Transcript
  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    1/55

    PORTOFOLIU - SEMINAR

    BY ALIN HURCHI

    OCTOMBRIE-2010, IAI

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    2/55

    Educaia este cel mai frumos dar pe care l poate

    dobndi omul.

    Platon

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    3/55

    CUPRINS PORTOFOLIU

    EDUCATIE, MEDIU, EREDITATE / 1ANDRAGOGIE VERSUS PEDAGOGIE / 7

    INTEGRAREA COPIILOR CU DEZABILITAI

    N COALA PUBLIC / 16

    EDUCAIA AXIOLOGIC / 19

    DIFERENTA DINTRE EDUCAIA SANITAR I EDUCAIA PENTRU

    SNTATE / 27CREATIVITATEA N ACTUL PEDAGOGIC / 42

    STRATEGII DE MANIPULARE A INTERESELOR ELEVILOR / 50

    BIBLIOGRAFIE / 53

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    4/55

    EDUCATIE, MEDIU, EREDITATE

    Prin dezvoltare, in general, se intelege un proces complex de trecere de la inferior lasuperior, de la simplu la complex, de la vechi la nou, printr-o succesiune de etape, destadii, fiecare etapa reprezentand o unitate functionala mai mult sau mai putin inchegata,cu un specific calitativ propriu. Trecerea de la o etapa la alta implica atat acumulari

    cantitative cat si salturi calitative, acestea aflandu-se intr-o conditionare reciproca.Dezvoltarea personalitatii se manifesta prin incorporarea si constituirea de noi conduitesi atitudini care permit adaptarea activa la cerintele mediului natural si socio-cultural.Dezvoltarea permite si faciliteaza constituirea unor relatii din ce in ce mai diferentiate simai subtile ale fintei umane cu mediul in care traieste si se formeaza.

    Dezvoltarea are caracter ascendent, asemanator unei spirale, cu stagnari sireveniri aparente, cu reinnoiri continue. Ca proces ascendent, dezvoltarea este rezultatulactiunii contradictiilor ce se constituie mereu intre capacitatile pe care le are la unmoment dat individul si cerintele din ce in ce mai complexe pe care le releva factoriimateriali si socio-culturali cu care acesta este confruntat in devenirea sa.

    Dezvoltarea psihica este rezultatul interactiunii factorilor externi si interni.Cei

    externi sunt constituiti din totalitatea actiunilor si influentelor ce se exercita din exteriorasupra formarii si dezvoltarii personalitatii umane. Acestia sunt mediul si educatia.Factorii interni sunt constituiti din totalitatea conditiilor care mijlocesc si favorizeazadezvoltarea psihica, conditii care pot fi de natura biologica, ereditara si psihosociala.Toate aceste influente exercitate asupra personalitatii umane pot fi grupate prinraportare la trei notiuni de baza: ereditatea, mediul, educatia.

    Conceptul ereditate provine de la cuvantul latin heres - mostenitor.Ereditatea poate fi definita ca insusirea fundamentala a materiei vii de a transmite de lao generatie la alta, sub forma codului genetic, mesajele de specificitate ale speciei,grupului si individului ( A.Cosmovici, L. Iacob, 1999). De remarcat in acest context este

    ca identitatea genetica este practic imposibila intre antecesori si descendenti. Rezultaastfel ca din punct de vedere genetic fiecare individ este diferit, unic si irepetabil in raportcu toti ceilalti din trecut, prezent sau viitor, probabilitatea unei identitati absolute fiind de1 la 70 de trilioane.

    Unicitatea biologica este astfel una din trasaturile definitorii ale fiintei umane. Eaisi pune amprenta asupra intregii deveniri umane, nu intr-un mod independent ci incorelatie cu factorii externi, de mediu si educatie.

    Ca factor intern al dezvoltarii, ereditatea include un complex de elemente de ordinbiologic si psihofunctional. Purtatorii materiali ai informatiei ereditare sunt genele dincromozomii nucleelor celulare. Structura biochimica a acestora este cea care explicainfinita diversitate umana. Totalitatea genelor constituie programul genetic saupotentialul ereditar. Fiecare specie si individ din cadrul speciei poseda propriul sauprogram genetic. Din punct de vedere psihologic, cantitatea de informatie stocata intr-ocelula constituie mesajul genetic care, in forma sa latenta, prealabila actiunii factorilor demediu, este cunoscuta sub denumirea de genotip. Din interactiunea genotipului cumediul inconjurator apare fenotipul, ca o sinteza a ceea ce este ereditar si influentelemediului.

    Majoritatea autorilor sunt de parere ca zestrea ereditara se manifesta la om pedoua planuri: unul in determinarea unor trasaturi generale ale speciei, cum ar fi structuraanatomofiziologica a organismului, pozitia bipeda, etc., iar celalalt in determinarea unorparticularitati individuale cum ar fi caracteristicile anatomofiziologice ( culoarea pielii, a

    ochilor, a pielii, etc. ), amprentele digitale, grupa sanguina, etc.Zestrea ereditara constituie o premisa necesara pentru dezvoltarea psihica. Ea nuproduce direct aptitudinile si atitudinile, capacitatile si interesele, caracterul si conceptiadespre lume a individului. Fructificarea potentialitatilor ereditare este mijlocita de mediu

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    5/55

    si de modalitatile de organizare a activitatii celui care se dezvolta. Astfel, in fazele deinceput ale dezvoltarii, actiunea factorilor ereditari este mai pregnanta si efectele ei maiusor vizibile. La varste mai tarzii, influenta lor devine mai putin evidenta, ea contopindu-se cu experienta deja achizitionata.

    In relatie cu fenomenele psihice, factorii ereditari sunt considerati premisenecesare, dar nu si suficiente pentru dezvoltarea acestora si pentru formarea insusirilorlor.

    Predispozitiile native au un caracter polivalent, ceea ce inseamna ca pe acelasifond ereditar se pot realiza, sub influenta factorilor de mediu si educatie, profiluri siinsusiri psihice diferite. Ele nu predetermina in mod fatal anumite calitati si insusiri alepersonalitatii umane, insa, ofera baza necesara pentru invatare, pentru insusireaexperientei sociale si influenteaza dinamica elaborarii unor noi mecanisme alecomportarii.

    Intr-adevar, exista o legatura inseparabila intre influentele genetice si mediulinconjurator, si este complet lipsit de sens sa vorbim despre ele ca si cum ar fiindependente. Hebb ( 1994 ) a dat un asemenea exemplu referitor la un ou indezvoltare. Fara componenta genetica oul nu exista, dar lipsa mediului de mentinere avietii si lasarea oului in frig au ca rezultat moartea acestuia. Deci, ce asigura dezvoltareaoului, ereditatea sau mediul? Bineinteles, si ereditatea, si mediul contribuie la acestproces si acest lucru trebuie retinut in studierea influentelor genetice.

    In ceea ce priveste alte aspecte interesante ale ereditatii, acestea au fost puse inevidenta cu ajutorul unor cercetari pe gemeni ( monozigoti, dizigoti si chiar tripleti ). S-aevidentiat printre altele, ca la monozigoti exista o foarte mare asemanare tipologica,explicabila prin provenienta dintr-un singur ou fecundat.

    Ideea ca genele din cromozomii celulelor sunt singurele transmitatoare deinformatie ereditara, sau asa-numita teorie cromozomica a ereditatii a lui T. H.Morgan, a fost reanalizata in ultimele decenii de catre ingineria genetica. Mecanismelegenetice au fost studiate nu doar la nivel cromozomial ci si la nivel biochimic. Rolul

    acidului dezoxiribonucleic ( AND ) a atras atentia asupra unor aspecte complexe intremetabolism si ereditate, AND fiind un important purtator de informatie ereditara.Ca o concluzie in ceea ce priveste ereditatea ca factor al dezvoltarii psihice

    umane, principalele rezultate ale cercetarilor genetice, cu relevanta pentru sferafenomenului educational, ar putea fi sintetizate astfel :

    Pe cale genetica sunt transmise un complex de predispozitii saupotentialitati, si nu trasaturile antecesorilor.

    Diversitatea psihica a subiectilor umani nu este rezultatul exclusiv alfactorilor ereditari, ci si al factorilor de mediu.

    Determinatiile ereditare se pot exprima la diferite momente de varsta saupot ramane in stare latenta pe tot parcursul vietii individului, in absenta

    unor factori activizatori. Unele aspecte ale vietii psihice sunt puternic determinate ereditar

    ( temperament, aptitudini, emotivitate ), iar altele mai putin ( caracter,vointa, atitudini ).

    Ereditatea umana, spre deosebire de cea animala, confera cea mai micaincarcatura de comportamente instinctive. Spre exemplu, copilul mic isipierde specificitatea daca in copilarie este asistat de membrii altei specii, el animalizandu-se in ciuda ereditatii sale de tip uman. Astfel, speciaumana are cea mai lunga copilarie deoarece animalului ii este dat prininstincte tot ceea ce trebuie sa stie pentru a supravietui, pe cand omul

    trebuie sa invete majoritatea lucrurilor necesare asigurarii supravietuirii. Factorul genetic este o premisa naturala a dezvoltarii, cu actiuneprobabilistica, oferind fie o ereditate normala ce trebuie valorificata, fie oereditate tarata, ce poate fi compensata in diferite grade.

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    6/55

    Mediul, ca factor al dezvoltarii psihice, este si mai profund implicat indevenirea psihica umana, oferind materialul de constructie.

    In sens larg, mediul cuprinde ansamblul elementelor naturale, sociale,culturale ce ne inconjoara si cu care omul este in interactiune permanenta, pe totparcursul vietii sale. Factorii de mediu actioneaza in anumite contexte sau cadre

    sociale grupurile familiale, de joc, de invatatura care constituie si ele tot atateamedii. Influenta factorilor de mediu se exercita nu numai asupra constituiriipsihicului in ontogeneza, dar si asupra proceselor fizice osificarea, dentitia,greutatea prin conditiile alimentare, igienice si de protectie pe care le ofera.

    Se distinge existenta a doua planuri majore in care factorii de mediuactioneaza asupra individului: planul factorilor natural-geografici ( sau mediulfizic ) si planul factorilor de ordin social ( sau mediul social ). In randul factorilornatural-geografici includem relieful, clima, temperatura, de fapt totalitateaconditiilor bioclimatice in care traieste omul, iar in factorii de ordin social includem,alaturi de educatie, familia, grupul de prieteni, contextul cultural al existenteiindividului si sistemul relatiilor sociale in general.

    Actiunea mediului fizic este mereu corelata cu cea a mediului social caredirectioneaza valorificarea posibilitatilor oferite de mediul fizic si modifica actiuneaacestuia in concordanta cu nevoile organismului.

    Din punctul de vedere al tipului de influente exercitate din partea factorilor demediu distingem influente ale mediului proximal ( persoane si situatii cotidiene ) siinfluente ale mediului distal ( mass-media, Internetul ). Factorii de mediu nutrebuie redusi insa la nivelul realitatii lor fizice, fiind necesara luarea in calcul asemnificatiei acordate de catre subiectul uman acestora, stiut fiind faptul ca omulnu reactioneaza la evenimente, ci la modul in care acesta semnifica siinterpreteaza evenimentele. Accentul se pune astfel nu pe simpla prezenta sau

    absenta a factorilor de mediu, ci pe masura si modul de interactiune al individuluicu acestia, in sensul ca un factor de mediu prezent dar indiferent subiectului cucare vine in contact, este inert din perspectiva dezvoltarii acestuia. Altfel spus,conditia dezvoltarii este ca factorii de mediu sa actioneze asupra individului, iaracesta sa reactioneze prin intermediul unei activitati proprii specifice. Actiuneafactorilor de mediu, la fel ca si cea a ereditatii, este una de factura aleatorie,probabilistica, putand fi in egala masura o sansa a dezvoltarii sau un blocaj alacesteia.

