Taxa^poştală plătită în numerar conform ordinului Dir. G-le P.T.T. Hr. 155.330946
CLUJ, 1 DECEMURiE 1946
5 fiPTAMANAL R E L I G I O S R E D A C Ţ I A $i ADMINISTRAŢIA
C l u j , Str. JDkai (fost N iorga) Nr. 6
ABONAMENTUL plătit înainte pe un an 16 000 Lei, pe 6 luni 8.000 Lei, pe 3 luni 4 . 0 0 0 Lei Abonamentul de sprijin este dub !u.
- Se poate plăti şt prin cecul no»'ru poştal Nr. 40.646 —
Apare săptămânal sub îngrijirea unul comitet înregistrată la Tribunalul Cluj sub Nr. 85 din ¡938
Autorizaţia de reapariţie Nr. 3.651 din 1946
de Ileana Dr. Cimoca
La naşterea Domnului nostru Isus Hristos, în atmosfera încremenită a iernii şi a îngheţului sufletesc al omenirii, «u răsunat deodată, osanalele de mărire către Dumnezeul cerului şi al pământului şi imnurile de vestire a păcii !
Vieaţa Mântuitorului s'a scurs treizeci de ani într'o tăcere întreruptă în paginile Sf. Scripturi doar de evenimentul călătoriei la Ierustlim, de St. Paşti, la etatea de 12 ani. Acest fapt a pus întâiaşdată în lumină în-tr'un mod cu totul vădit obârşia lui dumnezeească. Isus — copilul a mărturisit aceasta şi prin cuvintele că el esté în lucrurile Tatălui Său.
Deci, treizeci de ani, un preludiu întrezărit de ochii noştrii, al celei mai măreţe înfăptuiri sociale, 8 împărăţiei păcii care se ridică pe temeiurile vieţii spirituale din noi. Această transformare socială s'a desvoltat din sâmburele primei grupări de apostoli şi ucenici învesmântaţi cu nemărginite puteri, haruri şi învăţături pe care Mântuitorul însuşi le-a predat lor.
Da, opera începută de Isus Hristos, a continuat să se răspândească într'un mod m nunat dată fiind puţina însemnătate a ţărişoarei din care au plecat ucenicii Săi. In timp scurt lumea pe aluncea cunoscută, a continentului nostru era cucerită pentru noua religie, pentru adevărata pace, chiar cu cele mai grozave sacrificii ale martirilor.
Istoria a înscris' cu literele adevărului veşnic binefacerile revărsate asupra omenirei şi a-supra întregei civilizaţii din/izvorul dătător de vieaţă superioară morală a Bisericii creştine, învăţătura lui Isus era ştiinţă pentru suflet. Iar vieaţă a-
ţttMtUMUn Itt j»&8 Ï
„Eu sunt calea, adevărul şi vieaţa".
Din toţi oameni i mari ai lumi i — umbre îngâmfate ale pământului — nu s'a simţit nici unul îndreptăţit de această aureolă. Numai cel mai umil i t dintre oameni a putut rosti în faţa v e a c u ri lor: „Eu sunt lumina lumii ; Eu sunt calea, adevărul şi vieaţa*. Dece? Pentrucă „dela El, prin El şi întru El sunt toate" (Rom. 11, 36).
Calea ce trebue s'o bată paşii omeniri i e cea pe care a umblat -o Hristos P e ş i i c e umblă pe alte cărări duc spre c imit irul vieţii. Prea mul te cotituri a u drumuri le noastre, prea mul te păcate
ne despart cărările noastre do cărările Mântuitorului . II u r m ă m pe Isus, • dar prea moleşiţ i .do povara drumului . El îşi răreşte cadenţa şi ne aşteaptă, dar, nepăsători , ne îndreptăm spre ţinte străine. Dacă Dumnezeu ne-ar aştepta ti ura ai în punctul î a care n e a m despărţit de El, ne ar fi ruşinea prea mare ea sâ ne întoarcem ia El. Dar D u m n e z e u ne aşteaptă pe la toate colţurile clipelor, înbi indu-ne vieaţa călătoare: „Eu sunt Calea* v ino cu Mine „căci j u g u l Meu este dulce şi sarcina Mea uşoară". Nu vă temeţi de spinii aşternuţi pe Calea Crucii, căci puterea cerului va păşi alătur.ja de voi „şi va da tărie oaselor voastre" (Isaia 58, 11).
