Două victorii a reuşit BC Mureş în ultima săptămână, dar CSU Medicina a pierdut la volei. Băieţii de la FCM au plecat în Antalya. Cityus a rămas doar cu brazil-ianul Carlao dintre străini, dar vrea şi-n 2011 even-tul. Distracţia a fost maximă doar în Polivalentă. “Moda” internaţională: copiii la meciuri prinde şi la Târgu Mureş.

Anul VIII, nr. 43816 pagini, PREȚ: 2,99 leiApare săptămânal, 31 ian - 6 feb 2011FONDATOR: AURELIAN GRAMA

pagina 8-9

Florea vs Borbely. Bătălia pentru TVR Târgu Mureş

Boc, austeritatea şi vorbele în vânt

Finală în trei pentru fotoliul de director al Studioului Re-gional TVR Târgu-Mureş. Angela Măgheruşan, Manuel Marin şi Sergiu Zereş vor încerca să demonstreze comisiei de concurs că sunt „omul potrivit la locul potrivit”. Deloc de neglijat, pe lângă cunoştinţele şi aptitudinile profesio-nale cu care se vor strădui să intre în graţiile comisiei, cei trei trebuie să convingă şi din punct de vedere politic că reprezintă soluţia optimă pentru şefia TVR Târgu-Mureş.

De când ai noştri guvernanţi şi-au dat seama că e criză mondială, numai de tăieri şi austeritate auzim. Problema e că majoritatea acestora se fac doar la nivel declarativ şi nu în practică. De exemplu în 2010, instituţiile guver-namentale şi companiile de stat au cumpărat maşini, laptopuri şi telefoane mobile de peste 100 de milioane de euro. Pe plaiuri mureşene unele primării au fost mai cheltuitoare, altele econome rău.pagina 5 pagina 3

www.ziaruldem

ures.ro

Midas Media şi Presa Bună vor să scadă preţurile la publicitate la jumătate

Foştii militari de carieră, actuali pensionari ,sunt la un pas de clacare după ce guvernul Boc a decis tăierea pensiilor „nesimţite”. Oroare patriei, viva armada!

O(n)roarea militară

„Ce bine că am renunţat la pensia de securist pentru a fi şef peste

dog-ii comunitari. Cum mai îmi plăteam ratele din cele câteva milioane rămase? Acum am maşină de serviciu, badigarzi personali şi salariu baban. Ce fraier e şi

Filip acesta cu pensia lui tăiată”

„După o carieră militară strălucită ca a mea şi serviciu loial în umbra lui Florea,

am ajuns fără funcţie la comunitară, cu pensia ca vai de ea şi cu copoii lui Băse de la DNA pe urme. Viaţa nu e corectă

vă spun eu.

Când băieţii câştigă, fetele pierd

pagina 6

Conduci o unitate zeci de ani şi după aia te trezeşti cu pensioara la jumă-

tate. Nu-i de mirare că ajung aşa de mulţi militari mercenari prin teatrele de război

globale”

: "Nici la asediul Stalingradului nu am dus-o aşa de greu ca acum.

Acolo măcar ruşii ne omorau cu since-ritate. Ăştia mint peste tot”

„Reforma statului este mai importantă decât

orice. Aşa că v-am tăiat pensiile chiar dacă unii dintre voi aţi pus

umărul pentru realegerea lui Băsescu iar alţii la păstrarea graniţelor ţării

prin războaie mondiale.

2 Anul VIII, nr. 438 | 31 ian - 6 feb 2011

vivat academia!

Dreapta dă cu stângul-în-dreptul!M-am gândit destul de mult la mega-alianţa făcută de PNL-PC-PSD. Direcţionată evident împotriva PD-L. Şi din păcate nu am găsit un motiv (în afara calculelor electorale şi de media) pentru a mă convinge să o votez. Deşi nu sunt un susţinător sau votant al actualei guvernări, gestul partidelor de opoziţie mi-a lăsat un gust amar. Mai pe şleau: ce naiba caută două partide antagonice într-o astfel de alianţă? Nu pot înţelege şi basta. Nimic nu-i apropie din punct de vedere ideologic. Strategiile lor de guvernare a ţării au concepţii total opuse, economic, social, ad-ministrativ ş.a. Istoria politică a ul-timilor 20 de ani i-a văzut mereu în poziţii opuse, ca şi duşmani direcţi. Asta până când bau-baul de Băsescu a reuşit să-i aducă la aceeaşi masă doar pentru a-l face să piardă preşedinţia în 2009. Acum ACD-ul lui Crin şi Voiculescu şi pesedeul lui Ponta se unesc în cuget şi simţiri pentru a distruge „ciuma

portocalie”. La fel cum în urmă cu 6 ani, PNL şi PD se uneau pentru a sto-pa flagelul roşu-social-postcomunist condus de Iliescu şi Năstase. Aceleaşi cuvinte pompoase, aceleaşi promisi-uni de credinţă eternă. Ştim foarte bine cum s-a terminat mariajul dintre liberali şi democraţi. Oare ce ne-ar face să credem că me-nage-a-trois-ul prezentat mai sus va fi mai eficient decât o căsnicie tradiţională. Cu toate că cei trei muşchetari, creatori ai noii alianţe, se pot înţelege şi cu dracu’ dacă vor, situaţia din teritoriu nu este aşa de roz. Reprezentanţii locali ai celor două partide şi un sfert, obişnuiţi să se lupte între ei până acum, nu vor fi în stare (în opinia mea) să se cupleze suficient. De exemplu Dobre şi Frătean, deşi politicieni cu multă flexibilitate diplomatică, nu cred că se vor înţelege aşa de bine când se va ajunge la împărţit de funcţii sau când vor împărţi colegiile electorale. Că de, fiecare va încerca să tragă

plapuma mai spre proprii oameni şi interese. Şi nici bătăioşii de la con-servatori, Morariu şi Socotar, nu vor sta cuminţi. Vor vrea un fotoliu de parlamentar şi deconcentrate cât mai multe. Cum va ajunge ciolanul pentru toţi, aceasta este întrebarea.Concluzia este că prin respectiva alianţă liberalii au cam dat-o în bară. Băse şi pedeleii săi vor avea din nou argumentul clasic al luptei împotriva comunismului reprezen-tat de PSD. Şi că ei sunt singurul par-tid real de dreapta. Deşi se uzează la guvernare, poate mulţi votanţi ai liberalilor, care gândesc şi ideologic vor rămâne cel puţin nehotărâţi. Asta dacă nu vor trece în tabăra opusă.

Ionel ALBU

O vorbă din bătrâni, care continuă să-şi agaţe cu insistenţă înţelesul, spune că dacă ai carte, musai vei avea şi parte. Subscriem şi noi la această vorbă înţeleaptă românească, mai ales că este poate ultima salvare în calea tăvălugului timpului prezent şi a celor care-l conduc. În toată această imagine, mai mult sepia decât color, mai sunt unii care ţin la tradiţie, la sentimentul de comuniune cu propriile valori, şi scot frumos capul în lume. A fost şi cazul Colegiului Naţional „Unirea”, care şi-a serbat săptămâna trecută „Zilele Colegiului”. Cum era firesc şi normal, sărbătoarea a stat sub auspiciul datei de 24 ianuarie, Ziua Unirii Principatelor, sărbătoarea istorică care dă şi esenţa titulaturii liceului târgumureşean. Cu mic cu mare, profesori, elevi, practic toată floarea cea vestită a şcolii şi-a prezentat oferta bogată a manifestărilor care să marcheze tradiţionala sărbătoare. Matematica, istoria, fizica, biologia, geografia, limbile străine, sportul, muzica, dansul, campaniile antidrog, lansările de carte şi serile culturale japoneze au fost esenţele care au pigmentat frumos întreaga săptămână trecută. Şi ca serbarea să fie completă, vineri, 28 ianuarie, Palatul Culturii din Târgu Mureş a fost invadat de spritul unirist, însufleţit de cei care formează marea şi frumoasa familie a Colegiului Unirea. Au urcat pe scena Palatului Culturii cei răsplătiţi cu premiile de Excelenţă Unirea 2011, care au avut astfel ocazia să păşească încă de la o vârstă tânără pe o scenă unde ajung mai degrabă doar marii artişti. Nu

s-au lăsat cu nimic mai prejos nici evidenţiaţii Colegiului Unirea, şi ei artişti în ale studiului, talentului şi calităţii educaţionale, munca lor pe fronturile studiului, artei sau pe terenul de sport fiind răsplătite de aplauzele publicului prezent. Carte, talent şi calitate, există din plin în cadrul Colegiului Unirea, mai urmează doar partea cu răsplata, care să vină să încununeze strădania elevilor. Nu mă refer aici la vreo diplomă sau de aprecierea vreunui oficial de la Prefectură sau Inspectoratul Şcolar, ci la o răsplată care ar trebui să vină de undeva de mai sus, mult mai consistentă şi de perspectivă, cea a viitorului.Din prisma prezentului, el sună bine pentru uniriştii care vineri, 28 ianuarie, au urcat pe scena Palatului Culturii. Dar aplaudele trec, ei vor avansa în vârstă şi vor urma alte confruntări cu matematica şi logica timpurilor prezente, dar mai ales viitoare,

unde rezultatele sunt greu de intuit. Le acordăm credit elevilor de la Unirea, pentru baza educaţională pe care o au, cât despre evoluţia viitoare a lor, ar trebui să-i întrebăm pe cei care conduc destinele acestei ţări, cei care pun la dospit tot felul de reforme economice, educaţionale sau de altă natură, de care ar trebui să profite din plin cei care acum sunt în plin avânt tineresc. Să nu ne ducem însă prea departe cu gândul şi să-i lăsăm pe unirişti să-şi celebreze frumoasele rezultate, cu speranţa că viitorul va fi unul pe măsura acestora pe plan academic, cultural, artistic şi sportiv şi nu pe măsura înălţimii unui şef de cabinet actual, care nu ar strica să mai aplece puţin urechea la tinerii aflaţi acum pe băncile şcolii, să le asigure un viitor cât de cât decent.

U.M. Unirea 2011

Ani de liceu, cu emoţii la „Unirea”

Pseudofilmarea unui eveniment Cu siguranţă aţi strâmbat şi dumneavoastră din nas în momentul în care aţi observat cu oripilare că nici de data asta nu aţi nimerit la o prezentare memorabilă de carte, că sunteţi din nou nevoit să vă aşezaţi calm pe unul dintre scaune şi să va prefaceţi încântat în faţa gazdei, cu toate că snobul care face pe cameramanul vă va strica toată buna-dispoziţie. Pe ăsta îl găseşti la toate evenimentele no-tabile care se petrec la noi în oraş. Adulmecă cu năsucul lui pudrat orice fel de mâncare sau băutură scoasă la iveală pentru oaspeţii de calitate, îşi calculează timpul necesar filmării, astfel încât să-i rămână suficient pentru a devora tot ce-i arată ochişorii cât cepele, de bou nehalit. Cu un mers tipic, intră primul, cu toate că a făcut rost de o invitaţie într-un mod jalnic, rugându-se în faţa multor uşi închise până să găsească un suflet milos care să i-o paseze pe a sa, pe sub prag. Şi nu intră singur. Îşi ţine de mână şi copia fidelă, de numai şase anişori vechime, fiul cu pricina. Încep discursurile, camera dă filmat e pă play, piticania aia de copil aleargă prin toată încăperea cu o prăjitură începută în mână, pe care o aruncă cât-colo la un moment dat şi începe să-l tragă pe tată-său de blugi că vrea suc. Călău’ ăsta mare apasă pe stop şi cu lamentabila scuză spusă doar din priviri, se îndreaptă către masa cu bunătăţi, chipu-rile, să-şi adape plodul. Când, de fapt, bagă şi el sub nas cât încape. Iar tu... asculţi încântat până peste cap zgomotele produse de gura acestuia, în timp ce plescăie nişte chec. Nu mă deranjează că există şi specimene din acest regn, mă intrigă mulţimea lor! Da până când măi, până când? P.S.: Era să uit. Poate fi recunoscut uşor după zâmbetul pe care-l afişează de fiecare dată când vreun alt aparat de filmat e îndreptat către el. Trebuie să-şi etaleze dinţii de porţelan! Banc: Oltenii râd de fiecare dată când fulgeră. Au impresia că cineva le face poză. Ăsta nu-i oltean… da’ ce contează?

Denisa CHEBUŢIU

Anul VIII, nr. 438 | 31 ian - 6 feb 2011 3TĂIEM... DAR NU LA FEL!

De când ai noştri guvernanţi şi-au dat seama că e criză mondială, numai de tăieri şi austeritate auzim. Problema e că majoritatea acestora se fac doar la nivel declarativ şi nu în practică. De exemplu în 2010, instituţiile guvernamentale şi companiile de stat au cumpărat maşini, lapto-puri şi telefoane mobile de peste 100 de milioa-ne de euro. Pe plaiuri mureşene unele primării au fost mai cheltuitoare, altele, econome rău. În aprilie 2009, în urma negocierilor cu Fondul Monetar Internaţional pentru limitarea cheltuielilor publice, Guvernul a interzis autorităţilor şi instituţiilor publice să mai achiziţioneze, preia în leasing ori închirieze autoturisme, mobilier şi aparatură birotică. Au fost acceptate excepţii doar pentru structurile nou-înfiinţate, proiectele finanţate din fonduri externe nerambursa-bile şi de cofinanţare, precum şi pentru obiectivele de investiţii cu punere în funcţiune ulterioară. Interdicţia a fost menţinută şi în 2010 şi prelungită pentru 2011, dar datele centralizate pe primele patru luni ale anului 2010, au indicat că instituţiile gu-vernamentale şi companii de stat au cumpărat, în acest interval, maşini, laptopuri şi telefoane mobile de peste 100 milioane euro şi au bugetat alte achiziţii similare de 24 milioane euro, valoarea cumulată fiind apropiată de cea consemnată pe parcursul înt-regului an 2009. La acel moment, premierul Emil Boc a cerut miniştrilor să sisteze în companiile subordonate orice licitaţie pentru achiziţionarea de maşini, televizoare, imobile sau alte bunuri care nu sunt de strictă necesitate, arătând că acestea pot fi amânate “pentru vremuri mai bune”. El a anunţat totodată că Guvernul ia în calcul înfiinţarea unui “punct de comandă” care să avizeze achiziţiile de produse de birotică pentru toate ministerele, prin intermediul unui sistem în care consumabile

ca pixuri şi hârtii să fie cumpărate de la acelaşi furnizor şi la un preţ comun. Această intenţie a fost avansată încă din luna mai sub forma unui proiect de hotărâre care prevede că achiziţiile de autoturisme, computere, mobilier, combustibil auto, dar şi de servicii informatice, de curăţenie, de asigurare şi transport aerian efectuate de către instituţiile publice centrale vor fi deru-late în sistem centralizat, prin intermediul unei unităţi subordo-nate Ministerului Finanţelor. Până la această dată, proiectul de hotărâre nu a fost aprobat de Guvern. invocând lipsa banilor.