    Pentru a evidentia ponderea relativa a celor doi factori, ereditatea si mediul indezvoltarea psihica, s-au intreprins o serie intreaga de cercetari care au pornit dela situatia unui mediu constant si a unor conditii ereditare variabile ( gemeni

    dizigoti in conditii asemanatoare de mediu ), a doua, inversa primei, un mediuvariabil si o ereditate relativ identica ( gemeni monozigoti crescuti in mediidiferite ) si, in fine, constatarile rezultate din observarea asa-zisilor copii salbatici care de la nastere au crescut in afara societatii umane. Dintre multiplelecercetari intreprinse asupra gemenilor le mentionam pe cele ale psihologuluifrancez R. Zazzo. Concluzia la care a ajuns este aceea ca deosebirile dintre ei seatenueaza o data cu trecerea de la functii simple, procese psihice elementare, lafunctii complexe, procese psihice superioare. Cu cat o functie psihica este maicomplexa, cu atat mai putin depinde de ereditate. ( 1960 )

    Incercarea de a exprima sub forma de proportie ponderea celor doi factori nupoate fi considerata concludenta din cauza variabilitatii existente, atat in interiorul

    celor doi factori, cat si in relatiile dintre ei.Concomitent cu recunoasterea influentei mediului asupra omului trebuie sa

    admitem si reciproca sa, aceea ca omul influenteaza si transforma mediul. Omul

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    7/55

    nu este, deci, un produs pasiv al mediului, el este un subiect activ care,transformand mediul se transforma pe sine insusi.

    Mediul devine sursa a dezvoltarii psihice prin faptul ca ofera individuluicircumstante si conditii concrete de viata, obiecte , informatii si modele deconduita, susceptibile a fi percepute si invatate; de asemenea el ofera prilejuri decomunicare si schimburi afective intre individ si cei care il inconjoara. Mediulpoate actiona ca o bariera sau ca un factor care favorizeaza, faciliteaza,

    avantajeaza dezvoltarea psihica. Dar nici mediul nu influenteaza directdezvoltarea psihica. Relationarea constructiei biologice ereditare a organismuluiinfantil nou-nascut cu datele de constructie furnizate de mediu se face printr-unoperator special, educatia.

    Etimologic, termenul educatie ( de la educo, -educare ) inseamna acreste, a instrui, a forma, a scoate din, a duce, etc. Deci, am putea spune caeducatia presupune a scoate individul din starea de natura si a-l introduce instarea de cultura . Despre rolul sau puterea educatiei si ponderea ei indezvoltarea psihica a omului s-au formulat, de-a lungul timpului, diverse conceptiisi teorii.

    Formarea omului ca om, iar in acest proces, rolul, posibilitatile si limiteleeducatiei, este o problema care s-a discutat si se discuta intens. Atitudinileposibile in problema eficientei educatiei sunt trei: pozitiva, limitat pozitiva sinegativa.

    Convingeri despre puterea, despre eficacitatea educatiei se intalnesc din celemai vechi timpuri, atat in folclorul pedagogic, cat si in operele unor filosofi ca:Democrit, Aristotel, Quintilian. Educatia spune Democrit transforma pe om si,facand aceasta, ea creeaza o a doua natura.

    Ganditorii Renasterii au promovat intelegerea omului ca facand parte dinnatura si au militat pentru o conceptie pedagogica in care increderea in puterea

    educatiei este afirmata cu tarie. Ii amintim in acest sens pe Comenius, Locke,Rousseau, Pestalozzi, s.a. Comenius ne invata ca omul are in el chiar de lanastere, ca un graunte, anumite cunostinte embrionare. Din moment ce el posedaorgane de simt, nu exista nimic ce n-ar putea cunoaste. Natura da samanta ,dar nu si cunostinte si virtuti gata formate. Aceasta samanta are nevoie dedezvoltare si aceasta dezvoltare este posibila doar cu ajutorul educatiei: Nimeninu poate deveni om daca nu capata invatatura. spunea Comenius. La replicaposibila ca exista capete stupide care nu sunt in stare sa invete nimic, acelasiComenius raspunde: E indoielnic sa existe o oglinda atat de murdarita, incat sanu reflecte totusi imagini intr-un fel oarecare; e indoielnic sa existe o tabla atat dezgrunturoasa incat sa nu putem scrie totusi ceva pe ea. Daca se intampla insa ca

    oglinda sa fie plina de praf sau de pete, inainte de a ne folosi de ea trebuie s-ostergem, iar o tabla prea zgrunturoasa trebuie s-o dam la rindea.In ceea ce-l priveste pe Locke, acesta s-a pronuntat, in secolul al VIII-lea,

    categoric in favoarea educabilitatii, chiar exagerat de favorabil s-ar putea spune.El a avansat ideea potrivit careia sufletul copilului ar reprezenta o tabula rasa o tabla curata, o hartie alba sau ceara, pe care o poti forma cum iti place.

    Filosoful materialist Helvetius, in opera sa Despre om afirma ca toti oameniise nasc cu aceleasi capacitati. Inegalitatea dintre ei ar fi diferenta de educatie,deoarece educatia poate totul .

    Belinschi atribuie si el valoare imensa educatiei, dar nu crede in atotputerniciaacesteia. Conceptia sa este ca educatia poate face mult, fara ca acest mult sa

    fie nelimitat.In ceea ce-l priveste pe J. J. Rousseau, acesta socoteste omul bun de la

    natura, dar corupt de societate.

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    8/55

    Conceptii potrivit carora educatia nu poate contribui la schimbarea omului auaparut inca din oranduirea sclavagista, cand erau aparate astfel intereseleclaselor dominante.

    Ideologii burgheziei raspandeau ideea ca burghezia este o clasa superiordotata fata de proletariat. S-a incercat astfel avansarea ideii ca persoanele cu osituatie economica infloritoare, cu o pozitie sociala inalta, fac parte dintre oameniicei mai priceputi si mai capabili, iar copiii acestor familii burgheze dobandesc prin

    ereditate de la parinti aceste calitati spirituale, fiind doar ei capabili sa conducasocietatea in viitor. Chiar daca s-ar da posibilitate copiilor de muncitori si tarani safrecventeze scoli superioare, se considera ca acestia nu ar reusi sa faca fata,deoarece nu i-ar ajuta echipamentul lor nativ.

    Filosofia lui Kant este cea care a deschis drum scepticismului pedagogic sipornind de la Kant, Schopenhauer sustine si el caracterul fatal al educatiei.Schopenhauer sustinea ca educatia este neputincioasa in fata calitatilormostenite ale omului, care apasa asupra lui ca un destin implacabil in decursulintregii vieti.

    In acelasi timp cu teoriile care proclamau ereditatea ca factor hotarator informarea omului, au aparut in literatura si doctrine care sustineau ca mediuldetermina totul si nu se poate obtine nimic prin educatie. Asadar, mediul ardetermina in mod fatal devenirea umana. Aceste teorii pesimiste, care neagaputerea educatiei, au dus si la negarea educatiei in sine. Astfel, spre sfarsitulanilor 1800, in loc de pedagogie apare pedologia, nu ca o stiinta despre educatie,ci ca o pseudo-stiinta care avea la baza teoria ca pricina insucceselor scolaresunt ereditatea si mediul.

    In psihologia traditionala exista doua scoli principale de gandire in ceea cepriveste devenirea umana. Una este behaviorismul, avandu-l ca reprezentantprincipal pe J. B. Watson, care in lucrarea sa Psihologia vazuta de behavioristi ( 1913 ) sustine ideea ca dezvoltarea omului este in cea mai mare masura un

    rezultat al influentei mediului. Cea de-a doua este nativismul, ai carui sustinatoriconsiderau ca dezvoltarea se datoreaza, in principal, actiunii genelor sicromozomilor. In acest sens il amintim pe Gessel, care in 1943 a avansat ideeaca, de fapt, dezvoltarea copiilor se produce aproape in totalitate ca rezultat alinfluentelor genetice, mediul inconjurator avand un efect redus. In conceptia sa,rolul mamei este de a oferi un mediu in care dezvoltarea naturala a copilului sa fiecat mai putin perturbata.

    In Tarile Romane problema educatiei a fost vazuta in stransa legatura cuconceptia generala despre viata din diferitele epoci istorice. In acest sens, Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie , desi sunt impregnatede spiritul religios al Bizantului, vadesc o atitudine pozitiva fata de educatie.

    Conceptia lui C.Dumitrescu-Iasi cu privire la educatie, s-ar putea rezumaastfel: Natura ne pune inainte o serie nesfarsita de varietati individualeImprejurarile exterioare pot favoriza sau impiedica dezvoltarea lor. Ridicand oproblema cu totul moderna a celor trei factori ereditate, mediu, educatie acesta continua: E o legatura organica intre transformarile sociale si sistemelede educatie,, orice schimbare in alcatuirea sociala trebuie sa aduca cu sinemodificarea intregului sistem de educatie.

    Astazi, putini psihologi ar fi dispusi sa afirme fara echivoc ca dezvoltarea s-ardatora exclusiv unuia sau altuia dintre factorii enumerati mai sus este evident caatat ereditatea, cat si mediul si educatia contribuie la devenirea umana. Insa, intrecut, oamenii nu erau atat de ponderati in afirmatii.

    Ereditatea si mediul, intr-o interactiune si unitate perfecta, promoveazanecontenit dezvoltarea omului, dar nu la modul spontan, ci intr-o srtuctura cufunctie noua, constienta, un factor nou in formarea omului educatia.

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    9/55

    Din aceasta perspectiva putem afirma ca educatia controleaza si organizeazainfluentele mediului asupra individului, adaptandu-le la particularitatile de varsta siindividuale ale acestuia. Astfel spus, educatia face legatura si mediaza intrepotentialitatea de dezvoltare, propusa de ereditate si oferta de posibilitati alemediului. Educatia armonizeaza interactiunea ereditate-mediu si creeaza unclimat favorabil actualizarii potentialitatilor genetice, fapt pentru care putem spuneca educatia este o activitate umana specializata in dezvoltare.

    Fara a nega importanta factorilor ereditari si de mediu, suntem totusiindreptatiti sa afirmam ca educatia, care include un sistem complex de actiuni siinfluente de natura formativa si informativa, are un rol major in dezvoltarea psihicasi in formarea personalitatii umane. Mediul, asemenea educatiei, influenteazaindividul intre limitele stricte pe care le traseaza ereditatea. Cu toate acestea,parafrazandu-l pe H. Pieron, am putea spune despre copil, ca in absenta actiuniifactorului educatie , acesta ar ramane un simplu candidat la umanitate.