adevărul a fost căutat cit lumânarea aprinsă de mintea speculat ivă a fi losofilor d in toate anot impuri le istoriei. Aproape toţi filosofii ce-au dibuit 'după adevăr, scormonind printre cuvinte sterpe, s'au culcat seara cu o teorie, pentru ca în zori să-i admire faţa opusă. O pagi a ă scrisă de un filosof a aruncat la coş gândirea celor dinaintea lui, pentrucă să v ină altul mai târziu să-1 înroleze şi pe el în rândul celor pe cari i-a numit ne buni. Această târguiala a vorbelor pipernicite, isvorîte din condeiul f i losofic, n'a făcut decât să se simtă o mai mare secetă spirituală. D e ce filosofii, peregrini neobo-
Drumeţ pribeag Drumeţ pribeag, huse sfânt Stăpân în lung şi larg de zări. Ajută'ne să Te urmam De azj pe dreptele ţi cărări,
Căci rătăcim de mult acum Urmând ispitelor din noi, Umblăm pe câi fără de rost, Pe drumuri pline de noroi.
4 nm\
Ş ' a m consta'ai c&'n lipsa Ta Vieaţa i doar un barbad vis Şi că alt drum decât al Tău Urmat., afârşeşte'ntr'un abia
Dea cea taţi cei rătă iiţi Te aşteptăm ea Bă revii De astăzi paşii să ne 'adrepţi, Drumeţ pribeag.,, să nv'ntârzit,
Eiis&beta Brădeattu
§99 151
mm gazetei — Unui că r tu ra r —
de Grlgore Ţopan
Zici că nu poţi citi o gazetă ca „Vieaţa Creştină"? Şi pentru ce? Ori la asta nici nu te-ai gândit; aşa ai apucat şi prin urmare — atâta tot. Poate nici nu ştiai că există; sau asta vei fi ştiind-o de sigur. Nu ştiai însă de ce n-o citeşti; şi nu numai „Vieaţa Creştină", dar orice gazetă de felul acesta.
Poate nu te interesează o gazeta religioasă din capul locului, fapt care este cu atât mai grav cu cât e vorba de un cărturar. Ai apucat dinainte că o astfel de gazetă ar fi, nu numai religioasă, dar o simplă foaie numai pentru popor, o minusculă gazetă din care, după părerea ta, găseşti pe Ia toate chioşcurile exemplare şl din numărul prim. Prejudecată, se înţelege. O falsă şi neîntemeiată părere care de fapt este o mare piedică în a vedea lucrurile clar, şi o mare ruşine a cărturarului totodată.
De ce nu te-ar bucura mai degrabă când ai vedea că avem şi noi, cum au alte ţări, o presă creştină puternică şi întinsă, încurajată şi sprijinită de stăpânire şi de către toţi cei mari? Atunci am fi şi noi la înălţimea celorlalte ţâri.
Cărturar, şi te Jaşi purtat de vârtejul unor păreri fără temei. Altceva ce mai poate fi, căci nici educaţia şj nici bunul simţ nu ţi-ar îngădui să condamni publicaţiile religioase. Iar în ce priveşte gazeta noastră, vei fi mai înţelept de:ât s'o priveşti de departe, şl numai pe motivul că-i scrisă pe înţelesul tuturor.
Ori, care este menirea unei gazete ca „Vieaţa Creştină", dacă nu răspândirea şi explicarea cuvântului evanghelie, pe calea scrisului şi în păturile cele mai largi ale poporului dela sate, pentru care sosirea gazetei e un eveniment mare.
BEATA S B m m Nr. 27
„EU SUNT CALEA, (urmare
siţi spro adevăr, n'au găsit adevărul? Pentru că mintea lor a stat departe de Dumn e z e u l lumini lor , refuzând să vadă lucrurile prin lum i n a credinţei; pentru că minţi i lor le a lipsit s ig i lu l cu parfum de cer al gândi rii evangel izate . „Fără această lumină dumneze iască o m u l rătăceşte pe drumuri le de întuneric ale minc iuni i şi ale morţii", z ice Bossuet , marele prelat al Franţei . Chiar şi gândirea ce poartă s ig i lu l Evanghe l ie i n'a des coperit n imic fără D u m n e zeu, care este gândirea ne mărginită. Ostaşi ai adevărului sunt numai cei ce o-g l indesc în gândirea - lor pe D u m n e z e u l Adevărului .