Tractoare, pitici şi alte achiziţii ghiduşePe plaiuri mureşene achiziţiile sunt extreme de diferite şi pro-funde. De exemplu Primăria Târgu Mureş a achiziţionat anul trecut de la pilote şi cearşafuri, la steaguri, tractoare, maşini de tuns iarba, bannere publicitare, pantofi sau bocanci etc. Deci multe obiecte şi sevicii, ultra-necesare funcţionării unei administraţii locale. Să luăm câteva exemple. De la Asociaţia Sfânta Treime din Timişoara ( un nume sfiinţial dar care se cam ocupă cu ochiul dracului) s-au cumpărat 35 de pilote cu 3529 de lei, aşternuturi de aproximativ 26 mii de lei, prosoape de 14 mii de lei, feţe de pernă de 14 mii de lei şi covoraşe de baie de peste 4000 de lei. Respectiva asociaţie nu vinde doar produse textile. Aşa că primăria a achiziţionat de la ei două tractoare de vreo 86 de mii de lei, două maşini de tuns gazonul şi gardurile vii de cam 12 mii de lei, alte unelte de cam 20 de mii de lei. În total cam 180 mii de lei doar pentru astfel de produse. Fericiţi cei săraci cu duhul că ei vor moşteni...contractele. De la SC Silvana SRL autoritatea locală a mai închiriat un panou publici-tar de peste 60 de mii de lei. Doar consilierul local Ioan Fărcaş trebuie să-şi plătească facturile de la excursiile din Tibet din ceva. Următoarea firmă de la care Primăria s-a întrecut să facă achiziţii directe este SC Multidecor SRL din Târgu Mureş. De la ei s-au luat pitici de grădină, o alba ca zăpada, baticuri, steaguri, bannere şi alte prostioare de cam 40 de mii de lei. De la Rombal Electro Cable S.R.L. s-au achiziţionat cabluri electrice de 63 mii

de lei. Alte 8 standuri din lemn pentru diferite evenimente au alimentat conturile SC Senin SRL cu aproximativ 60 de mii lei. Un mic total ar duce la frumoasa sumă (bineînţeles nu reprezintă totalitatea achiziţiilor) de 400 de mii de lei adică vreo 100 de mii de euro. La Sighişoara achiziţiile directe făcute s-au axat în prin-cipal pe produse de papetărie şi birotică necesare funcţionării administrative, produse igienice. În general consumabile. Aici principala firmă preferată de edilii locali a fost SC BRILIA COM S.R.L., o societate locală care comercializează astfel de produse. Şi care şi-a mărit conturile cu câteva zeci de mii lei. La Tîrnăveni, achiziţiile principale au fost în domeniul IT. Firma preferată de Matei a fost SC Electro Orizont SRL, de la care s-au luat hard-disk-uri, programe, memorii etc etc de vreo 27 de mii lei.

Borbely şi rabla revitalizatăMinistrul târgumureşean Borbely Laszlo, a reuşit printr-o ordonanţă de urgenţă, să permită începând cu 1 ianuarie 2011, achiziţia de maşini noi prin programul rabla. „Astfel, potrivit O.U.G nr. 109/2010, prin excepţie, este posibilă achiziţionarea de autoturisme în cadrul Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional, de către autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 21 din O.U.G nr. 34/2009.Pentru a putea accesa Programul Rabla, instituţiile publice trebuie să se finanţeze: a)in-tegral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz; b)din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz; c)integral din venituri proprii”, se specifică în comunicatul de presă emis de Ministerul Mediului. După cum vedem, aproape toate instituţiile din România, pose-soare a unui astfel de vehicul, poate să-şi înnoiască parcul auto.

Austeritas Vivendi PS: Ce să mai zică şi săracul Boc,

doritor de austeritate.

Boc, austeritatea şi vorbele în vânt

Generalul Dumitrul Matei disperat de schimbările făcute de proprii colegi de partid în Legea Educaţiei

Poetul-prefect Marius Paşcan emoţionat până la suflet de Mica Unire făcută de un mare “depravat”

„Ţine-mă de mână, Viorele, de mai

modifică ăştia Legea Educaţiei eu mă arunc din balcon!

“ Îl las pe Marius să vorbească, doar

e poet!”

“ Dacă-l fac un de-pravat pe Cuza, mâine, unii se vor revolta, dar nimeni nu va uita ce curaj a avut Paşcan!”

4 Anul VIII, nr. 438 | 31 ian - 6 feb 2011

DACĂ-I JOI, E TĂRĂBOI

„Este foarte uşor să arunci în Guvern cu noroi şi să marşezi mereu pe ideea că sunt cei mai răi.”Adrian Matei, primarul municipiului Târnăveni

„Un prim sfat ar fi că din bugetul limitat al Primăriei şi Consiliului Judeţean ar fi bine ca în loc să mai finanţeze proiecte inutile de genul bani pentru echipe sportive private şi profesioniste, pistă moto-velo-sport, mai bine ar începe ca împreună cu şcolile, universităţile, ONG-urile şi firmele mureşene s-ar crea un mic parc tehnologic.”Dan Maşca, om de afaceri

„Avem 7.000 de medici specialişti cărora nu le dăm locuri de muncă. Este stupe-fiant, oamenii nu au din ce să trăiască, nu au nici măcar ajutor de şomaj.”Dr. Silviu Morariu, coordonatorul departamentului de sănătate al PC Mureş

„Nu se poate face medicină cu mâinile goale.”Dr. Horaţiu Suciu, şeful Clinicii de chirurgie cardio-vasculară din cadrul IUBCvT

„Nu ştiu ce doresc oamenii ăştia (guvernanţii – n.r.) nu ne putem lua după prestaţiile lor de la emisiuni unde fac show ca la circ.Nagy Petroniu, preşedintele Filialei 1 Târgu-Murş a Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă şi în Retragere

„Prefer să fiu iubită întotdeauna tandru. Vorbim de dragoste, nu de maratoane sau lupte.”Roxana Nemeş, solistă

„Cei doi arbitri ne-au dat în cap din primul până în ultimul minut.”Rad Teodor, preşedintele clubului CS Mureşul Târgu-Mureş

„Cred că persoane particulare, după ce se duc la vânătoare şi împuşcă nu ştiu câţi mistreţi, poate au cinstit şi ei suc-cesul vânatului.”Alexandru Petru Frătean, preşedintele PSD Mureş,

„Se punea problema amantelor sale şi a vieţii sale depravate. Pot să vă spun, Alxandru Ioan Cuza era un om de lume.”Marius Paşcan, prefectul judeţului Mureş

„Măcar în aceste momente trebuie să renunţăm la impostură, la fariseism. Vedem pe zi ce trece că interesul per-sonal bate tot ce doriţi dumneavoastră, interese naţional, regional şi european.”Dorin Florea, primarul municipiului Târgu-Mureş

„Oare ne vom putea ridica şi noi la înălţimea moştenirii pe care ne-au lăsat-o cei care au înfăptuit Unirea românilor?”Cristian Chirteş, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Mureş

O cutumă nescrisă a administraţiilor publice locale spune că toate şedinţele CL-urilor din judeţ se organizează în ultima săptămână din lună. Fie că e luni, marţi, miercuri sau joi. Există şi excepţii care întăresc regula nescrisă. Totuşi, acest obicei al Consiliilor de a programa şedinţele în aceeaşi zi sau săptămână dă bătăi de cap, în primul rând, presei şi prin intermediul ei cetăţeanului. Practic nu există posibilitatea fizică să participi la 50 de şedinţe joi şi alte 30 miercuri. Aşa că, la rândul lor, cititorii sau telespectatorii nu vor avea acces la informaţiile provenite din respectivele şedinţe. Judeţul Mureş are 102 de localităţi, 11 în mediul urban şi 91 în mediul rural. Fiecare autoritate local dintre acestea organizează (de regulă) în fiecare lună şedinţe de consiliu municipal, orăşenesc sau comunal. În ge-nere, ca o cutumă, toţi primarii împreună cu aleşii locali au hotărât cu mic cu mare să ţină adunările în ultima săptămână din lună. Nu că ar fi obligaţi sau că o lege ar stipula acest lucru. În majoritatea cazurilor că aşa vor ei.

Unde-i transparenţa?Problema intervine în momentul în care cineva (fie din presă sau organizaţii non-guvernamentale) ar dori să participe într-o lună să zicem la 10 şedinţe de consiliu. În diferite colţuri ale judeţului. Să vadă ce fac edilii, cum se comportă sau ce mai zic ei. Surpriză: nu se poate acest lucru. Pentru că sunt cam în aceleaşi zile pe la aceleaşi ore. Să luăm câteva exemple. La CL Târgu Mureş şedinţele ordinare se ţin (de obicei) în ultima joi a fiecărei luni, la orele 14. Motivul a fost bine enunţat de primarul Dorin Florea: mulţi consilierii locali (mai ales cei de la UDMR) participau la ambele şedinţe. Ca membri sau ca simpli spectatori. Fapt care nu a fost pe placul edilului care a bătut în cuie şedinţa, cu o oră înainte de cea de la CJ. Aşa că doritorii să participe la ambele şedinţe trebuie să facă raliu între cele două clădiri (noroc că sunt ap-ropiate) dar oricum nu au cum să le prindă complet pe amândouă. La Reghin, primarul UDMR Nagy Andras împreună cu ai săi co-legi din consiliu au adoptat aceeaşi dată şi oră ca şi vecinii de la Târgu Mureş. „Noi ne-am înţeles de ani buni ca şedinţa să o ţinem în ultima joi din lună. Doar în cazul în care intervin mai multe probleme importante o amânăm. Asta a fost alegerea consilierilor, aşa fac şi cei de la CJ şi din alte consilii. În plus, hotărârile din luna respectivă pot fi pregătite mai bine de aparatul de speciali-tate şi de consilieri”, ne-a declarat Nagy. Aşa că, să ajungi la ambele şedinţe (cea de la Târ-

gu Mureş şi cea din Reghin) trebuie să inven-tezi teleportare. Şi nici ea nu ar fi suficientă. Şi cei din mediul rural au imitat procedurile „fraţilor” mai mari de la oraşe şi municipii. La Băgaciu de exemplu, şedinţa ordinară are loc tot în respectiva joi. „Şedinţele or-dinare se ţin în ultima joi din lună. Motivul principal este dorinţa noastră de a acoperi cât mai multe aspecte locale care se petrec în respectiva perioadă. Cu cât şedinţa e mai aproape de finalul lunii cu atât şansele de a omite un aspect importante scad şi astfel nu mai trebuie organizate atâtea şedinţe extraordinare”, ne-a mărturisit Ioan Aldea, primarul de la Băgaciu.

Lui Mocean îi place miercureaUna dintre excepţiile găsite la „joia blestemată” a fost în oraşul Iernut. Aici consilierii locali se întâlnesc ordinar în ul-tima miercuri din an. Cu o zi înainte de re-stul lumii. „Chiar vroiam să vă sun când am citit materialul din Zi de Zi. La noi se ţine şedinţa în ultima miercuri conform regu-lamentului de ordine interioară hotărât de consilierii locali din anul 2000 până acum. Am ales această zi pentru că este la mijlocul săptămânii şi permite rezolvarea majorităţii problemelor comunităţii”, ne-a spus dintr-o suflare Ioan Mocean. Păi domnule primar, nici dumneavoastră nu ne ajutaţi prea mult. Asta pentru că mai sunt o mulţime de consilii care şi-au programat şedinţele în aceeaşi zi. Cum facem noi sărmanii jurnalişti, călători prin maxi-taxiuri şi autobuze Rocada să ajungem la toate în aceeaşi zi.

Excepţia care întăreşte regulaSingura localitate (găsită de noi) în care nu există o dată precisă pentru desfăşurarea şedinţelor de CL a fost...surpriză comuna Daneş. Acolo totul se desfăşoară în funcţie de „plăcerile” aleşilor locali. Când vor ei atunci se ţine. Vorba unui miliardar amator de fotbal. „Noi nu avem o regulă vis-a-vis de desfăşurarea şedinţelor de consiliu. La noi se ţine atunci când se strâng suficiente proiecte de hotărâre pe ordinea de zi. Nu contează ziua sau ora”, ne-a spus cu sinceri-tate Nicolae Moşora, edilul de la Daneş. Ce să mai zicem aici. Nu se ţine şedinţa în cele două zile prezentate mai sus dar intervine altă problemă. Cum aflăm noi, umilii pre-sari, când au bunăvoinţa distinşii primari şi consilieri să-şi ţină şedinţa. Că de publicat prin media nu publică convocatorul. Iar cu online-ul nu stăm prea bine în mediul rural. Aşa că dacă nu dai un telefon norocos, poţi să vrei mult şi bine să ajungi la şedinţele de la Daneş.

Ionel ALBU

Concluzia: Cine trebuie să facă ceva? Edilii al căror interes ar fi (în mod normal) să fie cât mai transparent faţă de cetăţenii interesaţi de dez-baterea din Consiliile Locale? Pre-sarii, care nu sunt suficienţi ca să acopere în acelaşi timp toate oraşele şi comunele din judeţ? Aceasta este întrebarea!

Consiliile locale… a fi sau a nu fi transparent

Noua lege a educaţiei face „curăţenie” prin universităţi. Dacă până acum profii mai în vârstă de 65 de ani nu puteau fi dezlipiţi de catedră, potrivit noii Legi, sunt prea bătrâni ca să mai profeseze, aşa că trebuie să se pensioneze.

Lovitură dură pentru universităţi dacă luăm în considerare că pensionarea trebuie făcută dacă vârsta nu mai permite şi în timpul anului universitar. Cu atât mai greu va fi pentru că legea nici nu le dă mână liberă celor de la universităţi să angajeze de pe acum. Dacă au trecut de această vârstă mai pot rămâne la catedră doar în baza unui contract de colaborator, spune aceeaşi lege. Rămân facultăţile cu ochii în soare în plin an univer-sitar dacă profii consideră că au lucrat suficient în viaţă şi nu mai vor nici să continue ca să fie plătiţi cu ora. Se ştie faptul că un profesor universitar se formează greu, trebuie ani buni de muncă. Trece prin toate etapele, de la asistent şi până la profesor universitar. De la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş, peste zece profesori îşi pun cărţile la naftalină. Sau poate optează să fie plătiţi cu ora, pentru că la spital pot rămâne să profeseze în continuare. Din câte am înţeles noi, cunoscând că ar cam fi trecut de 65 ani, îşi vor lua rămas bun de la catedră urologul Virgil Oşan, urologul Radu Boja, cardiologul Kikeli Pal. Cu siguranţă că la 65 de ani un profe-sor universitar mai are încă multe de spus în domeniul său. Iar actualii guvernanţi nici nu motivează cadrele didactice să predea în România.

Medicina pensionară

Cine are bătrâni, să-i pensioneze!

Anul VIII, nr. 438 | 31 ian - 6 feb 2011 5SĂRITURA CALULUI

Finală în trei pentru fotoliul de director al Studioului Regional TVR Târgu-Mureş. Angela Măgheruşan, Manuel Marin şi Ser-giu Zereş vor încerca să demonstreze comisiei de concurs că sunt „omul potrivit la locul potrivit”. Deloc de neglijat, pe lângă cunoştinţele şi aptitudinile profesionale cu care se vor strădui să intre în graţiile comisiei, cei trei trebuie să convingă şi din punct de vedere politic că reprezintă soluţia optimă pentru şefia TVR Târgu-Mureş. Astfel, bătălia jurnaliştilor devine bătălia dintre UDMR şi PDL, în speţă dintre Borbely Laszlo şi Dorin Florea. Doi adversari tradiţionali...

Ce vrea UDMR? Profesionist sau marionetă?Construit pe vremea mandatului lui Borbely Laszlo la condu-cerea Ministerului Dezvoltării, sediul TVR Târgu-Mureş este cel mai tare din parcarea televiziunilor din „oraşul trandafirilor”. Motiv suficient pentru UDMR să îşi dorească să îşi impună omul de casă, la figurat, dar şi la propriu. Având în vedere că TVR Târgu-Mureş acoperă din punct de vedere editorial judeţele Mureş, Alba, Braşov, Harghita şi Covasna şi că suntem în an preelectoral, un om fidel “lalelei” care să gestioneze nu doar bugetul ci şi mesajele către telespectatori ar fi tot ce îşi doresc liderii Uniunii. Pe cine va susţine UDMR? Borbely Laszlo & Co. au

de ales între Manuel Marian şi Sergiu Zereş. La o analiză simplă, e clar că din punct de vedere profesional între cei doi nu există termeni de comparaţie. În timp ce Sergiu Zereş are în CV con-struirea a două proiecte media importante, Ştii TV şi Realitatea TV Târgu-Mureş, Manuel Marin nu s-a remarcat cu mai nimic în domeniul presei, desfăşurându-şi activitatea la departamentul tehnic al TVR Târgu-Mureş. Aparent, dacă ar fi vorba doar de-spre un concurs şi nimic mai mult, balanţa înclină către Sergiu Zereş. Complicaţiile apar când în ecuaţie intră sprijinul politic. UDMR nu uită că Sergiu Zereş a fost cândva omul de casă al lui Dorin Florea, deci al PDL, având astfel o dilemă: să susţină un profesionist care până nu demult se afla în barca adversă sau să meargă pe mâna unui candidat cu un CV mai puţin impre-sionant dar poate mai uşor de “strunit” din umbră?