    Izvorul dezvoltarii psihice il constituie, dupa cum se stie, contradictiile internecare apar ca urmare a solicitarilor externe. Crearea mijloacelor necesare pentrudepasirea si rezolvarea acestor contradictii revine, in primul rand, educatiei. Pe deo parte, educatia ofera continuturile ce urmeaza sa fie asimilate, pe de alta parteea se preocupa de modul in care sa fie asimilate, de formarea capacitatilor omuluide a nu se lasa derutat de obstacole sau de influente nefavorabile si de a fireceptiv la influentele pozitive ale mediului. Rolul conducator al educatiei rezultasi din interventia acesteia in ameliorarea conditiilor de mediu, in crearea unuiclimat educational favorabil, cu valente educative puternice asupra formariipersonalitatii umane.

    Sintetizand, putem afirma cu certitudine ca dezvoltarea psihica este rezultatulinteractiunii complexe ereditate-mediu-educatie. Educatia este o formaorganizata, sistematica si continua de formare a personalitatii umane, educatiaoptimizand, in masura posibilitatilor, relatia ereditate-mediu.

    Educatiei ii revine rolul conducator in formarea si dezvoltarea personalitatii,deoarece organizeaza intr-o maniera optima influentele factorilor de mediu si, inacelasi timp, depisteaza predispozitiile ereditare, le diferentiaza si le grabesteintrarea in functiune suplimentandu-le forta. Educatia creeaza premisele internefavorabile actiunii prielnice anumitor factori externi, formarea personalitatii fiindatat efect al actiunii educative, cat si premisa pentru derularea acesteia.

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    10/55

    ANDRAGOGIE VERSUS PEDAGOGIE.

    Andragogia, arta i tiina de a-i ajuta pe aduli s nvee, este un cadru conceptualutil n organizarea modalitii n care este perceput instruirea adulilor. Cercettorul M.Knowles (1984) a pus bazele dezvoltrii celui mai elocvent model de instruire a adulilor

    modelul andragogic fundamentat pe ceea ce pare a fi, la o prim analiz, nopoziie cu pedagogia. Andragogia se bazeaz pe asumiile umanistice despre adult caeducabil, caracterizat prin autoconceptualizare independent, motivaie intrinsec, oexperien anterioar profund i vast (adulii au o experien de via deja acumulat),un puternic montaj psihologic pentru a nva i orientarea spre un scop bine definit care,de regul, este determinat n funcie de rolurile sale sociale i responsabiliti. Teoriaandragogic a lui Knowles ncearc s diferenieze modalitatea prin care nva aduliide cea a preadulilor. Pedagogia este definit ca arta i tiina de a educa copiii i, spredeosebire de andragogie, ea este fundamentat pe convingerea c profesorii ar trebuis orienteze instruirea spre expectaiile societii, urmnd ntocmai curriculumulstandardizat, iar experiena anterioar a copiilor are o importan infim.

    Principiile modelului andragogic de instruire vin s confirme faptul c instruireaadulilor trebuie s difere de cea a preadulilor. Contrastnd metodele andragogice(centrate pe educabil) cu cele peda gogice (centrate pe profesor), Knowles susine cadulii difer de preaduli prin modaliti diferite de abordare a nvrii. Pentru a facemai comprehensibil aceast afirmaie propunem urmtoarea prezentare comparativ:

    Contrastele snt prea evidente pentru a fi neglijate. Mai mult dect att, n bazanumeroaselor cercetri, putem enumera i anumite specificiti ale adulilor implicai nprocesul de instruire:

    Adulii snt autonomi i autodirectivi. Ei trebuie s fie liberi s se direcioneze nmod independent, iar profesorul doar s faciliteze instruirea;

    Adulii au o vast experien de via acumulat de-a lungul anilor care trebuie ex-ploatat. Referinele de rigoare, conexiunile cu experiena de via vor contribui laeficientizarea procesului de instruire;

    Adulii, implicndu-se n procesul de instruire, au o motivaie intrinsec i sntorientai spre un scop bine definit;

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    11/55

    Adulii snt selectivi i ateni la relevana cunotinelor; Adulii snt foarte responsabili, au un grad mai nalt de contiinciozitate; Adulii au un respect profund pentru profesori, dar, la rndul lor, simt necesitatea de

    a fi respectai de acetia; Adulii tind spre o orientare educaional centrat pe via, sarcini sau probleme dat

    fiind faptul c montajul pentru instruire al acestora este condiionat de necesitateade a ti sau de a face ceva. (vezi Schema nr.1, p.56)

    O dat ce nvarea adulilor difer semnificativ de cea a preadulilor, nici practicile depredare nu pot fi similare. Modelul pedagogic tradiional este, deci, nepotrivit pentruaduli, instruirea acestora necesitnd alte tipuri de tehnologii educaionale. n acest scops-au realizat numeroase studii, dou dintre care vor fi analizate n continuare. Subieciiacestor studii erau profesori care lucrau att cu copiii, ct i cu adulii. Ei au fost solicitais rspund la urmtoarele ntrebri: n opinia Dvs., profesorii i instruiesc pe aduli nmod diferit dect pe copii? i dac rspunsul e afirmativ, care snt aceste diferene?Informaiile au fost obinute prin metodele autochestionrii (profesorii fceau un auto-raport) i a observaiei (efectuat de cercettori). Ambele studii au investigat percepiileprofesorilor despre diferenele nvrii la aceste dou categorii de vrst (aduli i copii).n urma analizei datelor obinute s-a stabilit c:

    adulii au un grad mai nalt de curiozitate epistemologic; snt mai motivai s nvee, s cunoasc lucruri noi, i asum responsabilitatea

    pentru calitatea nsuirii cunotinelor; adulii studiaz cu mai mult strduin i snt mai persevereni; tiu exact ce doresc s nvee, s cunoasc sau s fac; adulii snt mai receptivi la aplicaiile practice ale cunotinelor teoretice.

    Mai mult dect att, respondenii au raportat diferene semnificative n ceea ce privetestilulurile de predare la aduli i la preaduli. Astfel, n clasele de aduli, n comparaie cucele de preaduli, se pierde mult mai puin timp pentru stabilirea disciplinei, fapt de o

    importan incontestabil; structura activitilor de instruire este mai flexibil i profesoriivariaz mai frecvent tehnicile de predare, iar coninutul i structura materiei de studiu seajusteaz n funcie de feedback-ul educabililor; de asemenea, adulilor li se dau maipuine directive i li se ofer un suport emoional relativ mai mic. n baza observrilor dinslile de curs s-au fcut i constatri adiionale:

    profesorii care au o pregtire mai formal tind s utilizeze n instruirea adulilormetode ale abordrii clasice centrate pe educabil;

    profesorii care snt mai flexibili i mai nelegtori att cu copiii, ct i cu adulii, facparte din urmtoarele grupuri: profesori cu o mai mic experien de lucru,profesori de gen feminin, profesori de psihologie.

    CONSIDERAII PRACTICEEste oare instruirea adulilor distinct de cea a copiilor? Bazndu-ne pe studiile de

    specialitate, rspunsul ar fi i da i nu. Dei profesorii i percep pe aduli ca fiinddiferii, aceste percepii se traduc automat n modaliti diferite de a abordapredarea la aduli i la copii. Modalitatea optim este de a reformula ntrebarea de maisus, astfel, ar fi mai adecvat s ne ntrebm: Instruirea adulilorar trebuis fie diferitde cea a copiilor i adolescenilor?.

    Problema real nu rezid n universalitatea metodelor centrate pe educabil, aplicatede profesorii care instruiesc adulii, ci, mai curnd, n a ti care snt scopurile i n cecondiii acestea snt mai pertinente, mai eficiente i utilizate de facto de ctre profesor.

    Cteva sugestii practice pentru profesorii care instruiesc adulii1. Determinai scopul implicrii adultului n procesul instructiv sau ntr-un training deperfecionare.

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    12/55

    2. Utilizai metode centrate pe educabil (discuii n grup, sarcini pentru grupuri mici,aranjai mobila ntr-o modalitate nontradiional, adresai-v pe nume etc.).

    3. inei cont de diferenele fiziologice dintre copil i adult (adulii au un grad nalt deconcentrare, realizeaz cu uurin sarcini mai dificile, pot lucra i individual etc.).

    4. Valorificai tezaurul intelectual i practic al educabililor.5. Orice fiin uman poate nva la orice vrst, dar nu i n orice condiii. Sarcina

    dvs. este de a stabili un climat favorabil nvrii, avnd rolul de facilitator.

    6. Creai oportuniti egale pentru toi educabilii, astfel nct fiecare s dispun demultiple resurse de nvare.

    7. Echilibrai componentele intelectuale i emoionale ale instruirii.8. mprtii-v sentimentele i opiniile cu educabilii, dar nu-i dominai.9. Creai condiii de confruntare direct cu problemele practice, sociale sau de

    cercetare pentru a v asigura c instruirea este eficient pentru educabilii dvs.10. Favorizai deschiderea adulilor spre schimbare, cretere personal i

    profesional.Design-ul instruirii adulilortrebuie s in cont de urmtoarele: adulii au nevoie s tie de ce trebuie s nvee un anumit lucru; adulii nva mai bine experimentnd; adulii abordeaz nvarea ca un proces de rezolvare a problemelor; adulii nva cel mai productiv atunci cnd subiectul constituie pentru ei o valoare

    cu aplicabilitate imediat; instruciunile pentru aduli trebuie s se focuseze mai mult pe proces i mai puin

    pe coninutul ce urmeaz s fie nsuit de ei; adulii trebuie implicai n planificarea i evaluarea activitilor lor; adulii snt mai interesai de subiectele care se refer la profesia sau la viaa lor

    personal.

    Nota bene! Exist mai multe teorii care au studiat problematica instruirii adulilor:

    nvarea din experien, Teoria behaviorist, Teoria umanist, Psihologia dezvoltrii,Teoria criticii sociale, Pedagogia feminist, Reflectarea critic, Andragogia iConstructivismul. Dintre teoriile menionate, cea mai elocvent, cea mai relevant iactual este considerat Teoria andragogic, de aceea am fcut o succint incursiunen principiile i tezele ei fundamentale. Este cert faptul c fiece situaie educaionalconstituie un univers aparte, iar andragogia nu este o teorie exclusivist. Principiilemodelului andragogic de instruire a adulilor trebuie aplicate situaional, contextual i cumaxim pertinen.

    STILURILE DE INSTRUIRE A ADULILOR

    Stilul de instruire este definit ca un set de caracteristici individuale ale modalitilorde rspuns la situaiile de nvare i de prelucrare a informaiilor. De-a lungul anilor,oamenii dezvolt un stil aparte de nvare care le scoate n eviden anumite abiliti deinstruire, specifice fiecruia n grade diferite. Cunoaterea stilului de instruire aeducabilului l ajut att pe el, ct i pe profesori, deoarece astfel se pot utiliza strategiilecele mai adecvate de nvare, cu efort minim i rezultate maxime.

    Muli cercettori au ncercat s catalogheze stilurile de instruire a adulilor i astapentru c exist multe taxonomii ale acestora; aici ns ne vom referi doar la cele maiimportante.