Vieaţă noastră, fără de Isus, este o vieaţă moartă. „Dumnezeu a trimis în l u m e pe U n u l născut F i u l Său, ca prin El să a v e m vieaţă" (I, Ioan 4, 9). In ima noastră trebuie să înseteze după u-nirea intimă cu El, ca vieaţa Lui să pătrundă şi să sporească în toate amănunte le vieţii noastre . Inima noastră tre-buie să fie un templu al Spiritului Sfânt, care vrea să se
A D f t M l U L Ş l VIEAŢA*' din p ag. S;
înves tmânteze în sf inţenia noastră. Inima noastră trebuie să fie un potir aurit, străbătută de sânge l e euharistie al Mântuitorului. Vieaţă desăvârşi tă este n u m a i în D u m n e z e u şi D u m n e z e u ne vrea deapururea ud iţi cu El. „Rămâneţi întru Mine şi Eu întru voi" (Ioan 15,4). Vieaţa este din D u m n e z e u , prin D u m n e z e u , în Dumnezeu . El este Vieaţa însăşi. Sufletul trebuie sâ-şi înt ipărească în el acest chip e l Vieţii, ca marama V e r o n k h i i . Numai astfel Hristos, centrul Vieţii, v a trăi în el. Crucea vieţii noastre trebuie să-şi unească fiinţa cu umbra Crucii biruinţei S a l e . S lăbic iunea noastră trebuie să se împărtăşească cu atotputernicia Lui . N imic dintr'ale vieţii să n u ne despartă vieaţa noastră de vieaţa Lui. Toate mărunţişuri le ei trebuie altoite pe Divinitate.
„Vieaţa noastră este în ceruri" (Fil ip. 3, 20). D a r i a aceasta v o m ajunge n u m a i cu Isus, prin Isus, în Isus, căci El este Calea, Adevărul şi Vieata.
ANTON CRIŞAN
I
Pentru împărăţ ia Păcii (urmare din pag, 1)
cestuia îi era dată tocmai din fiinţa dumnezeească. Sf. Euharistie, o taină nepătrunsă în mărirea ei şi neînţeleasă îndeajuns pentru dragostea ciî care s'a instituit, Dumnezeu viu în mijlocul nostru, pe altarele noastre, până la sfârşitul veacurilor.
învierea plină de mărire a celui răstignit a fost biruinţa spiritului asupra materiei, a arătat puţina valoare a cărnii şi gloria cerească a vieţii eterne.
Din momentul istoric al vieţii pământene a Domnului nostru Isus Hristos omenirea avea în mână cheia păcii. Calea era cunoscută. Era mică şi cine se va abate dela ea va fi rătăcit!
In măsura în care a fost a-doptată învăţătura creştină de popoarele lumii, în aceea x măsură au primit lumină şi s'au ridicat, au progresat în toate domeniile. Numai catastrofala orbie omenească a împiedecat realizarea mai trainică a păcii. Deaceea, nu trebue să ne îngrijorăm pentru starea noastră economică în aşa fel ca să uităm de datorinţele noastre creştine. Ci dimpotrivă, să căutăm cu toate puterile să ajungem pe „calea* cea luminoasă şi sigură a lui Hristos, bătrâni, tineri, femei şi copii astfel ca întreg neamul nostru să revină îrt albia strămoşilor cari n'aveau nimic mai scump decât credinţs îa Dumnezeu şi cinstea.
¿4 lleena Dr> Otmoea
JsrTQaavTatâ i
Ta care eşti de d&ruri plină Ca Soarele mai strălucită In cer şi pe pământ —Regiaă— Ga Serafimii mai măritai
Din înăţimile albastre, iSpre-a plângerii uitată vale, Revarsă'n Búlletele noastre Din razele iubirii Tale.
Căci munţi f&cnt-am din păcate, Minciunii — templa i-am zidit, Pe-a morţii căi întunecate Aşa de mult am rătăcit!
Şi plin de-atâta făr'delege Hulit-am nume-o ţi frumos Şi ales am pe Şaten de rege Ia losul Dulcelui Hristos.
Ne dăm de abia acuma seamă Cam apucat în spre pierzare Şi ne-am întoarce, scumpă Mamă Dar singuri nn suntem în stare
Căci în întreaga ne fiinţă, Un strop de-bine nu i măoar Şi nu găseşti în noi credinţă Nici cât grăunţul de muştar.
De aceea ne'ndreptăm spre Tine Din calea neagră a pierzării : Deschiie-ne spre slăvi senine Mărita uşă-a îidurării !
Rsvarsă zorii dimineţii In noaptea de 'ntunerec plină Şi dune'n paradisul vieţii Pe drumuri pline de lumină.
