1
1.10.2013
Somația europeană de plată.
Analiza unor probleme practice prin prisma dispozițiilor Noului Cod de
Procedură Civilă
Judecător dr. Gabriela Florescu,
formator Institutul Național al Magistraturii
I. Consideraţii introductive
1. Scopul Regulamentului nr.1896/20061 de instituire a procedurii europene de
somație de plată este de a accelera litigiile transfrontaliere referitoare la creanțele
pecuniare necontestate prin instituirea unei proceduri europene simplificate. De
asemenea, somația europeană de plată reprezintă un instrument uniform de
recuperare a unei categorii de creanțe, care garantează condiții identice creditorilor
și debitorilor de pe tot cuprinsul Uniunii.
Prin acest Regulament se realizează unele dintre obiectivele stabilite de
Uniunea Europeană în domeniul cooperării civile- parte a ,,spaţiului de libertate,
securitate şi justiţie”. Potrivit art.81 TFUE, Uniunea dezvoltă o cooperare judiciară în
materie civilă cu incidență transfrontalieră, întemeiată pe principiul recunoașterii
reciproce a deciziilor judiciare și extrajudiciare. Cooperarea în materie civilă poate
include adoptarea unor măsuri de apropiere a actelor cu putere de lege ale statelor
membre. Înscriindu-se în acest obiectiv, somația europeană de plată este o procedură
accesibilă și eficientă și se sprijină pe principiul recunoașterii reciproce a acesteia în
toate statele membre.
Standardizarea procedurilor și a documentelor, pe care le presupune somația
europeană de plată, determină eficiența acestia în realizarea scopului de a simplifica
litigiile transfrontaliere referitoare la recuperarea creanțelor bănești necontestate.
II. Domeniul de aplicare
a. Din punct de vedere temporal Regulamentul se aplică din data de 12
decembrie 2008, cu excepţia art. 28,29, 30 şi art.31, ce se aplică de la 12 iunie 2008.
b. Din punct de vedere teritorial, se aplică tuturor statelor membre, cu
excepția Danemarcei2.
1. JO L 399 din 30.12.2006, p. 1. 2 Potrivit Protocolului privind poziția Danemarcei anexat Tratatului de instituire a Comunității Europene,
Danemarca nu paticipa la deciziile ce se încadrau în fostul Titlu al IV-lea al TCE ( actual Titlul V TFUE), în
2
c. Natura litigiului
2. Regulamentul se aplică numai litigiilor transfrontaliere, nu şi pentru
creanţele care au o natură pur internă. Acestea din urmă se vor putea recupera pe
cale rapidă prin intermediul procedurii interne din statele membre.
Majoritatea tărilor din Uniunea Europeană are reglementată în legislaţia
naţională procedura somaţiei de plată, însă aceasta este diferită, de la stat la stat3.
În România, procedura este reglementată sub titlul “Procedura ordonanței de
plată- art.1013-1024 din Noul Cod de procedură civilă”.4
Regulamentul definește noțiunea de litigiu transfrontalier ca fiind un litigiu în
care cel puțin una dintre părți are reședința obișnuită sau domiciliul în alt stat
membru decât cel al instanței sesizate (art. 3). Momentul la care se apreciază
caracterul transfrontalier este cel la care se introduce cererea de somație de plată.
Prin urmare, schimbarea reședinței obișnuite sau a domiciliului în timpul procedurii
nu are nicio influență asupra desfășurării acesteia în fața instanței sesizate.
Noțiunea de domiciliu trebuie înțeleasă în conformitate cu dispozițiile art. 59
și 60 din Regulamentul (CE) nr.44/2001 al Consiliului privind competența judiciară,
recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială5.
Potrivit art. 59 din Regulamentul nr.44/2001, pentru a determina dacă o parte
are domiciliul pe teritoriul statului membru ale cărui instanțe sunt sesizate, acestea
aplică legislația internă.
Dreptul civil român (art. 87 C.civ.), statuează că domiciliul persoanei fizice în
vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile este acolo unde acesta declară
că își are locuința principală. Potrivit art. 90 alin.1 C. Civ., dovada domiciliului se
face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. De asemenea, părțile unui act
juridic pot să aleagă un domiciliu în vederea exercitării drepturilor sau a executării
obligațiilor născute din acel act (art. 97 C.civ.).
Regulamentul nr.44/2001 prevede că o societate sau altă persoană juridică are
domiciliul în locul unde aceasta are: sediul statutar, sau administrația centrală sau
centrul de afaceri (art.60) .
special în ceea ce privește cooperarea judiciară în materie civilă. Prin Protocolul nr.22 privind poziția
Danemarcei, anexat Tratatului de Funcționare a Uniunii Europene, acest stat și-a menținut poziția de a nu
participa la adoptarea măsurilor care intră sub incidența părții a treia ( Cooperarea judiciară în materie civilă) din
titlul V TFUE. 3 A se vedea, F.A.Moţiu, Opoziţia la somaţia europeană de plată, P.R., 3/2009, p. 67. De exemplu, Austria,
Portugalia şi Germania au implementat un sistem automat de emitere a somaţiei de plată care nu necestă
intervenţia unui judecător, ci numai a unor funcţionari judiciari (aceste sisteme stând şi la baza emiterii
Regulamentului nr.1896/2006). În alte state, (Franţa, Italia, Spania, Belgia ), somaţia de plată se emite numai de
un judecător. În Olanda nu există o asemenea procedură. Pentru o menţiune sintetică a reglementărilor somaţiei
de plată în statele membre ale Uniunii Europene, a se vedea şi I.Deleanu, Gh. Buta, Procedura somaţiei de plată,
Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2006, p. 25-26. 4 Legea nr.72/2013 privind măsurile pentru combaterea întarzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume
de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante ( M.Of
182/02.04.2013) face trimitere tot la dispozițiile art.1013-1024 NCPC referitoare ordonanța de plată. Această
lege transpune Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 februarie 2011 privind
combaterea intarzierii in efectuarea platilor in tranzactiile comerciale (JO L48, 23.02.2011, p 1-10). 5 JO L 12,16.01.2001, p.1
3
Definiţia noțiunii de litigiu transfrontalier exclude folosirea Regulamentului în
ipoteza în care atât debitorul cât și creditorul au reședința obișnuită sau domiciliul în
statul membru al instanței sesizate. Însă, rezultă că este posibil ca un creditor din
afara Uniunii Europene să sesizeze o instanţă dintr-un stat membru, contra unui
pârât care îşi are sediul sau reşedinţa obişnuită într-un alt stat decât cel al instanţei
sesizate. În egală măsură, un creditor dintr-un stat membru poate uza de procedura
somaţiei europene de plată împotriva unui debitor care îşi are sediul sau reşedinţa
într-un stat terţ, în măsura în care jurisdicţia competentă este cea a unui alt stat
membru decât cel al reşedinței reclamantului.6
d. Natura creanţei
3. Pentru a deduce natura creanței pe care o presupune procedura somației
europene de plată, trebuie să coroborăm dispozițiile art.1, art.2 și art.4 din
Regulament.
Rezultă că somația europeană de plată poate fi utilizată pentru creanțe
pecuniare, necontestate, în materie civilă și comercială, de natură contractuală, care
sunt lichide și exigibile.
Regulamentul nu se aplică: în materie fiscală, vamală, administrativă; nu se
aplică nici în cereri în răspunderea statului pentru acțiuni sau omisiuni comise în
exercitarea puterii publice ( acta de jure imperii ).
Sunt excluse în mod expres pretențiile extracontractuale, cu excepția situațiilor
care au făcut obiectul unui acord între părți sau există o recunoaștere a datoriei sau
dacă se referă la creanțe lichide care decurg din proprietatea comună asupra unui
bun. De asemenea, sunt excluse regimurile matrimoniale, testamentele, succesiunile,
falimentele, concordatele și alte proceduri similare, precum și asigurările sociale.
Regulamentul 1896/2006 nu este aplicabil nici creanțelor care reprezintă
obligații de întreținere, de exemplu în situaţia în care există un acord încheiat de părţi
de recunoaştere a creanței reprezentând obligaţia de întreţinere. Pentru executarea
acestor creanțe, începând cu data de 09.06.2011 se aplică Regulametul (CE) nr. 4/2009
al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea
hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere7, care conține prevederi
favorabile creditorilor întreținerii.
Raţiunea excluderii unor litigii de la aplicarea prevederilor Regulamentului
(de exemplu regimurile matrimoniale şi cele similare acestora) constă în aceea că în
astfel de procese, de regulă, instanţa trebuie să verifice din oficiu unele elemente de
fapt sau de drept, ceea ce ar excede procedurii somaţiei de plată.8
6 L. Cadiec, E. Jeuland, S. Amrani- Mekki (coord), Droit processuel civil de l’ Union Europeenne, Lexis Nexis,
Paris, 2011, p.253. 7 JO L 007, 10.01.2009, p.1
8 A se vedea, I. Deleanu, Gh. Buta, Procedura somaţiei de plată. Doctrină şi jurisprudenţă, Bucureşti, ed.
C.H.Beck, 2006, p.82. Studiul conţine şi o analiză a proiectului (la acea vreme) Regulamentului privind
instituirea unei proceduri europene a injoncțiunii de plată.
4
Regulamentul nu definește noțiunea de creanță lichidă și exigibilă, de aceea
apreciem că în temeiul art. 26, în această privință se vor aplica normele de drept
național.
Astfel, potrivit art. 662 alin.3 NCPC creanța este lichidă atunci când obiectul ei
este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui.
Potrivit alin.4 al aceluiași articol, creanța este exigibilă când obligația
debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului
de plată9. Codul civil asimilează cu o creanță exigibilă și situația debitorului care,
deși beneficiază de un termen de plată, este decăzut din acesta ( art.1417 NCC).