    Cea mai mare contribuie n teoria stilurilor de instruire a adulilor a avut-o David Kolb.Teoria lui Kolb i inventarul stilurilor de instruire, elaborat de el (Learning Style Inventory)

    i au fundamentele tiinifice n lucrrile lui Kurt Lewin, John Dewey, Jean Piaget i CarlJung.Modelul dezvoltat de Kolb se bazeaz pe teoria nvrii expereniale, care descrie

    procesul de nvare ca un ciclu. Modelul se focuseaz pe felul n care oamenii percep i

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    13/55

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    14/55

    procesele de gndire i pe emoii. Extrema de sus a dimensiunii este emoia (emoiilespontane), cea de jos gndirea (emoiile gestionate).

    Pentru a stabili cele patru stiluri de instruire, Kolb face referin la patru procesefundamentale de nvare: observarea, gndirea, emoiaiaciunea.

    Aceste patru dimensiuni relev cele patru etape de procesare a informaiei. Or, i elei au caracteristicile sale definitorii:

    Emoiile i Simurile (Experiena concret) subiecii doar percep informaia.Apropierea maxim de aceast extrem relev faptul c persoanele fac raionamente, nspe, n baza emoiilor i snt empatice. Ei consider c abordrile teoretice snt inutilei prefer s trateze fiecare situaie drept un caz unic. Aceste persoane nva cel maieficient atunci cnd li se aduc exemple concrete i cnd se pot implica n activiti. Ei tinds relaioneze cu colegii, dar evit autoritile. Instructorul/profesorul are doar rolul desalvamont n instruirea unor astfel de educabili autodirectivi i autonomi.

    Observarea (Observarea reflexiv) indivizii reflect felul n care informaia va afectaanumite aspecte ale vieii. O apropiere mare de aceast dimensiune indic o tentativimparial i reflexiv de abordare a instruirii. n elaborarea raionamentelor, acetisubieci se bazeaz pe observaii minuioase. Ei prefer astfel de situaii de nvare calectura i scrierea. Fiind introveri, lectura le este foarte util. Educabilii din aceastcategorie ateapt de la profesor interpretri experte, dorind ca acesta s le fie i ghid,i maestru n repartizarea sarcinilor, iar performanele lor s fie evaluate prin intermediulcriteriilor din exterior.

    Gndirea (Generalizarea abstract sau conceptualizarea) - subiecii compar felul ncare informaia corespunde experienei anterioare. O apropiere maxim deconceptualizarea abstract indic prezena unei abordri analitice, conceptuale desprenvare, care coreleaz semnificativ cu gndirea logic i evaluarea raional. Acetisubieci snt mai mult orientai spre obiecte i simboluri, i mai puin spre oameni; einva mai eficient atunci cnd snt direcionai de o autoritate i n situaii impersonalecare accentueaz teoria i analiza sistematic; snt frustrai i nsuesc mai puin atunci

    cnd trebuie s exerseze sau s simuleze. Studiile de caz, lecturile teoretice i exerciiilede reflectare i ajut mult pe educabilii din aceast categorie.Aciunea (Experimentarea activ) subiecii se gndesc n ce fel informaia nou ar

    putea s le ofere i modaliti inedite de a aciona. Ei nva mai eficient atunci cnd sepot angaja n proiecte, teme pentru acas sau discuii n grup, detestnd lectura. Printrednii snt mai muli extroveri care ar vrea s ating, s pipie totul. Feedback-ulcolegilor, autoevaluarea i autodirecionarea snt preferinele acestui tip de educabili.

    Aceste dou axe se intersecteaz i formeaz patru cadrane, n care putem nscriecele patru stiluri personale de instruire a adulilor.

    Teoreticienii (sau Asimilatorii) Activii (sau Acomodatorii) Pragmaticii (sau Convergenii) Reflexivii (sau Divergenii)

    Este necesar s menionm c instruirea are loc prin intermediul tuturor acestor patrutipuri de experien, una dintre ele ns rmne preferenial. O instruire ideal/untraining ideal ar trebui s includ aplicaii pentru toate aceste modaliti de percepere iprelucrare a informaiilor. De exemplu, ciclul poate ncepe cu implicarea personal aeducabilului ntr-o experien concret; apoi, el reflecteaz asupra acestei experiene,cutnd o semnificaie, un concept; mai trziu, educabilul aplic acest concept pentru aelabora o concluzie logic i, n final, el experimenteaz probleme similare, ce rezultdin noi experiene concrete.

    Activitile de instruire sau de training ar trebui s fie flexibile, astfel nct fieceeducabil s beneficieze de suficient timp pentru a savura din plin propriul stil denvare.

    Exemple:

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    15/55

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    16/55

    persoane dect prin intermediul abilitilor lor analitice. Din toate aceste patru stiluri,acomodatorii snt cei care-i asum riscuri.

    Discipolii lui Kolb, Litzinger i Osif (1992) studiindu-i teoria, au alctuit o diagram aacesteia.

    Teoria lui Kolb, fiind una dintre cele mai populare teorii ale stilurilor de instruire aadulilor, st la baza multor compendii pentru profesori. Hartman (1995) a ncercat sfac un rezumat al acestor indicaii:

    1) Pentru experimentatorul concret lecii de laborator, lucru pe subiecte, observaiiasupra fenomenelor din natur, filme tiinifice etc.

    2) Pentru observatorul reflexiv inerea unui jurnal personal, brainstorming etc.3) Pentru conceptualizatorul abstract lectur, scriere, lucru cu analogiile etc.4) Pentru experimentatorul activ studiu de caz, teme pentru acas, simulaii etc.

    Ali discipoli ai lui D. Kolb, cercettoarele B. McCarthy i S. Leflar, studiind nprofunzime teoria original a acestuia, au elaborat n baza ei descrieri pentru patru tipurifundamentale, care ns se pot combina uneori ntre ele. n tabelul ce urmeazpropunem prezentarea celor patru tipuri pure.

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    17/55

    Modelul lui Kolb a fost fundamentat, n special, pe prelucrarea cognitiv a informaiei.Alte modele ale stilurilor de nvare a adulilor le descriu ca fiind multidimensionale,cuprinznd o serie de variabile, inclusiv multe fiind noncognitive. n literatura despecialitate se cunosc dou astfel de modele (Keefe i Monk, 1986; Dunn i Dunn,1979), a cror convingere de baz este c educabilii posed anumite preferine fizice,biologice i ambientale, care mpreun cu trsturi de personalitate i emoionale,formeaz stilul de instruire individual. Ambele modele clasific elementele stilurilor denvare n urmtoarele arii specifice:

    Emoional(motivaie, persisten, responsabilitate etc.) Ambiental(sunet, iluminare, temperatur, design-ul etc.) Sociologic (semeni, autoriti etc.) Fizic (modaliti perceptive, perioada zilei, alimentaie).Similar acestor dou modele, Endorff i McNeff (1991) au elaborat un alt model al

    stilurilor de instruire, care subliniaz atributele emoionale i sociologice. Aceticercettori clasific educabilii aduli n cinci tipuri distincte:

    ncreztor (pragmatic; introspectiv; autodirectiv; orientat spre scop; posedabilitatea de a-i identifica necesitile educaionale; concureaz cu sine nsui, nucu semenii; manifest preferine pentru metodele interactive de nvare);

    Afectiv (coopereaz cu plcere i n mod voluntar n cadrul activitilor de instruire;i plac tririle pe care i le ofer experiena de nvare);

    Educabilul n tranziie (manifest independen; are dificulti n stabilirea sco-purilor personale de nvare; prefer instruirea interactiv i discuiile; rejecteazgndul de a fi stul de informaii);

    Integrat (este interesat de succesul personal; prefer situaiile de nvare ncolaborare; cere s fie recunoscut ca fiind un colaborat bun);

    Hazardat (ador noi aventuri i este nerbdtor s nvee ceva nou; are suficientncredere n sine).

    Date fiind aceste particulariti, Endorf and McNeff recomand stiluri specifice depredare i strategii care ar rspunde necesitilor unice i preferinelor acestor cinci

    tipuri:Educabilul ncreztor: repartizarea sarcinilor trebuie s aib un scop bine definit; ncurajarea participrii, implicrii n activiti;

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    18/55

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    19/55

    Exist numeroase studii care relev diferenele dintre aduli i preaduli n ceea ceprivete nvarea. n ultimii ani s-au efectuat i studii care pun n eviden faptul castfel de diferene exist chiar i printre aduli, ele fiind condiionate de particularitilepsihosexuale. Actualmente, n epoca hegemoniei masculine, se fac multe speculaiireferitoare la decalajul dintre brbai i femei privind performanele intelectuale. n celece urmeaz ne vom referi ns la diferenele ce exist ntre aceste dou categoriisexuale n ceea ce ine de particularitile nvrii. Studiile de specialitate efectuate n

    acest scop relev urmtoarele:

    Bariere n instruirea adulilorSpre deosebire de copii i adolesceni, adulii au mai multe responsabiliti, fapt ce

    creeaz, implicit, mai multe bariere n angajarea ntr-un proces instructiv.Motivele evocate cel mai frecvent de aduli Lipsa timpului: indiferent dac snt cursuri serale sau de scurt durat, oricum,

    someaz adultul s piard ceva timp (s piard ctignd, de fapt!); Lipsa banilor: n prezent exist un numr infim de instituii care acord serviciigratuite de instruire, de aceea problema banilor este una din cele mai importante,n special, n rile cu o economie ubred;

    Responsabiliti familiale: grija pentru copii, relaiile cu soul/soia, obligaiunilecasnice etc. fur prea mult din timpul predestinat studiilor;

    Organizarea orarului: obligaiunile de serviciu, familia necesit mult timp, iar impli-carea n procesul de studiu implic i modificri de orar, i sacrificii etc.;

    Probleme de motivaie: adultul trebuie s nvee pentru c a fost forat s o fac; Lipsa ncrederii n sine: stima de sine redus, un eec care nu poate fi uitat sau

    alte lucruri care au marcat adultul, l va mpiedica pe acesta s-i nving frustrrile

    i temerile.Motivaia adulilor pentru nvare

    Un alt aspect de o importan incomensurabil a instruirii adulilor este motivaia, caredifer mult de cea a preadulilor. i asta pentru c aceste dou categorii de vrst ausurse de motivaie variate.

    Sursele motivaionale ale adulilor Relaiile sociale: adulii vin la cursuri de perfecionare/reciclare sau la alte activiti

    instructive pentru a-i face noi prieteni sau pentru a fi mpreun cuprietenii/colegii/rudele.

    Expectaiile sociale: adulii se angajeaz n activiti instructive la insistena unei

    autoriti, la recomandrile soului, la sugestiile prietenilor. Bunstarea social: pentru a-i dezvolta disponibilitatea de a fi n serviciul co-munitii, de a fi util societii, adulii fac cursuri fr tangene cu profesiunea debaz.

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    20/55

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    21/55

    INTEGRAREA COPIILOR CU DEZABILITAIN COALA PUBLIC

    Conform concepiilor moderne ale nvmntului, pentru a putea rspundeactualelor cerine nu este suficient doar s ajutm copilul cu disabiliti, ci i s

    producem schimbri n toate instituiile educative, n structur, n sistemul de predare, nrelaiile elev-profesor, profesor-elev, s revizuim condiiile de instruire pentru ca, nrezultat, coala s ofere educaie tuturor copiilor.Integrarea copiilor cu disabiliti n instituiile educative este un factor esenial pentruinseria lor colar, profesional i, ulterior, social. Pentru realizarea efectiv a acestorobiective este necesar de a elabora standardele nvmntului special, care s ia nconsideraie componentele fundamentale ale asistenei psihopedagogice i sociale.