Propagandă pe bani din buget, dorinţa PDLDacă în privinţa celor doi rămâne de văzut ce va decide UDMR, în privinţa Angelei Măgheruşan lucrurile sunt oarecum clare, jur-nalista fiind asul din mânecă, cu care PDL va încerca să ajungă la sacul cu bani al TVR Târgu-Mureş. A lucrat în mai multe redacţii de ştiri, atât la radio cât şi la televiziune, intrând apoi într-un oarecare con de umbră, dedicându-se vieţii familiale. Totuşi,

Angela a ţinut aproape de prieteni, în speţă de fosta jurnalistă Ioana Roman, o voce suficient de importantă din tabăra demo-crat liberalilor mureşeni. Miza lui Dorin Florea e logică: dacă în prezent “portocalii” cheltuie bani, deloc puţini, pentru apariţii frecvente “pe sticlă” la anumite posturi de televiziune private, un om fidel la conducerea TVR Târgu-Mureş ar putea rezolva problema finanţelor. Astfel, Florea & Co. ar beneficia de imagine fără să se pună problema banilor, care ar veni de la bugetul de stat.

Cine mai candidează la celelalte posturi?În altă ordine de idei, pentru ocuparea postului de redactor şef programe au intrat în horă acelaşi Sergiu Zereş, Ioan Ceauşescu şi Vasile Braic, pentru funcţia de redactor şef ştiri în limba română se vor întrece Petriana Milăşan, Vlad Podar şi Lacrima Balint, iar pentru postul de redactor şef ştiri în limba maghiară va concura, de una singură, Fekete Hajnal.Desigur, jocurile de culise şi negocierile sunt de departe de a se fi încheiat nefiind excluse diverse trocuri despre care vom vorbi săptămâna viitoare.

Fotojurnalist Daniel MIŞTOROVSCHI

Fostul primar, actual călăreţ, al co-munei Sântana, Viorel Bubău, este foc şi pară împotriva actualului pri-mar Raduly Gheorghe. Vineri, Bubău a tunat şi fulgerat împotriva decizii-lor acestuia de a o demite din funcţie pe Ramona Rusu, consilierul juridic al primăriei Sântana de Mureş. Ca să facem ordine în idei, să o luăm cu în-ceputul.

Ramona Rusu a fost demisă printr-o dispoziţie a primarului Raduly, după ce aceasta fusese anterior sancţionată, tot printr-o dispoziţie de acelaşi primar. Doamna în cauză s-a adresat instanţelor de judecată care i-au dat câştig de cauză, desfiinţând dispoziţiile primarului şi dispunând repunerea acesteia în funcţie şi plata drepturilor salariale corespunzătoare. Cu toate acestea, Viorel Bubău continuă să fie nemulţumit. Nu de deciziile instanţelor, ci de atitudinea prefectului Paşcan care şi-a pus viza de legalitate pe dispoziţiile amintite. De aseme-nea, Bubău a făcut referire şi la o altă dispoziţie a primarului Raduly, referitoare la demiterea al-tui funcţionar, şi aceea desfiinţată de instanţă, precum şi o hotărâre de Consiliul Local, la fel decisă pe căi judecătoreşti. Rezumând, instanţele au desfiinţat trei dispoziţii ale pri-marului Raduly şi o hotărâre a Consiliului Local Sântana. Pornind de la această situaţie, Bubău îi solicită prefectului demararea unei anchete ad-ministrative la Primăria Sântana, suspendarea primarului Raduly şi a secretarului primăriei Sântana. „Solicit domnului Prefect o anchetă administrativă în tot ceea ce sesizăm privitor

la săvârşirea mai multor încălcări ale legii”, a spus Bubău. Potrivit lui Bubău, Marius Paşcan trebuia să-şi dea seama că actele în cauză sunt ilegale, atunci când şi-a pus viza de legalitate. „ Dacă secretarul comunei Sântana şi primarul şi-au îndeplinit pe această direcţie obligaţiile le-gale, anexau la hotărârea adoptată toate actele anterioare. Prin actele premergătoare, pentru că de aceea se exercită controlul de legalitate, putea să constate Prefectul, prin personalul de specialitate din cadrul Instituţiei Prefecturii, toată această aparenţă de legalitate indusă”, a mai spus Bubău.

Paşcan: „Ca prefect nu pot să mă comport după subiectivismele lui Viorel Bubău”În replică, prefectul Marius Paşcan a declarat că Viorel Bubău este campion la numărul de sesizări depuse împotriva actualei administraţii din Sântana. „Domnul Bubău este într-un război personal cu conducerea Primăriei din Sântana şi cu o parte din Consiliul Local, după ce şi-a pierdut mandatul de primar. La nive-lul instituţiei Prefectului se comportă ca un reclamagiu notoriu, am de la dânsul cam un metru cub de dosare şi sesizări, doar în cursul anului trecut şi cred că va continua şi în acest an. Ori eu ca prefect nu pot să mă comport după subiectivismele sau după opiniile pe care le are domnul Viorel Bubău. Acesa este fruntaş în reclamaţii şi îi recomand ca anul acesta să fie mai blând”. Prefectul, fan declarat al bonomiei lui Al. I. Cuza, după cum ne-a declarat pe 24 ianuarie cu ocazia comemorării Unirii Princi-patelor, a spus că documentele au fost legale în momentul aplicării controlului de legalitate, amintindu-i lui Bubău de problemele pe care

acestea le-a creat cât era primar în privinţa fişelor cadastrale. „Hotărârile de Consiliu şi dispoziţiile pe care acesta le invocă au fost tre-cute prin filtrul juridic al instituţiei şi s-a constat că documentele respective sunt legale, la data adoptării lor. Domnul Bubău are o încadrare proprie, o fişă cadastrală sau o evidenţă pro-prie în ceea ce priveşte suprafeţele de terenuri din comuna Sântana, care nu corespund cu evidenţele Primăriei şi ale Consiliului Local, nici cu cele existente la Oficiul de Cadastru. Sunt nişte litigii în care nu vreau să mă amestec. Eu

judec, nu subiectiv sau emoţional, doar criteriul legalităţii”, a spus Paşcan. Cât priveşte ancheta administrativă şi suspendarea primarului Pre-fectul a explicat. „Eu nu am competenţe decât atunci când există o sentinţă penală definitivă şi irevocabilă să constat prin ordin încetarea mandatului. În ceea ce priveşte Primăria Sân-tana noi nu avem niciun fel de probleme.”, a spus Paşcan. Şi totuşi, instanţa de judecată i-a dat dreptate călăreţului Bubău.

Black Beauty

Florea vs Borbely. Bătălia pentru TVR Târgu Mureş

La trap prin metrii cubi de sesizări marca Viorel Bubău

„Copil fiind păduri cutre-ieram...şi pe tine Angelica

la TVR te susţineam”

„Tu mi-esti frate, eu ţi-s frate...de TVR vom avea

parte”

: „Iubit de toţi dar spriji-nit de nimeni...sigur”

Dorin Florea şi al său PD-L o doresc cu foc pe Angela Măgheruşan

: Sergiu Zereş înconjurat de posibili susţinători la şefia TVR Târgu-Mureş. Sau poate nu

Favoritul, mai mult sau mai puţin, al lui Borbely Laszlo vrea influienţe udemerite în staţia locală a televiziunii naţionale Florea vs. Borbely, bătălia pentru TVR Târgu-Mureş

Uite aşa sar peste teancurile de sesizări pe care le-am făcut şi le voi mai face împotriva

duşmanului din Sântana. Paşcan să nu se culce cu capul pe ureche”

Anul VIII, nr. 438 | 31 ian - 6 feb 20116CAP DE POD LA PRESA BUNĂ

Reporter: Criza economică a afectat major bugetele de publicitate ale companiilor şi, implicit, situaţia economică a presei. La o primă vedere, presa scrisă şi cu precădere presa locală par să fi suferit cel mai mult, având în vedere că unele titluri au dispărut de pe piaţă, altele apar doar online, iar altele şi-au scăzut simţitor tirajele. În condiţiile acestea şi având în vedere dez-voltarea online şi dominaţia televiziunilor, mai are vreun viitor presa scrisă? Poate să fie înlocuit acest vehicul de comunicare cu online-ul şi cu televiziunea, care, oricum, ajung în orice colţ al ţării?Silviu Ispas: Presa scrisă nu va muri! Ea tre-buie doar să se reinventeze, iar experienţa din alte ţări a arătat acest lucru. Motivul pentru care spun asta este că presa scrisă este un me-diu de comunicare solid, viabil şi eficient. Ceea ce poate face un ziar nu poate face o televizi-une niciodată. Spre deosebire de alte medii de comunicare, presa scrisă este şi unul per-suasiv, de reală influenţă asupra cititorilor sau comunităţilor. De ce? Pentru că presa îţi explică lucrurile, nu doar te cumpară emoţional.

Reporter: Dar mai cumpără oamenii acum ziare şi reviste, având în vedere scăderea puterii de cumpărare?Silviu Ispas: În ciuda crizei, există un potenţial real pentru presa scrisă. Iar statisticile o dovedesc: trei din patru adulţi cu putere de cumpărare din oraşe citesc săptămânal zi-are sau reviste. Peste 75% dintre persoanele adulte sub 64 de ani, din oraşele cu peste 50.000 locuitori, adică aproape 4,8 milioane de oameni, citesc săptămânal cel puţin un ziar sau o revistă. Dacă luăm în considerare şi ediţiile online ale ziarelor şi revistelor, procen-tul acestora creşte până la 80%, conform celor mai recente date furnizate de studiul SNA. În plus, cele mai recente date furnizate de BRAT arată că ziarele şi revistele continuă să atragă consumatori cu putere de cumpărare: 82% din populaţia adultă din gospodăriile cu venituri lunare de peste 1.000 euro citeşte săptămânal cel puţin un ziar sau o revistă. În rândul fe-meilor cu funcţie de conducere din această categorie procentul ajunge la 90%, 84% citind varianta tipărită a publicaţiilor. Dacă ne referim la persoanele cu studii superioare, procentul care citeşte ziare sau reviste lunar ajunge la 89%. De fapt, consumul de presă în România a crescut în ultimii ani. Scăderea unor tiraje poate fi pusă pe seama crizei, dar trebuie să avem în vedere că suntem într-o piaţă din ce în ce mai puternic segmentată şi specializată şi în care au apărut foarte multe produse noi, care au generat creşterea numărului total de exemplare vândute sau citite.

Reporter: Şi atunci de ce scad bugetele de publicitate alocate pentru presa scrisă?Silviu Ispas: Eu aş vorbi de o scădere a buge-telor de publicitate în general, în contextul crizei economice. Dar tocmai asta este impor-tant pentru companii să înţeleagă: este nevoie

ca ele să-şi regândească strategia de comuni-care şi marketing şi să găsească un mod de a ajunge la consumator în mod direct şi eficient. În această perioadă este cu atât mai important pentru clienţii de publicitate să exploateze la maxim puterea de influenţă a presei scrise faţă de cumpărători, mai ales că presa scrisă este asociată întotdeauna cu informaţia solidă şi documentată, pe când celelalte medii sunt asociate, în general, cu divertismentul.

Reporter: Ce poate face presa scrisă pentru a atrage atenţia companiilor asupra sa?Silviu Ispas: Presa, la rândul ei, trebuie să se adapteze la condiţiile de piaţă şi să se repoziţioneze. Eu văd două direcţii strate-gice: una legată de diversificarea şi calitatea conţinutului, iar alta de poziţionare în piaţa de publicitate. În ceea ce priveşte prima direcţie strategică, Midas se vrea doar un cap de pod pentru ceea ce o să însemne Presa Bună în România. E vorba de coagularea unui grup de editori cu experienţă şi respectaţi în comunităţile cărora se adresează, care editează ziare şi reviste cu performanţe măsurabile şi care, ca noutate, acceptă şi subliniază faptul că obiectivele lor sunt atinse în momentul în care interesele clienţilor şi cititorilor lor sunt re-spectate. De aici vine această nouă poziţionare a Presei Bune: mai aproape de clienţi şi de citi-tori, mai aproape de realitate şi interesul sau obiectivul clientului înainte de orice. Exista deja initiative editoriale tematice ale Presei Bune care vizeaza piete ca cea de autoturisme, de telefonie, de servicii financiare si bancare, dis-tributia de gaz si de energie electrica sau piata de retail ori cea de bunuir electrocasnice, proi-ecte editoriale prin care clientii pot comunica cu consumatorii intr-un mod mai putin conser-vator si care au avut un mare impact asupra cititorilor si au generat o satisfactie reala clien-tilor din domeniile mentionate.

Reporter: Cum se repoziţionează Midas pe piaţa de publicitate? Ce strategie aveţi?Silviu Ispas: Cât priveşte repoziţionarea pe piaţa de publicitate, Midas şi Presa Bună sunt pregătite să facă cel mai relevant gest de acest

fel din ultimii ani, respectiv să scadă preţurile de publicitate la jumătate, politică ce va fi aplicată începând cu 1 februarie. Este o de-cizie şi un gest care, pe de o parte, readuce presa locală pe un loc foarte bun în competiţia cu orice tip de media, ca şi cost al investiţiei publicitare, iar pe de altă parte, întinde o mână clienţilor de publicitate cărora le pasă nu numai unde, dar şi cu ce efect sunt cheltuite bugetele lor de publicitate.

Reporter: În aceste condiţii, ce speră Midas Media şi Presa Bună să obţină în perioada imediat următoare?Silviu Ispas: Obiectivul Midas este să realizeze până la sfârşitul lui 2011 un sistem solid şi viabil pe termen lung prin care clienţii de publicitate să ajungă foarte eficient la mase foarte mari de cititori, mai ales că presa locală depăşeşte cu mult două milioane de cititori pe zi, iar 40% din aceştia nu citesc deloc presa centrală. În felul acesta, clienţii contribuie în interesul lor la susţinerea celui mai solid mod de comuni-

care cu consumatorii, prin susţinerea celor mai respectate canale media în comunităţile locale. Odată ce găsim calea cea mai bună de comu-nicare cu clienţii, sistemul de lucru se va baza pe o schimbare radicală a politicilor de produs. Este nevoie să înlăturăm, prin proiecte con-crete, percepţia greşită că presa vinde jumătăţi sau sferturi de pagină. Presa pune la dispoziţie comunicarea cu o audienţă unică şi măsurabilă către care se adresează clienţii şi vrem să o facem într-un mod inovativ şi la costuri foarte competitive. De asemenea, suntem în curs de a stabili un parteneriat pe termen lung pentru derularea unui proiect finanţat prin fonduri europene pentru diversificarea şi specializarea editorială a produselor pe care le reprezentăm. Dar, pentru Midas, viitorul înseamnă în acelaşi timp extinderea activităţilor firmelor din grup în zona de online şi televiziune. Midas Media este cea mai mare regie de presă locală din Româ-nia, reuşind să consolideze un tiraj de 270.000 de exemplare, cu o audienţă estimată la peste un milion de cititori pe ediţie. Intenţiile Midas sunt de a dezvolta această activitate până la acoperirea teritorială totală, dar şi prin servicii suplimentare pentru parteneri şi pentru clienţi. Partenerii Midas vor fi reprezentaţi sub brandul Presa Bună. Acest brand îşi asumă implicit un standard ridicat de calitate şi o transparenţă măsurabilă a performanţelor. Presa Bună reuneşte în prezent titlurile: Ring, Monitorul de Alba, Glasul Aradului, Monitorul de Botoşani, Semnal de Buzău, Servus Cluj, Mesagerul de Cluj, Gazeta de Sud, Semnal de Dâmboviţa, Semnal de Ialomiţa şi Călăraşi, Semnal de Ilfov şi Giurgiu, Informaţia Zilei de Maramureş, Zia-rul de Mureş, Zi de Zi, Gazeta de Olt, Semnal de Prahova, Informaţia Zilei Satu Mare, Magazin Sălăjean, Sibiu 100%, Monitorul de Suceava, Obiectiv Vaslui, Monitorul de Vrancea, Transil-vania Business şi Zarul de Cluj.