Definiția creanței necontestate nu se regăsește în Regulament, însă o definire a
acestor categorii de creanțe o găsim în art.3 din Regulamentul (CE) nr.805/2004 al
Parlamentului European și al Consiliului privind crearea unui titlu executoriu
european pentru creanțele necontestate.10 Astfel, o creanță se consideră necontestată,
alternativ:
- în cazul în care creditorul a recunoscut-o în mod expres acceptând-o
sau recurgând la o tranzacție care a fost aprobată de o instanță
judecătorească sau încheiată în fața unei instanțe judecătorești în
cursul unei proceduri judiciare;
- în cazul în care debitorul nu i s-a opus niciodată, în conformitate cu
normele statului membru de origine, în cursul procedurii judiciare;
- în cazul în care debitorul nu s-a prezentat sau nu a fost reprezentat în
cadrul unei ședințe de judecată privind această creanță după ce a
contestat-o inițial în cursul procedurii judiciare, cu condiția ca
atitudinea sa să fie asimilată unei recunoașteri tacite a creanței sau a
faptelor invocatede creditor în temeiul legislației statului membru de
origine,
- în cazul în care debitoul a recunoscut-o expres într-un act autentic.
În doctrină s-a exprimat opinia, pe care o împărtășim, că se pot folosi criteriile
stabilite de Regulamentul nr.805/2004 în analiza caracterului necontestat al unei
creanțe11.
III. Reguli de competenţă
a. Competența internațională
4. Potrivit art.6 din Regulament, prima verificare pe care trebuie să o facă
instanța în ceea ce privește competența sa este cea de drept internațional privat,
prevăzută de Regulamentul (CE) nr.44/2001 al Consiliului privind competența
9 Pentru un comentariu al acestor dispoziții a se vedea D.M.Gavriș, în G.Boroi, O.Spineanu Matei,A. Costanda,
C. Negrilă, V.Dănăilă ș.a., Noul Cod de Procedură Civilă, Comantariu pe articole, Ed. Hamangiu, 2013, p.143-
144. 10
JO L 143, 30.04.2004, p.15 11
A se vedea C. Savu, Noua reglementare privind procedura europeană a somației de plată, R.R.D.C.
nr.3/2007, p 77-78
5
judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială12,
Criteriul general de competență stabilit de Regulamentul nr.44/2001 este determinat
de domiciliul pârâtului (art.2).
Norma de competență a instanței de la domiciliul pârâtului este completată în
art.5 de norme de competență speciale, din care, în contextul materiei analizate în
studiul de față reamintim următoarele:
- o persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi
acționată în justiție în materie contractuală, în fața instanțelor de la locul în
care obligația care formează obiectul cererii a fost sau urmează a fi executată.
- în materie delictuală și cvasidelictuală o persoană care are domiciliul pe
teritoriul unui stat membru poate fi chemată în judecată în fața instanțelor de la
locul unde s-a produs sau riscă să se producă fapta prejudiciabilă13;
De asemenea, în materie de asigurări –asiguratul, deținătorul poliței de
asigurare sau beneficiarul asigurării are posibilitatea să sesizeze instanța de la
domiciliul acestuia, iar nu de la domiciliul asigurătorului ( art.9 alin.1 lit. b din
Regulamentul nr.44/2001);
Regulamentul nr.44/2001 acordă părților posibilitatea de a alege prin
convenție competența unei anumite instanțe de pe teritoriul unui stat membru
(art.23). Acordul privind alegerea instanței competente are ca efect faptul că
instanța aleasă dobândește competență exclusivă, iar acțiunea nu poate fi introdusă
în fața niciunei alte instanțe. Dacă totuși este sesizată o altă instanță decât cea aleasă
de părți aceasta poate deveni competentă prin înfățișarea pârâtului în fața sa.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a nuanțat aplicarea dispozițiilor art.6
din Regulamentul 1896/2006 privitoare la competența internațională. Astfel, în
hotărârea din data de 13.96.2013, Goldbet Sportwetten GmbH / Massimo
Sperindeo în cauza C-144/12, Curtea a statuat astfel : „Articolul 6 alineatul (1) din
Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12
decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată, coroborat cu
art.17 din acest regulament, trebuie interpretat în sensul că o opoziție la somația
europeană de plată care nu conține o contestare a competenței instanței din statul
membru de origine nu poate fi considerată înfățișare, în sensul articolului 24 din
Regulamentul (CE) nr. 44/2001, și că împrejurarea că pârâtul a prezentat, în cadrul
opoziției pe care a formulat-o, motive referitoare la fondul cauzei este lipsită de
relevanță în această privință“.
Argumentele Curții au fost în sensul că atunci când pârâtul nu contestă
competența instanței care a pronunțat somația, pe calea opoziției, această din urmă
cerere nu poate să producă alte efecte decât cele care reies din art.17 alin.1 din
Regulamentul nr.1896/2006. Aceste efecte sunt încheierea procedurii de somație de
plată și trecerea automată a litigiului la procedura de drept comun, cu excepția
12
Pentru o analiză a regulilor de competență stabilite de Regulamentul nr. 44/2001 a se vedea, D.Lupașcu, D.
Ungureanu, Drept internațional privat, Ed. Universul juridic, București, 2012, p. 331-361. 13
Este vorba despre acele situații de excepție în care creanța care a rezultat din fapta delictuală s-a stabilit prin
acordul părților sau există o recunoaștere a datoriei de către debitor.
6
cazului în care reclamantul a cerut în mod expres ca procedura să ia sfîrșit în acest
caz. Curtea arată mai departe că o soluție contrară ar extinde efectele opoziției
dincolo de cele care sunt prevăzute de Regulamentul nr.1896/2006.
Prin derogare de la regulile de competenţă stabilite anterior, dacă dreptul de
creanță ce face obiectul litigiului se referă la un contract încheiat de un consumator
(pârât în cauză) în afara activității sale profesionale, competența aparține numai
instanțelor din statul membru în care pârâtul are domiciliul sau reședința
obișnuită ( art. 6 alin.2 Regulamentul nr.1896/2006).
Această regulă de competenţă este una de protecţie pentru consumator, care nu
trebuie să se deplaseze în alt stat membru dacă doreşte să formuleze opoziţie
împotriva somaţiei emise de instanţă.
În funcție de temeiul indicat de reclamant în cererea de somație de plată,
instanța va putea verifica dacă sunt întrunite condițiile pentru atragerea
competenței sale în temeiul regulilor menționate mai sus.
b. Competența de drept intern
5. După ce s-a stabilit competența instanțelor statului membru sesizat din
punct de vedere al dreptului Uniunii Europene, competența materială și teritorială a
acestora se determină potrivit dreptului intern. Potrivit art.29 din Regulament,
statele membre trebuie să informeze Comisia cu privire la instanţele competente
pentru emiterea unei somaţii europene de plată.14
În România, nu s-a adoptat un act normativ care să stabilească măsuri
necesare punerii în practică a Regulamentului, inclusiv instanțele competente în
materia somaţiei europene de plata, de aceea se vor aplica dispoziţiile de drept
comun.
Astfel, potrivit art 1015 NCPC (care reglementează competenţa în materia
ordonanţei de plată), creditorul poate introduce cererea la instanţa competentă
pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă15.
Fiind vorba despre cereri de plată a unor sume de bani, determinarea
competenței ratione materiae se realizează în funcție de criteriul valoric. Astfel, cererile
de până la 200.000 lei inclusiv urmează a fi adresate judecătoriei (art.94 NCPC), iar
pentru cererile cu valoare superioară acestei sume, creditorul urmează a sesiza
tribunalul (art.95 NCPC). La stabilirea competenței sale instanța va avea în vedere și
dispozițiile art. 98 și 101 NCPC.
14
Comunicările statelor membre pentru informarea publicului şi a mediilor profesionale în ceea ce priveşte
aplicarea Regulamentului se regăsesc în Atlasul judiciar în materie civilă şi comercială-
http//ec.europa.eu/justice-home/judicialatlascivil/html/index.ro.htm. 15
Pentru un comentariu cu privire la ordonanța de plată în Noul Cod de procedură civilă, a se vedea, A.
Costanda, în G. Boroi, O. Spineanu Matei, A. Costanda, C. Negrilă, V. Dănăilă ș.a., Noul Cod de procedură
civilă- Comentariu pe articole, Ed. Hamangiu, București, 2013, p. 603-622.
7
Competența teritorială se stabilește potrivit dispozițiilor art.107 NCPC,
respectiv potrivit art. 113 NCPC.
O problemă practică s-ar putea ivi în legătură cu nerespectarea regulilor de
competență internă.
Regulamentul nu conţine prevederi decât cu privire la nerespectarea
competenţei internaţionale a instanţelor statelor membre nu şi în privința încălcării
competenței materiale și teritoriale de drept intern. Astfel, Regulamentul stabilește că
cererea va fi respinsă, printre altele, pentru nerespectarea art.6 care se referă la
competența internațională16.
Potrivit art. 26 din Regulamentul 1896/2006, orice aspect de procedură care nu
este reglementat în mod expres prin acest act este reglementat de legislația națională.
În consecință, în situația în care reclamantul a depus cererea la o instanță
necompetentă material, aceasta nu va respinge somația, ci aplicând regulile de drept
intern, va invoca din oficiu la primul termen, excepția de necompetență materială și
va declina cererea în favoarea instanței competente, printr-o hotărâre definitivă
(art.130-132 NCPC.)17.