    Aspectul psihologic: cunoaterea particularitilor specifice dezvoltrii psihice a persoanei cu

    disabiliti i a tuturor componentelor personalitii; atitudinile i reaciile persoanei cu disabiliti n raport cu deficiena sau cuincapacitatea n relaiile cu cei din jur;

    modul de manifestare a comportamentului n diverse situaii; identificarea disfunciilor la nivel psihic; determinarea cilor de recuperare i compensare a funciilor psihice

    afective; asigurarea unui cadru de siguran i confort pentru meninerea echilibrului

    psihic i dezvoltarea armonioas a personalitii.

    Aspectul pedagogic: evidenierea problemelor specifice n educarea, instruirea i

    profesionalizarea persoanelor cu disabiliti; adaptarea obiectivelor, metodelor i mijloacelor de nvmnt la cerinele

    impuse de particularitile dezvoltrii psihofizice; adaptarea i modificarea coninutului nvmntului n funcie de nivelul

    evoluiei i dezvoltrii biopsihice a subiecilor supui educaiei speciale; asigurarea unui cadru optim de pregtire, astfel nct fiecare subiect supus

    educaiei i instruirii s asimileze un minimum de cunotine i abiliti necesareintegrrii n comunitate.

    Aspectul social: inseria bio-psiho-socio-cultural a persoanei cu disabiliti n realitate sau

    n schimbarea pe axele profesional, familial, social; promovarea i susinerea unor politici coerente i flexibile pentru protecia

    i asistena social a persoanelor aflate n dificultate; informarea opiniei publice cu privire la responsabilitatea civic a membrilor

    comunitii fa de persoanele cu handicap, precum i posibilitile de valorificare apotenialului lor aptitudinal i raional n folosul comunitii.

    Nu mai puin importante snt obiectivele asistenei psihopedagogice i sociale. Or,obiectivul principal al acesteia trebuie s fie centrat pe intervenia recuperativ iinstructiv-educativ asupra persoanelor cu diverse tipuri de disabiliti sau aflate n

    incapacitate de aciune, considerndu-se ca not comun a acestora instabilitatea,dezechilibrul sau ruperea total a raporturilor individ-societate.

    Conform opiniei unor cercettori, obiectivele operaionale includ: prezenaanalitic, descriptiv, comparativ i etiologic a diverselor categorii de persoane cu

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    22/55

    disabiliti; elaborarea unor criterii de clasificare pe niveluri (grade), trepte a tulburrilorsau deficienelor ntlnite la persoanele respective; determinarea particularitilorspecifice ale activitii persoanelor cu disabiliti, consecin a modificrilor biopsihice isocioeducaionale; prezentarea i analiza sistemului de depistare-recuperare, adaptare-reintegrare pentru categoriile de persoane aflate n dificultate; stabilirea scopurilor,metodelor i mijloacelor de activitate psihopedagogic i social a persoanelor cudeficiene; elaborarea unui program de profesionalizare n concordan cu cerinele

    pieei forei de munc i ncadrarea persoanelor cu disabiliti n uniti productive sauateliere protejate; crearea strategiilor de inserie social a persoanelor aflate n dificultateprin valorificarea tuturor resurselor externe la nivelul comunitii; urmrirea evoluiei igradului de adaptare-integrare a persoanelor cu disabiliti n cmpul relaiilor sociale;elaborarea unor strategii de intervenie pentru prevenirea sau ameliorarea consecinelordiferitelor tipuri de disabiliti sau a unor disfuncii la nivel de familie, comunitate;mbogirea bagajului de cunotine cu noi informaii acumulate n urma unui permanentproces de cercetare; modernizarea programelor de intervenie existente n domeniulpsihopedagogiei i asistenei sociale.

    Prin natura obiectivelor specifice, corecional-recuperatorii, nvmntul specialse definete ca o structur de sine stttoare; iar prin obiectivele sale generale carevizeaz integrarea elevilor i absolvenilor n viaa social activ, acesta se ncadreazca parte component n sistemul educaional.

    Sistemul nvmntului special include instituii speciale pentru copii cu disabilitide vz, auz, locomotorii, mintale; coli generale/speciale pentru copii cu bolineuropsihice, devieri de comportament; clase de meserii n cadrul unor coli speciale;coli de meserii pentru copii cu deficiene senzoriale (slabvztori, nevztori; surzi,hipoacuzici, cu surditate tardiv).

    Concomitent un numr considerabil de copii cu disabiliti moderate sau lejeresnt colarizai n unitile educaionale pentru copii obinuii, dar, spre regret, din lipsaserviciilor speciale nu li se asigur asistena necesar; muli dintre ei resimt disconfort

    psihologic, regreseaz i, n rezultat, abandoneaz instituia.Investigaiile efectuate de cercettorii Lebedinskaia i Pevzner demonstreaz c

    70% din numrul total de copii care renun la studii snt, n primul rnd, cei cu devieri decomportament, cu dereglri n structura personalitii i n dezvoltarea psihic sau fizic.O mare parte dintre acetia se afl n condiii neadecvate de educaie i instruire sau nusnt colarizai.

    n corespundere cu Programa naional de dezvoltare a nvmntului nRepublica Moldova, prinii unor categorii de copii cu disabiliti nepronunate ndezvoltare (conform diagnosticului stabilit) au posibilitatea de a alege forma de studiere coala special internat, coala special cu regim semiintern, instruirea la domiciliu,integrarea n nvmntul general (dac acest lucru este posibil), clase de meserii, colide meserii. Copiii cu deficiene severe snt colarizai n instituii speciale n bazadiagnosticului medical i la cererea prinilor.

    O dat cu nfiinarea serviciilor medico-psiho-pedagogice centrale i judeene s-au deschis noi perspective de mbuntire a activitii de profilaxie, depistare, corecie,diagnosticare adecvat a anomaliilor infantile.

    Creterea numrului de copii cu disabiliti (mintale, de vz, de auz, locomotorii,de vorbire, asociate) ce se confrunt cu mari probleme de nvare i comunicare, lipsaunor servicii speciale la nivel de comunitate, insuficiena cadrelor calificate i aconinutului adecvat, condiiile social-economice precare impun necesitatea de amodifica unele structuri existente i de a crea noi servicii speciale pentru a acorda

    ajutorul adecvat copiilor aflai n dificultate i prinilor acestora.coala general este orientat spre atingerea de ctre absolveni a standardelorinstruirii la nivel de competen. n baza concepiilor moderne privitoare la standardelede nvare a copiilor cu disabiliti, lansate de savani din diferite ri, ce reies din

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    23/55

    cerinele actuale de socializare i integrare colar, se menioneaz c este necesarmodificarea formelor, coninutului i tehnicilor instruirii, organizarea i desfurareapsihologic corect a procesului educaional, elaborarea noilor programe complexeprivind dezvoltarea personalitii copilului i adaptarea socioprofesional mai efectiv aabsolvenilor.

    innd cont de aceste considerente, este foarte important de a elabora standardecare ar determina scopul, obiectivele, structura, coninutul materialului de lucru i nivelul

    pregtirii elevilor n corespundere cu exigenele i cu strategia nvmntului.Standardele trebuie s prevad nu doar diferite variante ale coninutului, dar i

    procesul instruirii cu evidena particularitilor, dificultilor i posibilitilor adaptriisociale n condiiile actuale ale economiei de pia. innd cont de recomandrile unorlucrri (R. Zazo, L.Vgotski, M.Pevzner, L.Spiina, Z.Verza, Gr. Radu), concepiastandardelor nvmntului special urmeaz s fie axat pe urmtoarele principii:

    umanizarea nvmntului. Acesta ar avea un caracter deschis i ar puteas creeze condiii ce i-ar ajuta pe copiii cu probleme n dezvoltare s-i satisfaccerinele reieind din posibilitile reale ale personalitii i exigenele societii;

    flexibilitatea nvmntului, transferul copilului dintr-un sistem n altul

    conform doleanelor prinilor i necesitilor reale; varietatea programelor de nvmnt fapt ce ar face posibil includereacopilului n sistemul de nvmnt corespunztor, precum i determinarea unor ciindividuale de instruire;

    evidena posibilitilor de cunoatere i starea sntii copiilor cuhandicap;

    continuitatea i accesibilitatea nvrii; corecia i compensarea deficienelor: acest factor ar asigura profilaxia i

    prevenirea deficienelor asociate; organizarea pe tot parcursul aflrii copilului n coal a activitii de

    recuperare curativ-terapeutice; adaptarea i integrarea n societatea contemporan; diferenierea i individualizarea instruirii conform structurii i complexitii

    defectului; organizarea pregtirii preprofesionale i profesionale conform parametrilor

    dezvoltrii fizice i psihice i posibilitilor reale de amplasare n cmpul muncii; asistena psihologic i psihopedagogic special pe tot parcursul

    colarizrii copilului n coal; implicarea n procesul instructiv-educativ-corecional a cadrelor calificate

    din acest domeniu; asigurarea condiiilor pentru dezvoltarea personalitii copilului cu folosirea

    maximal a potenialului i posibilitilor acestuia.Obiectivele de baz ale standardizrii nvmntului pentru copiii cu disabilitisnt:

    - reabilitarea social i integrarea n comunitate a copiilor cu probleme ndezvoltare;

    - atingerea performanelor eseniale de educaie i nvare n corespundere cunivelul propus.

    Conform opiniilor savanilor din diferite domenii: medicin, psihologie,patopsihologie, psihopedagogie special pentru copiii cu dereglri grave intelectuale ideficiene polimorfe, norme concrete ale nvrii nu pot fi stabilite, deoarece posibilitile

    n dezvoltare i adaptare snt strict individuale. Este vorba despre un sistem al munciicorecionale orientat spre dezvoltarea personalitii copilului, conform etiologiei bolii,potenialului i capacitilor individuale.

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    24/55

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    25/55

    demersului educaional, ci un anume mod de a nelege ce este eduacia n general, araportului educaiei fa de instruire i fa de activitatea practic cotidian. Etica, religiai estetica constituiau, n trecut, domenii educaionale pure, fr vreun rezultat practici/sau utilitar, valori care se suprapuneau pe activitatea practic a omului, oreglementau, dar nu o determinau esenial. Determinaia pentru activitatea practicvenea din materialitatea lumii, din lumea fizicului, din care face parte i fiina uman caorganism biologic. Educaia moral, religioas i estetic, identificat cu educaia

    axiologic, venea s nnobileze spiritual fiina uman. Or, fiina uman devine ca ataredoar fiind marcat esenial de spirit, de complementarea existenei n sfera fizicului (aldetrminaiilor) cu existena concomitent n sfera metafizicului sau al suprasensibilului(al autoreflexiilor). S-ar putea astfel afirma c fiina uman OMUL -- reprezintinteraciunea fizicului i a metafizicului, a materiei i a spiritului, a sensibilului i asuprasensibilului, a determinaiilor i a autoreflexiilor.Nu se poate de imaginat un individcare s nu se gndeasc pe sine, care s nu-i gndeasc gndurile, un om care nutie c gndete o contiin care nu se autocontientizeaz, adic un individ a cruiexisten, asemenea altor fiine biologice, se desfoar exclusiv n lumea fizicului, amateriei.