Silviu Ispas: Midas Media şi Presa Bună vor să scadă preţurile la publicitate la jumătateRegia de presă locală Midas Media şi partenerii săi, reuniţi sub brandul Pre-sa Bună, anunţă că vor scădea preţuri-le la publicitate la jumătate, începând cu 1 februarie, într-un interviu acordat MEDIAFAX de Silviu Ispas, managing partner Midas Media.

Anul VIII, nr. 438 | 31 ian - 6 feb 2011 7B(R)ANCARDIERUL CU CIP

De la anu’ sistemul medical românesc se modernizează. Mare parte din el cu banii din popor. Vom avea car-duri cu cip, care vor conţine datele personale ale fiecă-rui asigurat, diagnosticele, grupa sanguină, RH-ul, ca-litatea de donator de orga-ne, informaţii privind trata-mente speciale şi proteze. Dacă mergem la farmacie, la doctor, sau ne culege vreo ambulanţă de pe stradă va trebui să îl avem la noi. Aşa vor şti că nu trebuie să ne dea injecţia X cu nu ştiu ce substanţă că avem alergie. O măsură aparent bună pentru pacienţi, dar storcă-toare de bani pentru furni-zorii de servicii medicale şi o găină cu ouă de aur pentru companiile furnizoare de ci-titoare de carduri cu cip.La o primă vedere am zice “Ooau avem card de sănătate! Gata cu statul la coadă la CAS să primim adeverinţa care să ne ateste că suntem asiguraţi, nu mai trebuie să ne milogim la şefu’ după o adeverinţă pentru medicul de familie sau la alt furnizor de servicii medicale şi nu în ultimul rând, gata cu căratul de hârţoage după noi să dovedim aia şi aia şi aia, buletine de analize, bilete de trimitere, etc”. Având cip, ne punem întrebarea dacă cardurile pot fi accesate de oricine are un cititor de cipuri compatibil. Asta dacă nu va fi ceva special creat numai pentru cititoarele de carduri de sănătate. Dar Proiectul de Hotărâre de Guvern vine şi ne linişteşte la prima vedere, precizând că vor avea acces la informaţii doar Casa Naţională de Asigurări de Sănătate prin unitatea de management a cardului naţional, în calitate de administrator unic al sistemului informatic. Adică medicul de familie la care este înscris asiguratul, medicii specialişti care au sub observaţie şi acordă servicii medicale titularului cardului, precum şi furnizorii de servi-cii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi farmaciile cu privire la me-dicamentele şi datele de identificare ale asiguratului – titularul cardului, înscrise pe prescripţia medicală.

Riscuri pe card “Este periculos să fie puse informaţiile medicale personale pe cip, deoarece acesta nu este protejat, iar acest lu-cru violează drepturile la intimitate şi la demnitate ale persoanei şi poate aduce mari prejudicii”, arăta nu demult preşedintele Colegiului Medicilor din România, dr. Vasile Astărăstoaie, sub-liniind că, la Consiliul Europei există o imensă presiune din partea angajatorilor şi a firmelor de asigurări pentru a deve-ni licită predictibilitatea ca cineva să se poată îmbolnăvi de o anumită boală sau să evolueze într-un anumit fel, pe baza

unui prognostic. Dar o persoană poate să aibă un risc de o anumită boală, pe care să n-o facă. Forţa financiară pe care o fac marile societăţi de asigurare asupra experţilor de la C.E., îi fac pe unii dintre aceştia să cedeze, în sensul acceptării principiului predictibilităţii bolii, iar per-soana să nu mai poată încheia un con-tract de asigurare, sau i se dublează ori triplează prima de asigurare. Astfel, există riscul discriminării persoanelor pe baza informaţiilor personale asupra stării de sănătate, atâta vreme cât acestea nu mai sunt protejate şi putem deveni vul-nerabili într-o societate care ne-ar putea marginaliza. Nu că nu suntem de multe ori unii dintre noi. O altă latură bună/rea a cardului este acordul pentru donarea de organe. Problema este că acest acord nu va putea fi prezumat, decât dacă le-gea va fi modificată, pentru că actual-mente conţine acordul informat. Poate nu va fi o piedică, doar în România legile se schimbă de la o lună la alta. “Cardul naţional este un instrument electronic care prezintă elemente de securitate speciale împotriva falsificării sau con-trafacerii şi este realizat de Compania Naţională “Imprimeria Naţională” - S.A. conform caracteristicilor tehnice apro-bate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 753/2010.”, ne liniştete din nou proiectul de Hotărâre de Guvern, asta dacă nu se vor hotărî hackerii să-şi încerce norocul la spart coduri şi elemente de securitate, aşa cum au reuşit să le spargă pe cele de la bănci.

Fără seringi şi medicamente în spitale…dar cu card de sănătateSă facem o simplă analiză a ce avem şi ce nu avem, că şi aşa suntem obişnuiţi să aruncăm banii pe garduri. Toate spitalele duc lipsă de instrumentar, pacienţii sunt rugaţi de cele mai multe ori să vină cu

seringi sau ce mai este nevoie de acasă, dotarea spitalelor, bine nu la toate, lasă de dorit. Starea lor? Deplorabilă la multe dintre ele. Bine, nu zic că nu s-au făcut unele lucruri, dar nici pe departe să mergi într-un spital unde zugrăveala atârnă de zid ca un afiş ciuruit de gloanţe, să dormi într-un pat vechi, cu jumate de saltea, de pe vremea răposatului Ceauşescu, sau poate şi mai vechi, cu aşternuturi ca vai de ele, ce abia aşteaptă să vadă maşina de cusut sau acul şi aţa. Şi exemple mai sunt. Şi eforturi se fac pentru remedierea problemelor, încet, dar…totuşi încet. Aşa după cum sunt fonduri. Să nu mai vorbim dacă vrei să-ţi faci o analiză. Te pui în genunchi şi te rogi la Dumnezeu înainte cu o lună să mergi la analize, ca să mai găseşti fonduri în data de 2 sau 3 a lu-nii. Şi deficienţele în sistemul sanitar pot continua, dar nu sunt bani. Bine că ne modernizăm. Ţinem pasul cu tehnologia.

O afacere de milioane… câţi norocoşi?Că vom avea card de sănătate şi că îl vom putea folosi din 2012 ştim. Cam ce ar conţine ştim. Ştim că vom plăti şi 2 euro pe bucată când ni-l înmânează per-sonal de la poştă, nu cumva să ajungă pe mâna unui vecin răuvoitor. La un calcul simplu, dacă socotim că în judeţul Mureş sunt cam circa 540.000 de asiguraţi, asta înseamnă că în vistieria statului vor in-tra pentru plata cardului circa 1.080.000 euro. Nu sunt chiar puţini bani. Puţin nu vor plăti nici furnizorii de servicii medi-cale şi farmaceutice pentru a-şi dota cabinetele şi farmaciile cu cititoare de carduri cu cip. Poanta e că nu ştim dacă acestea vor fi după chipul şi asemănarea vreunei firme “anume”, al cărei nume se va afla ulterior, sau fiecare la libera alegere, va cumpăra de unde poate, ce poate şi la cât îl ţine punga. Nu e nimic cert dacă e să ne gândim că până la ora asta nu s-a reglementat, cum, de unde

se vor putea cumpăra cititoarele, mai ales dacă vorbim de un sistem bine pus la punct cum se anunţă. Proiectul spune doar atât “În vederea introducerii şi implementării cardului naţional, furni-zorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale aflaţi în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate au obligaţia de a-şi achiziţiona din bugetele de venituri şi cheltuieli pro-prii sau, după caz, din veniturile proprii dispozitivele de citire a cardului electronic pe baza specificaţiilor tehnice aprobate, în condiţiile legii de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate”. Curiozitatea ne-a împins să facem un mic calcul. Dacă un cititor de carduri cu cip cu transmisie on-line şi casă de marcat costă undeva în jur de 1000 de euro şi în judeţul Mureş avem peste 860 de furnizori de servicii medicale şi farmaceutice (informaţii preluate de pe site-ul CAS Mureş), de la cabinete de me-dicina de familie, medici stomatologi, până la medicii specialişti şi ONG-urile aflate în relaţie contractuală cu Casa de Asigurări pentru serviciile medicale la domiciliu, ar însemna un venit de peste 860.000 euro numai din judeţul Mureş, pentru firmele de distribuţie a cardurilor cu cip. Că veniturile medicilor de familie se măcelăresc anual iar ONG-urile stau pe la uşi cerşind fonduri, nu contează. Vor trebui să scoată bani din buzunare pentru cititoare de carduri dacă vor să mai asigure asistenţă medicală. Mă întreb dacă au făcut o estimare la cât va costa toată povestea. E bine, nu vom mai putea “frauda” sistemul, nu vom face aler-gii în ambulanţă, dar avem toate şansele să ne pierdem viaţa prin spitale din lipsă de instrumentar sau medicamente, pentru că igiena spitalelor lasă de dorit, pentru că o mare parte din specialiştii buni vor alege să muncească peste graniţă. Dar măcar vom avea în portmoneu pe lângă buletin, permis şi carduri bancare, şi cardul de sănătate.

Posesoru’ de card

Carduri la tot românul, sau cum poţi să te îmbolnăveşti de nervi

8 Anul VIII, nr. 438 | 31 ian - 6 feb 2011

una caldă, una rece

Tigrii BC Mureş au fost iar în formă. Vă promiteam săptămâna trecută că analizăm ce s-a întâmplat în meciul cu Otopeni. Ei bine, i-am bătut pe bucureşteni cu 109-99 şi am rămas pe poziţia a patra a clasamentului. În campionat la final de săptămână BC Mureş a avut iar meci cu Poli Iaşi. Dar până atunci, am simţit euforia unei victo-rii europene acasă. BC Mureş a învins miercuri seara echipa macedoneană Feni Industries Kava-darci, lidera grupei în Liga Balcanică, cu scorul de 85 la 70 şi păstrează şanse de calificare. În această săptămână, pe 2 şi 3 februarie sunt programate duelurile cu SCMU Craiova din sfer-turile Cupei, iar pe 8 şi 10 februarie calificarea europeană se va juca în Bulgaria. “A fost o victo-rie foarte importantă pentru moralul echipei, un pas important să ne calificăm şi în Liga Balcanică, obiectivele noastre principale rămân campio-natul şi cupa. Jucăm acasă cu Craiova, eu cred că vom putea face un pas important să ne calificăm în final four”, a declarat şi preşedintele Szalkay Jozsef. Dar când băieţii câştigă, se pare că fe-tele pierd, iar CSU Medicina a fost spulberată tot miercuri cu 3-0 de către Dinamo Romprest. Şi fetele au jucat pe 29 ianuarie la Craiova, însă deznodământurile meciurilor cu olteni le vom analiza în săptămâna ce urmează.

City’us reloaded

City’us vrea să câştige iar campionatul şi Cupa României la futsal. Pregătirile pentru returul

competiţiei interne au inclus săptămâna trecută un meci amical între prima echipă şi echipa ce activează în liga a 2-a. Kacso Endre este antre-norul interimar până la vară. City’us a disputat duminică, 30 ianuarie, de la ora 18, în Sala Spor-turilor, partida din cadrul etapei cu numărul XII a Ligii 1, împotriva formaţiei Universitatea Alexan-dria, locul VIII în clasament. Clubul a rămas fără jucătorii străini, cu excepţia portarului Carlao Ferreira care a revenit şi va juca în continuare la Târgu Mureş. În total lotul numără 14 jucători, printre noutăţi se numără şi revenirea lui Gabri-el Molomfălean, după o accidentare. De aseme-nea au fost aduşi la prima echipă doi jucători de

la echipa a 2-a. “Ne aşteaptă meciuri mai grele, în etapa următoare la Galaţi care ocupă locul II, dar sper să câştigăm tot şi să ajungem până în playoff pentru locul I. Obiectivele sunt campio-natul şi cupa României”, a declarat Kacso En-dre. City’us Tîrgu-Mureş este un club fondat în anul 2004. City’us Tîrgu-Mureş a câştigat Cupa României la futsal, în ediţiile 2008 (2-1 în finală cu Futsal Club Craiova) şi 2009 (4-3 în finală cu FC Deva). 2010 a fost cel mai bun din istoria clubului, City’us a cucerit nu mai puţin de 3 trofee: campionatul, Cupa României şi Super-cupa României. Ne vedem în tribune!

Când băieţii câştigă, fetele pierdDouă victorii a reuşit BC Mureş în ultima săptămână, dar CSU Medicina a pierdut la volei. Bă-ieţii de la FCM au plecat în Anta-lya. Cityus a rămas doar cu bra-zilianul Carlao dintre străini, dar vrea şi-n 2011 eventul. Distracţia a fost maximă doar în Polivalen-tă. “Moda” internaţională copi-ii la meciuri, prinde şi la Târgu Mureş.

FCM la turci

Fotbal Club Municipal se află în can-tonament în Antalya. Meciurile de pregătire programate în cantonamen-tul extern sunt: FCM vs Hallescher FC (Liga IV - Germania), FCM vs Osijek (Liga I - Croaţia), FCM vs FC Skendija 79 (Liga I - Macedonia), FCM vs Senica (Liga I - Slovacia), FCM vs Minyor Per-nik (Liga I - Bulgaria), FCM vs Jablonec (Liga I - Cehia). În primul meci, joi 26 ianuarie, FCM a câştigat cu 3-2 duelul cu Hallescher.

no acuma să vedem: dl aruncă mingea la coş, domnişorul

aruncă după domn... ce bine că a venit şi dşoara, s-a făcut

coada. Mamă, ce succes am!

9Anul VIII, nr. 438 | 31 ian - 6 feb 2011

FOTOCRONICA SĂPTĂMÂNII

Vă mulţumesc tututor. Promit că batem oltenii de la Craiova. Uite aşa vreau să sărbătorim şi vineri. Vă aşteptăm la sală.

Măi Gabi înteleg că ai fost accidentat şi ţi-e dor să joci, dar chiar cu atâta pasiune? Unde ai învăţat driblinguri din astea subtile, cu mâna pe fundul

adversarului?

Am văzut că am mare succes la fete după ce mă manifest intens când arunc la coş. Ia să vedem dacă defilez ca Botezatu’ mai

sunte interesate fetele?

Dragi suporteri BC Mureş, întâi am lucrat la sprinturi, dar când mă voi ridica, să vedeţi câte coşuri voi da

Ştiu că există fenomenul ultras. Noi încercăm să fim mai pitoreşti, am luat şi

premiul de fair-play. Toată sala, în picioare!

Gabi vii şi la baschet? Sper că tot noi fotbaliştii iţi

suntem cei mai dragi. Te pupăm, ne vedem şi la stadionul nostru, da?

A lasat-o Cooley si in grija mea. Ce sa fac, e cuminte, BC Mures castiga, totul e

bine. Si sora mea va avea un bebe, asa ca ma antrenez.

Imi sta bine?

Să nu credeţi că doar baschetbaliştii au suc-ces la femei. Oare pe cel mic al meu ce să-l fac: fotbalist, baschet-balist sau fotograf?

Ce tari sunt ăştia de lân-gă mine, parcă am doi bo-dyguarzi. Nu vedeţi mah că mingea nu e la mine?

10 Anul VIII, nr. 438 | 31 ian - 6 feb 2011

CE E CAL, CA VALUL TRECE

La sfârşitul anului trecut Consilierii locali au decis, cei de la Direcţia Silvică au aprobat mai mult verbal, dar s-a împotrivit ministrul Bor-bely Laszlo, care a contrat rapid mutarea cailor de rasă din locaţia actuală. Piesele pe tabla de şah fiind poziţionate mai rămâne de văzut care va fi strategia de joc a celor doi combatanţi, şi cine va face prima mişcare.

Manual deschiderii jocului de şah ne dă şi câteva soluţii după cum urmează :

1. Dezvoltaţi caii înaintea nebunilor.2. Nu scoateţi prea devreme iapa din loc.3. Alegeţi cel mai bun câmp pentru o locaţie şi plasaţi-o direct acolo.4. Căutaţi să obţineţi controlul terenului.5. Nu sacrificaţi locaţia fără o motivaţie clară. 6. Pe cât este posibil alegeţi mutări de dez-voltare care ameninţă ceva.