Dacă reclamantul a depus cererea la o instanță necompetentă teritorial
instanţa nu va putea invoca excepția de necompetență teritorială ( art. 130 alin.4
NCPC ) şi va trebui să soluţioneze cererea. Soluția se întemeiază pe argumentul că în
materia acțiunii în pretenții, competența teritorială nu este de ordine publică, ci este
de ordine privată, astfel încât aceasta ar putea fi invocată numai de pârat prin
întâmpinare. Însă în cazul somației europene de plată, pârâtul nu este înștiințat ințial
despre cerere, astfel încât acesta nu depune întâmpinare, iar în conformitate cu art.
130 alin.4 NCPC, reclamantul care a introdus cererea la o instanță necompetentă nu
va putea cere declararea necompetenței.
IV. Procedura emiterii somației de plată. Cererea de somație
europeană de plată. Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa
a. Precizări prealabile
6. Regulamentul 1896/2006 conține dispoziții cu privire la procedura în fața
instanței până la emiterea somației, iar aceste reguli sunt obligatorii. Mai mult, art. 12
alin.1 din Regulament prevede că instanța emite somația europeană de plată în cel
mai scurt termen și în principiu în termen de 30 de zile de la introducerea cererii.
16
Potrivit art.6 alin.1, în sensul aplicării regulamentului, competența se determină în conformitate cu normele de
drept comunitar aplicabile în materie, în special Regulamentul (CE) nr.44/2001. 17
Pentru opinia potrivit căreia cererea de emitere a somaţiei europene de plată va fi respinsă şi în situaţia în care
instanţa competentă este o altă instanţă din România, a se vedea, L.N.Pârvu, Procedurile soluţionării cererilor în
legătură cu somaţia europeană de plată, în Dreptul nr.4/2009, p.152-153.
8
De aceea, regulile stabilite de Noul Cod de Procedură Civilă în art.1013 şi urm.
cu privire la etapa premergătoare emiterii ordonanţei nu sunt aplicabile în materia
somației europene. Astfel, în privinţa somaţiei europene de plată nu se va aplica art.
1014 NCPC cu privire la notificarea debitorului prin intermediul executorului
judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de
primire și prin care i se va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15
zile18.
De asemenea, instanţa va soluţiona cererea de somaţie fără citarea părţilor şi
fără depunerea întâmpinării prevăzute de art. 1018 NCPC.
Revenind la somația europeană de plată, Regulamentul stabilește că în
calculul termenului de 30 de zile pentru emiterea acesteia, nu este cuprins și
termenul necesar reclamantului pentru a completa, rectifica sau modifica cererea (art.
12). De aici putem trage concluzia că singurele comunicări admise înainte de
emiterea somației sunt cele dintre instanță și reclamant cu privire la completarea sau
modificarea cererii, care sunt prevăzute de art. 9 și 10 din Regulament.
Un alt argument ar fi acela că scopul urmărit prin Regulamentul nr.1896/2006,
de a simplifica, accelera și reduce costurile în litigiile transfrontaliere privind
creanțele pecuniare necontestate nu poate fi înfăptuit decât prin eliminarea unor
etape ale procedurii de drept comun. De asemenea, Regulamentul prevede expres că
formularul de cerere (în copie) se comunică pârâtului, odată cu somația (art. 12
alin.2), procedură care diferă de reglementarea națională a ordonanței de plată, care
dispune că aceasta se soluționează cu citarea părților, iar întâmpinarea este
obligatorie (art.1018 NCPC).
b. Formularea cererii
7. Chiar dacă litigiul este transfrontalier și poartă asupra unei creanțe lichide și
exigibile, Regulamentul nr.1896/2006 nu este aplicabil obligatoriu pentru recuperarea
creanței. Opțiunea aparține creditorului, care, potrivit art.1 alin.2 din Regulament,
poate recurge la o altă procedură, prevăzută de dreptul Uniunii Europene sau de
legislația națională a unui stat membru.
Procedura somației europene de plată este una formalistă, de aceea diferitele
acte procedurale pe care le presupune fac obiectul formularelor anexate la
Regulament.
Această standardizare a procedurii este o facilitate acordată părților, care
garantează circulația somațiilor indiferent de limba utilizată în completarea
18
Potrivit articolului menționat, creditorul îi va comunica debitorului prin intermediul executorului judecătoresc
sau prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație, prin care îi va pune în
vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia. Dacă debitorul nu platește în
termenul de 15 zile, creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată (art. 1015 NCPC). Atât timp
cât Regulamentul nr. 1896/2006 nu prevede nicio procedură prealabilă introducerii cererii și nu face trimitere la
dreptul național al statelor membre în această materie, procedura prevăzută de art. 1014 NCPC nu se va aplica și
somației europene de plată.
9
formularelor. Trebuie menționat că utilizarea formularelor prevăzute de Regulament
este obligatorie.
În cadrul acestor formulare standardizate, vom analiza mai întâi cererea de
somație de plată- formularul tip A (Anexa 1).
Cererea poate fi introdusă fie de un creditor, fie de mai mulți, împotriva
unuia sau a mai multor debitori.
Aceasta va putea fi depusă pe suport de hârtie sau prin orice mijloc de
comunicare acceptat de statul membru de origine. Regulamentul nu precizează nimic
privind limba în care trebuie completat formularul19.
În România, potrivit informațiilor de pe Atlasul judiciar civil, limba în care
trebuie completată cererea este limba română.
În ipoteza în care reclamantul care are reşedinţa obişnuită sau sediul în alt stat
membru completează formularul în altă limbă decât româna, instanţa poate acorda
un termen rezonabil în vederea traducerii acestuia, făcând astfel aplicarea art. 9 din
Regulament.
Dacă în termenul astfel acordat reclamantul nu trimite formularul tradus,
instanţa poate respinge cererea în temeiul art.11 alin.1 lit.c din Regulamentul
nr.1896/2006.
c. Mențiuni obligatorii
8. Potrivit dispozițiilor art.7 din Regulament cererea de somație europeană de
plată trebuie să cuprindă următoarele elemente: numele şi adresele părţilor
implicate, a reprezentanţilor (dacă este cazul) şi a instanţei sesizate; valoarea
pretenţiior, respectiv creanţa principală şi după caz, dobânda, penalizările
contractuale şi alte costuri; în cazul dobânzilor, rata dobânzii şi perioada de timp
pentru care este cerută, dacă legislaţia ţării de origine20 nu prevede că se calculează
automat, adăugându-se la creanţa principală.
De asemenea, cererea trebuie să menţioneze cauza acţiunii21, inclusiv
descrierea circumstanţelor invocate ca temei al creanţei şi după caz, al dobânzii
cerute; descrierea elementelor de probă în sprijinul creanţei; temeiul competenţei
19
Aceste informații cu privire la limba acceptată de statele membre pentru completarea formularelor le putem
găsi pe Atlasul judiciar civil http//ec.europa.eu/justice-home/judicialatlascivil/html/index.ro.htm la
„Comunicările statelor membre”. 20
În România, în materia somației europene de plată, dobânda se determină în conformitate cu dispozițiile art.
1017 NCPC. 21
Cauza acţiunii poate fi, de exemplu un contract de vânzare cumpărare, un contract de locaţiune, de prestări
servicii sau un contract de construire, de asigurare, un împrumut sau o obligaţie necontractuală care a făcut
obiectul unui acord între părţi sau al unei recunoaşteri de datorie.
10
(este vorba de competența internațională prevăzută de Regulamentul nr.44/2001)22;
caracterul transfrontalier al litigiului23.
Împreună cu cererea de somație, reclamantul nu trebuie să depună și alte
înscrisuri, deoarece din dispozițiile Regulamentului rezultă că acesta trebuie numai
să descrie probele, să le evoce, nu să le administreze24.
Regulamentul prevede că reprezentarea de către un avocat sau licențiat în
științe juridice nu este obligatorie ( art.24).
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a avut posibilitatea să interpreteze
dispozițiile art.7 din Regulamentul nr. 1896/2006, în cadrul unei cereri de decizie
preliminară formulată de o instanță din Polonia25.
La data de 23 02.2011, doamna Szyrocka, cu domiciliul în Polonia, a introdus
la instanța de trimitere o cerere de somație de plată împotriva SiGer Technologie
GmbH cu sediul în Germania. Cu ocazia examinării cererii, instanța de trimitere a
constatat că aceasta nu îndeplinea anumite condiții de formă prevăzute de dreptul
polonez și în special nu preciza, astfel cum impunea dreptul național valoarea
obiectului litigiului în monedă poloneză în vederea calculării cheltuielilor de
judecată. Reiese din dosar că doamna Szyrocka a indicat în formularul de cerere de
somație europeaană de plată suma creanței principale în euro.
În aceste condiții, Sad Okregowy we Wroclawiu ( instanța de trimitere) a
solicitat Curții să răspundă, printre altele, dacă art.7 din Regulamentul nr.1896/2006
trebuie interptretat în sensul că reglementează în mod exhaustiv toate condițiile pe
care trebuie să le îndeplinească o cerere de somație europeană de plată sau în sensul
că stabilește doar cerințele minime pentru o astfel de cerere, iar în ceea ce privește
aspectele nereglementate prin această dispoziție se vor aplica normele de drept
național?
Redăm în continuare argumentele Curții, deoarece oferă o viziune clară
asupra modului în care trebuie analizată aplicarea Regulamentului nr.1896/2006 în
raport cu dispozițiile de drept național din fiecare stat membru:
26 „Trebuie amintit că articolul 7 din regulamentul menționat cuprinde o serie de cerințe
privind conținutul și forma unei cereri de somație europeană de plată. Astfel, el stabilește,
între altele, condiția introducerii unei astfel de cereri prin intermediul unui formular tip,
elementele constitutive ale acesteia, declarația solicitantului privind exactitatea
informațiilor prezentate în această cerere, posibilitatea ca el să se opună trecerii la
procedura civilă ordinară, precum și modalitățile de semnare a cererii menționate.