    FIINA UMAN, OMULexist concomitent n:

    lumea fizicului lumea metafiziculuia materiei a spirituluia sensibilului a suprasensibiluluia determinaiilor a autoreflexiilor

    Din interaciunea celor dou sfere se produce valoarea uman

    Definirea valorii. Dificultatea definirii termenului valoare este adeverit chiar de

    faptul c nsi definiia valorii este o valoare!n mod curent se obinuiete s se afirme c valoarea este ceva (un lucru) util,necesar, de pre, sau o calitate a unui lucru, o calitate care corespunde necesitilor,ateptrilor, idealului uman, naional, social etc.

    Dac prin lucru nelegem doar ceea ce se afl n afara omului, trebuie sacceptm c i valoarea este ceva care se afl n afara omului, prin urmare sensul vieiiumane ar fi aproprierea-nsuirea-acapararea ct mai multor valori, iar esena educaieiaxiologice ar fi reprezentat de un sistem de aciuni ordonate teleologic pentruformarea-dezvoltarea la indivizii umani a capacitilor de a-i apropria-nsui-acapara unnumr ct mai mare de valori.

    Valorile ns nu sunt indiferente fa de indivizii umani, grupurile sociale etc.,

    despre valori se afirm c acestea, ca s fie definite ca atare, trebuie s corespundateptrilor, idealurilor omului, grupului etc. Prin urmare, este corect s se defineascvaloarea ca un lucru care face parte nu doar din exteriorul omului ci i din interiorulacestuia, adic ca pe un lucru care aparine interior-exteriorului omului.

    T.Vianu a definit valorile ca pe obiecte ale dorinei, ceea ce nseamn c valoaren sine nu exist; exist dorina noastr pentru ceva pe care l definim ca valoare.

    n sensul indicat, ar trebui s se recunoasc c n afara omului nu exist valori;valorile pot fi numite valori doar prin raportarea lucrurilor la om (n sens filosofic lucrurisunt nu numai obiectele materiale dar i ideile, sentimentele, calitile etc.). Metalele ipietrele preioase, de ex., despre care se consider c sunt valori n sine, nu suntvalori dect n contextul acelor convenii care accept ca acestea s reprezinte alte

    obiecte i valori necesare omului pentru viaa biologic, social i spiritual: n schimbulunei cantiti de aur se poate obine o cantitate de alimente, necesar vieii biologice; sepot obine studii profesionale pentru inseria oportun a individului n societate caproductor de valori materiale i/sau spirituale; se poate obine dreptul de a citi cri, de

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    26/55

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    27/55

    Structurarea valorilor.n funcie de un ir de criterii (autor/subiect creator, apartenen naional,

    importan, amploare, frecven, domeniu de utilizare etc.) valorile au fost structuraten diverse clase de valori axiologii.

    Una dintre cele mai cunoscute axiologii este structurarea valorilor pe criteriulglobalitii valorile (=atitudinile) fundamentale: Adevrul. Binele. Frumosul. Dreptatea.Libertatea,la care unii autori mai adaug iSacrulsauPietatea valori proprii ntregiiomeniri, tuturor oamenilor. Cea mai rspndit interpretare a celei de a asea dintrevalorile fundamentale, a Sacrului, este c primele cinci valori se produc, pentru omulreligios, sub semnul Sacrului.VALORI (atitudini)FUNDAMENTALE

    AdevrulBineleFrumosulDreptateaLibertatea

    Mai nti s-au constituit primele trei valori fundamentale, numite i valori etern-umane:Adevrul. Binele. Frumosul. La acestea s-au adugat mai trziu i valorilesociale Dreptatea i Libertatea. Odat cu acestea, revoluiile burgheze au avansat ivalorile sociale Egalitatea, Fraternitatea, Legalitatea, care prezint de fapt decompozriale primelor cinci valori fundamentale, dar cu aplicaie n domeniul social.

    VALORI ETERN-UMANEAdevrulBineleFrumosul

    VALORI SOCIALEDreptateaLibertatea

    Valorile fundamentale ale omenirii reprezint i valorile fundamentale aleeducaiei i nvmntului. Teleologia educaiei n lumea contemporan se constituieplenar pe valorile fundamentale ale humanitasului, att ca valori preexistente educaieict i ca valori produse/create de educaie.

    Humanitas natura uman; cultura spiritual a omului

    n anii de colaritate, ca i pe parcursul ntregii viei, educaii i apropriazvalorile fundamentale ale omenirii, dar le i produc prin propria activitate. Nu existAdevr, Bine, Frumos, Dreptate i Libertate dect cu raportare la oameni, la activitatealor.

    Modelul educaional contemporan are la baz trei perspective globale: Cultura naional Realitatea colar Obictivele general-umane

    Principalele relaii ale omului n cadrul culturii sunt definite de trihotomia culturii,care se constituie din:

    Relaia omului cu natura

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    28/55

    Relaia omului cu omul Relaia omului cu valoarea

    n cadrul relaiilor omnatur individul atinge oerformanele caracteristicepersonalitii numai dac devine contient de apartenena sa la toate sistemele vieiimateriale de la sistemele atomice i celulare pn la Cosmos i Univers.

    Relaia om om presupune atingerea unui astfel de grad de dezvoltare cognitiv,afectiv i psihomotorie care permite individului s se contientizeze att ca valoareintrinsec irepetabil ct i ca parte component a ntregii omeniri. Exemplul cel maipotrivit pentru aceast tez este balada popular Mioria,mesajul creia este tocmaicontientizarea de ctre fiina uman (de ctre baciul moldovean) a propriei identiti nidentitatea material i spiritual a ocupaiei zilnice (pstoritul), a familiei, a plaiuluinatal, a cosmosului i a universului, deci a lumii materiale i a celei spirituale.

    Relaia om Absolutulnu este o inovaie a pedagogiei contemporane. Acest tipde relaii este calificat de un ir de filosofi de la Platon, Kant, Hegel i pn la Steiner,Blaga, Eliade i Noica, drept relaie a omului cu Absolutul.Cele mai multe concepiifilosofice iar odat cu ele i concepii pedagogice, cu excepia doar a conceptuluimaterialist-istoric, recunosc caracterul transcedental al existenei spirituale a omului.

    Aceast relaie indic asupra faptului c fiecare om, ca fiin spiritual, face parte dinSpiritul Universal, care doar el singur este absolut, c Spiritul Universal, deci Absolutul,se manifest prin viaa spiritual a fiecrui individ.

    Unitatea i interdependena celor trei tipuri de relaii este evident.Definirea culturii drept o axiologie a educaiei vine din caractrul dublu-unitar al

    culturii: obiectiv i subiectiv. Omul nu este ci devine o fiin cultural(Al.Tnase.Introducere n filozofia culturii. Bucureti, Editura tiinific, 1968, p.14). Conform luiAl.Tnase (p.27), coninuturile pe care le include fiecare din factorii subiectivi i obiectiviai culturii sunt:a) subiectiv aciunea i efectul de cultivare a corpului i spiritului;b) obiectiv totalitatea complexului de obiective pe care omul le creeaz, le

    transform i umanizeaz creaii de limbj, de literatur, de art, de tiin i moral, depolitic i de drept etc. datorit crora se ridic deasupra strii naturale. Este o lumeproprie omului.

    Cea mai simpl definiie a culturii (din cele peste 164 atestate) dar i cea maicomplet i departe de a se pretinde exhaustiv, se rezum la activitatea uman decreare a valorilor. Pedagogia se nscrie n axiologia culturii datorit faptului c eaconstituie acel domeniu de activitate uman care este prin definiie (=n esen) undomeniu de creare a valorilor umane. Privit din acest unghi de vedere, cultura este oaxiologie a educaiei, cci elevul (educatul) nu nsuete doar valori create de omenire,ci, nsuindu-le, i creeaz propriile cunotine, competene, atitudini, care, pe de oparte, ele nsele sunt nite valori, iar pe de alt parte, constituie mecanismele poteniale

    de creare a noi valori obiectualizate n tiin, literatur, art etc.Scopul principal al activitii educaionale const n formarea personalitii

    umane, deci este o activitate decultivare.Pentru orice activitate n general, iar pentruactivitatea educaional n special, definitorii sunt coordonatele spaiotemporale iaxiologice, spaiul i timpul obinnd i ele, n anumite condiii, statutul de valori. De ex.:Pe un picior de plai / Pe-o gur de rai sau: La 31 august 1989 ParlamentulRepublicii Moldova a adoptat legea cu privire la decretarea limbii romne limb oficiala statului. Fiecare individ este existenial plasat ntr-un timp i un spaiu concret, esteconsumator i creator al unor valori n cadrul materialitii i spiritualitii. Oricinedevine personalitate nu n cadrul unui spaiu i timp abstracte, ci n cadrul unui spaiugeografic delimitat: casa printeasc, curtea, localitatea, ara, planeta Terra; activitateade cultivare a personalitii se realizeaz ntr-o anumit epoc istoric, secol, deceniu,an, lun, sptmn, zi, or, clip; valorile puse n circuitul educaional nu sunt nici eleabnstracte, ci obiectivate n form de idei, scopuri, concepte, atitudini, competene, care

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    29/55

    fac posibil formarea i perfecionarea unui cadru existenial concret, a unei fiineumane concrete.

    O clasificare a valorilor n raport cu educaia este posibil i necesar, ns nuatt pe criteriul importanei valorilor ct mai ales pe criterii psihopedagogice, carefac posibil o educaie axiologic corect.

    John Dewey:Nu putem s stabilim o ierarhie de valori printre diversele

    obiecte de studiu. Este inutil s le aranjm n ordine, ncepnd cu cel care arecea mai mic valoare, mergnd apoi la cel care are valoare maxim. n msuran care orice obiect d studiu are o funcie unic i de nenlocuit n cadrulexperienei, n msura n care el marcheaz o mbogire caracteristic a vieii,valoarea sa este intrinsec sau incomparabil. Deoarece educaia nu este unmijloc pentru a tri, ci se identific c aciunea de a tri o via rodnic i inerentsemnificativ, singura valoare intim care poate fi stabilit este tocmai procesulnsui al tririi (Democraie i educaie. O introducere n filosofia educaiei.Bucureti, Editura Didactic i pedagogic, 1971, p.28).