Din lacrimile noastre amare, Fi lacrimi dulci de bucurie, Ga'n ceriuri dobândind intrare, Noi să-ţi cântăm: „Ave, Măriei,,
WMPUŞOAŞIU
Rânduri pentru săteni Am intrat în postul Crăciu
nului fraţi săteni, peste câteva săptămâni bisericuţele noastre dela sate vor l ă s U n a din nou ca în toţi anii de cântările de laudă în cinstea Aceluia care a venit în lume născându se în-tr'o iesle în frig pentru noi şi a noastră mântuire. „Hristos se naşte Întâmpinaţi-L", dar oare ne pregătim să-1 întâmpinăm naşterea aşa cum se cuvine? Să ne punem unul fiecare această întrebare acum în aceste zile ale postului şi să ne gândim puţin dacă prin vieaţa ce ducem mărim cu adevărat pe Acela care vine să se nască, sau II nesocotim p r i n tot ce facem, ducând cu totul altă vieaţă decât cea adevărata, prin care numai mărire nu-i a-ducem.
Dacă o vară întreagă re am trudit să adunăm hrană pentru trupul nostru, atunci cel puţin în aceste câteva săptămâni de post să trudim şi pentru suflet s ă i câştigăm şi lui hrană. Şi această hrană sufletească după care trebue să înseteze sufletul fiecărui creştin o putem găsi cu puţină osteneală doar, în cărţile bune cu conţinut religios ce avem la îndămână ca şi în paginile acestei gazete. Rămâne
numai să ni o procurăm cu pu" ţină cheltuială.
Gazeta „Vieaţa |Treştină" la care suntem abonaţi mare parte dintre noi sătenii, oferindu-ne prin sfaturile date în coloanele ei această hrană sufletească, ar trebui să nu lipsească din casa nici unui creştin cititor. Dea-cea acei care sunt abonaţi la ea fac un lucru bun şi folositor dacă o răspândesc peste tot şi la toţi unde încă n'a ajuns In serile lungi de iarnă fraţi săteni, în loc să ne pierdem vremea la vreo crâşmă a satului, mai bine să citim o gazetă ori o carte bună în familiile noastre, căutând să punem şi în practică îndemnurile şi învăţăturile date în ele. Să ne folosim de aceste zile ale postului şi să ne reculegem sufleteşte îndreptându-ne viaţa şi trăind de acum încolo numai şi numai după învăţăturile Celui a cărui naştere o aşteptăm. „Cristos se naşte măriţi-L".Să căutăm ca pe viitor toate lucrările noastre să fie făcute cu un singur scop „toate spre cea mai mare mărire a lui Dumnezeu" cum zice Sf. Ignaţiu de Loyola.
G. Bolog
Cântec pierdut la porţile lumii Străbaţi durerile mute Ridici altarul vechi, rugăciunii In lumile vieţii pierdute.
De chin mi se pure totul amar Şi îngân o rugă cernită Scâldată'n văpăi de foc şi de jar Din durerea vieţii 'mpletită.
Hristos chinuit de cruce şi spin Surâde amar, surâde tăcut îmi pk'i genunchii din nou să
mă'n chin Nimic nu-i zadarnic în suflet
pierdut.
Aş vrea să auzi, preablânde Isuse Cântarea cea sfântă, e azi rătăcită Şi rugile mele în gol sunt apuse Pe calea cea mare mereu ne
sfârşită.
Tămâia credinţii urcă la cer Se-aprinde un far al durerii Lăsând închis adâncul mister ŞÎ rana din cerul tăcerii.
La vechea icoană faţa mi-o plec Aştept să mă ierţi aştept o minune Noaptea e gr ev. şi clipele trec bitată'n genunchi îngân rugă
ciune.
LUNA CĂLIN
Un Episcop neînfricat...
In a doua jumătate a veacului al 4-lea, împăratul Valenţe, un eretic arian îndârjit, era stăpânul Orientului. Voia să înrădăcineze peste tot gre-şala ariană care vestea că Isus n'a fost Dumnezeu adevărat, n'a avut fire dumnezeiască. In a-cest scop împăratul deslănţui o aprigă prigoană. Era o năvălire sălbatecă pornită din lăun-trul capitalei.