22
Potrivit rubricilor formularului tip A, temeiul competenţei poate fi determinat de una din următoarele
împrejurări: domiciliul pârâtului; în aspectele legate de asigurări, domiciliul titularului poliţei; locul executării
obligaţiei în cauză; locul producerii faptului cauzator de prejudicii; sediul trustului etc.. 23
Potrivit instrucţiunilor de completare a formularului, care se regăsesc în anexa la Regulament, pentru a putea
beneficiu de procedura europeană a somaţiei de plată este necesar să se indice cel puţin două state diferite în
căsuţele acestei rubrici. 24
Spre deosebire de somația europeană de plată, în dreptul intern, art. 1016 alin.2 NCPC prevede că la cererea
de ordonanță de plată se anexează înscrisurile care atestă cuantumul sumei datorate și orice alte înscrisuri
doveditoare ale acesteia, inclusiv dovada comunicării somației prevăzute de art.1014 alin.1 NCPC. 25
CJUE, hot. din 13.12.2012, Iwona Szyrocka împotriva SiGer Technologie GmbH, C- 215/11, nep. în Rep.
11
27 Trebuie să se constate că din cuprinsul articolului menționat nu reiese niciun element
care să permită să se ajungă la concluzia că, în ceea ce privește cererea de somație
europeană de plată, statele membre ar rămâne libere să impună condiții suplimentare,
prevăzute de dreptul lor național.
28 Astfel, după cum reiese cu claritate de la articolul 7 alineatul (2) litera (c) și alineatele
(3), (5) și (6) din Regulamentul nr. 1896/2006, atunci când această dispoziție autorizează
statele membre să reglementeze prin dreptul lor național anumite aspecte specifice ale
cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească o cerere de somație europeană de plată, ea
prevede expres aceasta. În schimb, nicio altă trimitere expresă sau implicită care
autorizează în general impunerea unor condiții suplimentare, prevăzute de dreptul
național al statelor membre, nu figurează la acest articol.
29 În continuare, această interpretare literală este confirmată de economia
Regulamentului nr. 1896/2006. În această privință, trebuie subliniat, pe de o parte, astfel
cum reiese din considerentul (16) al acestui regulament, că instanța sesizată nu trebuie să
examineze cererea de somație europeană de plată decât pe baza informațiilor cuprinse în
aceasta. Pe de altă parte, articolele 2-4 și 6 din regulamentul menționat, care aduc
precizări cu privire la anumite condiții aplicabile în cazul emiterii somației europene de
plată, nu prevăd nicio posibilitate de a impune condiții suplimentare pe baza dreptului
național al statelor membre. În plus, potrivit articolului 11 alineatul (1) litera (a) din
același regulament, numai nerespectarea condițiilor enunțate la articolele 2-4, 6 și 7 din
acesta determină respingerea cererii de somație europeană de plată.
30 În cele din urmă, este necesar să se amintească, astfel cum reiese de la articolul 1
alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1896/2006, că acesta are drept obiect în
special simplificarea, accelerarea și reducerea costurilor litigiilor transfrontaliere referitoare
la creanțele pecuniare necontestate. Astfel cum se precizează în considerentele (8), (10) și
(29) ale regulamentului menționat, acesta, deși nu înlocuiește și nici nu armonizează
mecanismele de recuperare a creanțelor necontestate existente în temeiul legislației
naționale, instituie, în vederea îndeplinirii acestui obiectiv, un instrument uniform de
recuperare a acestor creanțe care să garanteze condiții identice creditorilor și debitorilor pe
tot cuprinsul Uniunii.
31 Or, obiectivul menționat ar fi periclitat dacă statele membre ar putea prevedea în
legislațiile lor naționale, în mod general, cerințe suplimentare care trebuie îndeplinite de
cererea de somație europeană de plată. Astfel, aceste cerințe ar conduce nu numai la
impunerea unor condiții neunitare ale acestei cereri în state membre diferite, ci ar conduce
și la creșterea complexității, a duratei și a costurilor procedurii de somație europeană de
plată”.
Aplicând principiile enunțate mai sus, Curtea Europeană de Justiție a
continuat menționând că instanța națională rămâne, în principiu, liberă să obțină
informații privind valoarea obiectului litigiului potrivit modalităților prevăzute de
dreptul său național, cu condiția ca normele de procedură legate de determinarea
cheltuielilor de judecată să nu determine nici o prelungire excesivă a procedurii
12
europene de somație de plată, nici respingerea cererii de somație europeană de
plată.
Concluzia Curții a fost aceea că „art.7 din Regulamentul nr. 1896/2007 trebuie
interpretat în sensul că reglementează în mod exhaustiv condițiile pe care trebuie să le
îndeplinească cererea de somație europeană de plată”.
În argumentarea acestei concluzii, așa cum rezultă de mai sus, Curtea de
Justiție a utilizat interpretarea literală a art.7 din Regulament. De asemenea un alt
argument care justifică regula esențială stabilită de Curte este extrasă din finalitatea
urmărită de Regulamentul nr.1896/2006: simplificarea, accelerarea și reducerea
costurilor litigiilor transfrontaliere referitoare la creanțele pecuniare necontestate.
Aceste obiective nu trebuie puse în pericol prin lăsarea posibilității statelor membre
de a adăuga prin legislația nețională, cerințe suplimentare pentru somația
europeană de plată.
Revenind la mențiunile cererii de somație europeană de plată, reclamantul
trebuie să declare că după cunoștința sa, informațiile furnizate sunt exacte și că orice
declarație falsă intenționată riscă să atragă sancțiunile prevăzute de legea statului
membru de origine.
De asemenea, odată cu cererea, reclamantul poate depune în anexă o
declarație că refuză preschimbarea acțiunii într-o procedură ordinară, în sensul art.17
din regulament, în ipoteza în care pârâtul contestă creanța.
Această declarație poate fi depusă și ulterior, dar nu mai târziu de data
pronunțarii somației.
Cererea trebuie să fie semnată de reclamat sau de reprezentantul acestuia.
Semnătura poate fi şi electronică, în conformitate cu art.2 alin.2 din Directiva
nr.1999/93/CE a Parlamentului european și a Consiliului privind un cadru comunitar
pentru semnăturile electronice26.
d. Examinarea cererii
9. Procedura somației europene de plată în această primă fază nu este
contradictorie.
Instanța sesizată, după stabilirea competenței va verifica în cel mai scurt
termen, bazându-se pe formularul de cerere, dacă sunt îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 2-4, art. 6 și 7 și dacă cererea apare ca întemeiată.
Aceste verificări sunt sumare, Regulamentul prevăzând că se pot face și în
sistem computerizat. Caracterul automat al verificării este posibil, deoarece
formularul se completează cu ajutorul codurilor prevăzute de Anexa la Regulament.
Instanța nu se poate întemeia decât pe afirmațiile creditorului, care nu
furnizează și dovezile justificative. Spre deosebire de somația europeană de plată, în
materia ordonanței de plată din dreptul intern, creditorul trebuie să anexeze la cerere
26
JO L 13, 19.1.2000, p.12.
13
înscrisurile care atestă cuantumul sumei datorate și orice alte înscrisuri doveditoare
ale acesteia (art.1016 alin.2 NCPC).
Motivarea reclamantului, în cazul somației europene, trebuie să se
subordoneze rubricilor formularului standardizat, astfel încât acesta nu are libertatea
de a menționa situația de fapt și de drept, așa cum dorește. În esenţă, motivele
trebuie să releve legătura juridică dintre părţi, justificarea creanţei şi a valorii ei,
precum şi legătura dintre creanţă şi elementele de probă descrise27.
Probele nefiind atașate la cerere, ci descrise în formular, fără administrarea lor,
controlul instanței rămâne unul minim.
e. Posibilitatea completării sau modificării cererii de către reclamant
10. În cazul în care reclamantul a completat greșit cererea, instanța poate
acorda acestuia un termen pentru rectificare, cu excepția cazului în care apreciază că
somația este vădit nefondată sau inadmisibilă.
În acest scop, instanța completează formularul tip B- din Anexa 2 a
Regulamentului.
Termenul acordat de instanţă trebuie să aibă în vedere circumstanțele cauzei şi
se va stabili astfel încât să permită reclamantului să răspundă solicitărilor de
completare sau rectificare.
În ipoteza în care cererea îndeplinește parțial condițiile pentru emiterea
somației, instanța va informa reclamantul cu privire la acest fapt, utilizând
formularul tip C din Anexa III la Regulament. Reclamantul este invitat să accepte sau
să refuze o propunere de somație europeană de plată pentru suma stabilită de
instanță și este informat cu privire la consecințele deciziei sale.
Reclamantul va răspunde completând formularul C, pe care îl va comunica
instanței.
Dacă va accepta poziția instanței, aceasta va emite somația, în conformitate cu
art.12 din Regulament, pentru partea de cerere care a fost acceptată de reclamant. În
cazul în care reclamantul nu trimite răspunsul în termenul stabilit sau refuză
propunerea instanței, aceasta va respinge în întregime cererea de somație de plată.
f. Respingerea cererii
11. Potrivit art. 11 din Regulament instanța poate respinge cererea în
următoarele situații:
a. dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 2- 4, art. 6 și 7;
b. cererea este vădit nefondată;
c. reclamantul nu trimite răspunsul în termenul stabilit de instanță în
temeiul art.9 alin2;
27
A se vedea I. Deleanu, Gh. Buta, op cit., p. 84; a se vedea și D.Lupașcu, D. Ungureanu, Drept internațional
privat, Ed. Universul juridic, București, 2012, p.375.