    Principiul fundamental de clasificare a valorilor n raport cu educaia estepenetrabilitatea universal a valorilor n sistemul educaional, conform cruia valorilefundamentale ale omenirii se gsesc, n forme decompozate, orice aciuneeducaional, dup formula:

    Valorile fundamentale: Adevrul. Binele . Frumosul. Dreptatea. LibertateaValorile dominante ale disciplinei colare

    valorile bazei conceptuale (epistemologiei) a disciplineicolare valorile sistemelor de obiective (ale teleologiei)

    valorile coninuturilor educaionale

    valorile tehnologiilor educaionale valorile evalurii succesului colar

    Valorile contextualevalorilecare se produc/apar n timpul activitii educaionale, sursa lor fiinduna din componentele curriculumului colar epistemologia, teleologia,coninuturile, tehnologia predrii-nvrii-evalurii (imaginea unui peisaj creatn opera literar, a unei lupte descrise n manualul de istorie, operaiile degndire, percepie, comunicare etc.); fiecare disciplin colar dispune deresurse proprii, specifice, de educaie axiologic, i de resurse comunetuturor disciplinelor colare

    Valorile personale (achiziionate de elev): cunotine competene atitudini (emoii i sentimente, opinii, convingeri, idealuri, acte

    volitive, aprecieri i autoaprecieri)

    Al doilea principiu fundamental de structurare psihopedagogic a valorilor nsistemul i procesul educaionaleste adecvarea valorilor la particularitile psihologice ide vrst ale elevilor/educailor.Sinteza unei astfel de structurri este dat deConstantin Cuco:

    perioada infantil (0-1 ani): se caracterizeaz prin interesele biologice sau organo-olfactive, se centreaz ctre valorile vitale (de sntate)perioada primei copilrii (1-3 ani): se identific interesele de tip kinoperceptiv iglosic, i corespund valorile senzuale (sau de plcere)

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    30/55

    perioada celei de-a doua copilrii (3-7 ani):i sunt specifice interesele ludico-practice,i corespund valorile de apropiere (sau de achiziie)perioada celei de-a treia copilrii (7-12 ani): este centrat pe interesele constructive,se ndreapt ctre valorile tehnice (sau de producie)perioada preadolescenei (12-14 ani): domin interesele ludico-afective, apar valorilepolitice (sau de organizare)perioada adolescenei: se dezvolt interesele socio-abstracte i intelectuale, se

    centreaz n jurul valorilor culturale (sau de nelegere)faza matur: are ca interse dominante nevoile trans-sociale, raionale, individul secentreaz ctre valorile spirituale nalte (adevrul, frumuseea, dragostea, pietatea)

    DIFERENTA DINTRE EDUCAIA SANITAR IEDUCAIA PENTRU SNTATE

    Dreptul la sanatate este unul din drepturile fundamentale ale omului. ConformOrganizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), sanatatea individului este definita drept ,,ostare de bine fizica, mentala si sociala, si nu doar absenta bolii sau a infirmitatii. Dinperspective publica, sanatatea constituie, datorita imenselor sale implicatii individuale,dar si sociale si demografice, unul dintre elementele cele mai vizate de politicile si

    stategiile guvernamentale din intreaga lume. In acest sens, in 1977, statele membre aleOrganizatiei Mondiale a Sanatatii (inclusiv Romania) au decis in mod anonim ca ,,telulsocial principal al guvernelor si al OMS in decadele viitoare sa fie realizarea unei stari desanatate a intregii populatii a globului, care sa permita tuturor oamenilor sa duca o viataproductiva din punct de vedere economic si social.

    Unul dintre marile succese ale secolului trecut, consecinta totodata a promovariiacestui mod de abordare a problematicii sanatatii, a fost cresterea considerabila asperantei de viata in randul populatiei din multe state ale lumii. Factorul determinant alacestei mutatii este dezvoltarea programelor preventive si educative de promovare asanatatii in aceste tari.

    Educatia pentru sanatate la nivelul scolii reprezinta una din principalele cai depromovare a cunostintelor corecte privind diferite aspecte ale sanatatii si totodata deformare a atitudinilor si deprinderilor indispensabile unui comportament responsabil sisanatos. In multe tari educatia pentru sanatate este obligatorie in scoli, incepand dinclasa intai pana in a douasprezecea, folosindu-se pentru fiecare ciclu de dezvoltareprograme si materiale didactice adecvate varstei.

    Exista mai multe argumente care pot fi aduse in favoarea realizarii educatieipentru sanatate in cadrul unitatilor de invatamant:

    *In primul rand, unul dintre scopurile in sine ale activitatii in invatamant esteinformarea autorizata a copiilor si adolescentilor privind diferite domenii ale culturii sistiintei, in paralel cu dezvoltarea de activitati practice.In acest sens, educatia pentru

    sanatate, ca parte a stiintelor medicale, vizeaza nu numai transmiterea de catre elevi aunui bagaj informativ corect din punct de vedere stiintific, cat mai ales crearea unorcomportamente individuale sanatoase, a unor atitudini ce corespund idealuluieducational.

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    31/55

    *Scoala este un loc perfect pentru transmiterea cunostintelor de educatie pentrusanatate a elevilor si are abilitatea si capacitatea de a se adresa unui procentreprezentativ din populatie.

    *Unul dintre elementele esentiale pentru dezvoltarea impactului dorit este initiereasi realizarea programelor de educatie pentru sanatate la varste cat mai tinere. Conduitapreventiva devine astfel un comportament care se realizeaza in timp, paralel cudezvoltarea educative. Asupra unei personae deja formate, adulte, astfel de activitati au

    intotdeauna un impact mai redus decat actiunile similare, realizate la varste mai timpurii.*Scoala are o mare autoritate morala, oferind posibilitatea educatiei formale si

    nonformale, iar materiile de studiu oficiale din scoli capata, la nivel psihologic individual,o importanta mult mai mare. Introducerea ,,Educatiei pentru sanatate ca disciplina inscoli reprezinta implicit recunoasterea importantei acesteia pentru viata individului.

    *Proiectele pilot realizate pana in prezent, in diferite judete ala tarii, proiecteconduse atat prin intermediul institutiilor guvernamentale,cat mai ales prin organizatiinonguvernamentale,au demonstrate succesul si receptivitatea tinerilor prntru acest tip deinitiative.

    * Nu in ultimul rand, impactul semnificativ al acestor activitati a fost demonsratdeja in alte state, prin studii si cercetari competente, autorizate. Chiar si in Romania,unde activitatile educative de acest tip au fost punctuale, studiile efectuate demonstrezaacest lucru.De exemplu, Studiul Sanatatii Reproducerii in Romania1999- studio nationalde mare amploare si incredere, efectuat cu asistenta tehnica internationala - a aratat cadiscutiile din scoli par sa fi avut un efect notabil asupra cunostintelor despre utilizareametodelor contraceptive, conchizand ca ,,eforturile de a largi activitatile de educatiesexuala trebuie continuate.

    Educatia pentru sanatate in Romania, interventie necesaraProblemele

    generale de sanatate in Romania-principalele cauze de mortalitate siimportanta factorilor de risc

    In Romania, conform datelor oferite de Institutul de Statistica si Centru de Calcul,Statistica si Documentare Medicala, principalele cauze de deces sunt reprezentate deboli ale aparatului cardiovascular (733,06 decese/100.000 locuitori), tumori (186,86decese/100.000 locuitori), boli ale aparatului digestive (62,25 decese/100.000 locuitori)si boli ale aparatului respirator (66,4 decese/100.000 locuitori) date valabile pentrusemestrul I, 2006.

    Majoritatea acestor tipuri de afectiuni se coreleaza cu anumiti factori de risccomportamentali la nivelul populatiei. Astfel, de exemplu, afectiunile cardiovasculare pot

    fi induse la varste mai tinere sau agravate considerabil de fumat, regim alimentar bogatin grasimi, sedentarism, obezitate. Anumite boli maligne recunosc importanti factori derisc asociati, de exemplu fumatul in cazul cancerului bronho-pulmonar, sau de relatiilesexuale neprotejate cu un numar mai mare de parteneri sexuali, in cazul cancerului decol uterin.

    Mai mult decat atat, in cazul multor afectiuni , depistarea precoce a acestorapoate insemna o enorma diferenta la nivel prognostic. In acest sens, amintesc pentruexemplificare, controlul regulat al sanilor pentru depistarea precoce a leziunilor mamare,testul Babes-Papanicolau, realizat in cadrul examenelor genitale de rutina pentrudepistarea cancerului de col uterin in faze incipiente sau de masurare regulate atensiunii pentru depistarea acesteia in stadii cat mai precoce, inainte de organicizarea si

    complicarea sa.Simpla prezenta sau nu a acestor factori de risc poate realize diferente individuale

    si statistice mai mult decat semnificative. De exemplu, Organizatia Mondiala a Sanatatiiestima in 1999 ca numai fumatul singur, neasociat cu alti factori de risc, este responsabil

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    32/55

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    33/55

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    34/55

    - -dezvoltarea abilitatii de a lua decizii responsabile:- -comunicare si relationare interpersonala:- controlul stresului:- dezvoltarea carierei personale.

    3. Preventie-prevenirea accidentelor si a comportamentelor de risc pentru sanatate:

    -prevenirea atitudinilor negative fata de sine si viata:-prevenirea connflictelor interpersonale.

    Grupul tinta*Elevi din invatamantul primar, gimnazial, profesional si de ucenici,liceal (inclusivdin invatamantul teologic si din institutiile din subordinea MI si MApN);

    *Elevii din palatele si cluburile copiilor, precum si cei din taberele scolare.

    Strategia programului

    Cine?

    *Cadrele didactice;*Cadrele medicale;*Reprezentanti ai altor institutii guvernamentale si nonguvernamentale, donatori

    internationali, companii private, mas media.

    Cum?

    *Elaborarea de programe scolare pentru edicatia pentru sanatate, pe cicluri de

    dezvoltare (de la clasa I pana la clasa a XII a);*Elaborarea de manuale si ghiduri pentru profesori si elevi;*Formarea cadrelor didactice pentru instruirea elevilor in cadrul orelor de curs;*Promovarea educatiei pentru sanatate in cadrul activitatilor extracurriculare si

    extrascolare.

    Avantajele programului

    *Asigura o populatie scolara educata pentru un mod de viata sanatos;*Permite accesul larg la o informatie corecta, avizata, atat in mediul urban, cat si

    in mediul rural;

    *Realizeaza in mod indirect educatia adultilor;*Duce la scaderea numarului de imbolnaviri si a comportamentelor cu risc;*Duce la cresterea calitatii actului medical.

    Conceptul de sanatateComponentele educatiei pentru sanatate

    Sanatatea omului poate fi privita din mai multe puncte de vedere: somatic,fiziologic, mintal, afectiv, comportamental, psihic, educational sau ca relatie intrecomponentele sale organice, functionale, mintale, afective, comportamentale, psihice,

    educationale (Ed. Faure, 1974).Sanatatea educationala ar putea fi conceputa ca produs al interactiunii influentelor

    educationale predominant scolare, reflectate asupra personalitatii umane in formare .Din

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    35/55

    punct de vedere conceptual, sanatatea educationala a elevului poate fi definite prinurmatoarele componente:

    a. rezultate satisfacatoare la invatatura;b. relatii de comunicare si colaborare cu colegii;c. relatii de acceptare reciproca si conlucrare cu profesorii;d. starea de bine in scoala in procesul educational;e. sentimental de progres educational.

    Toate aceste elemente se adreseaza subiectilor educationali, in noua pedagogiecentrata pe elev, desi nu se poare face abstractie de relatia educationala dintre elev siprofesor.

