cu “debarcarea” imediată, prin fel de fel de sforării şi calomnii imunde).

(PL,p. 413)”El e pus în situaţia de a alege: ori desfiinţarea muncii sale de o viaţă, ori satisfacerea partizanilor”(n.m.: nu mai punem la socoteală, deocamdată, presiunile transnaţionale şi supranaţionale - căci orice alegere în post superior politic se produce cu “binecuvântarea hahamilor” - a masonilor iudei, din marile centrale ale iudeo-masoneriei mondiale. Altfel...nu este valabilă...). Şi atunci, omul politic le satisface poftele. Dar nu din buzunarul său, ci din buzunarul ţării. Creează posturi , funcţii, misiuni, comisiuni, sinecure, tote puse în sarcina bugetului ţării, care apasă tot mai mult pe spinarea, din ce în ce mai istovită, a poporului”(n.m.: cât de greu le cade la stomac iudeo-masonilor şi politicienilor, în genere, SCRISOAREA PIERDUTĂ şi spiritul caragialian...).

2- Democraţia este incapabilă de autoritate.(“Un partid nu ia măsuri în contra partizanilor săi, trăind din afaceri scandaloase(s.CZC) de milioane(n.m.:pe atunci...), din hoţie şi pradă, de frică să nu-i piardă. Nici împotriva adversarilor, de frica acestora să nu-i demaşte proprile afaceri şi incorectitudini.” Ce era aşa de greu de priceput, d-le Maniu? Cititorul cărţii acesteia va înţelege mult mai uşor ca d-ta - sub rezerva bunei-credinţe - d-le Încăpăţânat Maniu - căci prejudecăţile d-tale au fost mult mai periculoase pt. români decât calităţile d-tale).

3- Democraţia este în slujba marii finanţe.(“Din cauza sistemului costisitor şi a concurenţii dintre diferitele grupări, democraţia cere să fie alimentată cu bani mulţi. Ca o consecinţă firească, ajunge sluga marei finanţe internaţionale jidăneşti, care o subjugă, plătind-o.

În modul acesta, soarta unui neam este dată pe mâna unei caste de bancheri.”

Iubite cititorule, oare nu ştii de “binevenitele” împrumuturi ale perversului F.M.I. - primite, chiar solicitate, cu maximă slugărnicie, de guvernanţii noştri? Crezi că datoria şi dobânzile le vor plăti marţienii - ori politicienii? Oare nu observi că”riscul de ţară” al României creşte artificial - tocmai când se privatizează marile intreprinderi româneşti? De ce ? Ca să le ia pe nimic “domnii investitori străini”, ba să mai facă şi mofturi şi să ne ameninţe”că nu le iau, că-s pline de datorii, că investiţia nu-i sigură...” - şi să ne colonizeze ca pe africani, ca pe pieile roşii... Cine sunt investitorii străini? Cine să fie: pionii marii finanţe iudeo-masonice. Uită-te la ţara ta, iubite cititorule: nu e o întindere de nisip, pârjolită pururi de soarele ucigaş, nu e un deşert de stânci golaşe. E un rai. Cine moare în rai ? NOI!!! E firesc să se moară în rai? Nu - vei spune. Uite, deci, performanţa unică a Satanei: a produce moarte prin foame, a produce moarte prin disperare, a produce uitarea de Dumnezeu - CHIAR ÎN RAIUL DE PE PĂMÂNT, ÎN GRĂDINA MAICII DOMNULUI. E extraordinar, trebuie s-o recunoşti: masonii cred că l-au şi decorat pe Satan, pt. această performanţă, cu “Ordinul Marelui Ierusalim”. Dar unde e Arhanghelul care să facă să înceteze această bătaie de joc? Este în fiecare dintre noi: rămâne doar să facem efortul să-l căutăm - şi”fără milă va întinde sabia sa” , “spre inimile necurate, care vin întru preacurata casă a lui Dumnezeu” - România).

CZC face, totuşi(cu dreptate, pt. vremea aceea - dar fără relevanţă pt. vremurile noastre), deosebirea clară între politicienii de profesie şi patrioţi(CM, p. 16):”Oamenii aceştia nu au credinţele noastre, dar mai bine cu ei, decât cu cei care s-ar părea că au credinţele noastre, dar sunt lipsiţi de caracter”) - extrem de puţinii politicieni (relativ) patrioţi, oneşti (tot relativ), dar constrânşi de dogmele propriei lor politici şi de propria-le încăpăţânare şi îngustime de judecată, la o acţiune naţională limitată, insuficientă( e vorba de MANIU, GH. BRĂTIANU, AVERESCU ) - şi politicaştri - puşi direct în slujba iudeo-masoneriei, datorită avantajelor materiale care decurgeau din acest mercenariat trădător.

Prioritatea priorităţilor este, în concepţia lui CZC, salvarea Spiritului NR - caracterul, forţa morală, şi de aceea dă porunci legionarilor din judeţe să sprijine voturile politicienilor patrioţi cu caracter, împotriva politicaştrilor, aparent naţionalişti - dar fără caracter.

Care poate fi, totuşi, alternativa la democraţie(abuzul de libertate, de fapt , falsificarea libertăţii ), din punctul de vedere al lui CZC? În nici un caz dictatura(=abuzul de autoritate ) - cum, fără putere de discernământ şi cu “ochelari de cal” , cu prejudecăţi, afirma I.Maniu, că CZC ar fi susţinut un fel de dictatură (vezi cap. anterior, declaraţia lui I.Maniu, la procesul lui CZC).

Dovada indubitabilă că CZC respinge dictatura, ca soluţie socială, politică şi, mai ales, spirituală, pt. români, o avem în PL, p. 333:

“Dictatura presupune: voinţa unui singur om, impusă cu forţa(s.a.) voinţei celorlalţi oameni dintr-un stat. Deci 2 voinţe: a dictatorului sau a unui grup, de-o parte - şi a poporului, de alta.

Când această voinţă se impune prin silnicie şi cruzime, atunci dictatura este tiranie.”

Ce altceva decât dictaturi tiranice sunt actualele aşa-zise “democraţii” masonice? Căci, sub masca “votului universal” şi a “drepturilor omului”, impun la conducerea ţărilor oligarhii fianciare mafiote( mai oculte, sau vizibile de-a binelea), care dispreţuiesc, brutal şi total, cea de-a 2-a voinţă: A POPORULUI. Ce altceva decât “silnicie şi cruzime” este maniera de guvernare în care câteva mii de oameni dintr-o ţară îşi fac legi care să-i apere în actul lor banditesc - în dispreţul total faţă de suferinţele, foamea, mizeria a milioane şi zeci de milioane de oameni? Nu contează niciodată, în aceste pretinse “democraţii”, geamătul de moarte a zeci de milioane de oameni, aduşi la exasperare - în faţa opulenţei sfidătoare şi crescânde a oligarhiei mafiote, care realizează cele mai catastrofale(pt. Neam) aranjamente, cu oligarhiile financiare mondiale, cele mai degradante şi aberante acte şi tratate sunt semnate, în dispreţul total, atât al interesului Neamului istoric, cât şi în al Neamului Etern-Spiritual(“linia Neamului”) - având drept consecinţă, aceste acte samavolnice :a- pt. oligarhi, comisioane grase şi un trai mai mult decât îmbelşugat - b- iar pt. Neam(cel istoric), descompunerea rapidă a economiei, a normalităţii relaţiilor sociale, a fibrei morale - şi punerea VIITORULUI EXISTENŢEI DE NEAM sub semnul întrebării, al totalei incertitudini.

CZC doreşte, în primul rând, şcoală legionară, şi o întemeiază şi o pune, urgent şi extrem de tenace, în acţiune - pt. a forma NR în spiritul epocii mihaelice . Energia lui CZC este ieşită din comun, non-umană(incomparabilă cu energia exprimată a vreunui om al epocii sale) - şi cere şi iniţiaţilor-legionari să capete şi să desfăşoare energii similare, sau mult apropiate.

CZC şi iniţiaţii-legionari încep să semene, iarăşi, tot mai mult, cu voievozii români din Evul Mediu - cu ceea ce RUDOLF STEINER numea, în cartea DIN CRONICA AKASHA(p. 42)”mesagerii zeilor” (“aceştia se aflau pe o treaptă de evoluţie ce depăşea cu mult pe aceea a celorlalţi oameni(..) Al 3-lea grup a fost pregătit şi educat de fiinţele superioare, din primul grup, pt. a putea prelua în mâinile lor propriul destin”).

(DIN CRONICA AKASHA, p. 42)”Din rândul celor care alcătuiau acest al 3-lea grup,MARELE CONDUCĂTOR, pe care literatura ocultă îl numeşte MANU, a ales pe cei mai apţi şi i-a pregătit să pună bazele unei noi umanităţi(...) Sarcina pe care Conducătorul şi-o luase era ca acest grup de aleşi să progreseze până într-atât, încât aceştia să reuşească să sesizeze în sufletul lor, cu ajutorul gândirii, principiile după care fuseseră conduşi până atunci, principii pe care mai înainte abia le presimţeau, fără a le putea înţelege. De acum înainte, trebuia ca oamenii să cunoască forţele divine pe care mai înainte le-au urmat în mod inconştient. Până atunci, zeii conduseseră omenirea prin “mesagerii” lor. Acum trebuia ca oamenii să ştie entităţile divine. Trebuia să se deprindă să se considere ei înşişi ca fiind organele de execuţie ale Providenţei(...)”

(DCA,p. 47)”Personalităţile cele mai dotate din grupul marelui MANU au fost alese să fie iniţiate, încetul cu încetul, direct în înţelepciunea sa divină şi să devină învăţători ai celorlalţi.”

Nu vreau să merg prea departe în compararea epocii noastre cu epoca de tranziţie, dintre atlanteeni şi arieni. Vreau să spun că este rrapantă asemănarea dintre procesul desfăşurat de MANU, atunci - şi procesul desfăşurat de CZC în epoca noastră: a- dezvăluirea, insistentă şi energică, a zonei entităţilor divine, dinspre care vin principiile obiective cosmice, care-i conduc pe oameni, b- iniţierea celor din grupul Conducătorului Spiritual, pt. ca, la rândul lor, iniţiaţii să devină iniţiatori-învăţători “ai celorlalţi”.

CZC dezvoltă MISTICA CONDUCĂTORULUI, atât în IJ, p. 50, cât şi în PL,pp. 260-263(despre dezvoltarea acestui concept: CONDUCĂTOR-ŞEF LEGIONAR, în CSC, în cap. următor):

a- (IJ, p. 50)”Răspunderea unui conducător este foarte mare.

El nu trebuie să delecteze ochii armatelor sale cu biruinţe pământeşti, nepregătindu-le, în acelaşi timp, pt. lupta decisivă, din care sufletul fiecăruia se poate încununa cu biruinţa veşniciei sau înfrângerea veşnică.”

b- (PL, pp. 260-263)”O asemenea mişcare (naţionalistă, reînvietoare de neam) avea nevoie de un mare conducător(...) el trebuie să domine mişcarea şi s-o stăpânească. Nu oricine poate să îndeplinească această funcţiune.”

(PL,p. 262)”Cari sunt liniile spirituale ale unui conducător de mişcare politică? După părerea mea, următoarele:

O PUTERE LĂUNTRICĂ DE ATRACŢIE. În lume nu există oameni liberi(independenţi). După cum în sistemul solar, fiecare stea se află într-o orbită, în cadrul căreia se mişcă în jurul unei puteri de atracţie mai mari, tot aşa şi oamenii, cu deosebire în domeniul acţiunii politice, gravitează în jurul unor puteri de atracţie. La fel şi în lumea cugetării. Răn, bine înţeles, în afară, acei ce nu vor nici să se mişte, nici să cugete.

Un şef trebuie să aibă o asemenea putere de atracţie. Unii au pt. 10 oameni, numai pt. atâţi putând fi şefi. Alţii pt. un sat întreg, alţii pt. un judeţ, alţii pt. o provincie, alţii pt. o ţară, alţii depăşesc hotarele unei ţări. Şefia unui conducător e limitată de marginile puterii lui lăuntrice de atracţie. E un fel de putere magnetică(s.a.), pe care, dacă cineva nu o are, nu poate fi conducător.

CAPACITATE DE DRAGOSTE. Un şef trebuie să iubească pe toţi camarazii lui de luptă. Fluidul dragostei lui trebuie să străbată până la marginea comunităţii unei mişcări.

ŞTIINŢĂ ŞI SIMŢ AL ORGANIZĂRII. Lumea atrasă în orbita unei mişcări trebuie să fie organizată.

CUNOAŞTERE A OAMENILOR. În organizare trebuie să se ţină seamă de principiul diviziunii muncii, întrebuinţând pe fiecare la locul său, după aptitudinile pe care le are(s.CZC) şi neprimind pe cei care nu le au deloc..

PUTERE DE EDUCAŢIE ŞI DE INSUFLARE A EROISMULUI.

STĂPÂNIREA LEGILOR CONDUCERII. Un şef având o trupă organizată şi educată, trebuie să ştie a o conduce pe câmpul de luptă politic, în concurenţă cu celelalte forţe.

SIMŢUL BĂTĂLIEI. Un şef trebuie să aibă un simţ special, care-i arată când trebuie să dea bătălia. E ceva lăuntric cari spune:Acum, în minutul acesta, nici mai târziu, nici mai devreme.

CURAJUL. Un şef, când aude această poruncă lăuntrică, trebuie să aibă curajul de a trage sabia.

IX – CONŞTIINŢA OBIECTIVELOR DREPTE ŞI MORALE ŞI A MIJLOACELOR LOIALE. Nu există biruinţă care să dăinuiască în afară de aceste îndreptare.

În sfârşit, un conducător trebuie să aibă toate virtuţile unui luptător: jertfă, rezistenţă, devotament etc.”

CONDUCĂTORUL, deci, în viziunea lui CZC, nu aparţine, în nici un caz cu prioritate, sferei social-politice, deşi poate determina esenţiale mutaţii în plan social-politic: CONDUCĂTORUL aparţine sferei spirituale. CONDUCĂTORUL nu aparţine , prin structura lui spirituală şi prin acţiunea lui - nici unei zone de organizare formală : nici de democraţie, nici de dictatură. CONDUCĂTORUL este un centru energetic spiritual, cu aptitudini coagulante centripete, negentropice. CZC pune în discuţie puterea de atracţie spirituală, ca”un fel de putere magnetică” - drept condiţie fundamentală pt. STAREA DE CONDUCĂTOR: pt. că persoana CONDUCĂTORULUI începe să-şi piardă contururile fizice, în favoarea evidenţierii câmpului de atracţie coagulantă, centripetă - pe care-l pune în mişcare, din interiorul fiinţei sale spirituale, CONDUCĂTORUL.

Dar nu orice forţe pot determina apariţia unui câmp de atracţie-coagulare, numit STARE DE CONDUCĂTOR - ci doar forţele spirituale pozitive, constructive , de sorginte divină( sau având modelaritate divină). În primul rând şi înainte de toate - forţa

cristică a DRAGOSTEI - “fluidul dragostei”. Devine clar caracterul euharistic, de eros-agape, eros autosacrificial, al capacităţii de dragoste a CONDUCĂTORULUI. CONDUCĂTORUL, prin capacitatea de dragoste, îşi trece, ca printr-o zonă de transfigurare, toţi discipolii.

Nici un conducător n-are dreptul să neglijeze”întinderea” spirituală a capacităţii sale de dragoste transfiguratoare: dacă se va lăcomi, dacă va avea trufia să pretindă o sferă de dominaţie a dragostei, care să întreacă capacitatea sa REALĂ de dragoste - nu numai că nu-i va transfigura pe discipoli, ci-i va perverti( căci unde nu e dragoste, apare contrariul ei: forţa demonică) - adică îi va împărtăşi pe discipoli din propriile-i carenţe morale( aceştia vor deveni trufaşi, dacă conducătorul e trufaş, vor deveni meschini, certăreţi, dacă conducătorul e meschin, certăreţ etc.). Deci, alături de dragoste: capacitatea de autocunoaştere a propriilor forţe constructive, faste, pozitive, de către conducător - capacitatea de apreciere corectă şi cinstită a propriilor capacităţi spirituale şi a propriilor limite spirituale.

Numai astfel, conducătorul va deveni logos=forţă organizatoare, negentropică. Numai astfel conducătorul (care ştie şi poate să-şi aprecieze propriile forţe spirituale) va aprecia corect forţele spirituale ale discipolilor care intră pe orbita sa cosmico-psihică, şi-l va repartiza pe fiecare în locul cel mai potivit, de pe FRONTUL LUPTEI METAFIZICE a Neamului - în locul cel mai potrivit din cosmosul spiritual al Neamului - Neam care trebuie organizat şi condus după legi naturale, cosmico-divine. De aici, comparaţia CONDUCĂTORULUI NEAMULUI cu sistemul solar.

Ce forţe trebuie să mai posede conducătorul, pt. a le implica în procesul de modelare spirituală a iniţiaţilor? FORŢA EROICĂ - pt. că , orice construcţie este operată pe verticală, în luptă cu forţele malefice ale orizontalei. Simţul(care devine forţă) al oportunităţii momentului bătăliei: bătălia contra Satanei este continuă , dar asaltul final, apocatastatic, trebuie intuit, printr-o dispoziţie metafizică specială. CURAJUL este legat de SABIE(SABIA ALBĂ A ARHANGHELULUI): curajul de a vedea Arhanghelul, de a se suprapune şi supune imaginii modelare a Arhanghelului, cu toate potenţele spirituale ale conducătorului/discipolului.

De fapt, care e forţa dominantă, în acest câmp de forţe oculte, divine şi umane, în acelaşi timp? CZC afirmă: FORŢA MORALEI , moralei cristice, evident. O morală cavalerească, supusă normelor dreptăţii, loialităţii, spiritului de jertfă(autosacrificial), rezistenţă(la ispitele malefice, la slăbiciunile proprii), devotament. Dar şi o morală a transcendenţei - conducătorul trebuind să aibă pururi în faţă finalitatea cristico-divină a acţiunilor sale şi ale discipolilor săi, aflaţi în sfera sa de atracţie şi de modelare spirituală.

Că este aşa, ne-o dovedeşte şi un alt pasaj din PL(p.306), în care CZC pune faţă în faţă DEGENERATUL, STÂRPITURA MORALĂ( internă: POLITICIANUL - şi venetică: EVREUL METAFIZIC) , care au determinat catastrofe jalnice(iar nu reconstrucţie) în istorie - cu OMUL NOU, omul creat la şcoala spirituală legionară, ca OM CORECT, OMUL ÎNALTEI MORALE CREŞTINE(care înţelege să se autosacrifice, pt. finalitatea metafizică:Învierea NR):

(PL,p. 306)”Ţara aceasta piere din lipsă de oameni(s.CZC), nu din lipsă de programe. Aceasta este părerea noastră. Că, deci, nu programe trebuie să creăm, ci oameni, oameni noui (s.CZC).Pt. că aşa cum sunt astăzi oamenii crescuţi de politicianism şi infectaţi(s.CZC) de influenţa iudaică, vor compromite cele mai strălucite programe.

Acest fel de om, care trăieşte astăzi în politica românească(s.CZC) l-am mai întâlnit în istorie. Sub domnia lui au murit naţiuni şi s-au dărâmat state.

Cel mai mare rău pe cari ni l-au făcut jidanii şi politicianismul, cea mai mare primejdie naţională la cari ne-au expus aceştia, nu stă nici în acapararea solului şi subsolului românesc, nici chiar în tragica desfiinţare a clasei de mijloc româneşti, nici în numărul mare al lor de şcoli, profesiuni libere etc., şi nici chiar în influenţa pe cari o exercită asupra vieţii noastre politice, deşi fiecare în parte sunt primejdii de moarte pt. neam. Cea mai mare primejdie naţională stă în aceea de a ne fi diformat, de a ne fi desfigurat structura noastră rasială daco-romană, dând naştere acestui tip de om, creând această căzătură, această stârpitură morală(s.CZC): politicianul cari nu mai are nimic cu nobleţea rasei noastre, cari ne desonorează şi ne omoară (s.CZC).”

CĂZĂTURA, STÂRPITURA MORALĂ sunt, de fapt, entităţi metafizice nagative - create(cel puţin în ultimele 200 de ani) prin influenţa perseverentă, tenace, subtilă, de o perversitate diabolică extremă, a unei alte entităţi metafizice: EVREUL METAFIZIC. E bine să se termine cu demagogiile egalitariste şi cu pretenţia lipsei de deosebiri (de esenţă) rasiale şi naţionale: sunt nişte aberaţii care nu rezistă nici măcar în faţa evidenţei fizice - cu atât mai puţin în faţa ştiinţei spirituale. Spiritul românesc, spre exemplu, este (încă) deosebit radical de spiritul slav, galic, saxon etc. Teoria posibilităţii amestecului, fără consecinţe spirituale, a Neamurilor - este o aberaţie. Teoria unei federaţii europene, urmată, această federaţie, de un stat european comun, în care să funcţioneze un singur Parlament, o euro-monedă etc. - acestea sunt crime morale, atentate criminale la Spiritul Neamurilor - din partea iudeo-masoneriei. Crime împotriva spiritului uman : echivalează cu lagărele de concentrare naziste. Iudeo-masoneria crede că va putea să facă din Neamurile puternice, vechi, cu personalitate, ale Europei - ceea ce a făcut cu conglomeratul monstruos de emigranţi, numit SUA - primul stat masonic din lume: să paralizeze spiritul uman, pt. a transforma naţiunile şi popoarele în TURME DE SCLAVI, cu organul spiritual extirpat - CASTRATE SPIRITUAL.

Golemul iudaic încearcă, totuşi, să bage”cai troieni” peste tot, în toate statele: Golemii-politicieni, cred ei, vor determina apriţia Golemilor-state.

Teoria lor s-ar putea, în drumul ei spre aplicarea în practică - după câtă încredere am eu în Dumnezeu-Hristos şi în Spiritul Uman - să eşueze catastrofal. Din păcate, eşecul va fi unul târziu şi va antrena mari pierderi de vieţi nevinovate şi de energii sacre. Dar, aşa cum spune şi CZC, BIRUINŢA LEGIONARĂ, adică biruinţa forţelor spirituale ale epocii mihaelice-solare, este neîndoielnică. Trebuie doar să ne întărim spiritual, pt. nu deveni laşi, STÂRPITURI MORALE, Golemi - ci să fim capabili de solidaritate spirituală, de dragoste de Neam, de respect şi dragoste faţă de toate Neamurile Vii(Spiritual) - şi această dragoste să fie de o asemenea amploare a generozităţii, încât să fim pregătiţi, cu seninătate absolută, în orice clipă a vieţii noastre, de autosacrificiu pt. Hristos, pt. Neam, pt. Spirit.

Evoluţia Spiritului nu poate fi oprită de nimeni şi nimic. Doar amânată( din pricina slăbiciunilor şi păcatelor noastre, din pricina toleranţei, printre noi şi în noi, a STÂRPITURII MORALE - cea mai catastrofal-negativă entitate metafizică, pt. că, spre deosebire de EVREUL METAFIZIC, ea ne locuieşte în interior - în cetate şi în suflet, şi-i zâmbim, şi o slugărim, uneori, şi ascultăm şi ne supunem mult prea uşor nemerniciilor ei - care ţin loc de legi...).

Impresia ar fi că CZC e interesat de tărâmul politic prea mult. Dar ce a devenit, oare, tărâmul politic, decât tărâmul luptei metafizice - dintre NEAMURILE VII şi

NEAMURILE MOARTE(din punct de vedere spiritual), dintre forţele malefice şi cele benefice, din sânul aceluiaşi Neam?

CZC a fost obligat să ţină cont de zona politicii - datorită percepţiei şi intuiţiei sale matafizice extrem de rafinate şi precise.

*

Aceleaşi probleme, ale moralei, ale Neamului, ale necesităţii creării OMULUI NOU, mihaelic, spiritualizat - le vedem repetate, obsesiv, în CM şi în CSC (despre care am hotărât să discut separat şi pe larg):

(CM,p. 47)”Am creat, până acum: omul de credinţă, omul viteaz, omul de jertfă. Acum ne trebuieşte: omul corect(s.CZC).

Corect din toate punctele de vedere: în raport cu el, în raport cu lumea din afară( ţinută, atitudine, bună credinţă, respect etc.), în raport cu organizaţia, în raport cu camarazii, în raport cu şefii săi, în raport cu ţara sa, în raport cu Dumnezeu.

Există în lume: om şiret, om pezevenghiu, om secătură, om şmecher, om canalie.

Ardeţi în focul cel mai mistuitor amintirea acestor oameni( n.m.: focul spiritului retrezit, focul solar-mihaelic).

Un legionar nu poate fi aşa. El trebuie să poarte pecetea: om corect(s.CZC).

În aşa fel să se poarte legionarii, încât să apară o formulă publică:Este corect ca un legionar(s.a.).”

Observăm asemănarea frapantă dintre 2 mari, geniale spirite: Eminescu şi CZC. Ambii au perceput epoca mihaelică, epoca spiritualizantă. Doar că primul nu şi-a exteriorizat energia şi capacitatea de acţiune spirituală, în forme dinamic-sociale(de tipul nu unei societăţi, oarecum utopice, dar avântat patriotice, CARPAŢII, ci al unei ŞCOLI SPIRITUALE, ca ŞCOALA LEGIONARĂ a lui CZC) - exteriorizate în forme dinamic-sociale care face dintr-un mare spirit - ÎNAINTEMERGĂTORUL(Înaintemergător atât pt. Arhanghel, cât şi pt. Hristos - pt. că porunca lui Hristos stă la baza oricărei schimbări de epocă arhanghelică). Ardeţi în focul cel mai mistuitor amintirea acestor oameni(şiret, pezevenghi, şmecher, canalie) - spune CZC.

Ce spune Eminescu? “Daţi foc la puşcărie şi la casa de nebuni” - daţi foc acolo unde sunt îngrămădiţi, prin hotărârea morală a lui Eminescu : canalia, pocitura morală, ipocritul, mişelul, hoţul, trădătorul - reuniţi sub 2 categorii morale(iar nu psihice) dominante:NEBUNUL(Inconştientul Criminal şi Trădător, golemizat) şi MIŞELUL(Vândutul-Trădătorul conştient, sfidător: cel care a acceptat de bună-voie să devină Golem, sau măcar slugă a Golemului).

Dar, subtil, perseverent şi extrem de profund, Eminescu , prin Logos-ul Redivinizat, influenţează Neamul, susţinând şi modelând existenţa spirituală a NR. Ca şi şcoala legionară a lui CZC - numai că într-o formă invizibilă, total esoterică. Încât îţi vine să te întrebi: nu cumva Eminescu este Înaintemergătorul pt. Spiritul-CZC? Nu cumva CZC a fost trimis pe Pământ spre a lămuri SPIRITUL EMINESCIAN, într-un fel de POSTMERGERE metafizică? EMINESCU este ÎNTRUPAREA LOGOS-ului- NR -

pe când CZC este nu doar ÎNTRUPARE A LOGOS-ului NR, ci şi ÎNTRUPARE A ACŢIUNII SPIRITUALE A NR: deci, ÎNTRUPARE SINTETICĂ A SPIRITULUI NR.

Din pricina acestei copleşitoare misiuni metafizice a celor DOUĂ MARI SPIRITE, care se susţin şi se lămuresc reciproc, în anistoria NR - Demonul e grozav de alarmat. De aceea, cei doi , EMINESCU-LOGOSUL (preponderent) ESOTERIC şi CZC-LOGOSUL DINAMIZAT ÎN ŞCOALĂ SPIRITUALĂ - şi sunt aşa de violent atacaţi de către STÂRPITURA MORALĂ din zilele noastre.

* * *

După realizarea finalităţii ŞCOLII LEGIONARE, create în spiritul epocii mihaelice - va fi posibil ceea ce azi considerăm a fi o fantasmagorie: ECUMENICITATEA NAŢIONALĂ . (PL, p. 334):”Este o nouă formă de conducere a statelor.” Va fi culmea atinsă în munca de spiritualizare a OMULUI EPOCII MIHAELICE. Vizionarismul lui CZC intuieşte - mai mult, descrie această fază a evoluţiei spirituale umane:”(..)are la bază acea stare de spirit, acea stere de înaltă conştiinţă naţională, care, mai devreme sau mai târziu, se întinde până la periferiile organismului naţional.

Este o STARE DE LUMINĂ INTERIOARĂ(s.a.)(...) unanimă iluminaţie, ÎNTÂLNITĂ NUMAI ÎN MARILE EXPERIENŢE RELIGIOASE(s.a.).”

Ce semn mai clar că această stare de ecumenicitate naţională este o stare a viitorului moral-spiritual al omenirii, e starea conştientizării, de către om, a solarităţii epocii mihaelice, a atingerii unui stadiu de evoluţie spirituală superior celui actual? În prezent, noi nu putem decât să intuim, să bănuim, printr-o extrapercepţie(suprapercepţie), în domeniul suprasensibilului - această stare, acest stadiu de evoluţie spirituală.

“Un popor în întregimea lui ajunge la conştiinţa de sine, la conştiinţa rostului său şi a destinului său în lume.”

“(...) În acest caz, şeful(conducătorul) nu mai este un “stăpân”, un “dictator”, care face “ce vrea”, care conduce după”bunul plac”.

El este expresia acestei STĂRI DE SPIRIT NEVĂZUTE(s.CZC).

(...)El nu mai face “ce vrea”. El face “ce trebuie”. Şi este condus: nu de interesele individuale, nici de cele colective, ci de interesele NAŢIUNII ETERNE(s.CZC), la a cărei conştiinţă au ajuns popoarele.”

Pe scurt, conducătorul trebuie să fie MESAGERUL ARHANGHELULUI MIHAIL - şi exponentul său pe Pământ, iniţiatorul discipolilor, care vor deveni tot mai mulţi. Căci fluxul spiritual al ÎNAINTEMERGĂTORULUI va îmbiba, va impregna, treptat, până la marginile ei, fiinţa NEAMULUI(sau neamurilor). Conducătorul spiritual trebuie să fie el însuşi convins de esenţialitatea divină anistorică, a conţinutului spiritual-naţiune(NAŢIUNEA ETERNĂ) - şi să-i convingă şi pe discipolii săi de această esenţialitate anistoric-divină a conţinutului spiritual-naţiune. Conducător şi discipoli să trăiască STAREA DE NAŢIUNE ETERNĂ, întru ecumenicitate, la modul cristic-euharistic.

AVANGARDA SPIRITUALĂ a epocii mihaelice şi a ecumenicităţii naţionale au fost MIŞCĂRILE NAŢIONALE din centrul, sudul şi vestul Europei - ca şi legionarismul din România( acesta din urmă, LEGIONARISMUL, fiind infinit superior celorlalte, prin

HRISTOS-CENTRU AL EPOCII MIHAELICE) : (PL, p. 333)”Când însă o naţiune, în entuziasm indescriptibil şi în majoritate de 98 %, naţiune de 60 de milioane sau de 40 de milioane de suflete, aprobă, aplaudă în delir măsurile şefului, însemnează că între voinţa şefului şi voinţa poporului este un desăvârşit acord( n.m.: aceasta este ECUMENICITATEA, starea de armonizare a spiritului uman, care intuieşte UNITATEA şi UNICITATEA DIVINĂ). Mai mult, ele se suprapun aşa de perfect, încât nici nu mai există două. Există una singură: a naţiunii, a cărei expresie(s.a.) este şeful( n.m.: şeful încetează să mai fie o persoană , o entitate fizică - şi începe să fie o entitate metafizică orientatoare, călăuzitoare a destinului Neamului/Neamurilor).

Între voinţa naţiunii şi voinţa şefului nu există decât un singur raport: RAPORTUL DE EXPRIMARE(s.CZC). (n.m.: Adică - CONDUCĂTORUL este LOGOS-UL, e vocea spirituală şi organizatoare a corpului spiritual al Neamului. Neamul are PRESIMŢIRI, INTUIŢII - dar are şi inerţie-pasivitate. Neamul proiectează, dar nu are forţă demiurgică-cinetică prin sine - are doar forţa potenţialităţii, pe care conducătorul o trezeşte spre dinamism. Şeful-conducătorul are revelaţii, are energie cinetică - dar, în primul rând, are forţă catalizatoare şi revelatoare-stimulatoare: ACŢIUNEA SPIRITUALĂ A CONDUCĂTORULUI SE ALIMENTEAZĂ DIN PROIECTIVITATEA NEAMULUI - construcţia vizibilă a conducătorului modelează şi înalţă pe verticală, de fapt, temeliile metafizice ale substanţei spirituale a neamului: oamenii îşi oferă substanţa şi năzuinţele, ca materie brută, cu vagi, imprecise şi indecise vibraţii ale logos-ului: conducătorul preia vibraţiile şi le stabilizează în trasee demiurgice-destin al Logos-ului-Neam.

*

d- NECESITATEA IMPERIOASĂ A MORALEI CREŞTINE

Ce a lipsit, pt. a consemna ECUMENICITATE NAŢIONALĂ REALĂ, în cazul mişcărilor naţionale din Vest? A lipsit MORALA CREŞTINĂ. A lipsit implicarea efectivă(şi dorinţa , din partea Neamului şi Conducătorului, a implicării) a Arhanghelului şi, evident, a lui Hristos.NAZISMUL şi FASCISMUL(care se revendică, mai curând, de la LANCEA PUTERII FIZICE, decât de la POTIRUL GRAAL AL FORŢEI SPIRITUALE) pot deveni NEO-(neo-nazism, neo-fascism), dar nu sunt conforme aspiraţiilor superioare ale Spiritului, căci epoca mihaelică vrea-ambiţionează ajungerea spiritului uman la identifcarea cu HRISTOS. A 2-a venire a lui HRISTOS , în trup eteric, nu poate să se petreacă, din punct de vedere spiritual, decât prin respectarea legilor lui HRISTOS - MORALA CREŞTINĂ.

Legionarismul nu numai că nu va putea fi uitat - dar spre el este unicul drum spiritual pe care ni-L oferă HRISTOS-MÂNTUITORUL. Legionarismul e singura mişcare naţională bazată exclusiv pe HRISTOS - deci, în spiritul epocii mihaelice. Legionarismul a fost(şi rămâne etern) o arătare arheică, o străluminare - dar vafi(se va vădi) mult mai mult: MODELUL NOII LUMI - LUMEA MIHAELICĂ. Multe războaie vor fi şi se vor petrece - dar principalul război va fi cel descris excepţional de puterea vizionară a lui CZC: RĂZBOUL METAFIZIC CONTRA FORŢELOR DEMONIC-AHRIMANICE -. Războiul pt. afirmarea SPIRITULUI, în faţa capcanelor MATERIEI.

*

e- ELITA NAŢIONALĂ

Care vor fi ostaşii unui neam, în războiul anti-ahrimanic? Cu cine se vor izbi şi de cine se vor îngrozi NEGRELE LEGIUNI ale Satanei?

Evident, ELITELE SPIRITUALE (ale oricărui NEAM VIU SPIRITUAL) vor da piept cu forţele ahrimanice - de ELITELE SPIRITUALE(ELITELE ALBE) ale unui neam se vor izbi şi vor face pasul înapoi FORŢELE ÎNTUNERICULUI.

Cine sunt, cine pot forma ELITELE SPIRITUALE ale unui neam - şi cum pot fi ele recunoscute, în haosul axiologic-spiritual de azi?

ELITE SPIRITUALE , într-un neam, sunt cei care înţeleg”legile vieţii şi morţii”(PL,p.414), pt. o naţiune. “Cine, din mijlocul unei naţiuni, poate înţelege sau intui aceste norme? Poporul ? Mulţimea ? Cred că i se cere prea mult. Mulţimea nu înţelege nici alte legi, mai mărunte. Nu numai că nu le poate prinde din văzduh, dar trebuie să i se explice multă vreme, să i se repete în mod insistent, să fie chiar pedepsită, pt. a le putea înţelege(...)

Dacă pt. a face pâine trebuie să fie cineva specializat, dacă pt. a face ghete, pt. a face pluguri, pt. a face agricultură, pt. a conduce un tramvai, trebuie specializare - pt. cea mai grea conducere, aceea a unei naţiuni, nu trebuie specializare? Nu trebuiesc anumite însuşiri?

Concluzia: Un popor nu se poate conduce prin el însuşi, ci prin elita lui. Adică prin acea categorie de oameni născuţi din sânul său cu anumite aptitudini şi specialităţi.

După cum albinele îşi cresc “regina”, tot astfel un popor trebuie să-şi crească ELITA lui.

La fel mulţimea, în nevoile ei, apelează la elita ei, la înţelepţii statului.”

Elitele, deci, sunt formate din acei”înţelepţi ai statului”, care pot, care au acest har de la Dumnezeu, de a intui traseul-destin al neamului - şi călăuzesc neamul pe acest traseu metafizic. APTITUDINILE şi SPECIALITĂŢILE sunt, de fapt, calităţile percepţiei metafizice asupra traseului-destin al neamului şi asupra finalităţii, asupra ţelului final al neamului.

“Cine alege această elită?

MULŢIMEA NU POATE ALEGE ELITE: ea se lasă măgulită anul acesta de cei înfometaţi de voturi(pt. putere în stat) - ca la anul, pe aceiaşi pe care anul trecut îi slăvea şi cărora le striga”Trăiască!” - să-i scuipe.

Democraţia este cea mai proastă şcoală, în învăţarea de alegere de elite spirituale:”alegerea(democratică) se face nu după studiere şi cunoaştere, ci la noroc şi la întâmplare.”

Sistemul democratic impune VOINŢA MAJORITĂŢII. Dar PLEBEA MAJORITARĂ nu poate fi încercată decât arareori de harul intuiţiei Spiritului Neamului - în momente cu totul excepţionale şi prin stimulare venită din partea unor forţe spirituale-elite DEJA EXISTENTE, deja călăuzitoare, prin autoritatea SPIRITULUI.

(PL,p. 416)”Găsirea adevărului nu poate fi încredinţată majorităţilor, după cum în geometrie teorema lui Pythagora nu are a fi pusă la votul mulţimii, pt. ca aceasta să-i hptărască adevărul sau să i-l nege.”

(PL,p. 416)(...) “Poate poporul să-şi aleagă elita?

De ce nu-şi aleg soldaţii pe cel mai bun general?

Pt. ca să poată alege, acest juriu colectiv ar trebui să cunoască :a-Legile strategiei, tacticei, organizării; b-Întrucât persoana se conformează, prin aptitudini şi ştiinţă, acestor legi.

Fără aceste cunoştinţe nu poate nimeni să aleagă.

Mulţimea, dacă voieşte să-şi aleagă elita, este neapărat necesar să cunoască legile de conducere ale organismului social şi întru cât candidaţii se conformează, prin aptitudini şi ştiinţă, acestor legi.

Mulţimea,însă, nu poate cunoaşte nici aceste legi şi nici oamenii.Iată de ce credem că o elită nu poate fi aleasă de mulţime

A încerca alegerea acestei elite, este ca şi cum am avea pretenţia de a determina, prin vot şi majorităţi, poeţii din sânul unei naţii, scriitorii, mecanicii , aviatorii şi atleţii.

Democraţia, aşa dar, bazată pe principiul elecţiunii(s.a.), alegându-şi ea elita, săvârşeşte o fundamentală eroare, din care decurge întreaga stare de nenorocire, turburare şi mizerie a statelor(s.CZC).

(...) Democraţia nu numai că înlătură elita naţională,dar o înlocuieşte cu ce este mai rîu în mijlocul naţiei. Democraţia va alege: Pe oameni fără nici un fel de scrupul, deci fără morală. Pe cei cari vor plăti mai bine, deci pe cei cu mai multă putere de corupţie. Pe scamatori, şarlatani, demagogi, cari vor ieşi mai bine la concursul de scamatorie, şarlatanie, demagogie, din timpul perioadei electorale. Printre ei se vor strecura şi câţiva oameni de treabă, oameni politici chiar, de bunăcredinţă. Vor fi sclavii celor dintâi.

Adevărata elită(...) va fi înfrântă, înlăturată, pt. că ea va refuza să concureze pe aceste teme. Ea se va retrage şi va sta ascunsă(...). Ţara se vinde la licitaţie:”Care dă mai mult?” Până în cele din urmă, aici ne va duce democraţia.

(...)Această “elită naţională”, dacă va continua să ne conducă, VA DUCE LA DESFIINŢARE STATUL ROMÂN(s.CZC).

DECI, ÎN ULTIMĂ ANALIZĂ, PROBLEMA CARE SE PUNE AZI POPORULUI ROMÂN , ŞI DE CARE DEPIND TOATE CELELALTE, ESTE ÎNLOCUIREA ACESTEI ELITE, CU O ELITĂ NAŢIONALĂ, AVÂND LA BAZĂ : VIRTUTEA, IUBIREA ŞI JERTFA PT. ŢARĂ, DREPTATEA ŞI DRAGOSTEA PT. POPOR, CINSTEA, MUNCA, ORDINEA, DISCIPLINA, MIJLOACELE LOIALE ŞI ONOAREA(s. CZC).

* * *

Cine să facă această înlocuire? Cine să fixeze noua elită la locul ei? Răspund: ORICINE(s.CZC), înafară de mulţime. Admit oricare alt sistem, înafara “democraţiei”, care văd că mă omoară sigur pe mine, poporul român.

Noua elită românească şi orice elită din lume trebuie să aibă la bază PRINCIPIUL SELECŢIUNII SOCIALE(s.CZC). Adică în mod natural, se selecţionează din corpul naţiunii, adică din marea masă sănătoasă a ţărănimii şi muncitorimii,

permanent legată de pământ şi ţară, o categorie de oameni cu anumite însuşiri, pe cari apoi şi le cultivă. Ea devine elita naţională. Aceasta trebuie să conducă o naţiune.”

După cum se vede, CZC –solarul-mihaelicul recurge ŞI la CULTUL CHTONIAN - elitele trebuie selectate dintre cei “permanent legaţi de pământ şi de ţară”. Există în pământul ţării, în care sunt înmormântaţi strămoşii, există în pământul ţării, îmbibat cu SÂNGELE*33 [3] 34 [4] luptătorilor istoriei( şi sângele este element solar, cristic, deci ţine de CULTUL URANIAN) anumite forţe spirituale benefice, cu care elitele trebuie să intre în rezonanţă de duh. De fapt, chtonianul şi uranicul sunt complementare, la CZC – ca FORMA-FIGURA şi TRANS-FIGURAREA, lutul formării-trup fizic - şi sufletul trans-formării mântuitoare de UMANITATE DUBLU CORPORALĂ(prin care trece SCARA –RUGĂCIUNE, spre Dumnezeu).

Oare CZC înlătură total mulţimea? În definitiv, DIN MULŢIME este selectată elita - deci mulţimea, deşi gregară, deşi confuză, dezordonată, neputincioasă să-şi organizeze imensele forţe potenţiale spirituale - conţine germenii elitei, conţine elita în stare potenţială. Şi,în definitiv, elitele nu au scopul de a se conduce pe ele înseşi, nu au un scop în sine, ci unul de maximă tranzitivitate şi generozitate: ele se selectează tocmai pt. a conduce mulţimea-masa-Neam istoric, spre ŢELUL FINAL AL NEAMULUI SPIRITUAL - ÎNVIEREA NEAMULUI - ÎNFĂŢIŞAREA NEAMULUI LA TRONUL DIVIN.

(PL,p. 418)”Când poate sau când trebuie consultată o mulţime?(s.CZC). În faţa marilor hotărâri cari o angajează. Pt. a-şi spune cuvântul, dacă poate, dacă nu poate, dacă e pregătită sufleteşte sau nu. I se arată cărarea şi i se cere să răspundă dacă se simte în stare să meargă pe ea. ESTE CONSULTATĂ ASUPRA SOARTEI SALE(s.CZC). Aceasta înseamnă CONSULTAREA POPORULUI(s.CZC). Nu înseamnă alegerea elitei de către popor.”

Şi totuşi: cine selectează elita naţională, din masa-popor?

(PL,p. 419)”Cine constată selecţiunea şi dă consacrare membrilor elitei noui ?(s.CZC). Răspund: elita precedentă(s.CZC).

Aceasta nu alege, nu numeşte, ci consacră(s.CZC). (n.m.: Adică, prin clarviziune şi experienţă spirituală, arată fiecăruia locul care, prin propriul efort de iniţiere spirituală şi cu voia lui Dumnezeu - i-a fost hărăzit, pt. a conduce Neamul spre Dumnezeu).Consacră pe fiecare la locul pe care s-a ridicat singur prin capacitatea şi valoarea lui morală. Consacrarea o face şeful elitei, consultându-şi elita.

Deci o elită naţională trebuie să aibă grija de a-şi lăsa o elită moştenitoare(s.CZC)(...) Dar nu bazată pe principiul eredităţii, ci numai pe principiul selecţiunii sociale, aplicat cu cea mai mare stricteţă.

Principiul eredităţii(s.CZC) nu este suficient în sine.”(n.m.:Iată semnul epocii noi, spirituale, mihaelice - în care nu se moştenesc tradiţii fără discernământ spiritual - ci se schimbă fundamentele spirituale ale vieţii şi organizării ei, prin baze calitativ-spirituale superioare, către finalitatea sacră a existenţei de NEAM-ORGANISM VITAL-SPIRITUAL). “Principiul selecţiunii înlătură deopotrivă şi principiul elecţiunii şi principiul eredităţii.”

33

34 [4] *-VASILE LOVINESCU : INCANTAŢIA SÂNGELUI, Institutul European, Iaşi, 1976.

“Dar dacă o naţiune nu are o adevărată elită, prima care s-o poată fixa pe a doua?(s.CZC). Răspund printr-o singură frază, care cuprinde un adevăr indiscutabil:

În cazul acesta, elita se naşte din răsboiu cu elita degenerată sau falsă. Tot pe principiul selecţiunii.(s.CZC).

*

Aşadar, în rezumat(spune CZC, în continuare), rolul unei elite este:

a- De a conduce o naţiune după legile vieţii unui neam.

b- De a-şi lăsa o elită moştenitoare, bazată nu pe principiul eredităţii, ci pe acela al selecţiunii, căci ea cunoaşte legile vieţii şi poate judeca întrucât persoanele se conformează prin atitudini şi ştiinţă acestor legi.”

(PL,p. 420)”Pe ce trebuie să se întemeieze o elită: a- Curăţenia sufletească.b- Capacitatea de muncă şi creaţie.c- Vitejia. d- Viaţă aspră şi răsboire permanentă cu greutăţile aşezate în calea neamului. e- Sărăcie, adică renunţare voluntară de a acumula averi. f- Credinţa în Dumnezeu.g- Dragostea.”

Acesta este catehismul lui CZC şi al CAVALERILOR SĂRĂCIEI MISTICE, al CAVALERILOR TEMPLIERI-OSPITALIERI ROMÂNI. Trebuie să recunoşti, cititorule, că acest catahism, prin conţinutul său de idei, pune pe gânduri.

Să vedem, popor român din zilele noastre - cum vei FORŢA(printr-un pseudo-darwinism, metafizic ) apariţia ELITEI NAŢIONALE - mai ales, dacă vei permite desfăşurarea războiului spiritual, dacă vei susţine moral războiul spiritual, dus spre autogeneză, al adevăratei elite, care încă nu există, dar, legic, trebuie să apară şi să se afirme (mai devreme ori foarte întârziat - asta depinde de vigoarea acţiunii spirituale, de autoapărare, de autoconservare, a NR). Trebuie să se afirme, această încă nenăscută elită spirituală a naţiunii române - să se afirme violent-metafizic, înlăturând loaial, prin luptă spirituală, elita falsă, degenerată, alcătuită din oportunişti sau, direct, din duşmani spirituali(deci, din entităţi antispirituale) ai NR - elita falsă, atât de greu de urnit de pe poziţiile strategice ocupate, în societatea românească - şi pe care poziţii a înţepenit de atâta vreme.

Va fi testul cel mai greu, NEAM AL ROMÂNILOR - dar fără trecerea probei prin care se va impune ELITA CĂLĂUZITOARE - nu ai nici o şansă, NR, SĂ-ŢI ÎNTREVEZI ţelul sacru - darămite să-l mai şi ATINGI.

*

Vei fi în stare, oare, popor român, să înţelegi cât de mare este batjocura la care este supusă România de azi, tocmai pt. că-i lipseşte o adevărată şi vădită elită naţională? Înţelegi, oare, popor român, câtă sete de a-i înjosi pe români au cercurile financiare iudeo-masonice, care deţin(temporar, sper) hegemonia asupra lumii - împingându-ne pe noi, un popor vechi, eroic şi de o neegalată profunzime spirituală(DE ESENŢĂ, adică intrinsecă Neamului Spiritual Românesc - şi puţin vizibilă în Neamul Istoric Românesc, la nivelul căruia aceste calităţi spirituale par a fi căzut într-o somnolenţă-latenţă prea mult prelungită, periculos de îndelungă) - împingându-ne, cu sfruntare şi necruţare, alături de pete albe ale spiritualităţii pământeşti, ba chiar mai jos de Namibia, Botswana, Mozambic? Înţelegi, popor român, că s-a urmărit sistematic,

diabolic, distrugerea elitei naţionale româneşti, tocmai pt. ca tu, popor român, să devii sclavul sclavilor - sclavul Golemilor omenirii?

Şi dacă înţelegi - ce faci? Ce faci, efectiv, popor român, pt. a determina încetarea acestei stări de fapt sinistre, catastrofale? Ce soluţii reale şi adaptate momentului de criză spăirituală, vei aplica, pt. a conforma circumstanţele suficiente, dacă nu optime, pt. autogeneza elitei naţionale româneşti? Grăbeşte-te, fie şi încet - căci, în istoria spirituală a Pământului, au mai murit neamuri talentate spiritual, dar care au întârziat să împlinească misiunea pe care dumnezeu le-a poruncit-o. Şi locul lor a fost luat de neamuri mai ascultătoare, mai prompte în ascultarea şi lucrarea împlinirii poruncii dumnezeieşti.

CAPITOLUL VI - PROBLEMA EVREIASCĂ. TEMELIA MALEFICĂ : STÂRPITURA MORALĂ ROMÂNEASCĂ

MOTTO: Radu Gyr, POEZIA ORALĂ, vol. III, CETATEA FĂRĂ ICOANE,p. 149:

“În biserici şi-n altare

caii ronţăiau ovăz -

câtă cruce-a stat în văz

zăcea ţăndări sub picioare,

cât Arhanghel în icoană

luminând pe-un zid bătrân -

pradă ghearei de păgân,

pentru flacăra duşmană,

câtă Precistă-n vopsele,

câtă candelă-n unghere,

se făcea spărturi de cer,

sfărâmat argint de stele.

Chipul Domnului pe uliţi,

Dus în urlet şi ocări,

Încă surâdea iertări,

Sfâşiat în vârf de suliţi.”

a- DELIMITĂRI INTERIOR-METAFIZICE

Cazurile Vernichescu -Stelescu şi Manciu-Duca trebuie privite în linia evoluţiei spirituale din însuşi sânul Legiunii. În linia forţei de penetrare spiritual-arhanghelică: a- a lui CZC în Legiune, dar şi b- a lui CZC , de către Revelaţia Arhanghelică - în vederea acţiunii transfiguratoare, de către CZC, a Legiunii.

Gestul de cavaler purificator al lui Moţa, cât şi gestul reflex de “fulgerare” a lui Manciu, de către CZC - trebuie avute în vedere ca o primă treaptă de soluţionare metafizică a RĂULUI interior: TRĂDAREA (Evadarea din Sine) Spiritului Viu, care dezerta spre zona RĂULUI.

Eu cred că şi cazul STELESCU-OTRĂVITORUL(Stelescu a fost instigat de poliţie, la ordinul lui I.G.Duca,”stimulat” de camarila regelui CAROL AL II-LEA şi de către ELENA WOLF-LUPESCU, vârful de lance politică al finanţei evreieşti din România - să-l otrăvească pe CZC) - trebuie văzut ca o treaptă superioară, în “eşafodajul” de soluţionare metafizică a RĂULUI, în cadrul RĂZBOIULUI METAFIZIC: apare RITUALUL EXORCIZATOR. Încă o dată, eu, personal, cred că CZC nu a fost implicat, nici direct, nici indirect, în acest caz - dar acest caz arată până la ce nivel spiritual pătrunsese, în Legiune, învăţătura esoterică a lui CZC. Cu alte cuvinte, până la ce nivel de înţelegere esoterică reuşise CZC să ajungă, în munca sa metafizică de transfuâigurare interioară a membrilor MEDII(medii - ca potenţial de asimilare a învăţăturii metafizice-mihaelice)ai Legiunii.

Cazul DUCA este ULTIMUL din seria pe care aş numi-o, oarecum impropriu, “veterotestamentară”, a Legiunii ( repet, nu am în vedere nivelul spiritual personal al lui CZC, ci, mai degrabă, forţa sa de penetrare spirituală, în corpul fizico-spiritual al Legiunii). Adică, acţiuni exoterice şi în spiritul VECHIULUI TESTAMENT şi al lui MOISE, cel care, coborând de pe muntele SINAI şi văzându-şi neamul recăzut în idolatrie, a pedepsit cu MOARTE FIZICĂ pe mii dintre membrii triburilor iudaice, voind să impună, dinafară înăuntru, LEGEA DIVINĂ. Acest DINAFARĂ-ÎNĂUNTRU este sensul aplicării, dar şi însuşirii iniţierii de tip veterotestamentar. Încă nu se pune problema învierii spiritului şi evoluţiei sale DINĂUNTRU SPRE ÎNAFARĂ.

Apoi, în cadrul atitudinii spirituale a Legiunii - se trece la faza “neotestamentară”, la faza profund esoteric-cristică: pe de o parte, LUPTA PUR METAFIZICĂ(“Nu am venit cu pacea, ci am venit cu sabia” - SABIA METAFIZICĂ, prin care se luminează INTERIORUL SPIRITUAL UMAN - şi, acolo, în interior, se separă clar, ferm, definitiv, GRÂUL DE NEGHINĂ, BINELE DE RĂU) - pe de altă parte, dar absolut complementar, RUGĂCIUNEA, ca SCARĂ , de la suflet înapoi spre Dumnezeu, ca armă supremă, prin care VRĂJMAŞUL METAFIZIC(care tentează blocarea zborului revenitor al sufletului spre Dumnezeul său) va fi IERTAT-EXORCIZAT(“Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!” - ignoranţa-demon, agresiunea fizică-demon, batjocorirea-demon etc. - vor fi distruse pe calea IERTĂRII, adică pe calea de sus în jos, dinspre HRISTOSUL GOLGOTEI, către PORŢILE IADULUI, care porţi vor fi sfărâmate, iar procesul de fabricare a GOLEMILOR - blocat).

Se observă că, după NICADORI, cât trăieşte CZC - nu se mai practică exorcizarea prin gest ritualic exhibat - ci exorcizarea interioară, tinzând spre autoperfecţionarea spirituală a membrilor LEGIUNII, tinzând spre perfecţionarea actului interior –metafizic. INTENSIFICAREA RUGĂCIUNII, ca singur act violent-metafizic - şi blocarea definitivă a gestului exterior, violent-fizic. Se acceptă, de acum încolo, un singur tip de gest violent: AUTOSACRIFICIUL, MARTIRIUL. Şi, doar sporadic, avertismente fizice, pt. cazuri de încălcare a CODULUI ONOAREI - dar cu intensitate medie a gestualităţii de avertizare. (Mai târziu, după moartea lui CZC, în asasinatele politice , asupra legionarilor, din spitalul militar-Braşov - sept. 1940 - se demonstrează cu prisosinţă că modelul propus de CZC, în acţiunea metafizică - a avut adepţi de mare valoare spirituală. Legionarul GRIGORE PIHU, bolnav, internat în spitalul din Braşov, îi mulţumeşte ABSOLUT SINCER colonelului care venea să-l smulgă din patul de boală şi să-l ducă în faţa mitralierei călăilor:” - Îţi mulţumesc, d.le colonel, pt. moartea frumoasă pe care mi-ai adus-o(...) Moartea pe care mi-a hărăzit-o CEL DE SUS prion d-ta este moartea cea mai frumoasă. Dumnezeu mi-a dat suprema fericire, din moment ce m-a făcut să trăiesc alături de CĂPITAN şi el să mă cunoască şi să mă iubească. O viaţă de continui binefaceri dumnezeieşti nu putea să ia sfârşit decât printr-o MOARTE LEGIONARĂ. Este cel mai bun dar. (MOARTEA LEGIONARĂ însemna autosacrificiul martirial pt. neam şi pt. concepţia legionar-mihaelică).

În acest timp, eu(n.m.: dr. ŞERBAN MILCOVEANU, autorul art. NOAPTEA MĂCELULUI ÎN SPITALUL MILITAR BRAŞOV) îi ajutam să se îmbrace, întrucât puterile îi erau sleite de o lungă suferinţă. După ce s-a îmbrăcat, a turnat untdelemn în candela ce ardea mereu în camera lui şi, îngenunchind, şi-a făcut ultima rugăciune. S-a ridicat şi, îmbrăţişându-mă pe mine, a îmbrăţişat pe toţi legionarii aromâni.

- Să mergeţi pe drumul Căpitanului, până la unul, şi să căutaţi să secaţi în voi tot răul.(n.m.: iată dimensiunea pur metafizică, AUTOEXORCIZATOARE, pe care a căpătat-o personalitatea unora dintre iniţiaţii-legionari autentici: RĂUL începe din noi, să începem, deci, stârpirea RĂULUI, cu STÂRPIREA PĂCATULUI DIN NOI).

Apoi a luat o cruce în braţe şi a pornit spre uşă, ducându-şi greu trupul istovit de boală(n.m.: imitatio Christi , imitare a drumului golgotic).

- Ce-i asta, d-le Pihu? A întrebat colonelul.

- Aşa merge legionarul, cu crucea în braţe.

Apoi, ca pt. sine, şopteşte:

- Mergem în Rai. Ne cheamă CĂPITANUL la el...(n.m.: percepţia apropierii de spaţiul metafizic arhanghelic).”*35 [1]

De aceea, spunem şi o vom mai spune, faza aceasta a evoluţiei spirituale, la care a adus CZC Legiunea, exclude, la modul neotestamentar şi franciscan, orice violenţă fizic-darwinistă. Franciscanismul(“neotestamentarismul”) lui CZC elimină definitiv atât veterotestamentarismul (acţiunea spirituală dinafară-spre- înăuntru), cât şi pseudo-darwinismul violenţei fizice. Rugăciunea, întărirea PE DINĂUNTRU, cu SABIA ARHANGHELULUI DE FOC - elimină TOTAL acţiunea exhibată, elimină TOTAL sabia fizică a răzbunării, de tip “veterotestamentar”.

35 [1] *- Extras din cartea CINE AU FOST VICTIMELE DE LA JILAVA, de ARISTIDE LEFA, 1993.

Să ne amintim de singurul răspuns, de CAVALER-ARHANGHEL, pe care CZC poate să i-l dea trădătorului N. IORGA: “Eşti un incorect. Eşti un necinstit sufleteşte(...)Nu veţi întâmpina, nici dvs., d-le Profesor Iorga, şi nici ceilalţi toţi care v-aţi asumat răspunderea unei sângeroase şi nedrepte represiuni, nu numai nici o violenţă, ci nici măcar o opunere.(s.a.)

Dar de acum şi până voi închide ochii, d-le Iorga, şi după aceea, te voiu privi aşa cum meriţi.”

PRIVIREA DOJENITOARE, acuzatoare, DE DUPĂ MOARTE, din Cerul Arhanghelului care opreşte, cu SPADA DE FOC, pe trădătorii de Dumnezeu, de a intra în Paradis. Suprema atitudine metafizică.

Subliniem: CZC se lupta, în primul rând(şi în faza “veterotestamentară”, şi în faza “neotestamentară”), cu trădătorii-dezertori din zona SPIRITULUI VIU AL NEAMULUI SĂU(apropierea NR, de către CZC, din RUGĂCIUNEA CĂPITANULUI, din IJ, e pe eeplin îndreptăţită, dată fiind confundarea-suprapunerea lui spirituală peste FOCUL ARHANGHELULUI NR). Ei, trădătorii-dezertorii, erau infinit mai vinovaţi faţă de NR(pt. că ei erau VII9, decât GOLEMUL. Cu Golemul iudaic se va lupta strict metafizic, de la începutul până la sfârşitul operei sale spiritualizante - după cum rezultă şi din dialogul (discutat mai sus) de la CASA VERDE, dintre şef-rabinul DAVID ŞAFRAN şi CZC: nimic contra omului(şi aşa suferind infernal, anihilat fiind spiritual de către forţele malefice triumfătoare asupra neamului iudeu), totul contra RĂULUI METAFIZIC(care foloseşte trupurile-corporalităţile fizice ale membrilor neamului mort spiritual iudeu).

* * *

b- EVREII MODERNI

Evreii moderni nu mai sunt un NEAM VIU: Spiritul lor, ostenit de misiunea divino-umană îndeplinită, pe timpul lui MOISE şi al profeţilor, refuzând să cedeze prim-planul spiritual al istoriei umane, dar refuzându-l pe cel care asigură acest prim-plan REAL - pe HRISTOS!!*36 [2] - a fost invadat TOTAL ŞI IMEDIAT de forţele ahrimanice( care au succedat celor luciferice, iraţional-trufaşe, care-i orbiseră spiritual pe iudei, chiar în epoca întrupării lui HRISTOS - aşa se şi explică bascularea spirituală a iudeilor spre BARABAS-zelotul, în faţa întrebării lui PILAT, care propusese mulţimii iudaice ambii termeni ai alternativei: SPIRIT-MATERIE, VIOLENŢĂ METAFIZICĂ TRANSFIGURATOARE- VIOLENŢĂ FIZICĂ ÎNJOSITOARE). Această invazie ahrimanică(= infiltrarea Antihristului şi substituirea propriului EU-Spirit, prin ANTIHRIST-ANTISPIRITUL - denumit , în ocultism şi ştiinţa spirituală: SORAT-DEMONUL SOARELUI)*37 [3] a prefăcut neamul iudeu în GOLEM, în păpuşă monstruoasă, manipulată integral de SATAN.

36 [2] *- HORIA SIMA - DOCTRINA LEGIONARĂ, ed. Majadahonda, Buc., 1995, p.256: “Numai după ce evreii s-au închis în refuzul lor absurd, Apostolii s-au îndreptat spre celelalte neamuri. Pavel şi Barnaba le-au spus-o în faţă: Vouă trebuie să vă grăim, mai întâi, cuvântul lui Dumnezeu, dar de vreme ce îl lepădaţi şi nevrednici vă judecaţi pe voi de viaţa cea veşnică, iată ne întoarcem către neamuri.”

37 [3] A se consulta studiul lui THOMAS GOEBEL: CELE 3 ASPECTE ALE RĂULUI, în rev. “Das Goetheanum”,nr.8-9/2000: DESPRE LIPSA EULUI - ŞI ÎNLOCUIREA LUI DE CEA DE A 3-A FIINŢĂ A RĂULUI - SORAT, DEMONUL SOARELUI.

Pt. soluţionarea PĂPUŞII SATANICE AGRESIVE(Neamul Evreu Ahrimanizat) s-au încercat 2 tipuri de rezolvări:

1 – tipul de rezolvare HITLER( care, de fapt, continua linia de atitudine antigolemică, de tip medieval, a regilor SPANIEI, FRANŢEI, ANGLIEI etc.): războiul cu oamenii-evrei, războiul cu “biologia“evreiască. Un război contra laturii fizico-istorice a iudeilor - un război neesenţial, şi, tocmai de aceea, perdant, pt. că este steril spiritul, neţinând cont că iudeii sunt EI ÎNŞIŞI VICTMELE CELE MAI DE PLÂNS, MAI TERIBILE! După cum spune evreul marxist pocăit ROGER GARAUDY, în cartea sa MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE, p. 131 - HITLER avea în vedere fie expulzarea oamenilor-evrei în INSULA MADAGASCAR, fie “golirea Europei de evreii săi, prin deportarea acestora în acele lagăre din afară” - subalimentaţi şi supuşi epidemiilor, siliţi la muncă forţată - dar, în nici un caz, NU GAZAŢI ÎN MASĂ. Această minciună(“mit...)e demontată de R. GARAUDY, în mod absolut obiectiv şi ştiinţific , trăgându-se concluzia:

“Este, oare, deci, necesar să se recurgă la alte metode, pt. a explica teribila mortalitate care a lovit victimele unor asemenea tratamente şi apoi să se exagereze nemăsurat cifrele, cu riscul de a fi obligaţi, apoi, a le revizui, reducându-le?...şi, de exemplu, a fi constrânşi:

- *38 [4] la schimbarea inscripţiei de la Auschwitz-Birkenau, pt. a reduce numărul morţilor, de la 4 milioane, la un milion;

- la schimbarea inscripţiei”camerei de gazare” de la Dachau, pt. a preciza că ea nu a funcţionat niciodată;

- sau a celei de la “Velodrome d’Hitler”, din Paris, care precizează că numărul evreilor închişi acolo a fost de 8.160 şi nu de 30. 000 , cum indica placa iniţială, care a fost retrasă.

Sursă: LE MONDE, 18 iulie 1990, p. 7”*39 [5]

Iar cărturarul evreu NORMAN G. FINKELSTEIN îşi exprimă indignarea, pt. că au apărut, prin manevrele iudaice , 2 tipuri de HOLOCAUST: cel ce s-a petrecut acum 60 de ani, şi se scrie Holocaust, şi cel pt. care lumea ne-ebraică plăteşte(cât se poate de “propriu” şi material...) acum, şi se scrie “holocaust”.Legătura dintre ele e simplă: toată lumea e antisemită, toată lumea trebuie să plătească. E dezgustător şi oribil de jignitor pt. adevăratele victime evreieşti ale lui Hitler:”Cât va mai dura jignirea victimelor Holocaustului de către cei care le administrează azi memoria ca pe o casierie?”*40 [6]

Unde mai pui că victimele HOLOCAUSTULUI au fost negociate DE ÎNSĂŞI PLUTOCRAŢIA IUDAICO-SIONISTĂ, cu HITLER: plutocraţia iudaică era MAI INTERESATĂ DECÂT HITLER(!) să scape de conaţionalii lor săraci şi “degeneraţi”(!), pt. a alcătui, în Palestina(sau în alt CANAAN...)o naţie “pură”, cu adevărat “superioară”! deci, NAZISM “AVANT LA LETTRE”! Nazismul iudaic-sionist, prin concepţie(iar,

38 [4] *- ROGER GARAUDY, MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE, Alma Tip, 1998, p. 132 ( şi PROCESUL SIONISMULUI ISRAELIAN, Samizdat, 1999).

39 [5] *- NORMAN G. FINKELSTEIN, în cartea INDUSTRIA HOLOCAUSTULUI, Antet, 2000.

40

conform VECHIULUI TESTAMENT, şi prin realizare), a devansat cu mult nazismul german...).

Revenim, pt. a completa şi nuanţa. Acest tip de război fizic, practicat de HITLER, s-a dovedit nu doar ineficient - ci a aţâţat într-atât forţele demonice, încât l-au îmbrăcat pe HITLER în propriul lor veşmânt: l-au demonizat perfect şi(probabil) definitiv ;

2- tipul CZC: exorcizarea lutului satanizat golemic, pt. a produce re-adamizarea lutului , reîncărcarea cu forţa divină a ÎNCEPUTULUI. RĂZBOIUL METAFIZIC. Numai acest tip de război atinge esenţa obiectului-NEAM METAFIZIC EVREU - şi poate rezolva “de la rădăcină “ problema RĂULUI(de aceea şi zbiară atâţia evrei de rea-credinţă contra României de azi, ajungând să formuleze aberaţia că România a fost şi este mai fascistă decât a fost Germania lui Hitler, şi că trebuie să-şi ceară scuze pe toate canalele TV ale lumii - care, între noi fie zis, aparţin, în proporţie de 100% evreilor... - şi că trebuie să plătească... să plătească...).*41 [7]

Pe lângă re-adamizarea lutului golemizat - CZC propune(şi aceasta e principala armă spirituală, prin care victoria legionară se va afirma - chiar dacă nu foarte curând, din perspectivă pur istorică) - ÎNTĂRIREA INTERIOARĂ A COMBATANŢILOR, ÎN NUMELE LUI HRISTOS ŞI AL ARHANGHELULUI. Sporirea forţei spirituale a exorcizatorilor prin HRISTOS-RUGĂCIUNEA - şi eliminarea STĂRII DE TRĂDARE-DEZERTARE din zona Spiritului Viu: ŞCOALA LEGIONARĂ(şcoală spiritual-morală, care elimină TOTAL asasinatul, violenţa fizică: doar diversioniştii, calomniatorii de meserie, au “strâmbat” imaginea vizionarului şi metafizicianului CZC(“exaltat mistic”, “ataman cazac”*42 [8] 43 [9] etc. - ÎN LOC SĂ-I MULŢUMEASCĂ FIERBINTE CĂ A ADUS PROBLEMA ÎN ZONA CRISTICĂ, a transfigurării, a lui “Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!...).

*

* *

Pentru a întări ideea lui CZC, că românii nu trebuie să aibă nimic, absolut nimic, cu INDIVIDUL-evreu, dar trebuie să aibă totul cu ANTI-SPIRITUL IUDAIC AHRIMANIZAT, cităm din PL, p. 73, finalul subcap. GERMANIA:

“În Italia sunt atâţia jidani câţi ciangăi în România ,pe Valea Siretului. O mişcare antisemită în Italia ar fi ca şi cum noi, Românii, am porni o mişcare contra Ciangăilor. Dar dacă Mussolini ar fi trăit în România, n-ar fi putut fi decât antisemit(n.m.: sub rezerva atitudinii non-metafizice a lui Mussolini*), pt. că fascism însemnează, în primul rând, apărarea naţiei tale împotriva primejdiilor care o pândesc. Însemnează

41 [7] A se consulta cartea evreului american ROBERT KAPLAN, FANTOMELE BALCANILOR, Antet, 2001.

42 [8] Ia încercaţi să ghiciţi cine îl “gratulează” aşa pe Căpitan? Chiar Emil Cioran, în cartea ŢARA MEA, apărută la HUMANITAS, în 1996... CIORAN care, oportunist precum îl ştim, a trădat, pt. a-l lua masoneria franceză în braţe şi a-l face”cel mai mare stilist al limbii franceze”...

43 [9] *- Fasciştii italieni au înţeles, unii, antisemitismul metafizic al lui CZC - dovadă cărţile lui CLAUDIO MUTTI( în principal, MIRCEA ELIADE ŞI GARDA DE FIER, Ed. Puncte Cardinale, Sibiu, 1995 - ).

desfiinţarea acestor primejdii şi deschiderea de drum liber către viaţă şi mărire pt. naţiunea ta.

În Romînia, fascismul nu putea să însemne decât înlăturarea primejdiilor care ameninţă poporul român, adică înlăturarea primejdiei jidăneşti şi deschiderea de drum liber la care au dreptul să aspire Românii.”*44 [10]

CZC nu merge, în nici un caz, pe linia fascistă (n.m.: e vorba de fascismul italian), care nu e nici metafizică, nici cristică. El, CZC - trebuie să combată parazitismul iudaic, care paralizează sistemul vital, sistemul nervos şi pe cel imunitar ale NR. CZC n-ar fi avut nimic de împărţit cu conlocuitorii paşnici, ceangăii de pe Valea Siretului. Dar trebuie să lupte metafizic, exorcizator, cu agresiunea cu finalitatedistructivă, a puhoiului metafizic iudaic, infiltrat în zona esenţială, a vieţii spirituale româneşti.

CZC are ca scop NU COMBATEREA EVREILOR - CI DEGAJAREA SPIRITUALĂ A DRUMULUI NR, SPRE MISIUNEA LUI SACRĂ.

În Italia , Benito Mussolini , chiar dacă mult inferior, din punct de vedere spiritual, lui CZC - dar pt. că urmărea”deschiderea de drum liber către viaţă şi mărire, pt. naţiunea sa” - a fost sprijinit, cu trup şi suflet, de ARISTOCRAŢIA EREDITARĂ, ca ELITĂ NAŢIONALĂ( nu totdeauna şi spirituală, însă).

În România, din păcate, foarte puţini oameni, înţelegând sensul metafizic, de VESTIRE, PROIECTARE şi REALIZARE a CONSTRUCŢIEI MIHAELICE –SOLARE - şi nemaiexistând o veritabilă aristocraţie spiritual-ereditară(nu doar ereditară...), din pricini istorice complicate - CZC a avut o misiune infinit mai grea: a trebuit să facă din LEGIUNE - ŞCOALĂ SPIRITUALĂ, având ca finalitate FORMAREA ŞI AFIRMAREA ELITEI SPIRITUALE ROMÂNEŞTI. Astfel se explică MICA RENAŞTERE ROMÂNEASCĂ - apariţia spiritelor sublime, unele reprimate(sau autoreprimate) ulterior, din raţiuni politice(dar şi din invidie, orgoliu prostesc , oportunism meschin etc.): MIRCEA ELIADE, ION BARBU, V. VOICULESCU, DAN BOTTA, R. GYR, P. ŢUŢEA, E. CIORAN, NECHIFOR CRAINIC etc. etc.

*

* *

c- NEAMUL METAFIZIC - O PROBLEMĂ DESUETĂ ?

Iată definiţia lui CZC , dată NEAMULUI(PL, p. 423):”toţi Românii , vii şi morţi, cari au trăit dela începutul istoriei pe acest pământ şi cari vor mai trăi în viitor.

44 [10] *-Conform acestei definiţii a lui CZC, da, românii sunt fascişti, şi încă cu “ştate vechi”, fascişti “avant la lettre”:de pe timpul lui Alecsandri ,Russo, Bălcescu, Heliade, Kogălniceanu(care, culmea! - erau, toţi, masoni - dar nici să înghiţi intervenţia lui ADOLPHE CREMIEUX, preşedintele Alianţei ISRAELITE Universale, încă din 1866 - s-o înghiţi aşa, pe nemestecate, şi să acorzi cetăţenie românească iudeilor, pe nenumărate...), Haşdeu, Xenopol etc. (Ba, aş zice că sunt “fascişti turbaţi”, începând cu DECEBAL, apoi cu MUŞATINII ŞI BASARABII...).Dar toate naţiile europene, în acest caz, sunt şi trebuie să fie”fasciste”, căci “fascist”(aşa cum înţeleg CZC şi Legiunea) “însemnează să înlături primejdia care ameninţă poporul”tău - care va fi fiind acela: francez, englez, danez,chinez etc. - şi, în primul rând, cel puţin după cum se vede , zilnic , pe toate posturile TV din lume - evreu...

Neamul cuprinde:

1- Toţi Românii aflători, în prezent, în viaţă.

2- Toate sufletele morţilor şi mormintele strămoşilor.

3- Toţi cei care se vor naşte Români.

Un popor ajunge la conştiinţa de sine, când ajunge la conştiinţa acestui întreg(s.CZC), nu numai la aceea a intereselor sale.

Neamul are:

Un patrimoniu fizic, biologic: carnea şi sângele(n.m.: pe care azi, mai mult ca oricând, îl dăm pe mâna străinului: ungurii manevrează sănătatea poporului român, de la înălţimea MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII DIN ROMÂNIA).

Un patrimoniu naţional. Pământul ţării şi bogăţiile lui(n.m.: pe care patrimoniu , şi pe vremea lui CZC, şi pe a noastră, - şi -l înstrăinăm, cu o bucurie , parcă, mazochistă: vindem totul pe un leu - şi refuzăm , prin guvernanţii trădători de neam şi ţară, până şi să ştim care e valoarea bogăţiilor pământului, refuzăm inventarierea comorilor pământului ţării - că bogăţia sufletelor e inestimabilă - şi cu atât mai ignorată, premeditat, de către guvernanţii noştri, de orice culoare politică ar fi ei).

Un patrimoniu spiritual, care cuprinde:

a- Concepţia lui despre Dumnezeu, lume şi viaţă.

b- Onoarea lui(n.m.: săraca noastră onoare de azi, terfelită de primul venetic care se scoală mai de dimineaţă - şi căruia îi şi mulţumim pt. scuipătura pe care ne-a acordat-o aşa de generos).

c- Cultura lui(pe care, cu concursul harnic al guvernanţilor, o lăsăm să se părăduiască - sau o introducem într-o stare de entropie năucitoare, prin descentralizarea totală a canalelor de răspândire a culturii - ori o alungăm peste hotare, prin talentele pe care le descurajăm sălbatic).