14
d. reclamantul omite să trimită răspunsul în termenul stabilit de instanță
sau refuză propunerea instanței, în temeiul art. 10.
Reclamantul va fi informat cu privire la motivele de respingere utilizându-se
formularul D.
Din dispozițiile menționate mai sus rezultă că somația va fi respinsă, printre
altele, dacă obiectul acesteia nu intră în domeniul de aplicare al regulamentului.
Astfel se va proceda în situația în care creanța nu este civilă sau comercială, ci
este de natura celor excluse expres de art.2 din Regulament.
Cererea de emitere a somaţiei va fi respinsă şi în ipoteza în care litigiul este
pur intern, neavând niciun element transfrontalier, în sensul art.3.
Aceeaşi va fi soluţia instanţei şi în ipotezele în care creanța nu este lichidă și
exigibilă (art.4) sau nu s-a respectat competenţa internaţională stabilită de art.6 din
Regulament.
Un alt motiv de respingere a somației rezultă din caracterul vădit nefondat al
cererii. După verificarea competenței, instanța, încă de la început va verifica și
temeinicia cererii, pentru a respinge cererile vădit nefondate sau inadmisibile,
necesitate determinată de obiectivul celerității procedurii28.
Văzând acest motiv de respingere, putem concluziona că examinarea cererii
nu este pur formală. Caracterul vădit nefondat ar putea rezulta din mențiunile
reclamantului din formular privind cauza creanței sau din contradicțiile dintre
diferite rubrici completate.
Instanţa urmează să respingă cererea şi în ipoteza în care reclamantul nu
respectă dispoziţiile art.7 privind elementele cererii de somaţie europeană de plată.
De exemplu, se va respinge cererea pentru lipsa semnăturii reclamantului sau a
reprezentantului acestuia. Aceeași va fi soluția pentru absența oricărui element pe
care reclamantul trebuia să-l menționeze în cerere.
Hotărârea de respingere a cererii de somație de plată este transmisă
reclamantului.
Potrivit Regulamentului respingerea cererii nu poate fi atacată cu recurs
(art.11 alin.2).
Apreciem că dispoziţia de mai sus trebuie interpretată în sensul că respingerea
somaţiei nu este supusă niciunei căi de atac, aceasta fiind în concordanță cu
obiectivul celerității stabilit de Regulament.
De asemenea, hotărârea de respingere a somației nu are autoritate de lucru
judecat, deoarece reclamantul poate introduce o nouă cerere de somație pentru
aceeași creanță sau poate depune orice altă cerere prevăzută de legislația națională
(art.11 alin.3 din Regulament).
g. Emiterea somației europene de plată
28
Ase vedea C.Savu, op. cit., p.87
15
12. Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.8 din Regulament,
instanța va emite somația europeană de plată în cel mai scurt termen- în principiu în
30 zile de la introducerea cererii, utilizând formularul tip E din Anexa 5.
Termenul de 30 de zile este de recomandare, iar la calculul său nu este
cuprinsă și perioada acordată reclamantului pentru completarea, rectificarea sau
modificarea cererii (art.12).
Somația europeană de plată cuprinde mențiuni privind creanța pe care trebuie
s-o plătească pârâtul, moneda, penalitățile prevăzute în contract, cheltuielile de
judecată și dobânzile acestor sume.
În privința dobânzilor, CJUE a stabilit că ,, art.4 și art.7 alin.2 lit. c din
Regulamentul nr.1896/2006 trebuie interpretat în sensul că nu se opun ca reclamantul să
solicite în cadrul cererii de somație europeană de plată dobânzile pentru perioada dintre data
exigibilității lor și data plății creanței principale”29.
În acest context, Curtea de Justiție a statuat în hotărârea menționată că
„instanța națională rămâne liberă să aleagă modalitățile concrete de a completa formularul de
somație europeană de plată care figurează în Anexa V la Regulamentul nr.1896/2006 în
măsura în care formularul astfel completat permite pârâtului, pe de o parte, să înțeleagă fără
niciun dubiu decizia potrivit căreia trebuie să plătească dobânzile scadente până la data plății
capitalului și pe de altă parte să identifice clar rata dobânzii, precum și data începând de la
care se solicită aceste dobânzi”.
Prin urmare, instanța națională are o libertate limitată în ceea ce privește
formula aleasă pentru individualizarea dobânzii, deoarece trebuie să evidențieze
obligatoriu informațiile menționate de Curte în hotărârea de mai sus.
h. Cheltuielile de judecată
13. Potrivit art.25 alin.1 din Regulament, suma cheltuielilor de judecată
aferente unei proceduri europene a somației de plată și procedurii civile de drept
comun care urmează în cazul unei opoziții la somația europeană de plată într-un stat
membru nu este mai mare decât cheltuielile de judecată generate de o procedură
civilă de drept comun, neprecedată de somația europeană de plată în statul membru
respectiv.
Alineatul al doilea al aceluiași articol dispune că în sensul Regulamentului
cheltuielile de judecată cuprind cheltuielile și taxele care urmează să fie achitate
instanței, a căror valoare este stabilită în conformitate cu legislația națională.
În interpretarea acestor dispoziții, Curtea de Justiție a stabilit că în temeiul
art.25 din Regulamentul nr.1896/2006 și sub rezerva condițiilor menționate la acest articol,
instanța națională păstrează libertatea de a determina valoarea cheltuielilor de judecată
potrivit modalităților prevăzute de dreptul său național, cu condiția ca aceste modalități să nu
fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor situații similare supuse dreptului său intern
29
CJUE, hot. din data de 13.12.2012, Iwon Szyroka c. Si Ger Technologie GmbH, C-215/11, nep. în Repertoriu
16
și să nu facă imposibilă în practică sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de
dreptul Uniunii30.
Față de această argumentare, trebuie să reamintim că încă de la începutul
jurisprudenței sale CJUE a scos în evidență principiul autonomiei procedurale
naționale în domeniul remediilor legale, conform căruia dreptul UE trebuie aplicat la
nivel intern în conformitate cu procedurile și regulile stabilite de dreptul național31.
De asemenea, Curtea a statuat că dreptul Uniunii nu impune instanțelor naționale să
creeze remedii legale noi.32
Principiul autonomiei procedurale naționale include două cerințe: procedurile
și regulile naționale să se aplice drepturilor care decurg din dreptul național și din
dreptul Uniunii în același fel (echivalența) și să nu facă imposibilă în practică
exercitarea drepturilor care decurg din dreptul Uniunii( posibilitatea practică).33
Având în vedere regulile create de Curtea de Justiție în dezvoltarea
principiului autonomiei procedurale naționale, în privința cuantumului cheltuielilor
de judecată în procedura somației europene de plată, instanțele române vor aplica
dispozițiile art.451 și urm. NCPC.
Aceste cheltuieli pot consta în taxele judiciare de timbru, dar și în onorariul de
avocat şi alte sume, dacă este cazul. Instanța din oficiu va putea să reducă motivat
partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat, atunci când
acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, ori
cu activitatea desfășurată, ținând seama și de circumstanțele fiecărei speţe ( art. 451
alin.2 c.pr.civ.).
La stabilirea cuantumului onorariului de avocat în aceste cauze instanța
trebuie să aibă în vedere că emiterea somației europene de plată se face fără
dezbateri, cererea constă în completarea unui formular, nu există întâmpinare de la
partea adversă etc. .
Cheltuielile de judecată solicitate trebuie dovedite de reclamant.
i. Alte mențiuni ale somației
14. Somația emisă de instanță va fi însoțită de o copie a formularului de
cerere.
Pârâtul va fi informat în cadrul somației emise că are posibilitatea de a plăti
reclamantului suma care este menționată în cadrul acesteia sau că se poate opune
somației în termen de 30 de zile de la data comunicării, introducând o opoziție la
instanța de origine.
30
CJUE, hot. din data de 13.12.2012, Iwon Szyroka c. Si Ger Technologie GmbH, C-215/11, nep. în Repertoriu 31
CJUE, hot din 16.12.1960, Humblot / Belgia, cauza 6/60, rec. 1960, p.559; CJUE, hot. din data de 19.12.1968,
Salgoil/ Italian Ministry for Foreign Trade, rec. 1968, p.661. 32
CJUE, hot. din data de 07.07.1981, Rewe- Handelsgesellschaft Nod GmbH/. Hauptzollamt Kiel, C- 158/80,
Rec., 1981, p. 805, pct. 44. 33
A se vedea, P. Craig, G. De Burca, Dreptul Uniunii Europene. Comentarii, jurisprudență și doctrină, ed. a IV-a,
Editura Hamangiu, 2009, p. 382.
17
Coroborând aceste dispoziții cu prevederile art. 426 alin.3 NCPC apreciem că
în somație trebuie indicată în mod concret instanța la care trebuie depusă opoziția de
către pârât.
De asemenea, pârâtul va fi informat că somația a fost emisă numai pe baza
informațiilor furnizate de reclamant și nu a fost verificată pe fond de instanță, că
aceasta va deveni executorie, cu excepția cazului în care s-a făcut opoziție la instanță.
Se va menționa că dacă pârâtul a introdus opoziție, procedura va continua în
fața instanței competente, în conformitate cu normele de procedură de drept
comun34.
V. Comunicarea somației de plată
15. După prima etapă a procedurii, care se finalizează cu emiterea somației,
instanța va lua măsuri pentru comunicarea acesteia.
După cum rezultă din considerentul (6) al Regulamentului nr. 1896/2006,
recuperarea rapidă și eficientă a creanțelor cu privire la care nu există niciun litigiu
în desfășurare are o importanță primordială pentru operatorii economici din
Uniunea Europeană. De asemenea, potrivit art. 12 alin.1 din Regulament, somația
trebuie emisă în cel mai scurt termen. Aceste obiective trebuie să se realizeze însă cu
respectarea dreptului la apărare al pârâtului.