Parcă prea multe asemănări cu situaţia pe care o avem la Târgu Mureş, cu nebuni, cai, cu strategii de joc, în jurul cărora mişună cu sau fără voia lor tot felul de pioni, ture, dame şi regi, la o scară mult prea mică faţă de simbolis-tica celebrelor piese de şah.

Terenul bate calul

În centrul atenţiei, chiar dacă unii vor înclina să afirme că stă terenul cu pricina, se află calul, an-imal mult mai nobil decât omul care-i întoarce acum spatele, luându-l frumos de căpăstru şi mutându-l în altă parte. Cu funcţii sau nu, aceştia ar trebui să înţeleagă că acest nobil animal nu e nici a lui Berilă, nu-şi sărbătoreşte Paştele, cum vor alţii, şi are şi el demnitatea lui. Casa în care el şade îşi are şi ea rostul ei, chiar dacă e un armăsar, care călăreşte şi el pe alţii pentru bunăstarea şi prosperitatea comunităţii sale cabaline. Se pare că acum alţii vor să-i călărească adăpostul şi să-l transfere pe alte meleaguri.Şi aşa stă calul nedumerit şi aşteaptă unde-i va fi repartizată viitoarea casă, cea în care s-a simţit bine în ultimii 27 de ani, în care a fost îngrijit şi spălat ajungând acum subiect de discuţie pentru alte animale mai cu două picio-are, E totuşi un animal de rasă, armăsar de montă publică, şi nu armăsar care montează în public, cum mai în glumă îl consideră alţii mai cu funcţii înalte.

Modestia calului

Pentru a ne convinge mai bine de situaţie, am făcut o vizită la depozit pentru a vedea starea

de spirit, a calului, a îngrijitorilor şi a celor care păstoresc depozitul de armăsari. Tare s-a mai bucurat de vizită calul, şi ne-a şoptit el la ureche că a auzit ceva de nişte ordine de transfer dar nu ştia exact sigur ce şi cum. Calul simte el ce simte, dar nu se încumetă să facă vreun comentariu, aşteptând cuminte în boxa lui să vadă exact cum stă situaţia. Ne-a povestit de strămoşii lui, pe care îi întâlnim la tot pasul, chiar de un ne-am mai îndepărtat de-al său, prezent în centrul Târgu Mureşului, încălecat de un bărbat chipeş pe nume Avram Iancu. Ne-a mai spus de neamurile sale din timpurile străvechi, încălecaţi de Mihai Viteazu, Toma Alimoş, şi mulţi alţii, care au avut demnitatea să nu apară în prim plan lăsându-i pe cei din şa să primească toate onorurile. Devenit slobod la gură a început să-şi verse supărarea şi pe cei care s-au cam fofilit pe lângă arborele lui gene-alogic, şi acum se cred mari şi tari şi formează cavaleria cailor verzi pe pereţii planului de dez-voltare al urbei. Aşa, în loc de o porţie zdravănă de ovăz, bietul cal are parte de alte surprize, de mutări, permutări, toate învăluite în ceaţa tot mai deasă a prezentului.

Cine-i va sări în ajutor?

Deocamdată unul din cei doi şahişti, şi-a expus intenţia de a sări în ajutorul calului, dar celălalt combatant vrea cu tot dinadinsul să nu se lase. Kasparovii şi Karpovii plaiurilor noastre mureşene promit o nouă finală demnă de urmărit în care, cu voia dumneavoastră, mi-am ales ca favorit, gazdele, adică locatarii depozitului de armăsari, cai de rasă, care sper să rămână în continuare în locaţia de pe malul Mureşului. Revenind la manualul jocului de şah, acesta ne spune următoarele : finalul unei partide este relativ simplu, dat fiind că piesele rămase în joc sunt puţine. De aceea este mai bine ca studiul partidei să înceapă cu consecinţele, pentru a înţelege mai bine soluţiile combatanţilor.

Şi caii se mai mută nu-i aşa ?

PS: Şi-am încălecat pe-o şa, şi am relatat povestea aşa, cum am simţit-o, puţin cam alt-fel faţă de cum o percep alţi călăreţi.

Evacuarea, surpriza neplăcută pentru armăsarul mureşean O noua dispută şi-a făcut simţită prezenţa la începutul acestui an, între veşnicii combatanţi, primarul Dorin Florea şi ministrul Mediului Borbely Laszlo. De această dată, bătălia nu se dă pe vreo centură, ea mutându-se pe malul Mureşului. Miza o repre-zintă un teren de aproximativ 19 hectare, destinat construcţiei unui parc municipal, fapt ce ar duce la mutarea cailor de rasă din depozitul de armăsari, aflaţi în administrarea Direcţiei Silvice Mureş, într-o altă locaţie, lângă Piaţa de Vechituri, în ferma Lice-ului Agricol.

„Dacă tot vor ăştia să ne beeep atunci măcar să savurăm mo-mentul”

Anul VIII, nr. 438 | 31 ian - 6 feb 2011 11monica dixit

Reporter: Există numeroase ţări cu sisteme juridice solide, unde infracţiunea de omor nu se prescrie, ca şi infracţiunile asociate. De ce la noi lucrurile stau pe dos? Avem un Cod Penal aflat în vigoare din 1968... Monica Macovei: Da, e din 1968 şi a tot fost modificat şi avem şi un nou Cod care va intra în vigoare la sfârşitul anului 2011 şi, din păcate, nici acolo nu se elimină prescripţia. Acum cred că este important că facem acest lucru. În Germania, în Austria, în Finalanda, în Suedia, în Danemarca sau în Marea Britanie, ca şi în SUA, Canada, Japonia, ţări democratice, nu există prescripţie pentru infracţiunea de omor. Dacă ai luat viaţa cuiva, oricând te prinde, trebuie să poţi să fii pedepsit. Rep.: Pentru ce infracţiuni se aplică modificarea legislativă pe care o propuneţi?M.M.: Pentru infracţiunile de omor în toate formele lui, adică: pentru infracţiunile de omor, omor calificat, asta înseamnă formele agravate şi, de asemenea, pentru infracţiunile care au ca urmare moartea victimei, cum este violul, tâlhăria şi, desigur, pentru toate formele de participare: autor, complice sau insti-gator.Rep.: Cum e posibil ca termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru un omor deosebit de grav, 15 ani, să fie mai scurt decât pedeapsa maximă prevăzută de lege, de 25 de ani?M.M.: Nu există o legătură directă între termenul de prescripţie şi pedeapsă nici în legislaţiile altor ţări, dar o corelare trebuie să existe. Cu cât pedeapsa prevăzută de lege este mai mare, cu atât termenul de prescripţie trebuie să fie mai lung.

„Viaţa omului este cea mai importantă valoare”

Rep.: Bunăoară, furtul calificat, spre exemplu furtul unor componente ale sistemului de irigaţii, se prescrie tot în 15 ani, ca şi o faptă de omor.M.M.: Sigur, aici lucrurile sunt debalansate şi aici este vina le-giuitorului care a făcut Codul, care a mers cu pedeapsa pentru furt pînă la 15 ani, cât este şi pedeapsa pentru un omor. Dar viaţa omului este cea mai importantă valoare. Rep.: S-a îndreptat ceva în noul Cod Penal?M.M.: Nu sunt multe modificări şi de esenţă pe prescripţie , dar s-au mai modificat pedepsele şi ca atare vor fi diferite şi termenele de prescripţie.

„Nu văd nici un motiv să se întârzie dezbaterea şi adoptarea”

Rep.: Care sunt paşii de urmat pentru ca aceasta propu-nere să devină lege, în condiţiile în care foarte multe legi importante pentru funcţionarea statului s-au împotmolit în Parlament?M.M.: Proiectul va fi depus de deputatul Sever Voinescu în Cam-era Deputaţilor, probabil susţinut şi semnat şi de alţi colegi din Parlamentul României, şi apoi va fi dezbătut în cele două Cam-ere. Nu văd nici un motiv să se întârzie dezbaterea şi adoptarea. Rep.: Credeţi că va întruni consensul politic necesar?M.M.: Trebuie şi nu văd de ce să nu-l întrunească. În primul rând, sprijinul opiniei publice cred că este major. Nimeni nu vrea să vadă criminalul liber, doar pentru că nu a putut să fie cercetat în 15 sau în 20 de ani. Ţi-a omorât un prieten, o rudă, a omorât pe oricine altcineva, vrei să ştii că oricând va fi prins poate fi condamnat. Sunt cazuri de criminali prinşi după ce a expirat ter-menul de prescripţie. Nu-i normal să omori şi apoi să te plimbi liber pe stradă. Şi în al doilea rând, având susţinerea majoră a opiniei publice, în opinia mea, clasa politică trebuie să răspundă acestei cerinţe. Politicienii care se vor opune acestui proiect vor trebui să explice electoratului de ce nu vor ca omorul să fie im-prescriptibil. Rep.: Cum credeţi că va fi primită iniţiativa de comunitatea profesională, care lucrează în sistemul judiciar?M.M.: Cred că foarte bine, pentru că au şi ei frustrarea prinderii unor criminali prea târziu, criminali care nu sunt pedepsiţi, sau a unora care sunt în cursul unui proces şi se împlineşte termenul

de prescripţie şi ei pleacă acasă.

„Nu am pornit de la crimele din decembrie ‚89, din iunie sau a altor crime”

Rep.: Avem capacitatea să mai cercetăm fapte comise în urmă cu 20 de ani?M.M.: Avem capacitatea, acum ADN-ul se poate verifica. Dar chi-ar dacă în unele cazuri nu a existat capacitatea, pe viitor oricând intervine ceva - că viaţa este complexă -, o probă, să corectezi o eroare judiciară, trebuie să poţi oricând să-i pedepseşti pe criminali. Ceea ce mă întrebaţi este un argument în favoarea imprescriptibilităţii. Putem să luăm şi acest mediatizat caz al Elo-diei: când se va prescrie, dacă nu se modifică cele două Coduri – actualul şi viitorul – aşa cum propunem, ce se va întîmpla? Şi sunt multe alte crime de omor în toată ţara. Rep.: Avem un caz concret la Timişoara. Generalul în rezervă Paul Vasile, al cărui nume este asociat cu masacrul din Calea Girocului din decembrie 1989. Există, iată, nişte întrebări care se tot pun vizavi de faptul că au trecut 20 de ani şi vine termenul de prescripţie... Şi este doar unul dintre exemple.M.M.: Deci, pentru toate faptele pentru care nu s-a îndeplinit termenul de prescripţie, trebuie să oferim cadrul legal ca aces-tea să se rezolve.

„Cine ia viaţa unui om trebuie să răspundă oricând este prins”

Rep.: În promovarea acestei iniţiative, vă aşteptaţi să fiţi susţinută de parlamentarii de Timiş, în condiţiile în care reprezentanţii opoziţiei au criticat dur Societatea Timişoara după ce organizaţia civică v-a pus la dispoziţie un spaţiu pentru biroul europarlamentar de acolo? M.M.: Nu văd nicio legătură între aceste lucruri şi da, mă aştept ca toţi cei din Timiş să susţină acest proiect, pentru că încă odată spun: nimic nu este mai presus decât viaţa omului. Cine ia viaţa unui om trebuie să răspundă oricând este prins şi să intre la închisoare oricând, după ce e condamnat. Rep.: Trecerea timpului nu şterge doar urmele, şterge până la urmă şi amintirea faptei care se păstrează în mentalul colectiv. Consideraţi că dacă trec, să spunem, 30 de ani, o condamnare mai este încă eficace?M.M.: Eu cred că pentru rudele celor morţi nu contează tre-cerea timpului. Şi, da, este eficace, e vorba de încrederea oame-nilor în capacitatea societăţii de a apăra viaţa omului. Nu există dreptul de a comite un omor şi de a nu fi pedepsit niciodată.

„Pentru alte infracţiuni grave eu cred că sunt alte soluţii legislative”

Rep.: În condiţiile modificării legislative despre care vorbiţi, nu trebuie regândit cumva întregul concept de prescrip-tibilitate-imprescriptibilitate şi extins şi în cazul altor infracţiuni grave? M.M.: Sigur, se poate discuta acest lucru chiar şi în Parlament, apropo de acest proiect. Dar eu am gândit, împreună cu Sever Voinescu, să facem acest lucru clar pentru ce înseamnă omor. Am făcut un studiu de drept comparat, ne-am uitat în legislaţia altor state şi omorul este cel pentru care nu există termen de prescripţie. Pentru alte infracţiuni grave eu cred că sunt alte soluţii legislative. Pot să va spun cum e în alte ţări UE: odată ce dosarul a ajuns în instanţa de judecată se opreşte prescripţia, nu mai contează cât durează procesul. O altă soluţie: după o hotărâre în fond se opreşte prescripţia, nu mai contează cât durează procedurile în apel şi recurs. Dar o astfel de soluţie tre-buie să se aplice la toate infracţiunile. Rep.: Aţi spus că legea va lua în calcul doar infracţiunile pentru care termenul de prescripţie nu a expirat. De exemplu, avem un caz la Mureş, o crimă comisă la începutul anilor 90 s-a prescris în 2005. Între timp a apărut baza de date cu amprentele papilare –AFIS- , a fost prins un hoţ, iar am-prentele s-au potrivit 100%. Ce se întâmplă în asemenea

cazuri?M.M.: Eu simpatizez cu pedepsirea vinovatului oricând e prins şi înţeleg frustrarea faptului că acum l-ai prins şi nu mai poţi să faci nimic. Dar în aceeaşi măsură respect legea şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi lucrurile sunt foarte clare: pentru faptele pentru care s-a împlinit deja termenul de prescripţie, cea specială, nu se mai poate face nimic şi ar fi vorba de o încălcare a principiului neretroactivităţii să aplicăm această măsură şi acestor fapte. Propunerea legislativă vizează doar faptele pentru care nu a expirat termenul de prescripţie, deci comise, să zicem, de acum 22 de ani până astăzi.

„Cu cât întârziem mai mult, cu atât se prescriu mai multe fapte”

Rep.: Deci, practic, începând din 1989.M.M.: În fiecare caz se va stabili exact. Aşa este corect, asta a decis şi CEDO, pentru cele pentru care s-a prescris, nu se poate prelungi sau elimina termenul de prescripţie. Dar pentru cele care nu s-a prescris, se poate. Deci nu are rost să întârziem, de-oarece cu cât întârziem mai mult, cu atât se prescriu mai multe fapte. Aceeaşi soluţie juridică propusă de noi a fost adoptată în Suedia anul trecut – au declarat omorul imprescriptibil pentru toate crimele pentru care, încă, la acea dată, nu se împlinise termenul de prescripţie.

„Reamintesc că Tribunalul de la Nurnberg a judecat crimele naziste”

Rep.: Proiectul vizează şi completarea textelor care prevăd imprescriptibilitatea infracţiunilor de genocid, a crimelor contra umanităţii şi a crimelor de război, prin introdu-cerea sintagmei „indiferent de data la care acestea au fost comise”. Ar putea intra în această categorie crimele comise în timpul regimului comunist? Vorbim de acei torţionari care au ucis în închisori cu protecţia statului.M.M.: Dacă se fac probe în sensul textului de lege, da. Dacă se fac probe doar că x l-a omorât pe y, sau un grup mai mare de oameni, atunci nu. Trebuie să fie genocid, trebuie să fie crimă împotriva umanităţii, crime de război.Rep.: Spun asta pentru că există o rezistenţă chiar din partea instituţiilor, de a face lumină în asemenea cazuri şi multe asemenea plângeri care s-au făcut, s-au rezolvat comod pentru unii şi nu a fost nimeni incriminat. M.M.: Dar eu ştiu că există decizii judecătoreşti care au spus că în perioada comunistă s-a suspendat termenul de prescripţie pentru aceste fapte, pentru că ele nu puteau fi cercetate în perioada comunistă, iar Institutul de Investigare a Crimelor Co-munismului are astfel de decizii şi vi le poate pune la dispoziţie.Rep.: Cât trăieşte persoana, poate fi adusă în faţa justiţiei... M.M.: Da, dar vă amintiţi că dintre cei care au participat la crimele nazismului au fost prinşi apoi după mulţi ani, după foarte mulţi ani. Şi li s-a aplicat această convenţie şi România trebuie să o respecte pentru că a ratificat-o în 1969. Deci, că o punem în lege sau nu, ea se aplică. Şi trebuie să ştie şi procurorii şi judecătorii asta, iar unii ştiu. Acum am vrut să o prindem clar în lege, să folosim formularea din convenţie.