Şi încheie CZC capitolul NEAMUL:”Un neam trăieşte în veşnicie prin concepţia, onoarea şi cultura lui. De aceea conducătorii naţiilor trebuie să judece şi să acţioneze nu numai după interesele fizice şi materiale ale neamului, ci ţinând seamă de LINIA LUI DE ONOARE ISTORICĂ, DE INTERESELE ETERNE(s.a.). prin urmare, NU PÂINE CU ORICE PREŢ, CI ONOARE CU ORICE PREŢ(s.a.).”

Onoarea - suprema valoare pe care o dă CZC forţei spirituale din noi, căci dacă noi ne lăsăm înjosiţi, pe HRISTOS îl înjosim în noi. Onoarea e numele forţei spirituale, prin care-l combatem,dacă suntem treji spiritual, pe care SATAN-înjositorul de spirit, pe SATAN-amânătorul mântuirii noastre.

Nu cred să fi scris cineva mai adevărat, mai frumos, expresiv, concis şi profund, despre NEAM, cum a făcut-o CZC.

În primul rând, atrag atenţia cititorului, iarăşi, că CZC nu se referă doar la NR - ci la ORICE NEAM VIU(SPIRITUAL).CZC apără interesul spiritualAL TUTUROR NEAMURILOR VII(SPIRITUAL)ALE PĂMÂNTULUI. CZC are misiune NU DOAR FAŢĂ

DE NR - CI FAŢĂ DE ÎNTREGA EPOCĂ MIHAELICĂ A PĂMÂNTULUI, a cărei evoluţie spirituală trebuie s-o prevestească, s-o dezvăluie în profunzimea ei, s-o pregătească pt. înţelegerea de către toate spiritele umane, care vor colabora la instaurarea epocii solar-mihaelice.

Epoca mihaelică, al cărei vestitor şi făuritor vizionar al premizelor de apariţie şi dezvoltare pământească este, fără îndoială, CZC, nu neagă câştigurile umane din epocile anterioare: “patrimoniul fizic”, “patrimoniul material” ale Neamurilor.

Dar epoca mihaelică vine cu ceva nou şi extrem de imperios: cu necesitatea dezvoltării-evoluării laturii spirituale şi a legăturilor spirituale din cadrul FIINŢEI UMANITĂŢII. Vine cu o dilatare a percepţiei temporale a omului: omul Neamului să intre în stare de osmoză spirituală şi cu”sufletele morţilor şi cu mormintele strămoşilor”( spiritualitatea trecutului) - şi cu “toţi cei ce se vor naşte Români”( spiritualitatea viitorului). Omul mihaelic al Neamului va desfiinţa segmentalitatea timpului(schiloditoare spiritual) - şi va obţine o percepţie globalizată a timpului - o percepţie a cărei caracteristică trebuie să fie continuitatea spirituală desăvârşită.

Epoca mihaelică vine cu intensificarea percepţiei asupra patrimoniului spiritual al Neamului - cu cele 3 componente fundamentale: RELIGIA, ONOAREA, CULTURA. De ce trebuie acordată grijă, cu totul specială, de o îndârjire fără seamăn, pt. apărarea patrimoniului spiritual al Neamului(Neamurilor)?”Pt. că numai el poartă pecetea eternităţii, numai el străbate peste toate veacurile.”

Oricare dintre cele 3 componente ale patrimoniului spiritual(RELIGIE –ONOARE- CULTURĂ) are valoarea întregului din care face parte:

1- Un neam fără religie este un neam care s-a oprit din drumul spre ţelul final, năuc - şi care a secat spiritual. Rezultatul: dispare din cortegiul Neamurilor , care năzuiesc pe drumul greu, dar măreţ, spre TRONUL DIVIN.

2 Un Neam care şi-a pierdut sentimentul demnităţii, care şi-a pierdut onoarea, verticalitatea spirituală - nici el nu-l poate găsi pe Dumnezeu, pt. că cel încovoiat nu mai poate vedea CERUL, şi pierde, treptat, dar definitiv, percepţia CERULUI. Starea de înălţare fiindu-i oprită - va urma, inexorabil, starea de înjosire: astfel,peste el, Neamul înjosit până la nivelul(iar!) al Mlaştinii Materiei, vor călca(conştient sau nu) toate Neamurile Spiritului. Va putea deveni robul, sclavul nemernic, jucăria caraghioasă , a oricărui Neam Vertical, car va dori să extragă din dezonoratul Neam - ultimele rămăşiţe de spiritualitate(pt. a-şi spori sieşi puterea), şi, mai cu seamă, îi va jefui patrimoniul fizic şi cel material. Rezultatul: din nou, dispariţia din cortegiul Neamurilor tânjitoare după capătul divin al Drumului.

CZC subliniază importanţa liniei de onoare istorică, pe care un conducător de Neam,un adevărat şi vizionar, benefic conducător de Neam, trebuie s-o respecte cu sfinţenie. De ce insistă CZC? Pt. că cel mai dezgustător, mai umilitor şi mai fără speranţă spirituală spectacol îl dă un Neam dezonorat. Acţiunea în sine a neamului dezonorat e demnă de cel mai adânc dispreţ - iar comparaţia dintre Neamul dezonorat şi Neamurile cu onoare istorică neatinsă - îl înfundă şi mai mult în umilinţă, în josnicie, în mlaştina materiei demonice, de unde i-ar trebui, de acum înainte, PUTERI ÎNMIITE, pt. a se smulge. Cruţă-ţi, NR, puterile spirituale - păstrându-ţi demnitatea,”linia de onoare istorică”.

CZC biciuieşte, oare, prea mult, NR? Biciuieşte , prea mult, alaiul , în deplasare evolutivă, al tuturor Neamurilor? Le cere oamenilor să se călugărească, toţi - să se franciscanizeze, toţi?

Nu: le spune, doar, că dacă nu vor face minimul efort spiritual necesar(şi cuviincios) - vor trebui, în mod LEGIC, mai târziu, să-şi sporească infinit eforturile spirituale, pt. a nu pierde nici ritmul mersului spre ŢINTĂ, nici VIZIUNEA ÎNSĂŞI ASUPRA ŢINTEI SPIRITUALE. Mai curând să renunţe din timp, treptat, la partea înjositor-materială a fiinţei lor - spre a se desprinde, treptat, în zbor spre CERUL SPIRITUAL - decât, prin pierderea ONOAREI, să-şi piardă, scufundându-se în mlaştină - speranţa şi credinţa în ŢINTA FINALĂ: Tronul Divin, la care vor învia toate Neamurile. De aceea: “nu pâine(n.m.:zestre fizică) cu orice preţ, ci ONOARE(n.m.:păstrarea liniei moral-spirituale, singura energie autentic cristică) CU ORICE PREŢ.”

3- Evident, CULTURA, care este rodul spiritual al Neamului, al eforturilor Neamului(Neamurilor) , în domeniul gândirii şi artei, dă UNICITATE, SPECIFICITATE efortului de transfigurare al ficărui Neam în parte - şi realizează îmbogăţirea REALĂ, tocmai prin păstrarea specificităţii “expresiei geniului naţional” al fiecărui Neam în parte - a patrimoniului umanităţii universale. “Cultura este internaţională ca strălucire, dar naţională ca origine.” Un Neam care-şi diminuează efortul cultural - îşi pierde forţa de A DĂRUI STRĂLUCIRE CULTURII MONDIALE, de a dărui LUMINĂ - DRUMULUI SPRE ŢINTA DIVINĂ. Locul luminii lui va fi luat de alte lumini, ale culturii-efort spiritual de înălţare –afirmare al altor Neamuri. Rezultatul: cel fără lumină se va rătăci pe sine însuşi şi va dispărea. Va dispărea înghiţit în strălucirea altor Neamuri, cărora n-a avut forţa generozităţii să le dăruiască EL lumină - sau va dispărea în beznă, în neantul spiritual, în caredispar toţi cei care nu vor să asculte cuvântul cristic despre cel care şi-a pierdut sufletul - în munca zadarnică de a agonisi materie.(LUCA, cap. 6,vss. 20-25, p. 1169):”Ferice de voi săracilor, că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu.

Ferice de voi, cei ce flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Ferice de voi cei ce plângeţi, căci veţi râde.

Ferice de voi de vă vor omorî oamenii, de vă vor despărţi, de vă vor ocărî şi vor socoti numele vostru ca un rău pt. Fiul Omului.

(...)Însă vai vouă bogaţilor, că v-aţi luat mângâierea voastră.

Vai vouă celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce râdeţi acum, că veţi plânge şi vă veţi tângui...”

*

Dar poate că( aşa cum mi se pare că şi afirmă şopârlele şi păianjenii noştri mondialişti) ideea naţională, CU EXPRESIA EI METAFIZICĂ - NEAMUL - va fi fiind sau va fi devenit, în epoca mihaelică( nu-i aşa?) - DESUETĂ? Nu, căci o entitate divină nu poate deveni desuetă, precum Dumnezeu nu poate deveni “desuet”: desuetă poate deveni, şi cred că a şi devenit, imbecilitatea internaţionaliştilor.

În subcapitolul ŢELUL FINAL AL NEAMULUI, CZC aduce aminte de cărţile sfinte ale credinţei creştine(PL,p. 425), în care se spune:

(APOCALIPS, 21, 23-24)”Neamurile vor umbla(s.CZC) în lumina ei(n.m.: a slavei lui Dumnezeu) şi împăraţii pământului şi vor aduce slava şi cinstea lor în ea.” Şi

în altă parte(APOCALIPS, 15,4):”Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi numele Tău? Căci numai Tu eşti sfânt şi toate NEAMURILE(s.a.) vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pt. că judecăţile Tale au fost arătate.”

Şi, bineînţeles, către Tronul lui Dumnezeu, Neamurile, fiecare cu împăraţii şi regii lor, vor fi călăuzite, de către ARHANGHELUL fiecărui Neam - după hotărârea din veac.

Fiecare Neam, deci, are misiune de la Dumnezeu. Şi trebuie să se apere pe sine în numele misiunii divine pe care o are : nu este egoism, ci este respectarea cuvântului divin, A planului divin:”Prin nerezolvarea problemei jidoveşti(n.m.: exorcizarea EVREULUI METAFIZIC),spune CZC, suntem puşi în situaţia DE A RENUNŢA LA MISIUNEA NOASTRĂ DE NEAM, de a renunţa la crearea unei culturi româneşti(n.m.: componentă fundamentală a patrimoniului spiritual) şi de a pieri otrăviţi”(n.m.: prin ÎNJOSIRE SPIRITUALĂ, ONOAREA fiind o componentă fundamentală a patrimoniului spiritual al unui Neam). Cu această ocazie, ramintim ceea ce CZC afirmă că este ŢELUL FINAL AL NR(ca şi a fiecărui Neam Viu Spiritual al Pământului): ÎNVIEREA SPIRITUALĂ.

(PL, p. 425)”Ţelul final nu este viaţa(n.m.: folosirea exclusivă a patrimoniului biologic şi a celui material). Ci ÎNVIEREA(s.CZC). Învierea neamurilor în numele MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS. Creaţia, cultura, nu-i decât un mijloc, nu un scop, cum s-a crezut, pt. a obţine această înviere. Este rodul talantului, pe care Dumnezeu l-a sădit în neamul nostru, de care trebuie să răspundem. Va veni o vreme când toate neamurile pământului vor învia, cu toţi morţii şi cu toţi regii şi împăraţii lor. AVÂND FIECARE NEAM LOCUL SĂU ÎNAINTEA TRONULUI LUI DUMNEZEU(s.a.). Acest MOMENT FINAL(s.CZC), “învierea din morţi”, este ţelul cel mai înalt şi mai sublim către care se poate înălţa uin neam.”*45 [11]

“(...)Nouă, Românilor, neamului nostru, ca orişicărui neam din lume, Dumnezeu ne-a sădit o misiune. Dumnezeu ne-a hotărât un destin istoric.

Cea dintâi lege pe care un neam trebuie s-o urmeze este acea de a merge pe linia acestui destin, împlinindu-şi misiunea încredinţată.

Neamul nostru n-a desarmat şi n-a dezertat de la misiune, ori cât de grea şi de lungă i-a fost calea Golgotei lui.

45 [11] *-Suntem întrutotul de acord cu comentariul făcut, asupra acestui subiect FUNDAMENTAL PT. GÂNDIREA PROFETICĂ A LUI CZC, de către Comandantul HORIA SIMA, în lucrarea sa DOCTRINA LEGIONARĂ(lucrare cu care nu intrăm nicidecum în polemică, prin cartea noastră - ci prezentăm doar un unghi de vedere diferit, SAU CEL PUŢIN PUTERNIC NUANŢAT - cel aprofundat metafizic - spiritualist , care ni se pare a nu fi fost pus în valoare suficient de nici o altă lucrare, până acum) : (H. SIMA, op. cit., Ed. Majadahonda, Buc., 1995, pp. 257-259)”(...)indivizii apar la judecată cu calitatea lor etnică . În judecata ce se va face asupra fiecăruia va interveni şi coeficientul de responsabilitate colectivă, adică contribuţia fiecărui individ la împlinirea legilor Dumnezeieşti în cadrul neamului lor. (...)Neamurile ca virtualităţi există înainte de a se verifica istoriceşte apariţia lor. Neamurile nu se zămislesc întâmplător, ci îşi iau zborul de la liziera eternităţii - “Pt. aceasta îmi plec genunchii înaintea Tatălui, din care îşi trage numele orice neam în cer şi pe pământ” - PAVEL, Efeseni, 3/14-15.(...)Neamurile sunt realităţi şi în lumea care va lua locul actualului univers. (...)Ele au reţinut şi atenţia lui CORNELIU CODREANU , determinându-l să vorbească de ÎNVIEREA NEAMURILOR.”

Şi acum, ni se ridică în faţă obstacole înalte ca munţii.

Fi-vom noi, oare, generaţia debilă şi laşă, care să lăsăm din mâinile noastre, sub presiunea ameninţărilor, linia destinului românesc şi să părăsim misiunea noastră ca neam în lume?”

Generaţia lui CZC, cel puţin în parte(în partea ei cea mai măreaţă, în care TINERI ABIA IEŞIŢI DIN ŞCOLI ÎNGENUNCHEAU ÎN RUGĂCIUNE ÎNALTĂ ŞI ASPRĂ, URMÂND ÎNTOCMAI LINIA SPIRITUALĂ A NEAMULUI - PRIN URMAREA ÎNTOCMAI A LINIEI SPIRITUALE A LUI HRISTOS ŞI A ARHANGHELULUI - ARHANGHELUL NEAMULUI ŞI ARHANGHELUL EPOCII) - şi-a împlinit misiunea sacră - ca elită spirituală naţională, ca exponentă spirituală a Românilor “ca neam în lume”. Dar noi, de la 1998 - generaţia noastră - CUM NE VOM ÎNFĂŢIŞA NOI DINAINTEA LUI DUMNEZEU? Mare ruşine şi mare certare dumnezeiască ne aşteaptă - şi cumplită va fi hotărârea cu care ne va judeca TRONUL DIVIN. Căci unde este elita noastră spirituală naţională, care să “îmbrace cămaşa morţii”, pt. a respecta “misiunea nostră ca neam în lume”, “linia destinului românesc”?

Oricâte urlete ar înălţa internaţionaliştii noştri de două parale, imbecilizaţi de propaganda furibundă a mass-mediei, total subjugate de iudeo-masonerie, imbecilizaţi şi fascinaţi de cumplitul ochi al şarpelui, care este ÎNTUNECIMEA SA COMPUTERUL ŞI INTERNETUL( cel mai teribil instrument de spargere a zidurilor CETĂŢII SPIRITUALE A OMENIRII : prin dezinformare diversionistă, prin năucirea cugetului bombardat de PREA MULTE ŞI CONTRADICTORII INFORMAŢII - şi prin ÎNSTRĂINAREA EGOISTĂ, deprimantă, pe care o naşte în fiecare om), sau corupţi de râurile de aur ale finanţei iudeo-masonice ( de fapt, râuri de hârtii amăgitoare, astăzi - râuri de ficţiuni malefice)*46 [12] - problema evreiască a existat, există şi va exista, încă multă vreme. Problema evreiască se confundă cu însăşi infiltrarea , tot mai profundă şi mai agresivă( dar şi mai pervers rafinată) a luciferismului, respectiv a forţelor ahrimanice, în această lume-creaţie a lui Dumnezeu. De aceea, mi-am permis să folosesc un termen ( o sintagmă, de fapt) nefolosită de CZC, în opera sa - dar subînţeleasă semantic, în modul cum pune probleme evreilor: EVREUL METAFIZIC.

EVREUL METAFIZIC este evreul devenit prizonier sale cărţi sfinte( pe care o foloseşte NU în scopuri religios-spirituale, ci în scopuri foarte terestre, potrivite cu lăcomia şi trufia ancestral-umane, infiltrate prin luciferizasre şi hiperluciferizare a fiinţei umane - iar nu cu aspiraţia, LEGICĂ , a spiritului uman, spre EVOLUŢIE): VECHIUL TESTAMENT. Spre deosebire de NOUL TESTAMENT, care stă sub semnul evoluţiei spirituale a epocii mihaelice( ciclu început cu 5-6 secole înainte de încarnarea spiritului divin în HRISTOS) şi în care domină DESCHIDEREA SPIRITUALĂ SUPREMĂ, generozitatea supremă, spiritul sublim de autosacrificiu, soteriologic( comandamente spirituale urmate, cu scrupulozitate, şi de CZC) - VECHIUL TESTAMENT stă sub semnul INTERESULUI ÎNGUST-EGOIST, UMAN-TRIBAL. Este, în mare parte( în afară de CARTEA GENEZEI şi de PROFEŢI - cum bine remarcă R. GARAUDY, în MITURILE FUNDAMENTALE ALE POLITICII ISRAELIENE) produsul castei preoţeşti iudaice-fariseice. Pe această temelie s-a înălţat, după 1896, doctrina nazist-sionistă a lui THEODOR HERZL*47 [13] :

46 [12] *-RADU NEGREA - BANII ŞI PUTEREA, Ed. Humanitas, 1990 - dar, mai ales, PH. LABARDE şi BERNARD MARIS , în eseul(surprinzător de bine documentat,având în vedere aspectul de pamflet) DOAMNE, CE FRUMOS E RĂZBOIUL ECONOMIC!, Antet, 1998.

47 [13] *- R. GARAUDY, MITURILE FUNDAMENTALE ALE POLITICII ISRAELIENE, Samizdat, 1999, p. 9.

“1- Este o doctrină politică.

2-Este o doctrină naţionalistă.

3-(dar, în primul rând şi înainte de toate)Este o doctrină colonială.”

Datorită acestei DOCTRINE COLONIALE, germanul HITLER şi evreul YTZAK SHAMIR s-au înţeles aşa de bine*48 [14] :”până la arestarea sa(a lui Ytzak Shamir) de către englezi, pt. colaborare cu duşmanul(Hitler) şi pt. terorism.” Sau, dacă e vorba de iudeo-masoni, ei se înţeleg pe spinarea tuturor popoarelor, pe care năzuiesc SĂ LE ADUCĂ LA O DISCIPLINĂ DE LAGĂR CONCENTRAŢIONAR8 căci au avut ce să-şi împărtăşească, reciproc, din experienţa lor, Hitler şi Shamir...), să le transforme în scalve ale intereselor lor globalist-mondialiste - interese extrem de josnice şi meschine, pt. că ţin EXCLUSIV DE MATERIE. “Exclusivismul interzice dialogul: nu se poate dialoga nici cu Hitler, nici cu Beghin, pt. că superioritatea lor rasială sau alianţa lor EXCLUSIVĂ(s.a.) cu divinul nu le mai lasă nimic de aşteptat de la celălalt...”*49 [15] 50 [16]

*

* *

d- PLANURILE IUDAISMULUI*51[17]

48 [14] *-Op. cit., p. 58.

49 [15] *-Idem, p. 17.

50 [16] *-Idem,p.54.

51 [17] *- A se consulta, spre a se vedea îndreptăţirea celor afirmate de CZC nu doar pt. NR şi pt. vremea sa, ci şi pt. vremurile anterioare lui CZC şi pt. actualitate - nu doar PROTOCOALELE ÎNŢELEPŢILOR SIONULUI şi PROTOCOALELE DE LA TORONTO - ci şi : PLANURILE IUDEO-MASONERIEI, Antet, 2001, AUGUSTE ROHLING - EVREUL DUPĂ TALMUD, Samizdat, 2000, NEOFIT - ÎNFRUNTAREA JIDOVILOR, Samizdat 2000, WILHELM VON ANGELSDORF - CONJURAŢIA ILUMINAŢILOR ŞI ORGANIZAŢIILE SECRETE ALE ILUMINAŢILOR, Antet, 1999, JEAN BOYER - CEI MAI ÎNVERŞUNAŢI DUŞMANI AI POPOARELOR NOASTRE, Samizdat, 2000, JAN VAN HELSING - ORGANIZAŢIILE SECRETE, Alma, 1996 şi 1997, SERGE HUTIN - SOCIETĂŢILE SECRETE, Ed. de Vest, Timişoara, 1991, I. C. CĂTUNEANU - ÎN FAŢA PRIMEJDIEI, Antet, 2000, CARACATIŢA MONDIALISTĂ ESTE ADEVĂRATUL ANTIHRIST, Samizdat, 2000, DAVID DUKE - COMPLOTUL SIONIST MONDIAL, Antet, 2001, EMMANUEL RATIER - RĂRBOINICII LUI ISRAEL, Samizdat, 1999, BENJAMIN H. FREEDMAN - ÎNTÂMPLĂRILE SUNT ÎNTÂMPLĂRI ŞI FAPTELE SUNT FAPTE, Romanian Historical Studies, 1996, TRAIAN ROMANESCU(din SUA) - MAREA CONSPIRAŢIE EVREIASCĂ, 1997 etc. etc. Nu vor fi fiind toţi pământenii mincinoşi, şi nici noi toţi nebuni - şi doar iudeii sionişti treji şi breji...Până şi unii evrei recunosc complotul mondial sionist-anticreştin(dacă n-ar fi decât d-l B. H. FREEDMAN ...). Dar ideea de complot mondial “respiră” în fiecare rând din cărţile masonice, de tipul : NATHAN GARDELS - SCHIMBAREA ORDINII GLOBALE, Antet, sau ALVIN şi HEIDI TOFFLER - PUTEREA ÎN MIŞCARE, ŞOCUL VIITORULUI, AL 3-LEA VAL etc. etc.

(PL,p. 150)”Toţi jidanii de pe faţa pământului formează o mare colectivitate, legată prin sânge şi prin religia TALMUDICĂ(s.CZC). Ei sunt încadraţi într-un adevărat stat foarte sever, având legi, planuri şi conducători cari formulează aceste planuri şi-i conduc. La bază, au CAHALUL(s.CZC), aşa că noi nu ne aflăm în faţa unor jidani izolaţi, ci în faţa unei puteri constituite, COMUNITATEA JIDĂNEASCĂ(s.a.).”

Iată o primă realitate şi un prim motiv de îngrijorare, din partea tuturor statelor lumii: există o formaţiune suprastatală, UN STAT DEASUPRA STATELOR, dar infiltrat până în cel mai mic oraş, târg, chiar sat , al fiecărui stat.*52 [18] Solidaritatea exclusivistă a acestui stat de deasupra statelor este întemeiată pe 2 componente extrem de vechi, de ordin metafizic:SÂNGELE ŞI TALMUDUL(cartea religioasă esoterică a evreilor).Orice agresiune spirituală este periculoasă, pt. că ea provine din pervertirea ahrimanică a tuturor datelor spiritului uman. O agresiune spirituală care se întemeiază, însă, pe dimensiuni atât de originar-primitive, atât de vaste - cum sunt DIMENSIUNEA METAFIZICĂ A SÂNGELUI şi ESOTERISMUL VECHIULUI TESTAMENT(prin TALMUD) - este infinit mai neliniştitoare.

Alt motiv de îngrijorare e dimensiunea extrem de sistematică şi minuţioasă a planurilor de agresiune metafizică, din partea evreilor - ceea ce probează nu doar tenacitatea, ci fanatismul atigerii unui ţel final - ţel care nu se situează în zona generozităţii metafizice - dimpotrivă, se situează în zona distructivului, a antispiritualismului, opus oricărei tendinţe constructiv-creştine: (PL,p.150)”Aici în acest CAHAL mărunt, de târg sau de oraş, se fac toate planurile: cum să capteze pe oamenii politici, cum să capteze autorităţile, cum să se strecoare în diverse cercuri, unde ar fi interesaţi, ca de pildă printre magistraţi, ofiţeri, funcţionari superiori - ce planuri să întrebuinţeze pt. a cuceri cutare ramură a comerţului din mâinile unui Român, cum ar putea răpune pe un antisemit local, cum ar putea distruge pe un reprezentant corect al unei autorităţi care s-ar opune intereselor iudaice, ce planuri să aplice când, stoarsă, populaţia se revoltă şi izbucneşte în mişcări antisemite.”

În ceea ce dezvăluie CZC impresionează îmbinarea perfectă a unui MACRO-PLAN general iudaic(creat la nivelul cel mai înalt al conducerii lor mondiale, şi ţinut secret, cu excepţia unor dezvăluiri involuntare, de tipul PROTOCOALELOR SIONULUI*53 [19] - repede învăluite în fumul diversionist, proiectate asupra unor structuri străine de macro-planul iudaic - în cazul de faţă, asupra OHRANEI ţariste) - cu infinitatea MICRO-PLANURILOR LOCALE. Nu scapă nimic inteligenţei luciferice iudaice: sunt variante la variante etc. - pt. a manipula cât mai sigur populaţia injectată cu iudaism metafizic - pt. a da soluţii, favorabile iudaismului metafizic, la orice variantă de reacţie a populaţiei, injectate şi infectate cu virusul metafizic iudaic. Practic, opera de parazitare metafizică iudaică ar fi absolut admirabilă, prin inteligenţa, subtilitatea,flexibilitatea, adaptabilitatea excepţională la mediu, feed-back-urile ei precise - dacă n-ar fi înspăimântătoare, prin ŢELUL DISTRUCTIV: O PARAZITARE TOTALĂ, PT. O PARALIZARE TOTALĂ, A ÎNTREGII STRUCTURI(MACRO- ŞI MICRO-) A ORICĂREI COMUNITĂŢI CREŞTINE(DE LA SAT PÂNĂ LA STAT)*54 [20] . După infectarea cu virusul metafizic iudaic - nu le mai rămâne anti-medicilor evrei

52 [18] - Bineînţeles, există nenumăraţi diversionişti de meserie care neagă, vehement sau subtil, conspiraţia iudaică internaţională - de ex., cf. DANIEL PIPES, în PARANOIA CONSPIRAŢIEI, p.217:”Dreapta şi Stânga sunt de acord asupra categoriilor de conspiratori şi se contrazic numai asupra adevăratului vinovat. (...) Dreapta tinde să considere imperialismul ca pe un instrument al evreilor, iar Stânga vede invers, aşa cum ilustrează cazul Israelului.”

53 [19] *- Sau a PROTOCOALELOR DE LA TORONTO, a căror dezvăluire l-a costat viaţa pe ziaristul canadian SERGE MONASTE(asasinat ritualic-talmudic).

decât să culeagă roadele muncii lor tenace, infinit de ample, sistematice, atente, continue, creaţie a celei mai înalte ştiinţe luciferice: ŞTIINŢA DISTRUGERII CUIVA PRIN SINE ÎNSUŞI, prin slăbiciunile sale(pe care i le descoperă în mod savant, şi i le dezvoltă, hrănind MONSTRUL INTERIOR AL FIECĂRUIA DIN NOI). Iudeii nu mai au decât să apese pe butoane - şi poporul iudaic-GOLEM are la dispoziţie, cu reacţii absolut previzibile şi fidele oricărui popor ne-iudeu, transformat, la rândul său, în GOLEM*.55 [21]

(PL,p. 151)”În general, se întrebuinţează urrmătoarele sisteme:

I- Pt. captarea oamenilor politici locali:1-cadouri, 2-servicii personale,3-finanţarea organizaţiei politice pt. propagandă , tipărire de manifeste, deplasări cu automobile etc. Dacă în localitate sunt mai mulţi bancheri sau bogătaşi jidani, ei se împart la toate partidele politice.

II- Pt. captarea autorităţilor:

Corupţiunea, mituirea(...)2- şantajul: dacă nu se supune, îi dă pe faţă mituirea.3-A 3-a armă este distrugerea. Dacă văd că nu se pot îndupleca şi supune, atunci vor încerca să te distrugă. Cercetându-ţi bine slăbiciunile: dacă bei, vor căuta prilejul să te compromită prin aceasta, dacă eşti afemeiat, îţi vor trimite o femeie care te va compromite sau te va lovi în inimă, distrugându-ţi familia, dacă eşti violent, îţi vor trimite în cale pe un alt violent, care te va omorî sau îl vei omorî şi vei intra la închisoare. 4-Dacă nu vei avea aceste defecte, atunci vor întrebuinţa: minciuna, calomnia la ureche sau prin presă, pâra faţă de şefi.

În târgurile şi oraşele invadate de jidani, nu există autoritate decât în stare de mituire, în stare de şantaj sau în stare de distrugere(s.CZC).

III- Pt. a se strecura în diferite cercuri sau în jurul unor oameni de frunte, folosesc:1-slugărnicia,2-consilii de administraţie,3-servicii personale josnice,4-linguşiri.

IV- Planuri pt. distrugerea unui comerciant român:

1-Flancarea Românului cu un comerciant jidan sau încadrarea lui între 2 comercianţi jidani

54 [20] *- Cf. FAUST BRĂDESCU, op. cit., pp. 159-161:”EVREIMEA(...) se adaptează numai cerinţelor locale sau ale momentului, rămânând, în străfundul ei, aceeaşi OASTE A SIONULUI ce-şi urmăreşte ţinta finală, care-i este raţiune de viaţă. Că această ţintă finală poate aduce sărăcirea, disperarea sau moartea altor naţiuni, în concepţia talmudică ce-i stă la bază, nu are nici o importanţă. NUMAI ISRAEL CONTEAZĂ!(...) Ei ştiu mai bine ca oricine că victoria sentimentelor naţionale, de educare a individului în ideea de respect şi serviciu pt. naţiune , plus stabilirea unei mentalităţi naţionaliste, vor evidenţia activităţile ANTINAŢIONALE ale comunităţilor iudaice, aspiraţiile EXTRANAŢIONALE ale minorităţii iudaice şi interesele DESTABILIZATOARE ale ocultelor iudaice(s.F.B.)”.

55 [21] *-Din acest punct de vedere, lucrările doctorului evreu SIGMUND FREUD (“părintele” psihanalizei) reprezintă manuale ale diversionistului iudeu extrem de preţioase, căci îi învaţă pe creştini, pe de-o parte, că n-au suflet, ci cele mai josnice porniri instinctuale - iar pe iudeu îl învaţă cum să manipuleze pe creştinul infectat cu prejudecata instinctelor,înlocuitoare de suflet...Foarte ingenios - şi catastrofal, pt. civilizaţia creştină contemporană!

Vânzarea mărfurilor sub preţul de cost, pierderea acoperindu-se cu sume speciale date de CAHAL.

Aşa au căzut răpuşi comercianţii români, unul după altul.

Dacă la acestea adăugăm:

a- Superioritatea comercială a jidanului, rezultând dintr-o practică comercială cu mult mai îndelungată decât aceea a Românului.

b- Superioritatea jidanului luptând sub protecţia CAHALULUI, Românul neavând nici o protecţie din partea statului românesc, ci numai mizerii din partea autorităţilor corupte de jidani. Românul nu luptă cu jidanul de alături, ci cu CAHALUL*56 [22] , şi de aceea, se înţelege că INDIVIDUL va fi răous în luptă cu COALIŢIA. Românul n-are pe nimeni, n-are un stat părinte, care să-l crească, să-l îndrumeze, să-l ajute. El este lăsat singur, în voia sorţii, în faţa coaliţiei idăneşti.”

CZC acuză clar statul român că refuză să dea legi protecţioniste pt. comerţul românesc, autohton. CZC trage semnalul de alarmă că ofensiva iudaică nu se face prin indivizi, decât aparent - ea se face prin COLECTIVITATE, COALIŢIE. Nu are loc o confruntare loială, unul contra unul - şi nici măcar o confruntare fizică, între 2 entităţi fizice: are loc o confruntare între o entitate IZOLATĂ PREVENTIV(prin manevrele iudaice ANTERIOARE ACTULUI CONFRUNTĂRII) - ŞI O ENTITATE COMPLET NEVĂZUTĂ, IMPREVIZIBILĂ - METAFIZICĂ, DECI. Nu e vorba doar de entitatea nevăzută-CAHAL, ci de scopul metafizic al comunităţii evreieşti mondiale, solidarizate în afara dimensiunii temporale(cu toate că individul-evreu trăieşte exclusiv în istorie - devenind o CARACATIŢĂ A ISTORIEI TERESTRE - dar el se “prelungeşte” EXISTENŢIAL prin COMUNITATE): ÎN ATEMPORALITATE, transmiţând mesajul din generaţie în generaţie - iudaismul, ca spirit luciferico-ahrimanic, tentează distrugerea totală şi definitivă a spiritualităţii creştine şi a oricăror încercări ale acesteia de manifestare prin acţiune şi atitudini.

Statul româ’n injectat şi infectat, la toate nivelurile autorităţii, de virusul metafizic iudaic - nu mai reacţionează la pericolul metafizic iudaic.Individualismul curajos este condamnat, astfel, dinainte, la înfrângere. De fapt, are loc unmasacru metafizic al izolaţilor(şi toţi creştinii trebuie să devină nişte”izolaţi”, trebuie desfiinţată noţiunea de “comunitate creştină solidară”!) - până la nivelul de GENOCID - căci izolaţii curajoşi sunt, de obicei, parte a elitei, sunt esenţa spirituală, expresia vieţii spirituale a unui neam. Agresiunea metafizică iudaică e clar demonică: ea nu are alt scop decât înjosirea, scufundarea creştinilor în MLAŞTINA DISPERĂRII(Şi de aceea a apărut Legiunea, ca FAMILIE LEGIONARĂ - încercând să reînvie spiritul de FAMILIE CREŞTINĂ, să suplinească funcţia ocrotitoare a statului, şi chiar să aprofundeze semnificaţia sacră de COMUNITATE SPIRITUAL-EXISTENŢIALĂ - în sensul ei dumnezeiesc, al primelor veacuri creştine, pt. a oferi o contrapondere, faţă de tentaculele CAHALULUI EVREIESC DISTRUCTIV).

(PL,p.152)”Nu Românul a dezertat de pe linia comerţului, ci aceşti oameni politici au dezertat de la datoria de conducători şi îndrumători ai naţiei.

56 [22] *- O analiză a fenomenului în cauză(atotputernicia CAHALULUI, în orice comunitate creştină infiltrată de evrei) o face şi dr. NICOLAE PAULESCU, în cunoscuta sa lucrare SPITALUL, CORANUL, TALMUDUL, CAHALUL, FRANCMASONERIA, Buc., 1913( reeditată la Antet, 2001).

Românul, părăsit de conducătorii lui, a rămas SINGUR(s.CZC) în faţa coaliţiei organizate jidăneşti, a manoperelor frauduloase şi a concurenţii neloiale şi a căzut înfrânt. Va veni însă un ceas în care aceşti conducători vor trebui să răspundă.”

Avertismentul lui CZC are 2 trimiteri:

a- conducătorii de neam răspund în faţa TRONULUI DIVIN,

b- dar CZC propune, în Parlamentul României, un tribunal pământesc, care să fie o prefaţă a TRIBUNALULUI DIVIN: CZC cere pedeapsa cu moartea pt. toţi manipulatorii frauduloşi ai banului public (neexcluzându-i, însă, explicit, pe complicii acestora, pe cei care i-au împins la fraudă, printr-o ţesătură istovitoare, de şantaje). Iar profesorului-teolog ISPIR, care îl acuză pe CZC că susţinerea pedepsei cu moartea pt. manipulatorii frauduloşi ar fi o atitudine anti-creştină, CZC îi răspunde:”Domnule profesor, daţi-mi voie să vă spun: când este chestiunea să aleg între moartea-dispariţia ţării mele, şi aceea a tâlharului, eu prefer moartea tâlharului şi sunt mai bun creştin, dacă nu permit ca tâlharul să nenorocească ţara şi să mi-o ducă la pieire.”

*

e-PLANURILE MARI ALE JUDAISMULUI FAŢĂ DE PĂMÂNTUL ŞI NEAMUL ROMÂNESC

(PL,p. 153)”Ne aflăm în faţa unui stat iudaic, a unei armate(s.CZC) care vine la noi cu planuri de cucerire.

Mişcările de populaţie jidăneşti sunt împinse spre România după un plan stabilit. Probabil, marele sfat iudaic urmăreşte crearea unei noi Palestine, pe o porţiunr dela Marea Baltică, cuprinde o parte din Polonia şi din Cehoslovacia, jumătate din România până la marea Neagră, de unde uşor ar putea avea legătură pe apă cu cealată Palestină. Cine este naivul care să creadă că marile mişcări de populaţie ale masselor jidăneşti se fac la voia întâmplării?”

Într-adevăr, ţinând cont de amploarea şi minuţiozitatea planurilor de infiltrare, infectare şi paralizare a autorităţilor statelor creştine(CZC exemplifică cu statul român) - naiv ar fi cel care ar crede că spiritul luciferico-ahrimanic iudaic ar renunţa la planuri extrem-raţionale, tocmai când ar fi vorba de a crea o variantă europeană de Palestină, pe post de culoar spaţio-etnic către Palestina de origine a iudeilor.

Ceea ce semnalează CZC e însă un fapt interesant. EVREUL METAFIZIC se manifestă prin întreaga evreime fizică - dar spiritul său plănuitor de acţiune distructiv-metafizică rămâne la nivelul superior, al elitelor iudaice. Cu alte cuvinte, IUDAISMUL ÎŞI TRANSFORMĂ PROPRIUL POPOR IUDEU ÎN MASSĂ DE MANEVRĂ - luciferismul iudaic ajunge să-i dispreţuiască, să-i exploateze până la distrugere, în scopuri pur practice - nu doaar pe creştini. Elita evreiască, la nivelul căreia se”coace” EVREUL METAFIZIC - ar sacrifica oricând massa evreiască, plebea evreiască, pt. scopul luciferic iudaic: germinarea Palestinei, întâi în formă europeană - apoi întoarcerea către originara Palestină, formînd un pod etnic şi spiritualo-luciferic europeano-asiatic - pt. ca, în cele din urmă, să pornească iudaismul din”inima” sa originară, cu zvâcniri ale sângelui-venin metafizic, care să împroaşte şi să împânzească întreaga lume.(N-am folosit termenul “venin” - în sensul alchimic de VITRIOL, ci în acela de “vitalitate degenerată”).De ce războiul metafizic e declarat, în primul rând, spaţiului uman european? Simplu. Pt. că acest spaţiu este inima creştinismului - şi pt. că creştinismul european a jignit , prin superioritatea spirituală a doctrinei, mozaismul. Pt. că s-a

demonstrat, în acest spaţiu, că învăţătura lui HRISTOS nu poate fi răstignită şi ucisă - ci, de pe aripile CRUCII, învăţătura cristică îşi ia zborul spre inimi cucernice şi drepte, îmbogăţindu-le cu minunea minunilor: IUBIREA METAFIZICĂ. Iar IUBIREA METAFIZICĂ este, oriunde şi oricând, superioară URII METAFIZICE, propuse de mozaismul veterotestamentar.

(PL,p.153-154)”Pt. ca poporul român să-şi frângă orice putere de rezistenţă, jidanii vor aplica un plan unic şi în adevăr diabolic.

1- Vor căuta să rupă legăturile sufleteşti ale neamului cu cerul şi cu pământul(n.m.: de aici, antidotul dublu al lui CZC, în cadrul LEGIUNII: mistica SALUTULUI CĂTRE SOARE ŞI ÎNĂLŢIMI, ca şi CĂMAŞA VERDE, conţinând simbolul veşnicei regenerări prin SOARE - iar, pe de altă parte, MISTICA SĂCUŞORULUI CU PĂMÂNT, care are 2 dimensiuni spirituale: legătura cu pământul, care pe toţi ne-a născut - şi SÂNGELE EROILOR, sânge cristic-solar, îmbibat în pământul-patrie, pământul de suflet al românilor).

Pt. ruperea legăturilor cu CERUL, iudeii vor întrebuinţa împrăştierea, pe scară întinsă, a teoriilor ateiste, pt. a face din poporul român, sau măcar numai din conducătorii lui - un popor despărţit de Dumnezeu, despărţit de Dumnezeu şi de morţii lui, pt. a-l omorî nu cu sabia, ci tăindu-i rădăcinile de viaţă spirituală.

Pt. ruperea legăturilor cu PĂMÂNTUL , izvorul de existenţă materială al unui neam, vor ataca NAŢIONALISMUL(s.CZC) , ca o idee învechită şi tot ce se leagă de ideea de patrie şi pământ, pt. ca să rupă firul iubirii care uneşte poporul român cu brazda lui - (n.m.:antidotul lui CZC: ŞCOALA SPIRITUALĂ LEGIONARĂ, în care se practica, cu cea mai înaltă fervoare, RUGĂCIUNEA, cu scop exorcizator şi soteriologic, în acelaşi timp. Totdeodată, pt. contrabalansarea internaţionalismului - şcoala spirituală legionară, membrii cuibului legionar, erau învăţaţi să respecte cu sfinţenie tradiţiile populare româneşti, iar în procesiunile legionare, să arboreze simboluri clar naţionaliste : straiele-costume populare, cocarda şi diagonala tricolore - iar în cuibul pregătirii zborului spiritual - drapelul naţional, TRICOLORUL, era la loc foarte vizibil şi”nu este scos niciodată afară: el rămâne în casă, la sediul cuibului.Pe pânza lui se pun”stele”, una, două, trei...până la 7 stele. Drapelul încărcat cu 7 stele este un drapel încărcat cu toată gloria(...)O stea pe drapel înseamnă o mare luptă la care a luat parte un cuib, luptă în care cuibul s-a distins, s-a purtat cu vrednicie(..)Unui cuib nu i se poate încredinţa drapel decât după 6 luni de activitate regulată.”

Scrupulozitatea neobişnuită , în legătură cu drapelul, dezvoltă în legionarul-iniţiat MISTICA DRAPELULUI: acesta nu va mai putea fi privit, ca azi, drept”o zdreanţă pe băţ”. Nu, în nici un caz, atunci când se insistă:”Pânza de mătase(la drapel). Mărimea pânzei: 40 cm, pe 40 cm. Lungimea prăjinei : 1 m şi 10 cm. Deasupra o cruce. Pe pânză va fi scris: Cuibul...Garnizoana...Judeţul...”

Aşa doar, cultivându-i, intens şi asiduu, mistica şi simbolistica, DRAPELUL DEVINE ÎNSĂŞI STAREA DE FIINŢARE SPIRITUALĂ A CUBULUI şi a legionarilor-iniţiaţi din cuib.(CSC,p.7):

2- Pt. ca aceasta să reuşească, vor căuta să pună mâna pe presă(n.m.:antidotul lui CZC: îi va sfătui pe legionari să nu citească toate pornografiile gazetăreşti - şi chiar va înfiinţa, întâi prin preotul MOŢA, o presă legionară, îi va sfătui pe legionari să nu confunde adevărata presă legionară cu PRETINSELE gazete naţionaliste).

3- Vor întrebuinţa orice prilej, pt. ca în tabăra poporului român să fie dezbinare, neînţelegeri, ceartă, şi, dacă e posibil, chiar îl va împărţi în mai multe tabere, care să se lupte între ele(n.m.:antidotul lui CZC: insistenţa extraordinară, aproape în fiece pagină a CSC, asupra necesităţii imperioase de SOLIDARITATE ABSOLUTĂ, lozinca lui CZC este un singur cuvânt, repetat de 3 ori. UNIRE, UNIRE, UNIRE).

4 Vor căuta să acapareze cât mai mult mijloacele de existenţă ale românilor(n.m.: antidot CZC. Tabere de muncă, şantiere - prin care să dreagă, să construiască, să ajute, fizic şi spiritual, pe cei săraci, necăjiţi, în nevoie, fără nici unele pt. a se apăra de stihiile naturii. Apoi, înfiinţarea restaurantelor legionare, a taberelor de odihnă legionare - ca locuri nu doar de alimentare materială şi/sau recreere - ci de educaţie, de dezvoltare aatât a simţului demnităţii, prin plata mesei - simbolică, modică, dar să-şi câştige, fiecare, hrana, PRIN MUNCĂ, nu din pomană! - cât şi dezvoltarea bunului-simţ, a bunei-credinţe şi a bunei-cuviinţe: CSC atrage atenţia, în paginile ei, asupra necesităţii comportamentului civilizat, obligatoriu pt. toţi frecventatorii localurilor legionare).

5- Îi vor îndemna sistematic pe calea desfrâului, nimicindu-le familia şi puterea morală(n.m..antidot CZC: întreagă CSC, caerte care conţine legi stricte pt. un strict comportament moral: UNDE NU ESTE MORALĂ, UNDE NU ESTE CORECTITUDINE, NU ESTE SPIRIT LEGIONAR - nu oboseşte să afirme CZC, în toate scrierile sale, dar în primul rând în cartea de exerciţii spiritual-morale - CSC).

6- Îi vor otrăvi şi ameţi cu tot felul de băuturi şi otrăvuri(n.m.: antidot CZC: APARIŢIA COMERŢULUI LEGIONAR, ÎN CARE MARFA VA FI DE CEA MAI BUNĂ CALITATE, IAR RELAŢIA VÂNZĂTOR-CUMPĂRĂTOR VA FI UNA EUHARISTICĂ, IAR NU DE ÎNŞELARE RECIPROCĂ).

CZC atenţionează că tot ce ne pregătesc iudeii nouă, pt. a ne distruge - ei NU VOR FOLOSI ÎN NICI UN CAZ PT. EI, ci vor folosi lucruri cu efect exact invers , în raport cu efectul obţinut prin propunerile lor făcute creştinilor - şi vor acţiona exact pe dos decât ne sfătuiesc pe noi, creştinii , să acţionăm - atunci când acţionează pt. neamul lor iudaic.

Ei, iudeii, vor face tot ce este posibil şi prin orice mijloace, pt. întărirea puterii lor de rezistenţă şi de combativitate, de agresivitate metafizică:

(PL,p. 155):”Aceste planuri sunt însă ca şi gazele de răsboiu: le întrebuinţezi pt. adversar, dar să nu te atingă pe tine. Propovăduiesc(iudeii) ateismul pt. Români, dar ei nu sunt atei, ci ţin cu habotnicie la respectarea celor mai mici precepte religioase. Vor să deslege pe Români de dragostea pământului lor, dar ei acaparează pământuri. Se ridică împotriva ideii naţionale, dar ei rămân naţionalişti şovini(n.m.: a se vedea mişcarea sionistă, prin ideile lui THEODOR HERZL*57 [23] 58 [24] , dezvoltate, după război, de BEN GURION, MENAHEM BEGHIN, ITZAK SHAMIR, MOSHE DAYAN, ELIE WIESEL, GOLDA MEIR etc. - mişcare care este cea mai xenofobă-şovină dintre mişcările naţionalist-xenofobe de pe Pământ - având perfectă dreptate cei care o numesc “nazismul sionist”*).59 [25]

57

58 [24] *-A se vedea THEODOR HERTZL, STATUL EVREU, Antet, 2000.

*

f- PLANURILE JUDAISMULUI FAŢĂ DE MIŞCAREA STUDENŢEASCĂ

Evreul Metafizic loveşte, în primul rând, în rezervorul bio-spiritual al unui neam creştin : în TINERET - şi în tineretul studenţesc, cu osebire.

Pt. aceasta, încearcă să creeze falii între clasele sociale, şi să le asmută pe unele contra altora - şi pe toate împotriva studenţimii:

(PL,p.155)”Încearcă(iudaismul) să opună studenţilor pe muncitorii din mişcarea comunistă(nm.:a se vedea, la noi, “dictatura proletariatului”, formula comunisto bolşevică a anilor ’50 - dar şi mineriadele anului 1990: mineri contra studenţi...) - adică tot pe Români, dar fără rezultat(n.m.: pe atunci...), căci, pe de o parte, muncitorii erau sleiţi de puteri, iar pe de alta, începuseră şi ei să vadă că noi luptăm şi suferim pt. drepturile lor şi ale neamului. Mulţi dintre dânşii erau alături de noi cu sufletul.”

Nu merge cu asmuţirea claselor sociale, una contra alteia? Păi, de ce s-au îngrijit aşa de conţtiincios iudeii să corupă întreg aparatul de autoritate al statului român?

“Văzând că nu pot reuşi să ne pună în faţă pe muncitori, ridică în faţa studenţimii GUVERNUL(s.CZC) şi întregul politicianism.

Prin ce mijloace?

Partidele au nevoie de BANI(s.CZC), de împrumuturi în străinătate, când sunt la guvern, de voturi şi de presă bună, în opoziţie.

Jidanii vor ameninţa cu tăierea subvenţiilor necesare propagandei electorale a partidului respectiv. Vor ameninţa cu finanţa internaţională jidănească, ne mai acordând împrumuturi(n.m.: unde am mai auzit eu asta? Nu cumva...F.M.I.-ul, B.E.R.D.-ul...Nu? Ba, tare mai miroase că da!). Vor specula cu jocul unei mase de voturi prin care pot determina victoria sau înfrângerea, în sistemul democratic, având acum drepturi politice(n.m.: parcă şi de jocul de-a victoria şi înfrângerea, pe spinarea bietului român năucit, am auzit şi ştim şi noi câte ceva: după 1996 - noiembrie, mai ales, ne-am lămurit cum stau lucrurile - dar degeaba, fără o şcoală legionară, care să ne călească, să ne înveţe regulile luptei metafizice).

Vor ameninţa cu presa pe care o stăpânesc aproape în întregime(n.m.: astăzi o stăpânesc în întregime)şi fără de care un partid sau un guvern poate cădea înfrânt(n.m.: ne cad,azi, guvernele - şi se schimbă, ca lenjeria intimă, miniştrii - fără nici o licărire de bine pt. român...Altele –s jocurile, aceeaşi miză - ce bine să mai încapă şi pt. român?).

BANII, PRESA şi VOTURILE(s.CZC) hotărăsc viaţa şi moartea, în democraţie. Jidanii le au pe toate şi prin acestea, partidele politice româneşti devin simple unelte în mâinile puterii iudaice.”

59 [25] *- RADU THEODORU , NAZISMUL SIONIST, Ed. Alma Tip,1997.

Şi cu tinerimea, cum rămâne? Păi, cum să rămână? Creşte, şi poate intra în politică...Nu e posibil să avem şcoală legionară - nu-i nimic. Junii români pot învăţa la şcoala trădării naţionale, de pe lângă orice partid...

Pt. că o şcoală legionară, acum, în 1998 - e greu de conceput, fără un nou CZC. Şi totuşi, spiritul celui răstignit n-a murit - degeaba se bucură asasinii lui - degeaba...Parcă e şi mai viu, cu cât trece vremea, şi ne simţim vinile şi slăbiciunile, şi adulmecăm catastrofa spirituală românească.

*

Metafora lui CZC, de la p. 186, din Pl, transformată, pt. noi, în ALEGORIA ŢÂNŢARILOR ŞI A MLAŞTINII, este foarte potrivită, spre a înţelege, o dată pt. totdeauna, cum e posibilă perpetuizaea RĂULUI la români, şi nu doar la ei :

“După cum ţţânţarii nu se pot aşeza şi nu pot trăi decât în mlaştină, tot aşa şi aceştia(n.m.: jidanii şi politicienii corupţi) nu pot trăi decât înfipţi pe mlaştina păcatelor noastre româneşti. Deci pt. a-i birui, va trebui să ne stârpim întâi propriile noastre păcate.”

Adică, evreii îşi pot face jocul, fizic şi metafizic, de infiltrare şi dominare(suptul sângelui vital al Neamului9 - graţie mlaştinii politicianismului corupt. Iar noi, oamenii simpli, îi suportăm pe îmbuibaţii cei vânduţi - pt. că avem şi noi slăbiciunile, păcatele noastre(suntem complici morali, deci) - dintre care laşitatea, lipsa de curaj eroic, de spirit de sacrificiu, de luptă perfect idealistă pt. adevăr, lipsa de solidaritate, mai cu seamă - sunt păcatele mortale.

CZC-vizionarul realizează pefect faptul că EVREUL METAFIZIC ar fi în imposibilitate de acţiune - dacă românii ar fi tari, oţeliţi spiritual, de necintit moraliceşte etc. EVREUL METAFIZIC nu e mai vinovat de starea noastră mizer-spirituală - decât politicianul corupt, degenerat, din România, căci politicianul îl strangulează DIRECT pe român(nu Elena Wolf l-a strangulat pe CZC,direct - ci , mai curând, Iorga, patriarhul Miron - prin mâinile de români - da! - ale lui Dinulescu, Sârbu etc.) - politicianul, prin ticăloşia sa morală, face posibilă foarte lejera acţiune de corupere a sa, de către EVREUL METAFIZIC, cel care are un scop extrem de precis şi de simplu de înţeles: distrugerea civilizaţiei spirituale creştine(din pricina căreia el, EVREUL METAFIZIC, are mereu în faţă TREAPTA DE EVOLUŢIE- HRISTOS, ŞI, IMPLICIT, VINA SA, DE A O FI NEGAT, VIOLENT ŞI PROSTEŞTE: ORGOLIOSUL EVREU NU VREA SĂ RECUNOASCĂ FAPTUL CĂ A GREŞIT!!*):60 [26]

(PL,p. 186)”1- Problema jidănească nu este o utopie, ci o gravă problemă de viaţă şi de moarte pt. poporul român. Conducătorii ţării, grupaţi în partide politice, devin din ce în ce mai mult o jucărie în mâna puterii iudaice;

2-Politicianismul acesta, prin concepţia lui de viaţă, prin morala lui, prin sistemul democratic din care-şi trage fiinţa, constituie un adevărat blestem căzut peste capul ţării;

3-Poporul român nu va putea rezolva problema jidănească mai înainte de a-şi fi rezolvat problema politicianismului său.”

60 [26] *- A se vedea discursul lui NAE IONESCU, din prefaţa la teatrul lui IOSEF HECHTER-MIHAIL SEBASTIAN, discurs apărut în volumul : NAE IONESCU - CHESTIUNEA EVREIASCĂ, Antet, 2000.

Prioritate de prelucrare spirituală au cei care vin cu RĂUL mai aproape, în mod direct, asupra românului. Apoi, abia, se va arăta CÂMPIA ARMAGHEDONULUI: lupta cu cauza profundă-EVREUL METAFIZIC(dar trebuie luat, întâi, de pe gâtul românului, cel care-l sufocă la modul iminent. Politicianul corupt(de evreu), jandarmul corupt(de evreu) etc. - pt. a putea trage o gură de aer şi a începe meditaţia asupra EVREULUI METAFIZIC, şi a începe concentrarea spirituală pt. a înlătura, la modul metafizic, acest RĂU).

EVREUL METAFIZIC este GOLEMUL : în spatele lutului Golemului stau forţele satanice, care-l activează. Forţe inteligente şi distructive: (PL,p.87)”Ei(evreii din România) au acaparat, încetul cu încetul, comerţul mic şi industria românească, apoi au atacat, prin aceleaşi manopere frauduloase, comerţul şi industria mare şi astfel au pus stăpânire pe oraşele din jumătatea de nord a ţării.

Atacul asupra clasei de mijloc româneşti a fost dat cu precizia pe care o întâlnim numai la unele insecte de pradă care, pt. a-şi paraliza adversarul, îl împung cu acul în şira spinării.

Nu se putea loc de atac mai bine ales.

Clasa de mijloc atacată cu succes, înseamnă spargerea în două a neamului românesc

E singura clasă care are dublu contact: în jos cu cea ţărănească, pe care stă suprapusă, exercitând asupra ei o putere de autoritate şi prin starea economică mai bună, şi prin aceea de cultură - în sus, cu cea conducătoare, pe care o susţine pe umerii ei.

Atacul reuşit asupra clasei de mijloc, adică nimicirea ei, atrage după sine, ca o consecinţă fatală, fără efort din partea atacatorului: a- Năruirea clasei conducătoare,b- Imposibilitatea refacerii ei.c- Zăpăcirea şi îndobitocirea, înfrângerea şi robirea clasei ţărăneşti.”

Atacul EVREULUI METAFIZIC a fost îndreptat, prioritar strategic, asupra oraşelor: ele sunt centrii nervoşi ai societăţii moderne, ai statului modern.

(PL,p.95-96)”Pierderea oraşelor noastre româneşti are consecinţe nimicitoare pt.noi, căci oraşele sunt CENTRLE ECONOMICE(s.CZC) ale unei naţiuni. În ele se acumulează toată bogăţia naţiei. Încât cine este stăpân pe oraşe, acela este stăpân pe mijloacele de subsistenţă, pe bogăţia naţiunii.”

Şi, evident, pe mijloacele de corupere a politicienilor.

Iată acapararea celor 2 patrimonii prime: cel fizic şi cel material.

Ar rămâne cel spiritual. Ce au făcut evreii?

I- Au asaltat şcoala românească:

(PL,p.99-100)”Şcoala românească , distrusă în modul acesta, prin numărul mare al jidanilor, naşte 2 probleme grave:

1- Problema păturii conducătoare româneşti, pt. că şcoala creează pe conducătorii de mâine ai neamului, nu numai pe conducătorii politici, ci pe toţi conducătorii, din toate domeniile de activitate.

2- Problema culturii naţionale, pt. că şcoala este laboratorul în care se pregăteşte cultura unui popor.”

II- Apoi, logic, vor conduce România:

(PL,p. 102-103)”Dar cine sunt elevii şi studenţii de astăzi? Elevii şi studenţii de azi sunt: profesorii de mâine, medicii de mâine , inginerii de mâine, magistraţii de mâine, prefecţii de mâine, deputaţii de mâine, miniştrii de mâine, cu un cuvânt, conducătorii de mâine ai neamului, în toate domeniile de activitate.

(...)Se mai poate pune problema dacă un neam re dreptul să-şi limiteze numărul străinilor în Universităţile sale?

(...) Rămâne un adevăr bine stabilit: România trebuie să fie condusă de români. (n.m.:pt. CZC era bine stabilit - pt. noi, însă, azi, vorba lui Eminescu se potriveşte mai bine:”Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii...”).

Este cineva care susţine că România trebuie să fie condusă de jidani?

Dacă nu, atunci trebuie să admită că studenţimea română are dreptate, şi că toate campaniile, toatre injuriile, toate infamiile, toate aţâţările, tioate uneltirile, toate nedreptăţile cari se aruncă şi se vor arunca asupra acestui tineret românesc, îşi găsesc justificarea în răsboiul pe care jidănimea îl duce pt. exterminarea omânilor şi a celor mai buni luptători ai lor.”

Se pune, foarte serios, problema blocării drumului misiunii neamului - aneantizarea Neamului, prin dizolvarea metafizico-luciferică a capacităţii de viziune asupra misiunii sacre a Neamului:

(PL,p.103)”Când s-ar vedea că din cauza copleşirii omizilor, el(Neamul) nu-şi mai poate împlini rostul său pe lume, nu mai poate rodi, atunci şi-ar pune cea mai tristă problemă, mai mare decât problema însăşi a vieţii, pt. că , văzându-şi desfiinţat SCOPUL VIEŢII, ar fi mai dureros pt. el, decât dacă i s-ar desfiinţa viaţa însăşi. CELE MAI MARI DURERI SUNT ALE SFORŢĂRILOR INUTILE, FFINDCĂ SUNT DURERILE CARE REZULTĂ DIN CONŞTIINŢA ÎNGROZITOARE A INUTILITĂŢII VIEŢII(...).”

(PL,p.106)”Dar nu numai că nu vor putea să creeze cultură românească, ci jidanii vor falsifica-o şi pe aceea pe care o avem, pt. a ne-o servi otrăvită.

Şcoala românească fiind masacrată în modul acesta, noi suntem puşi în situaţia de a renunţa la misinea noastră de neam, de a renunţa la crearea unei culturi româneşti şi de a pieri otrăviţi.”

*

Războiul metafizic nu trebuie lăsat la îndemâna oricui, a oricărui borfaş. E mult prea important - pt. evoluţia spiritului uman. Doar elitele spirituale trebuie formate şi chemate spre a duce acest sacru război, pt. Dumnezeu şi neam(-urile VII SPIRITUAL) - cum spune PETRE ŢUŢEA: membrul elitei spirituale, umbra pe pământ a ARHANGHELULUI, se situează”ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU”.

Dacă nu vă place, domnilor STÂRPITURI MORALE, dacă nu vă place numele de ANTISEMITISM şi de NAŢIONALISM, date atitudinilor de păstrre a vieţii şi misiunii sacre a NEAMULUI - n-aveţi decât să adoptaţi sintagma de MIŞCARE PT. FORMAREA DE ANTICORPI, PT. PĂSTRAREA SĂNĂTĂŢII SPIRITUALE ROMÂNEŞTI ŞI MIŞCAREA ÎMPOTRIVA SINUCIDERII NEAMULUI ROMÂNESC. Dar mi se pare o sintagmă prea lungă(deşi mult mai explicită, în esenţa ei) - şi nu văd de ce, din pricina scursurilor internaţionaliste de la noi( de fapt, o josnică bandă de trădători de NEAM) SĂ ÎNCEPEM SĂ NE TEMEM DE CUVINTE. Când cuvintele sunt SFINTE şi, de la Dumnezeu date, să aibă FORŢĂ CREATOARE( de aceea, să le exorcizăm, să le redăm forţa originară - iar nu să fugim de ele, ca dracul de tămâie). Logos-ul divin(chiar dacă degradat de păcatul adamic, până la CUVINTELE NOASTRE) este mult mai important şi incomparabil mai aproape de spirit şi mai ajutător spiritului - decât înspăimântătorul şi dezgustătorul complot internaţional, fizico-metafizic, al iudeo-masonilor.

*

MIGUEL DE UNAMUNO(“Agonia creştinismului”) identifică, foarte corect, cauza pt. care poporul iudeu are acesr comportament violent-tentacular mondialist: DISPERAREA ÎN FAŢA MORŢII, din pricina necredinţei în SPIRITUL NEMURITOR. Un popor luciferizat, înfundat prea adânc în mlaştina materiei, ca să-l mai poată vedea pe DUMNEZEU, vrea să distrugă lumea pământeană-creştină, prin expansiunea materială hiperbolică, suprem-agresivă, a puterii sale materiale - din pricina invidiei şi disperării:”Pt. evreii saduchei raţionalişti, MESIA este chiar poporul evreu, poporul ales, şi ei cred în nemurirea sa(nemurirea cărnii9. De unde constanta preocupare a evreilor de a se perpetua, de a avea mulţi copii, de a popula cu ei lumea(...) Evreii saduchei materialişti caută învierea trupului în copiii lor. Şi în ban, desigur... În vreme ce SF. APOSTOL PAVEL, evreul fariseu spiritualist, caută învierea trupului în HRISTOS...”

*

CAPITOLUL VII - “CĂRTICICA ŞEFULUI DE CUIB” - CARTEA DE TRANSFORMARE A SUFLETULUI

MOTTO – RADU GYR, STIGMATE II, CÂNTEC DE VENIN, p. 221:

“Cruci încă mă vor

şi ruguri m-aşteaptă

să urc înc-o treaptă

pe flacăra lor(...)

Mai tânăr pe rug,

Mai vin de pe cruce,

Putere mai dulce

Din moarte să sug.”

COMENTARIU PRELIMINAR

NAE IONESCU a fost acela care a numit CSC “ a 2-a carte din lume, de transformare a sufletului omenesc, după EXERCIŢIILE SPIRITUALE, ale lui IGNAŢIU DE LOYOLA.”

Mulţi aşa-zişi hermeneuţi(de ocazie...) ai fenomenului legionar, au pretins că leginarii “au pierdut la mase” pt. că n-aveau deloc simţul umorului. Eu aş spune altceva: noi, românii de azi, suntem în pericol de a dispărea ca NEAM , din pricina lipsei totale de SERIOZITATE, de RESPONSABILITATE - de CARACTER, după vorba regelui nostru CAROL I. Vor muri de râs duşmanii noştri spirituali, oare, atunci când vom dispărea? Măcar de-ar fi aşa...căci ei nu sunt doar vrăjmaşii noştri, ci ai SPIRITULUI, ai lui DUMNEZEU CEL VIU... Dar nu va fi aşa, din păcate: dispariţia noastră va fi spre triumful duşmanilor SPIRITULUI UMAN ŞI DUMNEZEISC. Al duşmanilor OMULUI-HRISTOS, duşmanilor OMULUI ARHANGHELIC, OMULUI MIHAELIC.

Poţi să glumeşti cu ce vrei de pe Pământul ăsta - dar opreşte-te în faţa celor sfinte, în faţa altarului.

Opreşte-te şi închină-te! Omule, orice are o limită: nu ai dreptul să intri cu bocancii tăi, grei de trivialitatea batjocurii, a râsului idiot şi deşucheat - în biserică, în altar, în Paradis. Dumnezeu nu e o “glumă” - nu te preface, omule, pe tine însuţi, într-o glumă proastă - căci nu acesta a fost scopul lui DUMNEZEU atunci când te-a creat. Şi nu o”glumă” au fost CALVARUL şi ÎNVIEREA lui HRISTOS - ca şi întregul MODEL CRISTIC. Pt. tine, omule, s-a răstignit HRISTOS NEVINOVATUL, spre a te scăpa de OBSESIA MORŢII - şi asta nu e o glumă, ci se numeşte MÂNTIREA ta.

Acest capitol, referitor la conţinutul CSC, va apăsa, mai ales, pe seriozitatea, pe GRAVITATEA RITUALICĂ, fără de care nu se pot înălţa ZIDURILE MONASTIRII NEAMULUI - şi va apăsa pe MODELUL DE ORIENTARE A GÂNDIRII ŞI SPIRITULUI, prin exerciţii profund spirituale, de tip arhaic-sacral(orfico-pitagoreice) - pe care îl propune CZC în această excepţională lucrare, care are un conţinut absolut insolit, neîntâlnit în nici o literatiră iniţiatică din lumea sec XX. Pe marginea frontului de discuţie, deschis în acest capitol, cititorul de bună-credinţă va vedea, probabil, de ce CZC avea atâta neîncredere în majoritatea universitarilor de atunci, de ce discută CZC despre studenţimea română cu atâta speranţă - şi pt. care motive cere spargerea zidului nonspiritual românesc (zidul ignoranţei trufaşe), întru formarea unei autentice elite spirituale româneşti.

Pt. că e clar, în 1998, mai mult decât în 1936: NR nu-şi mai are ELITELE SPIRITUALE AUTENTICE - iar iudeo-masoneria împinge în faţa noastră, cu agresivitate şi obstinaţie, FALSE ELITE, false autorităţi ale SPIRITULUI(nişte STÂRPITURI MORALE, de tipul jidovilor sau jidoviţilor HORIA ROMAN-PATAPIEVICI, ANDREI CORNEA, GABRIEL ANDREESCU, LUCIAN BOIA - dar şi NICOLAE MANOLESCU, ANDREI PLEŞU ori GABRIEL LIICEANU, care le dau girul moral primilor, cântându-le în strună pe aria calomniei: calomnierea lui EMINESCU, calomnierea lui MIRCEA ELIADE - şi, culmea! - calomnierea voievozilor: MIHAI VOIEVOD, MIRCEA VOIEVOD, ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT VOIEVOD - se spune , azi, că sunt “frâne”(Doamne, de i-ar auzi preasfinţii voievozi, pe netrebnicii şi stârpiturile astea, cum vorbesc despre ei... - ce mai ŢEPEŞ s-ar scula din mormânt...) - că sunt “frâne” pt. poporul român... Că, dacă mai facem mult caz de ei, de voievozii noştri sfinţi, nu vom fi primiţi în NATO şi UE - de parcă aceste organisme internaţionale

ar fi echivalente cu Paradisul, iar nu nişte malaxoare oribile ale iudeo-masoneriei, în care se stâlcesc personalităţile sacre ale Neamurilor, nişte tribune ale aroganţei iudeo-masonice, de la care se strigă zilnic omenirii:”Tăceţi şi supuneţi-vă, fără crâcnire, nouă - căci altfel vă zdrobim!” - şi începe arătarea treptelor de înjosire a lumii umane, plănuire sistematică şi foarte conştiincioasă: lumea a 2-a, lumea a 3-a... lumea a 10-a - până la scufundarea şi identificarea cu MLAŞTINA DEMONICĂ a tuturor NEAMURILOR PĂMÂNTULUI - iar deasupra tuturora,”lustrindu-se pe sine”, meschinul şi ridicolul(acum) “neam ales” al lui Israel. În loc să stea cuminte, “în banca lui”, după împlinirea, acum câteva milenii, a misiunii încredinţate de DUMNEZEU - cum fac grecii de azi - ,în loc să dispară, mai discret sau mai catastrofic, de pe scena istoriei, ca romanii, hitiţii, babilonienii etc. - neamul lui Israel, plin până la explozie de trufia lui Lucifer, şi primindu-l în sine, ca substitut al personalităţii de Neam, pe Ahriman-Antihrist - îşi arogă comanda lumii, ne plănuieşte, cu grijă şi nesfârşită, diabolică rea-credinţă, destinul nostru, traseele destinelor noastre, de NEAMURI VII SPIRITUAL, de neamuri care, sufocate de”grija” iudaică, nu mai ajungem( oricât ne-am strădiu să ne scuturăm din spinare imensul cefalopod tentacular iudaic) să ne împlinim misiunile noastre sacre. Căci numai din ţeserea TUTUROR traseelor destinale - se poate înfăptui măreaţa şi misterioasa operă de creaţie dumnezeiască, în UNIVERS.

Simţim, cu toţii, invizibila, dar neabătuta forţă demonică, infiltrată până în străfundul “viscerelor” noastre spirituale: atenţi la IMAGINEA-HRISTOS, n-am fost atenţi la ÎNVĂŢĂTURA CRISTICĂ:”N-am venit cu pacea, ci am venit cu sabia.” N-am folosit , la timp, SABIA DISCERNERII NECRUŢĂTOARE ÎNTRE BINE ŞI RĂU - şi iată-ne învălmăşiţi cu RĂUL - RĂUL proliferat metodic, până la ultimele amănunte ale vieţii noastre: mâncare, băutură, îmbrăcăminte etc. - toate uniformizate formal şi secate de semnificaţie, de rosturi cosmico-umane, toate inventate spre imbecilizare, spre distrugerea relevanţei specificităţii spiritual-naţionale. Hot-dog, coca-cola, blue-jeans etc., distrugerea armoniei şi personalităţii spirituale prin antimuzică:rock, rap, hip-hop etc. Cretinizare de masă...(“Comunismul” abia de-acum începe, cu ravagiile sale de esenţă, nu doar de suprafaţă!)*61 [1] 62 [2]

Nu mai e scăpare? CZC ne demonstrează, prin CSC, că salvarea stă tocmai în noi, ÎN PUTEREA NOASTRĂ DE A FI CRISTICO-IUBITORI, DE A NU NE ASEMĂNA ÎNTRU NIMIC CU VRĂJMAŞUL - în a ne detaşa, printr-o concentrare excepţională(şi la fel de metodică şi tenace, ca şi opera de demonizare a noastră de către mecanismul GOLEMULUI iudaic) - de a ne detaşa, deci, de VRĂJMAŞ şi de VRĂJMĂŞIE. VICTORIA şi PARADISUL sunt în noi, ca stări potenţiale - la fel ca DEZASTRUL SPIRITUAL şi INFERNUL. Să avem forţa de a ale ge şi de a păstra DRUMUL ALES, dacă am ales BINE-BINELE.Căci BINELE este ispitit de diavol, nu RĂUL...

61 [1] *- Cf. WILHELM VON ANGELSDORF: IMPERIALISMUL NOII ORDINI MIONDIALE, Samizdat: “(citându-l pe prof. Gelbraith)Acum mă consolează acest avânt socialist promovat, culmea, de socialişti de dreapta(...) care are binecuvântarea , şi chiar mai mult decât atât, a unei administraţii republicane(cea a peşedintelui Nixon)(...)”. Şi concluzionează: “ Toate programele democraţilor şi republicanilor actuali fac parte din platforma oficială a PARTIDULUI COMUNIST DIN S.U.A. În viaţa de zi cu zi, în cele mai mărunte gesturi şi cuvinte, vă afirmaţi independenţa, libertatea, orgoliul. De fapt, dragii mei, vă afirmaţi neputinţa: vă recunoaşteţi statutul de sclavi, sunteţi servitorii voluntari al celui mai monstruos vis al omenirii: NOUA ORDINE MONDIALĂ.”

62

Depinde, deci, cât de repede şi cât de convinşi ne vom hotărî pt. una sau pt. alta dintre alternative: HRISTOS-IUBIREA CREATOARE - ori SATAN-ÎNVRĂJBIREA ŞI ILUZIONAREA(cu misiune entropic-distructivă).

Aceasta este teribila forţă a LIBERULUI ARBITRU - pe care DUMNEZEU a lăsat-o omului.

*

În CSC nu există NICI O PORUNCĂ SAU ÎNDEMN (SPECIALE).AL LUI CZC CARE SĂ ŢINĂ DE PROGRESIVA DEZVOLTARE A CORPULUI FIZIC. Nu sunt măcar îndemnuri pt. antrenamente fizice speciale - ci doar pt. păstrarea sănătăţii fizice, A ARMONIEI CORPULUI FIZIC CU CEL SPIRITUAL: un om cu multe suferinţe şi beteşuguri nu se va putea concentra, din pricina durerilor de tot felul, asupra laturii cristice, morale - nu va putea fi GENEROS şi CAPABIL DE AUTOSACRIFICIU, dacă nu va dobândi LINIŞTEA şi DETAŞAREA necesare acestor atitudini spirituale superioare.

În CSC sunt doar porunci INSISTENTE pt. dezvoltarea CORPULUI SPIRITUAL. Eroii spirituali nu trebuie să fie, implicit, şi nişte”pachete uriaşe de muşchi” - ci nişte oameni VERTICALI şi cu faţa irdiind solaritate mihaelică. Nişte BRAZI, spune CZC. Nici o asemănare, în această privinţă, cu batalioanele de asalt ale lui Hitler sau cu atleţii de operetă ai lui Mussolini - formaţiuni care dezvoltau, ca prioritate absolută, CORPUL FIZIC. Forţa spirituală ar fi venit ca o consecinţă, prin siluirea, prin îngenuncherea celorlalţi, mai slabi fizic - nu mai slabi spiritual, neapărat(din pricina cultului agresivităţii fizice - se spune că şi HITLER şi MUSSOLINI au fost posedaţi, substituiţi spiritual, de către AHRIMAN-ANTIHRIST - aşa cum este EVREUL METAFIZIC). Exerciţiile fizice, făcute până la epuizare, erau obligatorii - şi-n doctrina nazistă, şi în cea fascistă italiană. Un dispreţ suveran îi înlătura pe cei imperfecţi fizic - din cadrul elitelor naziste şi fasciste. Excepţia o constituie doar câteva spirite inventiv-malefice, prolifice, foarte utile, în procesul ahrimanic - de tipul lui GOEBELS, la nazişti. Acelaşi dispreţ suveran era adoptat şi faţă de morala şi doctrina cristică , considerate(în comparaţie cu eroii păgâni şi atitudinile eroilor miturilor germanice, respectiv , romane) a fi nedemne, că ar face apologia sclavilor, estropiaţilor, stârpiturilor. Fizice, evident. *63 [3] 64 [4] Căci morala WALHALLEI este una a apologiei corpului fizic, cel puţin aşa au interpretat-o unii ideologi nazişti(dr. HORBIGER, de ex.). Iar morala cristică ar fi una degenerat-iudaică. Iată până unde au mers greşelile de gândire şi concepţie ale mişcărilor spiritualiste vestice - şi nu e de mirare impasul în care au intrat ele - şi în care sunt condamnate să intre, de câte ori vor încerca să se impună, în lumea umană. Căci confuziile abisale în legătură cu morala şi cu spiritul cristic sunt confuzii în legătură cu însăşi finalitatea evoluţiei spiritului uman-divin. Şi nu pot naşte decât vertijuri descendente, din punct de vedere al evoluţiei spirituale. Acesta

63 [3] *-Iată ce spunea legionarilor, aflaţi în lagărul de la Miercurea Ciuc, NAE IONESCU, în replică faţă de dispreţul unora pt. creştinism:”Creştinismul este religia milei şi a iertării. Religia celor slabi, deci? (cum afirma ateul Nietzsche). A sclavilor? A, nu! Ci mai degrabă a eroilor. A eroilor umili şi anonimi, a celor care s-au înfrânt pe ei, a celor care nu mai sunt ai lor, ci ai lui DUMNEZEU. Cine nu mai are nimic pt. el, e creştin. Cine nu mai există prin el, e creştin. Cine s-a omorât în trupul lui, în ambiţiile şi poftele lui, dar trăieşte în spiritul şi în legea lui DUMNEZEU, acela e creştin. Înseamnă însă aceasta că un creştin nu există, nu cere nimic, nu vrea nimic, nu luptă pt. nimic? Deloc. El este, luptă şi crede în împlinirea legii lui DUMNEZEU.”(Îndreptar ortodox, Wiesbaden,1957,p.62).