Valenţe străbătea Asia-Mică, el în persoană. In Cesarea Ca-padochiei îl aştepta dârz Episcopul Vasile. Ca un val de ţipete dureroase îi vestea apropierea. Vasile trebuia să se pre-deie primind şi mărturisind învăţătura cea nouă. Mai întâi au fost trimişi episcopi ariani ca să-1 înduplece, apoi magistraţi, boeri de-ai curţii împărăteşti. Tuturor Episcopul Vasile le răspunse hotSrât: Nu !
A fost adus atunci înaintea celui mai temut potrivnic, CU numele Domitius Modestus, prefect al pretoriului, care arsese cu puţin înainte, pe mare 80 de preoţi drepteredincioşi din Constantinopol.
Prefectul arian îl întrebă bat-
(coailoatri Ia pig. 3)
VŢEAŢA C R E Ş T I N Ă Pag. 3
Cetăţeni buni numai familia creştină poate da
Un Episcop neînfricat... (Urmare din pagina 2)
Nr. 27
Pentru familia creştină
Desvoltarea copilului, creşterea sufletului şi înzestrarea Iui cu cunoştinţele de lipsă şi folositoare e lăsată, deci, de Dumnezeu mai întâi în grija părinţilor. Ei au datoria de-a semăna în sufletul copilui numai sămânţă bună şi folositoare. Dela primele cuvinte, dela primele rugăciuni, până la primele porunci de felul cum să se poarte, părinţii pun pecetea sufletului lor pe sufletul copilului, pecetea ce nu se mai şterge, de cele mai multe ori toată viaţa.
Dacă părinţii au tot interesul, şi sunt mândri pe drept cuvânt, să-şi vadă pe copiii lor volnici şi sănătoşi trupeşte, trebuie să fie şi mai mândri şi mai fericiţi, să-i vadă înzestraţi şl sufleteşte, dându-le toate cunoştinţele folositoare şi toate îndrumările care să-i abată dela rău şi să-i îndemne sâ facă binele. Un suflet frumos, curat, nevinovat de copil, care a povăţuit în primii cinci-şase ani de părinţii lui, nu le va face ruşine în viaţă, ci numai bucurie şl mândrie.
După cum grădinarul care a îngrijit deaproape de altoiu în primii ani să aibă o creştere dreaptă, şi i a retezat mereu crengile nefolositoare, poate mal tărziu să-1 lase să crească în toată libertatea fără teamă că se va mai strâmba — aşa sunt şi părinţii cu copiii lor dacă le dau o bună creştere morală în primii ani ai copilăriei.
In familia creştină pot creşte astfel de copii, pentrucă părinţii ou adevărat creştini făcând educaţia copiilor lor nu se gândesc să scoată din ei numai oameni vrqdnici pentru lumea asta, ci ei ştiu că fac educaţia unora cari sunt şl fiii lui Dumnezeu şi moştenitori ai împărăţiei cerurilor. Deaceea, dela primii paşi ei îşi învaţă copiii să cunoască ce e rău şi ce e bine, care sunt poruncile lui Dumnezeu, care sunt păcatele de care trebue să se ferească, virtuţile pe care să le iubească şi să le câştige drumul drept pe care trebue să meargă în viaţă, şi cărările rătăcite de care sunt datori să se ferească.
Părinţii răi, părinţii imorali, numai cu numele creştini, n'au cum să dea o asemenea creştere fiilor lor, căci ei înşişi nu pun preţ pe ea.
Dar noi nu vorbim aici de părinţii răi ci de cei buni, de creştinii adevăraţi care singuri pot face din familia lor vatră de sănătate morală, de sănătate sufletească, Ia care încălzindu-se copiii lor câtă vreme sunt mici, vor purta toată viaţa în ei căldura vetrei părinteşti.
Din astfel de familii se ridică oamenii morali, cinstiţi, drepţi, harnici, gata de jertfă pentru orice lucru bun. Cetăţeni şi români cu care Ţara şi neamul se simte în siguranţă şi în bine şi în rău. Asemenea oameni sunt stâlpii ţării şi pavăza neamului.
Dar părinţii creştini şi români au o bucurie şi o mângâiere şi mai mare decât aceasta, când se gândesc că acei copii nu-s născuţi numai pentru Ţară şi Neam, ci şi pentru Dumnezeu, ca fii ai Lui şi moştenitori ai vieţii veşnice, fiindcă iau crescut buni ostaşi nu numai pentru împărăţia lumească, cl şi pentru împărăţia iui Dumnezeu.
Pentru a da cetăţeni buni împărăţiei lui Dumnezeu, nici o osteneală şi nici o jertfă nu poate fi prea mare şi preş grea.