Dreptul la apărare, care decurge din dreptul la un proces echitabil consacrat
de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art.6) este un drept esențial în
procesul civil, prevăzut și de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene
(art.47)35.
De aceea, pentru a concilia obiectivul celerității soluționării cererii cu acela al
respectării dreptului la apărare al pârâtului, trebuie să se asigure comunicarea către
pârât a somației europene de plată și a copiei formularului de cerere.
Regulamentul nr.1896/2006 prevede standarde minime de comunicare (art.13,
14 și 15), iar aceste reguli se vor aplica în conformitate cu legislația fiecărui stat
membru în care trebuie efectuată notificarea.
Prin urmare, dacă legislația națională a statului membru respectiv nu asigură
respectarea standardelor minime prevăzute de Regulament se vor aplica dispozițiile
acestuia din urmă cu privire la comunicare.
Procedura de comunicare nu va fi considerată îndeplinită faţă de pârât decât
dacă sunt respectate standardele minimale stabilite de Regulament, protecţia
drepturilor pârâtului nefiind asigurată decât în condiţiile în care această comunicare
este efectivă şi eficientă.36
34
Procedura va continua potrivit dreptului comun, numai dacă reclamantul nu a solicitat în mod expres ca procedura să ia sfârșit în cazul în
care pârâtul va face opoziție. 35 Potrivit art.52 alin.3 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, „în măsura în care prezenta cartă conţine drepturi ce
corespund unor drepturi garantate prin Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, înţelesul şi întinderea lor sunt aceleaşi ca şi cele prevăzute de convenţia menţionată. Această dispoziţie nu împiedică dreptul Uniunii să confere o
protecţie mai largă”. 36 F.A.Moţiu, Opoziţia la somaţia europeană de plată, PR..3/2009, p. 71.
18
Modalităţile de notificare prevăzute de Regulament se caracterizează fie
printr-o certitudine absolută (art.13), fie printr-un grad ridicat de probabilitate că
actul a parvenit celui căruia i-a fost comunicat (art.14).
Regulamentul prevede două modalități principale de comunicare a somației
europene de plată: comunicarea sau notificarea însoțită de confirmarea de primire de
către pârțât ( art.13) și comunicarea sau notificarea neînsoțită de confirmarea de
primire (art.14).
Modurile de comunicare prevăzute de art. 14 alin.1 nu sunt admise în cazul în
care adresa pârâtului nu este cunoscută cu certitudine.
Comunicarea sau notificarea se pot face şi unui reprezentant al pârâtului (art.15).
16. Modalităţile de comunicare stabilite de Regulament pot fi realizate în
cadrul reglementat de Noul Cod de Procedură Civilă, atunci când pârâtul are
domiciliul sau sediul în România, deoarece aceste dispoziții (art.153 și urm. NCPC)
prevăd comunicarea personală însoțită de confirmarea de primire de către pârât37.
Astfel, potrivit art. 154 NCPC comunicarea se face din oficiu, prin agenţii
procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenţi ori
salariaţi ai altor instanţe în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică
actul.
Dacă nu este posibilă comunicarea prin agent procedural, somaţia se va
trimite prin poştă, cu scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi confirmare de
primire, în plic închis.
Instanța va alătura și dovada de înmânare (procesul verbal şi înştiinţarea
prevăzută de art.163 NCPC).
La cererea reclamantului şi pe cheltuiala sa comunicarea se va putea face în
mod nemijlocit prin executori judecătoreşti, care vor fi ţinuţi să îndepliească
formalităţile procedurale prevăzute de Codul de procedură civilă (art.154 alin.4
NCPC).
Înmânarea somației se poate face personal pârâtului (art. 161 NCPC), sau altor
persoane- funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței (art.
162 NCPC), iar dovada de înmânare trebuie să cuprindă mențiunile prevăzute de
lege (art. 164 NCPC).
În ipoteza în care somaţia europeană de plată urmează să fie comunicată unui
pârât care nu are domiciliul sau sediul în România, instanţa va utiliza modalităţile de
comunicare sau notificare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al
Parlamentului și al Consiliului privind notificarea sau comunicarea în statele
membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială.38.
În această situație se pune problema limbii în care trebuie comunicată somaţia
și copia cererii de sesizare în statul membru de domiciliu al pârâtului.
Potrivit art. 8 din Regulamentul nr.1393/2007 agenția de primire informează
destinatarul că acesta poate să refuze să primească actul care i se notifică în
37
A se vedea pentru comentarii ale acestor dispozitii, D.N. Teohari, în G. Boroi, O. Spineanu Matei, A. Costanda, C. Negrilă, V. Dănăilă
ș.a., op.cit., p. 304 și urm.. 38
JO L324 10.12.2007, p.79
19
momentul comunicării ori poate să returneze actul agenției de primire în termen de o
saptămână, în cazul în care acesta nu este redactat sau însoțit de o traducere în una
din următoarele limbi: o limbă pe care destinatarul o înțelege sau limba oficială a
statului de destinație39.
Pentru a nu afecta celeritatea pe care o presupune această procedură specială,
atunci când trebuie să comunice somaţia către pârâtul din alt stat membru, credem că
instanţa ar trebui mai întâi să pună în vedere reclamantului să traducă somaţia și
copia formularului de cerere în limba oficială a acestui stat membru sau într-o limbă
pe care destinatarul o cunoaşte. Reclamantul are interesul să traducă actul în limba
pe care pârâtul o cunoaşte, pentru a evita întârzierea provocată de refuzul
destinatarului de a primi somația.
VI. Opoziția la somația europeană de plată
17. În termen de 30 de zile de la comunicarea somației pârâtul poate face
opoziție, utilizând formularul tip F din Anexa VI, care îi este transmis odată cu
somația europeană de plată40. Pârâtul nu este obligat să precizeze motivele pentru
care contestă creanța.
Dacă pârâtul nu utilizează pentru opoziţie formularul F din Regulament, aşa
cum rezultă din expunerea de motive- considerentul (23), instanţa ar trebui să ia în
considerare orice formă scrisă a acesteia, dacă este exprimată cu claritate. Însă
folosirea formularului tip F este mai practică şi în acelaşi timp facilitează activitatea
instanţei.
Opoziția, ca şi cererea de somație poate fi introdusă pe suport de hârtie sau
prin orice alt mijloc de comunicare acceptat de statul membru de origine, inclusiv
pe cale electronică.
Pârâtul sau reprezentantul acestuia vor semna opoziția, iar atunci când se
introduce pe cale electronica, aceasta se va semna în conformitate cu art.2 alin.2 din
Directiva 1999 /93/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie
1999 privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice.
Această semnătură se recunoaște în statul membru de origine fără a putea fi
supusă unor condiții suplimentare. Semnătura electronică nu este necesară în cazul
în care instanţele din statul membru de origine sunt dotate cu un alt sistem
electronic de comunicaţii accesibil unui grup dat de utilizatori certificaţi înscrişi în
prealabil şi care permite o identificare sigură a acestor utilizatori.
39
Pentru interpretarea art. 8 din Regulamentul nr.1393/2007, a se vedea CJUE, hot. din data de 08.05.2008,
Ingenieurburo Michael Weiss und Partner GbR/ Industrie und Handelskammer Berlin, cu participarea Nicholas
Grimshaw & Partners Ltd, C-14/07, rep. 2008, I- 3367. 40
În privinţa modului de calcul al termenului de 30 de zile, se va aplica Regulamentul nr. 1182/1971 privind
stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor şi expirării termenelor (JO L 124 08.06.1971, p.1).
20
Dacă pârâtul sau reprezentantul acestuia nu semnează opoziţia, apreciem că
aceasta urmează a se anula, în condiţiile dreptului comun41. Soluția este diferită de
ipoteza în cere reclamantul nu semnează cererea de somație, deoarece în acest din
urmă caz, art. 11 din Regulament precizează expres că pentru lipsa elementelor
somației se va respinge cererea. În situația opoziției la somația europeană de plată,
nu mai există o astfel de dispoziție expresă a Regulamentului și prin urmare se aplică
sancțiunea prevăzută dreptul intern al fiecărui stat membru.
Ca efect al admiterii opoziției, procedura va continua în fața instanțelor
competente din statul membru de origine în conformitate cu normele de procedură
civilă de drept comun, cu excepția cazului în care reclamantul a cerut expres ca
procedura să ia sfârșit în acest caz.
Reclamantul va fi informat cu privire la opoziția făcută de pârât (prin
comunicarea acesteia (conform dispozițiilor de drept național), precum și cu privire
la posibilitatea demarării procedurii civile de drept comun.
În cadrul opoziţiei nu se poate analiza legalitatea emiterii somaţiei, singurul
său efect fiind trecerea la procedura de drept comun.
În situația în care pârâtul face opoziție, iar reclamantul a solicitat expres ca
procedura să nu mai continue, somația emisă de instanță nu își va produce niciun
efect și nu va dobândi forță executorie.
Regulamentul nu prevede dacă se va emite vreun act procedural cu privire la
opoziția pârâtului, ci numai efectul acesteia, de trecere la procedura comună.
Nici dispozițiile de drept intern din materia ordonanței de plată nu pot fi
utilizate, deoarece potrivit art.1020 NCPC contestarea creanței se face de debitor
înainte de emiterea ordonanței, iar ca efect al acesteia instanța urmează să respingă
cererea.