64

este motivul real pt. care HITLER l-a expulzat din Germania pe dr. RUDOLF STEINER şi pt. care aşezământul-şcoală spirituală de la DORNACH i-a fost incendiat: e vorba de conflictul între spiritualitatea pro-cristică(reprezentată de dr. RUDOLF STEINER) şi spiritualitatea bazată pe simbolurile desuete, involuate şi alterate, din punct de vedere spiritual, ale WALHALLEI. Nivelul spiritual al zeilor WALHALLEI ar fi echivalent cu nivelul ÎNGERILOR-FIII AMURGULUI, din doctrina creştină.Deci, un nivel spiritual inferior, net inferior, faţă de cele 10 trepte ierarhice ale SCĂRII SPIRITUALE CREŞTINE ( fie că o privim şi contemplăm la DIONISIE AREOPAGITUL, fie la dr. RUDOLF STEINER).

CZC, dimpotrivă, este călăuzit, în tot ce face şi spune, de DOCTRINA ŞI MODELUL CRISTIC. Pt. el există ceva într-adevăr primejdios, ucigător pt. SPIRIT: STÂRPITURA MORALĂ - pe care o opune EROULUI SPIRITUAL-MORAL. De aceea, doctrina lui CZC, suprapunându-se peste doctrina suprem-spirituală, cea cristică, este singura cu şanse evolutive, cu şanse absolut reale de înviere, de regenerare - şi la aceasta contrubuie şi martiriul lui CZC, singurul şef spiritual care a murit, în plin sec.XX, nu pt. vinile sale pământeşti, ci pt. credinţa sa în HRISTOS şi în NEAMUL său. Mucenicii nu pot fi uitaţi, căci orice popor are un anumit nivel spiritual, care nu poare fi controlat la modul cezaric - şi, la acest nivel, el îşi păstrează sfinţii săi, strămoşii, martirii - şi, mai cu semă, îl păstrează pe HRISTOS. Şi pe toţi aleşii lui HRISTOS şi revelaţii de către HRISTOS - în spiritul secret, mistic, al Neamurilor.

*

M-am gândit multă vreme cum ar trebui să abordez(analitic sau sintetic?) această carte fundamentală a lui CZC, pt. a fi mai de folos cititorului. Pt. ca cititorul să întrevadă ADEVĂRATA LUMINĂ a acestor pagini codreniene. Şi am ajuns la concluzia că, din moment ce majoritatea oamenilor din ţara

Aceasta, nici nu mai ştiu măcar CĂ EXISTĂ CARTEA, deci nici nu ştiu CUM ARATĂ CARTEA - ar trebui s-o descriu cât mai minuţios posibil, în conţinutul ei. Făcând, în acelaşi timp, obsevaţii analitice şi observaţii prin care să arăt că ea nu se desprinde din corpus-ul operei lui CZC - ci este tocmai elementul de legătură cel mai temeinic, în interiorul acestei opere. Această carte asigură transpunerea ideilor generoase, din PL, într-o propunere de ordonare-sistematizare a vieţii spirituale active, pe trepte de evoluţie. Progresivitatea antrenamentului spiritual asigură REALISMUL SPIRITUAL al operei lui CZC. Această operă poate fi oricând TRĂITĂ EFECTIV, ca şi EVANGHELIILE, ca experienţă de transfigurare şi transcendere, de către orice novice cu bună-credinţă şi aptitudini metafizice. În acelaşi timp, antrenamentul pt. iniţiaţi se extrapolează, de fapt, într-un antrenament mai înalt şi mai subtil: antrenamentul elitei spirituale este antrenamentul fiinţei NR, antrenament spiritual, cu finalitate în transfigurarea Neamului.

Mulţi români sunt de bună-credinţă, dar sunt cuprinşi, brusc, de o panică grozavă, scandalizată, atunci când se depăşesc(cred ei) anumite limite spirituale( personale sau de grup de influenţă): “Da, e bine să ţii la ţara ta, la neamul tău - dar ce-i cu zelul aceste suspect al naţionalismului, ce-i cu fierbinţeala asta? N-o fi nebunie, fanatism? Nu, nu-i sănătos să faci eforturi exagerate pt. ţară şi neam - în definitiv, nici nu ştiu dacă există ceva care să înţeleg eu, în toată chestia asta: chiar, ce o fi, de fapt, ŢARĂ - şi ce o fi, dar clar, NEAM? Dacă nu înţeleg, de ce să mă bag? Mai bine stau cuminte, locului...Aşa, măcar sunt sigur că nu păţesc nimic - căci, cine ştie...?”

Chiar aşa, dragilor: ce să vă bateţi voi capul cu ţara şi neamul? Parcă nu sunt alţii care să-şi bată capul cu ele, ca să vi le scoată vouă din cap?

Atunci, dragilor, e mai sănătos să mori spiritual, să”grohăi spiritual” - în MLAŞTINA COMODITĂŢII, a tabieturilor şi viciilor filistine, mic-burgheze - pe când VRĂJMAŞUL METAFIZIC, foarte meticulos şi harnic, îşi încununează eforturile distructive prin tembelizarea voastră, menajându-vă şi încurajându-vă, din toate puterile lui satanice, lenea spirituală.

Legionarii nu sunt nebuni. Şi nici nu le-a ieşit vreun”gheşeft”, în “suspecta afacere” cu ŢARA şi NEAMUL - doar suferinţă martirică şi moarte...CZC nu e nebun - ci vizinar şi om de bun-simţ: ştie ce ştiau oamenii vechi - că nu e bine să laşi treba făcută până la jumătate: acesta-i, în fapt, aşa-zisul”fanatism”... Ştie că dacă adoarme ÎNGERUL, se trezeşte DRACUL. Şi lucrul Satanei sporeşte.

“Fierbinţeala” legionară este aducerea forţelor spirituale solare la suprafaţă, pt. a lumina DRUMUL NEAMULUI, al fiinţei spirituale - şi pt. a face fiara satanică să dea înapoi. Fără a pune TOT SUFLETUL - nu vei obţine victoria Spiritului - ci MOCIRLA MORŢII SPIRITULUI - în care apa nu-i pură şi pământul nu-i fertil, ci este amestecul respingător şi rău-mirositor, numit NOROI PÂNGĂRITOR, MLAŞTINĂ.

Dumnezeu nu e o “şmecherie” şi o “speculaţie”, prin care să se căpătuiască”isteţii”. Dumnezeu este ABSOLUTUL. Fără jumătăţi de măsură. Cei care înţeleg că Spiritul este, în fapt, FAŢA LUI DUMNEZEU DIN NOI, vor înţelege de ce CZC cere veghe neîntreruptă asupra/contra VRĂJMAŞULUI - pt. a nu pierde firul DRUMULUI SPIRITULUI CĂTRE DUMNEZEU. Ori faci treaba până la capăt şi duci drumul până la capăt, îţi pui la lucru, din toate puterile, tot ce ai mai bun în tine, îţi ieşi din firea ta adormită spiritual(aşa încât activitatea ta spirituală să te ÎNROŞEASCĂ precum FOCUL - şi să-ţi zică cei călâi, amânătorii Satanei, că eşti NEBUN) - ori, dască nu eşti convins că trebuie să faci un lucru sfânt, să-ţi mâtui fiinţa spirituală, sufletul şi NEAMUL, atunci dă-te la o parte, lasă-i pe alţii, mai vrednici, să păşească, hotărâţi şi “nebuni” înainte, spre vederea lui DUMNEZEU. Iar tu aşează-te în şanţul drumului, la bărfă şi cârteală, dându-ţi coate cu toţi monştrii morali - demoni şi demonizaţi prin înjumătăţire(infinită, ca-ntr-o reacţie de fisiune atomico-nucleară!) a forţelor spirituale, a finalităţii xistenţei spirituale.

Voi, cei care-i trataţi drept nebuni pe cei harnici şi vizionari, voi, călduţilor, care aplaudaţi de pe margine exhibiţiile superficiale, uşuratice - şi daţi nemulţumiţi din cap când cineva ia în serios Spiritul şi pe Dumnezeu - voi, aşa-zişilor toleranţi(de fapt, castraţi, neputincioşi spiritual) - care îl toleraţi, de fapt, pe Satan şi lucrarea sa - voi sunteţi cauza majoră a scufundării morale şi spirituale a NR, sunteţi mlaştină, izvor otrăvit, din care-şi trage ticăloşia STÂRPITURA MORALĂ, sunteţi mlaştină, în care se prăsesc ţânţarii –vampiri ai SPIRITULUI NEAMULUI. Într-o clipă de geniu(care, din păcate, nu s-a repetat), sucitul de CIORAN avea dreptate,când striga, ca un profet cuprins de chinul infinit al viziunii dumnezeieşti:” Nu vreau o Românie logică, ordonată, aşezată şi cuminte, ci una agitată, contradictorie , furioasă şi ameninţătoare. De nu vom trăi apocaliptic destinul acestei ţări, de nu vom pune FEBRĂ(s.a.) şi pasiune de sfârşit, în începuturile noastre - suntem pierduţi...”

Sărman profet de-o clipă şi nebun de-o viaţă! Nu te-a ascultat nimeni, şi chiar tu te-ai lepădat de propria-ţi profeţie dumnezeiască...

*

Să revenim la CSC.

Există o perfectă logică interioară a cărţii, de la definirea şi descrierea CUIBULUI, din care îşi ia zborul spiritul eroic, antrenat zilnic şi ceas de ceas( prin plecări şi reveniri în cuib, prin zborurile de probă, care sunt luptele spirituale, confruntările cu VRĂJMAŞUL METAFIZIC, în care PUIUL SPIRITUAL arăta de câtă ardoare spirituală, de câtă credinţă şi solaritate este capabil) - peste pământul unei Românii în curs de transfigurare - pusă în relaţie de atemporalitatze cu sufletele strămoşilor - până la descrierea extrem de amănunţită a compoziţiei SĂCUŞORULUI CU PĂMÂNT - ca garanţie a GLOBALITĂŢII SPIRITUALE-ATEMPORALE8 unitatea, des-segmentalizarea trecut-prezent-viitor) şi garanţie a sintezei, în OMUL NOU-TRANSFIGURAT, a celor 2 atitudini relaţionale: CULTUL CHTONIAN(al strămoşilor înhumaţi) şi CULTUL SOLAR-URANIAN, prin SÂNGELE SOLAR, vărsat-revelat, prin eroicele bătălii(din Evul Mediu, până la primul război mondial, purtat pt re-întregirea trupului patriei9. SĂCUŞORUL CU PĂMÂNT conţinea pământ sfinţit de sângele eroilor căzuţi întru viziunea unei Daco-Romanii Noi, adică ÎNVIATE, TRANSCENSE SPIRITUAL(de aici şi mai sus-citata afirmaţie a lui MIRCEA ELIADE, despre VOIEVOZII LEGIONARI). CSC se încheie cu JURĂMÂNTUL LEGIONARILOR MOŢA ŞI MARIN8 la care se adaugă CELE 10 PORUNCI şi îndrumări pt. ASOCIAŢIA “PRIETENII LEGIONARILOR”) - JURĂMÂNT PRIN CARE SE OFERĂ ŞI SE ÎNDEAMNĂ LA MODELUL SACRIFICIAL AL OMULUI NOU - omul dezrobit de “bucuriile pământeşti” şi închinat , sacrificial8 transfigurând dragostea omenească) - ÎNVIERII NR, printr-o dragoste cristică. Datorită temeliei spirituale a acestui jurământ, faţă de 2 modele cristic-sacrificiale(MOŢA-MARIN), se pot enunţa cele 10 porunci atotsintetizatoare, , finale(pp.136-137), pt. legionarii-iniţiaţi - şi statutele pt. novici(starea de noviciat pre-iniţiatic): Asociaţia “Prietenii Legionarilor”.

*

PARTEA I :

a- CUIBUL LEGIONAR

CUIBUL LEGIONAR este spaţiul spiritual în care există(CSC,pp.19-20) “grija de pui până fac aripi. Când sufletul lor a crescut în credinţă, atunci, plini de recunoştinţă, vor veni, te vor căuta şi te vor întreba: ce să fac acum? - îi vei răspunde:Fă şi tu ce am făcut eu. Hrăneşte (cu hrană spirituală) şi tu pe alţii, după cum te-am hrănit şi eu pe tine.”

În cuib-spaţiu spiritual de iniţiere:

a- se cloceşte, sub căldura solidarităţii euharistice, OUL SPIRITUAL AL OMULUI NOU. În cuib se recunosc cei care SIMT LA FEL, pt. a omogeniza atmosfera spirituală şi a o echilibra, făcând posibilă euharistia. OMUL devine OU, germene din care FOSTUL OM, cel legat de existenţa biologică strictă, va intra sub influenţa curenţilor calzi ai SPIRITULUI: OUL-OM simbolizează şansa de renaştere spirituală a oricărui om - şansa de a-şi acorda o a 2-a viaţă, ACEEA ÎNTRU DUH.

b- OMUL-OU va sparge coaja materială a trupului şi VA ÎNVIA SPIRITUAL, intrând în relaţie cu ceilalţi membri ai microcosmosului spiritual, ai “microclimatului” spiritual. Starea de CAMARADERIE SPIRITUALĂ este şi trebuie să fie STAREA CINEI CELEI DE TAINĂ - împărtăşirea din SPIRITUL NR, rezumat, deocamdată, la ŞEFUL

SPIRITUAL(şeful de cuib) , la CARTEA DE ÎNVĂŢĂTURĂ SPIRITUALĂ(CSC) - dar şi la exerciţiile spirituale zilnice.

c- Exerciţiile zilnice de TRĂIRE NOUĂ ( duhul legionar= duhul-Spirit al Neamului, dar şi duhul-Spirit uman, în genere) trimit, treptat, la dobândirea unei noi percepţii: percepţia ZBORULUI, ca percepţie a atemporalităţii. CAMARADERIA, euharistia cuibului naşterii OMULUI NOU(APOSTOL, ARHANGHEL şi HRISTOS, totdeodată) - conduce la spargerea zidului dintrre cele 3 segmente temporale: trecut, prezent şi viitor. OMUL DIN OU va percepe STRĂMOŞII, nu doar ca pe SPIRITELE TUTELARE, ci ca pe SPIRITE-PRINCIPIU ACTIV la bătălia apocatastatică - şi ve percepe ROMÂNIA LEGIONARĂ - ca stare spirituală pură a PĂMÂNTULUI, CERULUI şi NEAMULUI ROMÂNESC: ROMÂNIA ÎNVIATĂ.

(CSC,p.11)”CUIBUL ADUNAT ESTE O BISERICĂ (s.a.). Intrând în cuib, te dezbraci de toate chestiunile mărunte şi închini o oră gândurilor tale curate. Patriei. Ceasul de şedinţă al cuibului este CEASUL PATRIEI(s.CZC) (n.m.: exerciţiu de concentrare spirituală, având ca obect al concentrării STEREA TRANSCENSĂ A PĂMÂNTULUI ROMÂNESC: PATRIA, ca entitate metafizică eternă9. Acolo în cuib se vor înălţa rugăciuni către Dumnezeu(n.m.:RUGĂCIUNE= principala cale de oţelire a sufletului şi calea de comunicare globală, atemporală, cu strămoşii, cu PĂMÂNTUL şi CERUL, cu DUMNEZEU ATOTCUPRINZĂTORUL - întru realizarea unei REVELAŢII cât mai îndelungi a stării de NR ÎNVIAT), pt. biruinţa Legiunii(n.m.:ca rezumat al stării de NR ÎNVIAT), se vor cânta cântecele trimise de Legiune, se va vorbi despre cei morţi(n.m.: starea e orfism re-armonizează spiritele viilor cu spiritele morţilor, într-o solidaritate mistică, transcendentă): martiri, eroi, căzuţi pt. Legiune şi camarazi morţi în CREDINŢA LEGIONARĂ(s.a.:credinţa învierii spirituale a Neamului), prieteni, părinţi, bunici şi strămoşi, rechemându-se duhurile lor(n.m.: invocarea strămoşilor reînvie cele mai vechi ritualuri umane, în care lupta contra duhurilor rele se duce printr-o solidarizare spirituală totală, fără limitare fizică: duhurile viilor şi duhurile morţilor sunt UNA, după cum UNUL este scopul luptei: ÎNFRÂNGEREA RĂULUI).

În linii generale, în cuib nu se va da loc la discuţii înfocate, violente, contradictorii. Cât mai puţină vorbă, cât maimulată meditaţie, nimic să nu tulbure majestatea tăcerii şi a bunei înţelegeri.

Se vor face exerciţii de tăcere complectă.”

Ne aflăm în cadrul unui proces de reînviere, prin Legiune , a cadrului şi principiilor magice orfico-pitagoreice: MAJESTATEA TĂCERII e starea de regăsire a majestăţii spiritual-divine, e starea armonizării cu SINEA SPIRITUALĂ, cu transcendenţa-Neam, ca entitate metefizică. Alungarea factorilor demonici de contradictorialitate, concentrarea meditativ-metafizică, rugăciunea şi tăcerea ca exerciţii de probare a forţei interioare, forţa de concentrare a Spiritului, în vederea apocatastazei - ESTE ATMOSFERA RĂZBOINICILOR METAFIZICI AI NEAMULUI ROMÂNESC.

d- După maturizarea OMULUI-ZBOR SPIRITUAL peste temporalitate ( e vorba de înfrângerea aparenţelor deznădăjduitoare ale timpului istoric, ca LOGOS degradat) - se poate produce dezlipirea parţială de cuib - de fapt, EXPANSIUNEA SPIRITUALĂ A CUIBULUI, pt. a “înmulţi"”STAREA CELEI DE-A 2-A NAŞTERI - prin crearea de cuiburi subordonate MARELUI CUIB INIŢIAL - cuiburi având aceeaşi misiune esoterică, profund spirituală, a “clocirii” , a creării condiţiilor spirituale de transfigurare a OMULUI BIOLOGIC în OMUL-EROU SPIRITUAL, omul care percepe transpersonalitatea - îl percepe pe ARHANGHELUL NEAMULUI.

(CSC,p.19)”Cuibul are grijă de pui până fac aripi”(n.m.: aripi=forţă spirituală, percepţie metafizică a stării de transpersonalitate, a stării de NEAM METAFIZIC).

DEZLIPIREA - ca proliferare constructiv-spirituală, vindecătoare a mediului ahrimanizat - iar nu părăsire a cuibului-model(ideatic) cristic şi model al praxis-ului cristic: toate cuiburile trebuie să se păstreze sub comanda ŞEFULUI LEGIUNII - ca MODEL DE AUTORITATE EUHARISTICĂ.

Şeful Legiunii este cel aflat sub poruncă şi în misiune divină, de a TRANSFIGURA MIHAELIC LUMEA - de a transfigura DIHONIA şi ZÂZANIA românească(proprie, sau indusă din exterior, ca factor de manipulare ahrimanică) - în stare de solidaritate spirituală a OAMENILOR-VULTURI, întru CER şi SOARE, întru PĂMÂNT resfinţit, prin autosacrificiu:România Înviată. Pacea sufletească, starea de osmoză sufletească - trebuie să-i caracterizeze pe oamenii cuibului. La fel, veghea continuă şi dârză contra RĂULUI.

Aceasta este şi MISTICA SALUTULUI LEGIONAR. Îndreptarea spre RĂSĂRIT-ÎNVIERE, apoi mâna e dusă la PIEPT, pt. a reactiva forţele spirituale interior-umane. Urmează actul cosmico-magic, prin salut: (CSC,p.13)”salută cu braţul întins: SALUTUL CERULUI, ADICĂ AL ÎNĂLŢIMILOR, ŞI AL SOARELUI, ADICĂ SIMBOLUL BIRUINŢEI LUMINII ŞI AL BINELUI”(n.m. :încărcătura marchează tocmai PUNTEA DE LEGĂTURĂ(exersată cât mai des) între personalitatea materială-umană - şi transpersonalitatea spirituală, între România-zonă a forţelor biologice - şi benefic-metafizică, de sorgintea cea mai pur cristică, este evidentă).

Salutul ROMÂNIA ÎNVIATĂ, transcensă în starea CELESTĂ şi SOLARĂ:MIHAELICĂ.

*

b-STRUCTURA CUIBULUI PREGĂTITOR DE ZBOR

Însăşi structura unui CUIB este una bazată pe ideea de PUNTE SPIRITUALĂ A NEAMULUI:

a- ŞEFUL - este OCROTITORUL MORAL şi SPIRITUS RECTOR, călăuza spirituală, care întreţine, în cadrul cuibului, RELAŢII DE SUFLET(iar nu bazate pe ambiţia şi orgoliul de comandant):

(CSC,p.28)”Nici o ambiţie decât aceea de a ieşi învingători”(n.m.:învingători în războiul şi bătăliile metafizice) - căci astfel şi numai astfel întreţine PUNTEA SUFLETEASCĂ, starea euharistică, în România:

(CSC,p.33)”Un şef TREBUIE SĂ FIE ÎNŢELEPT, trebuie să se gândească bine când ia o hotărâre, pt. ca ea să fie bună.Hotărârea trebuie luată repede şi dusă până la capăt.

TREBUIE SĂ FIE BLÂND şi să-şi iubească oamenii de sub comanda lui.

TREBUIE SĂ FIE VOIOS, aşa trebuie să apară înaintea celor pe care îi comandă, nu amărât, întunecat, nervos(n.m.: trebuie să fie, deci, CREDINCIOS ţelului final, Învierea NR, şi să întreţină, prin optimismul său transpersonal, CREDINŢA CUIBULUI).

TREBUIE SĂ FIE DREPT cu legonarii şi cu toată lumea. NICI ADVERSARULUI NU-I VA FACE NEDREPTATE. VA LUPTA CU EL, ÎL VA ÎNVINGE, DAR PE CĂILE DREPTĂŢII, ALE MORALEI, NU PRIN LAŞITATE ŞI MINCIUNĂ”(n.m.: deci, cum spunea CZC şi în PL, adversarul trebuie exorcizat de forţele ahrimanice, iar nu lăsat să-şi transfere asupra legionarului-iniţiat aceste forţe ahrimanice, în cazul în care legionarul-iniţiat ar face imensa greşeală de a se folosi de armele şi energiile adversarului ahrimanizat:LAŞITATE, MINCIUNĂ, DEZONOARE. Lupta sfântă de exorcizare trebuie să se păstreze neapărat în “parametrii” sacralităţii, căci, altfel, nu s-ar face altceva decât ÎNLOCUIREA UNOR MIŞEI DEMONIZAŢI CU ALŢI MIŞEI DEMONIZAŢI).

Lupta fiind MORALĂ, fiind dusă în domeniul spiritual, se respectă comandamentul cristic: iubeşte-ţi şi vrăjmaşul, ÎN IPOSTAZA LUI TRANSFIGURATĂ(spiritualizată): urăşte-i doar faţa demonizată şi luptă-te să şi-o piardă, pt. a realiza, astfel, ROMÂNIA ÎNVIATĂ.

TREBUIE SĂ FIE CURAJOS ŞI HOTĂRÂT ÎN CEASURI DE PRIMEJDIE. Aşa, bunăoară, dacă ve vedea UN OM(s.a.:pe orice om)în primejdie, datoria de onoare a unui legionar e de a sări pt. a-l salva, înfruntând primejdia( lupta este dusă pentru OM, împotriva DEMONULUI).

TREBUIE SĂ FIE DIBACIU, adică orice ordin să-l ducă la bun sfârşit, întrebuinţând căile cele mai inteligente.(n.m.:Trebuie SĂ DISCEARNĂ asupra consecinţelor spiritului de iniţiativă(p.21):”Şeful care-şi ia răspunderea INIŢIATIVEI(s.CZC) trebuie să ştie că ea poate aduce MĂRIREA ORGANIZAŢIEI(s.CZC), dar poate aduce şi foarte mult rău, după cum un şef o întrebuinţează în bine sau în rău”).

Să se observe clar: nu e vorba de spirit cazon inferior, din moment ce INIŢIATIVA duce la mărirea organizaţiei(mărire nu doar cantitativă, ci ca formă de înălţare spirituală) şi INTELIGENŢA trebuie pusă în mişcare, pt. soluţionarea problemelor de luptă spirituală. E vorba de consecinţele de IMPORTANŢĂ COSMICĂ ale celui mai mic(aparent banal) gest: un gest minor poate determina modificări majore în univers - prin inducţie spirituală, poate duce la catastrofe cosmice sau la geneze de constelaţii. E vorba de RESPONSABILITATEA gestului-iniţiativă, e vorba de DISCIPLINA LUPTEI SPIRITUALE - disciplină cerută de orice iniţiere spirituală, din cadrul oricărei practici religioase de pe faţa Pământului.

7 – TREBUIE SĂ ÎMPARTĂ BUCURIILE ŞI DURERILE CU TOŢI CAMARAZII LUI. În orice ocazie în lume, nu numai în lumea legionară, el trebuie să-şi aleagă locul cel mai greu (s.a.). Un legionar nu se înghesuieşte ca să apuce cel dintâi loc la masă sau cel mai bun pat de culcare (n.m.: legionarul e fiinţa SPIRITUALIZATĂ, şi dovedeşte asta prin mila, generozitastea şi desprinderea de bunuri materiale şi de ranguri iluzorii, ispititoare în lumea materială).

8 – TREBUIE SĂ COMANDE CLAR ŞI SĂ-ŞI DUCĂ OAMENII LA BIRUINŢĂ(n.m:gândire clară+ clarviziune, aducătoare , mai aproape, a stării de NEAM ÎNVIAT=BIRUINŢĂ FINALĂ A LUPTEI LEGIONARE)

9- SĂ NU VORBEASCĂ DE RĂU PE CAMARAZII LUI. SĂ NU PERMITĂ CA SĂ I SE VORBEASCĂ DE RĂU PE ALŢII.(n.m.:Logos-ul menţinut pur. Solidaritate întru harul luptei spirituale. ALUNGAREA DEMONULUI DEZBINĂRII - estte una dintre poruncile cele mai insistente ale lui CZC. DEZBINAREA nu trebuie să se infiltreze, prin nici un legionar al cuibului - dar cu atât mai puţin şi în nici un caz să nu pornească

tocmai de la şeful spiritual al cuibului, de la cel menit a disciplina şi aduce la viziune-iluminare pe oamenii din subordine).

10- Să ştie să păstreze ARMONIA(s.a.) în unitatea pe care o conduce. Un şef, de ar avea toate calităţile din lume, şi dacă în unitatea pe care o comandă - e ceartă, e dezbinare, neînţelegere - TREBUIE IMEDIAT ÎNLOCUIT(s.a.:DEZBINAREA e semnul infiltrării forţelor entropice, distructive, ahrimanice - şi trebuie combătută din germene, pt. a nu infecta întregul corp al ARMATEI SPIRITUALE NUMITE “LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL” - LEGIUNEA SOARELUI). Sunt unii şefi care, îndată ce iau comanda unei unităţi, unitatea începe a se destrăma(n.m.: aceşti şefi sunt posedaţi de demonul-entropie. Încă o dată: DEMONUL ÎNSEAMNĂ, PRIN ÎNSĂŞI NATURA SA, DE-CREAŢIE, ENTROPIE. Or, România Înviată trebuie să fie România solidară spiritualiceşte, condusă de către şeful ei spiritual către contopirea cu ARHANGHELUL NEAMULUI. De aceea, se atrage permanent atenţia să nu fie lăsat să se infiltreze, înăuntrul CETĂŢII SPIRITULUI-LEGIUNEA CONSTRUCTOARE A ROMÂNIEI ÎNVIATE - să nu fie lăsat să se infiltreze DEMONUL, cel care activează, cel mai uşor şi eficient, după legea lui entropică, de la nivelul de şef spiritual fals, ANTI-ŞEF, sau:şef ANTI-SPIRITUAL - oricum, împotriva SPIRITULUI LEGIUNII).

11- SĂ FIE CUVIINCIOS CU TOATĂ LUMEA. Să nu bruscheze lumea, pt. ca, în loc de a o atrage, s-o îndepărteze(n.m.: FACTOR LIANT SPIRITUAL, prin LOGOS înţelept, prin PĂSTRAREA BUNEI MĂSURI, prin respectul faţă de dumnezeirea-germene, pe care o creşte, în fiecare om-novice. Şeful cuibului să fie forţă centripetă spirituală, pt. realizarea UNITĂŢII SACRE PE PĂMÂNT. CUVIINŢA este respectul faţă de fiecare om cu sămânţă divină în el - faţă de acel CEVA pe care DUMNEZEU l-a pus în CREAŢIA SA. Respectul reciproc al oamenilor cu sămânţă divină în ei: acest respect reciproc al germenului divin stimulează şi eliberează creşterea BRADULUI SACRU - legionarul-iniţiat).

12- TREBUIE SĂ FIE CUMPĂTAT ÎN TOATE. De exemplu, NU SE POATE CONCEPE(s.a.) nici unşef şi nici un legionar beat. Legionarul poate petrece, dar nu se îmbată. (n.m.: modelul cristic al DREPTEI MĂSURI ÎN TOATE. Hristos participa cu inimă bună la bucuria oamenilor, nu strica bună-voia nici unei petreceri DECENTE, ÎNŢELEPTE, nici unei petreceri care stimula forţele vitale din om - dar obliga, moral, la excluderea absolută a exceselor deşucheate, istovitoare de forţe vtale, anihilatoare de forţe moral-spirituale. A se observa, din modul de expunere al lui CZC, că, între atitudinea ŞEFULUI şi a LEGIONARULUI DE RÂND-novice nu se pune vreun semn al diferenţierii, atunci când e vorba de blocarea infiltrării ahrimanice. Şeful rămâne modelul INSISTENT-PERSISTENT, care armonizeazî şi sugerează direcţia în care trebuie combătut VRĂJMAŞUL - armonizând-discilinând linia de bătaie. În rest, comportamentul iniţiatului-legionar este de ŞEF AL PROPRIULUI SPIRIT, INTEGRAT ÎN SPIRITUALITATEA-CUIB ŞI ÎN SPIRITUALITATEA României).

13- SĂ FIE OM DE CUVÂNT(n.m.: Nici nu se comentează de către CZC: ONOAREA este virtutea care face pisibilă recepţionarea şi dreapta apreciere a delorlalte virtuţi. ONOAREA-CUVÂNTUL RESPECTAT înseamnă LOGOS-DUMNEZEU respectat, înseamnă ORDINEA-LOGOS respectată. Altfel, intervine entropia demonică şi demonizantă).

14 – SĂ FIE DE O CINSTE CARE SĂ-I ATRAGĂ STIMA TUTUROR OAMENILOR DIN JUR(n.m.: iarăşi, fără comentarii: NECINSTEA şi MINCIUNA sunt apanajele Demonului9.

Într-un cuvânt, să se poarte în aşa fel, încât toată lumea să poată spune: “Într-un legionar te poţi încrede, căci un lucru luat de un legionar pe seama lui, îl duce la bun sfârşit.”(n.m.:Şeful legionar, prin respectarea CUVÂNTULUI - este factor coagulant, negentropic.

De subliniat un lucru foarte important: PERSEVERENŢA PÂNĂ LA VICTORIE, înseamnă CREDINŢA - dincolo de orice forme iluzorii demonice - în Dumnezeu. Cine nu duce un lucru la bun sfârşit - oricare lucru pozitiv-constructiv - acela nu respectă antrenamentul căutării pt. găsirea lui Dumnezeu, întru care pregăteşte NEAMUL ÎNVIAT).

15- ŞEFUL LEGIONAR este un om năzdrăvan, CARE, DIN ORICE ÎMPREJURARE, ORICÂT DE GREA AR FI EA, IESE DEASUPRA. El trebuie să fie convingător(n.m.: din nou, reuşita faptei magico-ritualice prin respectul arătat logos-ului, ca expresie cosmico-umană a divinităţii). De va cădea , el se va ridica din nou şi va învinge.(n.m.: Din nou, accentul pe consecinţele constructiv-miraculoase ale CREDINŢEI NEABĂTUTE ÎN DUMNEZEU. Cel care nu crede, CADE DEFINITIV - în mlaştina disperării şi, deci, devine unealtă demonică. Cel care CREDE - face ca eventuala CĂDERE DIN SINE să devină preludiul, prologul epopeii: cel smerit se va înălţa, va fi viitorul erou al lui HRISTOS. Eroul lui HRISTOS nu-şi mai aparţine sieşi - ci-i aparţine lui HRISTOS-DUMNEZEU. De aceea, el nu poate fi redus de nimeni-profan la dispariţie şi cădere. “Năzdrăvănia” şefului spiritual înseamnă, de fapt, transpersonalizare - identificarea cu starea de GLORIE ETERNĂ A LUI HRISTOS - stere cre pt. iniţiaţi este mereu evidentă - iar pt. neiniţiaţi este EVIDENTĂ CU INTERMITENŢE.

A se vedea modelul cristic ŞTEFAN CEL MARE - ATOTCREZĂTORUL ÎN HRISTOS:”căci ştiindu-să cădzut gios, să rădica desupra biruitorilor”(n.m.: temporarii, iluzoriii biruitori ai luminii divine) - ŞTEFAN CEL SFÂNT ştia să discearnă între DEMONUL ISPITEI DEZNĂDEJDII-CĂDERII - şi CHEMAREA CONTINUĂ, cu trâmbiţe de foc, arhanghelice, făcută din partea lui HRISTOS-ÎNĂLŢAREA SUPRAMĂ ŞI DEFINITIVĂ).

Numai înzesttrat cu astfel de calităţi, un şef legionar va putea, prin ŞCOALA CUIBULUI şi prin PUTEREA EXEMPLULUI( n.m..cristic), să-l transfiorme spiritual pe orice Român, creând un SUFLET NOU(s.CZC), un adevărat caracter, care va şti să învingă în toat împrejurările şi cu care ţara se va putea mândri.”

Şeful legionar, deci, are o misiune de la care n-are dreptul de a abdica: crearea, prin transfigurare spirituală, A UNUI SUFLET NOU, din fiece român –fiinţă biologică. OMUL-SPIRIT este VICTORIA - căci omul-spirit este, prin definiţie, transpersonal şi sacrificat voluntar, cu maxima bucurie a finalităţii împlinite - întru NEAMUL ÎNVIAT.

De ce insistă CZC pe ŞEFUL legionar? Pt. că ORICE LEGIONAR trebuie să se pregătească-iniţieze pt. a deveni ŞEF SPIRITUAL, în ROMÂNIA ÎNVIATĂ.

*

Să continuăm cu descrierea structurii de cuib.

b- CASIERUL - prin natura misiunii sale, realizează şi el funcţia de PUNTE. El strânge cotizaţiile. Dar COTIZAŢIILE nu înseamnă BANII LUI IUDA: ci EXPRESIA EFORTULUI DEMNITĂŢII FIECĂRUI OM-LEGIONAR. Banul legionar este spiritualizat,

extras din demonismul său funciar - este spiritualizat până la expresia ONOAREI-DEMNITĂŢII DE OM-SPIRIT, om cu sentimentul responsabilităţii faţă de NR. BANUL LEGIONAR are valoare de BLAZON, are valoare nu tranzitivă - ci HERALDICĂ(deci, HIERATICĂ): prin COTIZAŢIE, omul-legionar dă semn de confirmare că aderă, statornic, la RĂZBOIUL METAFIZIC.

c- CORESPONDENTUL - poartă corespondenţa cuibului, la ordinele şefului de cuib. “El scrie şi expediază scrisorile.”

Corespondentul-PUNTE8 căci el are, la fel ca şi CURIERUL, funcţia de punte de legătură între cuiburi) “scrie şi expediază scrisorile”, în sensul că stimulează gernmenii solidarităţii între cuiburi - şi între CUIBUL ORIGINAR şi CUIBURILE PROTEJATE, aflate în expansiune spaţial-spirituală. Corespondentul este în slujba legăturii de disciplină(ordine cosmico-umană), dar şi de solidaritate neîntreruptă, pt. a învinge frica LUPTĂTORULUI SINGUR - prin sentimentul că are lângă umărul său, slăbit la un moment dat - umărul de nădejde al unui alt camarad, sau umerii altor camarazi spirituali.

Prin CORESPONDENT, se întreţine senzaţia NEAMULUI ca stare transpersonală de UNITATE. Fiecare luptător va căpăta, prin îndeplinirea funcţiei sale de corespondent, senzaţia coagulării spirituale transpersonale a NEAMULUI - ca stare de UNITATE. Fiecare cuib, la rândul său, va simţi coagularea stării spirituale de NEAM-UNITATE - spre starea de ÎNVIERE A NEAMULUI.

d- CURIERUL-PUNTE - face legătura VIE “între membrii cuibului, sau între cuib şi diferiţii şefi ierarhici. El aduce pachetele cu broşuri, reviste, manifeste etc.dela gară sau dela poştă şi le împarte membrilor.

Stă la ordinele şefului de cuib.”

Această centralizare a autorităţii morale a cuibului este una firească, dătătoare dee siguranţă şi protecţie - şi, mai mult, creând spaţiul adecvat dezvoltării germenilor spirituali, din fiecare legionar, până la stadiul de BRAD SACRU. Nu este, în nici un caz, DICTATURĂ SPIRITUALĂ - şi nici DĂDĂCEALĂ SPIRITUALĂ - ci: EUHARISTIE: ŞEFUL DE CUB, VEGHETOR PERPETUU AL CURĂŢIEI SPIRITUALE DIN CUIB - ESTE AUTORITETE SPIRITUALĂ, DUBLATĂ DE STAREA DE FRATE-CAMARAD(mai înţelept, mediator etc.): un “primus inter pares”(ca regele ARTHUR, printre cavalerii MESEI ROTUNDE), căci oricare dintre ceilalţi membri ai cuibului, prin merite spirituale, poate deveni, oricând(potenţial,deci) ŞEF SPIRITUAL. Iar şeful de cuib este nu “şef” instituţionat-administrativ, ci e dublat, funcţional, de CORECTORUL MORAL şi VEGHETORUL MORAL-SPIRITUAL, care trebuie să fie el permanent, în viaţa cotidiană a cuibului.

Prin CURIER - se asigură legătura de gândire şi spirit ASPAŢIALĂ - între oameni răspândiţi spaţial. Asigură UNITATEA DE GÂNDIRE ŞI SIMŢIRE.

Încă o dată: să nu se înţeleagă, greşit, că legionarii tindeau către imbecilitatea uniformizării gândirii şi simţirii, de tip comunist - ci vegheau la aflarea căilor de transcendere a gândului şi sentimentului uman - în RAŢIUNE DIVINĂ, în SPIRIT DIVIN - pt. transpersonalizarea în starea complexă, superioară metafizic, de NEAM-SPIRIT SINTETIC, evoluând spre ÎNVIERE , adică REVELARE A TRONULUI DIVIN ATOATEDIRIGUITOR COSMIC.

*

c-CELE 6 LEGI FUNDAMENTALE

Această atmosferă euharistică, din cuibul legionar, precum şi din întrega Românie, aflată în stare de pregătire spirituală pt. ÎNVIERE - poate fi menţinută prin respectarea celor 6 LEGI FUNDAMENTALE ALE CUIBULUI(CSC,p.6):

“1- LEGEA DISCIPLINEI: fii disciplinat, legionar, căci numai aşa vei învinge. Urmează-ţi şeful şi la bine şi la greu.”

Ce înseamnă, în esenţă, această lege?

I- NEGAREA ENTROPIEI DEMONICE, în primul rând:

a- în sinele uman;

b- în societatea umană(ca stare transpersonală a sinelui uman).

II- Păstrarea stării de coeziune a FRONTULUI FORŢELOR BENEFICE (ELITA ALBĂ) - AFLATE FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU frontul forţelor malefice(ELITA NEAGRĂ) - cât şi având de-a face cu infiltraţiile malefice(pe care trebuie săle extragă din CORPUL DISCIPLINAT-SPIRITUALIZAT LEGIONAR. STAREA DE DISCERNĂMÂNT a zonei BINELUI creşte, prin disciplinarea spirituală, căci se separă mai vizibil, aproape de la sine, tendinţele de entropăizare ale adversarului).

III- Respectarea IERARHIEI CEREŞTI: armonia cerească va fi tradusă în armonie terestră - sau: armonia terestră va uşura transcenderea în armonie cerească.

IV- Păstrarea disciplinei înseamnă şi păstrarea privirii clare faţă de misinea sacră:VICTORIA –ÎNVIERE A NEAMULUI.

V- Şeful legionar trebuie privit de către legionari ca”far” călăuzitor către victoria spirituală finală. El este iniţiatul-legionar şi, în aceleşi timp, IMAGINEA ARHEICĂ A VICTORIEI. Şeful legionar este, deci, nu doar un punct de reper moral, ci o garanţie simbolică a statorniciei moral-spirituale a tuturor membrilor cuibului - un “punct de mişcare” luminos, pe nemişcătorul drum al VICTORIEI NR. Astfel se explică sintagma: “urmează-ţi şeful şi la bine şi la greu” (la GREU, iar nu la RĂU, căci RĂUL este ÎN FAŢĂ, mereu de combătut, pt. ORICE legionar) - pt. că în şef, legionarul –iniţiat nu vede doar un ALT iniţiat, nu vede doar un om fizic - ci îşi vede propria sa credinţă, propria statornicie şi puritate morală(ca într-o OGLINDĂ A ARHEILOR, adică ce ar trebui şi ce va trebui el să devină şi să fie) - şi le verifică, zi de zi şi ceas de ceas. Şeful este o fiinţă având o încărcătură metafizică-simbolică importantă, AUTORITATEA LUI NU VINE DINSPRE EL ÎNSUŞI8 decât prin lupta lui de armonizare efectivă a cuibului), CÂT VINE DIN CREDINŢA COLECTIVĂ A MEMBRILOR CUIBULUI ÎN IDEALUL-MISIUNE: nu ÎN el, ci PRIN INTERMEDIUL LUI, novicele şi iniţiatul, deopotrivă, “pipăie” zona NEAMULUI TRANSCENS. Responsabilitatea şefului faţă de cuib este de ordin VICARIAL, de ordin reprezentativ-simbolic: el simbolizează VICTORIA. În rest, şeful este, şi el, un iniţiat-legionar. Dar ca şef, el se transcende pe sine, în GARANŢIA VICTORIEI MISIUNII CUIBULUI - şi, prin cuibul zborului spiritual, în GARANŢIA VICTORIEI MISIUNII NR..

“2 - LEGEA MUNCII: munceşte. Munceşte în fiecare zi. Munceşte cu drag. Răsplata muncii să-ţi fie NU câştigul , ci mulţumirea că ai pus o cărămidă la înălţarea Legiunii şi la înflorirea României.”

Şi MUNCA e un mijloc de negare şi anihilare a DEMONULUI ENTROPIEI. Munca oferă cadrul CONCENTRĂRII ŞI DISCIPLINĂRII SPIRITUALE A FIINŢEI UMANE. Asigură ritmicitatea existenţei cosmic-umane(“în fiecare zi - munceşte”). Asigură integrarea într-un ritm de solidaritate cu spiritele fraţilor de muncă.

“Munceşte cu drag” - oferă-ţi, prin gestul muncii, potenţialul de generozitate. DISTRIBUIE şi ORDONEAZĂ acest potenţial, devenit realitate a muncii - în funcţie de priorităţile spirituale ale momentului respectiv. Dovedeşte că poţi fi generos şi chiar fii generos - CA STARE DE NORMALITATE A FIINŢEI SPIRITUAL-UMANE. Nu munci pt. câştig(material) - adică, nu pt. promovarea exclusivă a dimensiunilor existenţiale ale corpului fizic - ci PT. TINE CEL TRANSCENDENTAL - pt. eul tău trancens, transpersonal, numit NEAM.

MIGUEL DE UNAMUNO spunea, gândindu-se la aspectul degradat al omului-exilat pe Pământ: “esenţa omului este lenea şi, împreună cu ea, oroarea de responsabilitate.” Aceasta este o rămăşiţă a EPOCII GABRIELICE - dar nu mai trebuie să fie valabilă pt. EPOCA MIHAELICĂ, spiritualizantă.

MUNCA-MULŢUMIRE este organizarea-disciplinarea-armonizarea fiinţei activ-spirituale, ÎN SCOP CONSTRUCTIV-SOTERIOLOGIC. Cu scopul divin, de recuperare a stării de paradis - de revenire la starea anterioară păcatului: STAREA DE ADAM-ÎNTRU-DUMNEZEU(deci, atot-activ şi atot-responsabil). Construcţia fiinţială, pe care o vizează CZC, prin MISTICA MUNCII - nu e o simplă construcţie fizică - ci construcţie prin care să se se srăvadă TRANSCENSA CONSTRUCŢIE, ARHITECTURA SACRĂ A ROMÂNIEI ÎNVIATE. Din acest perimetru aspaţial, al construcţiei spirituale - sunt alungate, sunt învinse definitiv ispita lenii şi cea a fugii de răspundere. Totul priveşte pe fiecare, ca într-un organism originar, perfect.

A se vedea raţiunile metafizice pt. care s-a construit CĂMINUL CULTURAL CREŞTIN - şi pt. care s-au înfiinţat taberele de muncă:

(PL, pp. 199-200)”Suntem singuri(n.m.: mereu, conştiinţa unicităţii-singurătăţii şi a responsabilităţii imense a misiunii solar-mihaelice, în mijlocul unui veac prea clar gabrielic...). Puterea de a ne croi o altă soartă şi acum ca şi mâine, nu vom găsi-o decât în noi. Trebuie să ne învăţăm cu această idee, că de la Dumnezeu şi până la noi nu mai este nimeni care să ne ajute.

De aceea, nu există altă deslegare decât a ne face singuri, cu braţele noastre, casa de care avem nevoie. Desigur, nici unul dintre noi n-am zidit case şi nici n-am făcut cărămizi. Înţeleg că ne trebuie în primul rând curajul de a sfărâma mentalitatea în care creştem noi, mentalitate care face pe tânărul intelectual să-i fie ruşine , de a 2-a zi , după ce a devenit student, să mai ducă un pachet în mână pe stradă. Ne tebuie curajul şi voinţa de a porni de la nimic(n.m.:”ex nihilo” - precum DEMIURGUL, când a proiectat-creat universul, exclusiv prin manifestare spirituală - “facerea mâinilor” nefiind decât tot expresie activ-spirituală, mâinile conţin SPIRIT!). Voinţa de a răsturna obstacolele şi înfrânge greutăţile(n.m.: CONSTRUCŢIA - ca şir de exerciţii metafizice şi exorcizatoare - în vederea întrezăririi, în plan fizico-metafizic - A CONSTRUCŢIEI METAFIZICE, ALCHIMICE, A nr).

Sau:

(PL,p. 201)”Prima noastră tabără de muncă a avut EFECTUL UNUI ÎNCEPUT DE REVOLUŢIE ÎN MENTALITATEA CURENTĂ(s.a.). Toată lumea din jur - ţărani, muncitori, şi , nu mai puţin, intelectuali - se aduna plină de curiozitate să ne

privească(n.m.:privirea ARENT-ÎNVĂŢĂTOARE, fixatoare a MODELULUI DE ACTIVITAE CONSTRUCTIVĂ VOLUNTARĂ, GENEROS-SPIRITUALĂ).Această lume era învăţată să-i vadă pe studenţi plimbându-se, eleganţi, pe Lăpuşneanu, sau cântând cântece de veselie în jurul meselor din berării, în ceasurile lor libere. Acum îi privea cum FRĂMÂNTĂ LUTUL CU PICIOARELE(n.m.: întoarcerea INTELECTULUI la spiritualitatea originar-demiurgică. Iată revoluţia: de la INTELECT-RAŢIUNE - la DEMIURGIE, ca act iraţional, supra-raţional, dar divin-constructiv), PLINI DE NOROI PÂNĂ LA BRÂU(n.m.: intelectul-raţiune îşi asumă, deschis, păcatul originar, care a secţionat fiinţa în două, jumătatea de jos fiind, metafizic, repartizată NOROIULUI-instinctualitate înjositoare), cum CARĂ APĂ DIN PRUT CU CĂLDĂRILE(n.m.: dublarea CREAŢIEI prin act de ABLUŢIE), cum STAU APLECAŢI PE SAPĂ SUB ARŞIŢA SOARELUI(n.m.: act de smerenie, în cadrul demiurgiei fertilizator-solare). LUMEA ASISTA LA SFĂRMAREA UNEI MENTALITĂŢI , STĂPÂNITOARE PÂNĂ ATUNCI: E RUŞINE, PT. UN INTELECTUAL, SĂ MUNCEASCĂ CU BRAŢELE, MAI ALES ÎN MUNCILE GREOAIE, REZERVATE ÎN TRECUT ROBILOR SAU CLASELOR DISPREŢUITE(n.m.:se asista, de fapt, la punerea în practică a preceptelor creştine: “cei smeriţi se vor înălţa” - şi “ora et labora” - roagă-te şi munceşte: munca spirituală este stimulată de temelia unei discipline , prin munca fizică echilibrată, făcută sub egida unei finalităţi superioare: refacerea SINELUI SPIRITUAL, numit metaforic: CASA NOASTRĂ).

Cei dintâi care au înţeles valoarea, din acest punct de vedere, a taberei, au fost tocmai cei din CLASELE DISPREŢUITE(n.m.: exerciţiu de re-armonizare-re-activare spiritual-socială, de jos în sus).

(...) Ei s-au simţit onoraţi şi poate AU ÎNTREZĂRIT ÎN VIITOR ZILE MAI BUNE PT. EI ŞI PT. COPIII LOR(n.m.: exerciţii de antrenare în starea de vizionarism a celor din zonele sociale curate - curate, prin onestitatea lor spirituală).

(...)Munceam plini de voie bună, de nădejdi, cu gândul că în curând vom avea: CASA NOASTRĂ(s.CZC)(n.m.: se exersează percepţia metafizică asupra SINEI SPIRITUALE, recuperate prin efort de concentrare şi disciplinare, prin acţiune concertată, ÎN SPIRITUL EUHARISTIC AL MUNCII. CASA NOASTRĂ = solidaritatea Neamului, întru finalitatea Învierii).

3 – LEGEA TĂCERII: vorbeşte puţin. Vorbeşte ce trebuie. Vorbeşte când trebuie. Oratoria ta este oratoria faptei. Tu făptuieşte: lasă pe alţii să vorbească..”(Şi în CSC, P. 12: “Se vor face exerciţii de tăcere complectă.”).

Concentrare fără tăcere nu se poate. Muncă fără concentrare nu se poate. Munca-rugăciune interioară - pt. aşteptarea Revelaţiei - şi pt. comunicarea, prin tăcere, către iniţiaţi, a Revelaţiei.

Se păstrează, astfel, tradiţii ancestrale, de sorginte orfico-pitagoreică - dar, bineînţeles , trecute prin experienţa apostolilor lui HRISTOS.

TĂCEREA= RESPECTAREA ŞI CONTEMPLAREA LOGOS-ULUI DIVIN, în acţiunea sa de transcendere. Operă de transcendere, la care participă şi iniţiatul-legionar. Se realizează, astfel, ACTUL DE TEURGIE-TEANDRIE: Dumnezeu+Om, în opera de Creaţie-Făurire Logos-ului pur: România Înviată. CE şi CÂND trebuie să vorbeşti: să voebeşti CONFORM Logos-ului Divin şi legilor sale - să vorbeşti CÂND Logos-ul tău se suprapune peste Lgos-ul Divin , în Logos-creaţie. LOGOS-UL DEGRADAT să rămână, mereu, înafara ta, ca obiect al viitoarei munci de exorcizare - până la exorcizarea totală: NR Înviat. Fapta-Logos=exorcizare progresivă, conformă cu

legile lui Dumnezeu-Creatorul. Făptuieşte în tine, tăcând. Făptuieşte, tăcând(adică: ACTIVAT MAXIM, din punct de vedere spiritual) - pt. transpersonalizarea ta - : Logos pur=Neam Înviat.

4 – LEGEA EDUCAŢIEI: trebuie să devii ALTUL(n.m.:transpersonalizarea este numită prin pronumele nehotărât ALTUL). Un erou. În cuib fă-ţi toată şcoala. Cunoaşte bine Legiunea.”

EDUCAŢIA este ritualul de transpersonalizare a eului fizic, egoist - în EUL GENEROS, AUTOSACRIFICIAL - deci, EROIC.

CUIBUL - e zona cea mai propice pt. pregătirea ZBORULUI SPIRITUAL TRANSPERSONALIZAT - zborul e, de fapt, metafora idelaă pt. transpersonalizare. De aceea, iniţiaticul mesaj din propoziţia imperativă: “Cunoaşte bine Legiunea.” Doar atmosfera spiritualistă a LEGIUNII ARHANGHELULUI SOLAR poate asigura etapele către zborul spiritual-transpersonalizare.

5 – LEGEA AJUTORULUI RECIPROC: ajută-ţi fratele căzut în nenorocire. Nu-l lăsa.”

Adică: ajungi la nivelul de transpersonalizare în care TU te vezi în EL - după vorba lui HRISTOS:”Adevărul adevărat vă grăiesc: cel ce primeşte pe cel ce-l trimit Eu, pe Mine Mă primeşte, şi cel ce Mă primeşte pe Mine, primeşte pe cel ce M-a trimis pe Mine” (IOAN, 13/20), şi afirmaţia buddhismului indian, încă neluminat deplin prin HRISTOS: “ta twam asi, tat aham asmi”=eu sunt tu, tu eşti eu. El - fratele, Dumnezeu care e “căzut-înstrăinat” prin tine - e HRISTOS care e”în nenorocire” metafizică-golgotică, din pricina încăpăţânării tale de a refuza spiritualizarea-transpersonalizarea. Trebuie să te identifici în orice frate-semen-camarad-Hristos Pătimitorul din fiecare din noi, pt. fiecare din noi. HRISTOS s-a răstignit din cauza încăpăţânării tale oribile de a refuza să redevii OMUL PARADISIAC.

“Nu-l lăsa.” - căci te părăseşti pe tine însuţi, lăsându-te demonilor. Prin FRATE(n.m.: alter ego al tău divin) te mântui pe tine, întru HRISTOS. Mântuirea e GLOBALĂ, NU INDIVIDUALĂ*65 [5] 66 [6] : aceasta este marea, superioara învăţătură creştin-ortodoxă(pe care protestanţii o resping, iar catolicii nu o mai respectă). Lasă ambiţia, superbia egoistă demonică, conform căreia nu-ţi pasă de ceilalţi, dacă se vor mântui sau nu. Ceilalţi nu sunt altceva decât TU - “tu “ transpersonalizat. NU EXISTĂ MAI MULŢI OAMENI, CUM NU EXISTĂ MAI MULŢI DUMNEZEI: ADAM e unul pe el mântuie-l - mântind, în tine, omenirea (MULTIPLICAREA este o iluzie demonică, adusă, ca şi moartea, prin păcatul adamic, pe Pământul Căderii). PRIN OMENIREA MÂNTUITĂ - CĂTRE SINEA (TA ???) MÂNTUITĂ.

“6 - LEGEA ONOAREI: mergi numai pe căile indicate de onoare. Luptă, şi nu fi niciodată mişel. Lasă pt. alţii căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai bine să cazi luptând pe drumul onoarei.”

Căile indicate ale mântuirii sunt CĂILE DIVINE: aceasta este CALEA ONOAREI. Calea transpersonalizării, vizând UNIREA CU HRISTOS. SUPREMA ONOARE o respecţi , respectând, în tine şi în tot ce faci, pe ei - alter ego-urile tale -

65 [5] *- FEODOR DOSTOIEVSKI, FRAŢII KARAMAZOV: “Fiecare dintre noi e vinovat de păcatele lumii întregi.”.

66 [6]

şi, dimpreună cu ei, pe HRISTOS. Nimic din ce faci către EXTERIOR să nu fie decât o gestualitate echivalentă cu cea CĂTRE INTERIOR: gestualitatea recunoaşterii, în tine, a lor, şi în ei(chiar rivali metafizici) să intuieşti, prin corectitudinea acţiunii transpersonalizatoare, pe HRISTOS.

ALŢII - sunt demonii ispitei. INFAMIA este ispita superbiei - trufia de a te afirma, de a învinge, a te reliefa - CU ORICE PREŢ. DAR FĂRĂ HRISTOS - EŞTI ILUZIE. Adică, eşti demon(căzut îb mraja iluziei trufaş-demonice). A CĂDEA LUPTÂND PE DRUMUL ONOAREI= A MURI ÎNTRU HRISTOS, PT. A ÎNVIA SPIRITUAL ÎNTRU HRISTOS. Victoria prin infamie - este CĂDERE ADEVĂRATĂ: DEMONIZARE. Cel care”câştigă” prin infamie - în mod automat, a trecut în tabăra metafizică a RĂULUI şi este ostaş al lui Satan.

Dimpotrivă: “CĂDEREA” ÎNTRU HRISTOS-ONOAREA= ÎNVIEREA SPIRITUALĂ, MÂNTUIRE ŞI TRANSCENDERE.

Iată cum limbajul lui CZC este unul iniţiatic-vizionar, în fiecare cuvânt, nu doar în fiecare frază. De luat aminte: “cărticica” aceasta este o BIBLIE tradusă în limbajul spiritual STRĂMOŞESC. (A nu se lua în considerare neologismele formale - ci conţinutul mesajului spiritual).Diminutivarea “cărticică” se referă la CZC, care este vicarul lui HRISTOS şi cel al ARHANGHELULUI pe Pământ - deci, marchează, prin diminutivare, supunerea şi ascultarea sa faţă de ARHEU, pt. a se putea, apoi, după pronunţarea Logos-ului - SĂ SE CONTOPEASCĂ CU CELE 2 ASPECTE ALE PATRONILOR SPIRITUALI: LOGOS-UL DIVIN - şi ARHEUL NEAMULUI.

*

d- DOUĂ GRIJI MAJORE

(CSC,p. 12)”Sunt 2 griji majore, în cuib:

I- Punctualitatea - şi

II- Inima bună. Deci:

I - PUNCTUALITATEA

“ Dacă şeful cuibului fixează şedinţa la ora 9, apoi toţi trebuie să-şi chibzuiască treburile în aşa fel ca să nu vie nici prea devreme, nici prea târziu.

Nimeni să nu facă pe altul să aştepte. LEGIONARUL TREBUIE SĂ FIE OM DE CUVÂNT.(n.m.:restaurarea Logos-ului Divin). Când a spus o vorbă, să se ţină în tocmai de ea. Ţara e plină de aceia care spun multe vorbe, dar nu se ţin niciodată de ele. Când promiţi ceva, gândeşte-te bine. Dacă tu crezi că nu poţi, spune verde, căci e mai frumos.”

Este manifestă grija pt. Logos-ul, înţeles ca ORDONARE şi ARMONIZARE - în cuib, pt. ţară - armonizare atât umană, cât şi cosmică. De fapt, umano-cosmică. TIMPUL trebuie revoluţionat, în esenţa sa. El nu trebuie văzut cantitativ, ci în calitatea lui semantică: TIMPUL CU ROST. SECUNDA, la fel de importantă , în calitatea ei spiritual-tamporală, cât şi ceasul, anul sau veacul. Nimic să nu fie mai devreme sau mai târziu - ci LA TIMPUL LUI, în timpul rostuit lui de Dumnezeu. Nu e vorba de LIPSA DE RĂBDARE a legionarului. Căci CZC îi învaţă, permanent, pe legionari, SĂ AIBĂ RĂBDARE ( să-şi înfrâneze şi coordoneze, adică, eforturile interioare, discenând clar

între INSTINCT JUVENIL şi MISIUNE SACRĂ), să nu se grăbească fără chibzuială şi rost - să aştepte timpul cosmic, rostuit de Dumnezeu, LEGIUNII SACRE. Ci e vorba că RĂBDAREA nu e VIRTUTE decât în relaţiile OM-NEAM, NEAM-DUMNEZEU, NEAM-MISIUNE, OM-MISIUNE A NEAMULUI. Altfel, în relaţiile interumane, AŞTEPTAREA ori PRIPEALA sunt ieşiri din timpul firesc, din ritmul natural, din ritmul rostuit de dumnezeu, existenţei cosmice.

În plus, “legionarul trebuie să fie om de cuvânt”: CUVÂNTUL trebuie întors la valoarea sa originară, de LOGOS DIVIN, creator şi ordonator al Lumii Pure, Armoniei Pure. A-ŢI ŢINE CUVÂNTUL înseamnă să-l respecţi pe DUMNEZEU-LOGOS-UL - şi să-i înveţi şi pe ceilalţi să privească, treptat, dincolo de cuvântul degradat, Logos-ul Divin - purificat şi purificator. Să te identifici cu propriul cuvânt ca Spirit Divin - înseamnă să-L percepi pe DUMNEZEU-CREATORUL ŞI ORDONATORUL LUMII.

A se observa discreta strecurare a funcţiei reglatoare, moderatoare, a şefului de cuib, în problema LOGOS-ULUI RESTAURAT: şeful fixează ORA - dar misiunea revine legionarului-novice sau legionarului –iniţiat - misiunea de a percepe şi înţelege măreţia şi profunzimea LOGOS-ULUI.

CUVÂNTUL CARE NU ARE ACOPERIRE SPIRITUALĂ ESTE REBUT AL LOGOS-ULUI - înseamnă premiză pt. continuarea situării fiinţei umane în MLAŞTINA MORALĂ. CUVÂNTUL, MORALA şi ORDINEA COSMICĂ devin, astfel, sinonime. Fără restaurarea Logos-ului, nu poate fi restaurată, MORAL, fiinţa umană. Fiinţa umană, nerestaurată moral - nu-şi poate împlini misinea faţă de NEAM. Adică nu poate trece în transpersonalitate şi nu poate deveni capabilă de autosacrificiul de tip cristic. A respecta Logos-ul înseamnă a-ţi recăpăta virtuţile cristice, virtuţile prin care poţi lua parte la opera de RESTAURARE MORALĂ A NEAMULUI - PRIN AUTOSACRIFICIUL PROPRIEI PERTSONALITĂŢI. Personalitate - care să renunţe la amânări, aşteptări etc. - şi să se înscrie în ritmicitatea modelului cristic: modelul cristic operează toate acţiunile de restaurare spirituală într-un anume RITM NECESAR COSMIC. De aceea, HRISTOS îl grăbeşte pe IUDA:”Fă ce ai de făcut mai repede!” - şi IUDA(întruparerea Satanei-Ispititor)*67 [7] 68 [8] însuşi se înscrie în ritmicitatea cristică. Atunci, oare, noi avem dreptul să fim inferiori, moral, lui IUDA-SATAN?

Promisiunea de FACERE(operare de tip cristic) trebuie să implice:

a- concentrarea spirituală pt. a realiza, interior, întru duh, modelul facerii,

b- pt. ca, din PLĂNUIRE spirituală, să fie trecut MODELUL, în FĂPTUIRE, efectivă, spirituală, ritmică.

Plănuirea şi făptuirea, prin RESPECTUL FAŢĂ DE LOGOS - pot deveni simultaneităţi de ordin magico-mitic.

67 [7] *- A se consulta art. Lui RUTH EWERTOWSKI : IUDA - TRĂDĂTOR SAU MARTIR?,în “Das Goetheanum”, nr. 15/8-IV-2001(Iuda ar fi întruparea lui Satan, care revine răzbunător, după ce fusese înfrînt în 3 rânduri, când îl încercase pe HRISTOS , cu probele întru slava materiei, la 30 de ani - şi trebuise să se declare înfrânt, în mod ruşinos).

68 [8]

Tot aşa, dacă nu poţi suprapune PLĂNUIRE peste FĂPTUIRE (în cotextul concentrării spirituale) - atunci, măcar, nu minţi, nu-ţi ascunde incapacitatea spirituală - nu-i înşela pe ceilalţi, în legătură cu capacitatea ta spirituală reală:”spune VERDE”(în spiritul regenerării Logos-ului) că nu poţi. Prin SINCERITATE - vei cruţa, de impurificare, Logos-ul. Nu-l vei spori în forţă, dar, măcar, NU-L VEI SLĂBI ÎN FORŢĂ, îi vei da şansa regenerării-reabilitării ulterioare. Nu-l vei pângări, contribuind la degradarea lui. Nu-L vei răstigni pe HRISTOS - ci vei considera UNICA LUI RĂSTIGNIRE drept suficientă şi revelatoare pt. REVOLUŢIA MORALĂ COSMICĂ.

SINCERITATEA LOGOS-ULUI este, după cum se vede, o problemă profund morală - adică o problemă cu implicaţii majore în RESTAURAREA FIINŢEI SPIRITUALE A NEAMULUI.

*

II - INIMA BUNĂ

“Legionarul când vine în cuib(n.m.:ca pasărea la sursa forţei ei de zbor-transcendere) trebuie să fie cu inima bună. Să nu pornească cu gând de sfadă, de răutate, căci în cuib n-are voie să se certe cu nimeni. Când legionarul va avea poftă de sfadă, să se bage între duşmani.

Lucrurile mari şi bune se fac cu inima bună, pt. că unde e inima bună acolo e Dumnezeu, iar unde-i inima rea, nici lucrul n-are spor. Toate merg pe dos. Despre omul care prăşeşte cu inima rea se zice că nici păpuşoii nu-i cresc pe ogor.”

Mereu, aceeaşi viziune metafizică şi, înacelaşi timp, de bun-simţ(de “gospodar instalat în absolut”, cum spunea E. CIORAN),în scrisul lui CZC.

RĂUTATEA, SFADA, ZÂZANIA, NEÎNŢELEGEREA - toate sunt elemente entropice - deci, sunt caracteristici ale zonei maleficului, de tip satanic.

INIMA BUNĂ înseamnă:

a- armonizarea interioară a fiinţei,

b- premiză pt. armonizarea cosmică, exterioară,

c- pulsaţia cosmico-umană optimă, pt. FACEREA(REFACEREA)MORALĂ a stării de spirit victorios-paradisiace.

CUIBUL PREGĂTIRII ZBORULUI SPIRITUAL trebuie, în esenţa sa, să pornească de la o PULSAŢIE RITMICĂ ARMONIOASĂ, vitală: orice sincopă a INIMII ZBORULUI produce despiritualizare - tradusă prin CĂDERE SPIRITUALĂ. De aceea, nu trebuie primit în CUIBUL PREMIZELOR DE ZBOR CA ÎNĂLŢARE spre Dumnezeu - nucleul malefic, care va produce PREMIZELE CĂDERII SPIRITUALE.

CEARTA(sfada) înseamnă distrugerea, din faşă, a misiunii sacre a cuibului: crearea premizelor UNIFICĂRII, solidarităţii spirituale, întru VERTICALA ZBORULUI SPRE ARHEITATE - întru Învierea Spirituală a Neamului.

“Când legionarul va avea chef de sfadă, să se baga între duşmani.” Foarte subtil, fără să jignească pe nimeni, CZC spune numele celui care(din punct de vedere metafizic) vine întru distrugerea CUIBULUI DE PREGĂTIRE A ZBORULUI

SPIRITUAL:”Tu eşti Iuda, tu eşti trimisul şi vicarul Satanei. Du-te între ai tăi, du-te şi fă-ţi slujba, du-te şi fii sluga Satanei.” Adică, ai măcar curajul (MINIM CAVALERESC, amintind de originea angelic-arhanghelică a Satanei) de a-ţi stăpâni pornirile de înşelare a semenilor - şi du-te în zona în care-ţi poţi dezlănţui instinctele distructive, în voie şi “legitim.” Ai puterea şi recunoaşte, pe faţă, că te delimitezi de zona BINELUI - nu induce în eroare. Uşurează eforturile de discernere ale OAMENILOR-OUĂ-PT.-PREGĂTIREA-ZBORULUI-SPIRITUAL. Să te ştim, măcar, la locul tău, bine definit, în zona RĂULUI. Să ne vedem faţă în faţă - noi, Legiunea Îngerilor - cu voi, Legiunea Demonilor(ori:demonizaţilor). Să ne cunoaştem, clar şi definitiv, duşmanul - şi să ne luptăm, în spiritul ONOAREI LUPTEI: “Nici adversarului nu-i vei face nedreptate”, spune, despre legionarul-iniţiat,CZC(CSC,p.33). “Va lupta cu el, îl va învinge(n.m.:metafizic), dar pe căile dreptăţii, ale moralei. Nu prin laşitate sau minciună.”

Am reluat aceste rânduri de mai sus, pt că mi se par de o maiestate aparte - şi pt. că, prin ele, se contrazice absolut orice calomnie la adresa LEGIUNII ARHANGHELUL MIHAIL, ca organizaţie teroristă,extremistă, de ucigaşi, de descreieraţi, bestii etc. etc. În fine, toată murdăria de care sunt capabili cei murdari ei înşişi, până în cele mai ascunse fibre ale fiinţei lor. Toată murdăria relei-credinţe - dar, mai ales, din păcate, a ignoranţei comode, lăfăite.

Lupta legionară este una PUR SPIRITUALĂ - chiar dacă, aparent, îmbracă şi forme de acţiune exteriorizată - şi,deci, logic, şi victoria va fi una pur spirituală. În esenţă. Chiar dacă exerciţiile legionare, prin logica lumii actuale, trebuie să se îndrepte spre corpul fizic, pt. a-l dizolva - ELE CONTINUĂ ÎN ŢINUTUL METAFIZIC AL FIINŢEI UMANE. A-I FACE DREPTATE ADVERSARULUI - înseamnă, de fapt, A-L ÎMPĂRTĂŞI, PE ADVERSAR, DIN LUMINA MORALĂ a învingătorului legionar în LEGIUNEA ARH. MIHAIL. Înseamnă a-i anihila tocmai starea(şi forţele) de adversitate(faţă de BINELE MORAL). Lupta adevărată va fi una ABSOLUT INVIZIBILĂ, în plan fizic. Se poate deduce aceasta şi din scuzele pe care CZC i le cere lui DAVID ŞAFRAN, în EVENTUALITATEA unor ABUZURI(derapaje spirituale, din păcate, inerente oricărei revoluţii, inerente în “focul” unei lupte care e dusă cu combatanţi care nu sunt totdeauna şi în profunzime continuă, INIŢIAŢI DESĂVÂRŞIŢI). Abuzuri constând în INSULTE8 confuzie între planul metafizic al luptei şi planul Logos-ului degradat): CZC consideră că acela dintre legionari care ar face astfel de abuzuri - n-a înţeles nimic din profunzimile creştinismului - şi, deci, s-ar descalifica şi ca legionar-novice. Singura scuză reală, pe care o găseşte CZC unui comportament-non-creştin, din partea unui combatant metafizic - este că ignoranţa BISERICII CREŞTINE(OFICIALE-INSTITUŢIONALIZATE) este mare - şi, deci, ignoranţa novicilor-legionari va fi şi mai mare.

Victoria este”pe căile dreptăţii, ale moralei” : ceea ce înseamnă că legionarul va fi drept şi va face dreptate, adică VA ÎNDREPTA: îl va determina(prin iluminare moral-spirituală) pe cel strâmbat de Satan, prin ispite multiple - să se îndrepte, cu Spiritul, către lumină - să se transfigureze. Dar transfigurarea duşmanului-adversar presupune ANTERIORITATEA ABSOLUTĂ A TRANSFIGURĂRII TRANSFIGURATORULUI. ÎNDREPTĂTORUL trebuie să fie el însuşi, şi în primul rând, MORAL. OM MORAL - adică OM ÎNDUMNEZEIT. SABIE NECRUŢĂTOARE - dar necruţătoare cu sinele său, în primul rând - pt. a-l transfigura în FORŢĂ ILUMINATOARE, din punct de vedere spiritual. Şi abia apoi, va putea să fie moral-necruţător cu RĂUL. Altfel, dacă nu va fi moral(iluminat spiritual)-necruţător - va fi doar un ucigaş. Adică, nu va fi legionar - ci va fi din tabăra Satanei.

Ne întoarcem la INIMĂ BUNĂ. Cel în care inima e bună - adică a primit Revelaţia, iluminarea spirituală - va face lucruri BUNE, conforme cu esenţa CONSTRUCŢIEI SPIRITUAL-DIVINE A LUMII. Cel cu INIMĂ REA( cu pulsaţie spirituală neregulată, contradictorie - deci, entropică) - va favoriza, şi în exterior, dar mai ales în CUIBUL PREGĂTIRII ZBORULUI SPIRITUAL - contradicţia, neregularitatea anti-armonică a vibraţiilor INIMII: “unde e inima rea, acolo s-a băgat diavolul.” Da, căci contradicţia este născută exact odată cu apariţia LUCIFERISMULUI, ca forţă de opoziţie, evoluând spre superbia nesăbuită, faţă de voinţa şi forţa divină. Diavolul-Lucifer, când se rupe de misiunea sa divină(aceea de a întări personalitatea, conştiinţa, voinţa de afirmare a forţelor spirituale umane) - îşi pierde FORŢA ŞI RAŢIUNEA CONSTRUCTIVĂ - şi devine factor entropic-distructiv:”unde este inima(n.m.: nucleul de pulsaţie, spre interior şi exterior) rea(n.m.: luciferizată-ahrimanizată), nici lucrul n-are spor(n.m.: adică, sunt anulate premizele VERTICALEI SPIRITUALE, ale ADEVĂRATEI CONSTRUCŢII - şi sunt stimulate forţele înşelătoarei, iluzoriei construcţii, demonicei stopări a construcţiei real-spirituale). Se produce inversarea demonică a semanticii lumii:” toate merg pedos.” Evident, Adevărul devine( aparent) MINCIUNĂ, iar RĂUL - pare a fi BINE. MORALA este abolită, IMORALITATEA devenind supremă forţă. Sau amoralismul(la fel, dacă nu MAI distructiv, pt. că n-are conştiinţa inversării semanticii lumii).

Axele lumii agrare(lume cristică), PĂPUŞOII, sunt atrofiate - se feresc, instinctiv, de a-şi dezvălui-revela esenţa vertical-spirituală(“păpuşoii...nu-i cresc pe ogor”) - faţă de satanizatul om care PRĂŞEŞTE(adică, SE PREFACE că prăşeşte, că purifică - dar, în realitate, sporeşte, esenţial-calitativ, BURUIANA DEMONICĂ, prin adăugarea , la ritmul brazdei-ogor, A PROPRIEI BURUIENI SPIRITUALE, interioare).

*

e- CELE NOUĂ PORUNCI LEGIONARE

Şira spinării spirituale a CSC o formează, după cum se vede deja şi se va vedea mai departe - CELE 6 LEGI FUNDAMENTALE(p.6), CELE 9 PORUNCI LEGIONARE(p.77), CELE 2 GRIJI(p.12) şi CELE TREI LEGĂMINTE(p.78) - alături de cele 3 PROBE INIŢIATICE(p.56) şi de ultimele 10 porunci, pt. nerătăcirea legionarului iniţiat, pe drumul său glorios spre ARH. NEAMULUI(pp.135-136).

Iată poruncile legionare(în nr. de 9: cifra 9 semnifică smerenia faţă de cele 10 porunci ale iniţierii finale - s-a lăsat, deci, un loc de respect şi umilinţă profund spirituală, prin diferenţa de 1, între 9 şi 10) - porunci care urmează, în mod firesc, afirmaţia de la p. 76, că”Din această mare luptă legionară va ieşi o nouă aristocraţie românească(s.a.). În cariera ei nu se va pune bază nici pe bani, nici pe avere, nici pe haine, ci pe calităţile sufleteşti, pe virtute, va fi o ARISTOCRŢIE A VIRTUŢII(s.a.).”

“1- Legionarul nu intră în polemică cu nimeni.” POLEMOS înseamnă RĂZBOI. Singurul război adevărat-eficient spiritual este, în viziunea lui CZC, războiul moral, contra forţelor RĂULUI. Restul - sunt vorbe goale, degradare a logos-ului divin - deci, întârziere a mântuirii-învierii neamului.

