...(:...♥Ƹ Ӝ ƷzenƸ Ӝ Ʒ ♥...:)... Zen reprezintă denumirea unei şcoli specifice budismului Mahayana. Termenul “Zen” este japonez, fiind derivate din termenul chinezesc Chán, care la rândul său este derivate din termenul sanscrit dhyāna, care semnifică “meditaţie” sau “ stare meditativă”. Zen reprezintă o cale spirituală autentică, ce pune accentul pe experimentarea directă, nemijlocită a naturii reale a fiinţelor (în particular a fiinţei umane), ceea ce conduce spontan la atingerea stării de iluminare ( samadhi în limba sanscrită, satori în limba japoneză). Astfel, Zen diminuează importanţa cun oaşterii teoretice în fav oarea practicii meditaţiei şi a serviciului în slujba semenilor. Învăţăturile Zen includ diferite surse ale budismu lui Mahayana, precumPrajnaparamita, învăţăturile şcolilorYogacara şi Tathagatagarbha. Apariţia Zenului ca şcoală distinctă a budismului este consemnată mai întâi în China, în secolul al VII-lea d.H. Apoi, Zen se răspândeşte spre sud în Vietnam, spre est în Coreea şi apoi în Japonia. Conform tradiţiei, părintele Zenului este considerat călugărul indian Bodhidharma (iniţial născut prinţ, acesta alege să devină călugăr rătăcitor, în căutarea supremei Fericiri). Esenţa învăţături i Zen rezidă în realizarea stării de iluminare în răstimpul unei singure vieţi – experienţă trăită de anumiţi discipoli Zen şi confirmată ed maeştrii acestora, de-a lungul a peste 1500 de ani! Practica zilnică a Zazen-ului constituie cerinţa indispensabil ă a învăţăturii Zen. Această practică ţinteşte dir ect către conştiinţa prof undă a fiinţei um ane, acolo unde cunoaşt erea, cunoscătorul şi subiectul cunoscut nu sunt decât unul. În Zazen, nu există altă realitate