A consemnat Silvia VRÂNCEANU

Macovei: „Nu-i normal să omori şi apoi să te plimbi liber pe stradă!”Sever Voinescu şi Monica Macovei au anunţat ieri, în cadrul unei conferinţe de presă, lansarea unei propuneri legislative pentru modificarea Codului Penal al României. Proiectul propune înlăturarea prescripţiei răspunderii penale pentru infracţiunile de omor (omor, omor calificat, omor deosebit de grav şi infracţiuni intenţionate care au avut ca urmare moartea victimei) şi înlăturarea prescripţiei executării pedepsei pentru aceleaşi infracţiuni. În acest fel, un criminal poate fi anchetat, judecat şi condamnat, indiferent cât timp s-a scurs de la săvârşirea cri-mei sau de la sustragerea de la executarea pedepsei.

12 Anul VIII, nr. 438 | 31 ian - 6 feb 2011

FILE DE ARHIVĂ

20 de ani de documentare După aproape 20 de ani de documentare în arhive sau pe diverse teatre de război ale lu-mii şi într-un gest fără precedent, dar asumat cu curaj, Weiner și-a publicat cele 815 pagini cuprinse în volumul întitulat “Moștenirea de scrum: Istoria CIA”. La acel moment, Casa Albă s-a văzut pusă în situaţia delicată de a da explicaţii pentru politica pe care o promovează de ani buni intervenind brutal sau discret în cursul firesc al vieţii politice din unele state şi zone ale lumii. Cu puţin timp în urmă, Michael Nicholas Blaga a publicat o interesantă recen-zie pe marginea cărţii lui Tim Weiner. Anunţată pentru luna august, cartea lui Weiner a apărut cu trei luni mai devreme întrucât existau sufi-ciente semnale că CIA va încerca să împiedice tipărirea şi distribuirea ei în librării. Apariţia acesteia înainte de data anunţată a însemnat pentru Weiner nu numai un imens succes de

casă, dar şi crearea unei situaţii stânjenitoare atât pentru Casa Albă, cât şi pentru unul din-tre cele mai eficiente instrumente ale sale de dominaţie mondială: Agenţia Centrală de Investigaţii (CIA). Weiner are meritul că în cartea sa arată şi dimensiunea Bugetului Ne-gru al Pentagonului: bugetul militar anual to-tal al SUA, atinge suma de 500 de miliarde de dolari, din care 6 % este repartizat CIA. Weiner atrage atenţia că bugetul militar american depăşeşte ca mărime toate bugetele însu-mate ale primelor 15 ţări industriale ale lumii. Născut din “cenuşa” fostului Oficiu de Servicii Strategice (OSS), CIA a beneficiat încă de la în-ceput de oameni bine pregătiţi, ce aveau în urmă experienţa unui război mondial ce abia se încheiase.

De la instructori militari nazişti, la universitari Mai trebuie spus faptul ca, lipsit de orice scru-pule morale, CIA nu s-a dat în lături în a folosi ca instructori pentru primele ei comandouri, chiar experţi militari (nazişti), precum colo-nelul Otto von Szkorzeny, cel ce concepuse şi executase operaţiunea de eliberare a lui Mussolini de pe muntele Gran Sasso, dar şi operaţiunea (eşuată) din munţii Ardeni, când

un fals detaşament aliat (de fapt german) semănase panica în rândurile aliaţilor. Încad-rat la început, în mod predominant cu militari de carieră din armata americană, CIA a de-venit pe parcurs tot mai “civil” şi profesionist prin recrutarea de personal cu înalte calificări universitare. Adevărul este că şi azi, dacă in-teresele momentului o cer, CIA poate detaşa sau muta personal de la alte structuri informa-tive sau militar operaţionale ale Pentagonului. Beneficiind de sume mari de bani care nu trebuie justificate în faţa Congresului, CIA are tendinţa de a se sustrage tot mai mult contro-lului acestuia, iar pe termen lung acest tip de comportament poate dăuna grav democraţiei americane. Sunt tot mai multe semnale în acest sens date de media americană, dar şi de mediul politic din SUA, însă toate aces-tea sunt ignorate cu bună ştiinţă. Dincolo de operaţiunile mai mult sau mai puţin clandes-tine derulate de CIA în diverse părţi ale lumii, în “ţesătura de paianjen” a acestuia sunt multe interese economice, mulţi bani şi multe nume sonore din mediul politic, economic şi artistic american.

O practică nocivă a CIA : “Exportul de democraţie”“Exportul de democraţie”, potrivit lui Tim Weiner, dăunează grav imaginii Casei Albe. Acesta nu foloseşte surse anonime, ci numai informaţii verificate, el indicând de fiecare dată, la subsolul paginilor cărţii, şi sursa la care a apelat. Tocmai de aceea, cartea sa este credibilă şi de-a dreptul incendiară prin ceea ce afirmă. Printre cele mai explozive adevăruri nerecunoscute încă de Casa Albă se află şi lista şefilor de stat asasinaţi din ordinul acesteia, precum: Patrice Lumumba în Congo, Rafael Trujillo în Republica Dominicană, Ngo Dinh Diem în Vietnamul de Sus, Salvador Allende în Chile…Subminarea şi răsturnarea guvernului legal al Guatemalei şi trimiterea în exil a prim-ului ministru Jacobo Arbenez sau subminarea şi răsturnarea guvernului legitim al Iranului şi arestarea primului ministru Mossadegh, pre-cum şi răsturnarea în 1963 a guvernului ira-kian condus de Kassem şi aducerea la putere a lui Saddam Hussein, reprezintă - potrivit cărţii lui Weiner - tot hotărâri ale Casei Albe puse în practică cu mult zel de eficientul CIA. Tot Casa Albă este cea care a “exportat democraţie” în Indonezia, atunci când preşedintele Eisen-hower a dispus răsturnarea preşedintelui Sukarno şi înlocuirea lui cu generalul Suhar-to. Autorul cărţii mai arată şi faptul că spre

exemplu, în timpul administraţiei Kennedy, CIA a organizat şi desfăşurat 163 de acţiuni clandestine (operaţiuni speciale), iar în timpul administraţiei Eisenhower nu mai puţin de 170. Intervenţia în viaţa politică a unor state europene este ilustrată şi de exemplul Italiei, ţară în care CIA a finanţat ani buni din fonduri secrete Partidul Creştin-Democrat şi pe primul ministru Giulio Andreotti. De fonduri CIA, au beneficiat şi regele Hussein al Iordaniei, primul ministru Thieu al Vietnamului de Sud, Mobutu în Congo sau Noriega în Panama.

Şi pentru PNŢ, “scopul scuză mijloacele”Potrivit lui Tim Weiner, în vara anului 1946 preşedintele american Harry Truman ar fi organizat prima operaţiune subversivă din timpul Războiului Rece. Obiectivul acţiunii era tăierea liniei de aprovizionare a Armatei Roşii folosind pentru aceasta teritoriul României. În acest scop s-a intenţionat folosirea unei forţe paramilitare constituite din oameni ai PNŢ care aveau la dispoziţie 10 milioane de dolari din fondurile secrete ale Ministerului Apărării, dar şi ale Ministerului de Externe din SUA. Operaţiunea nu a reuşit însă. Sovieticii, dar şi Securitatea română, au reuşit - nu se ştie cum - să intre în posesia informaţiilor de bază legate de această operaţiune. Au urmat, aşa cum se cunoaşte, celebrele arestări, de-capitarea şi interzicera PNŢ. Frank Wiesner, primul şef de rezidenţă CIA din România (de-venit ulterior director adjunct în Centrala CIA de la Washington) - cel care urmărea şi dirija punerea în practică a operaţiunii - a trebuit să dispară discret din România, în timp ce sec-retarul său personal (român) se sinucidea. Cartea lui Weiner vine cu exemple până spre zilele noastre. Astefel, Harold J. Nicholson, fost şef-rezident al CIA în România, a spionat de fapt pentru Moscova până în anul 1994. În acelaşi an a fost arestat la Williamsburg (Vir-ginia) unde era instructor la şcoala de formare a cadrelor CIA. A primit 23 de ani de temniţă, dar prejudiciul creat de el a fost imens. Toţi cei care studiau de trei ani la respectiva şcoală au fost compromişi, numele lor fiind cunos-cute şi de ruşi. De fapt, prin cartea sa Weiner a demantelat un serviciu secret şi a spulberat un mit. Mult trâmbiţată şi atât de ridicata în slăvi democraţie americană se sprijinea pe influenţă, bani, şantaj, sânge, lacrimi şi suferinţă. Iar acolo unde există interese eco-nomice și politice, nu există scrupule.

Nicolae BALINT

Bani de la CIA pentru Partidul Naţional Ţărănesc

Specializat pe probleme de apărare, Tim Weiner, jurnalist la New York Times, şi-a pu-blicat ultima sa carte în iunie 2008. Am citit-o recent şi pot spune că este o carte care me-rită efortul. Ea oferă o per-spectivă edificatoare asupra întregii politici promovate de SUA, în ultimii 60 de ani. Prin conţinutul exploziv al aces-teia, Weiner a dat “frisoane” atât Casei Albe, cât şi super secretului CIA. A provocat totodată dezbateri aprinse în lumea politică, dar şi în socie-tatea civilă. Cartea lui Weiner oferă însă şi o ipoteză nouă referitoare la unele acţiuni ale Partidului Naţional Ţără-nesc din România (PNŢ), ime-diat după război. Potrivit lui Weiner, PNŢ - prin intermediul CIA - ar fi fost susţinut cu bani americani în unele acţiuni pe care le-a desfăşurat împotriva regimului comunist.

Richard Helms, fost şef al CIA, alături de preşedintele Nixon

Tim Weiner, un ziarist curajos care a încălcat “regula tăcerii”

13Anul VIII, nr. 438 | 31 ian - 6 feb 2011

PE ARIPILE MUZICII

ROMÂNIAJUDEŢUL MUREŞ

MUNICIPIUL TÂRGU-MUREŞDirecţia activităţi social-culturale şi patrimoniale

Serviciul autorizări activităţi economiceTârgu-Mureş, P-ţa Victoriei nr. 3, tel. 268330, int. 169, 171, 218, 225

ANUNŢ

ÎN ATENŢIA operatorilor economici deţinători de avize şi autorizaţii de funcţionare pentru unităţi comerciale, prestatoare de servicii şi alimentaţie publicăÎn conformitate cu prevederile HCLM Tg-Mureş nr. 157/2010, începând cu data de 01.02.2011 s-a procedat la retragerea acelor avize şi autorizaţii de funcţionare, ai căror titulari – operatori economici, figurau la data de 31.12.2010 cu debite restante provenind din neachitarea vizelor anuale, inclusiv pentru anul 2010.Astfel, titularii avizelor şi/sau autorizaţiilor de funcţionare aflaţi în această situaţie, au obligaţia de a depune la sediul instituţiei noastre – Centrul de informare pentru cetăţeni-cam. 13- avizul şi/sau autorizaţia de funcţionare în original.În baza aceloraşi reglementări, operatorii economici pot solicita reavizarea şi/sau reautoriza-rea structurilor de vânzare în condiţiile impuse de legislaţia în vigoare.Pe acestă cale, aducem la cunoştinţa operatorilor economici faptul că, desfăşurarea oricăror activităţi economice fără deţinerea avuzului/autorizaţiei de funcţionare, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă corespunzătoare, conform legislaţiei în vigoare.

Primar, dr. DORIN FLOREA

MUNICIPIUL TÎRGU-MUREŞ

Anunţă

Organizarea concursului la Direcţia Poliţia Locală pentru ocuparea posturi-lor vacante de conducere de :

1 post de şef serviciu la Serviciul Ordine publică; 1 post de şef serviciu la Serviciul logistic, juridic şi relaţii cu publicul; 1 post de şef de birou la Biroul Ordine publică. Concursul va avea loc la sediul instituţiei, Tîrgu-Mureş, Piaţa Victoriei nr. 3, în data de 23 februarie 2011, ora 10,00- proba scrisă şi în data de 25 februarie 2011 ora 12,00- interviul. Dosarele de înscriere la concurs se pot depune până la data de 16 februarie 2011, ora 12,00 la saediul instituţiei, camera 87 şi vor conţine documentele prevăzute la art. 49 alin. 1) din Hotărârea Guvernului României nr. 611/2008. Condiţiile de participare la concurs şi bibliografia stabilită se afişează la sediul instituţiei.Relaţii suplimentare se pot obţine la telefon 0365-801,866 între orele 8-14 sau pe site-ul www.tirgumures.ro.

PRIMAR, dr. Dorin Florea

Sorin Virgil Savu este viceprimarul municipiului Sighişoara. S-a născut la 13 octombrie 1958, are doi copii şi este de profesie inginer. Cum ne dorim ca şi cei care stau în dreapta primarilor să apară şi să fie cunoscuţi de către populaţie, am decis să facem un alt fel de interviu cu viceprimarul Savu. Din nefericire, probabil din lipsa timpului, răspunsurile domniei sale au fost oarecum laconice aşa că ne permitem ca, pe lângă interviul real, realizat prin mijlocirea spaţiului virtual, să redăm şi un interviu imaginar.

Reporter: Până în anul 2002 aţi activat în mediul privat. Ce v-a determinat să vă orientaţi către administraţia publică?Sorin Virgil Savu: A fost o decizie de moment la rugămintea domnului Primar.R.: Ca viceprimar, faceţi mai mult politică sau administraţie?S.S.V.: Mai mult administraţie.R.: Care este cea mai ciudată solicitare pe care v-a adresat-o un cetăţean?S.S.V.: Să mutăm coteţul de porci al vecinului deşi acesta era amplasat legal, dar ei nu se înţelegeau.R.: Cum a-ţi caracteriza relaţia cu primarul Dorin Dăneşan?S.S.V.: Foarte bună.R.: Dacă ar fi să trăiţi în alt oraş din România care ar fi acesta?S.S.V.: Timişoara.R.: Dar din Europa?S.S.V.: Florenţa.R.: Care consideraţi că este cea mai mare realizare din cariera de ales local?S.S.V.: Refacere infrastructură din cetatea medievală.

R.: Dar cea mai mare dezamăgire?S.S.V: Nu am reuşit să aducem la Municipiu clădirea neterminată a CEC-ului.R.: Don Quijote sau Omul Invizibil?S.S.V.: Don Quijote.R.: Abba sau Lady Gaga?S.S.V.: Abba.R.: Sfântul sau James Bond?S.S.V.: James Bond.R.: Andreea Marin sau Mihaela Radulescu?S.S.V.: Andreea Marin.R.: Dacă aţi fi Preşedintele României care ar fi prima măsură pe care aţi lua-o?S.S.V.: Aş numi un Prim Ministru care să facă ce tre-buie pentru ţară.Partea a II-a, reloading.....R.: Până în anul 2002 aţi activat în mediul privat. Ce v-a determinat să vă orientaţi către administraţia publică?S.S.V.: Domnul primar Dăneşan m-a abordat în anul 2002 pentru a face parte din echipa sa. Am accep-tat pentru că am dorit să fac ceva pentru oraşul Sighişoara şi pentru cetăţenii de aici. Şi pentru mine...dacă nu e cu supărare.R.: Ca viceprimar, faceţi mai mult politică sau administraţie?S.S.V.: Desigur fiind ales pe lista unui partid este greu să desparţi politica de administraţie, dar am încercat de-a lungul anilor să nu-i uit pe cei care m-au ales şi să-mi dedic lor activitatea. Din această cauză eu per-sonal consider că fac mai multă administraţie decât politică.R.: Care este cea mai ciudată solicitare pe care v-a adresat-o un cetăţean?