2-LEGIONARUL DISPREŢUIEŞTE LUMEA POLITICĂ ŞI NU STĂ DE VORBĂ CU EA.”

Nu conversezi cu Satan;cu Satan te lupţi, în câmpul metafizic, al moralei şi al spiritualităţii, în genere.Lumea politică e lumea STÂRPITURII MORALE - e amara şi definitiva constatare a lui CZC. De aceea(PL,p.189), CZC proclamă,în PL: “niciun tânăr

nu va mai intra pe poarta vreunui partid politic. Acela care se va duce, ESTE UN TRĂDĂTOR AL GENERAŢIEI SALE ŞI AL NEAMULUI(s.CZC). Pt. că el, prin prezenţa lui, prin numele lui, prin banul lui, prin munca lui, contribuie la înălţarea puterii politicianiste...” Iar “politicianismul infectează viaţa noastrănaţională(...)Coborârea infecţiei spre tineretul românesc însemnează nimicirea noastră şi victoria deplină a lui Israel.”(PL,pp. 188-189).

Dacă CZC A INTRAT ÎN Parlament, a făcut-o ca SUPREM INIŢIAT, care vine să înfrunte FIARA APOCALIPTICĂ LA EA ACASĂ, spre a o transfigura, prin exorcizara spaţiului imoral al politicii. Dar, atenţie: doar un iniţiat supram poate îndrăzni să înfrunte satanismul supram, fără a intra în pericolul de contaminare ahrimanică.

STÂRPITURA MORALĂ(politicianul român) este GOLEMUL GOLEMULUI: şi-a vândut, şi încă ieftin de tot, sufletul - vânzând, implicit, NR, către masoneria iudaică. Dispreţul trebuie dublat, atunci când legionarul se află faţă în faţă cu STÂRPITURA MORALĂ - dispreţ profilactic, exprimat prin întreruperea fluxului de comunicare, obturarea canalului de comunicare cu RĂUL( exprimat prin STÂRPITURA MORALĂ): trebuie să pui batista la gură şi la nas, ca atunci când treci printre ciumaţi - căci RĂUL e contaminant(dacă nu eşti deplin iniţiat întru BINE) şi trebuie(pt. novicele legionar) micşorat drastic factorul de risc. Trebuie menţinută şi dozată forţa spirituală, pt. a duce lupta până la capăt, până la esenţa RĂULUI - nu să oierzi energie sau să-ţi expui energia spirituală, spre a fi pervertită în ZĂDĂRNICIE - de către STÂRPITURA MORALĂ. Căci aşa s-ar întâmpla, dacă te-ai amesteca(neiniţiat deplin) în"”ărâţea porcilor"” - în politica trădătoare de Neam.

“3- Legionarul seamănă sămânţă bună în sufletele curate ale poporului.”

Iată misiunea: legionarul-iniţiat să-şi păstreze sufletul ca pe o SĂMÂNŢĂ BUNĂ, neîmbolnăvită de morbul contaminant al STÂRPITURII MORALE POLITICIANISTE - pt. ca sămânţa bună să se întâlnească cu şi să fecundeze sufletul curat al poporului. Aceasta nu înseamnă naivitatea de a crede că TOT poporul, fizico-spiritual vorbind, are sufletul curat. Dar misiunea legionarului-iniţiat este ca, prin exerciţii de concentrare spirituală, să capete puterea de illuminare(revelatorie), prin care să poată percepe acele ZONE CURATE, zone neatinse de RĂUL COSMIC al acestei lumi. Şi mai mult încă: legionarul-iniţiat, fecundând CURATUL cu BINELE, să sporească zona de CURAT şi de BINE - să transfigureze în LUMINĂ BENEFICĂ, lumina învierii - întreg Neamul.

“4 – Legionarul se întreabă în fiecare clipă: ce am făcut bun pt. România legionară.”

Nimic din ce FACE iniţiatul nu trebuie să scape de sub autocontrolul(permanent) al CONŞTIINŢEI şi al RESPONSABILITĂŢII. România Legionară - este echivalentul spiritual al NEAMULUI ÎNVIAT: este ţinta finală a Neamului. Ei bine, faţă de ACEASTĂ ţintă - şi faţă de NIMIC ALTCEVA, legionarul-iniţiat trebuie să-şi regleze “tirul” BINELUI-FAPTĂ. A face bine nu de dragul cuiva, sau pt. liniştirea de MOMENT a unei mustrări de conştiinţă: ci A FACE BINE în raport cu ţelul suprem, DE DEPARTE - şi totuşi, DEPARTELE, prin reglarea “tirului” faptelor bune, prin focalizarea, clipă de clipă, a conştienţei necesităţii FAPTEI BUNE(din punct de vedere metafizic) în raport cu NR - trebuie să devină ETERNUL APROAPE. Să devină identitatea dintre AUTOSACRIFICATUL(prin fapta de autosacrificiu) şi ŢINTA SPIRITUALĂ A AUTOSACRIFICIULUI: ROMÂNIA LEGIONARĂ, în care să domnească ARISTOCRAŢIA VIRTUŢII. ÎNTREBAREA fiecărei clipe trebuie transformată în FAPTA METAFIZICĂ BUNĂ A FIECĂREI CLIPE.

“5- Legionarul înseamnă pe răbojul lui pe cei păcătoşi pt. ziua de mâine.”

Nu ca să-i ucidă, nu face “liste negre”: dacă ar fi aşa, dacă purificarea ar putea fi făcută doar prin CRIMĂ - întrebarea ar fi de ce să nu-i “rezolve” pe păcătoşi ÎNCĂ DE AZI? - pt. a nu se ÎNRĂI mai mult, până MÂINE.

Evident, nu asta a gâmdit şi nu asta vre să spună înaltul metafizician CZC. El vrea să spună (şi spune, în limbaj esoteric,însă) aceasta:

Legionarul –iniţiat trebuie să fie VIZIONARUL, cel care percepe RĂUL înainte ca acesta să se materializeze brutal, sau să se infiltreze pervers - în zona BINELUI. RĂBOJUL este însăşi FIINŢA LEGIONARULUI, iar CEI PĂCĂTOŞI sunt chiar slăbiciunile sale proprii - pe care trebuie să aibă curajul să şi le taie adânc din suflet, să şi le extirpe din vreme. Trebuie să strângă forţă spirituală în răgazul PÂNĂ MÂINE - să strângă forţă spirituală PENTRU ziua de mâine - pt. ca MÂINE să nu devină ZIUA MÂNIEI DIVINE(DIES IRAE) - ci ZIUA ÎNVIERII NEAMULUI. Atenţie: nu e vorba de RĂZBUNARE - căci CZC spune clar: “înseamnă în răbojul LUI” - adică îşi reproşează LUI ÎNSUŞI, taie-crestează(opereză asupra RĂULUI şi introduce RĂUL sub stăpânirea NUMĂRULUI ORDONATOR DIVIN) fără milă, taie-crestează şi profilactic: taie locurile unde s-ar putea instala MÂINE(din pricina unei slăbiri de moment a vigilenţei spirituale), morbul RĂULUI.Cei din jurul lui HRISTOS sunt păcătoşi ŞI prin faptul că HRISTOS ÎNCĂ NU E HRISTOS: adică, nu şi-a asumat, încă, TOTAL, păcatele omenirii( nu s-a identificat total şi absolut soteriologic, cu păcătoşii) - în aşa fel încât doar RĂSTIGNIREA MIELULUI, pe Golgota, şi primirea MORŢII pt. a suprima MOARTEA(demonică) - este momentul suprapunerii lui HRISTOS8care se caută pe sine şi misiunea sa) peste HRISTOS-parte de neîmpărţit a SFINTEI TREIMI(HRISTOS care are DE LA ÎNCEPUT viziunea necesităţii soteriologice a CALVARULUI şi GOLGOTEI).

Până atunci, legionarul-iniţiat îi are pe conştiinţă pe cei păcătoşi. Le are păcatele lor de înfruntat şi de însemnat în RĂBOJUL LUI - ca pe propriile lui păcate(“fiecare dintre noi este vinovat de păcatele întregii lumi")”. Legionarul -iniţiat trebuie să aibă curajul de a-şi găsi PĂCĂTOŞII DE MÂINE(şi dintotdeauna) în RĂBOJUL LUI, în fiinţa lui: să-şi recunoască slăbiciunea - dar,în acelaşi timp, să şi sporească asprimea faţă de sine însuşi - să se “taie” pe sine, să se pregătească de euharistia şi răstignirea de sine: doar când RĂBOJUL va deveni CUMPLITA CRUCE A SUPLICIULUI TOTAL ASUMAT - atunci legionarul va fi LEGIUNE - Legiunea va fi NR, iar NR va fi NEAM ÎNVIAT (Neam care se identifică cu Lumina-Foc a Arhanghelului Său).

“6- Legionarul începe orice muncă cu gândul la Dumnezeu şiI mulţumeşte la ajungerea scopului urmărit.”

E clar, şi mai clar acum , cred - că porunca 5 era pur spirituală, esoterică. Pt. că, iată, porunca 6 vorbeşte despre MUNCA LEGIONARULUI ca trebuind să fie în permanentă relaţie cu DUMNEZEU şi cu SCOPUL URMĂRIT(DUMNEZEU şi SCOPUL URMĂRIT sunt 2 lucruri care devin sinonime, când Neamul este înviat spiritual). Muca legionarului nu e dinspre pământ către pământ - ci dinspre pământ către cer - pt. a readuce pământul la starea celestă (originară, paradisiacă). Etapele transgresării(transcenderii) pământului”meu”-Neam sunt marcate la împlinirea lor, prin mulţumirea către El: de fapt,

a- MULŢUMIREA e o confirmare a sacralităţii muncii legionarului, A SUBORDONĂRII MUNCII LEGIONARULUI FAŢĂ DE PLANUL GLOBAL-DIVIN - şi

b- MULŢUMIREA e şi o rugăciune subînţeleasă, implicită - pt. implicarea sacralităţii în lupta pt. dobândirea trepteim ulterioare de sacralitate A MUNCII(munca însemnând efortul spiritual, cu unic scop: ÎNVIEREA NEAMULUI-ROMÂNIA LEGIONARĂ-INSTAURAREA EPOCII MIHAELICE).

“7- Legionarul este disciplinat prin conştiinţa şi voinţa lui proprie.”

DISCIPLINĂ înseamnă CONCENTRARE SPRE MISIUNE 8care este, pt. NR, echivalentul lui DUMNEZEU - în limbaj terestru). Or, CREDINŢA ÎN DUMNEZEU, care să determine disciplina-concentrare, este un factor intrinsec muncii pt. împlinirea MISIUNII: ori ai CREDINŢĂ, şi atunci nu-ţi rămâne decât să-ţi şi foloseşti credinţa, pt. combustionarea etapelor de transcendere autosacrificială, pt. împlinirea misiunii-ÎNVIERE A NR - ori nu ai credinţă, şi atunci nimeni(decât Dumnezeu) nu-ţi poate da credinţă : eforturile ar fi doar MIMARE, PREFĂCĂTORIE - pt. că cel FĂRĂ CREDINŢĂ ( care creinţă implică voinţă proprie de efort spiritual şi conştiinţă proprie a ŢELULUI MISIUNII) nu vede nimic. SE PREFACE CĂ VEDE, îi înşală şi pe cei din jur, spunând că VEDE. Dar cei din jur, dacă au pecepţie metafizică, vor percepe falsitatea, non-spiritualitatea efortului - şi se vor depărta de ÎNŞELĂTOR. Iar ÎNŞELĂTORUL va rămâne singur şi supus rizibilului demoniac: demonul va râde copios de scălâmbăielile oribile ale celui care se preface a-l vedea pe Dumnezeu. “Disciplina”, “concentrarea” lui - nu vor fi decât jocul morţii spirituale.

Tu şi numai tu, omule, eşti cel care hotărăşti dacă primeşti în tine lumina, forţa de a-L vedea pe Dumnezeu şi a porni către El, eroic - ori, dacă nu primeşti această lumină.Puţini vor fi fiind SAUL-ii, aleşii mistici ai lui Dumnezeu, puţini vor fi întâmpinaţi de fulgerul şi vocea divină, pe vreun DRUM AL DAMASCULUI.Tu, omule obişnuit, pe care nu te aşteaptă( decât prin îndelungă iniţiere spirituală) DRUMUL DAMASCULUI, emai decent să te opreşti înainte de a porni - dacă presimţi că pornirea ta dezlănţuie catastrofe demonice, dacă simţi că nu ţi-ai căpătat puterea, prin iniţiere, de a duce drumul eroic-metafizic, până la capăt. Porneşte doar când simţi că poţi să cuprinzi în PORNIRE - DRUMUL ÎNTREG. Porneşte, deci, doar când TREBUIE să porneşti. Căci NECESITATEA PORNIRII o dă tocmai forţa spirituală acumulată - VOINŢA DE MÂNTUIRE. Măcar nu fă jocul (ruşinos şi grav compromiţător, pt. spiritul tău) al Satanei. Nu merge, când mersul tău ar fi spre satisfacţia Satanei.

Porneşti sau te opreşti(acumulând noi energii) - după câtă forţă spirituală simţi că ai. NU SIMULA - nu simula MERSUL, când, de fapt, spiritul tău STĂ. Căci simulacrul de viaţă spirituală te va situa în ipostaza de GOLEM. Şi vei deveni, astfel, volens-nolens, adversarul metefizic al lui Dumnezeu - deci, implicit, al LEGIUNII ÎNGERILOR - şi, jalnic, adversarul propriei tale naturi, al Sinelui tău.

“8 – Legionarul n-are teamă decât de Dumnezeu, de păcat şi de clipa în care puterile fizice ori sufleteşti îl vor scoate din luptă.”

Se poate vedea clar cât de firesc se completează poruncile între ele. Porunca a 7-a avertiza asupra simulacrului de viaţă spirituală(disciplină-concentrare). Porunca a 8-a îl avertizează pe cel care simte că n-are de ce simula - că, totuşi, calea către Dumnezeu este lungă, şi păcatele-obstacole(slăbiciunile spirituale-obstacole) - multe. Teme-te, omule, de pedeapsa lui Dumnezeu pt. încercarea ta de a-L înşela - dar teme-te şi de superbia ta, care neglijează mulţimea capcanelor satanice în calea spre Dumnezeu-Mântuirea Neamului. Capcane care sunt păcatele trufiei tale: prin ele, te vei istovi înainte de vreme, vei uita să-ţi dozezi eforturile, să-ţi împrospătezi forţele, privind, iar şi iar, din pas în pas, din etapă în etapă, către Dumnezeu-Ţintă şi către propriul tău spirit - să vezi cât de bine îţi relaţionezi SPIRITUL ÎNCORDAT PT.MISIUNE - cu

CAPĂTUL MISIUNII-DUMNEZEU. Lupta spirituală împotriva RĂULUI din tine este cea mai grea, este prioritatea absolută: cel care va reuşi să fie cu adevărat smerit, va păstra o justă raportare între spiritul său şi Spiritul Divin, în drumul spre contopirea acestora, în VICTORIE. Eroul, prin simpla lui prezenţă, spulberă toate premizele RĂULUI - căci eroul e contopit cu HRISTOS(în acţiunea sa) - şi calcă moartea cu moarte, desemantizând RĂUL.

EROUL va fi cel SMERIT şi TENACE, în acelaşi timp, UMIL METAFIZIC în faţa lui Dumnezeu, dar DÂRZ, DEMN şi NEÎNDUPLECAT în faţa Satanei: adică, ştiutor de propriile păcate (cât mai amănunţit şi mai lucid) şi având forţa şi voinţa de a înfrânge (TOT în amănunt, TOT cu răbdare infinitezimală9 obstacol-slăbiciune după obstacol-slăbiciune, păcar după păcat. Altfel, omule, ieşi din luptă - şi ieşirea din lupta pt. BINE te situează în tabăra Satanei: de-abia-i aşteaptă satan pe cei trufaşi,care s-au crezut eroi, înainte de a cunoaşte, pas cu pas, RĂUL - şi, pas cu pas, progresul spiritual spre BINE-DUMNEZEU.

SUNT PĂCĂTOŞI - PT. CĂ SUNT FALŞI EROI.

Să nu rămână cineva mirat de afirmaţia, făcută mai sus, precum că DUMNEZEU şi ŢINTA FINALĂ A NEAMULUI(scopul-misiune urmărit(ă) de Neam) sunt sinonime: căci care este ţinta finală a oricărui Neam viu spiritual - decât TRONUL DIVIN? Şi cei buni, NEAMURILE VII SPIRITUAL care şi-au îndeplinit misiunea, trecând prin toate încercările demonice - îşi vor încheia, la picioarele TRONULUI DIVIN, ciclul mistic: se reîntorc, întru Dumnezeul Unic şi Etern, recontopindu-se cu El. Cine înţelege acest vizionarism, înţelege şi semnul echivalenţei , pus între Dumnezeu şi Scopul (Ţinta) Final(ă) a Neamului. Iar cine va înţelege asta, nu va ieşi din luptă(atât timp cât va înţelege şi va acţiona în sensul acestei înţelegeri).

“9- Legionasrul iubeşte moartea, căci sângele lui va servi pt. plămădirea cimentului României legionare.”

Atenţie: Sângele LUI - nu al altora. Sângele AUTOSACRIFICIAL.

Evident, legionarul este cel care nu iubeşte MOARTEA SPIRITUALĂ (echivalentă cu satanizarea), ci MOARTEA FIZICĂ, RE-ÎNDUMNEZEIREA(prin re-naştere întru DUH-SPIRIT). AUTOSACRIFICIUL-SÂNGE este factorul(şi energia) coagulant(ă) către:

a- unitatea divină;

b- temelia paradisiacă;

c- construcţia-zbor, care transformă CUIBUL, din loc de pregătire pt. reînvierea spirituală - în ÎNVIERE SPIRITUALĂ EFECTIVĂ: prin jertfa-autosacrificiul din CUIB(al UNUIA sau al TUTUROR membrilor cuibului) - la Neamul înviat-transfigurat, numit ROMÂNIA EGIONARĂ. SÂNGELE INIŢIATULUI CRISTIC - se va uni cu SÂNGELE ETERIC AL LUI HRISTOS - şi, amestecate, se vor rostogoli, de pe Golgota Neamului, spre mântuire, asupra capetelor tuturor celor pregătiţi spiritual să primeacă acest sfânt botez de sânge-foc.

Planul(plănuire), prin autosacrificiul INIŢIATULUI CRISTIC, se transformă în PLĂMADĂ şi TEMELIE, pt. RE-CREAREA lumii divine.

*

f-CELE 3 LEGĂMINTE

(CSC,p. 78)Iată, acum, cele 3 legăminte(“Legionarul nu face jurământ” - adică, el nu ia în deşert numele lui Dumnezeu, nu contribuie la deprecierea Logos-ului divin - ci, prin legământ, SE LEAGĂ, într-o tăcere ritualică, de SPIRITUL-DUMNEZEU, făcându-se iarăşi una cu Dumnezeu):

“I- Primul legământ în faţa şefului de cuib şi a camarazilor.Este o manifestare a dorinţii de a deveni legionar.”

Nu e vorbă goală: legionarul simte că Dumnezeu îl iluminează , şi vine să caute calea de a ajunge la Dumnezeu - de a se transpersonaliza în NR:

“În mijlocul cuibului, cu braţul drept întins şi ţinând strâns în mână pânza micului drapel.

Camarazi,

1- În faţa şefului de cuib şi a voastră, cu mâna pe acest drapel, declar că doresc să devin legionar.

2- Cunosc cele 3 examene pe cari trebuie să le dau: AL SUFERINŢII, AL PRIMEJDIEI şi AL CREDINŢEI.

3- Voi fi alături de voi şi în ceasuri bune şi în ceasuri grele. Puteţi deci conta pe inima şi pe braţul meu.

4- Voi disciplinat de buna mea voie, convins că disciplina este legea fundamentală a oricărei organizări.

5- Mă voi feri să vorbesc pe la spate pe camarazii mei sau de a le critica ordinele şi dispoziţiile primite, acestea ducând la neînţelegere, viaţă grea, dezbinare.

6- Din primul moment ţin să declar: Nu voiesc nimic pt. mine nu urmăresc şi nu voi urmări să fac afaceri pe spinarea mişcării sau să-mi creez situaţii. Stau la postul ce mi se va încredinţa atâta vreme cât Şeful meu va crede că pot fi de folos(n.m.: de observat că legionarul este SANTINELA DE LA MARGINEA LUMII, de la poarta către lumea cealaltă. El vesteşte, prin forţa sau slăbiciunea sa, că poarta se deschide sau, dimpotrivă, se închide - şi atunci trebuie chemat un alt spirit legionar, care să probeze că poate ţine poarta deschisă, o vreme - sau chiar, ca CZC, o deschide pt. totdeauna. Santinela se schimbă când a obosit, sau în funcţie de alte zone de deschidere, spre lumea spirituală).

7- Nu voi face nici un fapt care să mă dezonoreze pe mine sau mişcarea.

8- Voi fi totdeauna corect şi mă voi purta cu multă bunăvoinţă faţă de toţi(n.m.: voinţă-bună, în raport cu adversarul: să-l exorcizeze de demon).

9- Voi fi însă mândru în vremuri aspre, în faţa vrăjmaşului(MÂNDRIA nu înseamnă TRUFIE - ci curaj, perseverenţă, demnitate, tenacitate).

10-Dacă voi greşi, VOI PRIMI PEDEAPSA CU SENINĂTATE(s.a.). Ştiu că legionarul când greşeşte, plăteşte(n.m.: adică, adună forţă spirituală reală, pt. a conştientiza slăbiciunea spirituală şi a o înlătura, pt. a înlocui simulacrul de forţă

spirituală-păcat, prin forţă spirituală tămăduitoare, înlăturând circumstanţele creatoare de păcat): răspunde, nu fugi de răspundere(n.m.: A RĂSPUNDE cu forţă spirituală REALĂ, activ-exorcizatoare a propriului sine şi a adversarului demonizat: aceasta înseamnă mărturia adevărată despre Dumnezeu).

Acesta este legământul meu în faţa voastră şi în faţa acestui mic drapel al cuibului nostru.”

“II- Al 2-lea legământ se face după 2-3 ani de luptă(n.m.: iniţiere spirituală, luptă cu păcatele-slăbiciuni spirituale proprii - dar şi luptă de exorcizare a RĂULUI EXTERIOR), în faţa şefului politic judeţean şi a întregii conduceri, în grup de cel puţin 50(n.m.. jumătatea lui 100=nr. creaţiei), cu solemnitate deosebită.

Camarazi,

Am străbătut un drum lung în viaţa legionară. Cunosc, deci, toate îndatoririle, toate greutăţile.

Mă leg, în faţa şefului nostru şi a voastră, de a lupta pt. triumful României legionare, în care cred ca în lumina OCHILOR(s.a.). Dumnezeu să ne dea binecuvântarea lui.

Se repetă de TOŢI(s.a.) cu glas tare, după şeful judeţean.”

După cum se observă, diferenţa dintre primul şi al 2-lea jurământ este extrem de profundă:

a- primul legământ exprima o dorinţă, o râvnă potenţială şi conţinea o luare la cunoştinţă, de ordin TEORETIC, de aspectul spiritual al vieţii legionare(privite, însă, încă DINAFARĂ);

b- al 2-lea legământ marchează o treaptă decisiv-superioară: este o MĂRTURIE asupra unui drum de iniţiere parcurs EFECTIV - şi este CUNOAŞTERE EFECTIVĂ. Iniţiatul treptei a 2-a îşi poate, acum, aplica SINGUR pedeapsa pt. slăbiciune(ca într-un feed-back spiritual): el vede, sau începe să vadă, IPOSTAZA TRANSPERSONALĂ: ROMÂNIA LEGIONARĂ, NEAMUL ÎNVIAT - deci, poate declara, sincer, CREDINŢA, ca vonţă de autosacrificiu, în favoarea entităţii divine NR - ca ipostază transpersonalizată a membrilor Neamului, TREZIŢI SPIRITUAL. De aceea, al 2-lea legământ nu-i mai aparţine individului-legionar:”se repetă de TOŢI, cu glas tare.” Cum s-ar zice: ale voastre dintru ale voastre ale Tale, Doamne, dintru ale Tale.

Urmează a 3-a treaptă de iniţiere prin legământ(LEGARE DE IPOSTAZA SFINŢITĂ A NR - ROMÂNIA LEGIONARĂ) - această treaptă marcând momentul transcenderii PĂMÂNTULUI-TRUP - în SÂNGELE ETERIC AL LUI HRISTOS - în NEAM ÎNVIAT ŞI CRUCE A ÎNVIERII. De fapt, preludiul desprinderii de chtonian şi inserţia definitivă în uranic este jurământul lui MOŢA-MARIN(CSC,p.132), chiar dacă MOŢA şi MARIN au murit DUPĂ ritualul SĂCUŞORULUI CU PĂMÂNT:

“Jur în faţa lui Dumnezeu,

În faţa jertfei voastre sfinte pt. HRISTOS şi LEGIUNE,

Să rup din mine bucuriile pământeşti,

Să mă smulg din dragostea omenească,

Şi pt. învierea neamului meu,

În orice clipă - Să stau gata de moarte,

JUR!”

Căci pregătirea pt. dăruirea către moarte, ca efect al iniţierii desăvârşite(transpersonalizarea, identificarea cu neamul înviat) este în strânsă legătură cu perceperea SÂNGELUI - din pământul marilor bătălii EROICE(tradus exoteric. TRANSPERSONALIZATOARE). Acest sânge eterizat(trecut, deci, în amestec cu sângele lui HRISTOS CRUCIFICATUL) e TEMELIA PĂMÂNTULUI: se operează, astfel,o inversare în semantica lumii - de fapt, se trece într-o nouă semantică - SEMANTICA CELESTĂ: rădăcinuile Pământului sunt în Cer - fiinţa umană e revoluţionată şi ca postură spirituală,căci ea nu se mai înalţă harnic, doar - ci se pogoară, plutitor-atârnătoare, din Cer, spre a mântui pământul NR. de aceea , atâta grijă şi minuţiozitate, atât în alegrerea locurilor transcense în SÂNGE CELEST( prin ipostazierea (tradus exoteric. TRANSPERSONALIZATOARE). Acest sânge eterizat(trecut, deci, în amestec cu sângele lui HRISTOS CRUCIFICATUL) e TEMELIA PĂMÂNTULUI: se operează, astfel,o inversare în semantica lumii - de fapt, se trece într-o nouă semantică - SEMANTICA CELESTĂ: rădăcinuile Pământului sunt în Cer - fiinţa umană e revoluţionată şi ca postură spirituală,căci ea nu se mai înalţă harnic, doar - ci se pogoară, plutitor-atârnătoare, din Cer, spre a mântui pământul NR. de aceea , atâta grijă şi minuţiozitate, atât în alegrerea locurilor transcense în SÂNGE CELEST( prin ipostazierea EROICĂ a spiritului uman-românesc), cât şi în raportarea despre locul exact de unde a fiost prelevat pământul (re)sfinţit prin sânge. Pasajul despre SĂCUŞORUL CU ŢĂRÂNĂ e precedat de precizarea “rupturii cu pământul”(transcenderea pământului prion sângele autosacrificial eroic9 - şi e urmat de 5 întrebări şi răspunsuri, ca ultimă probă de verificare a efectului exorcizator al SĂCUŞORULUI CU ŢĂRÂNĂ ETERIZAT, asupra iniţiatului(care, din acest moment, era legat indisolubil de o ALTĂ LUME: dacă efectul SÂNGELUI ETERIZAT se dovedea DEPLIN - iniţiatul devenea EROU ARHANGHELIZAT, adică asimilabil FĂPTURII DE FOC A ARHANGHELULUI NEAMULUI. Dacă, dimpotrivă, efectul SÂNGELUI ETERIZAT se exercită asupra unui FALS EROU, asupra unui vicar satanic - urmarea ar fi fost foarte gravă nu doar pt. vicarul satanic - care ar fi fost profund cutremurat, ca ars cu fierul roşu, de talismanul cristic al SĂCUŞORULUI - dar şi asupra Legiunii - care ar fi trebuit să-l exorcizeze pe trădătorul-înşelător: nu prin ucidere fizică - ci prin excluderea-carantina tuturor celor infectaţi demonic, dimpreună cu infectatorul: aşa se face că CZC dizolva, temporar, cuiburi întregi - aşteptând(de fapt, provocând), apoi, purificarea(exorcizarea) zonei întregi a fostului CUIB FALS - până când, în sfârşit, decidea ridicarea carantinei: proclama ridicarea unui nou, autentic mare spirit legionar, care să resfinţească locul - pământul ţării, spurcat de trădătorul-înşelător, de vicarul satanic).

“III-AL TREILEA LEGĂMÂNT - SĂCUŞORUL CU ŢĂRÂNĂ

Rămâne vechiul legământ cu săcuşorul (de ţărână) în faţa Şefului Legiunii”(n.m.: adică, în faţa Iniţiatului Deplin, care poate urmări efectul metafizic al contactului dintre talisman şi proaspătul lui purtător).

(CSC,p. 84)”Nu mulţi la număr, dar puternici prin credinţa noastră neclintită în Dumnezeu, şi în sprijinul Său, puternici prin hotărârea şi încăpăţânarea nostră de a sta neclintiţi în mijlocul oricărei vijelii, puternici prin deslegarea noastră de tot ce este

pământesc, fapt ce se manifestă prin dorinţa, plăcerea de-a o rupe în mod vitejesc cu pământul, srevind cauza neamului românesc şi a crucii”(s.CZC - n.m.: pare paradoxal ca această ruptură de pământ să fie proclamată tocmai în faţa ritualului SĂCUŞORULUI CU PĂMÂNT - dar, prin SÂNGELE EROIC - SÂNGE ETERIZAT - pământul s-a eterizat şi el, a devenit părticică a Paradisului, rezumat spiritual al Paradisului, pe care, purtându-l la gât, legionarul va simţi, permanent, legătura cu paradisul, îndemnul spre re-cucerirea paradisului).

Se observă, de către oricine, că spiritul lui CZC şi al Legiunii a depăşit total etapa CAVALERISMULUI TERESTRU - şi a evoluat definitiv spre CAVALERUL CRUCIAT CELEST, în cel mai pur, mai înalt şi deplin sens al cuvântului - în sensul epocii mihaelice: CAVALERII LUI HRISTOS - “deslegaţi complet de tot ceeste pământesc”, dezvoltând, în ei, plăcerea spirituală extatică “de-a o rupe în chip vitejesc cu pământul”: ei sunt CAVALERI şi CĂLUGĂRI - oastea cerească-arhanghelică a lui HRISTOS, luptând8 cu cutremur, revoluţionând fiinţa umană, DINSPRE PĂMÂNT SPRE CER - dar şi DINSPRE CER SPRE PĂMÂNT, dinspre starea de ARHANGHEL spre STAREA DE ÎNVIERE-MÂNTUIRE A NR. FRANCISCANISMUL lui CZC a învins definitiv, fiind dublată, astfel, forţa ofensivă a BINELUI, fiind ascuţită de 2 ori mai arzător SABIA DE FOC METAFIZIC, prin care iniţiaţii-cavaleri vor purifica spiritul NR, vor exorciza CHIPUL ISTORIC AL NEAMULUI,re-transformându-l în CHIPUL SPIRITUAL-ARHEIC AL NEAMULUI. Abia în această ipostază, INIŢIAŢII sunt sinonimi cu ALEŞII-CHEMAŢII LUI HRISTOS-DUMNEZEU, simţindu-se pe DRUMUL DAMASCULUI fulgeraţi, ca elită spirituală a NR, stăpâni asupra vârtejurilor-vijelii satanice entropizante: “Nu mulţi la număr, dar puternici prin credinţa nostră neclintită în Dumnezeu şi în sprijinul Său, puternici prin hotărârea şi încăpăţânartea nostră de a sta neclintiţi în mijlocul oricărei vijelii.”

(CSC,p. 85) - “SOLEMNITATEA DEPUNERII LEGĂMÂNTULUI

În marş, cântâbnd IMNUL LEGIUNII, ne-am întors la cămin. Acolo a avut loc duioasa solemnitate a legământului celor dintâi legionari.

PĂMÂNTUL STRĂMOŞESC

Această solemnitate a început prin amestecul ţărânii adusă depe mormântul lui MIHAI VITEAZUL(n.m.: ATENŢIE! Se începe sub semnul lui MIHAIL - ARHANGHELUL MIHAIL, vădit în voievodul de la 1600!) dela Turda, cu ţărâna din Mmoldova, dela Răsboieni, unde ŞTEFAN CEL MARE a avut cea mai grea bătălie a sa şi din toate locurile unde SÂNGELE STRĂMOŞILOR S-A AMESTECAT, ÎN CRUNTE BĂTĂLII, CU ŢĂRÂNA, SFINŢIND-O”(s.a.).

Se subliniază, prin această exprimare frazală a lui CZC, funcţia transfiguratoare, reîntemeietoare, la modul sacral, a SÂNGELUI EROIC, care transfigurează ţţărâna: prioritatea absolută a celestului-uranicului, asupra chtonianului, ca revoluţie spirituală-cosmică, prin implicaţiile ei la nivelul spiritului uman. Cei prezenţi la RITUAL şi primitori ai SĂCUŞORULUI CU SÂNGE ETERIZAT AL PĂMÂNTULUI - sunt CEI DINTÂI - adică, tot TEMELII: temeliile spirituale ale viitoarei ROMÂNII REÎNVIATE.

“Când se desfăcea pachetul cu ţărâna, înainte de a se turna pe masă, se citea scrisoarea din partea celui care a adus-o sau trimis-o”.

Ritualul conţine, deci, nu doar însumarea unor”certificate de garanţie”, ci CRONICA RE-ETERIZĂRII-RE-SFINŢIRII PĂMÂNTULUI NR - cronică obţinută nu

doar prin însumare temporală , ci printr-o transcendere- armonizare a TIMPULUI ISTORIC ÎN ETERNITATE - nu numai printr-o fixare a spaţiilor FAPTEI EROICE - ci printr-o transcendre-armonizare a faptelor în FAPTA DEMIURGICĂ , şi a spaţiilor - în PARADISUL, deocamdată ca “rezumat” al spaţialităţii sacre – al NR, ca Neam Înviat.

“ŢĂRÂNA DELA TURDA.(Scrisoare). FRAŢILOR!(n.m.. se subliniază, prinacest apelativ, solidaritatea prin SÂNGELE ETERIZAT). Am expediat ţărâna ce mi-aţi cerut-o. Asupra provenienţei vă asigur, întrucât am ridicat-o eu personal depe mormântul lui MIHAI VITEAZUL, eu am adus-o şi împachetat-o.”(n.m.: Autenticitatea EROISMULUI pretinde şi autenticitatea REVELAŢIEI EROISMULUI, a recunoaşterii LUMINII SÂNGELUI ETERIC, din pământ).

TURDA, la 18 Sept. 1927

Isaac Mocanu, prof. la liceul din Turda”

“ŢĂRÂNA DEELA RĂZBOIENI(Scrisoare)

Subsemnatul Corneliu Georgescu, avocat, am fost personal la Răsboieni(jud. Neamţ) şi am luat pământ de lângă monumentul ridicat pe locul luptei în care s-au sacrificat 10.000 de oşteni de ai lui ŞTEFAN CEL MARE.

7 Nov. 1927 Corneliu Georgescu”

Şi, tot aşa, de la : Sarmisegetuza, Călugăreni, Podul Înalt, Suceava, Cetatea Neamţului, Hotin , Soroca, Alba-Iulia(de unde a fost HORIA tras pe roată), de la Baia-de-Criş(de pe mormântul Eroului AVRAM IANCU), de la Roşcani(“unde a pierit de sete oastea lui ION VODĂ CEL CUMPLIT”), de la JIU, “unde au fost lupte cumplite”(primul război mondial), de la Mărăşeşti şi Mărăşti, Oituz şi Caşin (“unde au avut loc cele mai crâncene lupte în război între Germani, Unguri şi Români”), de la Prunaru , de la vest de Turtucaia(“unde au căzut mai multe mii de Români, înroşind ţărâna cu sângele lor”)...

“Inimile noastre au fost cuprinse de un adânc fior în faţa ţărânii strămoşilor şi părinţilor noştri, adormiţi pe câmpul de onoare cu arma în mână şi faţa la duşman, dela soldaţii lui Decebal, căzuţi sub ruinele Sarmisegetuzei, şi până la cei de azi, sfărâmaţi de obuzele dela Mărăşeşti şi Turtucaia.

Când 2 legionari s-au apropiat apoi şi au început să amestece cu sfinţenie această ţărână, în timp ce ceialalţi, salutând tot timpul cu braţul în sus(n.m.: punte uman-divină către solaritatea mihaelică), cântau din toate puterile inimii IMNUL LEGIUNII:

“Sculaţi Români la luptă, bate ora

Din urmă, pt. neamul românesc”etc.

Momentul a fost atât de înălţător şi atât de mişcător, încât nimeni dintre noi n-a putut să-şi stăpânească o lacrimă în colţul ochiului: era în câtecul acesta însuşi strigătul durerilor noastre, ale neamului românesc de azi, îndreptat către strămoşii şi vitejii cari de 2000 de ani au trăit pe aceste locuri. ERA ÎNSUŞI APELUL LA VITEJIE.(s.CZC)”.

Faţă de SÂNGELE DIN PĂMÂNTUL NR, divizat în săculeţe mai mici, împărţite fiecăruia, s-a săvârşit un legământ special, de tip exorcizator, constând în”lepădări” exorcistice)de Satan şi atitudini magico-mitice faţă de LEGIUNE şi NEAM - toate acestea exprimate în 5 întrebări şi tot atâtea răspunsuri ritualice unidirecţionate, de tip catihetic, radicale: DA, de 4 ori - iar în ultimul răspuns:NU:

“1-Te legi ca pt. Dreptatea Patriei primejduite să înfrângi dorinţele şi interesele tale personale? - Răspunsul:DA.

2-Recunoacând că stăpânirea jidanilor asupra noastră ne aduce pieirea sufletească şi naţională, te legi frate cu noi pt. apărarea, curăţirea şi desrobirea pământului strămoşesc? - Răspunsul: DA.

1- În această luptă te vei supune Legiunii Arhanghelul Mihail? - Răspunsul:DA.

2- Vei purta această ţărână cu elavie la pieptul tău? - Răspunsul: DA.

3- Şi nu vei pleca dintre noi? - Răspunsul: NU voi pleca.”

Apoi s-a dat un comunicat, ca rezumat exoteric, al semanticii actelor ritualice descrise mai sus.

g- OPERA DE PEDEPSIRE LEGALĂ-HRISTOS-LEGEA

Imediat următor pasajului cu SĂCUŞORUL DE ŢĂRÂNĂ - este pasajul referitor la TRIBUNALUL EXCEPŢIONAL, care”va chema în faţa lui şi va judeca pt. trădare de PATRIE(s.CZC - şi n.m.: :deci, trădare faţă de mistica profundă a SÂNGELUI-TEMELIE A NR):

a- Pe toţi jefuitorii banului public.

b- Pe toţi ce-au primit mită, înlesnind afaceri.

c- Pe toţi cei ce, călcând legile fundamentale ale ţării, au persecutat, au închis,au lovit în legionari sau în familiile lor. Orice funcţiune ar deţine, dela jandarm până la ministru, nimeni nu va scăpa acestei judecăţi.”

Acest tribunal nu va fi, în fapt, unul NOU - ci va fi TRIBUNALUL DREPTĂŢII, pur şi simplu - dar CU VOINŢĂ DE APLICARE A LEGII(IAR NU DE MUŞAMALIZARE, DE ÎNCĂLCARE SFIDĂTOARE A LEGII):pt. că, până acum, conducătorii(oculţi sau nu) ai ţării au sfidat , cu neruşinare şi cruzime de nedescris, LEGEA - legea, care are(teoretic, dar şi practic, ţinând cont de primele coduri de legi-legiuiri-porunci etc.de pe Pământ) SORGINTE DIVINĂ(acesta este şi motivul respectării, de către CZC şi legionarii-iniţiaţi, a sentinţelor - pt. că este PERFECT NEADEVĂRAT că CZC s-a ridicat şi a acţionat nelegal, ca un criminal etc.: dimpotrivă, el, CZC, este primul om din ţară care respectă LEGEA - ESTE PRIMUL OM DIN ŢARĂ CARE ATRAGE ATENŢIA ASUPRA NECESITĂŢII APLICĂRII LEGII - nu doar prin trăncăneli demagogice, ci în realitate). CZC AFIRMĂ REALITATEA SACRĂ A LEGII, CA CHIP AL LUI DUMNEZEU - şi numeşte clar operea de REÎNTRUPARE A LUI DUMNEZEU-DREPTATEA: OPERA DE PEDEPSIRE LEGALĂ.

Legea a fost, în sec.XX, mai ales, ocultată sistematic, a fost supusă înjosirii: s-au făcut tranzacţii murdare cu LEGEA-ORDINEA DIVINĂ. A venit ceea ce numeşte CZC: CEASUL PEDEPSIRII. Care, în mod greşit şi abuziv, a fost interpretat , de cei cu

rea-credinţă (dar şi de adevăraţii hoţi şi criminali ai ţării, care se ascund şi azi, sub strigătele de revoltă împotriva lui CZC şi LEGIUNII)drept”ceasul răzbunării”: NU.

ESTE CEASUL REVELAŢIEI LEGII, ESTE CEASUL ÎNTRUPĂRII LUI DUMNEZEU-LEGEA. LEGEA, UMILITĂ ŞI SCUIPATĂ DE TOŢI, LEGEA, CRUCIFICATĂ PE GOLGOTA NERUŞINĂRII POLITICIANISTE - VA ÎNVIA. VA ÎNVIA, CA LOGOS SACRU-ORDONATOR AL COSMOSULUI-NR:

(CSC,p..94)”Prea şi-au imaginat aceşti domni că Ţara Românească este moşia lor, că legile s-au făcur pt. ca să le calce ei în picioare şi că noi suntem argaţii de pe această moşie, pe cari să ne bată la spate cu biciul.

NAŢIUNEA ROMÂNĂ, CONŞTIENTĂ DE DREPTURILE EI, VA ÎNCEPE VIAŢA CEA NOUĂ PRIN OPERA DE PEDEPSIRE LEGALĂ(s.a.).

Acest ceas îl aşteptăm şi răbdăm (s.CZC - n.m.: aşteptarea mistică, a ÎNAINTE –MERGĂTORULUI IOAN BOTEZĂTORUL, care pregăteşte revelaţia botezului cu foc-Hristos).

Fără acest CEAS AL PEDEPSIRII nu este posibilă nici o refacere în această ţară(n.m.: într-adevăr, după procesul de exorcizare, orice om, deci şi Neamul-ipostaza transumană istorică - rămâne năuc: el trebuie reintrodus în ORDINEA-LOGOS DIVIN - altminteri, poate cădea uşor, din nou, pradă ispitelor şi infiltrărilor agresivului demon):”

Să rămânem înţeleşi: nu CZC face legea, sau ALTE LEGI - ci CZC revelează LEGEA. Arată cu degetul, că EXISTĂ! Nu este un JUSTIŢIAR, în sensul acelor VIGILANTES din VESTUL SĂLBATIC - ci un vizionar, un clar-văzător. Un revelator - dar , în primul rând : un om cu bun –simţ şi cu simţul dreptăţii, dezvoltat NORMAL .Nu”balcanic”. E vizionar - dar, în primul rând - VREA SĂ VADĂ, cu disperare: VREA SĂ VADĂ! Ceea ce alţii n-o fac: nu vor să vadă decât ce, şi dacă, şi cât le convine. Da, CZC este un iluminator sacru - dar asta pt. că aici, în Balcani, nu suntem învăţaţi, în ultimii 3-4 sute de ani, cu SACRALITATEA NATURALĂ A LEGII. Şi este aşa cum este el, CZC - pt. cei învăţaţi cu ORBIREA (voluntară sau nu) - pt. o lume lipsită de vederea contururilor legii, CONTURURILE ARMONIZĂRII LUMII(cât de frumoasă, dumnezeiesc de frumosă, trebuie să fi fost lumea, comparativ cu cea de azi, pe timpul voievozilor sfinţi, care aplicau LEGEA PĂMÂNTULUI, DREPTUL CUTUMIAR...). Lumea făcută de Dumnezeu s-ar sfărâma într-o clipă, dacă i s-ar aplica(să admitem absurdul...) legile sociale AŞA CUM SUNT ELE APLICATE ÎN REALITATE, AZI, ÎN “MODERNITATE”: ar crăpa universul, într-o clipă - dacă s-ar suspenda atât de nonşalant, prin ordin divin, Logos-ul-Legea, Armonia Cosmică. Ar dispărea în haos şi neant - dar, din fericire pt. cosmos, Dumnezeu nu este iresponsabil şi sinucigaş, ca omul social şi , mai ales, ca omul politic... Ca aceia pe care EMINESCU îi numea :”panglicari în ale ţării”...

*

h- JURĂMÂNTUL GRADELOR LEGIONARE

În faţa jertfei lui MOŢA şi MARIN, franciscanul şi revelatorul justiţiei sacre, CZC, ţine să reamintească natura temeliei NAŢIUNII ROMÂNE: autosacrificiul deplin şi senin - opus total egoismului materialist, născător de entropie, izvor al distrugerii totale şi definitive. Ţine să reamintească faptul că ELITA UNUI NEAM este ELITA SPIRITUALĂ, şi că obligaţiile acestei elite , SELECTATE DUPĂ SEVERE CRITERII SPIRITUALE(iar nu ridicată prin criterii ereditare, ori aleatorii) este, înainte de toate,

ELITA MORALĂ, ELITA DREPTĂŢII, ELITA AUTOSACRIFICIULUI, o elită cu puternice propensiuni vizionare şi soteriologice:

(CSC,pp. 133-135)”Iubiţi camarazi,

Ori de câte ori am fost în faţa unei jertfe legionare, mi-am spus: Ce îngrozitor ar fi, ca pe sfânta jertfă supremă a camarazilor să se instituiască o castă BIRUITOARE(s.CZC), căreia să i se deschidă porţile către viaţa afacerilor, a loviturilor fantastice, a furturilor, a îmbuibărilor, a exploatării altora.

Deci, au murit unii, pt. ca să slujească poftelor de îmbogăţire, de viaţă comodă şi desfrânare, ale altora.

Iată, acum, ne-a adus Dumnezeu aici, în faţa celei mai mari jertfe pe care putea s-o dea mişcarea legionară.

Să punem INIMA, FRUNTEA ŞI TRUPUL(s.a. - n.m.: forţa creatoare-întemeietoare este cea a INIMII: ea este sprijinită pe gândire-frunte şi pe întruchipările-trupuri) lui Moţa şi a camaradului său Marin - temelie NAŢIUNII ROMÂNE. Fundament peste veacuri pt. VIITOARELE MĂRIRI ROMÂNEŞTI(s.a. - n.m.: privirea vizionară a lui CZC este stimulată tocmai de REALITATEA AUTOSACRIFICIULUI GENEROS, întruchipată de cei 2 martiri ai crucii: MOŢA ŞI MARIN).

Să punem deci pe Moţa şi Marin bază viitoarei elite româneşti, care, ea, va fi chemată să facă din neamul acesta, ceea ce abia ÎNTREZĂREŞTE MINTEA NOASTRĂ(s.a. - n.m.:evoluţia spirituală, în epoca mihaelică, va îmbrăca forme pe care, cei neevoluaţi, tributari materialismului pozitivist al epocii gabrielice, nu le pot nici măcar imagina, presimţi).

Voi, care reprezentaţi primele începuturi ale acestei elite, să vă legaţi PRIN JURĂMÂNT, că vă veţi comporta în aşa fel, încât să fiţi CU ADEVĂRAT ÎNCEPUTUL SĂNĂTOS(s.CZC - n.m.: CZC simte nevoia să încalce propriul precept, acela ca legionarii să nu facă jurăminte, ci legăminte: dar ocazia este prea intens-emoţională şi mult prea gravă , schimbătoare de crug al existenţei lumii româneşti - pt. a nu provoca cele mai abisale forţe cereşti arhanghelice, din cei prezenţi, pt. a-i fixa pe aceştia în eternitatea Logos-ului Divin, îndreptaţi-juraţi pt. totdeauna, şi cu misine de a-i îndrepta-jura, din generaţie în generaţie, pe toţi oamenii NR), de mare viitor al elitei române, că veţi apăra întreaga mişcare legionară, ca ea să nu alunece pe căi de afaceri, de lux, de trai bun, de imoralitate, de satisfacţie a ambiţiilor personale sau poftelor de mărire omenească.

Veţi jura că aţi înţeles, că deci nu mai există nici un dubiu în conştiinţa d-voastră că ion Moţa şi Vasile Marin n-au făcut uriaşa lor jertfă pt. ca noi câţiva de azi sau de mâine, să ne îmbuibăm de bunătăţi şi să benchetuim pe mormântul lor. Ei n-au murit ca să biruim prin jertfa lor o castă de exploatatori, PT. A NE AŞEZA NOI ÎN PALATELE ACESTEI CASTE(s.a. - n.m.:CZC atrage atenţia asupra posibilităţii schimbării ştafetei între satane - asupra posibilităţii satanizării, a continuităţii RĂULUI, prin neveghe spirituală), continuând exploatarea ţării şi a muncii altora , continuând viaţa de afaceri, de lux, de destrăbălare.

În cazul acesta, biata mulţime a Românilor, prin biruinţa nostră, ar schimba doar firma exploatatorilor, iar ţara stoarsă şi-ar încorda sleitele puteri ca să suporte o nouă categorie de vampiri(n.m.: mistica sângelui are şi aspectul

reversibil:VAMPIRISMUL distructiv al CALITĂŢII SACRE A SÂNGELUI - în locul eterizării, soteriologice, a SÂNGELUI –IISUS) care să-i sugă sângele: adică noi.

O, Moţa, tu n-ai murit pt. aceasta.Jertfa ta ai făcut-o pt. neam.

De aceea, veţi jura că aţi înţeles , că a fi ELITĂ LEGIONARĂ (s.CZC) , în limbajul nostru nu înseamnă numai a lupta şi a învinge, ci înseamnă: PERMANENTA JERTFIRE, ÎN SLUJBA NEAMULUI, CĂ IDEEA DE ELTĂ ESTE LEGATĂ DE IDEEA DE JERTFĂ, DE SĂRĂCIE, DE TRĂIRE ASPRĂ ŞI SEVERĂ A VIEŢII, că unde încetează JERTFIREA DE SINE, acolo încetează elita legionară(s.CZC)”.

Întrerup, puţin, citatul din CZC. Oare nici aceste CUVINTE EPOCALE să nu te fi convins, pe tine, cititorule de bună-credinţă, că CZC a fost trimis pe Pământ cu MISIUNE? Ce measaj mai clar vrei, oare, cititorule de bună-credinţă, decât acesta: “A FI ELITĂ LEGIONARĂ NU ÎNSEAMNĂ NUMAI A LUPTA ŞI A ÎNVINGE.” Deci, legionarii, în viziunea lui CZC, nu au dreptul la luptă obişnuită - şi, evident, nu au dreptul nici la o victorie ca oricare - nu au dreptul la victoria asupra omului fizic, cu alte cuvinte. Care sunt, atunci, lupta şi victoria, permise legionarului, în viziunea lui CZC? Iată care - şi, citind această revelaţie, descoperă-te smerit, cititorule de bună-credinţă:”PERMANENTA JERTFIRE ÎN SLUJBA NEAMULUI - IDEEA DE ELITĂ ESTE LEGATĂ DE IDEEA DE JERTFĂ, DE SĂRĂCIE, DE TRĂIRE ASPRĂ ŞI SEVERĂ A VIEŢII - UNDE ÎNCETEAZĂ JETFIREA DE SINE, ACOLO ÎNCETEAZĂ ELITA LEGIONARĂ. Unde sunt, oare, îndemnurile la crimă, ale “monstrului”-CZC? Unde e “descreierarea “ legionară? UNDE? În îndemnul ca, aceia dintre aleşii-selectaţii spiritual, care alcătuiesc elita legionară, să fie permanent gata să-şi dea propria viaţă pt. NEAM? În îndemnul ca, acela care se simte în stare să intre în viaţa legionară, să renunţe la orice atracţie-ispită terestră - să se autojertfească, să ducă o viaţă de desăvârşită sărăcie materială, de autocontrol permanent al forţelor sale spirituale, pe care să le strângă, ca să le pună, total şi necondiţionat, în slujba NEAMULUI ARHANGHELIC? Dar, oare, nu asta ar trebui să fie misiunea oricărui om, aparţinând oricărui popor - faţă de neamul său, faţă de patria sa? Ce e anormal? E anormal să te pui în slujba Neamului tău, cum cere, legionarilor săi, CZC - sau e anormal să-ţi trădezi şi să-ţi batjocoreşti Neamul care te-a născut? CZC este anormal - ori noi, oamenii, de o bună bucată de vreme, activăm , parcă, într-un somn urât, un somn răvăşit de furioase forţe necurate? Ce altceva conţine epocalul mesaj al lui CZC decât că trebuie să ne hotărâm, cât mai curând , şi fără şovăială - să nu mai slujim demonii , care se infiltrează în noi, prin slăbiciunile noastre - ci să-L slujim pe Dumnezeul Normalităţii? CZC, SPIRITUL ÎNDREPTĂTOR, ne verifică veghea, sufletul - ne întreabă. Ne întreabă, de pe poziţia unui om SIGUR treaz spiritual, dacă vrem să ne continuăm coşmarul devastator şi cumplit de steril - sau vrem să ne trezim şi să începem să conlucrăm cu creatorul Divin, la cosmica lucrare a fiinţei noastre adevărate, frumoase, rodnice.

Alege, trebuie, în numele lui Dumnezeu, să alegi, între aceste 2 variante de opinii, de poziţii - nu doar faţă de TREZITORUL-CZC, ci faţă de însuşi BUNUL DUMNEZEU - bunule cititor!

Reluăm citatul din CZC:” Vom jura, deci, că vom lăsa, prin jurământ, urmaşilor, să vină să jure la mormântul lui Moţa şi Marin, pe următoarele condiţii esenţiale ale elitei, pe care noi înşine jurăm:

1- Să trăim în sărăcie, ucigând în noi poftele de îmbogăţire materială.

2- Să trăim o viaţă aspră şi severă, cu alungarea luxului şi îmbuibării.

3- Să înlăturăm orice exploatare a omului de către om.

4- Să jertfim permanent pt. ţară.

5- Să apărăm mişcarea legionară cu toată puterea nostră, împotriva a tot ce ar putea s-o ducă pe căi de compromisuri sau de compromitere, sau împotriva a tot ce ar putea să-i scadă, măcar, înalta linie morală.

Moţa şi Marin,

Jurăm!”

Ce-ar fi de zis, despre acest jurământ, la căpătâiul martirilor crucii şi ai NR, Moţa şi Marin, jurământ făcut de CZC?

Multe şi puţine. De voi zice multe - voi întuneca puritatea de cristal a logos-ului lui CZC. De voi zice puţine - puţini vor simţi măreţia de Himalaye a acestui discurs - a fiecărui cuvânt, stors din spiritul comun:CZC-NEAM.

Vor fi destui care să zică: aşa-i că legionarii i-au moşit pe comuniţţşti? Uite colo : “înlăturarea exploatării omului de către om”.

Da. Şi ce-i cu asta? Ce simţiţi fals în afirmaţia lui CZC? Dacă alţii, comuniştii, au transformat adevărul - într-o lozincă penibilă - de ce sunt legionarii de vină? Dacă alţii, comuniştii, n-au respectat un comandament divin - şi AU EXPLOATAT(pe când spuneau că nu exploatează) naivitatea, curăţia , dorinţa de credinţă, dreptate şi visare ale omului, şi l-au corupt, şi l-au făcut , din mincinos - şi mai mincinos, din ticălos, şi mai ticălos, din neglijent veghetor de Logos - rău-credincios, pervertitor de Logos - de ce ar fi de vină, mereu, “ţapii ispăşitori” ai Neamului - legionarii?

Omul a fost făcut de Dumnezeu , în ziua a 6-a, ca o privire atotînglobatoare şi armonizatoare a Creaţiei - privire din parte lui Dumnezeu. Unde ar mai fi loc de DUMNEZEU-DREPTATEA - dacă cel creat de El ca o cunună armonizatoare a Creaţiei - s-ar înstrăina de sinele său spiritual într-atâta, încât ar face praf coroana Creaţiei - scindând-o într-un infinit şir de ABELI şi CAINI - şir în care,mereu, invariabil, CAIN l-ar ucide, moral şi fizic, pe ABEL? Căci ce este EXPLOATAREA OMULUI DE CĂTRE OM - decât VAMPIRISM, “cainizare” a lumii, întoarcerea pe dos a semanticii mistice, generoase, a SÂNGELUI ATOTMÂNTUITOR?Cărui om de bun-simţ i-ar surâde ideea satanică a schizofreniei sociale şi fiinţiale umane+

Poate celor de la revista “22”, şi, în special, d-lui SORIN ALEXANDRESCU, cel care vorbeşte de “schizofrenia legionară” - ruptura dintre vorbă şi faptă. Nu: doar comuniştii au trădat sinergia dintre vorbă şi faptă, în cazul exploatării omului de către om - în schimb, legionarii au fost “cumplit de corecţi” - ireal de corecţi “impunând un mod de viaţă care întrece rezistenţa românească”, remarca CIORAN, poate pe bună dreptate, în multele cazuri de manifestare a spiritului românesc; precis - nu în toate - căci au fost, şi mai sunt încă mii de români, care au trăit şi trăiesc curat, corect şi sever legionar.

Eu le-aş spune acestor domni şi doamne de la “22”(sau doamne şi domni - căci de internaţionalişti ce sunt, nici sexul nu şi-l mai ştiu şi nu şi-l mai respectă, măcar şi ca semn-pecete a lui Dumnezeu): în ţara în care s-ar SPUNE astfel de vorbe, şi aceste vorbe ar fi şi traduse în realitatea acţiunii, a practicii sociale - în acea ţară va fi , de-a pururi, sufletul meu. Şi pt. că astfel de vorbe nu s-au putut spune şi transpune

în faptă decât în ţara în care m-am născut, şi ţara aceasta a cunoscut visul şi aproape trezirea întru LEGEA ONTOLOGICĂ MIHAELIC-LEGIONARĂ - şi ţara aceasta se numeşte, din întâmplare ori nu - ROMÂNIA - în această ţară va fi, de-a pururi, sufletul meu. Şi socot că ţara unde se pot spune astfel de vorbe, în care să se şi creadă cu sfinţenie, cel puţin de către unii locuitori ai ei - este o ţară sfântă.

Căci sufletul meu, ca şi sufletul oricărui om cinstit(sau care vrea să fie şi să rămână cinstit) , nu poate să nu simtă forţa reziditoare a MORALEI.

O ţară în care un mare spirit a gândit ziditor, a simţit ziditor, mai ales - şi, apoi, a spus astfel de vorbe, cărora, prin magie sfântă, le-a găsit şi perechea necesară a faptelor - nu e o ţară de schizofrenici, ci, dimpotrivă, o ţară a supremei concentrări spirituale, a supremei revelaţii - este o ţară binecuvântată. A fost, şi va mai fi binecuvântată. SORIN ALEXANDRESCU şi compania sunt miopi - dar dacă şi-ar încorda un pic privirile - ar putea zări, pe ţărmurile ţării unde s-ar instaura O ASTFEL DE ELITĂ SPIRITUALĂ, AUTOJERTFITĂ ÎN ORICE VORBĂ SAU ACT - nu nebuni - ci Paradisul. Dar, pesemne, dumnealor preferă Paradisului - orbirea. E mai comod să nu trebuiască să faci deosebirea între lumină şi întineric. Poţi dormi mai mult. Şi-ţi poţi permite să-i înjuri pe cei care-s treji - şi vor să te trezească şi pe tine.

“Să trăim în sărăcie”. Pt. cei cu “proprietatea sacrosanctă”(domnii liberali, în special - dar s-au molipsit şi “socialiştii” de la aceasta inepţie) - e scandalos şi... pueril. Nu: “proprietatea pământească a omului” e o invenţie , o iluzie - şi nicidecum nu-i “sacrosanctă” : nici “sacră”, nici “sanctă”... Căci omul nu are nimic - NIMIC - pe lumea aceasta - decât nădejdea în Dumnezeu. Îl are, deci,pe Dumnezeu - asta e “proprietatea sacrosanctă” a omului! Singura PROPRIETATE REALĂ(deci, SFÂNTĂ - adică, şi “sacră”, şi “sanctă”...) este DUMNEZEU. SĂRACUL LUI DUMNEZEU - se intitulează, şi ESTE - CZC . Şi-i îndeamnă pe toţi legionarii să fie rezonabili, şi să recunoască această stare de fapt - singura REALĂ, ne-iluzorie, ne-mincinoasă, ne-primejdioasă: căci poate să devină nu doar primejdioasă, ci de-a dreptul criminală poziţia-condiţia omului pe Pământ - tocmai prin luarea iluziei drept realitate şi a nedreptăţii drept dreptate - adică, prin nesocotirea stării de fapt, instituite de Dumnezeu pe Pământ. Proprietatea omului, singura reală - este Paradisul-Dumnezeu - cu condiţia ca omul să şi ştie acest lucru. E cea mai minunată proprietate, incomparabilă cu nimic din iluziile materiale de “proprietate”: spre această MIRIFICĂ PROPRIETATE - omul , cât o fi el de rău, tot jinduieşte(cu condiţia să nu fie total stricat la minte) - năzuieşte, mai pe ascuns ori mai vădit, mai cu voinţă ori mai “călduţ” şi amânător - dar, odată şi odată, trebuie să ajungă la PROPRIETATEA SA, fiind, mereu, istoriceşte, în drumul de recuperare a Sinelui Paradisiac-Real. Sinea Dumnezeiască a Omului.

*

i- CELE 10 PORUNCI

Numărul de 10(zece) dat poruncilor din finalul acestei cărţi de reguli şi exerciţii de iniţiere sacră, întru duhul arhanghelic al NR - marchează faptul că CZC se adresează(acum , după parcurgerea esoterică a lucrării, de către cititorul care era NOVICE , la începutul LECTURII ACTIV-INIŢIATICE A CĂRŢII) unor INIŢIAŢI. CSC are, deci, funcţie iniţiatică, la modul mitico-magic: parcurgând activ-spiritual paginile cărţii, făcând efortul spiritual al profundei înţelegeri - parcurgi(citind activ-magic), de fapt, etapele-trepte ale iniţierii spirituale.

(CSC,p.135) “Cele 10 porunci de care să se ţină legionarul pt. a nu se rătăci de pe drumul său GLORIOS(s.a.) ÎN ACESTE ZILE(s.CZC) - de întuneric, de urgie şi satanică ademenire. Pt. ca să ştie TOATĂ LUMEA (s.CZC) că noi suntem legionari şi rămânem legionari, până în VEACUL VEACULUI(s.CZC).”

Titlul-introducere e un rezumat al drumului şi scopul iniţierii spiritual-mihaelice.

De observat mai atent această formulă de introducere la cele 10 porunci(date iniţiaţilor): aceste 10 porunci sunt înseşi LUMINA, CALEA ŞI ŢINTA, totdeodată ( căci ele feresc de rătăcire, pe cel care, deja, prin iniţiere, are în el strânse forţele spirituaale pt. a vedea LUMINA, CALEA ŞI ŢINTA): ACESTE 10 PORUNCI sunt ecoul sufletului legionar, căci ele dublează, ÎN ETERNITATE, spiritul iniţiat-legionar. Drumul legionarului este deja GLORIOS - deci, prin iniţiere, leginarul este, deja, EROU, OM NOU, OM-SPIRIT - s-a supus transpersonalizării în NR. Atunci, la ce mai folosesc, şi cui, cele 10 porunci, dacă legionarul este, deja, EROU GLORIOS? Rostul lor este dublu:

a- ele sunt adresate nu omului-erou, ci ETERNITĂŢII EROICE. Până şi îngerii păcătuiesc - aceste porunci vin de la un nivel sacral superior, de la NIVELUL ARHANGHEL(SPIRITELE FOCULUI).Aceste 10 porunci asigură, deci, CONTINUITATEA ÎNTRU ETERNITATE a stării eroice, sub semnul SPIRITELOR FOCULUI. (Şi, în definitiv, câţi eroi magnifici nu au căzut în prăpastie, într-un moment de oboseală - s-au rătăcit şi au fost înghiţiţi de fiare, în codrii obscurităţii sinistre, s-au scufundat şi înecat în mâlul mlaştinii, abandonând, o clipă, lupta cu incertitudinile noroiului - ori, pur şi simplu, au îmbătrânit, nu s-au mai putut împotrivi iluziei-timp, iluziei-moarte? Poruncile acestea sunt pt. ca eroul să fie ca soarele de pe cer, NR să fie ca soarele de pe cer, ţara să fie ca soarele de pe cer : ETERN, ca ochiul mihaelic al lui Dumnezeu).

b- Ele sunt adresate, ca o parolă divină, neiniţiaţilor - ca o provocare întru ETERNITATEA FOCULUI: “să ştie toată lumea că noi suntem legionari şi rămânem legionari, până în veacul veacului” - adică: voi, nehotărâţilor rămaşi pe dinafara FOCULUI MISTIC, să nu uitaţi nici o clipă că Dumnezeu există, că Focul mistuitor-renăscător(iniţiatic) este în mijlocul vostru, lângă voi. Oricând, puteţi să vă aruncaţi în el, arzându-vă trupul fizic, renunţând la/desprinzându-vă de poverile-slăbiciuni(şi pofte) ale trupului fizic. Ca-n jurământul –poem eroic al legionarilor MOŢA-MARIN: “Jur să rup din mine bucuriile pământeşti(n.m.:care sunt trecătoare,amăgitoare, deci neeficiente spiritual)/Să mă smulg din dragostea omenească(n.m.: şi să trec în regim de transpersonalitate, în dragostea cerească, atotmântuitoare, autosacrificială)/ Şi pt. învierea neamului meu/În orice clipă ,/Să stau gata de moarte(n.m.: este definiţia cea mai clară a stării autosacrificiale a legionarului-iniţiat, a eroului transpersonalizat, conştient că singurul său rost este misiunea învierii NR).

Avertismentul asupra SATANISMULUI, ca ţintă permanentă de luptă cu sinele(slab) şi, deci, cu ispitele:”în aceste zile de întuneric, de urgie şi de satanică ademenire”(sunt resturile EPOCII GABRIELICE, luate în stăpânire de forţele ahrimanice şi pervertite, corupta adânc) - subliniază, încă o dată şi necesar, ALARMA, ca stare permanentă a eroilor glorioşi: încă n-a venit ziua sfântă a apocatastazei, a luptei finale cu RĂUL - dar fiţi permanent pregătiţi pt. ea, vegheaţi în vederea venirii ei - nu cumva să păţiţi ca apostolii din GRĂDINA GHETSEMANI. Căci Hristos s-a răstignit, o dată, în trup fizic, din pricina nevegherii oamenilor în contra Satanei-entropie - să nu se mai răstignească, o dată, ŞI în trupul eteric(“de glorie”). Trupul eteric trebuie să fie CĂMAŞA DE MOARTE(vezi ECHIPA MORŢII) şi de ÎNVIERE(prin NR) a apostolilor-legionari.

1- NU CREDE în nici un fel de informaţii, de veşti, de păreri despre mişcarea legionară, citite în orice foaie ar fi, chiar dacă pare naţionalistă, sau şoptite la ureche de agenţi, sau chiar de oameni de treabă.”

Nu e un anticrez autentic(“nu crede”), ci este ştiinţa înalt-spirituală a DISCERNERII SATANICULUI, ademenitor la FALSA CREDINŢĂ - ascuns îndărătul formelor MIMETIC-CRISTICE, iar nu esenţial-cristice.

“Legionarul nu crede decât în ordinul şi cuvântul şefului său.

Dacă acest cuvânt nu vine, înseamnă că nimic nu este schimbat şi că legionarul îşi merge în linişte drumul său înainte.”

Există, acum, prin anterioara iniţiere, un DRUM ÎNAINTE, pe care legionarul-iniţiat merge”în linişte”(adică, în total echilibru cu sinele său divin şi cu creaţia divină).

Iniţiatul-legionar are un CREZ unic, greu dobândit, prin probele SUFERINŢEI, PRIMEJDIEI ŞI CREDINŢEI.Din această poziţie de sacralitate, el trebuie să formuleze un ANTICREZ exorcizator: NU CREDE - în aproximările şi relativizările satanice, ca presiuni exercitate asupra unicului Logos divin. NU CREDE în LITERĂ(“veşti-păreri citite în orice foaie ar fi, chiar dacă pare a fi naţionalistă”) - ci în DUHUL LEGIONAR(inconfundabil, pt. adevăraţii iniţiaţi-legionari), în DUHUL SFÂNT, care adie deasupra Neamului, vestind învierea. Satana e forţa CENTRIFUGĂ, el e forţa RELATIVIZATOARE, e forţa NĂUCIRII(prin desemantizare sau invers-semantizare a lumii): el, Satan, este ŞOAPTA(care te derutează, te ademeneşte, te smulge din postul tău de arhanghel păzitor-veghetor - aproximează şi relativizează SUNETUL PLIN AL LOGOS-ULUI DIVIN).Mesagerii Satanei pot avea chipuri şi chiar inimi onorabile(“oameni de treabă”) - căci Satan poate ademeni şi transforma în aparenţe onorabile, chiar “sacre”, orice entitate.Poate lua chiar FORMA lui HRISTOS. Însă el, Satan, NU POATE CREA(ci doar ILUZIONA ). Creatorul tău, iniţiatule-legionar, este doar DUMNEZEU, şi, prin DUMNEZEU, Maestrul(Şeful) tău spiritual, care a lucrat cu duh divin, pt. a te transfigura: ŞEFUL LEGIONAR.

Doar LOGOS-UL MAESTRULUI SPIRITUAL este lumină din lumina LOGOS-ULUI DIVIN - dovadă a fost şi este transfigurarea ta. ORDINUL său este ORDINUL –LOGOS, forţa ordonatoare a spiritului tău, năucit de forţele contradictorii-satanice - CUVÂNTUL său este CUVÂNTUL CREATOR-RECREATOR.

“Dacă acest cuvânt nu vine, înseamnă că nimic nu este schimbat” - deci, dacă o altă adiere a Logos-ului ordonator şi creator de adevăr nu vine - nu schimba nimic din ceea ce A SCHIMBAT DEJA duhul dumnezeiesc în tine: orice schimbare înafara Logos-ului divin - e schimbare întru satanizare - cu toate consecinţele ei nefaste, cu reverberaţii cosmice, în DESTINUL NEAMULUI.

2- “DĂ-ŢI SEAMA BINE pe cine ai în faţă. Şi cântăreşte-l cum trebuie, şi când este un inamic care vrea să te înşele, şi când este un prieten prost, pe care l-a înşelat mai înainte un inamic.”

Cel ce s-a iniţiat cristic este şi trebuie să fie un CUNOSCĂTOR DE OAMENI - căci trebuie să fie un CREATOR DE OAMENI SPIRITUALI. Nu poţi crea, nu-ţi acordă Dumnezeu forţa Duhului Său - dacă nu-ţi păstrezi puterea de discernere fundamentală: aceea asupra BINELUI şi RĂULUI. Şi , mai cu seamă, asupra BINELUI FALS - binelui înşelător, purces de la Satan .Legionarul-iniţiat este un CÂNTĂRITOR DE SPIRITE - cu o sensibilitate extremă la oscilaţiile talerelor cântarului. Căci

CÂNTĂRIREA este, de fapt, SCRUTAREA VIZIONARĂ A CALITĂŢILOR SPIRITUALE ALE OBIECTULUI UMAN SCRUTAT. La fel de periculos ca inamicul(ba, mai periculos chiar, prin forţa de ademenire-înşelare) este PRIETENUL PROST, “pe care l-a înşelat înainte un inamic” - căci PRIETENULUI PROST i-au fost blocate traseele spirituale - şi i-au fost inversate sensurile acţiunii: el devine GOLEMUL GOLEMULUI,”cal troian” potenţial, infiltrat în zona BINELUI ADEVĂRAT-DIVIN.

“3- PĂZEŞTE-TE ca de o mare nenorocire de omul străin, care te îndeamnă să faci ceva. El are un INTERES(s.CZC) şi voieşte sau să-şi facă INTERESUL(s.CZC) prin tine, sau să te COMPROMITĂ(s.CZC)în faţa celorlalţi legionari.”

INTERESUL egoist, demonizat - şi COMPROMITEREA-înstrăinarea de solidaritatea cu BINELE-CENTRU DIVIN - iată cele 2 forţe cu care te atacă OMUL(METAFIZIC) STRĂIN.

Omul străin - ESTE CEL STRĂIN DE duhul divin. Legionarul-iniţiat este, cum s-a spus la porunca 2, un cunoscător, cu discernământ perfect, al Duhului Divin - pe care trebuie să-l recunoască în oameni. Când nu-l recunoaşte, trebuie că a recunoscut tendinţa inversă. Tendinţa satanică. OMUL STRĂIN înseamnă: GOLEMUL, formă căreia, prin puterea scrutător-vizionară pe care i-a dart-o iniţierea, legionarul a detectat-o că-i lipseşte spiritul - este, deci, FORMĂ GOALĂ, străină de zona spiritului divin. Dacă ai “face” după ordinul GOLEMULUI - de fapt, ai des-face, ai pierde zona BINELUI CREATOR. Golemul vrea să-l transforme pe adversarul –legionar în GOLEM - Golemul are această misiune de la alt Golem - sau direct de la Satan:”el are interes(n.m.: metafizic –demonizant, prin care l-ar atrage pe legionarul neatent, înapoi, dinspre spirit spre LUT) - şi voieşte sau să-şi facă INTERESUL prin legionar( să-l golemizeze, comandându-i să distrugă, negator, BINELE), sau să-l compromită pe legionar în faţa celorlalţi legionari(n.m.: adică să-i fure aura spiritual-divină, căpătată prin efort spiritual - şi să-i răpească, astfel, semnul de recunoaştere de către ceilalţi camarazi-fraţi întru duhul divin).

Singura acţiune conformă cu Logos-ul divin este fie cea purceasă din interiorul-Logos divin(ordinul-ordonare, dinspre zona ŞEF SPIRITUAL), fie cea conformă cu structura spirituală proprie legionarului - structură transfigurată, în urma îndelungului proces de iniţiere sacrală(“iniţiativa ta proprie” - conformă cu firea transfigurată a legionarului).

“4 - DACĂ vrea cineva să te ademenească sau să te cumpere: Scuipă-l între ochi.Legionarii nu sunt nici proşti, nici de vânzare.”

Din nou, violenţa metafizică. În limbaj exoteric, traducând limbajul esoteric al lui CZC:”a scuipa între ochi - înseamnă, paradoxal, nu a jigni-umili, ci a boteza-ilumina sacral pe cel orb(orb spiritual):”Botează-l pe diavol!” - sau iluminează-trezeşte ochiul al 3-lea, cel mistic, dintre ochi - în cazul unui om-orb. Cel care crede că-l poate cumpăra-tranzacţiona pe HRISTOS, este un orb spiritual: nu se recunoaşte pe sine ca UN NOU IUDA. Iuda a fost util ATUNCI, la RĂSTIGNIREA CORPULUI FIZIC CRISTIC. Dar legionarul ştie, soteric, că funcţia lui Iuda este îndeplinită O SINGURĂ DATĂ, pt. vecie - deci, nu esteIGNORANT - nu e “prostul” care s-ar învârti în cercul inutilităţii, sub cuvânt că n-ar sesiza reperele esenţiale ale drumului spiritual. Pe de altă parte, nici el, iniţiatul, care urmează modelul lui HRISTOS, nu are dreptul la superbia de a-l înlocui pe HRISTOS, autotranzacţionându-se în lumeaerie, fără a avea, însă, forţa lui Hristos de a transforma tranzacţia în transcendere globală, a umanităţii, iar MATERIA-MOARTE - în NEMURIRE. A TE VINDE, ca iniţiat, e un păcat supram: înseamnă să abdici de la

modelul HRISTOS - transformându-te în umbra trufaşului(dar neputinciosului) LUCIFER:

a- prin anularea, în tine, a modelului-HRISTOS(treci în zona răului veşnic tranzacţionar);

b- prin pretenţia de substituire, prin sinele tău uman, a lui HRISTOS( refuzând urmarea-imitarea lui HRISTOS, eliberarea-dizolvarea în HRISTOS).

“5- FUGI de cei ce voiesc să-ţi facă daruri.”