I . A g â r b l e c a n u
isus răstignit Privrtul-am oare, din când
în când, pironit pe aceste lemne însângerate, pe fiul acestei femei care se numeşte Măria, pe Isus, Mântuitorul lumii ?
Da... Dar aceasta m'a lăsat nepăsător, aceasta nu mi-a fost de nici un folos. Nu m'am gândit că este un om adevărat cu trup adevărat şi cu sânge adevărat, şi pironit pe un lemn a-devărat, cu cue groaznice care dor. Cam prea era penfru mine o icoană fără de vieaţă, un fel de Cruce înţepenită, cu un trup nesimţitor pe ea, şi care, în momentul când a trăit o clipă ca aceasta, — n'a simţit prea mult...
Este oare cu putinţă ? O ! dac'aş avea credinţă!
Dac'aş crede cu adevărat! Nu cu o credinţă superficială şi trecătoare, ci cu o credinţă adâncă, convinsă, vie... Cum mi-ar „spu ne" crucea aceasta, mai mult...
La dominicane, la Colmar, se află un chip al lui Hristos, vechiu, sculptat într'o rădăcină de merişor, şi pe care-I păstrează ca pe un lucru de preţ. -
In mănăstire trăia mai demult o călugăriţă bună şi ea iubea în aşa măsură .pe Isus cel răstignit, încât îi era o durere îngrozitoare să-L privească pe lemnul Său dureros. A trebuit chiar să nu şi mai ridice ochii la Mântuitorul răstignit. Credeam că se copilăreşte; i-am dat poruncă să facă aşa cum face toată lumea, să-şi ridice vălul şi să se uite ia cruce. Ea a căzut pe loc moartă.
Fără îndoia'ă acesta este un caz special. Dumnezeu nu dă la toată lumea o simţire atât de
jocoritor şi bădăran, fără să-1 numească, episcop — aşa:
— Ce motiv ai tu ca să te împotriveşti cu încăpăţinare şi să nu asculţi tu între toţi, de marele împărat ?
— Ce'nsemnează aceste vorbe ? — răspunse Vasile. De ce neascultare şi încăpăţinare vorbeşti ? Nu înţeleg.
— Tu nu urmezi religia Împăratului, în vreme ce toţi i s'au supus sau au fost supuşi.
— împăratul meu mă opreşte ; nu mă pot închina nici u-nei făpturi, creat fiind de Dumnezeu şi hotărât să mă împărtăşesc de vieaţa divină (dumnezeiască).
— Şi ce ţi pare? Cine suntem noi ? Nu ar ii pentru tine o cinste ca să intri în tovărăşia noastră aleasă ?
— Nu tăgăduesc, sunteţi judecători, oameni aleşi, dar nu mai prepus lui Dumnezeu. Ar fi onoare pentru mine să tiu în tjvârăş'a voastră. Sunteţi însă făpturile lui D-zeu ca şi supuşii mei. Credinţa lor slăveşte creştinismul, nu vrednicia lumească a persoanelor.
Prdectul iritat peste măsură, se tidică din scaun strigând:
— Cum? Nu ţi-e iiică de puterea mea ?
— Sâ o tem ? De ce ? Ce mi s'ar putea întâmpla? Ce aş avea să îndur ?
— Ce-ai avea să suferi ? Pedepse ce-ţi pot aplica.
— Lămureşte, ce ar putea sâ fie?
— Confiscarea, surghiunul, chinuirea, moartea.
— Nu ai altele ? Acestea nu mă tulbură.
— > Ce spui ? — lală: confiscarea nu ia
nimic dela cine nimic nu are, dacă nu cumva lăcome ;ti la aceste haine folosite, sau la puţinele cărţi ce am. Surghiunul (exilul) nu mă înspăimân'ă. Nu am loc, sunt în exil pe pământ, oriunde mă socotesc un călător. Lumea este a lui Dumnezeu şi pretutindenea eu mă simt un pelegrin. Chinurile nu le iau în seamă. Trupul meu e prea slab să poată rezista mult. Moartea mi ar fi câştig. M'ar împreuna cu Dumnezeul meu, pentru care trăiesc, căruia Ii slujesc, pentru care de-acum sunt pe jumătate mort, spre care suspină sufletul meu.
— Nimeni până acum — zise uluit magistratul — nu mi-a vorbit cu atâta libertate.
puternică: Dar, apoi, ce este oare mai de mirare, simţirea neobişnuită a acestei fice cumsecade sau nesimţirea neobişnuită a inimii mele?