S.S.V.: Cred că cea mai ciudată solicitare am primit-o din partea unui cetăţean care dorea să mutăm coteţul de porci al vecinului deşi acesta era amplasat legal. Cei doi vecini nu se înţelegeau, era o divergenţă mai veche dintre ei. După ce am analizat cererea şi ne-am deplasat la faţa locului am realizat că acel coteţ era construit absolut legal. Deşi sunt hilare, sunt probleme pe care o administraţie locală trebuie să le rezolve.R.: Cum a-ţi caracteriza relaţia cu primarul Dorin Dăneşan?S.S.V.: Foarte bună. Încă de la bun început, de când am acceptat propunerea sa de a candida pentru Consiliul Local am crezut în programul şi în ideile sale. Relaţia bună dintre noi s-a păstrat în timp şi pot spune că avem un raport de colaborare bazat pe prietenie şi respect reciproc.R.: Dacă ar fi să trăiţi în alt oraş din România care ar fi acesta?S.S.V.: Timişoara, pentru că acolo am făcut Institutul Politehnic şi este un oraş de care mă leagă multe amintiri plăcute din tinereţea mea.R.: Dar din Europa?S.S.V.: Florenţa. Am petrecut un concediu acolo şi îl consider unul dintre cele mai frumoase şi elegante oraşe din Europa. Plus că se aseamănă puţin cu Sighişoara noastră...din punct de vedere al vechimii şi istoriei bogate.R.: Care consideraţi că este cea mai mare realizare din cariera de ales local?S.S.V.: Refacerea infrastructurii din cetatea medievală. A fost un proiect amplu şi extrem de greu de re-alizat datorită faptului că am încercat să nu aducem în niciun fel atingere imaginii medievale a Cetăţii. De

asemenea, am întâmpinat multe probleme legate de finanţare pe care a trebuit să le depăşim prin efortu-rile noastre proprii.R.: Dar cea mai mare dezamăgire?S.S.V: Din nefericire, cea mai mare dezamăgire este legată de faptul că nu am reuşit să aducem în patri-moniul Municipiului clădirea neterminată a CEC-ului. Mai încercăm să facem demersuri în acest sens, dar numai viitorul va spune dacă acestea vor avea şanse de reuşită.

Sanda VIŢELAR

Din categoria interviurilor cu schepsis

Vicele Savu de la Sighişoara tace şi face

A fost detronat din scaunul de viceprimar după o şedinţă de Consiliu Local organizată în lipsa sa, a câştigat scaunul în instanţă şi, spune că a lăsat deoparte orgoliile pentru a putea con-lucra cu primarul. Sorin Megheşan este vicep-rimarul Târnveniului şi crede că aleşii locali trebuie să aibă puterea de spune oamenilor în faţă ce pot face şi ce nu pot face.Reporter: Cum de v-aţi împăcat cu primarul Matei? A fost o luptă a orgoliilor?Sorin Megheşan: Mi se pare normal ca doi oameni maturi şi civilizaţi să poată trece peste unele probleme care apar pe parcursul unei campanii sau pe parcursul unei colaborări. Eu am o vorbă, întotdeauna bătăliile se nasc din orgolii.R.: Cum vedeţi Alianţa ACD-PSD?S.M.: Cred că este prematur să discutăm de-spre această alianţă, să aşteptăm să vedem ce se va întâmpla şi, bineînţeles, după aceea putem să şi comentăm. Liderii celor două par-tide analizează ce trebuie făcut şi sunt convins că ei vor lua hotărârea cea mai bună.

R.: Care ar fi primul lucru pe care l-aţi face dacă aţi fi acum primar la Târnăveni?S.M.: Sunt foarte multe lucruri de făcut şi fo-arte multe pe care dorim să le facem, dar întot-deauna depindem de ceva. Depindem foarte mult de bani. În momentul în care ai un buget mare poţi să face orice doreşti. În momentul în care bugetul este mai restrâns faci doar priorităţile sau ceea ce-ţi permite bugetul. Ar fi foarte multe lucruri de amintit dar nu doresc să nominalizez ceva, tocmai din dorinţa de a nu uita ceva. Priorităţile pentru Târnăveni sunt priorităţile naţionale, nevoile cetăţenilor din România sunt şi nevoile cetăţenilor din Târnăveni. Locurile de muncă. În momen-tul în care ai un loc de muncă, ai stabilitate financiară, sufletească. Cum se spune toate pleacă de la bani.R.: Cum definiţi omul politic român şi omul politic străin?S.M.: Într-o persoană aş defini şi un om politic român şi unul străin. Un om politic trebuie să fie echilibrat, trebuie să fie calm, să audă cât

mai puţin, să vadă cât mai mult şi să ia deciziile care să mulţumească majoritatea.R.: Ce ar trebui să caracterizeze un ales lo-cal?S.M.: În general, eu cred că alesul local reprezintă cetăţenii care i-au dat votul de în-credere. În primul rând, cred că ar trebui să-l caracterizeze puterea, şi când spun puterea mă refer la faptul că trebuie să-i spui cetăţeanului ce poţi să faci şi ce nu poţi să faci. Nu trebuie să-l amăgeşti.R.: Ce vă caracterizează ca om?S.M.: Ar trebui să-i întrebaţi pe colegi, pe pri-eteni. Oamenii sunt subiectivi.R.: Dar ca om politic?S.M.: La fel cred că ar trebui să vă răspundă colegii mei.R.: Aveţi o carte preferată?S.M.: Poate nu mă credeţi, îmi place Sadove-anu şi Emil Cioran. „Pe culmile disperării” mi-a plăcut foarte mult.R.: Dar un gen muzical preferat?S.M.: Nu pot spune că am o preferinţă spre

un anumit gen de muzică sau altul. În general, apreciez muzica bună.

Sanda VIŢELAR

Pe culmile disperării cu Sorin Megheşan

„Până acum am fost disperat să-i fac opoziţie lui Matei. Acum mă disperă faptul că nu avem bani destui pentru

Tîrnăveni. Nicicum nu-i bine”

„Eu sunt viceprimar nu purtător de cuvânt. Ca vechii spartani...laconic şi la subiect.

Fără înflorituri”

Anul VIII, nr. 438 | 31 ian - 6 feb 201114citire humanum est

Marţi, 25 ianuarie 2011, ora 09:20, clasa a IX-a A, matematică-informatică bilingv engleză, Colegiul Naţional “Alexandru Papiu Ilarian”. Şapte copii mai mari, de-a 12-a, intră zâmbind în sala de clasă a celor mai mici, unde sunt întâmpinaţi cu câte un pa-har de ceai şi câteva zeci de perechi de ochi mari, curioşi şi matematici.Doamna Cristina Someşan, diriga şi profa de fizică a bobo-cilor, începe discuţia ce avea să capete amploare câteva min-ute mai târziu: „Uitaţi-vă bine la puradeii ăştia. Toţi aşteaptă de o săptămână bună întâlnirea cu bătrânii din ultimu’ an. Vouă, picilor, am sa vă spun doar că astea-s vulpi bătrâne şi aţi face bine să luaţi aminte la ce au de spus, da’ de se prinde ceva şi de capu’ vostru, în afară de matematică, matematică, matematică. Am plecat! Servus-toc”. Mă uit la ei, ei se uită la mine, la cole-gii mei, ne analizăm reciproc, fiecare cu puterea lui de mirosit o persoană dintr-o privire şi unul dintre colegi începe prin a-i întreba care-i cel mai bun la matematică, ce medii au, cât au luat în teze, care unde locuiesc, care de unde vin. Ca să ştim exact ce sfaturi avem de dat. Vicenţiu Moldovan are media 10 pe linie, în condiţiile în care matematică face cu una dintre cele mai severe profe, Carmen Pop, fizică îi predă Cristinel Codău, iar el e un copil care a făcut şcoala generală undeva în Râciu. Altul, tot cu o medie imensă, stă singur în chirie şi se descurcă bine, doar e printre cei mai buni din clasă. O fată scrie poezii la revista Vatra şi are aceleaşi note ca şi precedenţii. Şi tot aşa, pe parcursul răspunsurilor, am constatat cu stupoare că mai mult de jumătate din clasă vor primi burse de merit. Bine, bine! Dar când am adresat întrebarea: Cine citeşte? … nimeni, nimic. Un răspuns îndepărtat: nu citim decât reviste. I-am pus să asculte

îndemnul la auto-culturalizare, realizat de Tudor Chirila- cantau-tor al trupei Vama (Scrisoare către liceeni), după care le-am cerut o scurtă interpretare. Nu sunt copii proşti. Au înţeles esenţialul: “Citiţi tot ce vă pică în mână, fără discernământ. Nimic nu e mai important ca lectura acum. Apoi, căutaţi-vă între voi, vedeţi care citiţi aceleaşi lucruri şi înhăitaţi-vă! Doar în haite de oa-meni deştepţi puteţi să reuşiţi. Unul dintre voi va fi mâncat, zece însă, veţi birui. Gândiţi-vă de pe-acum să-i înlocuiţi, timpul lor a trecut. Ei, hoţii de la putere, nu sunt în stare să va spună cine e Delacroix sau Sagal. Nu vă pot spune care e influenţa lui Schopenhauer în Sărmanul Dionis şi nici de ce este Eminescu un romantic întârziat. Ei vor şti doar să vă înveţe să furaţi, iar calea asta, mai devreme sau mai târziu se va înfunda şi ne va asfixia copiii. Nu vă duşmăniţi profesorii. Sunt oameni amărâţi din ale căror drame puteţi învăţa. Îşi dau priceperea pe un salariu de nimic şi vă învaţă carte…”. Am încercat cu tot dinadinsul să-i lămurim că există lucruri mult mai importante decât nota 10 la toate materiile, degeaba aleargă după toţi iepurii, nu vor prinde nimic în felul acesta. Nu vor putea rămâne decât cu cele câteva informaţii din fiecare domeniu, fără nimic concret. Nu vrem sa ajungă şi ei la modelul românului care ştie să meşterească de toate, dar nimic cum trebuie. Vrem să se axeze doar pe câteva materii, doar pe cele care-i atrag şi să nu le mai pese de restul. Este imperios necesar să-şi clădească de pe acum principiile, să nu mai discute doar despre chestiile deja întâmplate, să aibă opinii, păreri, să le urle până se sparg câteva timpane şi cad ăştia de la putere. Să nu creadă toate balivernele care se şoptesc de către cei mai slabi, să-şi domine adversarii cu argumente logice, căci altfel şi acelea

se transformă în lătrat. “ Nici să fii onest şi integru tot timpul nu e bine. Eu, atâta timp cât m-am ridicat în picioare şi am spus tot ce nu mi-a conve-nit, am fost pârât mai departe şi am constatat că nu ajung nicăieri decât dacă fac anumite compromisuri. Acum nu mă mai suportă nimeni, dar eu sunt cel mai împăcat, aşa că nu mă interesează vorbele pe care nu le aud direct. În materie de şcoală, am făcut ce mi-a plăcut întotdeauna, istoria, geografia, chimia, în rest pace bună. Ştiu exact unde voi ajunge. ” – a con-chis Rareş Crăciun, elev în clasa a XII-a H. Marţi, 25 ianuarie 2011, ora 10:40, clasa a IX-a A, matematica-informatica bilingv engleză, … , câteva zeci de perechi de ochi mari, satisfăcuţi temporar, matematici şi cu o sete de lectură şi de afirmare mai apăsată…

Denisa CHEBUŢIU

Generaţia nouă vine să dea jos hoţii de la putere!

Am o veste proastă pentru clanul târgumureşencelor cu vârste cuprinse între şapteşpe şi două’ş’unu’ de ani. Pe timp de iarnă, necesită să fim vigilente la atitudinea regilor neîncoronaţi ai trotuarelor atunci când se adună în haite şi pornesc la agăţat. Creierii lor de viţeluşi îngheaţă la minus grade Celsius, iar acest fapt duce la efecte secundare crunte. În loc să execute şi ei ţipături sau fluierături interminabile atunci când apare o femelă la orizont, la fel ca şi maeştrii constructori care momentan restaurează hotelul Grand, ăştia vor cu tot dinadinsul să aibă certitudinea că sunt băgaţi în seamă. Din rămăşiţele

de zăpadă de la ultima ninsoare, modelează atent câţiva bulgări şi dăăă-i să sune, fratee!, cum observă una singură la zece metri depărtare (aceas-ta e distanţa necesară pentru a prinde curaj privind orice fel de abordare), se opresc doar atunci când victima reacţionează în mod evident. Cu capetele plecate în pământ, cu privirile aţintite asupra adidaşilor PLIMA*, proaspat achizitionaţi de la ruşi, cinci ciumeţi şmecheraşi coboară pe Strada Cetăţii, cu viteză mare, urmând un traseu rectiliniu fix. Mai jos de adunătură, mă îndrept şi eu spre cen-tru. Nu-i observ, dar nu-i asta o problemă. Sunt eu

ochită şi... ţintită. În următoarele secunde, un bulgăr se loveşte de trotuar, în imediata apropiere a picioare-lor mele, iar altul îmi udă geaca. După onomatopeele care veneau de undeva din spate, am sesizat rapid şi natura fabricanţilor, aşa că am încetinit pasul, cu convingerea că ne intersectăm la trecerea de pietoni. Mai erau 59 de secunde şi semaforu’ arăta verde. Cei cinci erau aliniaţi undeva în lateralul meu, în poziţiile unor ţărani veniţi acasă obosiţi de la cârciuma din sat, cu ochii cât cepele. Neavând nici măcar subtilitatea intelectuală necesară pentru a înţelege că poţi sufla cu aur un porc, că tot porc rămâne, aceste arătănii îmbrăcate în geci cu imprimeuri false D&G, stagnează inutili lângă mine, incapabili de a-şi mai pune în practică tehnicile de atras atenţia puicuţelor libere.

Degeaba i-am rugat să-şi mai aplece gâtlejurile şi să se uite pe jos, da’ de mai găsesc puţintică zăpadă şi-mi aruncă un bulgăr direct în faţă, ca să le dau un număr de telefon sau cine ştie, un ai di dă mes . Nu că m-aş fi aşteptat la un răspuns inteligent, dar să se uite ca la felu’ trei la mine şi să nu scoată niciun sunet pe gură sau măcar pe nas, asta-i dovada evidentă a lipsei totale de materie cenuşie. Trec strada, se făcuse verde între timp.Să mai spun ceva?! Dacă se poate, e bine să evitaţi orice contact cu această specie.

Denisa CHEBUŢIU *PLIMA – brand nou aparut, distanţa dintre literele L şi I făcând posibilă o eronată asociere cu marca PUMA.

Insecticid împotriva mitocanilor?

15Anul VIII, nr. 438 | 31 ian - 6 feb 2011

CE E SCRIS(OARE) RAMANE?