Cel care n-a fugit de probele iniţiatice mortale şi transfiguratoare - are dreptul să FUGĂ DE FALŞII CRIŞTI: cei care au pretenţia( şi vin cu ea spre tine) că-ţi pot spori spiritul - când spiritul tău a fost, deja , adus la forma divină, prin iniţiere: Nu e alt dar decât harul divin, decât SFÂNTUL DUH, care s-a coborât, spre iluminare spirituală, în iniţiat. Dăruitorii DE DUPĂ această transfigurare - sunt falşii dăruitori, sunt falşi HRISTOŞI - sunt ispititorii satanici. “Nu primi nimic” - căci ţi s-a dat TOTUL.

“6 – ÎNDEPĂRTEAZĂ-TE de cei ce te linguşesc şi te laudă.”

Nu cădea în capcana preţuirii tale de către tine însuţi: autoadmiraţia. Căci ea e sesizată, imediat, de linguşitorii satanici, care te vor frânge în două, te vor entropiza: o parte din tine ar mai vrea să meargă spre UNICA ŢINTĂ - cealaltă, însă, ar zăbovi în preajma oglinzilor multiplicator-entropice.

Fapta ta este ÎNAINTE ŞI MEREU ÎNAINTE - spre DUMNEZEU. Orice oprire în faţa oglinzii linguşelii şi laudei - este oprire pe drumul către unirea cu DUMNEZEU(şi cu neamul tău înviat) - este pierdere a ŢINTEI-DUMNEZEU.Este SUPERBIA-PĂCAT DE MOARTE:”îndepărtează-te” - mergi “liniştit pe drumul înainte”. Acolo este DUMNEZEU-SINELE TĂU DIVIN - şi nicăieri în altă parte.

“7 – UNDE sunteţi numai 3 legionari - trăiţi ca fraţii între voi: UNIRE, UNIRE şi iar UNIRE.

Sacrifică tot, calcă-te pe tine în picioare, cu toate poftele şi cu tot egoismul din tine, pt. această unire. Ea, UNITATEA, ne va da biruinţa.

Cine este contra unităţii, este contra biruinţei legionare.”

Spune HRISTOS(Matei, 18-20):”Căci unde sunt 2 sau 3 adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu, în mijlocul lor.”

Deasupra tuturor păcatelor, deasupra păcatului ignoranţei, deasupra păcatului superbiei( şi autoadmiraţiei schizoide) - este cel mai teribil şi mai greu păcat: DEZBINAREA, supunerea la entropizarea satanică.

Această poruncă 7 - se leagă esoteric de porunca 6: MERGI CĂTRE UNITATEA CU DUMNEZEU. Unde vezi semnul lui DUMNEZEU - SFÂNTA TREIME (3 legionari= 3 iniţiaţi= semnul simbolic pt. cele 3 ipostasuri ale divinităţii) - acolo trebuie să fii tu, într-acolo te îndreaptă, SFINTEI TREIMI JERTFEŞTE-TE, întru UNITATEA SUPREMĂ ATOTBIRUITOARE. Pe tine, personal, egoistul, rătăcitorul - abstrage-te înb UNITATEA TRANSPERSONALĂ A SFINTEI TREIMI (“calcă-te pe tine în picioare, cu toate poftele şi cu tot egoismul din tine”).

De 3 ori UNIRE - întru SFÂNTA TREIME DIVINĂ ŞI UNITARĂ ÎN ABSOLUT. Unitatea –Dumnezeu este BIRUINŢA - dar şi singura garanţie a BIRUINŢEI, a transfigurării OMULUI FIZIC în EROU SPIRITUAL. Cine nu pricepe principiul negentropic al lui Dumnezeu - face zadarnică, pt. sine şi pt. cei ce-l ascultă în jur - IDEEA LEGIUNII. Căci IDEEA LEGIUNII este ideea SFINTEI TREIMI UNITARE. Legiunea este simbolul , pe Pământ, al UNITĂŢII DIVINE. Legiunea este imaginea lui Dumnezeu pe Pământ. Legiunea este Misiunea lui Dumnezeu pe Pământ, acţiune în materia omului predispus la spiritualizare.

Suprema opoziţie faţă de păcat, suprema atitudine legionară: SOLIDARITATEA ÎNTRU BINE, întru DUMNEZEU-BINELE. Expresia acestei atitudini suprem-benefice este RUGĂCIUNEA, prin care toţi legionarii îşi leagă între ei spiritele, şi spiritele lor - de Dumnezeu.

Frontul Rugăciunii nu poate fi spart şi învins de nimeni.

“8 – NU-ŢI VORBI DE RĂU camarazii. Nu-i pârî. Nu şopti la ureche şi nu primi să ţi se şoptească..”

Din nou: refuză entropia Satanei - Şoptitorul - şi solidarizează-te întru Dumnezeu, cu fraţii tăi întru Spirit.

Din poziţia ta de EROU SPIRITUAL, nu respinge unitatea, nu te crede TU - unitatea: TU eşti transpersonalizat în Dumnezeu-Unitatea. De aceea, nu ai dreptul să-i respingi pe alţii, care vin spre UNITATE, sub cuvânt că UNITATEA, deja, prin tine, a fost împlinită. Împlinirea unităţii divine, împlinirea FRONTULUI DIVIN AL BINELUI - este ştiută doar de Dumnezeu - şi de nici un om. Este taina lui Dumnezeu SĂ FIE DUMNEZEU. Nu e taina nici unui om. Nu entropiza Logos-ul - căci te entropizezi pe tine, te satanizezi pe tine - şi tot ce-ai împlinit prin “dharma” spirituală ( efortul de concentrare spirituală şi purificare spirituală) , prin lunga şi greaua iniţiere - se spulberă în zădărnicie.

“Nu şopti la ureche şi nu primi să ţi se şoptească” - TU nu mai eşti “ureche “ - ci eşti “STĂPÂNUL AUZULUI” , fiind abstras în Logos-ul Divin. Logos-ul Divin este superior oricărei URECHI şi oricărei GURI. Odată ajuns la unitatea spirituală - nu mai fă deosebirea între URECHE şi GURĂ (una lăsându-se încântată-amăgită, cealată încântând-asmăgind) - căci ambele sunt arbitrare în Logos-ul Divin Unitar.

Să accepţi PÂRA - înseamnă să crezi că există judecată şi înafară de legile lui Dumnezeu ( şi de reflectarea lor în legile umane), înseamnă, deci, să-L judeci TU pe DUMNEZEU înafară de Dumnezeu. Dumnezeu, care a chemat către El, întru El, şi pe alţii decât pe tne. Să-L judeci pe Dumnezeu - înseamnă să-I negi dumnezeirea.

Iată ce spune CZC (CSC,p.38), în legătură cu DESUNIREA/vs/SOLIDARITATEA:

“Ei (legionarii) vor merge UNIŢI CHIAR PE UN DRUM RĂU (GREŞIT).( N.m.: CZC spune, de fapt, că Adevărul şi Binele sunt entităţi divine transumane: de aceea, ele pot fi descoperite de omenire pe orice DRUM SPIRITUAL - adică, pe orice drum pe care OMUL ÎŞI DOVEDEŞTE SPIRITUALITATEA: nu există DRUM GREŞIT - ci LIPSĂ DE SPIRITUALITATE A MERGĂTORULUI DE DRUM . Iar spiritualitatea poate fi dovedită prin calitatea ei cristică. SOLIDARITATEA, EROS-AGAPE).

PT. CĂ DRUMUL CEL MAI RĂU ESTE DESUNIREA (s.CZC).

Pe când altfel şi în IAD (s.CZC) dacă ar merge trupa legionară, de va fi unită, va învinge tot iadul şi se va întoarce pe urmă , înapoi învingătoare (n.m.: ca şi Moarte - şi Răul erste demonic, deci iluzoriu: acolo unde este CREDINŢĂ, acolo unde este HRISTOS –Iubirea, Eros-Agape - acolo dispare Răul –Iad - căci dispare iluzia, şi este dezvăluită esenţa divină, dar pe care noi, orbii spirituali, “desuniţi”, o ignorăm: PARADISUL).

(...) Toţi într-un gând şi într-un suflet.”

“9 – NU TE SPERIA dacă nu primeşti ordine, veşti, răspunsuri la scrisori, sau dacă ţi se pare că lupta stagnează. Nu te ALARMA(s.CZC), nu lua lucrurile în tragic, căci Dumnezeu este deasupra noastră şi şefii tăi CUNOSC(s.CZC) drumul cel bun şi ştiu ce vor.”

Abstras în Dumnezeu, urmează dinamismul divin - nu-L “aprecia”( cu UMANITATEA ta), ci-L urmează întocmai.ALARMA şi LUAREA ÎN TRAGIC - sunt pt. cei neiniţiaţi, situaţi în discontinuitate. Tu eşti situat în CONTINUITATEA DIVINĂ - lasă-L pe Dumnezeu să-şi urmze vastul Său plan - lasă-L să vorbească şi să acţioneze prin tine, cel transpersonalizat. Şefii-Maeştrii tăi spirituali sunt ipostaze divine ale cunoaşterii ritmului divin şi ale străbaterii Drumului prin Duh Sfânt, întru Duh Sfânt( Duhul Sfânt este singura voinţă valabilă, la care trebuie să se raporteze toate voinţele - inclusiv, ervident, cele ale Şefilor Spirituali – Maeştrii).

“10 – ÎN SINGURĂTATEA TA roagă-te lui Dumnezeu , în numele morţilor noştri, pt. ca să ne ajute să suferim toate loviturile până la capătul suferinţelor şi până la marea înviere şi biruinţa legionară.”

TU EŞTI în/întru VICTORIE - leginarule-iniţiat.

TREPTAT, DIN PORUNCĂ ÎN PORUNCĂ, LEGIONARUL-INIŢIAT S-A TRANSFORMAT ÎN RUGĂCIUNE, ÎN LOGOS ATOTUNIFICATOR - punte sacră între vii şi morţi - cu capătul în ZONA SPIRITELOR PROTECTOARE ALE MORŢILOR: “roagă-te lui Dumnezeu, în numele morţilor noştri” ( deci, RUGĂCIUNEA are forţă doar dacă e în numele NEVĂZUŢILOR OCROTITORI, cei care sunt dejaîn ceruri - cei care te trag, pe tine, în cer, cu tot cu SCARA RUGĂCIUNII. SCARA RUGĂCIUNII se identifică cu scara iniţierii - de aceea sunt amintite SUFERINŢELE şi LOVITURILE iniţiatice - dar este numit şi CAPĂTUL SUFERINŢELOR - capătul iniţierii, ca transfigurare transpersonalizatoare: Învierea=Biruinţa Legionară(biruinţa SPIRITELOR FOCULUI-ARHANGHELII, asupra spiritelor ahrimanice şi prea intens şi profund luciferizate: RE-ECHILIBRAREA SPIRITUALĂ A LUMII).

*

PARTEA A II-A:

a-FORMELE DE ORGANIZARE LEGIONARĂ. CETĂŢUILE

a- CUBURILE STUDENŢEŞTI;

b- FRĂŢIILE DE CRUCE;

c- CETĂŢUILE,

toate sunt , în esenţa lor, Logos organizator, disciplină cu substrat şi finalitate sacre. Numele de FRĂŢII DE CRUCE - trimite la ideea legionară de bază: înfrăţire, solidaritate, unificare întru CENTRUL PULSATORIU AL CRUCII:HRISTOS.

- Cuiburile de fete(Doamne), numite şi CETĂŢUI(pt. Doamne şi Domnişoare): prin numirea de CETĂŢUI, se pune în evidenţă forţa de rezistenţă prin VIRTUTE ŞI MORALITATE - în contra dezmăţului moral satanic, care domneşte în societatea umană centrifugă, dezaxată, aflată în zona de tranziţie dintre 2 epoci arhanghelice (gabrielică şi mihaelică): se propune o organizare geometric-spirituală a familiei, ordinea morală ÎN DUH ŞI FAPTĂ. Din CETATE - iese EROUL. Eroul a fost apărat şi format între zidurile de moralitate ale FEMEII DIN FAMILIE: educaţia dată de FEMEIE trebuie să fie una înalt spirituală.

CERCUL-CETATE, ZIDUL –CONCENTRARTE, spre CENTRUL-HRISTOS - toate denumesc, în fapt, EDUCAŢIA CREŞTINĂ. CETĂŢUIA este, îndeobşte, pe MUNTE, şi este IMAGINEA VIE A MUNTELUI - PRIN CARE SE OPEREAZĂ TRANSCENDEREA 8 sau măcar se afirmă premizele transcenderii) Fiinţei Umane.

(CSC,p. 29)”Ele mâine vor fi mame. Şi copilul va fi după cum îl creşte mama lui. Ele ajută Legiunea cu munca lor şi cu propagarea ideilor legionare.”

De observat ierarhia cuiburilor(CSC,p.25):

a- CUIB VECHI, devenit superior-protector;

b- Când se naşte un NOU CUIB, din cel puţin 3 membri, în altă localitate - CUIBUL VECHI (din care s-a desprins CUIBUL NOU), prin şeful primului cuib, devine cuib tutelar spiritual al NOULUI CUIB;

c- Familia de cuiburi - ESTE ALCĂTUITĂ DIN CUIBUL VECHI+TOATE CUIBURILE REZULTATE DIN ACESTA: se produce STAREA DE FAMILIE, ca stare de UNITATE ÎN DIVERSITATE, întru idealul permanent al Solidarităţii Spirituale.

d- GARNIZOANA LEGIONARĂ(în care domneşte DISCIPLINA, ca expresie a Logos-ului Divin) - provine din cel puţin 2 famili de cuiburi, unite prin ideea Disciplinei-Logos.

*

b-MARŞUL . CÂNTECUL

(CSC,p. 24) MARŞUL LEGIONAR este nu doar o formă de ritmare a Fiinţei-Logos, ci şi o formă de cunoaştere şi intercunoaştere.De cunoaştere spirituală, de acţiune spirituală - deci, de CUCERIRE SPIRITUALĂ. În plus, se tinde, prin marş, tot la SOLIDARITATE: “Pământul românesc să devie un furnicar, în care să se întâlnească, pe toate drumurile, mii de cuiburi, alergând în toate direcţiile. “(n.m.: nu e o mişcare entropică, browniană, căci în furnicar, ca şi în stup, există un Logos, un scop transcendent, transpersonal, care determină mişcarea diversificată, dar focalizând, concomitent, toate acţiunile-mişcări, spre MISIUNEA COMUNĂ A FURNICARULUI-STUP).

(INTER)CUNOAŞTEREA CREŞTINĂ:”În timpul slujbei să se oprească(n.m.: legionarii aflaţi în marşul cunoaşterii, în altă localitate decât cea de baştină) la Biserica din cale. Să se oprească la camarazii din satele vecine.”

Să se facă toate diligenţele , deci, spre a fi depăşite diferenţierile cauzate de spaţiul istoric, non-sacral. Să se obţină, astfel, starea de euharistie.

Cunoaşterea-revelarea SPAŢIULUI SACRAL, cu care să fuzioneze omul, întru solidaritate mistică:”Noi nu cunoaştem ţara. Unii nu-şi cunosc nici satul vecin. În zilele de sărbătoare, pe ploaie sau pe vreme bună, iarna sau vara, să ieşim afară ÎN MIJLOCUL NATURII.”

Ţara trebuie percepută ca o stare de globalitate spirituală, de instantaneitate spirituală - iar nu ca o reunire de fragmente spaţiale disparate. Trebuie percepută STAREA SPIRITUALĂ DE ŢARĂ-PATRIE.

MARŞUL are ca scop dobândirea şi întreţinerea sănătăţii FIZICE şi MORALE - căci MARŞUL ritmează fiinţa spirituală, redând sănătatea interior-spirituală - şi întăreşte fibra biologică, sacralizând-o prin contactul cu SACRA NATURĂ, cu ACŢIUNEA COSMIC-DIVINĂ, cu explorarea(exersata) a CĂII DIVINE, în PAS EROIC(“bărbătesc”): “Marşul este sănătos. Marşul repauzează şi reface NERVUL şi SUFLETUL omenesc(s.a. - n.m.: în primul rând, ritmul moral-sufletesc este refăcut). Dar, mai presus de toate, marşul e simbolul acţiunii, al explorării, al CUCERIRII LEGIONARE(s.CZC - n.m.: CUCERIREA LEGIONARĂ= antenament pt. învierea NR - prin ritmarea fiinţei cosmico-spirituale). Marşul se face în ordine: PASUL BĂRBĂTESC(s.n. - n.m.: exersarea ritmului eroic-spiritual - iar, prin străbaterea cunoscătoare a ţării, cu pas ritmat, SE NAŞTE O EPICĂ MISTICĂ A CUNOAŞTERII DIRECTE, PRIN RITM, A DIVINITĂŢII-ŢARĂ).

Cântecul ESTE TOT UN MARŞ, DAR INTERIORIZAT: Logos orfic. (PL, p. 303) “Pentru a putea să cânţi, îţi trebuie o anumită stare sufletească. O armonie în sufletul tău.” Este un remediu orfic pt. refacerea fibrei morale, sau metodă pt. păstrarea fibrei morale:

“Cel ce merge să fure pe cineva, acela nu poate cânta. Nici cel ce merge să facă o nedreptate. Nici cel al cărui suflet e ros de patimi şi de vrăjmăşie faţă de camaradul său. Şi nici acela al cărui suflet e sterp de credinţă.”

Cântecul este o tăcere spirituală comunicată lui Dumnezeu cel din semenii tăi, lui Dumnezeu cel din natura sacră a ţării tale. Cântecul este îndreptare spirituală şi renovator spiritual-moral, cântecul este unul dintre cele 4 teste morale legionare(1-credinţă, 2-încredre, 3- dragoste, 4-stare de cântec) - cel mai la îndemână dintre testele morale, căci arată imediat dacă sufletul e încă liber de păcate şi mai percepe armonia divină şi o poate măcar îngâna:

“De aceea, voi, legionarii, de azi şi de mâine, de câte ori veţi avea nevoie de a vă orienta în spiritul legionarm să vă întoarceţi la aceste 4 linii de început( 1-credinţa în Dumnezeu, 2 – încrederewa în misiunea legionară, 3- dreptatea dintre legionarii întru Bine, 4- Cântecul), care stau la baza vieţii noastre. IAR CÂNTECUL VĂ VA FI ÎNDREPTAR (S.A.). DE NU VEŢI PUTEA CÂNTA, SĂ ŞTIŢI CĂ ESTE O BOALĂ CARE VĂ ROADE ÎN ADÂNCUL FIINŢEI VOASTRE SUFLETEŞTI, SAU CĂ VREMEA V-A TURNAT PĂCATE PESTE SUFLETUL CURAT.(S.A.), iar dacă nu le veţi putea vindeca, să vă daţi la o parte şi să lăsaţi locul vostru, celor ce vor putea cânta”(autoselecţie, pe criteriul armonizării cu armonia cosmic-divină, revelată, de ORFEU, omenirii).

Testul orfic, fiind testul Logos-ului Divin (logos prezent sau absent în fiinţa umană-novice) - devine astfel, eliminatoriu, din Legiunea Logos-ului Divin. Nu poţi fi

legionar, negând Logos-ul Divin, care este principala formă de exprimare a dumnezeirii în lume - şi,deci, şi în om.

*

c-EDUCAŢIA MEMBRILOR. BOLILE SPIRITUALE

(CSC,p. 14)”Legionarul va trebui să ştie că:

1- Legiunea va învinge până la sfârşit, toate partidele, ori câte piedici i se vor pune în cale.”

Depăşind părţile-partide umane, legionarii se vor concentra spre UNITATEA SPIRITUAL-ARMONIZATOARE(nu o dictatură, sau “un fel de dictatură”, cum spunea bătrânul Iuliu Maniu - ci o stare de EUHARISTIE, de comuniune spirituală a elitei spiritul-naţionale, pt. a intra în rezonanţă cu SPIRITUL ETERN AL NR, cu scopul de a dirija, în mod spiritual, poporul, spe ŢINTA finală: aceasta este ECUMENICITATEA NAŢIONALĂ, un termen vag, pt. cei lipsiţi de capacităţi metafizice speciale - dar care, pt. CZC, însemna însăşi şansa de mântuire a NR). Căci atingerea stării de UNITATE SPIRITUALĂ-LOGOS DIVIN este victoria MISIUNII- Înverea NR,

“2 – Că toţi legionarii sunt gata să facă orice jertfă cu bucurie”(n.m.: autosacrificiul, pt. transpersonalizarea întru Logos-ul Divin, e prima condiţie spirituală pt. realizarea stării de ecumenicitate naţională),

“3 – Că fiecare JERTFĂ înseamnă UN PAS ÎNAINTE(s.CZC), către victorie”.(n.m.: autosacrificiul personal-jertfă este o treaptă către autosacrificiul transpersonal întru NR înviat - Victoria Legionară),

“4- Că Legiunea are un program precis, care se va publica la timpul potrivit”(n.m.: înante de REFORMA MORALĂ, înainte de revoluţionartea spirituală - nici un program nu poate deveni VIU: programul nu e decât literă moartă, dacă nu sunt suflete inspirate de Sfântul Duh al Creaţei, să-l pună în mişcare divină , să identifice, de fapt, PROGRAMUL VIU - România Legionară: aşla cum identifică Dumnezeu o anumită inimă-suflet cu un anumit TRUP. Programul se identifică, prin transcendere, cu Ţinta-Misiune: ÎNVIEREA SPIRITUALĂ A NR(CSC,p.110):” NU program: RELIGIE. Dacă omul de program îşi slujeşte cu oarecare interes programul, LEGIONARII SUNT OAMENII UNEI MARI CREDINŢE, PT. CARE ORICÂND STAU GATA SĂ SE JERTFEASCĂ”(s.a.),

“5- Că prin realizartea acestui program, ţara se va reface”(n.m.: refacerea spirituală, moral-spirituală, pe linii de forţă moral-spirituale: transcenderea Neamului –Ţară).

“6 – Că legionarii vor face din această Românie o ţară frumoasă şi bogată”(n.m.: prefigurarea, deocamdată în Cuvânt-Logos uman, apoi în Logos sacru, a stării paradisiace),

“7- Că legionarii SUNT CHEMAŢI DEDUMNEZEU(s.a.) ca, după veacuri de întunerec şi asuprire, să sune trâmbiţa neamului românesc”(n.m.: legionarii se identifică, în misiune, cu Arhanghelul care trâmbiţează sfârşitul unei lumi - cea gabrielică, fizic-materială, devenită, în epoca ei de TRANZIŢIE spre lumea mihaelică - grosolană şi nedreaptă - şi începutul unei noi lumi, lumea stabil-mihaelică: o lume

spirituală şi profund morală, din care Satan e izgonit - întâi treptat, apoi, prin apocatastază),

“8 – Şeful de cuib va căuta să sădească adânc, în sufletul fiecăruia dintre membrii cuibului, credinţa în Dumnezeu, în Patrie şi în misiunea neamului nostru” (n.m.: Şeful-Maestru Spiritual trebuie să participe la formarea ELITEI SPIRITUALE a NR, prin iniţiere în Treimea Sacră:Dumnezeu-Patrie(pământul sufletelor)-Misiune(pământul sufletelor izbăvite=Neamul Înviat ).

(CSC,p. 21)”Iniţiativa este cea mai frumoasă floare pe care un comandant o poate purta”.

Cu condiţia ca şeful să fie un autentic Maestru Spiritual, iar iniţiativa să fie expresia Logos-ului Viu, care lucrează prin intermediul Maestrului Spiritual - altfel, iniţiativa” poate aduce şi foarte mare rău, după cum un şef o întrebuinţează (în bine) sau în rău”.

De aceea, din pricina ivirii, prin jocurile malefice, a falşilor apostoli, Şeful Suprem al Legiunii trebuie să vegheze permanent, să controleze permanent, să armonizeze permanent(acesta e sensul ASCULTĂRII) : ( CSC,p. 25)”Toţi legionarii vor avea o singură părere, un singur gând şi un singur suflet” - adică vor fi pregătiţi permanent de iluminare, de primirea Duhului Sfânt Unitar. Să nu cumva să se strecoare în Legiune forţe ahrimanice-luciferice. În acest sens, CENZURA ESTE ABSOLUT NECESARĂ - căci CENZURA , în plan metafizic, nu e altceva decât veghea asupra evoluţiei spirituale (să se facă armonios, pe cât posibil) şi asupra inamicului malefic, care meeu încearcă, sub divese chipuri şi slove iluzorii, să dezbine-entropizeze, să vlăguiască de rost efortul uman, să strice construcţia spirituală din CUIBURILE PREGĂTIRII ZBORURILOR SPIRITUALE - să dărâme Biserica Sufletelor.

Iată, concret, direcţiile educaţiei, în viziunea lui CZC:

(CSC,p.25) a- “Educaţia Creştină - tânărul să-l iubească pe Dumnezeu.”

b-Educaţia Naţională:”tânărul român trebuie să-şi iubească Patria, Pământul şi Regele. Fără Patrie este ca un pui fără cuib” (n.m.: iată, deci, că modelul arhetipal al CUIBULUI legionar este PATRIA-PĂMÂNTUL SPIRITUAL, DIN CARE TREBUIE SĂ-ŞI IA ZBORUL, DUPĂ INIŢIERE, CĂTRE Dumnezeu - Neamul Înviat).

“El(tânărul) trebuie ferit de literatura comunistă, care se ridică în contra lui Dumnezeu, în contra Familiei, în contra Proprietăţii şi în contra Aramatei” (n.m.: adică, în contra armoniei-disciplinei spirituale şi în contra stabilităţii-echilibrului spiritual).

b- Educaţia Socială:”în sufletul tineretului trebuie cultivate şi întreţinute sentimentele creştine de dreptate şi echitate socială şi setea de muncă creatoare”(n.m.: morala şi disciplina-Logos, în vederea atingerii celui mai înalt stadiu de moralitate, ca expresie a Logos-ului Divin).

c- Educaţia Fizică: “copilul trebuie să fie voinic şi sănătos la trup, pt. că el va fi ostaşul de mâine, care va apăra acest pământ”(n.m.: forţele morale trebuie să-şi capete şi întruchipare exterioară: Arhanghelul şi Eroul trebuie să apară şi să strălucească cu chip, uşor recognoscibil, de Arhanghel şi Erou - să se distingă şi prin forţa spirituală invizibilă, dar să aibă şi distincţia înfăţişării, ca zugrăviţi, sublimi, pe peraţii Mânăstirilor şi Bisericilor Neamului - pt. a se impune moral în faţa nehotărâţilor şi pasivilr, să-i

trezească prin simpla prezenţă - iar, pe de altă parte, pt. a intimida şi bloca acţiunea forţelor malefice, care atacă pe ambele planuri: invizibil, dar şi în cel vizibil).

d- Educaţia Sanitară: “ el (tânărul) trebuie păzit de nenumăratele boli, în special de cele venerice, cari secătuiesc toată vlaga tineretului. Cu un cuvânt, trebuie să ne îngrijim de Românul zilei de mâine, care va purta pe umerii săi marea răspundere a existenţei Patriei.”

Dragostea-Eros, forţa născută”dinainte de toţi zeii”, cum spunea HESIOD în THEOGONIA - a fost principala forţă pervertită de Demon( pt. a deveni, la rândul ei, pervertitoare). Dragostea trebuie să redevină MORALĂ - încetând de a mai fi o capcană, pt. despiritualizarea viitorului Erou Spiritual. Patria poate fi ridicată-înviată doar prin Eroi Sobri-Morali - nu prin sifilitici degeneraţi.

(CSC, p. 36) – Există înţelegere faţă de cei ispitiţi-ademeniţi, doar dacă aceştia devin conştienţi de ispitire-ademenire - şi raportează Maestrului Spiritual, “dând pe faţă uneltirile vrăjmaşe”, refuzând să cadă în capcana demoniacă. Maestrul Spiritual are, deci, FUNCŢIA SACERDOTALĂ: el poate exorciza de demoni pe cel ispitit.

(CSC,p.37) – Există însă BOLI SPIRITUALE GRAVE, care pot interveni:

1- DEZBINAREA-VORBIREA DE RĂU, de către Şeful Legionar însuşi: “este aşa de grav acest lucru, încât Legiunea consideră asemenea fapte aproape CA PE O TRĂDARE(s.s.)” - adică Şeful a fost penetrat de forţele contradictorial-satanice, pe care le răspândeşte apoi în jur, ca pe o molimă ucigaşă, distrugând construcţia spirituală a CUIBULUI DE PREGĂTIRE A ZBORULUI SPIRITUAL - şi a Legiunii chiar: “Cum? Pt. ambiţiile tale, să distrugi Legiunea?” - se întreabă, îngrijorat, terapeutul spiritual CZC.

Introducerea, în Legiune, a germanilor entropiei este, într-adevăr, trădarea BINELUI DIVIN - şi îl situează, pe cel care introduce germenii entropiei(fie şi inconştient) - în tabăra Satanei.

2 – SPIRITUL NEGATIV. “Critica sub formă de veşnică nemulţumire(...) care aduce neînţelegeri în sânul organizaţiei, şi mai ales pt. că taie aripile marilor îndemnuri.” Da, spiritul defetist, care introduce şovăiala, lipsa de credinţă şi speranţă în victoriile Spiritului asupra Materiei - spiritul defetist care dezorganizează tranşeea Războiului Metafizic - distruge, şi el, prin entropizare, Creaţia Spirituală, întrerupe şi desemantizează făptuirea spirituală ( aruncând, peste ea, vălul satanic al zădărniciei-a-toate).

Şi defetiştii sunt îmbolnăviţi de Satan şi introduşi în zona sacră, cu scopul de-a răspândi germeni contagioşi şi distructivi: (CSC,p.38)” Organizaţia noastră nu este o organizaţie de critică, de negaţie (n.m: CZC se referă la afirmarea perpetuă a lui DUMNEZEU ), ci este o organizaţie cu spirit de afirmaţie, de combativitate, de ofensivă.

Lăsăm critica să ne-o facă istoricii( n.m.: Care? aş întreba eu, azi, când vedem că istoricii se tem să fie ISTORICI intimidaţi de curentul internaţionalist-mason - sau derutaţi total de demagogia”democraţiei” masonice - evident, cu 2-3 excepţii, de tipul d-lui profesor universitar GHEORGHE BUZATU , de la IAŞI), noi acum să cucerim şi să înfăptuim cât mai mult şi cât mai bine “. Se observă conştiinţa MISIUNII ISTORICE - dar şi a unei MISIUNI TRANSISTORICE: Legiunea este chemată să creeze,. pe Pământ, zona METAFIZICĂ-MIHAELICĂ, a BINELUI. Cel care seamănă îndoiala într-o formaţiune în plin marş - produce pierderea războiului . În cazul dat, provoacă victoria

perversă a forţelor malefice - căci Legiunea este o falangă înfiptă în trupul NECUNOSCUTULUI MALEFIC.

*

* *

d-PEDEPSIREA LEGIONARULUI - CA OPERĂ METAFIZICĂ

Pedepsirea legionarului se face prin DOJENIRE( de 3 ori) , apoi prin eliminarea temporară sau definitivă ( după gradul de satanizare entropică, pe care îl aduce, în Legiune, fapta vinovatului de cedare în faţa ispitei malefice malefice). Eliminarea definitivă este de resortul Marelui Taumaturg Spiritual - Şeful Legiunii : doar el are percepţia exactă a gradului de îmbolnăvire satanică - doar el poate depista metastaza satanică din trupul spiritual al legionarului.

Dar nu pedeapsa efectivă contează, ci CONŞTIENTIZAREA VINII de către cel bolnav spiritual - conştientizarea, de către acesta, a slăbiunii , a căderii în capcana malefică. Nu are nici o importanţă executarea MECANICĂ a pedepsei - ci efortul spiritual de a-l renega şi îndepărta pe Satan şi în-chipuirile lui neliniştitoare. Precum şi procesul reversibil stării de vină : de a-l afirma, cu ultima fibră a fiinţei spirituale şi a-l apropia pe Dumnezeu. Şi această conştientizare, ca efort reluat spre Dumnezeu, n-are nici o logică să fie motiv de tristeţe - ci trebuie ca” pedeapsa” (=revenirea la harul divin) să fie SENINĂ REVENIRE ACASĂ, acasă la propriul Spirit Regăsit. “Mai important este modul frumos, demn, înţelegător, în care un legionar îşi,primeşte şi execută pedeapsa.Recunoaşte greşeala, nici nu se supără, nici nu se răzvrăteşte, o execută şi se hotărăşte ca, prin atitudinea demnă, SĂ-ŞI RECUCEREASCĂ POZIŢIA” (n.m.: e vorba de poziţia spirituală: să-şi redobândească starea de concentrare spirituală, echilibrul şi armonia spirituale).

E vorba, deci, de păstrarea poziţiei strategice avantajoase faţpă de duşmanul satanic. Pedeapsa efectivă nu este decât alarma ( asuomelor exterioare) : “ Se apropie inamicul”. ACŢIUNEA DE REACŢIE POZITIVĂ , pt. PĂSTRAREA POZIŢIEI STRATEGICE defensiv-ofensiv-spirituale, faţă de Satan - este elementul real-decisiv, în RĂZBOIUL METAFIZIC.

*

* *

e- ATITUDINEA SPIRITUALĂ A OSTAŞULUI METAFIZIC. UNIFORMA - CA SINERGIE DETERMINANTĂ A FIINŢEI SPIRITUALE REVOLUŢIONATE

(CSC,pp. 40-44) - În contactul cu lumea, cu Frontul Metafizic al lumii, OSTAŞUL METAFIZIC trebuie să aibă o atitudine foarte complexă spirituală, care să-i angajeze fiinţa din străfundurile ei şi până la suprafaţă - într-o sinergie perfectă a forţelor combativ-spirituale.

“1- În locul vorbăriei şi a discursurilor lungi, lumea vrea (n.m.: Frontul Metafizic pozitiv al lumii) frază scurtă, clară şi precisă, ca aceea a ostaşului.

2- În locul lipsei de curaj şi a îndoielii de astăzi, lumea vrea : hotărârea repede.

3- În locul comitetelor democratice, cari discută, se ceartă şi nu mai iau hotărâri, lumea vrea ŞEF şi DISCIPLINA tuturor(s. CZC). (n.m.:Se înţelege, şeful este ajutat de comitete prevăzute - e vorba de ecumenicitatea naţională, de care am discutat în pasaje anterioare).

4- În locul descurajării, lumea vrea încredere, voie bună, mândrie ostăşească.

5- În locul lenii - lumea vrea muncă(n.m.: veghe spirituală) de dimneaţă până seara, A TUTUROR (s.a.), nu 3 părţi nmai la muncă şi o parte numai la putere.

6- În locul poftei de câştig, a dorinţei de a trage un beneficiu dion politică, lumea vrea jertfa pt. ţară , ca jertfa soldatului pe câmpul de bătălie. El nu caută să câştige nimic(n.m..material) , el dă totul: muncă, suflet, viaţă, pt. ţara lui. Aceasta ne trebuieşte. Dacă ar da toţi oamenii, cari fac politică, muncă, suflet, viaţă pt. ţară, ce bine ar fi de ţara românească. Iată ce va face şcoala legionară.

7- În locul dezbinării şi a certurilor, noi punem camaraderia frumoasă a ostaşului şi unitatea perfectă a unei trupe, a naţiunii întregi(n.m.: încă o dată, e vorba de RĂZBOIUL METAFIZIC şi de OSTAŞII METAFIZICI - nu de o cazarmă naţională, grosolan-materială, cum înţelege F. VEIGA, în cartea citată mai sus). Toţi au un singur gând: PATRIA, un singur Drapel, un singur Şef (n.m.: Maestru Spiritual), un singur Rege (n.m.: de observat că , chiar dacă MONARHIA este respectată până la autosacrificiu, de către CZC - el are rezerve serioase în privinţa păstrării calităţii de Maestru Spiritual al NR, de către REGELE Carol al II-lea), un singur DUMNEZEU, o singură voinţă: aceea de a le sluji cu credinţă, până la moarte.

Legionarul şi-a făcut UNIFORMA(s.a.) pt. că , în dosul ei , el vede toate aceste mari CALITĂŢI OSTĂŞEŞTI (s.CZC), cari ridică neamurile şi le fac ÎNVINGĂTOARE (s.CZC), împotriva tuturor greutăţilor. Uniforma este CĂMAŞĂ VERDE, CENTURĂ DIAGONALĂ” (s.a.).

Uniforma, deci, strânge în ea toate forţele metafizice ale fiinţei , care vin dinspre interior către exteriorul fiinţei. De aceea, UNIFORMA DEVINE GARANŢIA VICTORIEI - dacă acela care o poartă este curat sufleteşte. VERDELE - culoarea regenarării morale, are în el (prin forţa venită din suflet) , chiar REGENERAREA, ca act efectiv. DIAGONALA –MERIDIAN COSMIC este străpungerea dublă a fiinţei cu credinţă, este diagonala ca rezlatantă a 2 sensuri sacre: diagonala este raza-suliţă care străpunge de jos în sus, trezitor, pe purtătorul ei - OSTAŞUL METAFIZIC - şi raza-suliţă care străpunge, de sus în jos, revelatoriu, dragonul întunericului satanic ( fie instaurat, vremelnic, în OSTAŞ, fie izgonit înafara OSTAŞULUI). DIAGONALA unifică toate zonele matafizic-pozitive ale FIINŢEI LEGIONARULUI METAFIZIC.

De aceea, LEGIONARUL METAFIZIC îmbracă uniforma de SĂRBĂTOARE (căci sărbătoarea este epifania lui HRISTOS şi epifania Sfântului Gheorghe şi epifania Arh. Mihail) - şi când primeşte OASPETE în CONTURUL SĂU METAFIZIC (= casa lui) - dacă cel întâmpinat aparţine zonei Binelui ). Se formează , prin stare de sărbătoare - UNIFORMA - solidaritatea spirituală( contopirea uniformelor spirituale într-o singură lumină arhanghelică). Se formează AUREOLE SPIRITUALE.

LEGIONARUL ÎN STRAI DE SĂRBĂTOARE ESTE, EL ÎNSUŞI, O EPIFANIE A ARHANGHELULUI MIHAIL.

*

* *

f- CELE TREI PROBE INIŢIATICE

Cum a ajuns, însă, să strălucească aureola Legionarului Metafizic, epifanie a Arh. Mihail? Eroic şi greu. Într-o luptă crâncenă, de o măreţie sublimă. Voi cita vorbele lui CZC, prin care denumeşte FAZELE INIŢIERII - abţinându-mă de la orice comentariu. Ar fi de prisos comentariul - atât de expresive şi emoţionante sunt cuvintele Cavalerului Luminii - CZC:

(CSC, pp. 56-60)”Viaţa legionară este frumoasă. Dar nu este frumoasă prin bogăţie, prin viaţă de petreceri şi lux, ci este frumoasă prin MULŢIMEA PRIMEJDIILOR (s.CZC) pe cari le oferă legionarului, frumoasă prin nobila camaraderie care leagă pe toţi legionarii din întreaga ţară într-o sfântă frăţie de luptă, înălţător de frumoasă, prin neplecata, prin bărbăteasca atitudine în faţa SUFERINŢII(s.CZC).

Atunci când cineva intră în organizaţia legionară, trebuie să cunoască mai dinainte VIAŢA CARE ÎL AŞTEAPTĂ (s.CZC), drumul pe care-l va străbate.

Drumul acesta va trece prin MUNTELE SUFERINŢII, apoi prin PĂDUREA CU FIARE SĂLBATICE şi prin MLAŞTINA DEZNĂDEJDII.

(PUNCTUL 56) MUNTELE SUFERINŢII.

După ce un om s-a înrolat legionar cu dorul de PATRIE în inima sa, nu-l aşteaptă masa întinsă, ci trebuie să primească, pe umerii săi, jugul Mântuitorului nostru Iisus Hristos: “Luaţi jugul Meu asupra voastră .”

Şi cărarea legionară începe să urce un munte, pe care lumea l-a numit:”MUNTELE SUFERINŢII”.

La început, pare uşor de urcat. Ceva mai târziu, urcuşul devine mai greu, suferinţa mai mare. Cele dintâi broboane de sudoare încep să picure de pe fruntea legionarilor.

Atunci, un duh necurat, strecurat printre legionarii care urcă, aruncă, pt. prima dată, întrebarea: “Oare n-ar fi mai bine să ne întoarcem înapoi? Cărarea legionară pe care am apucat începe să fie grea şi muntele e lung şi înalt, de nu-i mai vdem sfârşitul”. Dar legionarul nu ascultă, merge înainte şi urcă cu greu. De la un timp, urcând mereu pe muntele nesfârşit, înceoe să obosească, pare că puterile încep să-l părăsească.

Norocul lui că întâlneşte un izvor, limpede ca inima unui prieten. Se răcoreşte, se spală pe ochi, răsuflă puţin şi, apoi o ia în sus, din nou, pe muntele suferinţii.

Trece de jumătate, şi de acolo începe muntele fără apă, fără iarbă, fără umbră, numai din piatră şi din stâncă.

Şi legionarul, când vede, zice: mult am mai chinuit până aici , ajută-mi, Doamne, să ajung până sus. Dar duhul cel rău îi svârle întrebarea: “Oare n-ar fi mai bine să te întorci înapoi? Lasă-ţi încolo dorul tău de Patrie. Nu vezi ce trebuie să tragi dacă-ţi iubeşti Patria şi Regele, Neamul şi pământul? Şi apoi : ce câştigi de aici? Nu-i mai bine să stai liniştit acasă?”

Pe stânca goală, el se urcă mereu , cu nesfârşită credinţă. Acum e obosit. Cade. Îşi juleşte mâinile şi , din genunchii lui, pt. prima dată, vede sângele curgând. Se-nalţă ca un viteaz şi porneşte din nou. Mai are puţin. Dar stânca a devenit dreaptă şi colţuroasă, îi curge sânge din piept şi se prelinge peste stânca neîndurătoare. “Oare n-ar fi mai bine să te întorci înapoi?” se aude din nou glasul duhului necurat. Pare că rămâne pe gânduri. Dar, deodată, aude un glas strigând din adâncul miilor de veacuri: “Înainte, copii! Nu vă lăsaţi! “

Un ultim efort. Şi fruntea de viteaz ajunge sus la creasta învingătoare, pe vârful muntelui suferinţii , cu sufletul creştin şi românesc, plin de fericire şi de bucurie.

“Fericiţi veţi fi când vă vor goni pe voi şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră.”

“Iar ei plecau bucurându-se că s-au învrednicit de-a fi bătuţi pt. numele lui Iisus”.

Multe pătimesc legionarii, urcând acest munte al suferinţii. Ar trebui o carte întreagă , ca să se scrie suferinţa lor.

(PUNCTUL 57) - PĂDUREA CU FIARE SĂLBATICE.

(...) A 2-A ÎNCERCARE: nu trece mult şi cărarea legionară intră într-o pădure căreia lumea i-a zis : “PĂDUREA CU FIARE SĂLBATICE”.

Dela marginea pădurii se aud urletele acestor fiare sălbatice, cari de-abia aşteaptă să intre cineva acolo, pt. a-l sfâşia.

După Muntele suferinţii, aceasta este a 2-a încercare, prin care trebuie să treacă legionarii. Cine este fricos, rămâne acolo, la marginea pădurii. Cine are inimă de viteaz, intră înăuntru, se luptă cu vitejie şi înfruntă mii de primejdii, despre care s-at putea scrie şi se va scrie, mai târziu, o carte întreagă. În această luptă, legionarul nu fuge de pericol, nu se ascunde după copaci. Din contră, el apare acolo unde primejdia este mai mare. După ce au străbătut pădurea şi au ieşit cu bine, o nouă încercare îi aşteaptă.

(PUNCTUL 58) - MLAŞTINA DEZNĂDEJDII.

Cărarea se pierde şi ei trebuie să treacă printr-o mlaştină. Aceasta se cheamă”MLAŞTINA DEZNĂDEJDII”, pt. că pe acel ce intră într-însa, pt. ca să ajungă în capătul celălalt, îl apucă deznădejdea. Unii nu mai au curajul să mai intre - încep să se îndoiască de victorie, că este prea departe - că nu vor mai ajunge la biruinţă. Aşa că mulţi dintre cei ce-au străbătut pădurea cu fiare şi au urcat muntele suferinţii se îneacă în această mlaştină a deznădejdii.Alţii intră şi se întoarnă înapoi, iar alţii se îneacă acolo. Dar legionarii adevăraţi nu pierd nădejdea, ei străbat şi această ultimă încercare şi ajung la mal, acoperiţi de glorie.

(PUNCTUL 59) Acolo la sfârşitul drumului greu AL CELOR 3 ÎNCERCĂRI, începe apoi munca cea dulce, munca cea binecuvântată, pt. înălţarea din temelie a ROMÂNIEI CELEI NOI(s.CZC).

(PUNCTUL 60) NUMAI ACELA (s.CZC) care a trecut cele 3 examene, adică peste muntele suferinţii, prin pădurea cu fiare sălbatice şi prin mlaştina deznădejdii şi a reuşit , ESTE LEGIONAR ADEVĂRAT(s.a.)”.

*

g - REVOLUŢIA ÎN POLITICĂ

Există, în cadrul luptei legionare, şi un început de LUPTĂ ÎN PLAN TERESTRU(social şi chiar politic) - dar tot pt. a CONFIRMA ŞI ÎNTĂRI(prin antrenamente social-politice) frontul interior, al luptei metafizice.

ŞANTIERELE, MUNCA FIZICĂ - sunt forme de disciplină spirituală, sunt exerciţii de concentrare, în plan fizic şi spiritual - pt. o ulterioară victorie în plan metafizic. În acealaşi timp, lupta parlamentară legionară (atâta câtă a fost, prin CZC), a reprezentat o sumă de exerciţii de luptă ÎN PLAN MORAL - deci, tot metafizic - pt. înfrângerea SECĂTURII , a STÂRPITURII MORALE.

PRIN JERTFĂ DE SINE, SE ASIGURĂ VICTORIA LEGIONARĂ - iată crezul pe care CZC l-a făcut să intre, ca o viforniţă, în stabilimentul comod, pervertit de lene spirituală, blegit de corupţie, al Parlamentului României . Nonvalorile Satanei au fost zdravăn zgâlţâite:

(CSC, p.67) “Cantitatea de jertfă făcută determină victoria. Gloria nostră este gloria jertfei pe care o facem” (n.m.:şi, ca antrenament spiritual, legionarii au demonsrat că nu spun vorbe în vânt: a se vedea campaniile electorale, eroice, din Neamţ şi Tutova).

(CSC,p.67) (...) nu este drept ca parlamentarul să-şi creeze o situaţie materială mai bună, în timp ce camarazii lui duc o viaţă din ce în ce mai grea(...). Nu este un scop, un ţel, acele de- a fi parlamentar : noi trebuie să mergem înainte, către bruinţă(...) . Acela care nu va putea trăi cu această sumă ( n.m.:lunar, parlamentarii primeau 8.000 lei) singur, poate trăi în comun cu ceilalţi parlamentari, la cazarma legionară(...). Conducătorii ţării trebuie să fie în frunte, în zile de mizerie(...) . Parlamentul legionar nu-şi mai aparţine lui.”

Cităm, aici, din DECLARAŢIA LA MESAJ ţinută de Şeful Legiunii în Parlamentul Ţării(după MONITORUL OFICIAL, din noiembrie 1933):

(CSC,pp. 107-109) “De aceea , noi aşteptăm un alt regim, un alt sistem, care va veni, după ce pe acesta îl vor prăbuşi greutatea şi mulţimea păcatelor lui.

El trebuie să corespundă următoarelor cerinţi, în ordinea urgenţii:

1- SĂ DESFIINŢEZE aceste discuţii sterile şi scump plătite ale parlamentarismului, şi din care, mai ales, nu poate ieşi hotărârea eroică de-a face faţă primejdiei, în ceasurile grele de acum.

2- SĂ LE ÎNLOCUIASCĂ prin comandă, care să adune într-un singur mănunchiu, toate energiile disparate ale neamului, încleştate astăzi în luptă fratricidă, să le disciplineze, să le refacă moralul pierdut, să le insufle credinţa în destinul neamului nostru românesc şi să le conducă pe căile acestui destin.

3- SĂ DECLARE RĂZBOI mizeriei şi sărăciei generale, îndemnând la muncă şi cumpătare pe cei buni, trtimiţând cu forţa la muncă toate elementele parazitare, cari joacă în stat rolul trântorilor din stup, pe toţi leneşii, cari păzesc mesele cafenelelor, de dimineaţă până seara, pe toţi plictisiţii cari se plimbă pe străzi, pe toţi agenţii electorali,

de la Primării, Prefecturi, Ministere, în fine, pe ideologii democraţi, doritori de-a ţine discursuri ieftine.

4- SĂ DESFIINŢEZE tot ce este parazitism pe trupul istovit al ţării, să răscolească, să orgnizeze şi să stimuleze toate energiile creatoareale neamului.

5- SĂ STÂRPEASCĂ NECINSTEA şi, confiscând averile celor vinovaţi, să aducă înapoi, până la ultima centimă, în visteria statului, banii furaţi.

6- SĂ TREACĂ ÎN FRUNTEA MARII GLOATE SĂRACE, şi la bine şi la rău, să mănânce aceeaşi pâine neagră şi aceaşi masă săracă pe care o mănâncă muncitorul sărac. Căci în aceste timpuri grele MIZERIA MORALĂ , INEGALITATEA DE TRATAMENT (s.CZC) rănesc mai mult decât mizeria materială . Unii trăiesc în lux, înşampanii şi icre negre, şi alţii n-au nici măcar mămăligă, sub regimul democraţiei celei iubitoare de popor.

7- SĂ FACĂ DREPTATE ROMÂNULUI în propria sa Ţară.

Să-i vindece rănile adânci. Să repare nedreptăţile seculare pe cari el le-a suferit în timpul lungilor stăpâniri străine.

8-SĂ APERE ROMÂNIA de pericolul pe care îl prezintă invazia, mereu crescândă, a jidanilor.

9-SĂ PUIE PUNCT EXISTENŢEI FALIMENTARE A STATULUI DEMOCRATIC întemeiat pe ideologia perimată a revoluţiei franceze.

Să producă acel act epocal de curaj reformator, care să arunce, complet şi definitiv, peste bord, sistemul de false abstracţiuni al filozofiei politice al acestei revoluţii.

O mare epocă istorică apune şi, în locul ei, e ceasul să punem temeliile unei epoci noui . O epocă de întoarcere la realităţile naţionale, dând naţiunii înţelesul ei real, de societate naturală, a unor indivizi de aceeaşi rasă, iar nu în sensul naţionalităţii juridice a cetăţeanului, care pemite transformarea automată în Români, a masselor de străini, năvăliţi la noi spre a ne cuceri şi oprima.

10 – SĂ ÎNALŢE DIN TEMELIE STATUL NOU etnic-naţional, întemeiat pe primatul culturii naţionale, pe primatul familiei şi pe primatul corporaţiilor muncitoare”.

*

* *

h - EPIFANIA ARHANGHELIC-LEGIONARĂ ŞI FIUL CEL MIC AL CRAIULUI. ISPITA BANULUI ŞI DEMNITATEA LEGIONARĂ

Modul de a se înfăţişa , în lumea fizică, al legionarului , este unul care:

a- pe de o parte, sugerează atitudinea spirituală arhanghelică , întru respectul deplin al Logos-ului Divin (ca Ordine şi Exprimare Creatoare Cerească): face semnul legăturii cu cerul , semnul care arată că este venit, ca un OM-REVELAŢIE, dinspre ceruri, iar misiunea-ţintă duce înapoi spre ceruri, prin autosacrificiu, pornit din inimă (“salută ducând mâna dreaptă la inimă, apoi ridicând-o spre cer...”, “...are o ţinută ostăşească(n.m.:arhanghelică) . Vorbeşte scurt. Se uită drept în ochi(n.m.: sinceritate şi

căutarea sincerităţii în lumea oamenilor - căci SINCERITATEA ESTE FORŢĂ MORALĂ). Ochii nu mint(n.m.: sunt, deci, LOCURI DE VEGHE ŞI CONTROL al măsurii în care lumea mai are încărcătură curată-spirituală ). FAŢA LUI ESTE PLINĂ DE SPERANŢĂ ŞI LUMINOASĂ CA UN SOARE”(s.a. - n.m.: epifania arhanghelică). “Legionarul, şi în scris, şi în vorbă, trebuie să fie scurt, clar şi precis”( n.m.: respectul faţă de Logos-ul Divin, încercarea de restaurare a Logos-ului Divin, prin FULGERE-CUVINTE, grele din punct de vedere semantic, TRĂIND CUVINTELE LA MODUL IMPERATIV PERMANENT),

b- pe de altă parte, înfăţişarea legionarului trebuie să reflecte ÎNALTA ATITUDINE MORALĂ INTERIOARĂ:” Legionarul va fi modest îmbrăcat. El nu va pune preţ pe hainele luxoase şi strălucitoare ale nimănui. El va dispreţui LUXUL , pe care îl va considera ca având la bază o ÎNCLINAŢIE SUFLETEASCĂ SPRE FRIVOLITATE, SPRE LICHELISM, SPRE SECĂTURISM(s.a.).

Astăzi, omul luxos, dacă nu este un HOŢ(s.CZC), aparţinând uneia dibn multiplele forme ale hoţiei, în orice caz, este un NESIMŢITOR, care pălmuieşte mizeria nesfârşită a ţării.

Legionarul nu va cântări un om după haină şi nu va mai face deosebire între omul sărac, cu haine rele şi cel cu haine bune(n.m.: privirea iniţiat-legionară trebuie să străpungă ZIDUL APARENŢELOR). Legionarul va cântări pe om după ceea ce va avea sub haină , ADICĂ SUFLETUL LUI(s.CZC). SUNT MULTE HAINE RUPTE CARE ASCUND SUB ELE COMORI DE AUR ÎN INIMĂ.”

Iată că EPIFANIA ARHANGHELICĂ este rezervată SĂRBĂTORII şi ÎNTÂLNIRII cu OASPETELE DIVIN(Semenul întru Spiritul Focului). “Căci am flămânzit şi Mi-aţi dat să mănânc; am însetat şi M-aţi adăpat; străin am fost şi M-aţi primit; gol şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atuncea drepţii răspunzând, vor zice către El: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit, sau însetat şi Te-am adăpat? Când Te-am văzut strein şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Şi când Te-am văzut bolnav , sau în temniţă şi am venit la Tine? Iară Împăratul răspunzând, le va zice: Adevărul vă grăiesc, întrucât aţi făcut acestea unuia din aceşti fraţi mai mici ai Mei, Mie le-aţi făcut.”(MATEI, 25/35-40).

În rest, legionarul-iniţiat trebuie să-şi ascundă AURUL-SOLARITATE , să adopte postura mitologică de FIUL CEL MIC AL CRAIULUI( împăratului, REGELUI LUMII - cf. Rene Guenon: REGELE LUMII). Pe de o parte, pt. că de EPIFANIA ARHANGHELICĂ nu trebuie să beneficieze decât INIŢIAŢII şi DUHUL SĂRBĂTORII - pe de alta, pt. că ÎMBRĂCĂMINTEA MODESTĂ este semnul solidarităţii cu ORICE OM MORAL: sărac, dar cinstit - şi semnul desolidarizării, implicite, de ORICE ATITUDINE IMORALĂ, de ORICE OM IMORAL (“cu înclinaţie sufletească spre frivolitate, spre lichelism, spre secăturism” - deci, VID SPIRITUAL-MORAL, secare a Spiritului şi invazie a anti-Spiritului, a Spiritului malefic). OMUL LUXOS nu este , pt. legionarul –iniţiat ( şi nu trebuie să fie, pt. legionarul-novice), simbol al luminii sărbătoreşti - ci simbol al NESIMŢIRII, al sfidării luciferice, faţă de cei îngenuncheaţi temporar de soartă: oamenii săraci, trăind în “mizeria nesfârşită a ţării” (îngenuncheaţi, deci, cu suferinţa –crucificarea Patriei). OMUL LUXOS este omul satanic, care, prin aparenţa lui de LUMINOZITATE (EXHIBATĂ) - DESCURAJEAZĂ PE CEI CĂZUŢI . Prin sfidare, subliniind diferenţa incomensurabilă, imposibilitatea ridicării, din nou, pe VERTICALA LUMINII, a celor încercaţi de proba divină a sărăciei şi mizeriei. În nici un caz, sfidarea demonică nu le dă speranţă, nu le dă SENTIMENTUL SOLIDARITĂŢII OMULUI ÎNTRU LUMINĂ - ci le comunică, prin atitudinea satanică, următorul mesaj: “Oricât v-aţi zbate, fiind cinstiţi - oricât aţi crede şi aţi spera , nu veţi ajunge niciodată la lumină: dacă vreţi

să ajungeţi la lumină, fiţi imorali - şi veţi arăta asemeni mie , luminoşi”. Dar lumina luxului este FALSA LUMINĂ - nu lumina adevărată, vitală, moral-spirituală.

Legionarul trebuie să fie clarvăzător , vizionar, să penetreze cu privirea dincolo de APARENŢELE MATERIALE (fie că acestea sunt ispitele luciferice ale luxului - fie că sunt disimulări ale Spiritului adevărat, curat) - şi să discearnă - adevărul: să deosebească, dincolo de zidul aparenţelor, AURUL de PIRITĂ (aurul nebunilor).

*

* *

AURUL-BANI - este o continuă ispită, în lumea modernă. Legionarul care va cădea în ISPITA BANULUI – MAMONA ( înrudindu-se , spiritual, astfel, cu EVREUL METAFIZIC), încălcând LEGEA MORALĂ - adică FURÂND, adică înlocuindu-l pe Dumnezeu-Puterea Spirituală Adevărată dinlăuntrul său, cu putere fictivă a BANULUI( cu încărcătură ispititor-satanică) nu trebuie tratat cu îndurare, căci operaţiunea de înlocuire, descisă mai sus, este însăşi temelia RĂULUI în lume : (CSC,p.53) “va fi eliminat pt. totdeauna din Legiune, de la PRIMUL CAZ(s.a.), ORICE SITUAŢIE AR OCUPA ÎN EA (s.a.) . În această organizaţie nu pot să crească decât oameni cinstiţi. O mică hoţie nu poate să e lase indiferenţi, pt. că, în definitiv, aceasta nu este decât sămânţa MARILOR HOŢII( s.CZC), sămânţă care , dezvoltându-se din cauza toleranţei noatre, ar putea răstigni, din nou, prin jefuire, poporul român din această ţară.”

Nu avem dreprtul să-l tolerăm pe Satan( cel din noi şi din lume). SPIRITUL RĂU ,ca şi SPIRITUL BUN, nu este entitate cantitativă, ci CALITATIVĂ: “hoţia mică” este germenele “marilor hoţii” (e rezumatul actual al unui proces necesar ulterior). Efectul e aceleşi: imoralitatea, degenerarea şi secătuirea spirituală a ţării. Efectul este atât de dezastruos, încât, pt. exorcizarea demonului şi mântuirea Spiritului NR - poporul întreg s-ar transforma în Hristos-entitatea golgotică. Răstignindu-se poporul-Hristos, va putea fi plătit un rău tratat incorect de falsul legionar: imoralitatea directă, care loveşte în fibra cea mai intimă a omului: sentimentul că Dumnezeu=Adevărul=Dreptatea.

Nu e legionar cel care , chemat să-şi mântuie spiritual neamul - îl sileşte la răstignire. Legionarul este chemat, EL ÎNSUŞI, să se răstignească, autosacrificial, pt. a mântui poorul greu încercat, orbit de mulţimea păcatelor şi năucit de invazia demonică.

SENTIMENTUL DEMNITĂŢII este fundamentala atitudine spiritual-activă, care oferă premizele mântuirii, care oferă temelia autosacrificiului, în numele purificării morale a NR - şi, prin aceasta, a Învierii. SENTIMENTUL DEMNITĂŢII înseamnă intoleranţa faţă de Satan. SENTIMENTUL DEMNITĂŢII înseamnă intoleranţa faţă de Satan. SENTIMENTUL DEMNITĂŢII înseamnă curajul de a-L recunoaşte pe Dumnezeu cel Unic în întreaga Creaţie - fără nici un rabat atitudinal. Este curajul de a veni pe Cruce, alăuri de Hristos, atunci când sunt contestate atributele divine - sau când este contestat doar unul dintre ele: să ia atitudine vehementă , până la autosacrificiu, şi în primul caz, şi în al 2-lea caz - CU ABSOLUT EGALĂ TĂRIE. Este curajul de a nu te înjosi niciodată. GENUNCHII şi SPINAREA să nu le pleci, decât în RUGĂCIUNEA - jertfire a Spiritului către Dumnezeu. OMUL DEMN este cel cu Sabia Arhanghelului în mână - cu tăişul Sabiei Arhanghelului înfipt cât mai adânc în propriul Spirit, în propria inimă - despărţind, hotărât, pornirile rele, ispitele - de pornirile bune mântuitoare - şi folosirea ultimelor, ca forţe de transpersonalizare, în Arhanghel, şi de

transcendere în NR. A FI DEMN = a fi învingătorul Satanei Slăbiciunii Morale= A FI EROU SPIRITUAL.

GENEROZITATE - DA. Acceptare de mită - NU. AUTOSACRIFICIU - iar nu sacrificiul altuia, nevinovat şi neales de Dumnezeu, neiniţiat în tainele spirituale ale Mântuirii şi Învierii.

INTOLERANŢĂ RADICALĂ DEFINITIVĂ, FAŢĂ DE SATAN(interior manifestat - sau exterior): (CSC,pp. 53-54) “Ne-am săturat de lipsa de demnitate omenească (...) . Legionarul va căuta să desfiinţeze aceste apucături (mita, bacşişul) şi să reînvieze sentimentul demnităţii omeneşti. El nu va da nimănui nimic, nu-i va promite nimănui nimic, iar când va face cuiva un serviciu, nu se va înjosi ca să primească bacşiş sau mită, ci va pune mâna în gât mituitorului.”

“A pune mâna în gât mituitorului” - ispititorului şi pângăritorului de Spirit Dumnezeiesc - este o atitudine similară cu aceea a lui Hristos, care a blocat procesul de maculare spirituală a Casei Domnului - Templul din Ierusalim - de către zarafi, biciuindu-i. “Apoi, intrând în biserică, a început a izgoni pe cei ce vindeau şi cumpărau în ea, zicându-le: “Scris este: casa Mea este casă de rugăciune, iar voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari” (LUCA, 19/45-46).

Ispititorul-Satan nu trebuie tolerat - chiar dacă ia chipul Apostolului PETRU - din noaptea dinaintea intrării lui Iisus în Ierusalim(unde va fi răstignit). Ispititorului cu comoditate, cu dezertare de la Sacra Misiune, Iisus îi pune mâna în piept, cu necruţătoare fermitate: “Dă-te înapoi, Satană!”

Încă o dată, se dovedeşte că legionarismul,este şcoala metafizică , prin care se formează iniţiaţi pt. FRONTUL LUPTEI CU LUMEA CONCRETĂ, fizică, materială, căzută în ispitele şi înjosirile demonice - dar şi în iniţiaţi pt. PROFILAXIA METAFIZICĂ: există un front nevăzut, imaterial, dar cu repercusiuni catastrofale sau benefice( în funcţie de tăria luptei legionare) în lumea vizibilă.

ŞCOALA LEGIONARĂ, cum spune CZC - este ŞCOALA FAPTEI CREATOARE - căci propune ACŢIUNEA EFECTIVĂ( în lume şi în Spirit), negând total vorbăria, demagogia etc. Şi nu orice faptă –acţiune , ci FAPTA CREATOARE, adică acţiune încărcată cu şi sprijinită de forţele divine, absolut pozitive, concurente cereşti la împlinirea unei misiuni pe Pământ: TRANSFIGURAREA SPIRITUALĂ: “prin fapta lui, prin munca lui, el(legionarul) va clădi DIN TEMELII(s.a. - n.m.: va schimba temeliile imorale, cu TEMELIILE SUPREMEI MORALE, cea cristic-divină) ROMÂNIA CEA NOUĂ( s.CZC)”.

*

* *

PARTEA A III-A:

a- RUGĂCIUNEA CA ELEMENT DECISIV AL VICTORIEI

Fapta legionară este, permanent, însoţită de RUGĂCIUNE. Prin atitudinea profund morală, deci profund purificatoare a Spiritului - fapta legionară este - ea însăşi, RUGĂCIUNE - înălţându-se, ca o punte sacră, între pământ şi cer, între vii şi

morţi, între văzut şi nevăzut , între trecut –prezent-viitor, între OM şi ARHANGHEL, între OM şi HRISTOS-DUMNEZEU: (CSC,p. 54)”Legionarul crede în Dumnezeu şi se roagă pt. biruinţa Legiunii:

-

să nu se uite că noi, poporul român, stăm aici, pe acest pământ, prin voia lui Dumnezeu şi binecuvântarea Bisericii creştine (CEA IDEALĂ,confrmă cu protocreştinismul, creştinismul”primitiv”, în sensul de ORIGINAR - iar nu cea invadată de spiritul rău al trădării lui Hristos, al îndoielii, al şovăielii, al necurăţeniei şi laşităţii - spiritul “modern”): în jurul altarelor bisericilor s-a aflat adunată, de mii de ori, în vremuri de bejenie şi răstrişte, întreaga suflare românească, de pe acest pământ, cu femei, copii şi bătrâni, cu conştiinţa perfectă a ultimului refugiu posibil. Şi astăzi stăm gata să ne adunăm - poporul român - în jurul altarelor, ca-n vremuri de mari primejdii, pt. ca , îngenuncheaţi, să căpătăm binecuvântarea lui Dumnezeu.

Războaiele se câştigă de aceia cari au ştiut să atragă din văzduh, din ceruri, forţele misterioase ale lumii nevăzute , şi să-şi apropie concursul acestor forţe. Forţele acestea misterioase sunt sufletele morţilor, sufletele strămoşilor noştri, cari au fost legaţi de glia , de brazdele noastre ( n.m.: de observat, mai ales, în jurământul lui Moţa şi Marin - că Legiunea nu propune un cult exclusiv al pământului, un cult chtonian. Pământul este obiect de cult doar în măsura în care mai are resurse spirituale, din sângele solar al strămoşilor eroici - sau poate fi determinat să redevină zonă paradisiacă: cultul legionar este, în mod foarte clar, un CULT SOLAR - legat de ARH. MIHAIL), cari au murit pt. apărarea acestui pământ şi cari sunt şi azi legate de el prin amintirea traiului lor de aici, şi prin noi, copiii, nepoţii şi strănepoţii lor . Dar mai presus de suflatele morţilor stă DUMNEZEU(s.CZC).

Odată aceste forţe atrase ele vin în balanaţa ta, te apără, îţi dau curaj, voinţă şi toate elementele victoriei şi te fac să învingi. Introduc panică şi groază în duşmani, le paralizează activitatea. În ultimă analiză, biruinţele nu depind de pregătirea materială, de forţele materiale ale beligeranţilor, ci de puterea lor de a-şi aigura concursul puterilor spirituale. Astfel se explică - din istoria nostră - biruinţele miraculoase ale unor puteri materialiceşte, cu desăvârşire inferioare.

CUM SE POATE ASIGURA CONCURSUL ACESTOR FORŢE?

1- Prin dreptatea şi moralitatea acţiunilor tale, şi

2- Prin apelul fervent, insistent, la ele. Cheamă-le , atrage-le cu puterea sufletului tău, şi ele vor veni.

PUTEREA DE ATRACŢIE ESTE CU ATÂT MAI MARE CU CÂT APELUL , RUGĂCIUNEA SE FACE ÎN COMUN, DE CÂT MAI MULŢI(s.a.).

De aceea, în şedinţele cuibului, cari se ţin în toată ţara, sâmbătă seara, se vor face rugăciuni şi se vor îndemna toţi legionarii ca, a 2-a zi, Dumineca - să meargă la biserică.

Patronul nostru este Sf. Arh. Mihail. Icoana lui trebuieşte s-o avem în casele noastre , şi în vremuri grele, să cerem ajutorul lui, şi El nu ne va lăsa niciodată.”(n.m.: pt. că Arh. Mihail patronează această perioadă de 400 ani , pe care am început-o, din 1870 - periodă a progresivei, dar intensei şi neabătutei spiritualizări a omenirii: de aceea, Golemii VOR TREBUI să se retragă, char împotriva voinţei lor, chiar în cadrul unor războaie şi tulburări de tip apocaliptic - din primul plan al istoriei umanităţii).

Rugăciunea este ARMA SPIRITULUI pt. topirea obstacolelor satanice dintre CER şi PĂMÂNT, şi înlesneşte(şi va menţine) REUNIUNEA OMULUI CU DUMNEZEU.

Se observă, alături de credinţa creştină( de tip dogmatic), ieşirea lui CZC înspre ESOTERISMUL CREŞTIN: “magia” este, de fapt, iniţierea întru solidaritatea mistică, ocultă, întru VIU(aparent) şi MORT(disparent), dar puternic prezent şi activ, în plan metafizic, cu consecinţe ferme în planul fizic-aparent) - între forţele perceptive şi cele aperceptive. De aceea, pt. că misiunea RELEGĂRII(RELIGIEI), RESOLIDARIZĂRII ÎNTRU UNUL –SPIRIT, a văzutelor şi nevăzutelor - este una DEMIURGICĂ - e nevoie de SOLIDARITATEA ALEŞILOR ÎNTRU SACRĂ RUGĂCIUNE: “ apelul, rugăciunea - se face în comun, de cât mai mulţi.”

Invocaţia duhurilor străbunilor este un procedeu ocultat, azi, de către clerul modern –creştin - dar această invocaţie are o puternică funcţie apotropaică .

Şi, în definitiv, ce altceva decât apel la UNITATE SPIRITUALĂ, dincolo de ILUZIA MORŢII(şi izgonire a DEMONICEI FICŢIUNI A MORŢII) - este apelul lui Hristos către Lazăr , apel numit, îndeobşte, “ÎNVIEREA LUI LAZĂR”?

Aşa cum Hristos l-a înviat pe Lazăr, aşa Legiunea Arh. Mihail, Legiunea Arhanghelului Epocii Noastre , Legiune subordonată miosiunii lui Hristos, va învia NR- Lazăr.

(CSC,p. 67) “Cantitatea de jertfă făcută , determină victoria. Gloria noastră este gloria jertfei pe care o facem.”

Căci NR aşteaptă cu forţele ascuns-metafizice încordate, jertfa de sine, care precede ÎNVIEREA.

*

* *

b- PARLAMENTARUL LEGIONAR ŞI ARISTOCRAŢIA VIRTUŢII

Toate aceste câştiguri, prin iniţiere spirituală, nu trebuie cumva pierdute , prin prezenţa, CA DEZERTARE MORALĂ, în agora parlamentară (degenerată în bordel şi talcioc). Parlamentarul legionar este , şi rămâne, înainte de toate şi după toate - LEGIONAR. Doar pt. asigurarea încă unui pilon de veghe spirituală, drept în mijlocul SODOMEI, în speranţa reconvertirii şi transfigurării sacrale a SODOMEI - el este ŞI parlamentar: el ascultă, şi în agora parlamentară (neabătut, ca şi în cuib) de LEGILE MORALEI SPIRITUALE*69 [9] , şi nu de interesele şi jocurile politice ale momentului( CSC,pp. 67-68), căci ţinta legionară nu trebuie pierdută, nici o clipă, din vedere. Forma de luptă parlamentară trebuie să rămână tot PROFILAXIA METAFIZICĂ, lupta metafizică, extrapolată la nivel social-politic(extrapolare TEMPORARĂ şi CONJUNCTURALĂ - dar fără ignorarea esenţei atitudinale : MORALA CREŞTINĂ. CONJUNCTURALUL înseamnă, de fapt, încă un moment şi o formă de antrenament spiritual , al legionarului - şi de pregătire spirituală, a ne-legionarului, dar om de bună-credinţă).

69 [9] *- Cf. FAUST BRĂDESCU, op. cit., p. 288:”Trăirea legionară va fi, mereu, o depăşire morală , aspiraţiile politice vor urmări dreptatea socială, finalitatea doctrinară va fi o şcoală civică.”

De aceea, legionarul, păstrând, şi în politică, esenţialul acţiunii metafizice - face din politică - RELIGIE.

(CSC, p.. 68)”Parlamentarul legionar nu-şi mai aparţine lui.”

(CSC,p.48)”UN LEGIONAR NU CERE(s.CZC). El spune: nu ne trebuie bani sau servicii. Daţi-ne LEGI DREPTE(s.CZC) în ţară, căci cu legi drepte ne vom câştiga banii şi traiul prin munca noastră.

(...) Deputaţii legionari nu-şi vor căpătui 5-6 partizani dintr-un sat, cum fac partidele politice, iar biata mulţime săracă şi amărâtă să tragă toată viaţa în jug.

Şi apoi, dacă un deputat legionar se roagă de un ministru să-i facă un serviciu pt. 1,2,3 oameni, a 2-a zi îl roagă şi ministrul ca să mai închidă ochii la legile pe cari le face el, să nu le mai combată(n.m.: răs-ştiutul, de acum, pt. noi. ŞANTAJ PARLAMENTAR).

Deaceea, şefii legionari vor trebui să explice aceste lucruri tuturor oamenilor şi să le facă şcoala legionară adevărată.

Ei trebuie să le spuie la toţi.

NOI DACĂ AM INTRAT ÎN LEGIUNE NU CEREM NIMIC PT. NOI, CI DĂM (s.a.). DĂM SUFLET. DĂM MUNCĂ, DĂM SUFERINŢĂ, DĂM TOT CE AVEM(s.CZC). pt. ziua cea sfântă a biruinţii NR”.

Din acest punct de vedere, a luptei metafizice, extrapolate în zona social-politică - trebuie discutate atitudinile legionare faţă de:

a-politician;

b-comunist;

c-jidan.

a- POLITICIANUL este un de-creator(ucigaş) de Patrie, prin PARTIDISMUL său, prin spiritul de “gaşcă”, prin esenţa centrifugă şi entropică a acţiunii sale - care(se) exprimă prin egoism, meschinărie, incapacitate TOTALĂ de autosacrificiu şi, deci, pornire permanentă spre CÂŞTIG şi JAF - ambele, dărâmătoare de ţară.

(CSC,p.61)”Omul partidelor desfiinţează România.Înaintea lui s-a aşezat cu pieptul său legionarul(n.m.:obsevăm opoziţia mitologică clară, tranşantă: demon-arhanghel). Când omul partidelor , politicianul, ţăran sau orăşan, a intrat în partid, prima întrebare care şi-a pus-o a fost: CE VOI CÂŞTIGA DE AICI? CE BENEFICIU VOI TRAGE? De aceea câştigă politicianii, iar ţara se dărâmă.

Legionarul, când a intrat în Legiune, a zis: “Pt. mine, nu vreau nimic.” Ci s-a întrebat: “Ce pot da, ce jertfă pot face eu pt. ţara mea?”

Legionarul spune: o mie de ani au pătimit strămoşii şi au murit cu gândul la această ţară. O mie de ani am aşteptat-o, am visat-o. Astăzi, când Dumnezeu ne-a dat-o întreagă, în loc ca să cădem în genunchi în faţa ei, şi să ne închinăm ca la o icoană, noi O FURĂM, noi O JUPUIM(s.CZC).

În faţa ei, legionarul se prezintă nu cu DREPTURI CETĂŢENEŞTI, ci cu SACRE DATORII(s.CZC).

Ţelul politicianului este de a-şi construi o avere. Al nostru este de a ne construi o Patrie înflorită şi puternică. Pt. ea vom munci şi vom construi. Pt. ea vom face din fiece ROMÂN UN EROU, GATA DE LUPTĂ, GATA DE JERTFĂ, GATA DE MOARTE (s.CZC).

“Spre inimile cele necurate care vin întru prea curata casă a lui Dumnezeu, fără milă întind sabia mea.

Sf. Arhanghel Mihail”

“ Cine ştie să moară, nu va fi rob niciodată.

Seneca”

b-Şi COMUNISTUL este un spirit malefic, entropic şi distructiv, invadând cu forţe străine şi pt. forţe străine de Patrie, “patrimoniul moral” al omenirii.

(CSC,p. 63) “Triumful mişcării comuniste în România ar însemna : desfiinţarea Monarhiei, desfiinţarea Bisericii, desfiinţarea Familiei, desfiinţarea proprietăţii individuale şi desfiinţarea libertăţii.