Râul Piua 8, I. trad praf, V. I. Qprişu
— Poate — zise Vasile — până acum să nu fi întâlnit un Episcop. Oricare ţi-ar Ii răspunsul voiu fi ca şi mine. In toate lucrurile suntem blânzi şi împăciuitori şi ne socotim cei din urmă dintre oameni. Noi slujim. Nu ne ridicăm împotrivindu-ne cu îngâmfare, nu împotriva împăratului, dar nici împotriva celui din urmă cerşitor. Când însă e în joc cauza lui Dumnezeu, atunci nu mai cunoaştem nimic, nu-L vedem decât pe El; tocul, fierul, fiarele, cârligele ce ne sfârtică trupul ne sunt mai mult dragi decât grozave. A$>asă-ne cu ocări, fă ceeace vreai, să ştii însă, că nici tu, nici împăratul nu ne veţi face să primim învăţături greşite, să ne lepădăm credinţa, chiar dacă cu şi mai înfiorătoare chinuri ne-ai ameninţa.
Dintr'odată prefectul se îmbuna şi-şi schimbă tonul:
— Ar trebui să te simţeşti mândru că împăratul vine în Biserica ta, primindul între credincioşii tăi, schimbă numai . . . Sfătuit iă îngăduie în formă, ca să ocolească o prigoană, el spuse:
— Sunt bucuros să primesc pe Împăratul -în Biserica cea adevărată. Dar să schimb ceva' din Crez ? . . . Nu, niciodată !
Inoptându-se între timp, prefectul invită pe Sf. Vasile să se hotărească până în zori şi să i dea un răspuns.
— Eu voiu fi mâine acela ce sunt astăzi.
Când Valenţe şi-a tăcut intrarea în Cesárea, urmă al doilea interogatoriu. Prefectul făcu raport împăratului aşa: „Am fost învinşi de acest Episcop". Când să-i subscrie sentinţa de surghiun, i se frânse pana de gâscă, de tremurarea mânioasă a manei, în trei rânduri.
Creştine iii tare şi statornic în credinţa apărată de Sfântul Vasile, arhiepiscopul Cesarii din Capadochia, cu atâta hotărâre, gata de orice jertfă. th.
Pavel din Tars Eu m'am desprins din jeguri şi suda/mt, Din ură veninoasa de ateu, L'am omorlt in piept pe Dumnezeu Şi m'am stropit cu tángele pe palm».
In suflet ml am turnat nemernicia Căci nu ştiam da milă şi iertare, Am fost pegân m'am închinat la soare, Şi cât de mare îmi vedeam t&ria.
Târziu abia .. în aspra vijelie, Când Dumnezeu ml-a strălucit în oale, Nemărginirea îndurării Sale Ml a strecurat în piept credinţa vie.
Şi-am apucat apoi în lumea mare Da « I vestesc ţi celorlalţi credinţa, S'aduo din nou în suflet biruinţa Iubirii sfinte, celui ca río are,
Simiof) Pip, astrtst Cluj
4 Nr. 27
)e-ale noastre fapte şi păcate D e ; i Bunul Dumnezeu ştim că
ne a i eda t , totuşi ne spoved im şj c i t i t o r i l o r ' pen t ru a ne rja ş* ei des legarea greşeielor noas î re , întrucât un preot , pe care de altfel nici nu-1 cunoaştem, nu ne poa te înţelege şi ierta că nu i a m r ăspuns la scnsoar a în care ne a cerut Infor-maţii asupra şcoa'ei , internatului , cameră în chirie, sosirea salarului, cu cât s'nu iii-jorât etc. Ba t i foaia . U n i r e a poporu lu i " dela Blaj, pe care ne-a scris să i o ; b o n ; m , (nu ştim cu bani sau fără, căci de a-cestea nu scrie) se m^ră că n u i mai soseşte. ' Cui r-ea supărăr i i însă a venit când î a m comunica t câ sert o a r a s'a pierdut la redacţ ie căci nu avea nici o 1 g i n i r ă cu g a zeta noastră, deşi era adres i tà 11 redacţie .