Apreciem că în cazul opoziției la somația europeană de plată, instanța (același
complet care a soluționat cererea de somație), în temeiul art. 424 alin.5 NCPC, va
pronunța o încheiere nesupusă niciunei căi de atac. Prin această încheiere instanța, fie
ia act de depunerea opoziției (dacă aceasta este semnată și din cuprinsul său rezultă
clar că pârâtul contestă creanța care face obiectul somației), fie o respinge sau o
anulează pentru lipsa semnăturii. Opoziția poate fi respinsă, de exemplu, când
debitorul invocă motive care nu au legătură cu litigiul sau se referă la alte aspecte
decât contestarea creanței.
În ceea ce privește trecerea la procedura de drept comun, aceasta se va face în
condiţiile legislaţiei interne a fiecărui stat membru.
În România, potrivit dispoziţiilor art. 1020 alin.3 NCPC în materia ordonanţei
de plată, ca efect al contestării creanţei de către debitor, creditorul poate introduce
cererea de chemare în judecată potrivit dreptului comun.
41
În acelaşi sens, a se vedea, L.N.Pârvu, Procedurile soluţionării cererilor în legătură cu somaţia europeană de
plată, Dreptul, nr.4/2009, p. 155.
21
Faţă de aceste dispoziţii rezultă că în ipoteza opoziţiei pârâtului reclamantul
va trebui să introducă o nouă cerere de chemare în judecată în condiţiile art. 194 şi
urm. C.pr.civ..
De asemenea, reclamantul va achita taxa de timbru calculată la cuantumul
creanței.
Apreciem că odată cu cererea de chemare în judecată, reclamantul trebuie să
facă și dovada îndeplinirii procedurii prealabile a medierii 42.
VII. Reexaminarea în cazuri excepționale
18. După expirarea termenului de 30 de zile de la comunicarea somației,
pârâtul are dreptul să ceară reexaminarea somației europene de plată în fața instanței
competente din statul membru de origine.
Regulamentul nu prevede niciun formular pentru reexaminare, spre deosebire
de celelalte cereri.
În doctrină43, s-a arătat că procedura reexaminării somației europene de plată
este o cale extraordinară de atac, de retractare.
În Regulament nu se prevede un termen în care se poate solicita reexaminarea,
singura precizare pe care o face art. 20, este că se introduce după ce a expirat
termenul de opoziție. Aceasta înseamnă că, în principiu, reexaminarea se poate
introduce oricând. Apreciem însă că după ce s-a executat silit somația de plată,
cererea de reexaminare este lipsită de obiect, urmând să fie respinsă. De asemenea,
reexaminarea somației europene de plată în cursul procedurii de executare silită, se
poate solicita pe calea contestației la executare de drept comun.
În ceea ce privește procedura soluționării cererii, Regulamentul 1896/2006 nu
prevede decât motivele de reexaminare (art.20). Completarea normelor din
Regulament urmează să fie făcută cu legislația națională. În acest sens, apreciem că
este aplicabil art.1023 NCPC din materia ordonanței de plată, care reglementează
cererea în anulare.
Potrivit alineatului al patrulea al art.1023 NCPC, cererea se soluționează de
către instanța care a soluționat ordonanța de plată, în complet format din doi
judecători.
Regulamentul 1896/2006 (art.23) prevede că atunci când pârâtul a cerut
reexaminarea în conformitate cu art.20, instanța competentă din statul membru de
executare poate, la cererea acestuia:
-să limiteze procedura de executare la măsurile asigurătorii;
- să subordoneze executarea constituirii unei garanții pe care o determină;
-în circumstanțe excepționale, să suspende procedura de executare.
42
Dispozițiile art. 2 alin. 1 indice 2 din Legea nr.192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator,
potrivit cu care instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de
către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea pentru litigiile prevăzute de
art. 60/1 alin.1 lit. a-f se aplică numai proceselor începute după data de 01.08.2013. 43
A se vedea, L.N.Pârvu, op.cit., Dreptul, nr.4/2009, p. 159.
22
În dreptul intern, suspendarea executării se poate încuviința numai cu dare
de cauțiune44, al cărei cuantum va fi fixat de instanță (art. 1023 alin.5 NCPC).
Cauțiunea nu va putea reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii
(art. 1056 alin.2 NCPC).
Măsurile asigurătorii pe care le poate dispune instanţa sunt sechestrul
asigurător (art.951 şi urm. NCPC) și poprirea asigurătorie (art.969 şi urm. NCPC).
În ceea ce privește subordonarea executării silite unei garanții, credem că sunt
aplicabile dispozițiile art. 1058 NCPC potrivit cărora, sub rezerva acceptării exprese
de către beneficiar, se poate oferi cauțiune și un drept de ipotecă imobiliară sau
mobiliară sau o creanță ipotecară. Instanța va dispune din oficiu întabularea
dreptului de ipotecă sau înscrierea creanței ipotecare la Arhiva Electronică de
Garanții Reale Mobiliare, după caz (art. 1058 alin.2).
Potrivit art.20 din Regulament, pârâtul are dreptul să ceară reexaminarea
somației în următoarele cazuri:
a) somația de plată a fost comunicată sau notificată în conformitate cu una
dintre modalitățile prevăzute de art. 14 și aceasta nu a intervenit în timp
util pentru a permite pârâtului să-și pregătească apărarea, fără ca acest
lucru să poată să-i fie imputabil. Pârâtul trebuie însă să acționeze cu
promptitudine.
Distincţia între modalitatea de comunicare cu dovadă sau fără dovadă, îşi
găseşte aici interesul practic.45 Prin urmare dacă somația a fost comunicată în
conformitate cu art. 13, pârâtul nu poate să invoce motivul de reexaminare de mai
sus.
În faţa instanţei de reexaminare pârâtul va trebui să administreze o probă
dificilă: aceea că nu a putut să-și pregătească apărarea în timpul pe care l-a avut la
dispoziție după ce a luat la cunoștință de somație. Va trebui să dovedească faptele
care au determinat această imposibilitate a apărării.
b) pârâtul a fost împiedicat să conteste creanța din cauze de forță majoră
sau din cauza unor circumstanțe extraordinare, fără ca acest lucru să-i
poată fi imputabil, cu condiția să fi acționat cu promptitudine.
În lipsa definirii termenului de promptitudine, instanța va trebui să determine
când a acționat pârâtul, luînd în considerare momentul de la care a luat sfârșit starea
de imposibilitate pentru formularea opoziției46.
Noțiunea de forță majoră va fi interpretată în conformitate cu dreptul intern,
ca fiind orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil (art. 1351
alin. 2 NCC ).
Acest motiv de reexaminare poate fi invocat de pârât, indiferent de modul în
care i-a fost comunicată somația. Circumstanțele extraordinare nu sunt definite de
Regulament, însă acestea nu trebuie să fie consecința unei culpe a pârâtului.
44
Pentru procedura stabilirii cauțiunii a se vedea art. 1056 și urm. NCPC. 45
L.Cadiet, E. Jeuland, S. Amrani-Mekki (coord.), Droit processuel civil de L’ Union Européenne, Ed. Lexis
Nexis,Paris, 2011, p. 268. 46
A se vedea C.Savu, op. cit., p. 83.
23
În acest sens Curtea de Justiție a Uninii Europene a stabilit că ,,nerespectarea
termenului de a formula opoziție la o somație europeană de plată din cauza
comportamentului culpabil al reprezentatului pârâtului nu justifică reexaminarea
acdestei somații de plată, întrucât o astfel de nerespectare nu se încadrează nici la
circumstanțe excepționale, în sensul art 20 alin1 lit. b din Regulamenbtul
nr.1896/2006, nici la circumstanțe extraordinare, în sensul alineatului (2) al aceluiași
articol”47.
c) De asemenea, pârâtul are dreptul să ceară reexaminarea somației atunci
când aceasta a fost emisă în mod vădit eronat, ținând seama de dispozițiile
Regulamantului sau având în vedere alte circumstanțe excepționale.
Acest motiv de reexaminare (care este formulat în termeni foarte generali)
trebuie interpretat restrictiv și poate fi utilizat atunci când reclamantul a fost de rea
credință sau a fraudat interesele debitorului.
În considerentul (25) al Regulamentului, se arată că dreptul de a solicita
reexaminarea somației în circumstanțe excepționale nu ar trebui să însemne că
pârâtul dispune de o a doua posibilitate de a se opune creanței. În cursul procedurii
de reexaminare analiza temeiniciei creanței ar trebui să se limiteza la examinarea
motivelor care decurg din circumstanțele excepționale invocate de pârât.
În ipoteza în care instanța competentă va respinge cererea pârâtului pe motiv
că nu sunt îndepliplinite condițiile de reexaminare, somația europeană de plată
rămâne valabilă.
Dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de Regulament, instanța va admite
cererea de reexaminare, pronunțând o hotărâre definitivă (art.1023 alin.6 NCPC).
Prin această hotărare, instanța va declara somația europeană de plată- nulă și
neavenită.
VIII. Forța executorie
19. Dacă pârâtul nu a introdus opoziție în termen de 30 de zile de la
comunicarea somației, instanţa de origine, declară îndată că somaţia europeană de
plată este executorie, utilizând formularul tip G din Anexa 7.
Instanţa va verifica data la care a fost comunicată sau notificată somaţia de
plată, luînd în considerare un termen suplimentar necesar sosirii opoziţiei.
Instanţa va comunica somaţia de plată executorie reclamantului.
Trebuie precizat că traducerea în limba română a Regulamentului 1896/2006
este eronată, deoarece potrivit acestei versiuni, instanţa trimite somaţia europeană de
plată pârâtului (art.18 alin.3). În versiunile lingvistice în engleză şi franceză, art.18
din Regulament prevede că instanţa trimite somaţia europeană de plată executorie
reclamantului. La aceeași concluzie conduce și logica juridică, deoarece reclamantul
47
CJUE, ordonanța din data de 21 martie 2013, Novontech-Zala kft./ Logicdata Elerctronic&Software
Entwicklungs GmbH, C-324/12, nep.