Bine te-am regăsit, dragă pacientule român! Nu-mi propun nici de această dată să-ţi stric săptămâna, deşi a mea s-a dus pe apa Sâmbetei. Totuşi, mă lupt din greu să mai am un pic de speranţă pentru viitorul meu şi al familiei mele. Dacă vorbim despre sistemul sanitar din România, constatăm că acesta este construit precum un castel de nisip, iar la fiecare val, oricât de mic, construcţia se dărâmă sau este serios avariată. Este exemplul perfect pentru ceea ce se întâmplă de când lumea cu sănătatea românească şi se pare că deşi unii tot încearcă să mai consolideze ceva, nu le iese. Şi atunci, nu pot să fac altceva decât să-i suspectez pe cei care decid la nivel înalt, de incompetenţă. Vă spun sincer, că voiam să folosesc ter-menul de impotenţă! Dacă aţi avut răbdare să citiţi ce am scris în introducere veţi înţelege perfect ce vă voi spune în con-tinuare. Ce nu cred că voi înţelege eu niciodată şi poate nici dumneavoastră, stimaţi cititori, este cum naiba nu se pot lua măsuri coerente şi care să ne arate şi nouă odată că se întâmplă ceva şi că mecanismul începe să funcţioneze. Încep aşadar să vă dau proaspetele ştiri din domeniul sănătăţii. Prima şi cea mai proastă se referă la medicamentele din programele naţionale de sănătate. Deşi s-a tot vorbit despre datoriile pe care Casele de Asigurări de Sănătate le au faţă de farmacii pe segmentul de medicamente compensate şi gratuite, iată că apar derapaje şi în domeniul programelor naţionale de sănătate. Este vorba despre medicamentele pentru bolnavii care suferă de scleroză şi care au fost nevoiţi să-şi întrerupă tratamentul atât de necesar, din cauza lipsei de medicamente. Nu este greu de ex-plicat ce s-a întâmplat. Programul de sănătate pe scleroză se desfăşoară în Mureş prin intermediul farmaciei Spitalului de Urgenţă din Târgu Mureş. Banii pentru plata medicamentelor incluse în acest program sunt alocaţi de Ministerul Sănătăţii. Pentru că Ministerul cu pricina a ”uitat” să aloce bani pentru bolnavii de scleroză, firma distribuitoare nu a mai aprovizion-at farmacia cu medicamentele necesare tratamentului, astfel că bolnavii au aşteptat şi sperat că totuşi cineva îşi va aduce aminte şi de ei. S-a şi întâmplat, însă cu o întârziere care pentru unii bolnavi poate fi destul de gravă. Pentru cei care nu cunosc şi sunt curioşi, scleroza multiplă este o afecţiune prin care se deteriorează organe sau ţesuturi din corpul omenesc şi care afectează în primul rând sistemul nervos central. Este o boală care nu poate fi vindecată în totalitate, însă tratamentul este necesar tocmai pentru că stopează şi încetineşte evoluţia bolii. Un astfel de tratament medicamentos poate ajunge şi la suma de 5 mii de lei.

Din fericire banii au ajuns de la Ministerul Sănătăţii, iar acum pacienţii pot răsufla uşuraţi. Până când? Până la următorul tratament. Pe de altă parte, nici bolnavii infectaţi cu virusul HIV/SIDA nu au avut parte de tratament, pentru că şi la ei situaţia a fost aceeaşi. Când văd toate aceste probleme nu pot să nu mă gândesc la o declaraţie mai veche a scumpului nostru preşedinte al minunatei noastre ţări, România, tovarăşul, par-don, domnul Traian Băsescu când spunea că ţara noastră este o ţară de bolnavi şi asistaţi sociali. La partea cu asistaţii sociali aş putea să-i dau dreptate, ceea ce nu înseamnă că-l absolvă de faptul că totuşi nu a făcut nimic pentru a redresa situaţia deşi este preşedinte de mai bine de 6 ani. Dar la partea cu bolnavii nu-i mai dau dreptate, ci ba dimpotrivă, îmi aruncă un gând negru, cum că ar fi mai bine să scăpăm de oamenii bolnavi. Sper totuşi, să nu fie aşa.În altă ordine de idei, săptămâna trecută Guvernul României a aprobat prevederea potrivit căreia medicii de familie vor avea obligaţia de a asigura continuitatea asistenţei medicale primare în centrele de permanenţă, în afara programului de lucru şi în zilele de sărbători legale. La propunerea Ministerului Sănătăţii, Guvernul României a aprobat Ordonanţa pentru modificarea si completarea Legii nr. 263/2004 privind asigurarea continuităţii asistenţei medicale primare prin centrele de permanenţă Potrivit comunicatului de presă postat pe site-ul Ministerului Sănătăţii, actul normativ prevede că medicii de familie aflaţi în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate şi care îşi desfăşoară activitatea în localităţile arondate teritorial la centrele de permanenţă, sunt obligaţi să asigure continuita-tea asistenţei medicale primare în aceste centre, începând cu prima zi a săptămânii şi până vineri, între orele 15.00 şi 08.00. Şi în zilele de sâmbătă şi duminică şi cu ocazia sărbătorilor legale, serviciul de permanenţă se va efectua în intervalul 08.00-08.00h, a doua zi. Zonele în care se înfiinţează centre de permanenţă sunt stabilite de direcţiile de sănătate publică, cu acordul prealabil al caselor de asigurări de sănătate şi al con-siliilor locale.Medicii de familie mureşeni nu agreează însă decizia Ministeru-lui Sănătăţii. Ei solicită ministrului să fie plătiţi corespunzător dacă sunt obligaţi să presteze şi în afara orelor de program dar şi să li se asigure toate condiţiile necesare. Se pare că ministrul s-a gândit deja la aceste aspecte deoarece în actul normativ este stipulat faptul că pentru serviciile acordate în cadrul cen-trelor de permanenţă, medicii de familie vor fi retribuiţi, supli-mentar, la nivelul unui salariu al medicului specialist în regim

de gardă.Ceea i-a intrigat şi mai tare pe medicii de familie a fost tonul impunător al ordinului în care se arată că în cazul în care medicii de familie nu respectă obligaţiile impuse de noile reglementări, casele de asigurări de sănătate cu care sunt în relaţie contractuală vor diminua lunar, cu 10%, valoarea minimă garantată a punctului per capita, respectiv venitul lunar al medicilor nou-veniţi într-o localitate stabilit in conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.Şi uite aşa, castelul de nisip, în cazul nostru sistemul de sănătate publică, se tot dărâmă şi se reface însă nimeni nu ştie să construiască o temelie puternică. Dar, vorba ardeleanul, stai dom’le, ce atâta grabă?!

Pacientul român

Cu mare plăcere am citit şi recitit răspunsul de la tine, draga mea prietenă, Letiţia! Mă bucur că sunteţi sănătoşi, toţi bine, aşa cum mai rar poţi auzi în vremurile astea grele pe care le trăim! Despre noi, ce să vă zic?Ştii cum e la ţară. Frig, zăpadă, drumuri troienite! Ce mai! Ferească sfântul să fie nevoie de o ambulanţă, o autospecială de la pompieri, că vedem noi pe dracu! În rest, e în ordine! Că vine ea şi primăvara în cele din urmă!Cea mai mare problemă pe moment e cu reu-matismul ăsta de ne chinuieşte pe la încheie-turi şi articulaţii. Auzi, Letiţie dragă, ce vreau să te întreb. Ce părere ai tu despre un tratament cu pietre, ceva cu termomasaj, ai auzit? Cică e de ceva timp la noi în ţară, o firmă din Coreea de Sud produce aparatele astea şi de vreo trei ani încoace au zeci de centre prin oraşele României. Nu-mi venea să cred, ce- am auzit pe maxi-taxi, săptămâna trecută când am venit de la voi, de la Sighişoara! Era un om, nu prea tânăr, bine îmbrăcat, ce nu mai contenea cu laudele despre aparatul minune cu jad şi infraroşu! N-am putut să-l întreb că nu vorbea cu mine, dar am reţinut tot ce zicea femeii cu care nu s-a mai văzut demult şi acum majoritatea drumului a vorbit numai el despre aparatul minune. Nu-i frumos să asculţi convorbirile altora, ştiu, ştiu, nu trebuie să mă atenţionezi, dar nici să fac pe surda, când am auzit fiecare vorbuliţă, mai puţin denumirea firmei, că taman atunci a trecut pe lângă noi maşina poliţiei, cu sirenele pornite şi am prins doar ultima parte, ceva cu ...gem, dar nu-i o problemă, dacă vrei afli la faţa locului, că am adresa! Cel mai neobişnuit mi s-a părut că şedinţele

sunt gratuite! Îţi vine să crezi? Apoi nu-i de mirare că se fac liste de aşteptare, trebuie să te înscrii din timp, că vine lumea ca la urs! Şedinţele ţin câte 30 de minute. Tratamentul se face cu aparatul portabil de termo-masaj care face şi presopunctură şi dă şi căldură. Omul nu putea să explice exact despre ce e

vorba, dar povestea despre aparatul minune creat special pentru a îndepărta efectele nega-tive ale stresului. Organismul ar avea nevoie de 3-4 astfel de şedinţe pe zi, dar ajunge şi una. Aparatul costă 1.100 de euro, îl cumpără cine poate, dar toată lumea poate merge gra-tuit la şedinţe! Cică aparatul are pietre de jad

care încălzite vindecă tot felul de boli, de du-reri de coloană la afecţiuni pulmonare, orice.După câte am înţeles de la om, şedinţele sunt gratuite că sunt oameni care cumpără aparatul, dar sunt şi paturi de cumpărat, as-tea costă mult mai mult, dar din banii ăştia se descurcă ei, de aceea nu cer bani de la bieţii oameni. Apoi eu, Letiţie dragă, ştii ce cred? Cred că ai ghicit deja! Bănuitoare cum mă ştii, desigur nu iau toată povestea de-a bani gata, că judec cele auzite! Să vindece paralizia? Hai să fim serioşi! Chiar totul nu pot crede! Că face bine căldura la orice durere, asta admit, dar de aici până la...nuuuu, nu pot să cred.Oare nu e şarlatanie, tu? Ce pierde firma care vinde nişte pietre colorate, încălzite, îşi face reclamă gratis prin metoda „mergeţi şi spuneţi şi altora”, un fel de apostolat! Până una alta am să merg să văd şi eu, prin cartierul Tudor am înţeles că se află un cabi-net. Clienţi au, că am auzit că sunt femei care au ajuns la 25 de şedinţe! E deschis de luni până vineri de la 9 la cinci seara, şi sâmbăta vreo şase ore...Dacă afli tu mai multe, anunţă-mă! Chiar că sunt curioasă, auzi, dacă stăm să ne gândim, cică ar fi nevoie de 3-4 ori 30 de minute ca să aibă efectul scontat tratamentul! Asta nu sună a invitaţie să-ţi cumperi unul ca să –l poţi avea acasă! Cine poate avea atâta timp la dispoziţie ca să dea fuga la centru? De trei-patru ori? Pe zi?!No, draga mea Letiţie, atât ar fi fost pe azi, ca să ai şi tu temă pentru acasă, poate treci prin reşedinţa de judeţ şi afli ce şi cum cu jadul!Îţi doresc toate cele bune, ţie şi întregii familii!Te pup, cu drag, Raveca

Din corespondenţa Ravecăi

Draga mea Letiţie, dragă!

16 Anul VIII, nr. 438 | 31 ian - 6 feb 2011

do you want to save it?

447.656.558 vizualizări pe youtube, ale video-clipului cu Justin Bieber- Baby. Copilu’ ăsta are cele mai multe vizionări la nivel mondial. Închipuiţi-vă toate fanele acestuia cât din creieraş le lipseşte. Vai de mine şi de mine. Nici nu vreau să intru în camera uneia de 14-15 ani, plină de postere, CD-uri, haine,

perdele, abţibilduri, reviste, jucării, toate sub formă sau imprimate cu numele şi fizicul lui Bieber ăsta. Aş vomita instantaneu, nimic din toate astea n-aş putea digera, nici forţată. În fond, are pişpiricu’ de frate-meu nişte puicuţe în clasă care ascultă toată ziua bună ziua melodiile artistului, îl idolatrizează mai rău decât o făceau indienii cu toţi zeii lor. Am mers odată la el în clasă şi le-am între-bat pe fete dacă le place de Hannah Mon-tana: “DAAAAAAAAAAA! Nu-i aşa că toate semănăm puţin cu ea? Şi că toate vom creşte mari şi vom fi ca ea? Uite! Eu am pa-puci, tricou, mănuşi şi geacă cu Hannah! Şi caiet de mate, tot cu ea! Îţi plac?” Începeam să ameţesc, vedeam mii de imprimeuri cu capetele ăstora doi. Din toate părţile eram bombardată cu fel de fel de dulcegării rostite la adresa lui Justin Bieber. Îmi venea să le iau pe toate şi să le întorc cu capu-n jos, să-şi fi revenit din fanatismul ăsta. Nu mi-am pus mâinile la cap, dar nici multe nu mai aveam. Am cugetat şi am ajuns la concluzia că sin-gurii imbecili din toată povestea asta sunt

comercianţii care nu mai ştiu ce şi cum să facă ca să-şi vândă marfa de nimic la un preţ mare, care nu se gândesc că toate minţile celor mici sunt practic distruse de trendul acesta, că doar profitul propriu e unicul care contează. Ce i-aş mai scutura puţin pe ăia! Păcat mare că am doar 50 de kg şi nu-i pot nici măcar ridica, dapăi să-i mai şi întorc cu capu-n jos… Părinţii care trec zilnic pe lângă chioşcurile de ziare, care, slavă Domnului, le găsiţi la fiecare colţ de stradă, vă implor, cumpăraţi-le cărţuliile alea care formează Dicţionarul Enciclope-dic Britanica, lăsaţi naibii revistele cu Justin Bieber şi Montana. În fiecare sâmbătă, de la ora 18, 18.10, pe TVR 1, aţi auzit de Teleen-ciclopedia? Da. De pe la 7 ani, faceţi-le nişte popcorn şi aşezaţi-i în faţa televizorului, pe TVR 1, sâmbăta, pe la şase după-amiaza!! Iar pentru dumneavoastră, domnule Bieber, doamnă Cirus, am o mare rugăminte: Vă rog eu, muriţi!

Denisa CHEBUŢIU

Hannah Montana şi Justin Bieber – viitorul omenirii nu sună bine!

Face-book către Terra: Sic, sic! Aţi rămas fără oameni. Trăiesc toţi aici, în câţiva biţi şi-o tastaură. Terminat.

Motto: „ Progresăm şi uităm să fim fericiţi. În-gropăm bucurii într-o mare de biţi. Nu te mai poţi ascunde, eşti mult prea conectat. Nu mai poţi să fii singur, eşti identificat. Nu mai poţi să refuzi, nu te lasă să crezi. Te învaţă să-ţi cauţi iubirea pe net. Viaţa este viteză, nu mai poţi să te-opreşti. Te strivesc cei din urmă. Ci-neva să oprească invazia de biţi. Cineva să ne facă din nou fericiţi. “ – Fericire, Vama Veche

Acum ceva vreme s-a împlinit un an de la moartea subită a hai-fai-vului. Mă scuzaţi, ăsta o mai duce cumva, cu chiu, cu vai. Mai are de devorat câteva suflete de ţărăncuţe, că alea au mai rămas să-i guste deliciile ieftine. Că deh! Lumea bună a Târgu-Mureşului s-a mutat pe feisbuc. Adică, mai pe româneşte, şi-a dezbrăcat toată viaţa socială acolo. Nu vorbesc la modu’ general, mă refer strict la ăia care mă vor înjura atunci când vor citi articoluţul ăsta şi anume: cei care ţin cu toţi dinţii să aflăm când merg la WC şi când se întorc, cei care îşi expun toate sentimentele de frustrare autocriticându-şi fiecare poză şi aşteptând ovaţiile prietenilor sau replicile alea gen : „vai, nu mai spune că te-ai îngrăşat. uite cât de bine areţi. pe bune. eşti foarte frumoasă. eu sunt grasă...” , cei care-şi povestesc de-a fir-a păr tot revelionul pe wall, cei care n-au idei de viaţă, dar au mereu la îndemână citate din nu-ştiu-ce poeţi indieni, numai ca să te facă să te simţi prost ş.a.m.d. Nu ai 3400 de prieteni, nu meriţi să fii printre ai mei. Nu te afişezi prin poze cu cel puţin o persoană super-extra-mega-hiper cunoscută din lumea vedetelor mureşene? Eşti inexistent, dragule. Aici e mult mai simplu să-ţi construieşti viaţa. Nimeni nu pune accent pe valoarea interioară, pe calităţile tale, nimeni nu cultivă nimic. Toţi fură identităţi sau copiază pseudovedete de talie mondială. Denisa ChebuţiuPS: Nu merită să scriu şi un al treilea paragraf. Oricum, textul e de aşa natură încât să poată fi descifrat şi de unul care habar nu are că un text normal trebuie să conţină un început, o povestire şi un sfârşit. DA! Aici nu e niciun sfârşit! E doar începutul unei vieţi virtuale mizerabile. Roboţei mititei, treziţi-vă! Până nu vă faceţi mari de la atâta somn!

A consemnat Denisa CHEBUŢIU