2 Determinarea grupelor sanguine prin metoda Beth-Vincent cu ser

antiA antiB

Hematia umană are un număr foarte mare de antigene pe suprafaţa sa.

Anticorpii respectivi poartă numele de aglutinine pentru faptul că provoacă

reacţii de aglutinare.

Aglutininele sunt anticorpi naturali şi se găsesc în serul sanguin. De o importanţă deosebită

sunt aglutinogenele A şi B, precum şi aglutinogenul Rh.

Faţă de aglutinogenele A şi B, în sângele altor persoane există anticorpi naturali =

aglutininele (alfa) α (ANTI-A) şi (beta) β (ANTI-B). Coexistenţa unui aglutinogen cu aglutinina

corespunzătoare (A α , B β) la aceeaşi persoană nu este compatibilă cu viaţa, deoarece

prezenţa aglutinogenului şi aglutininei omoloage produce aglutinarea globulelor roşii.

Studierea fenomenului de hemaglutinare a făcut posibilă descoperirea grupelor sanguine

de bază - sistemul O.A.B. (zero, A, B)

Sistemul sanguin O.A.B. cuprinde patru grupe de sânge. Grupele se notează după

numele aglutinogenului, deosebindu-se astfel: grupa: 0 (zero) A, B şi AB. Un alt cercetător

clasifică grupele sanguine notându-le cu cifre romane: I, II, III, IV.

Astăzi, pentru a înlătura posibilitatea unei interpretări greşite a grupelor sanguine de bază,

ambele clasificări au fost unificate, sistemul sanguin OAB fiind reprezentat astfel:

grupa aglutinogen (antigen) aglutinine (anticorp)

0 (zero unu) - α şi βA II (A-doi) A β

B III (B-trei) B αAB IV (AB-patru) A B _

După cum se vede, grupa 0 (I) nu are nici un aglutinogen (zero aglutinogen), celelalte

au aglutinogen A sau B, sau amândouă - AB.

Determinarea grupelor sanguine se face prin două metode:

1) metoda directă Beth-Vincent (aglutinine cunoscute şi aglutinogen necunoscut);

2) metoda inversă - Simonin (aglutinogen cunoscut şi aglutinine necunoscute) .

Transfuzia de sânge nu se poate efectua fără determinarea grupei sanguine.

Metoda Beth-Vincent cu ser anti-A anti-B

Anticorpii monoclonali ANTI A şi ANTI B sunt de tip IgM şi produc aglutinarea directă, pe

lamă, la temperatura camerei, a antigenelor omoloage A, respectiv B. Reactivii au fost

testaţi prin mai multe metode, sunt specifici, au o aviditate mult mai mare decât cele de sursă

umană.

Metoda de lucru:

Se foloseşte sânge venos 3-4 ml.

Pe o lamă cu godeuri, se picură câte o picătură de ser ANTI A respectiv ANTI B;

alături, în dreptul fiecărei picături de ser, se adaugă câte o picătură de eritrocite de

determinat (picătura de 10 ori mai mică decât picătura de ser); picăturile de ser se

omogenizează cu cele de eritrocite, cu colţul unei lame sau cu bagheta de sticlă; după 3-

4 secunde, apar primele semne de aglutinare, iar reacţia este completă după un minut.

1. Dacă aglutinarea nu se produce, înseamnă că sângele cercetat nu are aglutinogenul.

Aparţine grupei 0I.

2. Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI A, înseamnă că sângele cercetat are

aglutinogen A. Sângele aparţine grupei AII.

3. Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI, B, înseamnă că sângele de cercetat are

aglutinogen B. Sânge/e aparţine grupei B III.

4. Dacă aglutinarea se produce în ambele seruri-test, înseamnă că sângele conţine atât

aglutinogen A, cât şi aglutinogen B ; Face parte, deci, din grupa AB IV.∎ Important: simultan cu determinarea antigenelor A şi B, prin metoda de mai sus, este

obligatorie şi determinarea anticorpilor, prin metoda Simonin:

Metoda de determinare a aglutininelor

Pentru metoda Simonin se folosesc hematii test care se obţin de la fiecare punct de

transfuzie; valabilitatea hematiilor este de maximum 3 zile.

Avem, deci, aglutinogen cunoscut şi aglutinine necunoscute.

• Materialele necesare sunt aceleaşi ca şi la proba directă(seruri-test, lamă cu 3 godeuri,

lame de sticlă curate şi uscate, pipete pentru fiecare ser hemotest în parte, pipete pt.sângele

de cercetat, materiale pentru recoltat sângele) dar, în loc de seruri-test, se folosesc eritrocite-

test. Este nevoie, de asemenea, de ser sau plasmă, deci nu este suficientă recoltarea numai

prin înţeparea pulpei degetului, ci trebuie să se recolteze sânge prin puncţie venoasă.

Tehnica :

- cu o pipetă Pasteur, pune câte o picătură din serul sau plasma de cercetat în două godeuri;

- deasupra fiecărei picături de ser de cercetat, aflat pe lamă, se pune o picatură din

hematiile test - cu aglutinogenul cunoscut, respectiv hematii - test AII şi BIII;

Atenţie! Şi prin această metodă, cantitatea de ser este de 10 ori mai mare decât cea de

hematii.

- se efectuează omogenizarea.

interpretarea rezultatelor

- Dacă aglutinarea s-a produs în ambele picături omogenizate, înseamnă că în serul de cercetat

se află ambele aglutinine (α şi β) ; Serul de cercetat face, deci, parte din grupa 0I.

- Dacă aglutinarea se produce numai în picătura de ser în care am pus eritrocite - test BIII -

înseamnă că aglutinogenul B s-a întâlnit cu aglutinina omoloagă β ; Deci serul aparţine grupei

AII.

- Dacă aglutinarea se produce numai în picătura de ser în care am pus eritrocite - test A II -

înseamnă că s-a întâlnit cu aglutinina a, care a aglutinat hematiile-test. Serul aparţine grupei

B III.

- Dacă aglutinarea nu s-a produs în nici una din picăturile serului de cercetat înseamnă că serul

nu are aglutinine, deci face parte din grupa ABIV.