Înseamnă, într-un cuvânt, deposedarea nostră de ceea ce formează PATRIMONIUL MORAL(s.CZC) al omenirii şi, în acelaşi timp, deposedarea şi de orice bunuri materiale, în favoarea PROFITORILOR DIN UMBRĂ AI COMUNISMULUI, CARI SUNT JIDANII(s.a.). În această mişcare comunistă se află adunaţi toţi inamicii noştri, cari n-au văzut şi nu văd cu ochi buni România Mare. “

E firesc, deci, ca CZC să-i condamne dublu pe comunişti:

1-ei distrug pilonii morali şi temelia morală a Patriei,

2 -ei sunt născuţi de “jidani”( iudeo-masoneria mondială) , iar de acţiunea lor profită, din umbră, iudeo-masoneria mondială. E logic ca problema comunistă să fie legată, imediat, de către CZC, de

c- PROBLEMA JIDĂNEASCĂ, “vizibilă doar în jumătatea de nord a României,invizibilă, dar existentă, şi în cealată jumătate, constituie, pt. naţiunea română, cea mai mare preimejdie pe care a cunoscut-o dela începutul istoriei şi până astăzi.

Legionarul este singurul în stare a rezolva această problemă, pe care o priveşte cu curaj şi cu seriozitate, rezolvare pe care va face-o odată cu soluţionarea şi a celorlalte probleme de stat cari se pun astăzi cu aceeaşi necesitate” (vezi metafora “mlaştinii cu ţânţari”: prioritate de atenţie trebuie acordată, totuşi, trădătorilr dinăuntru, politicienilor români, autorităţilor de stat ale Românie - care permit “ţânţarilor” vampirici istovirea fizică şi spirituală , distrugerea fizică şi spirituală - a României - a se vedea, tratată pe larg, această problemă, în cap. anterior, despre EVREUL METAFIZIC).

Ce opune CZC, drept contrapondere, acestor 3 primejdii obşteşti, pt. România? O ARISTOCRAŢIE A VIRTUŢII (CSC,p. 76): “Aristocraţia ieşită din afaceri , din fraudă, sau din vânzare de ţară, va cădea. Dacă aurul se lămureşte în foc (n.m.:iniţiere) , în

focul luptelor(n.m.:metafizice) legionare, se va lămuri adevărata elită morală a naţiunii româneşti.”

Iată ce sfaturi imperative îi dă CZC LEGIONARULUI, potenţial membru al adevăratei aristocraţii noi româneşti - aristocraţia virtuţii:

(CSC, p. 75)”Legionar,

- Niciodată să nu faci o faptă de cari ţi-ar fi ruşine a doua zi, iar când ai făcut ceva, asumă-ţi răspunderea întreagă.

- Când ţi se pune în faţă un obstacol , tu să-l sai , să nu te laşi. Să nu te laşi învins. Nu te descuraja. Încearcă a doua oară, a treia oară, mereu. Nu există: nu pot. Legionarul poate.

- DACĂ PENTRU POLITICIAN POLITICA ÎNSEAMNĂ AFACERI, PENTRU LEGIONAR, POLITICA ÎNSEAMNĂ RELIGIE (s.a. - n.m.:adică, legionarul este singurul posesor al forţei exorcizatoare, transfiguratoare a zonei, intens ahrimanizate, a politicii, în genere, şi a politicii

- Nu spune: nu voiesc să servesc Legiunea, din cauză că cutare şef nu-mi place, nu este bun româneşti, în special).. În Legiune , nimeni nu-i şef pe viaţă. Azi e unul, mâine e altul, poimâine vei fi tu, dacă prin munca şi credinţa ta neclintită şi prin capacitatea ta vei merita să fii (n.m.: iată baza promovării sau retrogradării legionare: resursele spirituale, în evoluţie sau involuţie), iar într-o bună zi, se va putea găsi cel mai bun.

- Nu uita că ceea ce poate să ne piardă pe noi, Legionarii, este neînţelegerea şi desbinarea din fiecare cuib sau dintre diferitele cuiburi.

- Nu uita că, în clipa în care un legionar îmbracă haina de şef legionar, toţi ceilalţi trebuie să.l asculte(n.m.: în virtutea sinergiei UNIFORMĂ-FIINŢĂ SPIRITUALĂ, dar şi în virtutea SPIRITULUI COLECTIV, unit prin RUGĂCIUNE, al CUIBULUI).”

*

* *

c – CE CREDE UN LEGIONAR

(csc,P. 64)”Punctul 67. Că statul bazat pe ideologia veche a revoluţiei franceze se ruinează. În lume se pune problema unui stat nou. El poate fi foarte bun sau foarte rău. Cum va fi? După cum ni-l vom face.”

Acest prim factor de credinţă aduce în discuţie mai multe probleme:

1- “statul bazat pe ideologia veche a revoluţiei franceze se ruinează”. Revoluţia franceză, fiind atee, a avut o încărcătură enormă de luciferism şi de forţe ahrimanice - adică de FACTORI ENTROPICI MAJORI. Iată de unde provin factorii care duc la RUINAREA STATULUI - a oricărui sta70 [10] t care urmează linia antispirituală a ceea

70 [10] În VASILE LOVINESCU - MITUL SFĂŞIAT, Ed. Institutul European, Iaşi, 1993, cap. BLESTEMUL TEMPLIERILOR DIN DONJONUL DIN CHINON, p.94.

e s-a numit REVOLUŢIA FRANCEZĂ - şi a fost una dintre cele mai cumplite victorii (evident, temporare - dar cu consecinţe dezastruoase ) ale Demonului în Lume.

2- Mai mult decât atât: revoluţia franceză a fost opera masoneriei iudaice( probabil că nu sunt simple poveşti afirmaţiile precum că 1789 era anul răzbunării cumplite a Cavalerilor Templieri, PERVERTIŢI de contactul direct cu iudeii şi învăţătura lor, cu spiritul lor luciferic, agresiv-distructiv, îndreptat contra a tot ce este CREŞTIN - şi, în special, răzbunării Maestrului Cavalerilor Templieri, JACQUES DE MOLAY - care, la 26 noiembrie 1309, a compărut în faţa comisarilor pontificali, iar în 18 martie 1314, a fost ars pe rug, alături de alte 3 căpetenii templiere: HUGUES DE PAIRAUD, vizitator al Franţei, GEOFFROY DE CHARNAY, preceptor al Normandiei, şi GEOFFROY DE GONNEVILLE, preceptor de POITOU ŞI AQUITANIA *. Răzbunarea, purtată în suflet de 680 de ani de către templierii pervertiţi, furaţi de la misiunea lor sacră, era îndreptată, în primul rând, împotriva MONARHIEI şi a PRINCIPIULUI MONARHIC DIVIN, şi a BISERICII - căci, pretindeau ei, principalii vinovaţi de moartea Maestrului au fost FILIP CEL FRUMOS, care a reprezentat MONARHIA CEREASCĂ, prin care a fost zdrobit, atunci, COMPLOTUL SATANIC - şi BISERICA CATOLICĂ, prin care FILIP a obţinut condamnarea la moarte a lui JACQUES DE MOLAY, pt. cumplite erezii).

Din revoluţia franceză , se desprind câteva curente antispiritualiste, dirijate de UNICUL CENTRU(OCULT) MASON: LIBERALISMUL, SOCIALISMUL, COMUNISMUL - prin care sunt lansate, în lume:

3 – idei entropice: LIBERTATEA - ca dezmăţ şi libertinism istovitor de energii spirituale, DREPTURILE OMULUI - ca încălcare odioasă a dreptului sacru al Neamului şi Naţiei, DEMOCRAŢIA - ca factor de entropie maximă, ca factor de pervertire a omului prin minciunăî, demagogie, degradare a Logos-ului - şi factor de dezbinare socială( dar, în primul rând: DEZORDINE SPIRITUALĂ) etc. Toate aceste idei entropice permiteau infiltrarea şi mai adâncă, în structurile de stat europene, a evreimii, ca factor major despiritualizsnt-entropizant. Toate aceste idei entropice ( ca efect) creau şi întreţineau BABILONIA - în care toţi ticăloşii au dreptate, prin manipularea (mai subtilă sau mai grosolană) a gloatelor, numite, pompos, “ majorităţi”. Doar vocea firavă a ADEVĂRULUI( emis dinspre autentica elită spirituală a Neamului) este sugrumată şi înăbuşită , cât mai urgent. Sau bruiată, vilent, de Măria –Sa CALOMNIA (este cazul concret al lui CZC).

Iată de ce , în Circulara din 30 mai 1936, publicată în CM (p. 75), este pusă sub privire foarte critică( şi pe drept cuvânt) politica externă a României, făcută, pe atunci, de N.TITULESCU - unul dintre membrii marcanţi ai masoneriei iudaice internaţionale şi unul dintre cei care au cerut, sus şi tare, în Consiliile de Coroană, capul lui CZC. Despre ce e vorba? Un lucru ştiut de toată lumea - dar dat la spate, cu rea-credinţă: TITULESCU cerea apropierea de U.R.S.S., pt. ca România să fie contaminată de bolşevism. Dar CZC-vizionarul aduce problemele de politică externă ale României într-un plan mau general, cel metafizic(ca de fiecare dată): "Es“e un gest de trădare, pe care poporul român îl face faţă de Dumnezeu şi faţă de ordinea morală a acestei lumi şi faţă de popoarele care stau în slujba acestei ordini, în războiul cu puterile nimicitoare ale răului. Onoare acestor popoare.

*- REGINE PERNOUD - TEMPLIERII, p. 137.

*- RADU COMĂNESCU şi EMILIAN M. DOBRESCU - ISTORIA FRANC-MASONERIEI, Ed. Tempus, Buc., 1992.

Gestul nostru murdăreşte în faţa istoriei obrazul poporului român, îl desonorează.

Numai cu sânge, cu sânge mult, vom mai putea, în viitor, să ne răscumpărăm onoarea pierdută în faţa acelor pe care îi trădăm şi care ne vor desconsidera.

De vor intra trupele ruseşti pe la noi şi vor ieşi îmvingătoare, în numele Diavolului, cine poate să creadă unde este mintea care să susţină, că ele vor pleca dela noi, înainte de a ne sataniza, adică bolşeviza?(..)

Dacă însă vor ieşi biruitoare armatele creştine, rezultatul va fi împărţirea noastră, desfiinţarea Statului român, ca plată pt. trădarea nostră.

Vopm merge cu capul plecat, noi, Românii, şi niciodată nu vom mai îndrăzni să ridicăm ochii şi să privim în faţă neamurile cari au rămas, cu riscul vieţii lor, pe linia onoarei.

(...) Cei ce poartă răspunderea viitorului României, în ceasul de faţă, să ia aminte.”

Sau, în CM, pp. 21-22:

“Eu sunt contra marilor democraţii ale Occidentului(...) şi n-am nici un ataşament pt. Societatea Naţiunilor, în care nu cred.

Eu sunt pt. o politică externă a României alăturea de Roma şi Berlin(n.m.: deocamdată, CZC acceptă cea mai bună variantă dintre cele, toate, proaste şi de neacceptat: mai târziu, se va delimita şi de aceste variante, căci Germania şi Italia alunecaseră către cultul păgân, îndepărtându-se de spiritul creştin). Alături de statele revoluţiilor naţionale. În contra bolşevismului. (Variantele alese de CZC, pt. alianţa României, aveau, măcar, avantajul susţinerii naţionale, adică aveau tangenţă la spiritul naţional. Dar aceasta se va dovedi insuficient, câtă vreme spiritul naţional, atât germanic, cât şi latin-italian, se depărtau de lumina cristică, de culmea spiritual-umană).

O spune un om care a călătorit şi n-a cerşit nimic nici la Roma şi nici la Berlin.(n.m.:“N-a cerşit”, adică nu s-a pus în raport de dependenţă obligată : de aceea, îşi va putea permite, mai târziu, delimitarea de atitudinea spirituală foarte contradictorie şi şovăielnică, neconformă cu principiile creştinismului, care se contura în Germania lui Hitler şi în Italia lui Mussolini).

În 48 de ore după Biruinţa Mişcării Legionare, România va avea o alianţă cu Roma şi Berlinul ( n.m.: de observat că CZC pune, mereu, în faţă, Roma, şi apoi Berlinul: vocea lui CZC striga alarma contra bolşevismului - şi pericolul bolşevismului era cel mai mare şi cel mai apropiat: de aceea, CZC este atât de vehement şi pare atât de ferm, la o primă privire , în alierea României cu altcineva puternic spiritual dcât cu antispiritualismul bolşevic. Dar punerea Romei în faţa Berlinului, când toată lumea ştia că Berlinul dictează orientarea politică, în cadrul Axei - ne arată clar că CZC voia să convingă românii de necesitatea unei alianţe în nici un caz optime, căci nu exista, pe atunci, o astfel de posibilitate - ci a unei alianţe care să nu fie contra firii: or, o alianţă cu strănepoţii taumaturguluo-Traian era, oricum, mai în consens cu firea, decât o alianţă cu FIII DEMONULUI –BOLŞEVICII), intrând astfel în linia misiunii sale istorice în lume: apărătoarea Crucii, a culturii şi civilizaţiei creştine( LA ACEASTĂ DATĂ , 30 NOIEMBRIE, NU IEŞISE LA IVEALĂ LATURA MULT PREA DEPĂRTATĂ DE HRISTOS, A OCULTISMULUI NAZIST ŞI FASCIST ITALIAN). Aceasta nu înseamnă că

urâm Franţa şi poporul francez, căci el va face tot ca noi, reintrând şi el în aceeaşi misiune istorică în lume(n.m.: încă o tresărire violent-vizionară a lui CZC: d-l VLAICU IONESCU , cel mai profund cercetător al catrenelor profetice ale lui NOSTRADAMUS, vesteşte că, într-un anume caren, NOSTRADAMUS afirmă restaurarea monarhiei în Franţa, în 2027, printr-un prinţ , care va prelua frâiele luptei cristice, pregătind apocatastaza ) . Ceea ce este azi, este o simplă divagaţie iudeo-masonică, de care poporul francez, în ceasul învierii lui, se va scutura cu energie hotărâtoare.”

(CM, p. 222, POLITICA INTERNĂ) “(...) Sunt contra democraţiei. DUPĂ CUM SUNT ŞI CONTRA DICTATURII( s.a.). Sub aurora dimineţii, se naşte un alt sistem, nou, neîntâlnit până acum . Pt. acela sunt eu. (n.m.: e vorba de sistemul metafizic al ECUMENICITĂŢII NAŢIONALE, dar strict sub lumina lui Hristos - nu cum s-au dovedit sistemele ecumenice german-nazist şi italian-fascist).

(...) Eu sunt pt. JUSTIŢIE, fără TOLERANŢĂ. Pt. că am tolerat aşa de multe, încât suntem pe patul de moarte. Mişcarea legionară va aduce justiţie pt. români.

(...) Eu cred că ţara este cu viitorul . E, adică, cu Mişcarea Legionară”.

Din păcate, cea mai gravă boală, mai gravă decât lepra, decât ciuma bubonică şi holera la un loc - şi anume DEMOCRAŢIA - a dat dreptul ticăloşilor şi ticăloşiţilor, de 200 de ani şi mai bine, să sfideze şi să batjocorească, atât destinul şi misiunea românilor - cât şi pe MINORITARII ETERNI AI ADEVĂRULUI( singurii minoritari de care o ţară, un stat, trebuie să ţină seama, cu sfinţenie şi să-i apere din toată inima. Din păcate, n-a fost să fie aşa... ). Aşa-zişii conducători, de fapt, distrugători absoluţi ai Spiritului, din ţările cu regim democratic - spun, cu o milă dispreţuitoare şi cinică, eroilor: “Da, vorbiţi, n-aveţi decât - tot n-aveţi altă putere şi nimeni nu v-ascultă, nu v-aude. Da, făptuiţi - nimeni nu vă ştie: am dezbinat aşa de bine naţia, încât orice faptă bună o acoperim, cât ai clipi, cu mii de calomnii - sau o încredinţăm călăului numit TĂCERE - care strangulează în faşă orice prunc al Binelui. O să urlăm sloganurile MINCIUNII atât de tare, vom agita isteric mulţimile, atât de violent - încât nimic din spusa şi făptuirea voastră nu se va auzi, nu se va vedea - nu va avea nici un efect şi nici o consecinţă.”

Ei bine, care trebuie să fie reacţia EROULUI METAFIZIC, în faţa acestor SECĂTURI ORIBILE, FEŢE ALE SATANEI? Toleranţa? În nici un caz, căci nu e vorba de destinul unei finţe oarecare - ci de destinul Neamului - nu e vorba de un adevăr oarecare al unui oarecare om - ci de ADEVĂRUL NEAMULUI, ADEVĂRUL ARHANGHELULUI, ADEVĂRUL LUI HRISTOS.

Răbdare? DA, DAR RĂBDARE ÎN STARE DE ACŢIUNE LA TURAŢIA MAXIMĂ. Trebuie intensificată lupta metafizică, lupta ideilor, trebuie instruiţi spiritual membrii REGIUNII ARHANGHELULUI ADEVĂRULUI, pt. a-şi putea spori puterea spirituală de blocare a forţelor malefice. Trebuie sporit numărul şantierelor de construcţie modelar-cristică, modelaer-divină (căci asta înseamnă şantierul legionar: cel cu spirit şi fără putere fizică - înalţă mai sus, miraculos de sus, ZBORUL PIETREI FILOZOFALE - îl înalţă spre DUMNEZEU - aceasta este simbolistica CASEI VERZI ) - dar trebuie sporită RUGĂCIUNEA - ca intensitate spirituală de construcţie a SCĂRII MISTICE. Legiunile Diavolului trebuie să se izbească de ZIDUL SOLIDARITĂŢII - între spiritele bune de pe lumea aceasta-vizibilă, şi spiritele bune de pe lumea cealaltă-invizibilă.

De aici, insistenţa lui CZC asupra RUGĂCIUNII şi SOLIDARITĂŢII : “Unire, unire, unire.” Este mistica supremă a acţiunii divine, negentropice.

CZC ştie deosebirile între morala superior-creştină a legionarilor - şi morala prea profan-terestrizată şi(uneori) deloc anti-demonică, a naziştilor şi fasciştilor ( a se revedea şi pasajele din IJ - conform cărora Napoleon, Hitler, Mussolini sunt mai interesaţi de victoriile oamenilor, decât de victoriile Duhului Sfânt împotriva Demonului). Dar acceptă legături cu aceştia numai şi numai pt. că aceştia realizează 2 paşi importanţi, pe drumul apărării moralei creştine:

a- DISTRUG CANCERUL DEMOCRAŢIEI - înlocuindu-l NU CU DICTATURA (şi, aici, CZC subliniază foarte exact: când un conducător e ales, în delir, de peste 80 % sau 90 % din populaţie, în mod absolut liber - se pare că trebuie să ne punem pe gânduri: înseamnă că un “ceva” din Conducător rezonase în popor, sau “ceva “ din Spiritul Neamului fusese exprimat, adus la suprafaţă, de Spiritul Conducătorului - înseamnă că instinctul naţional al poporului respectiv a “pipăit” în Conducător o stare de afinitate cu Idealul Spiritual al Neamului- Naţie) - înlocuindu-l cu ECUMENICITATEA NAŢIONALĂ . Este o PROFUNDĂ MISTICĂ ( încă nu creştină, însă ) , atât în nazism, cât şi în fascism: e miracolul întâlnirii şi identificării, fie şi prin o relativ scurtă vreme, a Spiritului Neamului cu Spiritul Conducătorului (CM, Circulara nr. 91, din 28 sept. 1937 - prin care CZC anunţă trimiterea telegramelor de salut către Ducele Benito Mussolini şi către Fuehrerul Adolf Hitler).

b- COMBAT (cel puţin la acea oră, combăteau ) MONSTRUOZITATEA MORALĂ A BOLŞEVISMULUI: (din Memoriu adresat M.S. Regelui, Oamenilor politici şi Ţării, la 5 noiembrie 1936) “Dacă noi, tineretul, vom fi puşi în situaţia tragică de a intra într-un război alături de PUTERILE BOLŞEVISMULUI, împotriva celor care apără civilizaţia creştină a lumii(n.m.: cel puţin, la acea oră, aşa declarau şi Hitler şi Mussolini) , care apără bisericile de dărâmare, care apără moaştele sfinţilor (n.m.: e vorba, în primul rând, de Spania catolică, în care Franco îşi asumase, într-devăr, misiunea apărării valorilor spirituale creştine), care apără de profanare mormintele eroilor - declarăm pe faţă că vom trage toţi cu revolverele în acei ce ne-au adus acolo, şi pt. că nu nu vom putea dezerta, spre a nu face act de DEZONOARE, ne vom SINUCIDE(s.CZC)(n.m.: e glasul alarmei supreme, căci AUTOSACRIFICIUL , care urmează exorcizării este supremul gest cristic). Niciodată tineretul neamului românesc nu va lupta sub semnul Satanei, împotriva lui Dumnezeu”.

Pe lângă alarma dată de CZC, Spiritului Românesc - se aude clar, în aceste rânduri, glasul exasperării patriotului autentic, în faţa trădării ÎN BLOC, efectuată de guvernanţii României acelei vremi. Este glasul exasperării, nu doar a lui CZC-omul - ci a Conducătorului Spiritual, care îşi vede ameninţaţi ucenicii cu măcelărirea spirituală: DESPIRITUALIZAREA, prin PUNEREA ÎN STARE PARADOXALĂ DE AUTOTRĂDARE - la comanda unor călăi ascunşi: iudeo-masonii, care, prin şantaj, prin sabotaj economic, prin paralizare morală a fruntaşilor ţării, au creat o stare de haos, de inconştienţă şi lipsă de responsabilitate absolut aiuritoare: (IJ, p. 69, Continuarea MEMORIULUI de mai sus)”În faţa acestei situaţii(n.m.: decretarea, de către România , de sancţiuni contra Italiei), noi, tineretul, cel dintâi lucru pe care îl avem de făcut este să arătăm cu degetul pe toţi cei ce ne-au adus aici şi CARE, MAI DEPARTE PE ACEST DRUM, NE DUC LA MOARTE( s.CZC)”.

De altfel, aceeaşi ură neîmpăcată o manifestă politicienii români şi în politica internă: politică de vrăjmăşie, de mare uneltire şi de mare prigonire faţă de tineretul naţionalist al Ţării, din ordinul masoneriei şi din îndemnul zilnic al presei iudaice(..) Deci există o concordanţă perfectă între politica externă şi politica intenă româneacă, pornind amândouă din acelaşi fond masonic şi iudaic, de ură împotriva IDEII NAŢIONALE ŞI A CREŞTINITĂŢII(s.CZC).

Ţara întreagă TREBUIE SĂ SE CUTREMURE (s.CZC), să se înalţe şi să înfrunte pe cei care îi pregătesc moartea. Toţi cei care gândesc astăzi pe linia destinului şi a istoriei naţinale au datoria să ceară şi să impună scoaterea politicii româneşti interne şi externe de sub influenţa şi comanda mosoneriei, comunismului şi iudaismului. Este singura măsură salvatoare pt. viitorul Neamului acesta.

Să trăiţi , Majestate.

Corneliu Zelea Codreanu”

Surd a rămas Carol al II-lea la IDEEA NAŢIONALĂ, surzi sunt şi guvernanţii României , la aceeaşi idee naţională, azi, 1998...

Îl condamnaţi, oamenilor, oare, pe CZC, pt. că a ameninţat că tinerii vor trage cu revolverele în trădătorii Neamului? Dar cum sunt pedepsiţi, oare, trădătorii, în război? (Unde mai pui că trădătorii, în război sunt, uneori, prezumtivi - pe când în RĂZBOIUL METAFIZIC, în care se află România, numai cei care ei înşişi, sunt trădători, nu-i recunosc pe trădătorii guvernanţi, sau susţinători ai trădării guvernanţilor...).

Este, în ţară şi în lume, un RĂZBOI METAFIZIC, mult mai grav decât cel FIZIC.

Cel ce-şi trădează Neamul intră sub FULGERUL PEDEPSEI LUI DUMNEZEU - şi acest FULGER poate lua chipul LUMINII DIN NOR, sau chipul unui TÂNĂR DISPERAT. Este treaba lui Dumnezeu ce chip dă JUSTIŢIEI. Măreţ este faptul înaltei conştiinţe a datoriei-misiunii sacre: tinerii legionari promit SĂ SE SINUCIDĂ, pt. a nu-şi dezonora ŢARA şi ARMATA ŢĂRII (Expresie a Poporului) prin dezertare. Nu vi se pare că talerele BALANŢEI JUSTIŢIEI SE ECHILIBREAZĂ? Credeţi că AUTOSACRIFICIUL RESPONSABIL DE NEAMUL ETERN - este un lucru mai puţin important decâtpedepsirea-fulgerarea unor TRĂDĂTORI IRESPONSABILI, ADUCĂTORI AI MORŢII NEAMULUI? N-aveţi decât să judecaţi cum doriţi. Şi judecata voastră, a celor care citiţi această carte - va fi trecută în răbojul lui Dumnezeu. Judecata Judecăţii. SUPREMA, DEFINITIVA JUDECATĂ. Păcatele se pot face nu doar cu fapta, ci şi cu gândul. Deci, GÂNDIŢI - luaţi-vă RESPONSABILITATEA DE A GÂNDI şi, mai ales, de A-I GÂNDI PE TINERII STUDENŢI LEGIONARI, exasperaţi nu pt. nesatisfacerea unor interese personale - ci exasperaţi că sunt trădaţi în transpersonalitatea fiinţei lor: NR.

Şi nu uitaţi că judecaţi , prin ei, ARHANGHELUL şi APOCALIPSA.

Oricum, CZC a vestit statul nou, de dincolo de exasperările istoriei: Statul în care au fost distruse cancarele democraţiei masonice şi bolşevismului - şi a fost adus, în prim plan, METAFIZICUL, Spiritul Conducător( spirit cu 2 componente: 1- Spiritul POLIPIC al maselor poporului , şi 2- Spiritul vizionar al ALESULUI-CONDUCĂTORULUI). Europa sec. XX este una în care au loc fapte de un profund şi răscolitor misticism: Ordinul Negru(german) va fi avut repercusiuni ne-creştine asupra lumii - şi de aceea nazismul, printr-o ciudată concurenţă a forţelor Satanei cu forţele arhanghelice - a fost înfrânt. Dar TREBUIE începută revoluţia spirituală. Primul pas s-a dovedit nefast, pt. că FACTORUL MORAL-SPIRITUAL CREŞTIN, GENEROS ŞI AUSTER, BENEFIC LA NIVEL DE DESTIN COSMIC, A FOST NEGLIJAT. Însă al 2-lea pas, cel legionar, cel în cre morala şi spiritul divin concură pt. epifania arhanghelică - va triumfa. E o certitudine - precum aceea că există Dumnezeu. Nu a mea personală, doar. Spiritul Divin are legile lui, are logica lui. Conform acestor legi şi acestei logici spiritual-divine, am afirmat certitudinea de mai sus.

Ce trebuie , deci? Forţa de discernere moral-spirituală: “El (statul nou) poate fi foarte bun sau foarte rău. Cum va fi? După cum nu-l vom face.”

“PUNCTUL 68. Statul nou, însă, nu se va baza numai pe concepţii teoretice de drept constituţional.

Statul nou propune, în primul rând, şi ca un lucru indispensabil - un tip de om nou. Un stat nou, cu oameni cu păcate vechi, nu se poate concepe. Statul este o simplă haină care îmbracă trupul naţiunii.putem să facem o haină nouă, scumpă, dar nu va fi de nici un folos, dacă ea va îmbrăca un trup istovit, distrus de cangrene morale şi fizice.”

Statul este o ficţiune, până la urmă - o convenţie - şi, de aceea, viaţa acestei ficţiuni sunt oamenii( oamenii ne-amputaţi de entitatea metafizică NEAM) - şi, evident, ideile care-i mişcă pe oameni, impulsurile care-i împing la acţiune, bună sau rea, sau îi paralizează pe oameni. O ficţiune poate fi manevrată prin oameni împotriva oamenilor(când oamenii , în majoritate, sunt amputaţi de entitatea sacrală-NEAM), unei ficţiuni i se dă realitate (utilă) de către oameni( când oamenii îşi păstrează relaţionarea cu Entitatea Sacră a Neamului).

Depinde, deci, de ce fel de oameni (formează-conformează statul) : oameni amputaţi de sacralitate şi de relaţia cu sacralitatea-NEAM - ca expresie a transpersonalităţii divine a omului - sau oameni ne-amputaţi de entitatea sacrală-NEAM, oameni ÎNTRU NEAM; oameni josnici, egoişti şi meschini - sau oamenii jerfei de sine, întru transpersonalitatea-NEAM.

Până acum, în epoca modernă, de vreo 200 de ani, s-a învechit omul demonizat(amputat de entitatea spiritual-sacrală NEAM), care om a demonizat şi funcţiunea statului. CZC vorbeşte de un nou tip de om: evident, OMUL RE-ÎNDUMNEZEIT. Şi, prin omul re-îndumnezeit, ficţiunea-stat va (re) deveni realitatea vie a paradisului înflorit. Haina luxoasă a minciunii, a ficţiunii manevrate de iluzionistul-Satan - nu va putea masca esenţa: istovirea, secătuirea spirituală a omenirii, supusă forţelor malefice. Cangrena, putreziciunea morală a oamenilor, compromit ideea de stat - şi aduc ANARHIA. CZC este, în mod incontestabil, UNUL DINTRE CEI MAI VAJNICI LUPTĂTORI ÎMPOTRIVA ANARHIEI - şi PENTRU CEA MAI STRICTĂ ORDINE. CZC respectă JUSTIŢIA (care, în mâna oamenilor”învechiţi în rele “ fiind - l-a călcat în picioare şi l-a asasinat - dar CZC s-a supus ideii eterne de Justiţie, iar nu formei înjosite de către oameni. S-a supus şi i-a îndemnat şi pe legionari să se supună, ca SPUSELOR SFINTELOR EVANGHELII, pt. a nu sugera, cumva, poporului român, ideea-soluţia dezastruoasă a anarhiei) - nu pt. că este pur şi simplu şi în orice condiţii şi în aplicarea oricui, JUSTIŢIE ( căci, aparent şi prin acţiune, nu era şi nu este) - dar sperând să-i infiltreze justiţiei umane, în timp, treptat, forţele divine pe care ea le-a pierdut - să întoarcă JUSTIŢIA, iarăşi, cu faţa spre cer.

CZC este PENTRU ordinea şi ierarhia de tip divin - care sunt cele mai stricte (absolut stricte) ordini şi ierarhii. BISERICA, MONARHIA, JUSTIŢIA, ARMATA - el le vrea re-îndumnezeite şi aduse la rangul de DUMNEZEU ÎNTRUPAT, de DREPTATE ÎNTRUPATĂ, de DISCIPLINĂ ARHANGHELICĂ, disciplină spirituală întrupată.

“PUNCTUL 69, OMUL NOU(s.CZC) sau naţiunea înnoită presupun o mare înnoire, SUFLETEASCĂ(s.ZC) a poporului întreg, adică o ÎMPOTRIVIRE DIRECŢIEI SPIRITUALE DE ASTĂZI(s.CZC), şi o ofensivă categorică în contra acestei direcţii.”

Iată unde CZC se desparte hotărât de toate mişcările spiritualiste, dar amoraliste, din Europa: OMUL NOU înseamnă înnoirea SUFLETEASCĂ a omului - adică reîndumnezeirea lui.

Căci prin înnoirea sufletului omului, transfigurarea omului - se va simţi clar că omul nu e decât “paravanul” temporar , relativ străveziu, al transpersonalizării numite Neam. Lupta pt. Dumnezeu şi împotriva Demonului trebuie să înceapă, trebuie să fie o “ofensivă categorică”(şi continuă), dusă până la apocatastază. Până la momentul sacral al înfăţişării Neamurilor, cu împăraţii lor(suprapuşu Arhanghelului fiecărui Neam) la TRONUL DIVIN. Stau şi mă-ntreb: care va fi şi cum va fi chipul împăratului nostru, care ne va conduce la TRONUL DIVIN? În nici un caz vreun chip din ultimele 3 veacuri. Dar avem atâţia VOIEVOZI ARHANGHELICI în Evul Mediu - câţi regi nu are nici un neam european. Şi, pt. că sunt sigur că termenul de ÎMPĂRAT este pur metafizic - sunt absolut sigur că chipul spiritual al ÎMPĂRATULUI NOSTRU va avea câte ceva din trăsăturile tuturor celor care l-au condus(buni , mai puţin buni, sau răi de-a dreptul) - dar va avea, mult şi expresiv, mai ales, din trăsăturile celor 2 care l-au călăuzit, trimişi dinspre Hristos şi Arhanghel, şi având COROANE ASCUNSE-MISTICE: EMINESCU şi CZC.

“PUNCTUL 70. În acest om nou, vor trebui SĂ ÎNVIEZE TOATE VIRTUŢILE SUFLETULUI OMENESC(s.CZC). Toate calităţile rasei noastre. În acest om nou vor trebui ucise toate defectele şi toate pornirile spre rău.

În acest tip de EROU(s. CZC) - erou în sens războinic - pt. ca să poată, prin luptă, să-şi impună PĂREREA(s.a.) - EROU ÎN SENS SOCIAL(s.CZC): incapabil, după victorie, de a exploata munca altuia - EROU AL MUNCII(s.CZC), uriaşul creator PRIN MUNCĂ(s.CZC) al ţării sale - trebuie să fie concentrat în tot ce a putut strânge mai bun, în timpul miilor de ani, poporul român.

Pe acest om îl aşteptăm, pe acest erou, pe acest uriaş.

Pe el se va baza statul cel nou, România de mâine.

Mişcarea legionară, înainte de a fi o mişcare politică, teoretică, financiară, economică etc., de formule, este o ŞCOALĂ SPIRIRUALĂ(s.CZC), în care dacă VA INTRA UN OM(s.CZC), la celălalt capăt va trebui să iasă UN EROU(s. CZC).”

Statul începe să se spiritualizeze puternic( prin spiritualizarea oamenilor-legionari, evident), în viziunea lui CZC, să se spiritualizeze în cadrul revoluţiei spirituale mihaelice - şi devine identic cu spaţialitatea sacră(re-sacralizată, prin autosacrificiul legionarilor-iniţiaţi: ROMÂNIA MARE DE MÂINE - adică, CZC identifică, prin viziune spiritualistă: STAT-ROMÂNIE(PATRIE)-NEAM ÎNVIAT.

Cum “îndrăzneşte” CZC ? Pt. că la temelia construcţiei (altminteri iluzorii, adică demonice) - demonul e înlocuit de Arhanghel şi Dumnezeu.

ŞCOALA SPIRITUALĂ, adică totalitatea eforturilor concentrate şi concertate pt. iniţierea legionară - re-formează conturul Arhanghelului: EROUL:

a- RĂZBOINIC METAFIZIC(luptă pt. a-şi impune PĂREREA - dar PĂREREA nu vine, aici, de la verbul A PĂREA - ci este ADEVĂRUL TRANSCENDENTAL ÎNSUŞI, UNICUL, pt. care “necruţător se întinde” SABIA ARHANGHELULUI) - RĂZBOINICUL METAFIZIC luptă împotriva VRĂJMAŞULUI-DEMONUL MINCIUNII ŞI ZGOMOTULUI(care înlocuieşte, perfid şi agresiv, Logos-ul Divin).

b- EROU SOCIAL: este eroul care-l continuă, în acţiune, pe eroul-războinic - după victorie: este APĂRĂTORUL CHIPULUI ADEVĂRULUI - numit DREPTATE(Justiţie divină), blocâns încercarea Demonului de a-şi recâştiga poziţiile strategice , de a perverti VICTORIA spirituală asupra Vrăjmaşului (având ca rezultat transfigurarea Vrăjmaşului, revelarea lui Dumnezeu pt. FOSTUL VRĂJMAŞ - ceea ce echivalează cu reconvertirea FOSTULUI ÎNGER - întru divin). Cum ar arăta pervertirea victoriei eroice? Evident, ca o scindare a fiinţei: exploatarea materială, dar şi umilirea spirituală, a omului de către om. Această pervertire ar compromite total acţiunea spirituală, ar determina transformarea înjositoare a eroului - în mercenar al Demonului.

c- EROUL MUNCII - ca demiurg umano-divin, arhitectul, plănuitor şi realizator (în plan sacral) al ŢĂRII-PARADIS.

Pt. aceşti 3 eroi, de fapt, pt. obţinerea celor 3 ipostaze ale Arhanghelului Revelat - trebuie “înviate”(respiritualizate) “toate virtuţile SUFLETULUI OMENESC(s.a. - n.m.: NU DOAR ROMÂNESC). Dar, în plus, toate calităţile RASEI NOASTRE. Sugerându-se, astfel, că românii TREBUIE să înţeleagă că au misiunea sacră pt. umanitate, ca evreii de odinioară - şi că, de aceea, EVREII DE AZI îi urăsc pe ROMÂNII DE MÂINE. Căci românul este STEGARUL LUPTEI SPIRITULALE în planul terestru - dar vizând transcenderea. Lupta-apocatastază . Trebuie ucise, în EROU, pt. ca eroul să fie un AUTENTIC EROU, iar nu un mercenar al Satanei şi înşelător - “toate defectele, toate pornirile spre rău”: exorcizare necruţătoare, INTOLERANTĂ faţă de Satan - adică, în primul rând, FAŢĂ DE SINELE CU VALENŢE EROICE, DAR ÎNCĂ IMPERFECT.

“PUNCTUL 71. Această mare înnoire a naţiunii române este posibil să vină?

Urmează. O simţim cu toţii. După lunga noapte de veacuri, azi, între aceleaşi graniţe, poporul român aşteaptă răsăritul soarelui, aşteaptă ceasul învierii lui ca neam.

Este posibil oare ca toate frământările milenare să se oprească la o simplă chestiune de formă: unirea într-un stat a tuturor românilor?

Nu simţiţi în adâncuri , cum clocoteşte marea renaştere a poporului român?”

Noi, de azi, 1998, să aşteptăm , oare, reîntregirea graniţelor fizice( pierdute prin dublă trădare naţională - în 1940 şi în 1997) - şi apoi abia, să ne îngrijim de învierea spirituală?

Răspunsul lui CZC, peste veacuri, chiar dacă el a apucat România Mare, este cel al unui vizionar: nu unirea într-un stat, ÎNTREG FIZICO-GEOGRAFIC, a tuturor românilor, e prioritară - căci, încă o dată, fără viziunea metafizic-arhanghelică, statul e o formă goală, o ficţiune - ci ÎNVIEEA SPIRITUALĂ va soluţiona problema. Să fim noi puternici spiritual - şi vom vedea cu ochii cum se lărgesc hotarele fizice.

SĂ NE TREZIM, DECI, SPIRITUL, să veghem, odată cu Hristos - şi Golgota şi Calvarul vor avea capătul-Ţintă în CER. Vizionarul-CZC înfruntă NOAPTEA şi presimte SOARELE. Este şi presimţirea tuturor celor care se iniţiază, sub protecţia Logos-ului-CZC. Da, DIN ADÂNCURI trebuie să simţim marea renaştere a poporului român - adică, să simţim cum sabia Arhanghelului răzbeşte, spintecând pământul şi demonii, spre LUMINĂ-DUMNEZEU-ADEVĂR. CLOCOTEŞTE SABIA: FOC ŞI APĂ, purificare dublă, prin potop şi foc - spălând sufletele, ca să poată lua, apoi, FOC (împărtăşindu-se din FOCUL-DUMNEZEU).

“PUNCTUL 72. În această înviere va avea un rol covârşitor TINERIMEA(s.CZC). Pe dânsa o cheamă destinul să joace pe scena istoriei. Nu ne înţeleg oamenii vechi? Nu ne înţeleg pt. că apelul sacru al destinului numai noi îl putem auzi, numai noi îl înţelegem, pt. că numai nouă ni se adresează.”

Ca şi Moise în deşert, CZC ştie că cei învechiţi întru Satan trebuie să-şi încheie ciclul vital - pt. a lăsa să izbucnească Logos-ul Divin, prin cei neînvăţaţi cu Satan - pt. cei nenăscuţi în robie demonică şi dedaţi cu ea, pt. cei care nu au apucat să se compromită spiritual, târguindu-se cu Satan: TINERII PURI , ei întrupează Logos-ul Divin, de fiecare dată când se iveşte vârful SABIEI ARHANGHELULUI SPIRITUALIZATOR. Până acum, Demonul s-a tot folosit de cei vechi şi învechiţi în compromisuri, pt. a-i înăbuşi pe cei prea fragezi pt. a înţelege capcanele întinse de propriii părinţi inconştienţi - demonizaţi.

Dar ŞCOALA LEGIONARĂ formează auz şi atenţie a auzului - pt. înţelegerea unicei AUTENTICE (de folos) adresări: LOGOS-UL DIVIN PT. SUFLETELE CURATE. Tinerii formează FORŢA SPIRITUALĂ de a amuţi bruiajele satanice asupra mesajului celest. Concentrează-te, tinere, către ipostaza ta de Arhanghel. “Încă o dată, şi încă o dată, mereu. “ Tu eşti Arhanghel - agenţii Demonului te-au minţit şi te-au îmbătrânit, spunându-ţi că eşti un biet om, nevolnic, resemnat, târându-şi paşii, la fel ca mii de generaţii, spre Moarte. Trezeşte-ţi tinereţea, tinere - şi veghează asupra ei - altfel, Demonul ţi-o fură - şi astfel te fură şi pe tine, ţie. Te fură de Revelaţia identităţii tale cu Arhanghelul Neamului. Te alungă peste meridiane şi paralele - pt. ca tu să nu-ţi vezi chipul tău adevărat, transpersonalizat: TU EŞTI NEAMUL.

Tu eşti , tinere veghetor asupra tinereţii, port-stindardul Legiunii Arhanghelice către Nemurire , prin Înviere.

“PUNCTUL 73. Legi, stări de asediu, baionete care să oprească destinul unei naţiuni, n-au existat, nu există şi nu vor exista . “

Logos-ul degradat până la nivel de forme vulgare (forme spirituale degradate: legile pervertite, nedrepte) şi forme materiale brutale, dar DOAR materiale(baionete, stări de asediu) n-au nici o eficienţă asupra luminii dumnezeieşti - Lumina Spiritului.

Spiritul n-are graniţe - căci este alt nume al lui Dumnezeu.

“PUNCTUL 74. Această mare înviere, dela sine, va crea o nouă ofensivă a poporului în toate domeniile. Această ofensivă, ajutată şi susţinută de legi, va repune pe Român în drepturile lui, de care a fost deposedat an cu an, într-o mie de ani, prin nedreptate şi silnicie”.

De data aceasta , LEGE are sensul de structură spiritualizată şi spiritualizatoare - plină , vie, înviată prin Spiritul lui Dumnezeu-Dreptatea-Adevărul.

În numele legii divine, săvârşirea învierii poporului VA FI UN ACT DE LA SINE( dar ulterior luptei spirituale - apocatastazei - ulterioară, şi ea, iniţierii spirituale). TOTUL va fi numit PARADIS. Paradisul spiritual nu are nici partide, nici părţi: are Neamul Înviat. Deposedat de către Demon, ROMÂNUL-INIŢIAT va recâştiga Paradisul-stare de TREZIRE SPIRITUALĂ, de vedere a lui Dumnezeu – Dreptatea-Libertatea (paradoxal, dar acesta este singurul adevăr: LIBERTATE înseamnă, în planul sacral, SUPUNERE ABSOLUTĂ la legile cereşti-divine).

“PUNCTUL 74 BIS. PRIMIREA ŞEFULUI LEGIUNII.

În orice localitate, Şeful Legiunii va fi primit şi însoţit, tot timpul, de către legionarii răniţi, în linia I-a, legionarii care au suferit persecuţii în linia a II-a, luptătorii legionari în linia a III-a, prietenii Legiunii, în linia a IV-a.

Diferiţi comandanţi legionari vor aranja întotdeauna LUMEA LEGIONARĂ (s.a.) în ordinea de mai sus. “

Ierarhia iniţiaţilor pe Pământ repertă, prin gest şi ordine sacrală, ierarhia divină, în funcţie de capacitatea de AUTOSACRIFICIU ( ca stare de deschidere, progresivă, către MISTERUL SFINTEI TRIMI, în cer - către MISTERUL NEAMURILOR ÎNVIATE, pe Pământ ). Căci MĂSURA INIŢIERII O DĂ CAPACITATEA DE JERTFĂ.

Cred că a devenit clar că, în pasajul ordonării legionarilor, avem de-a face cu o repetiţie tenace, necruţătoare, pilduitoare, pt. FRONTUL METAFIZIC AL APOCATASTAZEI - şi pt. starea paradisiacă, ulterioară apocatastazei.

*

* *

CAPITOLUL VIII : TABERELE LEGIONARE ŞI TINERETUL. COMERŢUL LEGIONAR - COMERŢUL CA EUHARISTIE

MOTTO: RADU GYR, CÂNTECE LEGIONARE - IMNUL TINEREŢEI LEGIONARE - p. 8 :

“Sfântă tinereţe legionară,

Cu piept călit de fier şi sufletul de crin,

Iureş ne-nfrânt de primăvară,

Cu fruntea ca un iezăr carpatin,

Cu braţele suim în soare

Catapetesme pentru veac,

Le zidim din stânci, din foc, din mare

Şi dârz , le tencuim cu sânge dac...”

a-METAFIZICA MUNCII

Am ajuns, se pare, în punctul cel mai sensibil al cercetării noastre. Punctul în care trebuie să cercetăm, în opera scrisă a lui CZC, opiniile acestuia despre TINERET şi despre MUNCĂ.

Şi de ce , va zice oricare cititor - de ce , mă rog, chestiunea TINERETULUI şi a MUNCII este o chestiune sensibilă - mai sensibilă decât chestiunea evreiască? De unde şi până unde?

N-am spus că e mai sensibilă decât chestiunea evreiască. Spun acum, dacă n-am spus până acum, că chestiunea evreiască este legată, în mod indisolubil , de chestiunea dublă: TINERET şi MUNCĂ. Voi spune acum, dacă n-am spus până acum şi dacă cititorul cărţii n-.a priceput singur, până acum, sau dacă n-a intuit până acum - că adevăratele consecinţe şi adevăratele scopuri ale luptei plutocraţiei evreilor contra creştinilor erau (şi sunt şi azi) : DISTRUGEREA ( morală , în primul rând - moral-spirituală) a TINERETULUI CA IZVOR DE ENERGII AL NEAMULUI CRISTIC - şi combaterea consecinţelor metafizice ale MUNCII*)71 [1] 72 [2] . Evident, parazitismul iudaic nu are cum să fie împotriva exploatării muncii ALTORA pt. evrei, în folosul exclusiv al evreilor - dar parazitismul iudaic va combate furibund UN ANUMIT FEL DE MUNCĂ: MUNCA-EXERCIŢIU AL FINALITĂŢII CONCENTRĂRII SPIRITUALE, MUNCA-EXERCIŢIU AL SOLIDARITĂŢII SPIRITUALE. MUNCA ce nu se lasă exploatată de paraziţi - adevărata muncă creatoare, având finalitate în planul spiritual-uman: MUNCA prin care spiritul uman se concentrează şi se disciplinează întru evoluţie-creaţie spirituală, MUNCA - prin care iniţiatul spiritual, dar mai ales novicele, învaţă că NEVĂZUTUL va deveni ADEVĂRATUL VĂZUT - că nu importă dacă nu vezi, temporar - căci, duă nevederea temporară, urmează VIZIUNEA BIRUITOARE. Prin MUNCĂ-EXERCIŢIU SPIRITUAL - se dovedeşte că niciodată concentrarea spirituală, credinţa în scopul final, disciplinarea eforturilor spirituale - nu sunt zădărnicii şi iluzii. Dimpotrivă: cel ce munceşte şi, drept consecinţă a muncii-sacrificiu din tot sufletul, din toată credinţa - deţine OBIECTUL –FINALITATE A MUNCII (CASA VERDE - simbolul SFINTEI FAMILII , GRĂDINA DIN IAŞI - sinecdocă a PARADISULUI, sau DIGUL DE LA VIŞANI, ca metaforă a STĂVILIRII RĂULUI ÎN OFENSIVĂ, A ENTROPIEI DEMONICE ÎN OFENSIVĂ) devine şi mai înfocat în credinţă, şi mai încrezător în forţele reunite, ale camarazilor săi şi ale sale, întru CREAŢIE şi întru combaterea forţelor de-creatoare. Virtuţile solidarităţii şi nenorocirea dezbinării îi devin şi mai evidente . (CM, p. 151)”Unde începe conflictul(în interiorul cuibului, familiei, Legiunii), încetează Legiunea. “

(PL, p. 211) :” Nimic nu înspăimântă mai mult pe jidani decât UNITATEA PEFECTĂ(s.CZC): blocul sufletesc al unei mişcări, al unui popor. De aceea, ei vor fi necontenit pt. “democraţie”, care are un singur avantaj, şi acela pt. INAMICUL NAŢIEI( s.a.). Pt. că democraţia va sparge UNITATEA (s.CZC) şi blocul sufletesc al unui neam şi în faţa unităţii şi solidarităţii perfecte a iudaismului din ţară şi din întreaga lume, naţia, divizată în partidele DEMOCRAŢIEI(s.CZC), se va prezenta dezbinată şi va fi înfrântă(...) Cum am putut rezista? Numai datorită prevederilor noastre dela Văcăreşti(...) Pt. pararea atacului : a - a nu se da NICIODATĂ (s.CZC) crezare ori de unde ar veni informaţia, b – a se comunica imediat încercarea de intrigă : grupului respectiv, persoanelor vizate şi şefilor. În modul acesta, atacul va fi respins.”

*

71

72 [2] *- Astăzi, 24 noiembrie 1998, când scriu aceste rânduri, politicienii noştri au anunţat că, din pricina imposibilităţii României de a-şi rambursa datoriile şi de a-şi susţine moneda naţională - forurile internaţionale (!) ( adică, nucleul de conducere al iudeo-masoneriei internaţionale) au hotărât ca, foarte curând, să înfiinţeze un COMITET INTERNAŢIONAL DE GESTIONARE A ROMÂNIEI.Vampirism spiritual, sclavagism material - România e în pericol de moarte, tocmai pt. că s-a blocast înţelegerea METAFIZICII MUNCII.

* *

b-TINERETUL ŞI FRONTUL METAFIZIC

Grija principală a lui CZC esteîndreptată spre TINERET, pt. că mesajul metafizic, dacă nu va fi perceput şi înţeles de cei bătrâni, nu va fi o nenorocire - dar neperceperea şi nepriceperea de către TINERET , a mesajului metafizic al Legiunii, al Arhanghelului - ar însemna periclitarea îngrizitoare, pt. nu se ştie câtă vreme, a viitorului Neamului . TINERETUL înseamnă forţe spirituale şi fizice proaspete şi minţi receptive - dar, din păcate, dacă TINERETUL nu-şi formează forţa de discernământ, calităţile sale pot fi deturnate , uşor, şi cu imens pericolpt. Fibra vitală şi spirituală a Neamului - de către forţele malefice, de către agenţii iudeo-masoneriei, din România şi din exterior. TINERET fără anticorpi, TINERET fără apărare , în faţa agresiunii Ispititorilor (văzuţi şi nevăzuţi) a Iluzioniştilor Distructivi= Ţară Distrusă, Neam Putrezit. Cum poţi distruge mai uşor o casă? Dinamitându-i temelia. Cum poţi ucide mai uşor , şi aparent, fără să-l agresezi, un întemniţat? Luându-i apa de la gură şi speranţa. Cum poţi ucide , total şi definitiv, OMUL? Luându-i CREDINŢA. Iar credinţa în viitor a unui Neam - este TINERETUL. Speranţa în victorie a celor bătrâni, dintr-un Neam - este transmisă, ca un mesaj lansat în eternitate - generaţiilor tinere , mereu ulterioare, mereu având timpul şi forţa de a corecta traiectoria de evoluţie spirituală a OMULUI şi , transpersonalizând metafizic, a Neamului.

Şi cum ucide SPIRITUL TÂNĂR AL UNUI NEAM? Luându-i încrederea, luându-i această formă de credinţă instinctuală: încrederea în semen, în camarad, în prieten. Şi cum poţi să iei încrederea unui tânăr? Despărţindu-l de sinea sa şi despărţindu-l de ecourile reverberate ale sinei sale: lipsindu-l de SOLIDARITATE, căci însingurând un OM , acesta nu mai e puternic. Deci, un om rupt de sine şi de ai săi - este un BĂTRÂN - este epuizat de speranţă, credinţă, iubire. Hristos a fost ucis în el, în tânăr - deci, forţa eternei regenerări a fost ucisă într-un Neam. A fost ucisă privirea spre cer a Neamului acela.

Care este forma de desolidarizare , pe care a infiltrat-o iudaismul în omenire? PARTIDELE POLITICE, cu consecinţa lor cea mai distructivă, din punct de vedere spiritual: POLITICIANISMUL. POLITICIANISMUL înseamnă dispreţ faţă de morala divină , deci dispreţ faţă de om şi de caltăţile sădite în om de Dumnezeu. Înseamnă negasrea generozităţii şi spiritului de sacrificiu, negarea lui Hristos-Altruismul - şi anume : afirmarea egoismului, a meschinăriei, apărarea interesului personal , în dauna interesului naţional. Negarea solidarităţii spiritule va duce la PARAZITISM, la dorinţa de a te ridica şi a te umfla, la nivelul iluzoriu al formelor - pe spinarea altora. De a te ridica şi umfla - călcând peste gâfâitul muncii altora, călcând în picioare speranţa celor peste care îţi ridici geutatea de plumb a trufiei şi dispreţului - speranţa că îşi vor mai putea îndrepta spinarea şi fruntea spre Dumnezeu din cer.

Or, PARAZITISMUL este principala caracteristică a spiritului malefic-iudaic. Tineretul oricărei ţări, deturnat fiind dinspre veghea spirituală , exprimată prin concentrare spirituală, discioplină spirituală, incluse în MUNCĂ CU FINALITATE, cu utilitate divino-umană(atât în plan fizic, cât şi în plan metafizic) - acest tineret nu mai aparţine unui Neam, nu-şi mai aparţine sieşi: ar fi un tineret iudaizat( în sensul cel mai josnic al cuvântului: de-spiritualizat , înstrăinat de zona divină - satanizat). Astfel, pt. cine ştie câtă vreme, victoria lui Dumnezeu-Hristos ar fi amânată pe Pământ. Şi toate eforturile spirituale izolate ar scădea în utilitatea lor pt. evoluţia Spiritului. Deci, e nevoie de o educaţie cu totul specială, de o tenacitate cu totul excepţională a acestei educaţii - pt. TINERET. Tineretul trebuie ferit de influenţele malefice - căci lipsa lui de discernământ, în înflăcărarea specifică vârstei, îl fac vulnerabil. Aceasta nu înseamnă

că tineretul trebuie, cumva, crescut în eprubetă - el trebuie, în mod necesar, să fie nu numai lăsat, ci chiar stimulat să se confrunte cu Răul - dar nu dezarmat, nu nepregătit, nu dintr-odată: e absolut necesară o şcoală de luptă contra Răului, o şcoală în care conflictele directe cu Răul să fie bine pregătite din punct de vedere tactic şi strategic - şi numărul şi calitatea acestor conflicte să fie dozate, iar efectul conflictelor asupra spiritului tânărului să fie necontenit supravegheat. Pt. ca forţele spirituale prea crude, neantrenate, să nu fie zdrobite, anihilte ori pervertite8 atrase în tabăra Răului, satanizate), ci să fie călite progresiv, studiindu-se, cu maximă atenţie şi grijă, fiecare spirit tânăr în parte, fiecare grup cu forţe spirituale tinere, în parte. Şi cu mult respect faţă de aceste forţe spirituale tinere - şi cu foarte multă dragoste faţă de ele. Căci ele şi numai ele sunt garanţia victoriei metafizice, a unui Neam, împotriva Răului, infiltrat tot mai agresiv şi mai pervers, în lume.

(PL, p. 189):” Lozinca întregii generaţii tinere trebuie să fie: NICI UN TÂNĂR NU VA MAI INTRA PE POARTA VREUNUI PARTID POLITIC. ACELA CE SE VA DUCE, ESTE UN TRĂDĂTOR AL GENERAŢIEI SALE ŞI AL NEAMULUI.(s.CZC). (n.m.: Este evident că tonul forte tăios al lui CZC se traduce, de fapt, în grija extremă a lui CZC ca, nu cumva, nefiind pregătiţi spiritual suficient, tinerii români care ar fi intrat în ringul diavolului - ringul politic - să fie pervertiţi de setea demonic-luciferică de putere, de atracţiile banului câştigat fără muncă şi izvor al plăcerilor cărnii: cine intră în lupta directă cu Demonul trebuie, întâi, iniţiat - pt. a nu fi un ostaş mort, încă înainte de începerea luptei).

Pt. că el, prin prezenţa lui, prin numele lui, prin banul lui, prin munca lui, contribuie la înălţarea puterii politicianiste. Trădător este acel tânăr, după cum trădător este acela care pleacă de pe frontul fraţilor săi şi trece pe poziţia inamicului. Deşi poate nu va trage cu propria sa armă, dar chiar dacă va aduce numai apă pt. a răcori pe cei care trag , el este părtaş la uciderea acelor care cad din rândurile camarazilor săi şi, deci trădător al cauzei.

Teoria care ne îndeamnă să intrăm toţi în partide, pt. a le face bune, dacă zicem că sunt rele, e falsă şi perfidă. După cum de la începutul lumii curge, zi şi noapte, necontenit, prin mii de râuri, prin fluvii, numai apă dulce în Marea Neagră şi nu reuşeşte să-i îndulcească apa, ci din contră, se face sărată şi cea dulce, TOT AŞA ŞI NOI ÎN CLOACA PARTIDELOR POLITICE(s.CZC), nu numai că nu le vom îndrepta, dar ne vom strica şi noi.”

E clar că e nevoie de forţă magică transfiguratoare - de forţa lui Hristos - cel care “cu moarte pre moarte” a călcat.

Deci, până nu este iniţiat metafizic deplin, în vederea luptei pt. transfigurarea lumii satanizate - tineretul să se ţină (şi să fie ţinut) departe de mlaştina satanismului, politicianismului entropizant. Departe de PERVERSIUNILE SPIRITUALE, de OCAZIILE DE ÎNJOSIRE SPIRITUALĂ.

Tineretul trebuie călăuzit, cu grijă şi insistenţă mereu atentă, pe căile iniţierii întru Bine. Tineretul trebuie învăţat să reacţioneze conform normelor supreme(şi elementare, în acelaşi timp) ale Binelui. Acest sciop l-a avut în vedere CZC - când a format şcoala spirituală legionară şi, ca laboratoare ale acestei şcoli: formarea TABERELOR DE MUNCĂ. În cuib, tânărul îşi pregătea, în mod subtil, ZBORUL SPIRITUAL SPRE LUMINĂ. În tabăra de muncă:

îşi potolea şi DISCIPLINA nerăbdarea tinerească spre obţinerea, atingerea obiectivului eficient(şi spiritual, şi fizic);

învăţa normele elementare ale solidarităţii, ale camaraderiei, ale bunului-simţ;

învăţa sensurile metafizice ale MUNCII.

A DREGE, adică a repara şi a îndrepta ceea ce a strâmbat RĂUL;

A ÎNĂLŢA, pe VERTICALA SPIRITULUI, împotriva orizontalei Răului(orizontală care, în mod distructiv, încearcă, mereu, să resoarbă în ea, profitând de cea mai mică neatenţie şi slăbiciune - VICTORIILE VERTICALEI).

Tineretul trebuie învăţat şi re-învăţat regulile ONOAREI şi DEMNITĂŢII - iar autosacrificiul,său să fie canalizat spre semnificaţia supremă: ÎNVIEREA NEAMULUI - iar nu vlăguit în mlaştinile şi cloacele dezolante ale miopiei şi orbirii din planul metafizic, alcătuit-structurat prin politica iudeo-masonică (la care a aderat, din lene spirituală, politicianismul românesc).

Tineretul trebuie învăţat să judece TRĂDAREA cu cea mai mare asprime - pt. că TRĂDAREA este mai periculoasă decât agresiunea vrăjmaşului declarat: TRĂDAREA te ia pe neaşteptate, TRĂDAREA te loveşte pe la spate, TRĂDAREA slăbeşte, prin neîncredere generalizată, virtuţile solidarităţii şi virtuţile creştine, din sânul organizaţiei iniţiatic-spirituale: (PL, p. 188) “Politicianismul infectează viaţa nostră naţională(...) Coborârea infecţiei spre tineretul românesc înseamnă nimicirea nostră şi victoria deplină a lui Israel.”

Când au fost legionarii schingiuiţi, cu intenţia declarată(de către slugile guvernului, vândut aproape “în masă” iudeo-masoneriei) de a fi chiar lichidaţi? Ar părea ciudat, celor neiniţiaţi în politicainternaţională iudaică: CÂND AU MUNCIT. Da, dezlănţuirea furibundă a jandarmilor ( şi chiar a armatei...) n-a fost la manifestaţiile de protest ale tinerilor legionari, n-a fost nici la mişcările (organizate) de stradă. Ci CÂND AU MUNCIT - când au înfiinţat prima TABĂRĂ DE MUNCĂ - undeva, departe de străzile oraşului de zarva şi mulţimile oraşului: la Ungheni, pe malul Prutului. Şi când au muncit la grădina din Iaşi, pt. a-i aproviziona pe cei ce munceau la Ungheni. Aici, la grădina din Iaşi, au fost atacaţi şi striviţi sub cizmele jandarmeriei române, răniţi, umiliţi, pălmuiţi, arestaţi, scgingiuiţi - încât CZC şi-a dat seama că, dacă n-ar fi fost spiritul său superior şi autoritar, ca acele al lui Hristos care a potolit furtuna neliniştii spirituale şi necredinţei statornice, de care se înspăimântau, în mijlocul Mării Galileii, apostolii - atunci tinerii, învăţaţi la şcoala onoarei, ar fi răbufnit în lupte violente(dar cu consecinţe sinucigaşe, şi pt. ei, şi pt. un Neam care şi-ar fi văzut tineretul masacrat). Ar fi fost lupte ca reacţii omeneşti(dar nu iniţiatice în sensul învăţăturii lui CZC, VEGHEAZĂ ŞI AI RĂBDARE, aşteptând ceasul BIRUINŢEI LEGIONARE) - lupte cu fraţii lor români, orbiţi de forţele malefice, lupte cu forţele de ordine româneşti, cu Justiţia(or, ce voia CZC? MORALĂ ŞI JUSTIŢIE, pt. români). Şi atunci, CZC , strigând doar în fundul sufletului său: “Nu mai putem răbda!” - s-a adresat , în repetate rânduri, primului ministru.

Ei bine, cum spuneam - când a fost represiunea mai crâncenă? Când tinerii legionari au mers la Vişani, să ridice un dig de apărare contra apelor, stricătoare de gospodării, ale Buzăului. Nu au mers să facă tămbălău la cârciumă, unde s-ar fi bucurat Dracul - CI LA MUNCA DE ÎNĂLŢARE ŞI STOPARE A RĂULUI DISTRUCTIV.

Forţele oculte ale iudeo-masoneriei sunt subtile, în felu lor, şi foarte sensibile la orice reacţie de apărare sau atac dinspre zona Binelui. Nu, Satan nu permite RIDICAREA, ÎNĂLŢAREA. AUTOSACRIFICIUL (al muncii, al fiinţei) - pt. SCOPUL CEL BUN: cum să-l permită, liniştit, Satan? Orice ţară, pt. a fi la mâna şi sub genunchiul

necruţător al masoneriei - trebuie să LENEVEASCĂ(spiritual, sau fizic - sauşi spiritual, şi fizic), să fie dărăpănată, ruinată, cu oameni obsedaţi de idei înjositoare, năuciţi de mizerie şi de fel de fel de diversiuni - până când vor veni STĂPÂNII, care să şteargă creierele de tot şi să facă să şuiere bicele, peste nişte animale umane, tâmpite de imoralitate şi lipsă totală de disciplină spirituală, impotenţi total spiritualiceşte.

Nu trebuie să se ridice nimic - decât cu ştirea, influenţa şi sub stăpânirea ( deviatoare spre ILUZIE ŞI NEANT) forţelor malefice. Iar ce se ridică, să fie doar ziduri de închisoare(spirituală sau/şi fizică) pt. neamul vizat de EVREUL METAFIZIC. Şi atunci, satan va fi sigur că înălţarea nu este Hristos - ci este INFERNUL, este ILUZIA.

Iată începuturile, plănuirile muncii cu sens metafizic benefic. CZC se hotărăşte să-i implice pe tineri în construirea –înălţarea unei CASE - simbol al REUNIRII, sub ocrotirea STĂRII DE CĂMIN, de foc încălzitor, binefăcător, care determină mişcarea centripetală a tinerilor novici (şi, prin ei, a NR).

(PL, p. 199)”Românii noştri sunt împinşi la periferia oraşelor, trăind într-o neagră mizerie. Suntem singuri. Puterea de a ne croi o altă soartă şi acum ca şi mâine, nu vom găsi-o decât în noi(...). De aceea, nu există altă deslegare decât de a ne face singuri, cu braţele noastre, casa de care avem nevoie(...) Ne trebuie curajul şi voinţa de a porni de la nimic(n.m.: imitarea demiurgiei divine). Voinţa de a răsturna obstacolele şi înfrânge greutăţile.”

Casa Solidarităţii Creştine era şi Casa Metafizică , a victoriei asupra satanei - iar construirea ei era un antrenament spiritual atât autodemiurgic, cât şi antrenament pt. reconstrucţia spirituală a NR.

Căci, iată ce gândea şi propnea CZC, în CSC, p. 21: “Munca fiecărui cuib este de o mare importanţă. Nu se poate ca un cuib să se construiască şi apoi să nu mai lucreze nimic, adică să nu mai dea nici un semn de viaţă. Cuibul care nu munceşte, care nu se mişcă şi nu dă semne de viaţă este trecut în catalogul Legiunii sub denumirea de: CUIBURI MOARTE (s. CZC).”

Moarte - din punct de vedere spiritual. Cine nu se antrenează EFECTIV întru DEMIURGIE - nu poate avea pretenţia că a contribuit la reconstrucţia spirituală a NR - în ceasul gloriei Legiunii.

Reacţia autorităţilor, faţă de munca la GRĂDINA DIN IAŞI - legată de casa de la Ungheni (ei da, era un antrenament legionar în Iaşi - lângă, sau în imediata apropiere a mulţimii, care mulţime putea învăţa, astfel, CÂNTECUL MUNCII, ARMONIZAREA SPIRITUALĂ PRIN MUNCĂ) - a fost atât de oribilă şi de disproporţionată, prin violenţă - încât o voi numi REACŢIE METAFIZICĂ (pt. că tot nişte forţe metafizice, dar negative, au dezlănţuit o astfel de teroare inimaginabilă):

(PL, p. 103) “Terminaserăm de săpat grădina. Veniserăm de la Ungheni să punem roşii. În dimineaţa de 31 Mai, la orele 5, erau în front(n.m.: FRONTUL METAFIZIC, al luptei pt. Creaţie, pt. Viaţă Spirituală, pt. antrenamentul disciplinei şi sistematizării ACŢIUNII UMANE) gata să înceapă lucrul, 50 de studenţi. Făcusem apelul. Nu terminasem bine, când observ câţiva soldaţi prin dosul grădinii. Apoi un număr de peste 200 năvălesc în curte încărcând asrmele. Ne înconjoară. Eu spun băieţilor:

- Toată lumea stă pe loc şi nu face nimic.

În acelaşi minut văd dinspre poartă ca un nour negru, vreo 40 de persoane venind în pas alergător, cu revolvere în mână, scoţând strigăte şi înjurând.Era prefectul MANCIU cu poliţia. În scutr timp au fost lângă noi. Doi comisari şi Directorul de Poliţie îmi pun trei revolvere în frunte. Se uită la mine cu ochii injectaţi şi mă înjură. MANCIU strigă:

- Legaţi-l cu mâinile la spate.

Mă loveşte. Alţi doi se reped la mine, îmi scot brâul cu forţa, mă leagă cu mâinile la spate, cât de strâns pot. Apoi simt o lovitură trasă pe la spate, cu pumnul în maxilarul drept. Un altul, VASILIU VOINEA, se apropie şi-mi şopteşte la ureche:

- Până diseară te omorâm. Nu mai ajungi tu să dai jidanii afară.(n.m.: De ce oare l-o fi durut inima aşa de tare pe V.V. de jidani, încât îi nenorocea în bătaie pe români - sau: de ce nu l-o fi durut, oare, şi de românii din România, din Iaşi, mă rog, de orişiunde, căci românii trăiau în cruntă mizerie - pe când jidanii o duceau splendid... Vom vedea curând, pt. cât de puţin erau în stare jandarmii să-şi vândă sufletul şi să-l omoare pe CZC şi pe tinerii, copiii care-l însoţeau).

Mă înjură şi-mi trage un picior. Au urmat mai multe lovituri peste faţă, după care unii m-au scuipat în obraz. Tot frontul nostru, fixat şi el între arme şi revolvere, stătea nemişcat şi se uita la mine, fără să-mi poată veni în ajutor. De sus coborâse D-na GHICA (n.m.: de la care CZC şi studenţii legionari cumpăraseră hectarul de grădină din Iaşi, pe care tocmai îl lucrau, înainte de apariţia jandarmilor) , întrebând:

- Ce-i asta, D-le Prefect?

Acesta i-a răspuns:

- Te arestez şi pe D-ta.

Mai la o parte am zărit şi pe procurorul BUZEA, asistând la cele ce se petreceau.

Apoi, cu revolverele în mână, au percheziţionat pe rând pe cei din front. Cine se mişca era lovit şi trântit la pământ.

După aceea, pe mine m-au pus la 10 metri înainte, încadrat de 8 jandarmi, cu baionetele la armă. Pe ceilalţi i-au încadrat la fel, între 200 de jandarmi. Şi ne-au pornit. Eu mergeam înainte, legat cu mâinile la spate şi scuipat în obraz, iar ceilalţi în urma mea. Am fost purtai aşa pe toată strada Carol, prin faţa Universităţii, pe str. Lăpuşneanu, Piaţa Unirii şi Cuza Vodă, până la Prefectura de Poliţie. (n.m.: Jamdarmii habar n-aveau că erau regizorii unui scenariu scris de mult, un sceanariu sacru, din care lipseau doar Pilat şi alternativa profan-violent materială Barabas...).

Prefectul şi cu poliţiştii mergeau pe trotuar, frecându-şi mâinile. Jidanii ieşeau plini de mulţumire în uşile prăvăliilor şi-i salutau respectuos. Eu, de supărare, aproape nu mai vedeam înaintea ochilor. Simţeam că de acum s-a sfârşit totul. Câţiva elevi de liceu, din cursul superior, trecând pe lângă mine, s-au oprit şi m-au salutat. Au fost imediat prinşi, loviţi şi introduşi în cordoane.

După ce am fost purtaţi aproape 2 km prin mijlocul oraşului şi prin faţa populaţiei jidăneşti, în această stare de umilire îngrozitoare, am fost băgaţi la Prefectura

de Poliţie. Pe mine m-au aruncat aşa legat într-o încăpere infectă, iar ceilalţi au fost ţinuţi în curte.

(SUS, ÎN CABINETUL PREFECTULUI)

Acolo sus, în cabinetul prefectului, tinerii prizonieri din curte erau chemaţi la interogator câte unul. Prefectul stătea la birou, iar ceilalţi, peste 30 la număr, pe scaune în jurul său.

- Ce v-a spus Codreanu?

- Nu ne-a spus nimic, D-le Prefect, răspunde tânărul student sau elev.

- Ai să declari acum tot ce v-a spus.

Cel interogat era descălţat de ghete şi legat cu lanţuri la picioare. I se introducea între picioare o armă şi apoi era ridicat cu tălpile în sus, arama fiind ţinută pe umeri de doi soldaţi. MANCIU , dezbrăcat de haină, începea să bată la tălpi cu o râncă de bou. Sărmanii copii , spânzuraţi cu capul în jos şi loviţi peste tălpile picioarelor, nemaiputând suporta durerile, începeau să răcnească.

Văzându-se în faţa călăilor de comisari, rânjind cu poftă la înfiorătorul tablou - în care copiii neamului româneasc erau torturaţi de nişte canalii plătite de duşman - departe de orice inimă care să plângă şi să intervină pt. ei, strigau:

- Ajutor!

Atunci, comisarul VASILIU îi băga cu capul într-o căldare cu apă, pt. ca să nu se audă afară strigătele de durere şi disperare.

Când, în sfârşit, durerile ajungeau la culme şi când simţeau că trupul lor nu mai putea suporta loviturile, atunci strigau că declară totul.

Prefectul trecea la masă, în aşteptarea destăinuirilor, iar ei, deslegţi de lanţuri, priveau ameţiţi în jur. Apoi izbucneau în plâns şi cădeau în genunchi în faţa prefectului:

- Iartă-ne, D-le , că nu ştim ce să declarăm.

- Nu? Nu ştii? Mai ridică-l o dată , striga comisarilor şi jandarmilor.

Şi bietul copil, cu inima îngheţată, privea cum i se fac, din nou, preparativele supliciului.

Din nou ridicaţi pe armă şi spânzuraţi cu capul în jos şi cu picioarele în sus. Din nou, lovituri peste picioare. Din nou simţeau cum cad peste tălpile lor, una câte una, râncile prefectului nemilos. Tălpile deveneau negre de sânge ca abanosul şi piciorele umflate, încât tinerii nu se mai puteau încălţa. Printre dei schingiuiţi astfel au fost: copilul actualului procuror de Ilfov, DIMITRIU, băiatul maiorului AMBROZIE, căruia i s-a spart timpanul şi care a ajuns şi el comisar la aceeaşi prefectură de poliţie şi alţii.

Bătuţi în modul acesta , erau duşi pe braţe într-o cameră separată, secretă. Pe la ora 9, m-au chemat pe mine. Cu mâinile legate şi amorţite, m-au dus într-o cameră, doi jandarmi. Acolo, la birou, stătea prefectul, iar în jurul lui, pe scaune, peste 30 de persoane, comisari, subcomisari şi agenţi.

M-am uitat în ochii lor. Poate din toţi, voiu găsi pe vreunul cu durere (n.m.: aceeaşi speranţă, îşi imaginează CZC, mai târziu, la Jilava, va fi avut-o şi Hristos, cu 2000 de ani în urmă, atunci când se uita în ochii oamenilor de la care aştepta sentinţa... nevinovăţiei. Şi pt. Hristos, şi pt. CZC, această speranţă s-a dovedit zadarnică...). Nimic. O satisfacţie generală. Surâdeau: Şeful Siguranţei, BOTEZ, DIMITRIU, Directorul Prefecturii, Comisarul VASILIU, CLOS şi ceilalţi.

Prefectul ia o coală de hârtie. Îmi scrie numele.

Apoi:

- Cum te cheamă exact?

- Sunt Corneliu Codreanu, student la doctoratul juridic şi avocat în acealaşi barou cu Dv.

- Puneţi-l jos!

Trei, cu inima de slugă, se reped şi mă trântesc jos, în faţa biroului.

- Descălţaţi-l de ghete!

Doi mă descalţă, unul de o gheată şi altul de o alta.

- Puneţi-i lanţuri!

Îmi leagă picioarele cu lanţuri.

Le spun:

- D-le Prefect, acum eşti d-ta mai puternic, stăpân pe viaţă şi moarte, dar mâine, când voi ieşi de aici, mă voi răsbuna şi pe d-ta şi pe d-lui, care m-a înjurat.”

Datorită intervenţiilor părinţilor copiilor bătuţi, , părinţi care erau militari cu rang înalt, procurori, medici, profesori universitari(deci, militanţi naţionalişti, aveau susţinerea unora dintre puţinii intelectuali conştienţi de misiunea sacră a elitei) - şi intervenţei lui A. C. CUZA şi ŞUMULEANU, profesori universitari - pe atunci, naţionalişti convinşi - CZC şi tovarăşii săi tineri sunt scoşi de la Prefectură.

Deznădăjduit, CZC se retzrage o lună şi jumătate în munţi, la o stână/(pe RARĂU): cântăreşte toate alternativele de reacţie.

Va fi intentat proces zbirilor. Rezultatul anchetei procuraturii?

(PL, p. 224) “1 – Prefectul MANCIU a fost decorat cu “Steaua României”, în gradul de comandor.

2-Toţi comisarii care ne-au schingiuit au fost avansaţi.