24
(care a declanșat procedura) este partea care trebuie să primească titlul executoriu și
nu pârâtul.
Somaţia europeană de plată devenită executorie în statul membru de origine
se recunoaşte şi se execută în celelalte state membre fără fi necesară o declaraţie de
constatare a forţei executorii şi fără ca recunoaşterea acesteia să poată fi contestată.
În România, potrivit art. 636 NCPC, titlurile executorii europene cu privire la
care dreptul Uniunii Europene nu cere recunoaşterea prealabilă în statul membru în
care se va face executarea sunt executorii de drept, fără nicio altă formalitate
prelabilă.
IX. Procedura de executare
20. Somaţia europeană de plată executorie se execută ca şi o hotărâre emisă în
statul membru de executare (art. 21 alin.1 din Regulament).
Este necesar ca reclamantul să depună la autorităţile competente din statul
membru de executare, următoarele înscrisuri:
-o copie a somaţiei europene de plată, astfel cum este declarată executorie de
către instanţa de origine şi care îndeplineşte condiţiile pentru stabilirea autenticităţii
acesteia;
-traducerea somaţiei europene de plată în limba oficială a statului membru de
executare, sau în cazul în care acest stat are mai multe limbi oficiale într-una din
limbile oficiale ale procedurii judiciare din statul membru unde se solicită executarea.
Traducerea trebuie să fie certificată de către o persoană autorizată în acest scop în
unul din statele membre.
În România, înscrisurile menţionate mai sus, se vor ataşa la cererea de
executare silită care se va depune la executorul judecătoresc competent, de către
reclamant personal sau prin reprezentant (art.663 NCPC).
După înregistrarea cererii, în maxim trei zile, executorul judecătoresc va
solicita să se dispună încuviinţarea executării de către instanţa de executare (art. 665
alin.1 NCPC).
Cererea de încuviinţare a executării silite se soluţionează de instanţă în termen
de maximum 7 zile de la înregistrarea acesteia la judecătorie, prin încheiere dată în
camera de consiliu, fără citarea părţilor ( art.665 alin.2).
Potrivit dispoziţiilor art. 22 din Regulament, la cererea pârâtului, instanţa
competentă din statul membru de executare refuză executarea în cazul în care
somaţia este incompatibilă cu o hotărâre pronunţată sau o somaţie emisă anterior în
orice stat membru sau într-o ţară terţă, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) hotărârea pronunţată sau somaţia emisă anterior să privească aceleaşi părţi
într-un litigiu având acelaşi obiect; şi
b) hotărârea pronunţată sau somaţia emisă anterior să îndeplinească condiţiile
necesare recunoaşterii acesteia în statul membru de executare, iar incompatibilitatea
să nu fi putut fi invocată în cursul procedurii judiciare în statul membru de origine.
25
c) De asemenea, executarea va fi refuzată la cererea aceluiaşi pârât, în cazul şi
în măsura în care acesta a plătit reclamantului suma stabilită în somaţia europeană
de plată.
Refuzul executării se poate întemeia numai pe motivele menționate mai sus.
Nu sunt aplicabile dispozițiile art. 665 alin. 5 NCPC, deoarece în această
materie Regulamentul prevede expres motivele pentru care se poate refuza
executarea silită și nu se aplică dreptul intern.
Dacă reclamantul nu atașează la cerere dovada că somația de plată este
executorie, cererea de executare va fi respinsă.
În acest sens este și jurisprudența. Astfel, prin încheiere irevocabilă,
Judecătoria Sectorului 6 București a respins cererea de încuviințare a executării
unei somații europene de plată, pentru lipsa dovezii caracterului executoriu al
acesteia.
În motivarea acestei soluții, instanța a argumentat următoarele: ; potrivit art.
18 alin. 1 din Regulamentul CE nr. 1896/ 2006 al Parlamentului European şi al
Consiliului de instituire a unei proceduri europene de somaţie de plată, aceasta constituie
titlu executoriu în măsura în care nu a fost făcută nicio opoziţie la instanţa de origine. În
consecinţă, instanţa de origine este aceea care declară că somaţia europeană de plată este
executorie, utilizând formularul tip G din anexa VII, verificând data la care a fost
comunicată sau notificată somaţia de plată. (…) Având în vedere faptul că titlu invocat de
către creditor- somaţia europeană de plată emisă de instanţa Krajsky soud v Ostrave la
data de 17.02.2010 în cauza cu nr. 37 Cm 274/2009- nu este învestit cu formulă
executorie, respectiv nu este declarată executorie prin utilizarea formularului G din anexa
VII, în considerarea textelor legale sus menţionate va respinge ca neîntemeiată cererea48.
Pentru somația europeană de plată emisă într-un alt stat membru al Uniunii
nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1102 NCPC potrivit cărora instanța competentă
pentru încuviințarea executării silite a hotărârilor străine este tribunalul în
circumscripția căruia urmează să se efectueze executarea, pentru următoarele
argumente:
În primul rând, un argument de text, care rezultă din art. 21 alin.1 din
Regulament, potrivit căruia somaţia europeană de plată executorie se execută ca şi o
hotărâre emisă în statul membru de executare. Prin urmare, din punct de vedere al
executării silite somația europeană de plată echivalează cu un titlu pur intern, iar
potrivit legislației în vigoare, efectuarea executării silite a acestor titluri executorii
este supusă regulilor prevăzute de art. 662 și urm. NCPC.
În al doilea rând, încuviințarea executării silite a hotărârilor judecătorești
pronunțate în strainătate este o procedură de durată, fiind în contradicție cu scopul
Regulamentului 1896/2006 de realizare cu celeritate a creanțelor care fac obiectul său.
48
Încheierea din Camera de consiliu din data de 22.12.2010 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București în
dosarul nr. 24931/303/2010.
26
Astfel, cererea de încuviințare a executării hotărârilor străine, care urmează să
se execute în România, se soluționează prin hotărâre, după citarea părților (art.1105
alin.1 NCPC). Codul de procedură civilă nu prevede calea de atac împotriva acestei
hotărări, însă se va aplica dreptul comun. Prin urmare, hotărârea va fi supusă
apelului (art. 466 alin.1 NCPC)49. Pentru hotărârile prin care se soluționează cereri cu
o valoare mai mare de 500.000 lei, decizia din apel va fi supusă și recursului (art. 483
alin.1 și 2 NCPC)50.
Al treilea argument este acela că în ipoteza încuviințării somațiilor europene
de plată emise în alte state membre în conformitate cu art. 1102 NCPC, s-ar încălca
și principiul echivalenței care guvernează autonomia procedurală națională în
aplicarea dreptului Uniunii Europene. Acest principiu presupune că procedurile și
regulile naționale trebuie să se aplice în același fel drepturilor care decurg din
dreptul intern, ca și celor rezultate din dreptul Uniunii. Astfel, o hotărâre
pronunțată de o instanță din România se încuviințează fără citarea părților, în
termen de maxim 7 zile de la depunerea cererii la instanța de executare, printr-o
încheiere nesupusă niciunei căi de atac. În același timp, încuviințarea executării
unei somații europene de plată pronunțate de un stat memebru al Uniunii
Europene, ar urma să se pronunțe, înconformitate cu art 1020 NCPC, după citarea
părților prin hotărâre supusă apelului (și în unele situații recursului), aspect care
contravine principiului echivalenței. Mai mult, încuviințarea executării în
conformitate cu art.1102 NCPC ar contraveni și obiectivului aplicării uniforme a
Regulamentului pe tot cuprinsul Uniunii, în măsura în care o somație europeană de
plată care a fost emisă de o instanță națională se va executa în România printr-o
procedură mult simplificată și rapidă față de somația emisă de o instanță din alt stat
membru. În acest fel, nu s-ar asigura condiții identice pentru creditorii și debitorii
de pe tot cuprinsul Uniunii, așa cum presupune Regulamentul.
Prin urmare, încuviințarea executării silite a somațiilor europene de plată,
indiferent de statul în care au fost emise, va avea loc în România în conformitate cu
dispozițiile art. 662 și urm. NCPC.
În final subliniem că somația europeană de plată nu este superioară unei
hotărâri judecătorești naționale, ci este supusă aceluiași regim de executare silită.
Avantajele somației europene de plată constau în celeritatea soluționării și în
suprimarea procedurii de exequatur.
Din cele arătate mai sus se desprinde concluzia că este preferabil de utilizat
somația europeană de plată în litigiile transfrontaliere, deoarece este o procedură
mult simplificată atât față de dreptul comun (acțiunea în pretenții), cât și de
ordonanța de plată din dreptul intern.
49
Pentru un comentariu cu privire la calea de atac a apelului în Noul Cod de procedură civilă, a se vedea, C.
Negrilă, în G. Boroi, O. Spineanu Matei, A. Costanda, C. Negrilă, V. Dănăilă ș.a., op. cit., p.466-482. 50
Pentru analiza dispozițiilor Noului Cod de Procedura civilă privind recursul a se vedea, O. Spineanu Matei, în
G. Boroi, O. Spineanu Matei, ș.a, op. cit., p. 483-997.
27
Pentru eliminarea dificultăților practice învederate în prezenta analiză
(privitoare la competența în materia încuviințării executării silite, termenul și
procedura reexaminării în cazurile excepționale, procedura pe care o va urma
instanța după depunerea opoziției etc.), apreciem că, deși întârziată, ar fi benefică
intervenția legiuitorului pentru emiterea unui act normativ de luare a unor măsuri
necesare în vederea punerii în practică a Regulamentului nr.1986/2006.
Aceasta va avea consecințe asupra unificării practicii judiciare și asupra
caracterului previzibil al actului de justiție.