    Primul indicator al starii de bine de sanatate educationala implica in mod minimalrezultate de promovare si starea de multumire a subiectilor educationali in legatura cuaceste rezultate, Cel de - al doilea indicator poate fi evaluat prin: comunicarea de idei,pareri, sentimente, atitudini, intre elevi, dezvoltarea unor relatii de colaborare in principalin scoala, dar si acasa, integrarea in grupurile de colegi, de amici, de prieteni, -desfasurarea unor activitati distractive impreuna cu colegii. Al treilea indicator poate fidescris printr o componenta negativa si una pozitiva. Relatia dintre ele consta inpredominarea componentei pozitive asupra celei negative. Acceptarea elevilor intre ei,ca reprezentanti ai aceleasi clase, scoli sau ca sistem educational, ca persoaneintegrate intr un proces de formare, indica gradul de coeziune socio educationala, inafara caruia sanatatea educationala nu poate fi conceputa. Al patrulea indicator al stariide sanatate educationala este semnificativ pentru reforma educationala din Romaniacare deplaseaza atentia de pe professor pe elev, care rastoarna piramida obiectivelor,situand pe primul loc capacitatile, competentele, aptitudinile si atitudinile elevilor.Personalizarea si individualizarea procesului de invatamant, descoperirea inclinatiiloraptitudinale, dezvoltarea capacitatilor si competentelor subiectilor educationali suntinsotite in mod firesc de obtinerea si trairea unei stari de bine de catre acestia inprocesul educational. Al cincilea indicator al starii de sanatate educationala

    sentimental de progres educational- se poate realize prin cresterea ponderii de raportarea rezultatelor scolare obtinute nu numai la ceilalti ci si la propria persoana. Evaluareapredominant concurentiala,cu creionul rosu in mana este inhibatorie, blocandautocunoasterea si evolutia subiectului educational raportat la propria sa persoana, laistoria sa de viata, la contextul sau educational.

    In functie de componentele conceptului de sanatate educationala, obiectiveleeducatiei pentru sanatate pot fi diferentiate astfel:

    1 .Informarea si autoinformarea subiectilor educationali in legatura cu tipurile desanatate : somatica, fiziologica, mintala, intelectuala, afectiva, comportamentala, psihica,de personalitate.

    Sanatatea somatica se refera in primul rand la integritatea corporala, la

    dezvoltarea normala a corpului subiectilor educational in legatura cu tipurile desanatate : somatica, fiziologica, mintala, intelectuala, afectiva, comportamrntala,psihica,de personalitate.

    Sanatatea fiziologica vizeaza buna functionare a organismului in intregime, aanumitor organe sau sisteme fiziologice;de exemplu sistemul digestiv sau metabolismulorganismului. Sanatatea mintala este in concept neuro psihiatric, care face trimitere ladezvoltarea neurologicala, a sistemului nervos, dar si la unele structuri psihice sau lanormalitatea psihicului in intregime boli neuropsihice.

    Sanatatea intelectula se refera la nivelul de dezvoltare a intelectului normal, pestemedie, sau submedie, la echilibrul intelectului cu celelalte structuri psihice si alepersonalitatii.

    Sanatatea afectiva se refera la dezvoltarea sistemului afectiv al personalitatii,emotii, sentimente, pasiuni, la trasaturile de echilibru/dezechilibru, armonie/dizarmonie,stabilitate/instabilitate ale afectivitatii.

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    36/55

    Sanatatea comportamentala vizeaza in primul rand comportamentul normal,interiorizat intr o conduita echilibrata sau dimpotriva, tulburarile de comportament.Sanatatea psihica face trimitere la normalitate sau la boala psihica (nevroze, psihoze,psihopatii etc.) Sanatatea personalitatii vizeaza prezenta sau absenta tulburarilor depersonalitate, a accentuarii personalitatii intr o directie sau alta (obsesii, convulsii,fixatii, delir etc.)

    2. Dezvoltarea la subiectii educationali a structurilor psihice de prelucrare a

    informatiilor cu privire la aceste tipuri de sanatate, a capacitatii de auto analiza a stariiproprii de sanatate, cu scopul orientarii corecte catre medic, in cazul constatarii uneianumite probleme medicale sau a legaturii acesteia cu educatia.

    3. Antrenarea starilor afective corespunzatoare sustinerii si dezvoltarii sanatatii:grija fata de propria sanatate, increderea in puterea de vindecare a specialistilor,suspiciunea justificata fata de persoanele neavizate, care practica o anumita forma detratament fara o pregatire necesara.

    4. Angajarea in procesul de dobandire, mentinere si dezvoltare a sanatatii propriisi a celor apropiati lor prin formarea deprinderilor, priceperilor si a abilitatilor minime, deautoingrijire sau de ingrijire a celor apropiati.

    Educatia pentru sanatate are ca scop formarea culturii pentru sanatate,dezvoltarea unei conduite optime de aparare si dezvoltare a sanatatii proprii subiectiloreducationali si a celor apropiati lor. Educatia pentru sanatate reprezinta la nivel macro social un criteriu de evaluare a civilizatiei respective.

    Dupe o recenta definitie a Organizatiei Mondiale a Sanatatii, ,,educatia pentrusanatate constituie un ansamblu de eforturi organizate urmarind a favoriza dezvoltareacunostintelor, atitudinilor si comportamentelor menite a imbunatati nivelul de sanatate alindividului si al colectivitatii.

    Educatia pentru sanatate poate fi considerata si ca procesul de insusire siaplicare aunor fapte, cunostinte, norme de comportare care sa influenteze favorabilatitudinile si practicule igienice ale individului, familiei, comunitatii.

    Ca o componenta a educatiei multilaterale, educatia pentru sanatate este unsistem de masuri si influente pentru formarea comportamentului igienic, este activitateade conducere a copilului si tanarului de la conditia sa de fiinta naturala la aceea de fiintasocial culturala in problemele de sanatate.

    Educatia pentru sanatate reprezinta, sub aspect educational, procesul deinformare, formare si dezvoltare aomului tanat si adult- in domeniul sanatatii, procesulinzestrarii individului cunostinte, atitudini si obisnuinte privind sanatatea.

    Finalitatea educatiei pentru sanatate in scoala este, asadar, culturalizarea igienico sanitara a copiilor si tinerilor in vederea formarii unui stil de existenta si comportareigienica, a unui mod de viata sanatos, contribuind prin perfectionarea sanatatii fizice,afectiv emotionale si mintal spirituale la dezvoltarea multilaterala a personalitatii si

    la integrarea sociala a celor educati. In acest sens, educatie pentru sanatate seplaseaza pe o directie prospectiva, prin aceea ce urmareste nu numai promovareasanatii in prezent, ci pregatirea copiilor, sub raportul sanatatii, de-a lungul intregiiexistente, pentru a se putea adapta neincetat permanentelor mutatii, care au loc in viatamoderna, pentru a fi inarmat impotriva agresiunilor biologice si emotionale ale mediului,care se ivesc in procesul evolutiv al civilizatiei moderne.

    Procesul educativ se concretizeaza la nivelul a trei etape informative formative,successive si interdependente.

    O prima etapa se refera la informarea copiilor si tinerilor cu notiuni, idei dindomeniul sanatatii, la transmiterea unor date in probleme de sanatate.Este vorba despreo etapa teoretica, cu rol de cognitie, urmarind conturarea unei imagini asupra

    problemelor de sanatate, formarea unor reprezentari teoretice, intelectuale desprefenomenele sanatatii si ale bolii, a unui ansamblu de cunostinte teoretice igienico sanitare, a bazei cognitive necesara intelegerii stiintifice a masurilor de aparare sipromovare a sanatatii.

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    37/55

    Aceasta presupune formarea unor atitudini igienice si a unor valori. Atitudineaeste o dispozitie, o pregatire pentru a actiona, iar in problemele de sanatate, atitudinilereprezinta comportamente virtuale.

    Atitudinea inseamna totodata ce gandim si simtim referitor la ceva, avand treicomponente: cognitive, afective si conative. Cele afective au un rol principal. Astfel,deoarece atitudinile sub influenta componentei afective se adopta si nu se invata,elese modifica indeosebi datorita exemplului cadrului didactic, parintilor sau a grupului,

    ceea ce dovedeste importanta acestui mod indirect de educatie si in problemele desanatate.

    A treia etapa are un caracter practice, o functie paraxiologica, urmarind formareadeprinderilor si obisnuintelor igienice, a capacitatii de actiune practica sanitara, a vointeide actiona in folosul propriei sanatati si a sanatatii colectivitatii, elemental conativ,volitional, avand un rol preponderant in luarea unor decizii favorabile promovariisanatatii.

    Comportamentul, caracterizand modul de adaptare al omului la mediu, ,,manierade a fi si de actiona a omului, ,,reactiile unui individ intr un anumit mediu si intr oanumita perioada de timp, este constituit, in probleme de sanatate, dintr-o suita deobisnuinte igienice, la baza carora stau deprinderile.De exemplu, in igiena dentaraesentiala este tehnica periajului. Pentru ca spalatul dintilor sa devina obisnuinta seimpune, in prealabil, elaborarea unor deprinderi corecte privind tehnica periajului, ceeace nu este totdeauna usor la varsta adulta. De aceea, formarea comportamentului, aunor obisnuinte igienice si precedarea acestor actiuni de cultivarea unor deprindericorespunzatoare trebuie inceputa de la varsta cea mai frageda.

    Comportamentul uman trebuie insa raportat permanent la mediul in careactioneaza subiectul, formarea obisnuintelor igienice fiind conditionata de relatiilesociale, economice si psihologice. Astfel, modelele de comportament ale omului seformeaza in cadrul interactiunii acestuia cu societatea si cultura. In acest sens,actionand astfel incat sa formeze modele culturale din toate regulile de comportare

    igienica, educatia pentru sanatate poate integra problemele de sanatate incomportamentul grupului.Aderarea individului la aceste modele va obtine aprobarea sirecompense din partea grupului sau dimpotriva, in caz de nepreluare, dezaprobarea sirecompensa. Daca, de pilda, un grup de elevi si a insusit ca model cultural sanitarregulile de igiena individuala, orice copil curat, ordonat va capata aprobarea grupului, intimp ce elevul care este certat cu curatenia, va fi respins de grup si izolat.

    Asadar, cele trei etape ale educatiei pentru sanatate teoretico rationala,afectiv- emotionala si practica menite a face trecerea de la cunoastere si intelegere, laplacere si senzatii subiective positive, favorabile actionarii, si de aici la practica, lacomportare, constituie treptele unei conceptii si a unui comportament igienic.

    Parcurgerea si realizarea acestor etape duce la formarea culturii sanitare. Ea

    poate fi considerate ca o componenta a culturii generale.In procesul de culturalizare un prim stadiu il reprezinta inzestrarea elevului cuinformatiile si datele necesare, deci asigurarea bazei cognitive. Utilizarea acestorinformatii, a cunostintelor, aplicarea lor la situatii din ce in ce mai diverse reprezinta un aldoilea stadiu al acestui proces. In cadrul procesului educativ sanitar, stadiul de utilizaresi aplicare a cunostintelor are la randul sau doua aspecte : aplicarea de catre elevi acunostintelor insusite la situatiilor propuse de cadrul didactic si descoperirea de catreelevi a situatiilor in care cunostintele insusite pot fi utilizate.

    Primul stadiu al culturalizarii sanitare consta prin urmare in insusirea principiilor siregulilor unei vieti sanatoase. Utilizarea acestor principii si reguli igienice si aplicarea lorla o situatie precisa constituie primul aspect al celui de al doilea stadiu al procesului

    culturalizarii sanitare. Al doilea aspect al aceluiasi stadiu il reprezinta descoperirea decatre elevi a faptului ca pentru a rezolva o problema sau o situatie concreta de sanatateeste necesar a folosi anumite cunostinte din domeniul sanatatii, anumite principii sireguli.

  • 7/28/2019 -pedagogie Pedagogie - portofoliu seminar

    38/55

    Reiese decia inainte de a fi aducat, orice individ trebuie informat. Dar informareasingura nu are valoare.In masura in care