Încurajaţi de aceste măsuri, ei deslănţuie o nouă prigoană în contra noastră, de data asta extinsă în întreaga Moldovă. Orice comisar, pt. a-şi face o sursă de venituri de la jidani sau pt. o avansare, punea mâna în piept unui student, îl bătea până la sânge în stradă sau la poliţie , fără a fi obligat să răspundă pt. faptele sale.”

Şi remarca ironic-amară a lui CZC, concluzionând asupra celor petrecute la Grădină (PL, p.210) : “Comisarii cari nu aveau ghete în picioare, acum erau înnoiţi din tălpi până în creştet. Îmbrăcaţi de jidănime. Prefectul de Poliţie avea automobil pus la dispoziţie. Aceştia se simţeau stăpâni absoluţi. “

a- CONŞTIINŢA MISIUNII SACRE CĂTRE LUME

Teroare legionară ? ÎN NICI UN CAZ! În schimb - cum e cu teroarea sistematică, în cadrul complotului statului masonizat român - împotriva copiilor şi tinerilor, care-şi urmau învăţătorul întru Spiritul NR? Aceasta a fost reală, o confirmă şi spaniolul F. VEIGA - deşi nu desluşeşte, în cartea sa, cauzele ei. Dar, cel puţin, se bazează pe documentele oficiale şi secrete ale vremii aceleia.

Reacţia verbală a lui CZC, şi, mai târziu, împuşcarea lui MANCIU, în legitimă apărare( trăsese şi în inspectorul CLOS şi în comisarul HUŞANU, când aceştia trei se repeziseră asupra lui CZC în plin Templu al Justiţiei, să-l lobvească) - este explicabilă nu doar prin pedepsirea (absolut necesară pe FRONTUL LUPTEI METAFIZICE) a unui trădător şi înjositor de neam - ci printr-o raţiune superioară:

CZC ABIA ÎŞI ÎNCEPEA MISIUNEA PE PĂMÂNT!

(PL, p. 209) “DAR PÂNĂ LA VÂRSTA NOASTRĂ, NOI N-AM APUCAT SĂ SCRIEM NIMIC ŞI LUMEA NICI MĂCAR NU VA ŞTI PENTRU CE NE-AU OMORÂT (s.a.)”.

Dacă nu făcea un GEST DE INTIMIDARE A FORŢELOR RĂULUI - ca şi Hristos biciuind zarafii din Templu - nu i s-ar mai fi creat răgaz, de către forţele satanice, pt. împlinirea misiunii sale spirituale pe Pământ. (CZC spune “noi” - pt. a sugera necesitatea euharistică a simţirii de Neam).

Misiunea sacrală –iniţiatică a lui CZC, către NR - a prevalat asupra vieţii trădătorului şi torţionarului MANCIU - jefuitor al demnităţii românilor, bartjocoritor şi distrugător al IDEII SACRE DE JUSTIŢIE ÎN ROMÂNIA. După vorba lui CZC, în Parlamentul României, când a afirmat că e creştin, tocmai prin cererea sa de pedepsire cu moartea a manipulatorilor frauduloşi ai banului public:

(CUVÂNTARE LA MESAJ, p. 14)”Când este chestiunea să aleg între moartea (dispariţia) ţării mele, şi aceea a tâlharului, eu prefer moartea tâlharului şi sunt mai bun creştin, dacă nu permit ca tâlharul să nenorocească ţara şi să mi-o ducă la pieire.”

Acuzele sale la adresa Statului-Golem, care era(şi este) România, înfeudată iudeo-masonilor, este că-şi fagocitează moral (şi fizic) tineretul , îşi distruge astfel existenţa, prezentă şi viitoare, în lume - prin şcoala satanică, făcută tineretului - căci şcolile Statului –Golem îl învaţă trădarea, laşitatea, mişelia:

(CM, pp. 34-35)”Problemele de onoare nu mai interesează pe nimeni în societatea românească.Poţi fi ofensat ca la uşa cortului. Ofensatorul ştie bine că în ţara aceasta resortul onoarei nu mai funcţionează, şi că nu-l aşteaptă nici o împotrivire, nici un risc. “

Statul acesta golemic, trădându-şi tineretul , îl trădează pe Hristos - perverteşte, prin acţiunea sa trădătoare ( faţă de Neam, căci e faţă de tineretul-ca viitor al NR), însăşi semnificaţia misiunii lui Hristos pe Pământ: transferă armata îngerilor - în armata demonilor. Căci ce altceva decât demonizarea ţării, a NR, înseamnă să sileşti

tineretul NR la renunţarea la demnitate, la renunţarea la suflet, la renunţarea la împlinirea misiunii sale sfinte - de a conduce Neamul spre starea de Spiritualizare-Înviere ?

*

* *

d-COMERŢUL LEGIONAR-CA EUHARISTE. RESTAURANTELE LEGIONARE - ŞI CONTINUAREA EDUCAŢIEI LEGIONARE DIN CUIB

(CSC,p.6) “2- LEGEA MUNCII: Munceşte. Munceşte în fiecare zi. Munceşte cu drag. Răsplata muncii să-ţi fie nu câştigul, ci mulţumirea că ai pus o cărămidă la înălţarea Legiunii şi la înflorirea României.”

CZC n-a apucat să dezvolte problema COMERŢULUI LEGIONAR, în PL - dar abordarea acestei probleme în CSC şi, mai ales, în multe dintre CM - ne edifică asupra semnificaţiei metafizice majore a ofensivei comerţului legionar, împotriva comerţului israelit, din România. Legată de această problemă este şi înfiinţarea RESTAURANTELOR LEGIONARE - căci, în problema restaurantelor, mai mult decât în problema capitală a ofensivei contra comerţului iudaic în România - CZC insistă pe RESTAURANT, ca spaţiu care continuă atmosfera spiritual-educaţională din cuib - şi verifică efectele educaţiei din cuib, prin antrenamente efective, în laboratorul de manifestare spiritual-umană, numit RESTAURANT LEGIONAR. Restaurantul devine spaţiul în care se verifică dacă novicele din cuib nu cumva MIMASA DOAR ÎNŢELEGEREA MESAJULUI METAFIZIC, în cadrul cuibului - dar, ieşit din cuib şi intrat în restaurant, se considera eliberat de privirea Şefului şi camarazilor - şi dădea frâu liber instinctelor sale inferioare:

(CM,p. 153)”(...) aici, în restaurant, doresc să facem o adevărată şcoală de bună purtare , eleganţă şi caldă camaraderie legionată, cu înfrăţire între toţi fiii neamului. (...) Să avem o poziţie cuviincioasă la masă, să avem o pemanentă grijă de a păstra o conduită ireproşabilă, pt. a da un exemplu bun şi o bună educaţie celor mai tineri ca noi. AŞA TREBUIE SĂ FIE NEAMUL ACESTA MÂINE, SUB SEMN LEGIONAR (s.a.). El nu va putea să aibă înfăţişare nici de cafenea grecească şi nici de havră jidănească.

În sfârşit, mai rog pe toată lumea: Fiţi corecţi. Nu căutaţi să plecaţi de la mese fără a plăti. Nu pt. că mă vei fura cu 20 de lei - CI PT. CĂ MI-E RUŞINE DE NEAMUL MEU(s.a.).

Când oare neamul nostru îşi va scutura de pe el şi această sdreanţă străină a necinstei şi a tendinţei de înşelăciune? “

Astfel de întrebări exasperate avea, uneori, vis-a -vis de apostolii săi, greu-înţelegători ai mesajului divin - şi HRISTOS...

Aceeaşi problemă, de EDUCAŢIE MINUŢIOASĂ a bunului –simţ, a măsurii şi cumpătării, a cuviinţei şi a atitudinii echilibrate în toate - se ridică şi în cazul TABERELOR DE ODIHNĂ LEGIONARE.

(CM, p. 162)”Scopul taberei este a face să beneficieze de aerul curat al muntelui (n.m.: e vorba de tabăra de la Câmpina) cât mai mulţi fii ai neamului şi, în

deosebi, cât mai mulţi din cei săraci, şi mai ales, cât mai mulţi din cei săraci cari luptă ca neamul lor să nu mai fie sărac în ţara aceasta.

Nu sunt doriţi în tabără cei săraci cari nu luptă , cari cerşesc, sau cari se vând, cari stau cu grumazul în jug şi cari aşteaptă să le cadă din cer o soartă mai bună.

E bine venit cel ce crede în viitorul neamului său românesc şi luptă pt. a-l înălţa în lume, la străvechea sa glorie.

ÎN TABĂRĂ SE DUCE O VIAŢĂ ASPRĂ, SEVERĂ, AUSTERĂ, PT. CĂ ACESTA ESTE DRUMUL ÎNĂLŢĂRII (s.a.).

Comodităţile, îmbuibarea, luxurile, frivolitatea, indică drumul decăderii naţiunilor.

În tabără este dragoste şi camaraderie între cei adunaţi aici din toare categoriile sociale.Din dragoste creşte şi înfloreşte totul:

Plantă, om, ţară, neam. “

Este evident CARACTERUL INIŢIATIC , REVOLUŢIONAR DE SPIRIT ROMÂNESC, întru mântuirea Neamului, întru ÎNĂLŢAREA NEAMULUI - al acestor tabere. De aceea, tabăra de la Câmpina a şi fost desfiinţată de autorităţi - DUPĂ 5 (CINCI) ZILE DE FUNCŢIONARE(...) .

CZC spune , însă(trecând peste persecuţiile meschine, deznădăjduitoarele persecuţii ale Vrăjmaşului, care amuşina primejdia enormă a spiritualizării NR) , în circulara nr. 79, din 18 iunie 1937(CM,pp. 147-148):

“Faceţi-vă cu bărbăţie toate socotelile interioare şi păşiţi cu hotărâre în DECADA DECISIVĂ (s.CZC) a luptei legionare. Aceşti zece ani ce vin vor mai vedea asupriri şi morminte de ale noastre, dar vor vedea şi pe toţi vrăjmaşii noştri înfrânţi şi toate uneltirile lor sfărâmate.

Aceşti zece ani ce vin vor vedea LUPTA DECISIVĂ (s.CZC) , vor vedea pe legionari învingând. Învingând şi risiăind trufaşele puteri întunecate de astăzi. Învingând şi punând temelie nouă neamului nostru (...) Fii corect. Fii drept. Fii curat. Fii voios, aşa cum ai dori tu să fie şi să-şi facă datoria fiecare Român, în Patria sa legionară."

Vizionarul nu “ghiceşte” nici cu săptămâna şi nici cu anul . Cifra 10(zece) folosită aici de CZC, s-ar putea (cel puţin, eu sunt sigur de acest lucru) să însemne UN CICLU DE CREAŢIE( 10 - DEKAS - DECHAS TIS OUSA= FAPTUL DE A PRIMI CEVA: zece primeşte în sine toate numerele care-l preced).

Vizionarul EMINESCU folosea o altă metaforă pt. ciclul de Creaţie Spirituală: OARA –ORĂ, era metafora sa preferată pt. denumirea esoterică a ciclului de Creaţie cosmico-divină, dar şi uman-divină, spirituală.

Următorii 10 ani, URMĂTOAREA DECADĂ - trebuie tradus : “următoarea epocă de evoluţie spirituală”. Numai că acest mod de exprimare vizionar a fost receptat AD LITTERAM de către tabăra vrăjmaşă - care, înspăimântată de termenul scurt pe care-l dădea CZC continuării domniei Răului în lume - a reacţionat prompt şi violent: i-a determinat pe guvernanţii români trădători să intervină cu britalitate, în mod criminal, sfidând elementarele norme justiţiare : au închis cu forţa magazinele legionare,

restaurantele legionare, taberele de odihnă legionare - acţiunea culminând cu CALVARUL şi golgotizarea lui CZC şi a celorlalţi şefi legionari, credincioşi principiilor spiritualiste - i-au închis la Jilava( şi transferat, apoi, la Doftana).

În definitiv, ce semnificaţie metafizică avea COMERŢUL LEGIONAR, de a înspăimântat aşa de crunt iudeo-masoneria?

În primuzl rând, să vedem ce semnificaţie metafizică avea COMERŢUL LEGIONAR, în România. Însemna tranzacţionarea VIDULUI SPIRITUAL şi tranzacţionarea MALEFICULUI, exprimat în forma fizică a MĂRFII, fie de proastă calitate şi scumpe, fie degradatore a fiinţei morale a NR. Comerţuzl iudaic, prin monopolul său malefic şi prin infiltrarea FACTORULUI IMORAL, în tranzacţia ACCEPTATĂ de români - însemna demonizarea rapidă, până la ultima fibră, a NR. Însemna paralizarea voinţei, acceptarea absurdului şi nefirescului - ca normalităţi - acceptarea Răului ca Bine. Însemna PERVERTIREA MORALĂ - cu acceptarea din partea NR.

Ce însemna, drept contrapondere, COMERŢUL LEGIONAR? Însemna tranzacţionarea cu PLIN, TRANZACŢIONAREA BENEFICULUI(marfă bună şi ieftină) - deci infiltrarea FACTORULUI MORAL, injectarea substanţei eterice a Binelui, în fibra vlăguirtă as românului - de la nivel fizic, până la nivel spiritual.

Pe scurt, diferenţa dintre cele 2 modalităţi de comerţ(iudaic, respectiv legionar) era: TRANZACŢIA DE VID MORAL(COMERŢUL IUDAIC) - ÎNLOCUITĂ CU TRANZACŢIA CU PLENARITATE MORALĂ(COMERŢUL LEGIONAR). În definitiv, acest al 2-lea tip de tranzacţie nici nu mai este perceput ca TRANZACŢIE(adică născător al polarizării, al rupturii semantice între STADIUL FIINŢIAL-VÂNZĂTOR şi STADIUL FIINŢIAL-CUMPĂRĂTOR) - ci este perceput ca EUHARISTIE.: căci, atunci când simţi în cel ce-ţi întinde pâinea, leguma sau vinul - un frate, cinstit, corect, cu inima deschisă către tine - banul pe care i-l întinzi, compensator - nu mai este un vulgar însemn convenţional, ci este ACTUL TĂU DE ADERARE LA BINE, LA DEMNITATE - este semnul de recunoaştere între FRAŢII BINELUI - este semnătura ta sub ACTUL REVIGORATOR MORAL - prin BINE, ADEVĂR, DREPTATE şi chiar FRUMOS. Se reface, moral, STAREA DE FAMILIE - care înlocuieşte ceea ce în comerţul iudaic devenise, de-acum, tradiţionalul antagonism, trdiţionala contradictorialitate, adversitate, pe viaţă şi pe moarte(spirituală), dintre VÂNZĂTOR şi CLIENT(ca entităţi metafizice, cu naturi antinomice), între care iudeii stabiliseră, parcă pt. eternitate, relaţia ÎNŞELĂTOR-ÎNŞELAT.

Ei bine, CZC vine cu împăcarea-armonizarea spirituală, morală, în cel mai conflictual loc socio-economic, devenit fieful metafizic al iudaismului: COMERŢUL. ŞI în comerţ, CZC introduce necesitatea EFORTULUI SPIRITUAL-MORAL, BENEFIC.

(CM, p. 194)” O neînţelegere asupra mărfii, preţului, banilor etc. - totdeauna se rezolvă ÎN FAVOAREA CLIENTULUI(s.a.).”

(CM, p. 50)”Deviza “Cooperativei Legionare” a comerţului legionar este”AICI NU SE VINDE MARFĂ PROASTĂ”.

Nu marfă alterată, veche, şi nu se vinde marfă inferioară., de mâna a 2-a.

Pt. ca omul care cumpărăsă aibă CERTOTUDINEA (s.CZC) că va lua lucru sănătos, iar cel ce vinde, producătorul, să ştie că nici nu i se desface marfa decât dacă se forţează să producă în condiţiuni ireproşabile.

Deviza a 2-a o complectează pe aceasta: “AICI SE VINDE CEA BUNĂ MARFĂ PE CARE O PRODUCE POPORUL ROMÂN. “

Pt. aceasta, din regiunea vinurilor se va căuta cu cea mai mare atenţie cel mai bun vin din regiune.

(...) De asemeni, în celelalte regiuni se va căuta: cel mai bun caşcaval din regiune, cea mai bună brânză, cel mai bun unt.

Nu vom cumpăra dela legionari , ci dela Românii care sunt mai vrednici ŞI PRODUC MAI BINE(s, CZC).”

Ei bine, asta n-au mai putut-o îndura iudeii: fuseseră loviţi drept în locul unde ar fi trebuit să le fie inima... LOVIŢI ÎN ÎNSĂŞI RAŢIUNEA LOR MALEFIC-METAFIZICĂ DE A EXISTA. Loviţi în natura lor PARAZITARĂ(căci ei se îmbogăţeau şi nutreau nu producând, ci comercializând gunoaie, subenergii, prin care produceau degenerarea poporului pe care-l parazitau - indiferent cum se numea acel popor).

Faptul că lupta pt. comerţ era una de un curaj suprem, o încleştare la cel mai înalt nivel metafizic, e subliniat de CZC în CM, p. 171:

“Lupta noastră este istorică. Ea va fi înscrisă în Cartea Neamului, pt. că vom merge, cu cea mai mare siguranţă, din biruinţă în biruinţă, ÎNFRÂNGÂND REZISTENŢA ŞI VRĂJMAŞII (s.CZC) şi spărgând zidurile mentalităţii defensive şi descurajatoare, de azi şi de ieri.

Vom răsturna păreri şi argumente înfipte de decenii în gândul învins, deprimat şi umilit, al neamului, dovedind că totuşi, din sângele nostru românesc, se pot naşte negustori, în toate domeniile, care să ţină piept oricui şi să scoată din luptă pe orice rival.”

REVOLUŢIA SPIRITUALĂ LEGIONARĂ SE DEZLĂNŢUISE ŞI ATINSESE PUNCTUL EI CULMINANT.

COMERŢUL devine un spaţiu spiritual, religios ŞI EL, în care PĂTRUNDE MORALA CREŞTINĂ ,deci pătrunde HRISTOS, ca forţă centripetă. Hristos spunea: “Lăsaţi copiii să vină la mine!” Comerţul devine, dincolo de semantica iudaică, imprimată şi impusă de milenii - ZONA ÎNFRĂŢIRII ŞI OCROTIRII: (CM,p. 150)”Să vină toţi. Să vină cei ce au nevoie, bogaţi sau săraci(...) neamul are interesul ca toţi fiii săi, săraci sau bogaţi, să fie sănătoşi.”( Este vorba de comerţul , cu preţuri normale, la Mare).

Însuşi faptul că a fost posibilă imaginarea şi punerea în practică(nu contează răstimpul, ci REALIZAREA –REALITATEA MODELARĂ) a ceva ce revoluţiona integral mentalitatea deformată de secole de dominaţie mentală şi spirituală a EVREULUI METAFIZIC - face ca afirmaţialui CZC, la provocările politice şi la porunca de închidere a aşezămintelor comerciale legionare , că a fost o victorie a ÎNŢELEPCIUNII ŞI ORDINII - să fie de un adevăr revelator.

*

* *

e-ACCEPTAREA MARTIRIULUI. GOLGOTA PREGĂTITĂ

Închiderea comerţului legionar , după nici un an, este semnalată, cu stăpânită durere, de CZC, în CM, p. 278:

“a- Se va forma o comisie de lichidare având ca prşedinte pe d. Popescu –Buzău.

b-Rog cea mai mare grijă şi corectitudine până în ultimul moment” - cerând, doar, să nu fie îămpinşi spre dezonoarea falimentului: “(...) Ni se pune problema falimentului. Este o formulă, dar nu e onorabilă şi pune în situaţie grea pe oamenii cari au avut încredere în onoarea nostră şi ne-au acordat creditul lor.”

La fel, grija pt. ordinea în închiderea procesului început de revoluţionare , se vede şi în închiderea restaurantului legionar Gutenberg (CM, p.281 şi CM p. 282). Rămân, totuşi, amărăciunea şi revolta, faţă de mârşăvia executării, fără păsuire, a comerţului legionar: “Cu părere de rău, închidem acest restaurant. Îl închidem din cauza conducerii mârşave de astăzi, iar pe voi, camarazi, care aţi servit în acest restaurant, vă îmbrăţişez cu tot sufletul de frate.”

“În legătură cu cele două restaurante, dela Obor şi dela Liceul Lazăr: (CM,pp. 282-283)”D-l Popescu le-a cerut (comisarilor) să arate un ordin scris. Au răspuns: “Avem ordin verbal”. Personalul,s-a retras, fără nici o împotrivire, lăsând totul în mâinile autorităţilor.

Menţionez ca procedură: lipsa de omenie, căci tot există omenie, chiar şi în cele mai mari injustiţii pe care voieşti să le faci.

Este în adevăr lipsit de orice simţ de omenie, ca să te prezinţi la o afacere comercială , SĂ ÎNCHIZI IMEDIAT (s.CZC), să scoţi personalul în drum, luându-i şi camera în care dormea.

(...) Închiderea acestor două restaurante ne-a cauzat preejudicii materiale sângeroase şi obligaţii cărora NU LE VOM PUTEA FACE FAŢĂ ÎN NICI UN FEL. Deci, mari prejudicii morale.”

DEZONOAREA , PRIN FALIMENT (ce bucurie pe iudei - această asasinare a comerţului legionar, ca expresie a principiilor creştine...), la care este împins, îl face pe CZC să afirme caustic, dar şi exasperat la culme, despre complicii români ai complotului iudaic - I.P.S. Patriarhul MIRON CRISTEA şi Prof. NICOLAE IORGA, care au dat ordinul de nimicire a comerţului legionar şi a restaurantelor legionare:

(CM, p. 285)”Sub guvernarea fericită şi creştină a I.P.S. Patriarhul Miron, nu mai există în România nici jidani, nici comerţ jidănesc, nici problemă jidănească.

Nu mai existăm decât noi, cari trebuie să fim nimiciţi prin orice mijloace.

Nici o dată ,nici un cuvânt rău pt. profesorul Iorga. Totdeauna, cu respect şi cu bună-cuviinţă.

De câtva timp, plouă cu artiocole de otravă peste noi.

“Între bliduri (adică, restaurantele noastre) facem comploturi, punem la cale revoluţii îngrozitoare, şi vrem să ucidem oameni. Suflete de asasini, oameni cu revolverele în mâini şi în buzunare. “

EI BINE, NU MAI POT(s. CZC).

Din marginile puterilor mele omeneşti, eu care te-am respectat, îţi strig:

EŞTI UN INCORECT. EŞTI UN NECINSTIT SUFLETEŞTE(s.CZC).

(...) Eu nu mă pot bate cu D-ta. N-am nici geniul, nici vârsta, nici condeiul şi nici situaţia D-tale.

N-am nimic. D-ta ai totul.

Dar din adâncul unui suflet lovit şi nedreptăţit, îţi strig, şi îţi voi striga din adâncul gropii, EŞTI UN NECINSTIT SUFLETEŞTE(s.CZC), care ţi-ai bătut joc pe nedrept de sufletele noastre nevinovate.

Voi, care ne acuzaţi de violenţă, după ce aţi întrebuinţat contra noastră CELE MAI MARI VIOLENŢE (s.CZC), împingându-ne la desperare şi păcat, voi, cărora, dacă cineva v-ar fi dat numai o palmă, aţi fi reacţionat la fel ca mine, fără ca să mai fi trecut prin chinurile fizice şi umilinţele prin care am trecut noi

VOI, NECINSTIŢILOR SUFLETEŞTE(s.CZC), vă vom dovedi acum , că nu vom reacţiona în nici un fel, la toate provocările voastre.

Nu să ne închideţi comerţul nostru, să ne înăbuşiţi avântul, ci să ne bateţi la tălpi, să ne trimiteţi în Insula Şerpilor, să ne ucideţi cu pietre, să ne spânzuraţi cu picioarele în sus şi să ni le bateţi în cuie, să ne supuneţi la cele mai mari umilinţi.

Nu veţi întămpina nici Dvs. , D-le Prof. Iorga şi nici ceilalţi toţi care v-aţi asumat răspunderea unei sângeroase şi nedrepte opresiuni, NU NUMAI NICI O VIOLENŢĂ , CI NICI MĂCAR O OPUNERE(s. CZC).

Dar de acum şi până voiu închide ochii, D-le Iorga, şi după aceea, te voiu privi aşa cum meriţi.”

Acceptarea martiriului, a umilinţei, a lipsei totale de reacţie faţă de orice violenţă din partea Vrăjmaşului, oricât de mare ar fi ea - nu i-a convins pe membrii drăcescului complot că CZC este inofensiv. Şi aveau dreptate să nu fie convinşi: forţa spirituală a celui pregătit de autosacrificiu este incomensurabilă, divină.Tocmai prin aparenta pasivitate.

Vrăjmaşul, în complicitate cu trădătorii(între care se înscriu Patriarhul MIRON CRISTEA şi Prof. NICOLAE IORGA) s-a speriat aşa de tare de înălţimea metafizică la care ajunsese spiritul lui CZC - încât, de la scrisoarea de mai sus( scrisoare de veritabil mucenic, pt. dreapta credinţă creştină în sfinţenia NR) şi până la asasinarea lui CZC , n-au trecut decât puţine luni: scrisoarea e trinmisă în 26 mai 1938, orele 9 - iar asasinarea lui CZC are loc în noaptea de 29-30 noiembrie 1938.

*

* *

CZC a fost şi este un PREACURAT. Sinceritatea şi vehemenţa lui metafizică în lupta cu Satan, claritatea de cristal a sufletului şi a gândurilor sale, consecvenţa sa

neabătută urmând SFÂNTUL CREZ AL ROMÂNIEI MÂNTUITE, l-au impresionat pe bătrânul MANIU, dar n-au reuşit să-l impresioneze pe N. IORGA.

Şi IORGA, şi MANIU - dar IORGA, mai cu seamă - au avut inconsecvenţe şi au săvârşit trădări mai mari sau mai mici (explicite sau implicite, tacite).IORGA, cel puţin, nu va putea fi iertat niciodată de trădarea grosolană faţă de spiritul NR. Moartea lui IORGA (mă refer la moartea fizică, căci cea spirituală s-a petrecut mult anterior morţii fizice) a fost rezultatul unui complot masonic clar, pt. compromiterea TOTALĂ a ideii de Legiune.*73 [3] 74 [4]

(Din fericire, nu s-a reuşit - în măsura în care DUŞMANUL a dorit-o!).

Moartea spirituală a lui IORGA, însă, e rezultatul unei deficienţe moral-spirituale PERSONALE , a bătrânului profesor - rezultatul unei inconsecvenţe spirituale , absolut regretabilă, faţă de Neam . E păcat: IORGA –OMUL SPIRITUAL murise jalnic, capitulând. Murise cu mult înaintea lui IORGA-OMUL FIZIC, prins între interesele multor servicii secrete, ale multor ţări masonizate(bolşevizarea din Rusia-URSS - este tot un proces controlat de masoni) care, prin celebritatea incontestabilă a victimei - voiau să demonizeze-stigmatizeze (prin diversiune) , pt. totdeauna, Legiunea: murise atunci când îl trădase pe CZC şi îl azvârlise în ghearele vrăjmaşului ( masoneria iudaică , cu slugile ei din guvernul României, din Parlament, din camarila regală).

El, însă, CZC - nu va putea fi niciodată acuzat de inconsecvenţă morală, de trădarea misiunii faţă de neam. CZC a murit în numele şi în spiritul poruncilor legionare, pe care el însuşi le consemnase, sub revelaţie divin-arhanghelică: A TRĂIT, A LUPTAT, A MUNCIT, A SUFERIT, S-A JERTFIT - pt- a-şi depăşi propria persoană, slujindu-şi Neamul(a se revedea aceste comandamente legionare, PL, p. 308).

Consecvenţa morală va învinge, împotriva tuturor aparenţelor fenomenalităţii. Hristos va învinge, dimpreună cu CZC şi iniţiaţii săi. Epoca mihaelică trebuie să se instaureze, iar CZC este ÎNAINTEMERGĂTORUL ARHANGHELULUI MIHAIL. Ceasul biruinţei legionare, chiar dacă, azi, cuvântul LEGIONAR este calomniat groaznic şi chiar interzis( printr-o convenţie , până în 2002, tacită - iar din 2002 - explicită...), prin chichiţe procedurale imorale - ceasul biruinţei legionare se apropie, căci NR a îndurat tot ce se poate îndura pe Pământ.

E trebuitor , deci, pt. întărirea credinţei din noi, cuvântul lui CZC pt. legionari, cuvânt pronunţat cu ocazia a 10 ani de la înfiinţarea Legiunii, cuvânt din care răzbat ecourile biruinţei instaurării epocii mihaelice pe Pământ:

“Dragi camarazi,

După 15 ani de luptă, de prigoniri şi de jertfe, tineretul României trebuie să ştie că ceasul biruinţei legionare nu mai este departe.

73 [3]

74 [4] *-VIRGIL MAXIM, în IMN PENTRU CRUCEA PURTATĂ, vol. II, pp. 99-106, aduce mărturia de la Jilava (1952-1953)a prof. univ. dr. TOPA, macedonean, secretar şi prieten intim al lui IORGA: “Pentru a putea lovi în ceea ce până atunci iubise, IORGA A DEVENIT MASON”(s.a.).

Toate încercările de vrăjmăşie vor fi strivite. Toate planurile de ademenire, toate încercările de cumpărare a sufletelor, toate încercările de desbinare şi toate trădările vor cădea la pământ.

Priviţi-i drept în ochi pe toţi tinerii noştri. Înduraţi cu resemnare orice lovitură, suportaţi orice chin, căci jertfa noastră, a tuturora , va fi temelia de fier, de trupuri frânte şi de suflete chinuite, a biruinţii.

Acei ce vor cădea dintre noi, vor avea nume şi morminte de eroi.

Iar ce ne vor ucide, vor purta nume de trădători, şi vor fi blestemaţi din neam în neam.

Din adâncuri se înalţă biruitor legionarul. Cu sufletul său de stâncă. Cei ce cred că-l pot învinge, ca şi cei ce cred că-l pot cumpăra, se vor convinge curând, dar prea târziu, că s-au înşelat.

CORNELIU ZELEA CODREANU”

*

* *

CAPITOLUL IX : VICTORIA ALCHIMICĂ. ECHIPA MORŢII

MOTTO: RADU GYR, STIGMATE II, ÎNTOARCEREA DIN CRUCIADĂ, p. 237:

“Şi iarăşi, spintecând albastre spaţii,

peste doi ani, sau peste încă trei,

cu lănciile sus, în constelaţii,

cu platoşele evului în şei,

ţi-or sta în faţa porţii cruciaţii,

Ierusalime care nu ne vrei.”

a-ALCHIMIA NAŢIONALĂ

CZC păzeşte , cu sfinţenie, în evoluţia spiritului său, etapele transfigurării alchimice, aplicate NR, prin misiunea divină-transpersonalizatoare (prin autosacrificiu), a lui CZC faţă de NR:

I – SARE - “coagula”=omul trebuie să se dăruiască unor gânduri curate, îndreptate spre cele spirituale;

II – MERCUR(ARGINT VIU) - “solva”=toate formele de iubire existente în suflet - până la iubirea ca autosacrificiu transpersonalizator - eros-agape ;

III – SULF - “purificatio”=devoţiunea fierbinte faţă de divinitate.

IJ arată clar străbaterea etapelor spiritual-alchimice - dar această străbatere progresiv-alchimică este vizibilă şi în PL şi în CSC: O MARE SOLIDARITATE MISTICĂ, UNIREA CU STRĂMOŞII ŞI RUGĂCIUNEA (CONTINUĂ) - ca stare spirituală normală a legionarului. Faţa-de-acţiune a legionarului este profund legată de transcenderea-rugăciune - trece peste evenimenţialul fenomenal şi peste individualitate, în planul luptei metafizice.

Nu e vorba, în IJ, de o “criză de misticism”, cum spune F. VEIGA - ci de ÎMPLINIREA CELEI DE A 3-A ETAPE ALCHIMICE - CZC ştiindu-şi aproape, la Jilava, moartea fizică: prin aşa-zisa “criză mistică”, CZC ÎŞI SALVEAZĂ ÎNTRU ETERNITATE NEAMUL . Căci transferă NR, din planul fenomenal, în planul sacral (prin intermediul RUGĂCIUNII - ca devoţiune fierbinte, totală, faţă de divinitate). De acum încolo, trebuie să avem grijă când vorbim despre NR: adevăratul NR(cel spiritual-arheic) este mântuit. Ceea ce vedem şi “trăim” - sunt zgurile din athanor. O istorie derizorie, care va fi aruncată la gunoi de ADEVĂRATA TRĂIRE - cea întru SPIRIT-DUH, pe care ne-a dăruit-o autosacrificial , CZC- HRISTOSUL NR, întruchipat în acest veac XX.

*

* *

b-JUSTIŢIA ARHANGHELICĂ

Am mai spus-o şi-n capitolul anterior, o repetăm şi acum: CZC nu este, ÎN NICI UN CAZ, anarhist. Este exact opusul acestei noţiuni: este JUSTIŢIAR-ARHANGHELIC. Dar el vizează alt plan al ORDINII şi RESPECTULUI FAŢĂ DE LEGE - decât planul fenomenal şi cezaric.

Am spus că Statul e o ficţiune. Manevrat de oameni răi şi de rea-credinţă, statul însuşi a determinat cea mai gravă formă de anarhie: ANARHIA SPIRITUALĂ, careeste echivalentă cu satanizarea. Această anarhie spirituală poate deveni extrem de agresivă. Să nu ne lăsăm înşelaţi de HIPERSTRUCTURAREA FORMALĂ, intens birocratică, numită DICTATURĂ : tot ANARHIE SPIRITUALĂ este , sub aparenţe monstruoase de forme rigid “stivuite”, complet vide semantic.

CZC n-are nici în clin, nici în mânecă., cu Statul –Golem, cu statul satanizat (n-are - din punct de vedere spiritual, căci, din punct de vedere fizic, este schingiuit şi martirizat, de un stat –Golem, anarhic şi dictatorial - sub masca “libertăţilor democratice”, fiind un stat absolut discreţionar - extrem de agresiv şi entropizat esenţial).

CZC –Vizionarul trăieşte, prin opera sa scrisă şi prin fibra sa spirituală - într-un stat de cea mai acută realitate şi de cea mai absolută esenţială: STATUL CA STARE DIVINĂ. Dacă vrea domnul SORIN ALEXANDRESCU, aceasta ar fi, într-adevăr, schizofrenie, dar ea este, de fapt, şi se numeşte: SCHIZOFRENIE SACRĂ. DE EA A “SUFERIT” ŞI DUMNEZEU, CÂND S-A ÎNTRUPAT - HRISTOS.

Din această perspectivă, şi doar din această perspectivă - CZC îşi permite nu doar să judece STATUL-GOLEM, statul satanizat, statul-factor de anarhie spirituală -

ci îşi permite ceva mult mai grav, pt. “guvernanţii ficţiunii demonice”: îşi permite să creeze ŞCOALA LEGIONARĂ - ca sursă spirituală pt. alimentarea ADEVĂRATEI REALITĂŢI ( Statul ca rezultat al “complotului spiritual”) .

ŞCOALA LEGIONARĂ devine EVIDENŢA metafizică a unui STAT NON-EVIDENT - devine, deci, STAT ÎN STATUL –GOLEM (sau, cel puţin, nucleul STATULUI REAL-SPIRITUAL , înfipt în inima Statului-Golem, Statului-Ficţiune Cezarică).

ŞCOALA LEGIONARĂ oferă mai mult chiar: nu doar autoritate spirituală abstractă - ci oferă POPULAŢIE: POPULAŢIA STATULUI REAL-SPIRITUAL. Şcoala Legionară îl CREEAZĂ(la modul demiurgic) pe unicul OM POSIBIL şi REAL , în acelaşi timp(opus omului POSIBIL, dar FICTIV, satanic, al mediului”modern”): OMUL NOU, OMUL REÎNDUMNEZEIT. Şcoala Legionară, prin această populaţie METAFIZICĂ şi REALĂ - care sunt iniţiaţii-legionari, RESACRALIZEAZĂ SPAŢIUL: statul fictiv-cezaric se confruntă cu statul unic-posibil - STATUL LUI DUMNEZEU, STATUL BIRUINŢEI LEGIONARE - PARADISUL (ROMÂNIA ÎNFLORITĂ, ŢARA-SOARE, despre care vorbeşte IONEL MOŢA, în TESTAMENTUL său).*75 [1]

CZC este un MARE INOCENT, prin framciscanismul său auster - dar este şi CUMPLITUL RĂZBOINIC METAFIZIC, CUMPLITUL VRĂJMAŞ AL VRĂJMAŞULUI: CZC este singura formă spiritual-umană, din sec.XX, care a creat un nou FRONT REAL DE LUPTĂ CONTRA DEMONULUI - şi a creat condiţiile instaurării unei noi epoci divine: EPOCA MIHAELICĂ.

*

* *

c - CZC - ÎNAINTEMERGĂTORUL ARHANGHELULUI SOARELUI

CZC este mai mult decât un stat, mai mult chiar decât o instituţie spirituală mondială: ESTE ÎNAINTEMERGĂTORUL ARHANGHELULUI PROTECTOR AL EPOCII SPIRITULIZANT-SOLARE: al ARHANGHELULUI MIHAIL.

De aceea, el însuşi fiind mai mult decât orice stat şi instituţie profane - nici o instituţie a statului fictiv, a Statului-Golem, nu este, pt. CZC, reală şi demnă de luat în seamă - decât în măsura în care ea se apropie de un model unic: MODELUL SACRAL, MODELUL MIHAELIC. CZC este unicul pământean care-şi permite să ignore(în acest secol XX) toate instituţile, să nege absolut toate instituţiile Statului-Golem - tocmai printr-o afirmare, de o violenţă, vehemenţă şi obstinaţie unică şi dezarmantă: el vede instituţiile numai şi numai prin intermediul OGLINZII CEREŞTI, SACRAL-MIHAELICE. CZC nu respectă Biserica Creştină şi nu o numeşte “împărăteasă” - decât atunci ea începe să corespundă MODELULUI ARHEIC DE BISERICĂ CREŞTINĂ - ADEVĂRATEI ŞI UNICEI BISERICI CREŞTINE: STAREA SPIRITUALĂ DE BISERICĂ A LUI HRISTOS - înfiinţată prin fiinţa lui Hristos - şi nu recunoaşte şi nu agreează, în nici un caz, instituţia funcţionăresc-birocratică BISERICĂ - care, ca orice instituţie cezarică, este integrată unui sistem birocratic MACRO- - numit STAT. Iar Statul-Golem este o ficţiune ucigaşă de spirit. CZC SCHIMBĂ,

75 [1] *- IONEL MOŢA - TESTAMENTUL, Colecţia “Europa”, Munchen, p. 17: “Şi să faci, măi Corneliu, din ţara nostră, o ţară frumoasă ca un soare, şi puternică şi ascultătoare de Dumnezeu!”.

OARECUM, “DIPLOMAŢIA” CRISTICĂ: EL NU MAI SPUNE: “Daţi cezarului ce-i al cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu” - pt. că CEZARUL era Satan. CZC spune: “Nu mai daţi NIMIC Cezarului-Satan, căci simpla întindere a mâinii, pt. a da, către el - vă contaminează. Pregătiţi saltul - pregătiţi-l cu maximă atenţie şi tenacitate - către singura zonă care nu este epitropisită de Satan: zona sacral-dumnezeiască. Dar bateţi-vă după regulile LUMII VIITOARE(sau paralele: LUMEA CEREASCĂ), nu după regulile lumii din care tocmai vă pregătiţi să transcendeţi.”

Nici Monarhia, nici Justiţia, nici Armata - nu sunt tratate cu respect sau măcar băgate în seamă de CZC - decât în funcţie de gradul lor de apropiere sau depărtare de modelul lor sacral(mihaelic): “Ce frumoasă e armata!” - spune CZC în IJ - doar atunci când Armata dovedeşte, prin câţiva membri ai ei, VIRTUŢI REAL-CREŞTINE, virtuţi care o apropie simţitor de asimilarea cu modelul sacral al SISTEMULUI DE ARHANGHELI: BUNI şi LA DATORIE, întru Dumnezeu. Adică STRĂLUCITORI şi NECRUŢĂTORI - dar perfect DREPŢI.

În rest, conflictele concret-fizice ale lui CZC cu armata-Golem sunt dramatice, repetate până la dramatism - dar nu au altă eficienţă asupra credinţei lui CZC decât că O ASTFEL DE ARMATĂ NU EXISTĂ. Armata-Golem este, principial(conform principiului divin) aneantizată de ARMATA ARHANGHELICĂ.

Atunci când vorbeşte de retragerea în vârful munţilor şi confruntarea cu armata, care le vărsa SÂNGELE - şi sângele lor va căpăta, astfel, VALOAREA-LOGOS, ETERISMUL SOTERIOLOGIC, răspândindu-se, mântuitor, peste capetele tuturor oamenilor NR - momentul sacrificiului întru Logos este nu o metaforă, ci e MITUL ÎN DINAMISMUL ŞI IMPERIOASA LUI REALITATE UNICĂ: mitul nu priveşte, în nici un caz, Armata-Golem. CZC voebeşte de autosacrificiul legionar ÎN FAŢA ARHANGHELILOR ŞI PRIN ARHANGHELI(singura Armată Reală), singurii care pot fi întâlniţi în zona MUNTE SPIRITUAL. Discursul, “cel mai mare discurs al nostru şi cel din urmă”(PL. P. 312) este Logos-ul Mântuitor, care se revarsă de pe Crucea Muntelui, Crucea Golgotică.

JUSTIŢIA, la fel - e BUNĂ, când se apropie de modelul divin-mihaelic - şi e oribilă, ruşinoasă, abominabilă - când încalcă cele mai elementare atribute şi virtuţi moral-creştine, moral-divine.

Iar POLITICIANISMUL? Păi, în Paradis nu sunt PARTIDE. DUMNEZEU E UNIC. Deci, politicianul şi politicianismul=IADUL. (PL,p. 270)”Se coboară, în aceste momente, peste viaţă liniştită şi curată a satelor, valurile pline de infecţie ale politicianismului. În ţara întregă se întinde IADUL(s.a.). Din acest iad iese conducerea pt. un an, doi, trei sau patru a unei ţări.”

Există modele arhanghelice, prefigurări arhanghelice, pe pământul românilor? Evident că da. (PL, p. 78)”Neamul nostru n-a trăit prin milioanele de robi cari şi-au pus gâtul în jugul străinilor, ci prin Horia, Avram Iancu, prin Tudor, Iancu Jianu(...) Prin ei a vorbit atunci neamul nostru, iar nu prin “majorităţile” de laşi şi “cuminţi”. Ei înving sau mor: indiferent. Pt. că atunci când mor, NEAMUL TRĂIEŞTE ÎNTREG DIN MOARTEA LOR ŞI SE ONOREAZĂ CU ONOAREA LOR( iată valoarea euharistică a Modelului Arhanghelic, similar Modelului Cristic). Ei strălucesc în istorie ca nişte chipuri de aur(...) aparţin istoriei naţionale(n.m.: de fapt, ISTORIEI VIITOARE, paradoxala istorie arhanghelică), NU ACELA CARE VA TRĂI SAU VA ÎNVINGE - CU SACRIFICAREA LINIEI VIEŢII NEAMULUI - CI ACELA CARE , INDIFERENT DACĂ VA ÎNVINGE SAU NU, SE VA MENŢINE PE ACEASTĂ LINIE(s.a.)”.

CZC nu trăieşte în irealitate - nu trăieşte rupt de realitate - ci face un efort spiritual miraculos, DE A TRECE TOTAL ( asumându-şi riscul suprem-autosacrificial) ÎN LUMEA CEALALTĂ, spirituală, de unde îşi fixează, ca misiune, transpersonalizată şi transpersonalizantă, obiectivul: să tragă după el un neam întreg - Neamul Românilor. Să-l tragă, spiritualiceşte, în epoca divină necesară: epoca mihaelică. Şi această TRAGERE ÎNSPRE DIVIN se efectuează prin autosacrificiul euharistic al UNEI GOLGOTE CÂT SE POATE DE REALE(căci nici despre Hristos nimeni nu poate pretinde că a trăit în irealitate, ci a coborât în Materie, pt. a elibera Spiritul: cam aceeaşi misiune o au, din epocă în epocă, ÎNAINTEMERGĂTORII ARHANGHELILOR PROTECTORI - cum ar fi la noi ŞTEFAN CEL MARE, MIHAI VITEAZUL, EMINESCU, CZC) - împărtăşindu-i Neamului revelaţiile sale, împărtăşindu-i Neamului misiunea sa transpersonalizatoare, învietoare.

CZC este întruparea secretă a NR, în ipostaza lui ÎNVIATĂ-ARHANGHELICĂ - este epifania cea mai clară a NR-Înviat, depăşindu-l , oarecum , în elocvenţa făptuirii ritualice, chiar pe cel mai transpersonalizat român al ultimelor veacuri: Eminescu. Dar CZC nu aparţine DOAR românilor - CI APARŢINE EPOCII MIHAELICE A TUTUROR NEAMURILOR VII SPIRITUAL. Născut-întrupat în NR, va propune viziunea sa, mai curând şi mai aproape, românilor. Este firesc. Dar ei, românii, nu sunt beneficiarii exclusivi ai revelaţiei epocii mihaelice( a se vedea în PL promisiunea pe care o face CZC francezilor că, în curând VOR ÎNVIA şi ei - şi se vr răspândi ideile legionare până în îndepărtata BRAZILIE - MIŞCAREA ANAUE...).

Logica acţiunii sacral-ritualice a lui CZC ar fi diabolică - dacă n-ar fi dumnezeiască: este de o tenacitate, de o continuitate interioară a vizionarismului, care -i dau valoare mitică: din vizionarism, ca iluminare strict umană - CZC “a început” (şi, evident, începutul, în mit, este echivalentul TOTULUI DESĂVÂRŞIT) transpersonalizarea, iniţierea activă, iluminarea efectivă a STĂRII DE NEAM.

Aşa că, cu voie sau fără voie, leneş sau veghetor - NR, prin Învietorul Său Heraldic, CZC - este un neam “blestemat” la IZBĂVIRE ( adică, este “blestemat” să înceapă efortul de re-spiritualizare). Neam Ales. De fapt, Neam Ales ca MODEL SOLAR MIHAELIC. CZC este rezumatul , este chintesenţa Neamului: s-a rezumat şi l-a rezumat( interdependenţă reciproc-sacrală între CZC-Neam).

Hotărârea transfiguratoare a lui CZC priveşte nu persoana sa (nu mai poate privi doar persoana sa), căci el, prin mijloace, în parte descrise de mine, analizând opera lui scrisă (în parte, rămase ca secrete ale propriului nostru cuget, care va reacţiona, mai devreme sau mai târziu, ca transpersonalizarea efectivă)este NR transcens.

“GERMENELE “ SACRAL-MIHAELIC-CZC A DEVENIT ÎNSUŞI DESTINUL ETNIC AL NR. A transferat entitatea temporală –Neam - în entitatea atemporală- NEAM METAFIZIC. Şi România - a transpersonalizat-o, din “stat politico-geografic” - în Paradis.

Că vom deveni mai repede sau mai lent conştienţi de Pardisul în care El , CZC, ca şi Hristos, ne-a “transbordat” alchimic-metafizic, prin epifania CALVARULUI GOLGOTIC - aceasta depinde doar de fiecare dintre noi. Dar, tot aşa de adevărat este că REVELAŢIA, ca şi MÂNTUIREA - vor trebui să fie SOLIDARE, vor trebui să reducă pluralitatea-Neam - la ARHEUL –NEAM ÎNVIAT. Nu degeaba repetă, magic, incantatoriu, CZC: UNIRE, UNIRE, UNIRE. Este o insistenţă tragică şi magică, în acelaşi timp, în întreaga operă scrisă a lui CZC (operă scrisă şi pt. NOVICI - aceştia percepând-o ca tragică - şi pt. INIŢIAŢI - aceştia percepând-o ca magică) -

insistenţă asupra celui mai cumplit demon: DEMONUL ENTROPIEI - pt. că opacizează Arheul , depărtează de Spirit, de peocupările spirituale. Opera scrisă a lui CZC este, ea însăşi, o UNIRE - o focalizare a celor 2 feţe ale Spiritului: a- COBORÂTOR ÎN LUME - şi b – NOSTALGIC DUPĂ TRANSCENDENŢĂ.

Învăţătorul este în faţa noastră: să păstrăm , în linişte, drumul drept către El. Căci, de mult şi în ciuda fariseilor - El se numeşte, pt. NR - cu numele-hieroglifă: CZC-Iisus Hristos al românilor. Iar românii sunt hieroglifă pt. ÎNVIEREA TUTUROR NEAMURILOR - şi venirea, sub conducerea Împăraţilor-Arhangheli, la Tronul lui Dumnezeu. România este hieroglifă cosmică. Şi cu acest adevăr eu nu negociez: eu cred în Dumnezeu, dci cred în Adevăr. Eu nu sunt “democrat” - eu sunt un mărturisitor al lui Hristos-Adevărul şi Lumina. Tu, cititorule, mai ai doar un lucru de făcut: să-ţi alegi tabăra spirituală. Rămâi în epoca gabrielică-lunară- materialistă - sau treci în nouă epocă, mihaelică-solară-spirituală.

Conform liberului arbitru - nu eşti mântuit şi nici condamnat dinainte - ci prin propria ta opţiune spirituală. Ascultă-l pe Demonul Calomniator, dizolvă-ţi identitatea în internaţionalismul satanic-entropic - sau ascultă tnetele munţilor şi priveşte fulgerele solare ale ARHANGHELULUI MIHAIL. Alege între Dumnezeu şi Satan.

Acolo, din Munţi şi din Soare, curge SÂNGELE ETERIC DE PE CRUCEA ROMÂNILOR : CORNELIU ZELEA CODREANU. El este Potirul Graal pe care trebuie să începi să-l cauţi - căutându-te pe tine. Poţi să scuipi în Potirul –Hristos - propriul tău scuipat va fi focul care-ţi va arde fiinţa, în veşnicia înjositoare - focul întunecat al Iadului . Sau predă-te , de bunăvoie, Focului Luminos, împărtăşeşte-te, smerit şi demn, cu suflet curat şi drept, din Potir - pt. a-l vedea pe CZC - epifania NEAMULUI ÎNVIAT. Dincolo de orice literă, dincolo de şoaptă: el este Legea lui Dumnezeu, el este Drumul , el este Ţinta.

Pace ţie, Cititorule ! Şi război neîntrerupt şi necruţător Satanei : “Spre inimile cele necurate, care vin în preacurata casă a lui Dumnezeu, fără milă întind sabia mea.”

*

* *

a- DESCOPERIREA SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL ŞI MISTICA MAMEI CU ŞAPTE COPII. PRIVIREA DIN CERURI

În IJ, pp. 48-49, după ce-şi leagă , din nou, cele 3 fire nevăzute ( credinţa, nădejdea, dragostea) de Dumnezeu,prin citirea, iar şi iar, a celor 4 evanghelii - CZC îl descoperă pe Sf. Apostol Pavel - de la care a luat dovezi de credinţă şi din care a tras concluzii definitive asupra epocii pe care, el , CZC, a venit pe Pământ s-o reveleze oamenilor:

“Şi acum, terminând de citit scrisorile Sf. Apostol Pavel, am desprins din ele dovezi hotărâtoare despre existenţa Învierii şi puterii Mântuitorului Iisus Hristos. M-au impresionat: 1- Sinceritatea şi curăţenia sufletească a Sf. Apostol; 2- Viaţa integral creştină, fără pată; 3- Primejdiile şi suferinţele prin care a trecut pt. Domnul ;4- Seninătatea şi chiar bucuria cu care primea aeste suferinţe; 5- Tăria de a mai încuraja şi pe alţii, ca să nu se mai clatine în faţa suferinţelor şi prigonirilor; 6- O dragoste sfântă, de o înălţime zguduitoare, pt. toţi fraţii creştini sau copiii lui duhovniceşti; 7- O râvnă neînvinsdă şi rar cunoscută printre apostolii unei credinţe de a propovădui neîncetat pe Mântuitorul Iisus , la toate neamurile;8 – Marea ştiinţă şi înţelepciune.”

Până aici, CZC şi-a privit , de fapt, sufletul în oglindă, înainte de a urca pe Golgota. Epistolele Sf. Apostol Pavel sunt, pt. CZC, similare rugăciunii regăsitoare de sine a lui Hristos, din Grădina Ghetsemani. Apoi, CZC îşi va rdica ochii din oglindă - şi va privi asupra lumii, cu ochi lucid şi clarvăzător: “În sfârşit, cu cât pătrundeam mai mult în citirea scrisorilor, ajungeam la concluzia:

Că nu suntem creştini, că suntem departe de a fi creştini. Cât de departe...

Că ne creştinăm în formă, dar că ne descreştinăm în conţinut.

Că omenirea a suferit acest proces de descreştinare de-a lungul veacurilor până la noi, cu mici zvâcniri spre adâncuri. Creştinarea în suprafaţă pare că a preocupat mai mult lumea.

Caracteristica timpului nostru: ne ocupăm cu lupta dintre noi şi alţi oameni, nu cu lupta dintre poruncile Duhului Sfânt şi poftele firii noastre pământeşti. Ne preocupăm şi ne plac victoriile asupra oamenilor, nu victoriile împotriva Diavolului şi păcatului. (...)

Lipsa , cel puţin la noi, a unei elite preoţeşti, care să fi păstrat focul sacru al vechilor creştini. Lipsa unei şcoli de mare înălţime morală şi de mare moralitate creştină.”

O şcoală de mare moralitate creştină şi numai ea, poate înlătura SATANISMUL ANARHIC ŞI DICTARORIAL( PARADOXUL DEMOCRATIC) . Şi această şcoală a fost şcoala legionară a lui CZC - arheul moral pt. orice Românie viitoare. Despre care CZC spune(IJ, p. 50), dovedind o autoexigenţă teribilă, în raport cu misiunea sa pe Pământ şi rezultatele ei : “Mişcarea legionară face excepţie, ocupându-se, dar insuficient, şi de biruinţa creştină în om, în vederea mântuirii lui.

Insuficient!”

*

* *

e- ECHIPA MORŢII - ECHIPA AUTOSACRIFICIULUI INIŢIATIC

În sfârşit, vreau să spulber (pt. oamenii de bună-credinţă şi bun-smţ), prin însuşi textul lui CZC, calomnia grosolană în legătură cu ECHIPA MORŢII, formată de CZC: nu este echipa morţii TRANZITIVE, ci a morţii REFLEXIVE - adică a morţii autosacrificiale. Nu pluralul , folosit, insidios, de propaganda masonică : “echipele” - sugerându-se nişte “bande de bestii criminale”, “găşti de criminali”etc. - ci singularul unitarizant-solidarizant: ECHIPA. CEATA SFÂNTĂ DE MARTIRI - ORICÂND GATA SĂ-ŞI VERSE SÂNGELE PT. ŞI ÎNTRU NEAM ŞI ŢARĂ. Aceştia nu poartă stigmatul lui CAIN, ci aureola mucenicilor întru NR: sunt ALEŞII ARHANGHELULUI şi ai lui HRISTOS-DUMNEZEU:

(PL, p. 457)”ECHIPA MORŢII(s.CZC) este expresia acestor stări de suflet ale tineretului legionar din întrega ţară. Ea înseamnă hotărârea acestui tineret DE A PRIMI MOARTEA (s.a.). Hotărârea lui de a merge înainte, TRECÂND PRIN MOARTE(s.a.)”.

(PL,p. 471)”Noi ştim să murim, după cum vă vom dovedi(...) Putem fi împuşcaţi, dar nu putem fi pălmuiţi(...) Noi nu ne aducem aminte ca neamul nostru - în trista , dar mândra noastră istorie românească - să fi primit vreodată a fi dezonorat.

(...) Nu suntem laşi cari să fugim de jertfa cuvenită unei alte Românii. Dar, iarăşi, vă atrag atenţiunea că eu(CZC) am făcut acestor tineri ŞCOALA SENTIMENTULUI DEMMNITĂŢII OMENEŞTI, ŞCOALA ONOAREI(s.CZC).

(...) Sunt pline câmpurile nostre de morţi, dar nu de laşi(...) Sclavi nu suntem şi nici n-am fost.

(...) Şi astfel, ca o împlinire a suferinţelor de peste 10 ani, ni se pregăteşte, FĂRĂ A FI CU NIMIC VINOVAŢI(n.m.: de observat, mereu, la CZC, pluralul SOLIDARITĂŢII) - CUNUNA MORŢII(s.CZC). *76 [2]

*

* *

Ultima pagină a cărţii PL este închinată , magic, MAMEI CU 7 COPII(un mesaj esoteric, al REGENERĂRII, trimiţând la mitul VRÂNCIOAIEI CU 7 FII-BĂRBAŢI - mit al ANDROGINULUI, deci, şi întrupare simbolică a Arheului Rezistenţei şi Arheului Muntelui Spiritual, pt. NR.

(PL, p. 473)” Fie aceste câteva cuvinte un omagiu pt. toate mamele ai căror copii au luptat, au suferit şi au căzut pt. NR.”

*

* *

f- CELĂLALT OBRAZ

Închei prin a te întreba, cititorule:

76 [2] *- Iată şi comentariul, extrem de pertinent, al ideologului Legiunii, FAUST BRĂDESCU - ECHIPA MORŢII, Gordian, 1996, pp. 9-33:”(...)denumirea de “ECHIPA MORŢII” se referă la primirea voluntară , de către membrii Mişcării, a sacrificiului personal. (...) Legionarul este un element dinamic şi înnoitor, care-şi îndeplineşte misiunea naţională prin educaţie, muncă şi sacrificiu. De aceea, nu oricine poate deveni legionar. Pt. a fi apt trebuie să ai, sau să-ţi creezi, o structură sufletească şi intelectuală în contrast cu starea haotică, perversă şi egoistă ce domină umanitatea epocii noastre.(...) N-a existat jandarm sau adversar politic, mercenar sau ciomăgaş, care să fi fost omorât de legionari. În schimb, numărul legionarilor ucişi în asemenea încăierări e de MAI MULTE SUTE. Dar numele lor şi împrejurările tragice în care au pierit n-au fost niciodată înscrise în condica vremii şi nici vreodată aduse la cunoştinţa opiniei internaţionale... (...) Numai că , ACESTA ERA SENSUL LUPTEI LOR. În acele clipe, fără a se numi ei înşişi sau fără a fi recunoscuţi ca atare, erau adevărate ECHIPE ALE MORŢII. Căci ei mureau , pt. împlinirea destinului lor de luptători ai neamului. (...)N-a existat niciodată măcar o singură unitate legionară care să întruchipeze , în gând şi în faptă, ideea de ECHIPA MORŢII-GRUP TERORIST. Faptul ar fi fost în contradicţie cu însăşi doctrina legionară, care nu admite terorismul sub nici o formă. În schimb, se admite concepţia jertfei, dusă până la dăruirea supremă(...) Sub această înfăţişare se înţelege cu uşurinţă că orice echipă legionară este, prin definiţie, şi o ECHIPĂ A MORŢII, chiar dacă nu poartă acest nume. “

Ţi-ai pus, vreodată , problema cum arată CELĂLALT OBRAZ al lui Hristos, când îl întoarce către cel care l-a pălmuit?

“Întoarce şi celălalt obraz”... Adică, arată-i duşmanului şi CEALATĂ FAŢĂ A TA, cea transfigurată în FULGER, obrazul transfigurat în ARHANGHELUL NECRUŢĂTOR. Sau, cel puţin, OBRAZUL TABORIC, OBRAZUL ORBITOR, revelator, iluminator, înfrângător, prin autoritate divină, al exceselor nesăbuite ale Satanei - sluga OBRAZNICĂ a lui Dumnezeu. Rău-obraznică - având obrazul deja negru, dezonorat de amoralitate infernală.

Căci UMILIREA NU E CRISTICĂ DECÂT PRIN CALVARUL-GOLGOTA - în rest, este acceptare josnică a entropiei. Umilitul a acceptat să renunţe la sine, nu în favoarea unui sine superior, ci a unui sine inferior. Umilitul, înjositul - sunt cei care au renunţat la lupta cu Răul. Implicit, a devenit complicele Răului.

Cum se potriveşte cu aceasta : “Fără milă întind Sabia Mea” - inscripţionarea pt. ARHANGHELUL MIHAIL?

Nu. N-ai dreptul să te supui Satanei, pierzându-ţi identitatea de om, odată cu onoarea.

Obrazul celălalt al lui Hristos este Fulgerul care l-a doborât pe Satan din cer - dar şi FULGERUL TRANSFIGURATOR , cu care Dumnezeu-Hristos l-a doborât de pe cal pe Sf. Pavel din Tars, pe drumul Damascului.

CZC în IJ - subliniază că, la judecata lui Pilat chiar, Hristos n-a fost nici o clipă un resemnat. A aşteptat lupta din sufletele jalncilor oameni de la Gavafta. Apoi, pe drumul Golgotei şi pe Cruce, a dezlănţuit propriul său RĂZBOI, prin care i-a ridicat CU DE-A SILA pe oameni, smulgându-i din somnul-iluzia satanică - în ÎNVIERE.

Aceasta e învăţătura adevărată a lui Hristos - iar nu “blegeala” instituţiei bisericeşti actuale, prin mulţii ei preoţi “cu slănină pe creier” crescută de atâta tihnă satanică, de atâta slugărnicie către Satan.

Călugării sunt, MAI CURÂND, RĂZBOINICII care ţin în lumină lumea. Călugării plutesc spre văzduh, prin intermediul SCĂRII-RUGĂCIUNE CONTINUĂ. Ei strălucesc la obraz ca soarele, când duc război metafizic , supralumesc, cu Satan şi cu iluziile lumeşti perfide ale lui Satan. Şi nu dorm, unii, cu zecile de ani - nici somn spiritual, nici fizic. Ei sunt, în primul rând, ai FRONTULUI VEGHETORILOR DE NEAM - prin ei trăieşte, şi prin cei asemeni lor, CZC - şi, prin ei, sămânţa divină a ALESULU- CZC va pârjoli România cu FOCUL TRANSFIGURĂRII : o va arde până la temelile sufletelor, va arde şi temeliile fiinţei fizice - şi va impune TEMELIA SPIRITULUI.

În acest incendiu total al Patriei şi al Neamului , vom zări chipul Mântuitorului românilor - Corneliu Zelea Codreanu.

*

* *

CAPITOLUL X : CONCLUZII. SFÂNTA TREIME ROMÂNEASCĂ: ŞTEFAN CEL MARE, EMINESCU ŞI “FETELE DE LA SIBII” . PROROCIREA DIN RODOS, TRANSMISĂ PRIN VIRGIL MAXIM

MOTTO: RADU GYR, STIGMATE II, ÎNTOARCEREA DIN CRUCIADĂ, p. 237:

“Şi vom veni mai mulţi din Soare-Apune:

şi cei de ieri, şi cei de azi încă nu-i ştim.

Pe vechile morminte or să tune

noi cavaleri cu chip de heruvim,

şi ei sau alţii tot te vor supune,

strălucitorule Ierusalim.”

Cum apare, totuşi, CZC, în faţa istoriei - el, a cărui misiune este CEREASCĂ (deci, ar trebui să întrebăm sfinţii, mai curând)? Apare ca un caz absolut de excepţie: el esteMARELE ÎNDRUMĂTOR SPIRITUAL AL OMENIRII(PRIN INTERMEDIUL NR, în vederea instaurării divine a epocii mihaelice. Doctrina lui CZC nu este o doctrină "extremistă”, cum afirmă analfabeţii spirituali ai veacului nostru - ci este DOCTRINA MIHAELICĂ, a noii lumi: LUMEA SPIRITUALĂ. CZC nu crede în atotputernicia eredităţii: prin şcoala spirituală legionară, CZC este hotărât să înfrângă ereditatea, şi să formeze, prin violenţa metafizică a iniţierii, OMUL NOU SPIRITUAL.

Nici cei mai mari duşmani ai săi pământeşti n-au reuşit, vreodată, să-i strâmbe, să-i caricaturizeze imaginea profilului moral -s–iritual (ci doar să vorbească despre altcineva...), şi nici să-i batjocoreacă înfăţişarea şi firea. Am văzut buna-credinţă a lui MANIU , parţial înţelegător al cazului CZC.

Iată şi un caz foate curios - pe care îl voi trata pe scurt.

Citind, în aceste zile dinaintea încheierii cărţii de faţă, o ultimă carte apărută în librării, dintre cele care dezbat fenomenul legionar - mă simt îndemnat de conştiinţă, nu să corectez , nu să completez - ci să CLARIFIC sensul unei sintagme folosite de mine în lucrarea de faţă: EVREU METEFIZIC.

Aşa cum un NEAM BINECUVÂNTAT(un neam cu misiunea proiectată spre viitor) are trădătorii săi - tot aşa un NEAM BLESTEMAT(un neam cu misiunea proiectată în trecut - iar în prezent şi în viitor, supus unei puternice înjosiri spirituale şi unui puternic proces de luciferizare şi ahrimanizare ) are mântuiţii lui. Sau poate să-i aibă - ca pe nişte dezertori, în sens invers: scăpând”cu fuga” în tabăra Binelui, a Spiritului cristic. Indivizi izolaţi pot scăpa - fie de sub incidenţa creştinismului, ca soartă globală a unui neam în curs de spiritualizare - fie de sub incidenţa luciferismului( sau ahrimanizării), ca soartă globală a unui neam în curs de luciferizare(sau ahrimanizare).

În cartea PARADOXUL ROMÂN (apărută în 1998) , la cap. “FENOMENUL LEGIONAR”: CUVÂNTUL ŞI FAPTA(pp. 204-205), românul SORIN ALEXANDRESCU(autorul sus-citatei cărţi) se arată complet nemulţumit de “ilogicul “ evreu maghiar NICOLAS M. NAGY- TALAVERA. De ce această nemulţumire a românului, în legătură cu evreul? Pt. că evreul îi face lui CZC un portret FAVORABIL , alcătuit din amintirile sale din copilărie( lui NAGY-TALAVERA i se spusese, copil fiind, că CZC era un monstru înfiorător...). Iată portretul făcut de evreul maghiar NAGY-TALAVERA, prin ochii copilului NAGY-TALAVERA:

(PARADOXUL ROMÂN, 1998, p. 205) “Un bărbat chipeş, smead , înalt, îmbrăcat într-un costum alb, românesc, a intrat în curte, călărind un cal alb. S-a oprit alături de mine. N-am putut vedea nimic monstruos sau rău în el. Ba chiar dimpotrivă. Zâmbetul său copilăros, sincer, radia asupra mulţimii celor săraci şi părea să fie una cu mulţimea şi, totodată, în mod misterios, departe de ea. Harisma este un cuvânt nepotrivit pt. a defini forţa stranie emanată de acest om. Poate el aparţinea , pur şi simplu, pădurilor, munţilor şi furtunilor de pe culmile Carpaţilor, acoperite cu zăpadă, sau lacurilor şi vânturilor.

Şi astfel stătea în mijlocul mulţimii în tăcere. Nu era nevoie să vorbească. Tăcerea sa era elocventă: părea mai puternică decât noi, mai puternică decât ordinul prefectului care i-a interzis să vorbească. O ţărancă bătrână şi ofilită şi-a făcut cruce şi ne-a şoptit: “E trimis de Arhanghelul Mihail “. Apoi clopotul trist al bisericii se porni să bată şi slujba , care preceda totdeauna adunările legionare, începu. Impresiile adânci, create în sufletul unui copil, dispar cu greu. De mai mult de un sfert de veac, n-am uitat niciodată întâlnirea cu Corneliu Zelea Codreanu.”

E un portret extras din sinceritatea unui copil, care scăpase (cel puţin pt. o vreme) de influenţele luciferice care bântuiau neamul său. Ei bine, poeticianul român S. ALEXANDRECU sare în sus de revoltă, din pricina acestui subtil, revelator şi minunat pasaj despre CZC, scris de un evreu maghiar - şi nu se linişteşte decât când NAGY-TALAVERA, mai apoi, intră în linia “clasică” a calomnierii şi neînţelegerii lui CZC. Iată expresia perplexităţii revoltate şi, apoi, a satisfacţiei reintrării în starea de mişelie şi ticăloşie obişnuită: “O victorie post-mortem a lui Codreanu? Nu chiar, pt. că , în restrul cărţii, NAGY îşi recâştigă, DIN FERICIRE(s.a.) luciditatea critică . “

A calomnia şi a scuipa înseamnă , în limbajul modern al internaţionaliştilor noştri - “luciditate critică”...

Te cruceşti, când mai vezi pe “logicul” şi “lucidul” S. ALEXANDRESCU scriind, mai sus, în aceeaşi carte, despre NAGY-TALAVARA: “tocmai pt. că acest evreu jumătate maghiar şi jumătate român, adeversar (democrat) fără rezerve al legionarismului, dar istoric de o deosebită probitate şi acurateţe, nu poate în nici un caz fi suspectat de parţialitate.”Va să zică, un DEMOCRAT ( şi ştim bine, acum, îndârjirea perseverentă şi îndreptăţită a lui CZC contra democraţiei) - şi un evreu( şi ştim bine , acum, antisemitismul metafizic şi motivele antisemitismului metafizic al lui CZC) “nu poate fi în nici un caz suspectat de parţialitate”, când vorbeşte despre CZC. Te pomeneşti că, în viziunea d-lui S. ALEXANDRESCU, cel mai imparţial om care ar putea să vorbească “sine ira et studio” ar fi madam LUPESCU-WOLF...

V-a luat Dumnezeu minţile, v-a orbit furia, d-le S.A., de nu mai puteţi deosebi nici negrul de alb. De ce atâta rea-credinţă - atâta înverşunare - care vă aduce în jenanta situaţie de a apărea, în faţa oricărui om cu cât de puţin bun-simţ - “sărit de pe fix”. Da, d-le S.A. : să apăreţi, cum zice românul, “într-o ureche”. De ce atâta furibundă pornire blasfematoare, pângăritoare - împotriva românului CZC, pe care îl numiţi, în

repetate rânduri, “bestie”? Evreul NAGY-TALAVERA, cu intuiţia sufletului său de copil scăpat , un moment, de sub blestemul neamului său, spune că n-a putut vedea “nimic monstruos sau rău în el"”... Românul CZC - care este salvatorul neamului în care v-aţi născut şi dvs., d-le S.A.: dar, dacă NAGY-TALAVERA S-A NĂSCUT PT. O CLIPĂ DE GRAŢIE CRISTICĂ - dvs. v-aţi născut pt. a coborî în tenebrele lui Lucifer...

Oare de ce să nu te bucuri de victoria lui CZC, care e victoria mihaelico-solară? De ce să te bucuri doar de întuneric şi de rău? Care să fie explicaţia decât căderea sub incidenţa spiritelor ahrimanice?

Ce rău v-a făcut CZC, d-le S.A.?În definitiv, ce aţi înţeles din ce a făcut el lumii? Dacă nu înţelegeţi nimic din metafizica lui CZC, de ce , d-le poetician, vă permiteţi să ridiculizaţi şi să batjocoriţi cel mai înalt vizionarism, cuprins în pasajul din PL, când CZC vorbeşte despre metafizica RETRAGERII ÎN MUNŢI a legionarilor, în Muntele Spiritului, d-le S.A., în Muntele Golgota cu Vârf-de-Cruce, d-le S.A., pt. a mântui, din Vârful-de-Cruce, VĂILE LUCIFERISMULUI EVREIESC, DAR ŞI VĂILE IGNORANŢEI, LENEI SPIRITUALE ROMÂNEŞTI? MOARTE Satanei va da - şi MILĂ OMULUI RENĂSCUT, TRANSFIGURAT. Evreu sau român - asta n-are importanţă, când e vorba de exorcizare, pt. mântuire. Pt. CZC, contează TRANSFIGURAREA DIVINĂ A OMULUI.

N-ar fi fost mai bine să tăceţi, dacă n-aţi priceput? D-le S.A., eu cred că, dacă nu aţi fi, acum, altcineva decât SORIN ALEXANDRESCU şi anume un biet posedat de diavol - aşa ar fi fost bine şi sincer , din partea unui om. Unui OM. Subliniez.

De ce huleşti , orbule, oricine ai fi? Nu huli, orbule, oricine ai fi. Nefericită fiinţă - pt. tine şi pt. luminarea ta şi a altora ca tine s-a răstignit CZC - iar tu îl huleşti pe el...

Spuneam de o clarificare , la care mă obligă conştiinţa, după citirea acestor pagini din S.A.:

- Sintagma EVREU METAFIZIC trebuie întrebuinţată nu exclusiv faţă de o etnie(etnia israelită), ci faţă de gradul de luciferizare-ahrimanizare a individului de oriunde pe Pământ(respectiv, a colectivităţii de indivizi de oriunde pe Pământ): unii sunt mai mult luciferizaţi-ahrimanizaţi - şi, deci, mai apropiaţi de semnificaţia EVREULUI METAFIZIC , trufaş şi distructiv - alţii mai puţin luciferizaţi-ahrimanizaţi - şi, deci, mai depărtaţi de semnificaţia sintagmei EVREU METAFIZIC.

Aşa că, mai curând poate fi numit EVREU METAFIZIC un ETNIC român, orbit de demon într-un grad extrem de avansat ( cum e cazul concret al lui S.A., STELIAN NEAGOE etc.) - şi mai puţin adecvată este sintagma EVREU METAFIZIC pt. ETNICUL evreu NAGY-TALAVERA ( sau pt. N. STEINHARDT - botezatul şi mărturisitorul de adevăr, care spune cum , în închisoare, LEGIONARII i-au salvat viaţa - cu sacrificiul propriei lor vieţi, căci legionarii aceia simţiseră OMUL în STEINHARDT - omul în suferinţă, omul confruntat cu spaimele morţii - iar nu simţiseră evreul luciferizat, trufaş şi pus pe rele). Aceştia asupra cărora am făcut vorbire în rândurile din urmă - sunt fie mai puţin luciferizaţi, fie, chiar, au avut revealaţia FIULUI OMULUI - s-au situat în REGNUL SPIRITUAL SOALAR-CRISTIC(deci, au început să se situeze în transetnicitatea reală, cea spirituală - care este vestită de spiritualiştii Pământului - se numeşte stadiul SPIRITUAL-planetar VULCAN - stadiu-regn MORAL al Pământului).

Această clarificare, după cum am spus chiar la începutul discuţiei referitoare la S.A. - este despre “trădători” - în sensul bun şi în sensul rău - dar, ambele tipuri

ţin de spiritualitate. Ea, clarificarea, nu schimbă cu nimic , evident, adevărul ştiinţei spirituale, conform căruia poporul evreu(în globalitatea sa - iar nu, precum am zis, ca summus de indivizi - căci indivizii pot scăpa , întâmplător sau nu, procesului de extremă luciferizare care apasă, când şi când, în istoria spiritului omenesc, asupra câte unui neam sau a câte unei mari grupări de spirite, care se supun involuţiei spirituale, căderii în robia materiei, întârziind evoluţia generală a spiritului uman ) - este cel mai infiltrat de luciferism . Necrezând în învierea spirituală şi voind să stăpânească (prin distrugerea neamurilor -cu –revelaţia-lui –Hristos) lumea pământească, frânând, astfel, evoluţia spiritului uman.

*

* *

Să vedem şi cazul unui exeget al legionarismului, complet neînţelegător al planului metafizic - neînţelegător, deci, al misiunii mihaelice - şi manifestând, mai degrabă, rea-credinţă sub vălul aşa-zisei ştiinţe pozitivist-istorice.

La p. 51, a cărţii sale, F. VEIGA trece în revistă modul cum era perceput CZC în epocă:

“La 21 de ani, trăsăurile esenţiale ale personalităţii sale erau deja definite. Aspectul său fizic extrem de atrăgător era o bună scrisoare de recomandare: de statură înaltă, într-o ţară cu oameni scunzi, atletic şi cu o figură de o rară frumuseţe clasică, străină de timp (n.m.: parcă şi Hristos era însemnat cam aşa: mai înalt cu un cap decât cei din jur - evident, cu un “cap” spiritual - cu o înfăţişare ce-l distingea de contemporanii -oameni ... ). Într-un fel, toate acestea l-au caracterizat întotdeauna drept un om de acţiune: unui militant care a locuit o vreme împreună cu el, îi spunea adesea că” ar prefera să taie lemne decât să scrie”(n.m.: să ne amintim respectul , dus până la teroare, faţă de Logos-ul divin, al marilor şi genialilor scriitori români: CREANGĂ, CARAGIALE, SLAVICI - nemai punând la socoteală calvarul eminescian , în faţa foii de hârtie). Nu a ajuns să fie niciodată un “zoon politikon”: deciziile sale de anvergură au fost mereu impulsive şi aproape (!) niciodată viclene. În realitate, în loc s-o ia înaintea evenimentelor, PREFERA SĂ LE RĂSPUNDĂ (s.a.) , dar aceasta nu vrea să sugereze că era un naiv. Fişa lui personală de la Şcoala Militară din Botoşani îl defineşte , dintr-un punct de vedere care l-a marcat în întreaga sa viaţă, ca”hotărât la fapte şi energic”şi îl califică drept”un bun comandant de pluton”. Spun, cu alte cuvinte, un om tenace, un bun organizator, planuri simple, flexibile şi idei clare.”

L-a depăşit, incomensurabil, ca forţă morală şi activă, pe tatăl său, Ion Z. Codreanu, de la care n-a rămas nici o fărâmă de expresie autentică, originală - aşa că remarca lui F. VEIGA că ascensiunea morală a lui CZC ar fi datorată tatălui său , este denigratooare, în mod gratuit(cel puţin aşa sperăm...) , neînţelegătoare, chiar răutăcioasă.

La p. 324 a aceleiaşi cărţi, F. VEIGA, materialist şi adept al luptei politice, în tot ce are ea mai distructiv, imoral şi înjositor - condamnă mândria legionarilor că şeful lor” nu avea nimic politic , în sens peiorativ” - considerând că tocmai acest aspect a fost fatal Legiunii. “Cu cât era mai ineficientă Mişcarea pe acest front(politic, parlamentar), cu atât mai mult se concentra în dificilul proiect de a începe de la bază, de a converti Legiunea într-o şcoală, de a-i transforma pe români în OAMENI NOI”(...)(p. 325). Însă Codreanu nu a avut niciodată capacitatea de manevră de care dispunea Ducele(n.m.: ce comparaţie nepotrivită, între 2 oameni opuşi, în concepţia despre Dumnezeu ...), care în 1922, a jucat cu succes atât rolul de revoluţionar cât şi pe cel de politician

respectabil , nu a făcut figură de gambler, în stil mare, ca Hitler(n.m.: iarăşi se compară tancul cu o icoană) , care stăpânea tehnica ameninţării calculate.”

Ce să spui despre astfel de comparaţii mioape? Am spus-o într-o lucrare întreagă: CZC îşi propunea, tocmai, ca ţel, să se deosebească fundamental de terestrizaţii MUSSOLINI şi HITLER: el, CZC, luptă nu cu oamenii - ci luptă în plan metafizic, cu RĂUL-DIAVOLUL . DE ACEEA, NEAVÂND NIMIC DISTRUCTIV ÎN ESENŢA ACŢIUNII SALE, DECÂT DISTRUGERTEA RĂULUI - OPERA LUI CZC ESTE ÎMPINSĂ MEREU SPRE LUMINA MINŢILOR NOASTRE, PRIN ÎNSĂŞI FIREA EI DEMIURGIC-PEDAGOGICĂ, REZONANTĂ PEFECT LA EVOLUŢIA SPIRITULUI UMAN.

Măcar atât pricepe şi F. VEIGA - dar, evident, cu limitele date de grila viziunii materialismului pozitivist:

“Astfel, dacă există ceva pt. care nu poate fi acuzat, este că era cinic şi calculat. Mai mult, a vrut atât de tare să creadă în universul pe care l-a creat, încât acesta a ajuns să-l domine. În cele din urmă, când totul părea că se scufundă, s-a refugiat în acel alter ego mistic, ca ultim viraj spre suprema irealitate.”

De fapt, totul e pe dos.

Evident că, precum am demonstrat în toată cartea mea - nu există un “în cele din urmă”, la CZC: CZC aplica, cu o consecvenţă şi constanţă apostolică, de misionar, vizionarismul şi spiritualismul vizionar, în munca sa de transfigurare a NR. F. VEIGA îl compară pe CZC cu FERENC SZALASI , conducătorul CRUCILOR CU SĂGEŢI maghiare: “Poseda un har similar cu cel al lui Codreanu, mistic, distant, incoruptibil şi charismatic”. Nu mi-am propus să fac aici comparaţia între misiunile spirituale care trebuie împlinite în mod specific, pt. fiecare neam. E pozitiv pt. F.VEIGA că recunoaşte în această secvenţă excepţionalul din atitudinea spirituală a lui CZC (păcat că numai prin comparaţie - şi nici prin optima comparaţie...): charisma şi incoruptibilitatea . În rest - de la cine nu poate(pricepe) , nici Dumnezeu nu cere...

Un ultim lucru ce-l voi selecta din F. VEIGA, pt. a observa cum este văzut CZC dintr-un înafară - foarte...înafară): de un străin, de un materialist(străin absolut, deci, de esenţele dinspre care şi înspre care naviga CZC), de un “democrat” republican(ce mai, de un model uman inversat, în raport cu cel conceput, mental şi practic, de CZC). Acest ultim lucru este o intersantă referire la metalimbajul lui CZC - şi completează, astfel, afirmaţia lui NAGY-TALAVERA:

(F, VEIGA,op. cit., p. 84) “Unele fotografii ale epocii confirmă acest metalimbaj al atitudinilor(...) .Cel puţin în acea epocă, poza era asumată în mod deplin şi simbolica anumitor atitudini nu era contrafăcută: Codreanu, Moţa şi ceilalţi simţeau profund ceea ce exprimau(...) (p. 112) Silueta sa înaltă şi distinsă , împodobită de costumul naţional, sus pe cal, şoca prin ea însăşi, imaginaţia ţăranilor(...)Li se adresează (ţăranilor) în discursuri scurte, dar electrizante, şi apoi pleacă din nou, în mare grabă(...) (p. 113) Unor discursuri retorice, el le preferă propria imagine şi simbolurile pe care ţăranul moldovean le cunoaşte bine(...) (p. 113) În campaniile care au urmat, legionarii vor străbate multe sate , cântâbnd marşuri patriotice, fără ca măcar să aibă de gând să ţină un scurt discurs(...) Uneori, Căpitanul va folosi numai harul şi zâmbetul, fiind împiedicat de jandarmi să vorbească. Totuşi, efectul va fi foarte puternic. La sfârşitul scurtei campanii din Covurlui, ţăranii îi aşteptau pe legionari cu lumânări mari în mână. “

Oare nu este hiperclară diferenţa dintre misiunea sfântă-cristică a lui CZC , chiar din maniera strict hieratică de comportament (HIERATIC - în sensul ultim, superior, iar nu în cel peiorativ) - şi dispreţul pt. Logos-ul sacru al lui Hitler şi Mussolini, care ajungeau să degradeze limbajul la nivel de urlete aţâţătoare - excitante ( şi autoexcitante) pt. fiinţa umană, stimulative pt. nivelurile inferioare ale fiinţelor umane, care intrau în rezonanţă terestră - în stări de isterie - şi nicidecum în stare de veghe spiritual-cristică, în stare de reveleţie - căci asta înseamnă procesiunile ţăranilor, cu lumânări mari în mâini?

Ce se poate zice? Bogdaproste şi de atât. Rămâne clar faptul că CZC, trăind într-o epocă în care oamenii erau deprinşi cu politica, n-a vrut să-i şocheze complet, să-i smulgă BRUSC din terestricitatea lor. Dacă s-ar fi înfăţişat ca un călugăr iluminat şi fanatic - toţi l-ar fi tratat de nebun, sau ca pe un nou RASPUTIN - căci credincioşia şi religiozitatea scăzuseră lamentabil, chiar la sate, încă din prima jumătate a sec. XX. Aşa, CZC foloseşte activitatea electorală ca pretext(şi ca ocazie de antrenament spiritual, în cadrul şcolii de formare şi călire a forţelor spirituale a novicilor şi iniţiaţilor-legionari):

Pur şi simplu, dând senzaţia oamenilor că vine pt. alegeri, pt. campania electorală - el folosea atmosfera de centripetism a oamenilor pt. a o transfigura în atmosferă spirituală;

Îi antrena pe legionari în exerciţiul spiritual, de a-şi proba rezonanţa spirituală la Neam, reprezentat de masele de oameni nelămuriţi, năuciţi de demagogia guvernanţilor aşteptători de arătări ori revelaţii - oameni, încă, simpli (în sensul pozitiv: oameni care mai aveau “antene”spirituale), care sinmţeau că pluteşte în aer ceva nemasivăzut, necunoscut, dar benefic: MIRACOLUL. Intuiţia lor nativă, “primitivă” , nu i-a înşelat (a se aminti acea ţărancă bătrână de care vorbeşte NAGY-TALAVERA, şi care spune că CZC e trimis de Arhanghelul Mihail).

Discursul său, prin cuvinte sau pur spiritual-atitudinal - va influenţa oamenii , aducându-i, din zona politicului, înapoi în zona sacralului: a se vedea F. VEIGA, când afirmă, pe linie logică, legătura dintre discursul prin simplă CHARISMĂ - şi aşteptarea lui CZC, de către ţărani, CU LUMÂNĂRI ÎN MÂINI. Doar că VEIGA nu sesizează esenţialul: ţăranii răspunseseră la o parolă pur spirituală(Logos-ul Pur - Tăcere Maxim Elocventă) cu o contra-parolă TOT pur spirituală: lumina Veghii Spirituale - deci, se săvârşise miracolul, actul pur metafizic al euharistiei întru Logos.

Da. Ţăranii contemporani cu CZC ÎNŢELESESERĂ. Spiritul nu fusese atât de întunecat în om, atât de opacizat de Rău - cum speraseră vrăjmaşii Binelui.

În campaniile aşa-zis “electorale” din Neamţ şi Tutova, CZC a avut prilejul să-i verifice şi să-şi dovedească sieşi, că legionarii şcoliţi de el erau vrednici de numele de LEGIONAR - vrednici de lumina spirituală pe care o revărsase asupra lor în cuiburi. Până şi vrăjmaşii au rămas uimiţi de energia supraumană, îngrească şi arhanghelică, de care dădeau dovadă aceşti tineri superbi. Oţelirea, iniţierea întru zborul spiritual ies la iveală în aceste “antrenamente” ale duhului şi râvnei. Bătălia, aparent desfăşurată în plan fizic, politic - ERA BĂTĂLIA PROBĂRII FORŢELOR DOBÂNDITE ÎN ZILELE TĂCERII PITAGOREICE, RĂBDĂRII, CONCENTRĂRII - MAI ALES ALE CONCENTRĂRII PT. RUGĂCIUNE, alături de şefii spirituali - alături de Şeful Arhanghelic - în cuiburi, familii, garnizoane ale Armatei Spirituale.

Niciodată CZC n-a considerast ca esenţială prestaţia legionară într-un Parlament corupt, vândut iudeo-masoneriei. Acolo erau GRAJDURILE LUI AUGIAS.

Trebuiau, întâi, formaţi iniţiaţi-curăţători de GRAJDURI MITOLOGICE. Prioritate avea şcoala legionară din cuiburi. Când intră în politică oamenii Legiunii - devin GARDA DE FIER (de fapt, CZC aduce metafizica naţională, în spaţiul parlamentar, arenă a confruntării cu STÂRPITURA MORALĂ,cu Răul Pervers). GARDA DE FIERT: este SINECDOCA SPADEI ARHANGHELULUI: SPADA - ca întreg ofensiv-defensiv, este înlocuită prin partea defensivă - GARDA (de fier=rezistenţa metalului-pământ al strămoşilor - a se vedea, în miturile româneşti, OPINCILE DE FIER, TOIAGUL DE FIER - care se vor toci EXACT CÂND TREBUIE: atunci când,, trecând prin tot spaţiul iniţiatic - eroul se află în faţa revelaţiei, în faţa victoriei spirituale, finale).Partea ofensivă, LAMA - E ASCUNSĂ CU GRIJĂ SFÂNTĂ, în suflete - ŞI CĂLITĂ ÎN SFERINŢĂ ŞI FRĂMÂNTARE - înălţată, tainic, în RUGĂCIUNE.

Evidentă rămâne GARDA - PĂZIREA nr DE ATACUL DUŞMAN-METAFIZIC: VEGHEAZĂ, CA PAZĂ - LEGIONARII SUNT TREJI, formează GARDA - în MIJLOCUL şi în JURUL Neamului, totdeodat. Dar secretul apocatastazei îl menţin - înţelegere numai între ei şi Hristos, pt. ziua VICTORIEI APOCATASTATICE.

*

* *

Deci, îmi pun şi iarăşi îmi pun întrebarea, în sfârşit: oare să aibă dreptate F. VEIGA , şi alţii ca el, când afirmă că CZC a fost un “milenarist”, un mistic rătăcit - un “rupt de realitate”, care şi-a lăsat oamenii să piară inutil? Să aibă dreptate S.ALEXANDRESCU, care firmă “schizofrenia legionară” - în ROMÂNIA LITERARĂ, ca şi în cartea sa PARADOXUL ROMÂNESC? Pt. că trebuie să cugetăm şi la eventuala dreptate pe care o poate avea şi adversarul - cu toate că, în plan metafizic, lucrurile sunt mult mai tranşante decât în “plasa” iluziilor din lumea fizică.

Răspunsul pe care-l dau eu este, categoric: NU - iar cei neconvinşi de mine, un simplu om care am înnegrit paginile unei cărţi - să citească rândurile de lumină revelatoare ale cărţilor lui CZC: CZC ştia ce misiune grea are, ce responsabilitate apasă pe umerii unui conducător spiritual de POPOR - dar ştia şi că misiunea lui, prin spirit autosacrificial, este scris, acolo în ceruri, să se împlinească - pt. că este misiune(singura de acest fel, atunci) în linia planului divin şi a destinului naţional - misiune care corespunde perfect(şi DOAR EA corespunde perfect) liniei de evoluţie a SPIRITULUI UMAN DE PE PLANETA PĂMÂNT: linia de evoluţie a spiritului uman spre STADIUL DE MORALITATE(planeta ocult-spirituală VULCAN, următorul stadiu spiritual, în evoluţia Pământului).

Nu este naiv CZC - o recunoaşte şi F. VEIGA: este VIZIONAR(dar aceasta n-o poate şti-percepe F. VEIGA). Şi nu e vizionar ca un oarecare “profesionist” al căpătării de viziuni - ci prin misiune sacră-mihaelică. Metode de realizare a misiunii: este MUSTRĂTOR, ca şi Hristos, este ATOATEIERTĂTOR(pt. că este ATOATEÎNŢELEGĂTOR), ca şi Hristos-Dumnezeu. Mă refer la perioada ultimă, când duhul mihaelic a impregnat desăvârşit fiinţa lui CZC.

Încă din 1924, când era închis la Văcăreşti - CZC scrie(vezi SCRISORI STUDENŢEŞTI DIN ÎNCHISOARE - SSV) despre necesitatea existenţei, sau, în cazul nostru(1978...), al re-formării unei ELITE SPIRITUALE ROMÂNEŞTI:

(SSV, pp. 30-31)”Importanţa aristocraţiei, în toate timpurile, a fost mare, la toate popoarele şi în toate direcţiile(...) Iată pt. ce noi avem datoria să apărăm această A NOSTRĂ(s.CZC) boierime(...) iată pt. ce avem datoria să o creiem, dacă nu mai

există. O boierime A BĂŞTINAŞILOR(s.CZC), care să aibă ca normă de selecţie iubirea nestinsă pt. ţară, străvechea vitejie, înţelepciunea şi simţul măsurii(...) Ce erau boierii lui ŞTEFAN VODĂ, dacă nu acei ţărani, cari purtându-se vitejeşte în războaie, primiau ca răsplată, pt. eroismul lor, moşii şi ranguri?(...) Patru veacuri s-au scurs de-atunci...1475. Pe valea cea albă a Războienilor zece mii de boieri ai lui ŞTEFAN VODĂ cădeau până la cel din urmă, înălbind văile cu oasele lor, întru apărarea Patriei(...) ACEASTĂ BOIERIME NE TREBUIEŞTE(s.CZC). Ea va trebui să-şi păstreze tradiţia şi urmând exemplul eroic al înaintaşilor de la 1475, va trebui să ne ajute pe noi, va trebui să intre cu noi, alături şi pe faţă, reînviind străvechea vitejie, în lupta sfântă de apărare a pământului românesc.”

Boieri, ţărani. Ţărani, boieri. Un singur duh să-i însufleţească - IUBIREA NESTINSĂ PT. ŢARĂ - şi acest duh îi va înălţa până la Arhanghel - unde nimeni nu te-ntreabă cine eşti, ci: ce ai făcut, ca să-ţi meriţi zborul spiritual, ca, împreună cu tine, să înalţi uşor, pământul cel greu de sânge eroic al Patriei - înapoi spre aripa de Paradis, spre floarea de aur a VEŞNICULUI SOARE.

În CSC, după cum am văzut, CZC vorbeşte de o ARISTOCRAŢIE A VIRTUŢII - deci de o aristocraţie pur spirituală, obţinută prin iniţiere, în CUIBUL DE PREGĂTIRE A ZBORULUI SPIRITUAL.

Tot în 1924(SSV,p. 9 şi pp. 19-22) , CZC se adresează copiilor şi studenţilor, încredinţat că sufletelor lor curate şi arzătoare de avânt le sunt menite misiunea sa şi autosacrificiul său - că ei pot prelua ştafeta misiunii sacre către neam, pt. împlinirea ei în eternitate(SSV, p. 25):

“Unui copilaş din Vaslui

Văcăreşti, 18 Ianuarie 1924

Drag copilaş şi dragi copii,

Noi am primit scrisoarea ta... să zic a voastră a tuturora, pt. că într-însa este suflul dumnezeiesc al unei întregi generaţii.

Această generaţie se ridică azi de lângă malurile Ceremuşului şi până la Dunăre(...) având în piepturi un singur suflet, în ochi o singură scânteie, în mii de braţe un singur fel de spadă, în lume o singură menire: A Mântui neamul acesta de Români şi a păstrapământul în care se odihnesc şi se vor odihni liniştiţi părinţii, moşii şi strămoşii voştri(...)”.

(SSV, p. 19, CĂTRE STUDENŢI)

“NOAPTE BUNĂ, NOAPTE BUNĂ, DRAGI ARMATE STUDENŢEŞTI...(s-CZC). Sufletul nostru veghează. Noi aşteptăm oştire nouă, mai mândră, mai vitează, să îmbrace ostăşească haină, s-apuce în mâna de oţel o SPADĂ ALBĂ(s.a. - n.m.: apare, s-ar zice, obsesiv - în realitate, relevant arheic, imaginea-motiv a SPADEI: este SPADA SPIRITULUI, SPADA DE FOC ARHANGHELIC)”.

(SSV, p. 22)”Un ziar francez, LA CASQUE, al foştilor luptători alsacieni, scria(...):”Mişcarea studenţimii române, unică în felul ei pe globul pământesc, face onoare rasei latine şi în special poporului românesc.”

A SE REMARCA FAPTUL CĂ “LA CASQUE” AFIRMĂ( CUM AM FĂCUT ŞI EU ÎN CARTEA DE FAŢĂ) UNICITATEA MIŞCĂRII SPIRITUALE ROMÂNEŞTI - UNICITATE ÎN PLAN MONDIAL.

(SSV, p. 25)”Da, la acei copii de 12-15 ani ne oprim. Impresionaţi îi privim. Ei vin după noi valuri-valuri, ridicându-se ameninţători ca valurile mării cuprinse de furtună. CONVINGREA NOASTRĂ ESTE CĂ EI SUNT CEI MENIŢI DE SUS, SPRE A FĂURI ACEA ROMÂNIE LIBERĂ, FERICITĂ ŞI ROMÂNEASCĂ(s.CZC).(...) GENERAŢIA NOUĂ VA ADUCE CU EA O DIRECŢIE NOUĂ, O VIAŢĂ NOUĂ, O ROMÂNIE NOUĂ(s.CZC).”

CZC remarcă puterea spirituală specială, fineţea percepţiei metafizice a moldovenilor, mai dedaţi cu Dumnezeu şi Creaţia Lui sfântă, decât toţi românii:

(SSV,pp. 7-8)”Cine a văzut o căprioară rănită cum plânge, curgându-i lacrimile din ochii rugători, şi cine a putut înţelege de aici sentimentul de ireparabilă durere al rasei care piere, fără speranţă, acela va putea citi în ochii calzi ai moldovenilor de astăzi melancolia şi durerea nemărginită a unui neam care se stinge pe propriul lui pământ.

... Şi poate vom fi însemnat şi noi ceva în istorie, dacă nu a lumii, cel puţin a Românilor.”

CZC, amar, se gândeşte, cu trimitere directă, la coborâtorul direct din Arhanghelul Neamului - ŞTEFAN CEL MARE, “călăuzitorul arcaşilor şi plăieşilor moldoveni”(SSV, p. 23).

Dar sfârşeşte prin îndemnul UNIRII ÎNTRU FAPTA SACRĂ A REÎNDUMNEZEIRII NEAMULUI:”Moldoveni, de ori de unde trăiţi pe glia românească, uniţi-vă. Veniţi să ne înălţăm laolaltă toţi iubitorii ţărânei nostre sfinte. Veniţi să învăţăm a strânge spsda-n mână. Veniţi să pornim încrezători înainte, către acel soare care a mai lucit odată pe cerul nostru(...).Nouă Moldovenilor nu ne-a mai rămas decât să alegem: ori spada, ori mormântul. Mormântul pt. mişei şi pt. laşi, iar spada pt. viteji.

Nu suntem un neam de mişei, deci spada este partea noastră.”

CZC, dezgustat de mlaştina societăţii “moderne” româneşti, cere unire, solidaritate sirituală naţională contra desfrâului, destrăbălării, degenerării şi pervertirii morale: (SSV, p. 12)”Desfrâu, destrăbălare şi decadenţă morală, cu aparenţă chiar de strălucire... în marş triumfal.” Şi strigă CZCSSV, p.13)”Înapoi către strămoşeasca vitejie şi către strămoşeasca cinste românească!”

CZC, atunci, în 1924, acuza că nu mai e slovă românească, la Cernăuţi, decât pe morminte(SSV, p. 22). Ce să zicem noi, azi, de ticăloşii noştri guvernanţi - care au lăsat aproape 4 milioane de români, din Basarabia şi Bucovina, în gheară căzăcească - şi ce să zicem noi, azi, când excavatoarele căzăceşti scot morţii români din morminte, şi pun cazacii în cimitire, peste mormintele golite de români şi pustiite de cruci - bolovani cu bolboroseală slavonească, să se stingă până şi amintirea românilor, din storia locurilor pe unde făcea legea sabia SFÂNTULUI NOSTRU ŞTEFAN –VODĂ...Până şi mormântul vestitului prieten al lui EMINESCU, pictorul EPAMINONDA BUCEVSCHI-BUCESCU(stră-stră-unchiul celui care scrie aici), a fost excavat, de primitivii şi involuaţii spiritual cazaci.

CZC îi vede strânşi, întâi într-o solidaritate a mizeriei, dar apoi într-o unire victorios-metafizică, pe toţi românii, din toate tagmele societăţii, începând cu cei “plecaţi

dela crescutul oilor din creştetul munţilor”(SSV, p. 13), continuând cu “negustorul român care nu se mai poate ridica”(SSV, p. 15), evocând boierii dispăruţi şi trimiţând la “muncitorii şi funcţionarii săraci”(SSV, p. 15).

(SSV, p. 16) “La lupta aceasta chemăm(...) pe toţi românii nenorocului din Moldova, Ardeal şi Oltenia, până în Bucureşti...”

Dacă la p. 13, CZC “visa vizionar” (“să vă dea Dumnezeu sănătate şi viaţă, pt. a trăi în acea Românie nouă... România visurilor noastre” - 2 Ianuarie 1924) - la 30 Ianuarie 1924 CZC AŞTEAPTĂ - nu mai visează, ci AŞTEAPTĂ miracolul mistic - firesc, în ordinea muncii divine, aflate deasupra oamenilor curaţi din această ţară - “şi ei nu lipsesc, ci doar nu sunt treziţi de STRIGĂTUL MISIUNII SACRE, pt. care trebuie smulsă dela coapsă spada răzbunătoare”(n.m.: în toată opera lui CZC, SPADA este simbolul luptei metafizice, al veghii metafizice):”Ei vor auzi, ei vor veni, ei vor birui. Căci FETELE DELA SIBII ni-au prorocit aceasta.”

Cine sunt “FETELE DELA SIBII” ? Sunt cele care(SSV, p. 35) “cuprinse de un adânc, dumnezeiesc fior, au cusut împreună, stropind cu clasde lacrimi, în taina nopţilor, cel dintâi steag românesc, unind culorile lui sfinte, în Ardealul robit.

L-au desfăcut apoi în făşii, au ascuns albastrul şi roşul în sân şi într-o noapte au trecut munţii în ţara liberă. Albastrul l-au dus la Bucureşti, predându-l studenţimii de acolo, roşul l-au dăruit studenţilor moldoveni dela Iaşi, iar galbenul l-au oprit acasă în Ardeal.

La umbra acestui steag tăiat în trei, au crescut apoi, rând pe rând, toţi cei cari mai târziu au umplut cu trupurile lor văile şi munţii - şi astăzi dorm tăcuţi în umbra cetinilor de brad - pt. ca din trei să facă un singur steag, al unei singure ţări, care să unească pe toţi Românii la un loc.

Eram copii, când pt. prima dată am văzut acel steag roşu, purtat de studenţii ieşeni.

Am întrebat miraţi: ce e cu el? Ni s-a răspuns: E STEAGUL FETELOR DELA SIBII”... Pt. noi acest nume, FETELE DELA SIBII, este un nume sfânt, iar pt. D-voastră un nume de glorie(n.m.: CZC se adresează elevelor Şcolii normale din Sibiu). Aşa l-am apucat dela părinţii noştri, de mult, aşa l-am spus şi noi altora, aşa vi-l scriem şi D-voastră acum, numindu-vă”fetele dela Sibii””.

“Fetele de la Sibii”, ursitoare sfinte ale NR - sunt INIMA PULSATORIE A TRICOLORULUI - pulsatorie a sângelui românesc, prin arterele României Metafizice.

Iubite cititorule, am evocat în aceste concluzii unele dintre cele mai vechi scrieri, mai de tinereţe(dacă se poate pune cuvântul TINEREŢE în opoziţie cu vârsta de 39 de ani, la care a fost martirizat CZC - curios, aceeaşi vârstă a martirizării altui vizionar, al altui secol:MIHAI EMINESCU...), ale lui CZC, tocmai pt. ca să-ţi arăt două lucruri:

1-conştiinţa sacră a misiunii sale, CZC a avut-o încă din 1919, când avea 19 ani şi jura, alături de alţi colegi de-o vârstă, în pădurea de la Dobrina, că va apăra ţara contra bolşevicilor ruşi, care ameninţau România cu invazia... Şi această conştiinţă sacră, pe la 24-25 ani , când scrie SSV, era impregnată în fiinţa sa, adânc. Şi o răspândea, din închisoarea de la Văcăreşti - asupra oamenilor de pe întreg tărâmul României, ca un duh ocrotitor, cu inima duioasă, de român al românilor, cu inima

cerească. O răspândea asupra copilului din Vaslui, ca şi asupra studenţilor, asupra moldovenilor, ca şi asupra ardelenilor şi muntenilor-bucureştenilor - asupra tuturor celor care aveau încă, prin vârsta fragdă(sau îşi păstraseră, PRIN EDUCAŢIE SPIRITUALĂ SEVERĂ), sufletul curat şi aprins de dorul ţării, înlăcrimat de năpastele căzute, din istorie în prezent, ca nişte pecingini grele şi scârboase, asupra necăjitului FĂT-FRUMOS-NEAM al românilor;

2-că tu, cititorule, ca şi CZC, nu trebuie să crezi în calomniatorii şi mincinoşii de meserie, care-ţi arată că nu poţi şi nu vei putea, în veci, scăpa de necaz şi mizerie , că nu vei putea, câtu-i hăul, să îndrepţi ceva din ce-a strâmbat şi strâmbă dracul, umblând, ca vodă prin lobodă, prin destinul românilor.

Şi nu mă refer la mizeria economică, în primul rând, şi nici la necazurile trecătoare, şi nici măcar la ruinele obosite de vreme şi la podeţele şi punţile rupte de slăbiciunile lemnului mult încercat de şuvoaie. Ci la mizeria morală, la ticăloşia fără de sfârşit, în care, dinlăuntrul ţării, ne împing politicienii trădători , iar dinafară(cu sprijinul “generos” şi slugarnic al politicienilor dinlăuntru), ne împing cei pe care JUREVITCH RAKOVSKI *77 [1] 78 [2] îi numeşte, cu frică mistică, “ACEIA” - nevăzuţii-necunoscuţii , dar atoateactivii şi atoatecunoscătorii şi aflătorii , pe Pământ - DENENUMIŢII: capii iudeo-masoneriei mondiale. Mă refer la necazurile ce-ţi încruntă zilnic, de zeci de ani, fruntea - necazuri cu pricini adânci, metafizice - mă refer la ruina Spiritului, altădată viu, al NR - azi, vlăguit, stins, prăbuşit în prostraţie, după încordările îndelungi ale disperării. Mă refer la punţile vii dintre oameni - pe care Vrăjmaşul le vrea frânte definitiv: să ne însingurăm în noi, până înnebunim şi, ori ne ridicăm singuri zilele, ori ne supunem necondiţionat oricui, venit de oriunde.

Nu, nu trebuie să crezi că eşti un neputincios, blestemat în veci să fie neputincios şi să se târască, singur şi fără ţintă, în necunoscutul absolut - până pun gheara demonii, pe trupul şi sufletul lui - şi trupul şi sufletul lui nu mai ştiu să reacţioneze, nu se mai împotrivesc.Cade. Cade, la nesfârşit, în bezna nesfârşită, părăsit de soartă.

Nu. În nici un caz. Asta ar vrea-o, o, cât ar vrea-o Vrăjmaşul! Dar noi, oamenii adevăraţi, N-AVEM DREPTUL să dăm satisfacţie Vrăjmaşului Spiritului.

Aminteşte-ţi, omule şi cititorule, cu CZC dimpreună, că te tragi din neamul dumnezeiesc al FETELOR DE LA SIBII. Şi atunci era prigoană - prigoană grea, ungurească, în Ardeal - şi FETELE DE LA SIBII , înfruntând moartea, nu doar au crezut: AU CREAT chiar pulsaţia vie a TRICOLORULUI - şi au pompat sângele solidarităţii spiritului de neam, în cele 3 provincii româneşti. De partea ta, deci, ai lecţia TRICOLORULUI INIMII ROMÂNEŞTI. Ai, apoi, Arhanghelul - întrupat în ŞTEFAN CEL SFÂNT ŞI MARE - şi în ceilalţi slăviţi de noi şi temuţi de Vrăjmaş - voievozi ai noştri. Ei sunt pulsaţia FOCULUI SPADEI ARHANGHELULUI . Dar pe EMINESCU îl uiţi?

77 [1] *- În cadrul interogatoriului secret, la care a fost supus la Moscova, la 26 ianuarie 1938, de către GABRIEL KUZMIN, funcţionar G.P.U. - cf. JAN VAN HELSING - ORGANIZAŢIILE SECRETE , Alma, 1996.

72- CRISTIAN JUREVITCH RAKOVSKI - ambasadorul sovietic la Paris, vechi bolşevic în garda lui TROTZKI - arestat în cadrul “TISCHITZKA” - SINGURUL NELICHIDAT, DIN GRUPUL ARESTAT.

78 [2]

Sfântul EMINESCU este pulsaţia demiurgică, reintegratoare în Paradis, a LOGOS-ULUI DIVIN RESTAURAT.

N-ai dreptul să îngropi în uitare nici pe VOIEVOZII –ARHANGHELI, nici pe EMINESCU –LOGOSUL SFÂNT, nici pe SFINTELE URSITOARE ALE NEAMULUI(şi urzitoare ale destinului Neamului) DE LA SIBII. Aceştia nu pot fi îngropaţi DE ÎNTREAGA FORŢĂ TICĂLOASĂ A LUMII ACESTEIA - oricât s-ar umfla Vrăjmaşul, ca broasca-n tău. Degeaba. Demonul e tot creatură, şi deci trebuie să se supună, cu toată obrăznicia şi neruşinarea lui - Dumnezeului-Unic. Să se plece şi să se recunoască învins. Dar şi noi, oamenii, trebuie să fim treji şi drept-veghetori - ca nu cumva Satan să se obrăznicească prea mult şi să apuce să ne slăbească nădejdea, iubirea şi credinţa.

“FETELE DE LA SIBII”, pulsaţia Sfântului TRICOLOR( Treimea Sfântă a Unicei Inimi Româneşti) - ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT-SFÂNTUL EMINESCU : sunt ce le 3 feţe-ipostasuri ale AHEULUI-NR - care s-a întrupat , în sec. XX, în CZC.

Nu cred că un umil scrib ca mine mai poate continua, decât preluând, cu smerenie, ştafeta spirituală, de la un înfocat trăitor al ŞCOLII LEGIONARE - transfiguratul întru Hristos, isihastul VIRGIL MAXIM , care, la rândul său, preia o ştafetă profetică, de la monahul AGATANGHEL, din RODOS-ul anului 1272 -1273: PROROCIE PENTRU ŞAPTE SUTE DE ANI DESPRE POLITICEŞTILE TREBURI DIN EUROPA(tradusă la 1903, după o ediţie franceză, de către ION POPESCU, primar din Ploieşti - ediţia franceză a făcut traducere, în sec. XV-XVI, după un original grecesc). Această prorocire confirmă atât misiunea arhanghelică a lui CZC şi LEGIUNII - cât şi , prin CZC-Legiune, misiunea NR, în cadrul planetei Pământ*79 [3] : “În vremea aceasta, în ţara aşezată pe Carpaţi, până la Dunăre, Ţara de la Gurile Dunării, numită şi Ţara Lupului (n. VIRGIL MAXIM - poate de la steagul dacilor - n.m.: de fapt, dacii se numeau DAOI, adică FIII LUPULUI), va apărea fiul omului încins cu sabie de Arhanghel, care va face o organizaţie numită LEGHEON. Membrii acestei organizaţii vor fi prigoniţi de capul statului, vor fi închişi şi ucişi la răspântii de drumuri şi mulţi vor fugi peste hotare, prigoniţi şi de “poporul duşman al lui Dumnezeu”.

În timpul acesta, Ţara Vulturului (Germania) va face un război cu Ţara Ursului(U.R.S.S.), şi, în prima parte a războiului, Vulturul va fi biruitor. Dar când va fi aproape de inima Ursului, acesta va primi ajutor de la o “Fiară de peste ape” şi Vulturul va fi înfrânt. Şi inima lui va fi împărţită în 4 (Berlinul). Şi, în timp ce Ursul va înainte spre inima Vulturului, toate cetăţile Ursului vor striga: “Pace! Pace! Pace!” Şi tot poporul acesta din Ţara de peste Carpaţi va cădea în grea robie şi mulţi vor pieri. Dar Maica Domnului şi Ioan vor aduna în potire sângele lor şi se vor înfăţişa cu el în faţa Tronului Fiului Său. Şi nu pt. vrednicia lor, ci pt. rugăciunile EI , cei ce vor mai fi rămas vii vor fi scoşi afară din temniţe. Şi după o vreme, rana Vulturului se va vindeca. Dar ultima bătălie împotriva”lupilor îmbrăcaţi în piei de oaie” (comunişti democraţi - n. V.M.) se va da în Ţara Sciţilor (Basarabia-Ucraina?) şi atunci aceştia vor fi înfrânţi şi va fi vai de tine, “om de roşu”. Şi după aceasta va porni de pe crestele acestei ţări de pe Carpaţi o acţiune de reîncreştinare a tuturor neamurilor.”(Misiunea NR fusese vestită şi de EMINESCU*80 [4] 81 [5] : (”Aici, între hotarele strâmte ale ţării româneşti, trebuie să se adune capitalul de cultură(n.m.: de spiritualitate creştină, de fapt), din care au să se

79 [3] VIRGIL MAXIM - IMN PENTRU CRUCEA PURTATĂ, Gordian, Timişoara , vol.I, p. 126.

80 [4]

împrumute fraţii noştri de prin ţările de primprejur, dimpreună cu celelalte popoare mai înapoiate decât noi”).”

Despre prorocirea lui AGATANGHEL DIN RODOS , de acum 7 veacuri, dau mărturie şi ANGHEL PAPACIOC (PĂRINTELE ARSENIE din Techirghiol) şi POPA AUREL din Decea, jud. Alba.

*

* *

Prin această carte, eu nu cer nimănui nimic.

Doar ARĂT.

Precum mie mi s-a arătat ADEVĂRUL cu Degetul - şi eu arăt, la rândul meu, cu degetul - spre Lumina Vestitorului de Înviere a NR: CORNELIU ZELEA CODREANU. Dar CZC este VESTITOR DE ÎNVIERE A TUTUROR NEAMURILOR VII SPIRITUAL, a NEAMURILOR IUBITOARE DE SPIRIT - în marşul lor triumfal spre TRONUL LUI DUMNEZEU.

Pt. ceea ce am scris şi am făcut prin scrierea acestei cărţi - să mă judece Dumnezeu.

Şi CZC - umbra ARHANGHELULUI MIHAIL în astă lume - să mă judece.

Înafată de Dumnezeu şi de ÎNAINTEMERGĂTORUL CZC - ai rămas să mă judeci tu, CITITORULE.

Cu dreptate sau fără dreptate.

DAR NUMAI DACĂ CITEŞTI.

*

* *

Citeşte, omule. Citeşte. Oricine ai fi. Citeşte şi cugetă, fii cinstit şi curat, atunci când citeşti. Citeşte cu sufletul unui tânăr de 20 de ani, sau mai puţin cu vreo doi ani.

Poate că, apoi, vei mărturisi. Adică, vei face gestul strămoşesc al MĂRTURIEI DE HRISTOS - pe care l-am făcut şi eu.

Şi când vei mărturisi, vei înceta să mă judeci. Îmi vei fi urmaş - cum sunt şi eu, întru duh, altora - şi te vei supune lui Dumnezeu, Arhanghelului Mihail - şi Arhanghelului NR.

Să te ajute Dumnezeu, Cititorule, să fii adevăratul CITITOR, pt. care cartea mea s-a născut. Şi pt. care CZC s-a întrupat. Căci fără întruparea lui CZC - nu s-ar fi întrupat nici cartea mea.

81 [5] *- MIHAI EMINESCU - articolul MISIUNEA NOASTRĂ CA STAT, în ziarul Timpul , 2 noiembrie 1879.

Iar cartea mea a devenit, astfel, una dintre posibilele întrupări euharistice ale lui CZC. Una dintre formele de comuniune CU Spiritul –CZC. Şi comuniune PRIN Spiritul-CZC.

În felul acesta, iată începutul împlinirii poruncii lui CZC: SOLIDARITATEA DE FOC SPIRITUAL A ELITEI NEAMULUI ROMÂNESC (şi a tuturor Neamurilor Vii Spiritual, din această lume). Numai aşa, NR va învia şi, frecându-se la ochi după istovitorul somn rău, va vedea PARADISUL - şi pe DUMNEZEU-ADEVĂRUL. Numai aşa , Neamurile TOATE ale EPOCII MIHAELICE îl vor vedea şi îl vor preaslăvi pe Dumnezeu în Paradisul Său.

S F Â R Ş I T

BIBLIOGRAFIE

A – BIBLIOGRAFIE CZC :

1 -PENTRU LEGIONARI - Colecţia “Omul nou”, 1990.

2 -CIRCULĂRI ŞI MANIFESTE - Ed. “Ion Mării”, Munchen, 1981.

3 -CĂRTICICA ŞEFULUI DE CUIB - Colecţia “Omul Nou”, 1990.

4 -ÎNSEMNĂRI DE LA JILAVA - Ed. Majadahonda, 1993.

5 -SCRISORI STUDENŢEŞTI DIN ÎNCHISOARE - Iaşi, 1925.

6 -CUVÂNTARE LA MESAJ - în Monitorul Oficial, 1931.

*

B – BIBLIOGRAFIE (selectivă şi în ordine alfabetică) LEGIONARĂ ŞI PRO-LEGIONARĂ

1-D. BACU : PITEŞTI - LA BUCHENWALD SE MUREA MAI UŞOR, Ed. Atlantida, Buc., 1991.

2-GH. BUZATU, CORNELIU CIUCANU, CRISTIAN SANDACHE : RADIOGRAFIA DREPTEI ROMÂNEŞTI, Ed. FF Press, Buc., 1996.

3-ERNEST BERNEA : a – STIL LEGIONAR, Salzburg; b - MĂRTURISIRI PENTRU UN OM NOU, Salzburg, 1953.

4-FAUST BRĂDESCU : a- VIZIUNEA INTEGRALĂ A REVOLUŢIEI LEGIONARE, Majadahonda, Buc.,1997; b – ECHIPA MORŢII, Gordian, 1996; c – STUDII LEGIONARE POSTBELICE, Gordian, Timişoara, 1994; d-HORIA SIMA. UN DESTIN ... - O MISIUNE..., Colecţia EUROPA, Munchen, 1996; e-CORNELIU Z. CODREANU. EROU NEO-COSMOGON, Colecţia EUROPA, Munchen, 1996; f- MIŞCAREA LEGIONARĂ ÎN STUDII ŞI ARTICOLE, vol. I şi II, Majadahonda, 1998.

5-ALEXANDRU CANTACUZINO : OPERE COMPLETE - ÎNTRE LUMEA LEGIONARĂ ŞI LUMEA COMUNISTĂ, Samizdat, 2000.

6-I. C. CĂTUNEANU : ÎN FAŢA PRIMEJDIEI, Samizdat, 2000.

7-NICOLAE CIOLACU : HAIDUCII DOBROGEI, Ed. Muntenia, Constanţa, 1998.

8-CÂNTECE LEGIONARE

9-ANDREI CIURUNGA(ROBERT CAHULEANU) : POEMELE CUMPLITULUI CANAL, Universalia, 1992.

10-RĂZVAN CODRESCU : DE LA EMINESCU LA PETRE ŢUŢEA, Anastasia, 1999.

11-ION COJA : LEGIONARII NOŞTRI, Ed. Kogaion, în colaborare cu Fundaţia Culturală Buna Vestire, Buc., 1997.

12-C. A. DRAGODAN : ITINERARE ÎN LANŢURI, Buc., 1992.

13- MIRCEA ELIADE : MEMORII, Humanitas, Buc., 1991.

14-MIHAI FOTIN ENESCU : GARDA DE FIER ÎN ANCHETA TRIBUNALULUI DE LA NURNBERG, Fundaţia Culturală Buna Vestire, Sibiu, 1996.

15-SIMION GHINEA : ORA ADEVĂRULUI, Fundaţia Buna Vestire, Institutul de Cercetări şi Revizuirea Istoriei, 1995.

16-TRAIAN GOLEA : a – DIZIDENŢA LEGIONARĂ SAU COALIŢIA DEZERTORILOR ŞI A CAPITULARZILOR ?, Colecţia “Omul Nou”, 1993; b – PROCESUL LEGIONARILOR PARAŞUTAŢI ÎN ROMÂNIA(9-12 octombrie 1953), Ex Ponto, Constanţa, 2001; c-REGIZAREA UNEI NOI CONDAMNĂRI A POPORULUI ROMÂN, Samizdat, 2001.

17-PAUL GUIRAUD : CODREANU ŞI GARDA DE FIER, Majadahonda.

18-RADU GYR : a – SÂNGELE TEMNIŢEI – BALADE; STIGMATE; POEZIA ORALĂ, Marineasa, Timişoara, 1994.

19-NAE IONESCU : a-FENOMENUL LEGIONAR, Antet, 2000; b-CHESTIUNEA EVREIASCĂ, Samizdat, 2001; c- SUFERINŢA RASEI ALBE, Timpul, Iaşi, 1994; d-CURS DE METAFIZICĂ, Humanitas, Buc., 1991 ; e-CURS DE ISTORIA LOGICII; f-CURS DE LOGICĂ, Humanitas, Buc., 1993; g-PRELEGERI DE ISTORIA RELIGIEI, Apostrof, Cluj, 1993; h-ROZA VÂNTURILOR, Hyperion, Chişinău, 1993.

20-ARISTIDE LEFA : CINE AU FOST VICTIMELE DE LA JILAVA, 1993.

21-VASILE MARIN : a-CREZ DE GENERAŢIE, Majadahonda, 1998; b-FASCISMUL, Majadahonda, 1998.

22-ZAHARIA MARINEASA : LEGIONARISM CONTRA EXTREMISM.

23-VIRGIL MAXIM : IMN PENTRU CRUCEA PURTATĂ, Gordian.

24-IRINEU MIHĂLCESCU : FRANCMASONERIA, Buc., 1941.

25-ŞERBAN MILCOVEANU : CORNELIU Z. CODREANU - ALTCEVA DECÂT HORIA SIMA, Învierea, 1996.

26-ION MÂNZATU : CUM AM COMPUS CÂNTECELE LEGIONARE, Colecţia EUROPA, Munchen, 1996.

27-SEBASTIAN MOCANU : SCRISORI LEGIONARE, Timişoara, 1994.

28-ION I. MOŢA : a- CRANII DE LEMN, Ed. “Totul pt. Ţară”, Buc., 1937; b – TESTAMENTUL LUI ION MOŢA, Colecţia EUROPA, Munchen, 1982; c-CORESPONDENŢA CU WELT-DIENST, Colecţia EUROPA, Munchen, 2000.

29-BOGDAN MUNTEANU : MIŞCAREA LEGIONARĂ, Imago, Sibiu, 2000.

30-CLAUDIO MUTTI : MIRCEA ELIADE ŞI GARDA DE FIER, Ed. Puncte Cardinale, Sibiu, 1995.

31-ŞTEFAN PALAGHIŢĂ : GARDA DE FIER SPRE ÎNVIEREA ROMÂNIEI, Ed. Roza Vânturilor, Buc., 1993.

32-CONSTANTIN PAPANACE : a-FĂRĂ CĂPITAN, Elisavaros, Buc., 1997; b-CAZUL HORIA SIMA ŞI MIŞCAREA LEGIONARĂ, Elisavaros, Buc., 1998.

33-NICOLAE PAULESCU : SPITALUL, CORANUL, TALMUDUL, CAHALUL, FRANCMASONERIA, Buc., 1913.

34-GEORGE POPESCU : UN FILOZOF AL ISTORIEI, Majadahonda, Buc., 1995.

35-ROMULUS RADU : SĂ NU-I UITĂM - Răspuns celor care acuză clerul B.O.R., Romanian Historical Studies, 1998.

36-TRAIAN ROMANESCU . MAREA CONSPIRAŢIE EVREIASCĂ, Buc., 1997.

37-HORIA SIMA : a- HISTOIRE DU MOUVEMENT LEGIONAIRE, Ed. Dacia, Rio de Janeiro, 1972; b-DOCTRINA LEGIONARĂ, Majadahonda, Buc., 1995; c-CE ESTE COMUNISMUL? , Gordian, Timişoara , 1994; d-SFÂRŞITUL UNEI DOMNII SÂNGEROASE, Gordian, Timişoara, 1995; e-ERA LIBERTĂŢII, vol. I şi II, Gordian, Timişoara, 1995; f-GUVERNUL NAŢIONAL ROMÂN DE LA VIENA, Ed. Mişcării legionare, Madrid, 1993; g-ÎNDREPTAR DE VIAŢĂ PENTRU ROMÂNI, Ed. Ţara şi Exilul, 1991; h-MARI EXISTENŢE LEGIONARE, Imago, Sibiu, 2000; i-EVOCĂRI, Imago, Sibiu, 2000.

38-N. STEINHARDT : JURNALUL FERICIRII, Dacia, Cluj, 1991.

39-FLOR STREJNICU : MIŞCAREA LEGIONARĂ ŞI EVREII, Imago, Sibiu, 1996.

40-VICTOR ŞOIMU : SPIRITUL LEGIONAR ŞI LEGIUNEA, Buc., 1938.

41- TRAIAN TRIFAN (ROBUL 1036) : MĂRTURISESC..., Scara, 1998.

42-PETRE ŢUŢEA : ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL MEU, Anastasia, 1992.

43-GERD ZIKELI : a- CORNELIU ZELEA CODREANU UND DIE EISERNE GARDE, Colecţia EUROPA, Munchen, 2000; b- CORNELIU Z. CODREANU - RUMANIEN 1938 UND 1988, Colecţia EUROPA, Munchen, 1992.

44-DIN LUPTELE TINERETULUI ROMÂN, Ed. Fundaţiei Buna Vestire, 1993.

45-Colecţia revistei PERMANENŢE - de la ANUL I, nr. 1, ianuarie 1998, până la ANUL V, nr. 2, 2002 - editată de Fundaţia “Prof. GEORGE MANU”(colecţie dăruită mie de d-l prof. CONSTANTIN EMIL BUCESCU, unchiul meu , vechi şi încercat legionar).

*

C – BIBLIOGRAFIE(selectivă şi în ordine alfabetică) DE ANALIZĂ A FENOMENULUI LEGIONAR - şi LUCRĂRI SPIRITUALISTE ŞI ANTI-SPIRITUALISTE

1-ACTIVITATEA CENTRALEI EVREILOR DIN ROMÂNIA, Alma Tip, 1998.

2-JAMES ADAMS : URMĂTORUL - ULTIMUL RĂZBOI MONDDIAL, Antet, 1998.

3-SORIN ALEXANDRESCU : PARADOXUL ROMÂN, Univers, Buc., 1998.

4-SERGIU AL-GEORGE : LIMBĂ ŞI GÂNDIRE ÎN CULTURA INDIANĂ, ESE, Buc., 1976.

5-ALEXANDRIAN : ISTORIA FILOZOFIEI OCULTE, Humanitas, Buc., 1994.

6-PETRE ANDREI : FASCISMUL, Ed. Neuron, Focşani, 1995.

7-WILHELM VON ANGELSDORF: SECOLUL XX, SECOL AL MINCIUNII DIRIJATE, Samizdat, 1999;IMPERIALISMUL NOII ORDINI MONDIALE, Samizdat, 1999; CONJURAŢIA ILUMINAŢILOR ŞI ORGANIZAŢIILE SECRETE MONDIALE, Antet, 2000.

8-IONANTONESCUROMÂNII,Clio,Buc., 1990.

9 - DIONISIE PSEUDO-AREOPAGITUL : OPRE COMPLETE, Paideia, Buc., 1996.

10- ARISTOTEL : POLITICA, Antet; STATUL ATENIAN, Antet; ETICA NICOMAHICĂ, ESE, Buc., 1988.

11-SFÂNTULAUGUSTIN :DECIVITATEDEI,Gallimard,1925.

- PIERRE AUREGAN şi GUY PALAYRET : ZECE ETAPE ALE GÂNDIRII OCCIDENTALE, Antet, 1995.

12- NICOLAE BACIU : AGONIA ROMÂNIEI(1944-1948), Dacia, Cluj, 1990.

13 – ALICE A. BAILEY : DELA INTELECT LA INTUIŢIE, Ed. Ram, Aninoasa-Gorj.

14- BASMUL CU SOARELE ŞI LUNA, Minerva, Buc., 1988.

15- N. BĂLCESCU : ROMÂNII SUPT MIHAI-VOIEVOD VITEAZUL, Minerva, Buc., 1982.

16- VASILE BĂNCILĂ : DUHUL SĂRBĂTORII, Anastasia, Buc., 1996.

17- NIKOLAI BERDIAEV : a-SENSUL ISTORIEI, Polirom, Iaşi, 1996; b-ÎMPĂRĂŢIA SPIRITULUI ŞI

ÎMPĂRĂŢIA CEZARULUI, Amarcord, Timişoara, 1994; c-ADEVĂR ŞI REVELAŢIE, Editura de

Vest, Timişoara, 1993; d- SENSUL CREAŢIEI, Humanitas, Buc., 1992; UN NOU EV MEDIU, Omniscop, Craiova, 1995.

18-ERNEST BERNEA : SPAŢIU, TIMP ŞI CAUZALITATE LA POPORUL ROMÂN, Humanitas, Buc., 1997.

19- BHAGAVAD-GITA, Informaţia – Documente spirituale, Buc., 1992.

19 – BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, după textul grecesc al SEPTUAGINTEI, Institutul Biblic şi de Misiune al B.O.R., 1940.

20 – E. BINDEL : ELEMENTELE SPIRITUALE ALE NUMERELOR, Herald.

20-LUCIAN BLAGA : OPERE (I-IX), Minerva, 1985; FIINŢA ISTORICĂ, Dacia, Cluj, 1977.

21-H.P. BLAVATSKY : CHEIA TEOSOFIEI, Antet, 1997.

22 -LEON BLOY : MÂNTUIREA PRIN EVREI, Institutul European, Iaşi, 1993.

23- LUCIAN BOIA : ISTORIE ŞI MIT ÎN CONŞTIINŢA ROMÂNEASCĂ, Humanitas, Buc., 1997.

24 -DIMITRIE BOLINTINEANU : CĂLĂTORII, EPL, Buc., 1968.

25-JORGELUISBORGES:CARTEADENISIP,Univers,Buc.,1983.

26-JEAN BOYER : CEI MAI ÎNVERŞUNAŢI DUŞMANI AI POPOARELOR NOASTRE, Samizdat, 2000.

27-ADRIAN BUCURESCU : DACIA SECRETĂ, Arhetip, Buc., 1997; DACIA MAGICĂ, Arhetip, Buc., 1999.

28 -GHEORGHE I. BRĂTIANU : TRADIŢIA ISTORICĂ DESPRE ÎNTEMEIEREA STATELOR ROMÂNEŞTI, Cartea Moldovenească, Chişinău, 1991.

29 - FELIX BUFFIERE : MITURILE LUI HOMER ŞI GÂNDIREA GREACĂ, Univers, Buc., 1987.

30 -JAKOB BURCKHARDT : CULTURA RENAŞTERII ÎN ITALIA, EPL, Buc., 1969.

31- TITUS BURCKHARDT : ALCHIMIA - SEMNIFICAŢIA EI ŞI IMAGINEA DESPRE LUME, Humanitas, Buc., 1998.

32 -TOMMASO CAMPANELLA : CETATEA SOARELUI, Incitatus, 2000.

33 - I. L. CARAGIALE : OPERE(IV) - PUBLICISTICĂ, EPL, Buc., 1965.

34 -CARTEA EGIPTEANĂ A MORŢILOR, Sophia, Arad, 1993.

35 - CARTEA TIBETANĂ A MORŢILOR, Ed. “Arca”, Arad, 1992.

36 - CARACATIŢA MONDIALISTĂ ESTE ADEVĂRATUL ANTIHRIST, Samizdat, 1999.

37 - JEAN CHEVALIER, ALAIN GHEERBRANT : DICŢIONAR DE SIMBOLURI, vol. I-III, Artemis, Buc., 1994.

38 -CICERO : DESPRE SUPREMUL BINE ŞI SUPREMUL RĂU, ESE, Buc., 1983.

39 -EMIL CIORAN : SCHIMBAREA LA FAŢĂ A ROMÂNIEI, Humanitas, 1991; ŢARA MEA, Humanitas, 1996.

40 - ILIE CLEOPA : LUMINA ŞI FAPTELE CREDINŢEI, Ed. Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1994; VALOAREA SUFLETULUI, Ed. Bunavestire, Bacău, 1996.

41 – LARRY COLLINS şi DOMINIQUE LAPIERRE : IERUSALIM ! ORAŞ SFÂNT, ORAŞ ÎNSÂNGERAT, Antet, 1997.

41 - MIHAI COMAN : IZVOARE MITICE, Cartea Românească, 1980; SORA SOARELUI, Albatros, Buc., 1983.

42- PETRU COMARNESCU : KALOKAGATHON, Eminescu, Buc., 1985.

43 -RADU COMĂNESCU, EMILIAN DOBRESCU : ISTORIA FRANCMASONERIEI, Tempus, Buc., 1992.

44 -NEAGU COSMA : CONTRIBUŢIA UNOR MINORITĂŢI NAŢIONALE LA BOLŞEVIZAREA ROMÂNIEI, Bravo Press, 1996.

45 – FUSTEL DE COULANGE : CETATEA ANTICĂ, Meridiane, Buc., 1985.

45 -NICHIFOR CRAINIC : NOSTALGIA PARADISULUI, Moldova, Iaşi, 1994; ORTODOXIE ŞI ETNOCRAŢIE, Albatros, Buc., 1997.

46 - GEORGE CROWDER : ANARHISMUL, Antet, 1997.

47 -IOAN PETRU CULIANU : GNOZELE DUALISTE ALE OCCIDENTULUI , Nemira, Buc., 1995; MIRCEA ELIADE, Nemira, 1995; EROS ŞI MAGIE ÎN RENAŞTERE, Nemira, 1994; CĂLĂTORIE ÎN LUMEA DE DINCOLO, Nemira, 1994.

48 -CULTURĂ ŞI FILOSOFIE INDIANĂ ÎN TEXTE ŞI STUDII, ESE, Buc., 1978.

49 - DAVID : INTRODUCERE ÎN FILOZOFIE, Ed. Academiei R.S.R. , Buc., 1977.

50 - I.G. DUCA : MEMORII, Expres, Buc., 1992.

51 - DAVID DUKE : RASĂ ŞI REALITATE, Antet XX Press, 2001; BAZELE ANTISEMITISMULUI ŞI SONISMUL CA RASISM, Antet.

51 – DULCAN : INTELIGENŢA MATERIEI, Teora, Buc., 1992.

51 – ANTON DUMITRIU : CULTURI ELEATE ŞI CULTURI HERACLEITICE, Cartea Românească, Buc., 1987.

52 -ROLAND EDIGHOFFER : ROSICRUCIENII, Ed. de Vest, Timişoara, 1995.

53 -Meister ECKHART : CARTEA CONSOLĂRII DIVINE, Herald, Buc.

54 - UMBERTO ECO – PENDULUL LUI FOUCAULT, Ed. Pontica, Constanţa, 1991.

55 - JOSY EISENBERG : O ISTORIE A EVREILOR, Humanitas, Buc., 1993.

56 -MIRCEA ELIADE : TRAITE D’HISTOIRE DES RELIGIONS, Gallimard, 1970, ISTORIA CREDINŢELOR ŞI IDEILOR RELIGIOASE, vol. I-III, ES, Buc., 1991; CONTRIBUŢII LA FILOSOFIA RENAŞTERII, Colecţia “Capricorn”, Buc., 1984; SACRUL ŞI PROFANUL, Humanitas, Buc., 1992; ESEURI, ES, Buc., 1991; PROFETISM ROMÂNESC, Roza Vânturilor, Buc., 1990; ALCHIMIA ASIATICĂ, Humanitas, Buc., 1991; COSMOLOGIE ŞI ALCHIMIE BABILONIANĂ, Moldova, Iaşi, 1991.

57 -MIHAI EMINESCU : OPERE, vol. IV-V(Publicistică), Univers Enciclopedic, Buc., 2000.

58 -FRIEDRICH ENGELS : ANTI- DUHRING, Ed. de Stat pt. Literatură Politică, Buc., 1955.

59 -EPICTET : MANUALUL, Minerva, Buc., 1977.

60 - A. RALPH. EPPERSON : NOUA ORDINE MONDIALĂ, Samizdat, 2002.

61 - ERASMUS : ELOGIUL NEBUNIEI, Antet.

62 - PAUL EVDOCHIMOV: ARTA ICOANEI - O TEOLOGIE A FRUMUSEŢII, Meridiane, 1993.

63 - FILOCALIA, vol. I-X, Harisma, Buc., 1994.

64 -FILOSOFIA GREACĂ PÂNĂ LA PLATON, vol. I-II, ESE, Buc., 1979.

65 - EDMOND FLEG : MOISE, Ed. Siti, Buc., 1992.

66- JAMES GEORGE FRAZER : CREANGA DE AUR, vol. I-VI, Minerva, Buc., 1980.

67 -BENJAMIN H. FREEDMAN : ÎNTÂMPLĂRILE SUNT ÎNTÂMPLĂRI ŞI FAPTELE SUNT FAPTE - adevărul despre Khazari - , Romanian Historical Studies, Florida, 1996.

68 - SIGMUND FREUD : OPERE, vol. I-III, ES, Buc., 1991.

69 – FROBENIUS : PAIDEUMA, Meridiane, Buc., 1985.

69 - FULCANELLI : MISTERUL CATEDRALELOR, Nemira, Buc., 1997.

70 - NATHAN GARDELS : SCHIMBAREA ORDINII GLOBALE(TOFFLER, FUKUYAMA, BILL GATES), Antet.

71 -ROGER GARAUDY : MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE, Alma Tip, 1999; PROCESUL SIONISMULUI ISRAELIAN, Samizdat, 1999.

72 - ERNESR GELLNER : NAŢIONALISMUL, Incitatus, 2001.

73 - N. GEORGESCU : CERCUL STRÂMT, Ed. Floare Albastră, 1995.

74 - O. GOGA – PRECURSORI, Albatros, 1988.

75 -RENE GUENON : CRIZA LUMII MODERNE, Humanitas, 1993; DOMNIA CANTITĂŢII ŞI SEMNELE VREMURILOR, Humanitas, 1995; SIMBOLURI ALE ŞTIINŢEI SACRE, Humanitas, 1997.

76 - MARTIN HEIDEGGER : REPERE PE DRUMUL GÂNDIRII, EP, Buc., 1988.

77 - JAN VAN HELSING : ORGANIZAŢIILE SECRETE ŞI PUTEREA LOR ÎN SEC. XX, Alma, 1996 şi 1997; CARTEA A 2-A şi a 3-a, Samizdat, 1998.

78 - THEODOR HERZL : STATUL IUDEU, Antet.

79 - ADOLF HITLER : MEIN KAMPF, vol. I-II, Ed. Beladi, 1994; TESTAMENT POLITIC, Samizdat, 1999.

80 - SAMUEL P. HUNTINGTON . CIOCNIREA CIVILIZAŢIILOR ŞI REFACEREA ORDINII MONDIALE, Antet, 1998.

81 - SERGE HUTIN : SOCIETĂŢILE SECRETE, Ed. de Vest, Timişoara, 1991.

82 -AURORA INOAN : CARTEA ŞTIINŢELOR OCULTE, vol. I-II, Ed. “Tineretul liber”S.A., Buc., 1993.

83 - NICOLAE IORGA : ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI, vol.I-II, Ed. Ministerului de Culte, Buc., 1930; ISTORIA ROMÂNILOR, ESE, Buc., 1988.

84 - MARY KALDOR . RĂZBOAIE NOI ŞI VECHI, Antet, 1999.

85 -IMMANUEL KANT : PROLEGOMENE, ESE, Buc., 1987; LOGICA GENERALĂ, ESE, Buc., 1985.

86 -ROBERT D. KAPLAN : ANARHIA CARE VA VENI, Antet, 2000; FANTOMELE BALCANILOR, Antet, 2001; IMPERIUL SĂLBĂTICIEI, Antet, 1998.

87 – KARNABATT : VIAŢA SFÂNTULUI FRANCISC DIN ASSISI ŞI COMUNITATEA FRANCISCANĂ, Ed. Episcopiei Romano-Catolice de Roman, 1974.

88 - VICTOR KERNBACH : MITURILE ESENŢIALE, ESE, Buc., 1978.

89 – L. KOLAKOVSKI : RELIGIA, Humanitas, Buc., 1993.

90 -N. A. KUN : LEGENDELE ŞI MITURILE GRECIEI ANTICE, ES, Buc., 1962.

90 - PHILIPPE LABARDE şi BERNARD MARIS : DOAMNE, CE FRUMOS E RĂZBOIUL ECONOMIC, Antet.

91-LAO TSE : TAO TE KING(Cărarea şi Virtutea).

91 - GOTTFRIED WILHELM LEIBNIZ : ESEURI DE TEODICEE, Polirom , Iaşi, 1997.

92 -ELIPHAS LEVI : CHEIA MARILOR MISTERE, Antet, Buc., 1994; MARELE ARCAN SAU OCULTISMUL REVELAT, Aurelia.

93 - VLADIMIR LOSSKY : INTRODUCERE ÎN TEOLOGIA ORTODOXĂ, Ed. Enciclopedică, Buc., 1993; TEOLOGIA MISTICĂ A BISERICII DE RĂSĂRIT, Anastasia.

94 -VASILE LOVINESCU: AL PATRULEA HAGIALÂC, Ed. Rosmarin, Buc., 1996;

INTERPRETAREA EZOTERICĂ A UNOR BASME ŞI BALADE ROMÂNEŞTI, Ed. Cartea Românească, Buc., 1993; DACIA HIPERBOREANĂ, Ed. Rosmarin, Buc., 1994; MITUL SFÂŞIAT, Institutul European, Iaşi, 1993; O ICOANĂ CREŞTINĂ PE COLUMNA TRAIANĂ, Cartea Românească, 1996; INCANTAŢIA SÂNGELUI, Institutul Europea, Iaşi, 1993; JURNAL ALCHIMIC, Institutul European, Iaşi, 1994; MEDITAŢII, SIMBOLURI, RITURI, Rosmarin, Buc., 1997; MONARHUL ASCUNS, Institutul European, Iaşi, 1999; SCRISORI CREPUSCULARE, Rosmarin, Buc., 1995.

95 -NICCOLO MACHIAVELLI : PRINCIPELE, Mondero, Buc., 1997.

96 - PAUL MACKENDRICK : PIETRELE DACILOR VORBESC, ESE, Buc., 1978.

97 - GEORGE MAGHERESCU : ADEVĂRUL DESPRE MAREŞALUL ANTONESCU, vol. I-III, Ed. Păunescu, 1991.

98 - TITU MAIORESCU : SCRIERI DE LOGICĂ, ESE, Buc., 1988.

99 - SIMION FLOREA MARIAN : NAŞTEREA-NUNTA-ÎNMORMÂNTAREA LA ROMÂNI, Ed. “Grai şi Suflet – Cultura Naţională”, Buc., 1995.

99 – SOLOMON MARCUS : PROVOCAREA ŞTIINŢEI, EP, Buc., 1988.

100 -KARL MARX : CAPITALUL, vol. I-III, Ed. Politică, Buc., 1960.

101 -KARL MARX , FRIEDRICH ENGELS : OPERE, vol. I-XXII, ED. Politică, Buc.,1962.

102 - MATERIA, SPAŢIUL ŞI TIMPUL - ÎN ISTORIA FILOSOFIEI, Minerva, Buc., 1982.

103 – GUSTAV MEYRINK : GOLEM, Cartea Românească, 1989; FAŢA VERDE, Astrobius Press, 1992.

104 - MILAREPA, MARELE YOGHIN TIBETAN (prezentat de R.D. TAGPA).

105 - SORIN MITU : GENEZA IDENTITĂŢII NAŢIONALE LA ROMÂNII ARDELENI, Humanitas, Buc., 1997.

106 – MITURI ŞI LEGENDE VECHI GERMANICE, Minerva, Buc., 1977.

106 -THOMAS MORUS : UTOPIA, Incitatus, Buc., 2000.

107 - C. RĂDULESCU-MOTRU : ETNICUL ROMÂNESC. NAŢIONALISMUL, Albatros, Buc., 1996; ROMÂNISMUL - CATEHISMUL UNEI NOI SPIRITUALITĂŢI, Garamond, Buc., 1996.

108 -DUMITRU MURĂRAŞU : NAŢIONALISMUL LUI EMINESCU, Ed. Pacifica, Buc., 1994.

109 -STELIAN NEAGOE: TRIUMFUL RAŢIUNII ÎMPOTRIVA VIOLENŢEI, Junimea, Iaşi, 1977.

110 - RADU NEGREA : BANII ŞI PUTEREA, Humanitas, Buc., 1990.

111 - P.P. NEGULESCU : FILOSOFIA RENAŞTERII, Eminescu, Buc., 1986.

112 -NEOFIT: ÎNFRUNTAREA JIDOVILOR, Samizdat, 2001.

113 - NEW AGE, MIŞCARE OCULTĂ, ÎNDREPTATĂ ÎMPOTRIVA RELIGIEI CREŞTINE, 1993.

114 -CONSTANTIN NOICA : TREI INTRODUCERI LA DEVENIREA ÎNTRU FIINŢĂ, Univers, Buc., 1984; CUVÂNT ÎMPREUNĂ DESPRE ROSTIREA ROMÂNEASCĂ, Cartea Românească, 1985; SENTIMENTUL ROMÂNESC AL FIINŢEI , Eminescu, Buc., 1988.

115 -FABRE D’OLIVET : GENEZA DUPĂ MOISE, Antet, Buc., 1996.

116 -RUDOLF OTTO : MISTICA ORIENTULUI ŞI MISTICA OCCIDENTULUI, Ed. Septentrion, Iaşi, 1993.

117 -GEORGE L. PACKARD : CINE CONDUCE AMERICA?, Antet, 2002.

118 - MARTIN PALMER : ELEMENTE DE TAOISM, RAO, Buc., 1995.

119 - ŞERBAN PAPACOSTEA : CULTURĂ ROMÂNEASCĂ ŞI CULTURĂ BALCANICĂ, Eminescu, Buc., 1985.

120 - TUDOR PAMFILE : SĂRBĂTORILE LA ROMÂNI, Saeculum, Buc., 1997.

121 - GIOVANNI PAPINI : CARTEA NEAGRĂ, Fronde, Alba-Iulia, 1997; GOG, Univers, Buc., 1990.

122 - PAPUS : KABBALA, Herald, Buc.

123 -LOUIS PAUWELS şi JAQUES BERGIER : DIMINEAŢA MAGICIENILOR, Nemira, 1994.

124 - TEOFIL PĂRĂIAN : DUHOVNICI ROMÂNI ÎN DIALOG CU TINERII, Ed. Bizantină, Buc., 1997.

125 -REGINE PERNOUD : TEMPLIERII, Ed. Meridiane, Buc., 1996.

126 - CAMIL PETRESCU : DOCTRINA SUBSTANŢEI, vol. I-II, ESE, Buc., 1988.

127 - DANIEL PIPES : PARANOIA CONSPIRAŢIEI, Antet, 1998.

127 -PITAGORA : LEGILE MORALE ŞI POLITICE, Antet, 2000; VERSURILE DE AUR, Herald, Buc.

128 -PLANURILE IUDEO-MASONICE, Antet XX Press, 1999.

129 -PLATON : OPERE, vol. I-VII, ESE, Buc., 1989.

130 - ANTONIE PLĂMĂDEALĂ : TRADIŢIE ŞI LIBERTATE ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ, Axios, 1995.

131 - EUGEN PREDA : N.A.T.O. - SCURTĂ ISTORIE, Silex, 1999.

132 - MICHEL QUENOT : ICOANA - FERESTRĂ SPRE ABSOLUT, Ed. Enciclopedică, Buc.,1993.

133 - EMMANUEL RATIER : RĂZBOINICII LUI ISRAEL, Samizdat, 1999.

134 - ERNEST RENAN : VIAŢA LUI IISUS, Crater, Buc., 1990.

135 -JEAN-JACQUES ROUSSEAU : CONTRACTUL SOCIAL, Antet, 2001; DISCURS ASUPRA INEGALITĂŢII DINTRE OAMENI, Incitatus, 2001;TEXTE PEDAGOGICE ALESE, Ed. de Stat Didactică şi Pedagogică, Buc., 1960.

136 - RUINELE ORTODOXIEI(IUGOSLAVIA, 1991-2000), Scara, Buc., 1999.

137 - ALEXANDRU SAUCĂ : K.G.B.-UL ŞI REVOLUŢIA ROMÂNĂ, Miracol, Buc., 1994.

138 -ALEXANDRE SCHMEMANN : EUHARISTIA - TAINA ÎMPĂRĂŢIEI, Anastasia, Buc., 1991.

139 -FRITHJOF SCHUON : DESPRE UNITATEA TRANSCENDENTĂ A RELIGIILOR, Humanitas, Buc., 1994.

140 -EDUARD SCHURE : MARII INIŢIAŢI, Ed. Lotus, Buc., 1994.

141 -SINAXAR - SFINTE LE AMINTIRI, Hyperion, Chişinău, 1992.

142 - VLADIMIR SOLOVIOV : RUSIA ŞI BISERICA UNIVERSALĂ, Institutul European, Iaşi, 1994; JUSTIFICAREA BINELUI, Institutul European, Iaşi, 1994.

144 - ANNICK DE SOUZENELLE : SIMBOLISMUL CORPULUI UMAN, Amarcord, Timişoara, 1996.

145 -BARUCH SPINOZA : ETICA, ESE, Buc., 1981; TRATATUL DESPRE ÎNDREPTAREA INTELECTULUI, ESE, Buc., 1979.

146 -DUMITRU STĂNILOAE : ORTODOXIE ŞI ROMÂNISM, 1992.

147 -RUDOLF STEINER : ŞTIINŢA SPIRITUALĂ - EVOLUŢIA OMULUI ŞI A LUMII, Ed. Rustania, Timişoara, 1946; THEOSOPHIE, Edition Alice Sauerwein, Paris, 1949; APOCALIPSA LUI IOAN, Univers Enciclopedic, Buc., 1996; CREŞTINISMUL ESOTERIC, Univers Enciclopedic, Buc., 1998; DIN CRONICA AKASHA, Univers

Enciclopedic, Buc., 1997; MISTERUL BIBLIC AL GENEZEI, Univers Enciclopedic, 1995; CREŞTINISMUL CA FAPT MISTIC ŞI MISTERIILE ANTICHITĂŢII, Humanitas, Buc., 1993; TREPTELE INIŢIERII, Princeps, Iaşi.

148 - STUDII DE ISTORIE A FILOZOFIEI UNIVERSALE, Ed. Academiei-RSR, Buc., 1974.

149 - PAUL ŞTEFĂNESCU : FRANCMASONERIA - SIMBOLISM, vol. I-II, Miracol, Buc., 1997.

150 - TĂBLIŢELE DE ARGILĂ (scrieri din ORIENTUL ANTIC) , Minerva, Buc., 1981.

151 - TEXTE CARE AU ZGUDUIT LUMEA , Moldova, Iaşi, 1995.

152 - RADU THEODORU : NAZISMUL SIONIST, Alma Tip, 1997.

153 -ALVIN şi HEIDI TOFFLER : PUTEREA ÎN MIŞCARE, Antet, 1994; ŞOCUL VIITORULUI, Antet, 1995; A CREA O NOUĂ CIVILIZAŢIE , Antet, 1995; AL TREILEA VAL, Antet 1994, RĂZBOI ŞI ANTI-RĂZBOI, Antet, 1995.

154 - PAUL LAZĂR TONCIULESCU : DE LA TĂRTĂRIA LA ŢARA LUANEI, Miracol, Buc., 1996.

155 -MIGUEL DE UNAMUNO : AGONIA CREŞTINISMULUI, Institutul European, Iaşi, 1993.

156 -VALORI UMANISTE ÎN GÂNDIREA ROMÂNEASCĂ, vol.I-II, Minerva, Buc., 1988.

157 -EMILIAN VASILESCU : ISTORIA RELIGIILOR, Ed. Institului Biblic şi de Misiune al B.O.R., Buc., 1982.

158-ANDRE VAUCHEZ : SPIRITUALITATEA EVULUI MEDIU OCCIDENTAL, Meridiane, 1994.

159-GIMBATTISTA VICO : ŞTIINŢA NOUĂ, Univers, Buc., 1972.

160 -VLADIMIR VOLKOFF : TRATAT DE DEZINFORMARE, Antet, 2000; TREIMEA RĂULUI, Anastasia, 1996.

161-MIRCEA VULCĂNESCU : DIMENSIUNEA ROMÂNEASCĂ A EXISTENŢEI, vol. I-III, Ed. Eminescu, Buc., 1996 ; POSIBILITĂŢILE FILOSOFIEI CREŞTINE, Anastasia, Buc., 1996; LOGOS ŞI EROS, Paideia, 1991; MITOLOGIE ROMÂNEASCĂ, Ed. Academiei R.S.R., 1985.

162-FRANCISCO VEIGA : ISTORIA GĂRZII DE FIER(1919-1941) - MISTICA ULTRANAŢIONALISMULUI, Humanitas, Buc., 1995.

163-VIEŢILE SFINŢILOR, vol. I-II, Arhiepiscopia Romano-Catolică, Buc., 1982.

164-SIMON WIESENTHAL : CALEA SPERANŢEI, Rao, 1993.

165-JEAN ZIEGLER : SENIORII CRIMEI, Antet, 1998.

*

* *

Documents

Zelea Codreanu