Dojana c t o p r imim că un bi rou ca „Vieaţa C r e t i n ă " , t rebue sâ rezolve şi sâ păstreze iiâr.iiie, nu este întemeia! ă. Toa te hârtii le ce pr ivesc gamela, edi ura sau comenzi le la cale- dare se rezolvă, eh ar dacă nu în mod perfect, facem ot ce pu em ca oameni cu muşte neca zuri pe cap . T r e b u e să ştie însă oricine că personalul delà ,Vie«ţa Creş t ină" nu poate servi tu turor ca birou de informaţii in to&te chestiunile şi aficerile c te le m bieţii oameni . Noi ne ocupăm în rândul in âi de g a z d ă , ca en dare şi cârţ ' le t ipărite şi editate de noi şi pe ur mă tnai facem ce putem. N 'avem t imp de prea m u l a corespondenţă particulară, căci ne ajunge cea a g a z d e i , e d i u r e i şi cea în legătură cu Asociaţiile re l igioase în special cu Ordu l sf. Pocăin ţe . Nu numai Că n 'avem t imp dar n 'avem nici bani de taxe poştale, căci noi nu pu tem coresponda ca parohiile, pr i mării le, şcolile, etc. cu taxele de poştă în contul vreunui minister, ci t rebue să plătim poşta delà această gazetă, care abia se poate susţinea pe ea şi personalul ce o scoate
Că şi la noi se poate p ierde o scrisoare, nu- i aşa mare mit are, Aşa ceva se întâa,p ă şi Ia birouri mai mar i şi mai b;ne i r u e d r a t e .
Gazeta aceasta n 'a ajuns până iz să aibă h Clujul acesta mare nici o camera cât de mică deosebit pentru redacţie şi una pentru administraţie, lucru strict necesar ia o n c e publicaţie per iodică ce vrea să progreseze şi să trăiască.
E te mare minune că în împre jurărJIe ce am trait s'a în ăptuit cu tiparul şi atât cât se cunoaşte . Doar o cameră de vr 'o 2/4 metri ne-a servit rnulî t imp de birou ta gazetă şi c a . e n d M v , p recum şi de locuinţa p e d i ' u cei ce se îngrijesu de aces tea. To t aici ne e r a şi bucătăria, spă ătorla, depozitul de carii, sar în uue l t zile fr iguroase de iarnă a-veam şi noi fericirea ca acest bi rou sâ ne servească şi de cămara de lemne, ba uneor i chiar şi de al imente.
D u p ă cum ştiu mulţi cititori, cari ne-au vizual, tot această cameră ne era adesea s ingura sată de adunăr i , da şedinţe, pen t ru cântări , p recum ii de adăpos t pentru oaspeţi , preoţi şi mireni, cărora dacă nu le puteam da peste noap te un pat, ne îngrijeam de un s implu aşternut jos, iar de căp dai ceva ziare ori dosare cu manuscrise şi corespon den.ă. Trăind în adfel de împre jurări din vitregia soartei , orice om de b u n i credinţă şi înţelegere îşi poa te da seama că se pot şi pierde scrisori şi hârtii , întrueâc zilnic t rebuiau toate mutate dimYun loc în âttui sau puse unele peste a ' te 'e
Cu toate acestea nu ni s'a întârn pl t vr 'o r e c k m a ţ i e pentru neregul i de însemnări de ban sau acte impor tante , ci mai rar cu u ele tna nuscrisf, cari neputânriu-se publice la tiîi.p sau uitat şi rătăcit prin do s i r e ,
Acum din darul lui Dumnezeu şi bunăvoin ţa Excelenţei Sule Episcopulu i Or. iuliu H o î s u s'a primii pent ru sceastă gazetă ceva ca i ere. P^ sfârşitul anului acesta speră : că vom fi ajezaţi, iar pe viitor si gu r că se va putea lucra şi mal mult şi m îi bine,
Din t recute lucruri vrednice de încres tU ia gazetă ar mai fi :
I. Adunarea c r e ş t i n e a s c ă a „Oasle i Domnu lu i " din 14 Sept. c. Ziua Cruci , din c o m u n a Băian j Sălaj Preotul local Uavri l Câm pianu, la vecernie ţ«ui o frumoasă cuvântare de salut %\ bun sosit fraţilor din vr 'o 15 co . t . une ; iar sesra p a n i târziu s'au m â n g â i a t în cânt l r l şi învăţaturi creştine la casa fr. lançais Vas ' le .
A d c u a z', Duminecă 15 Sept, c, la sunetul c lopotului , primii care s'au p r . i e n ' a t la tf I tu rgh ie sunt frstji şi surori le din „Oiş tea D o m nului" . Preotul clupă predică îndeamnă poporu l s l part icipe şi la a d u n t r e i de după masă - u b cerul liber, in faţa B sericii Din Rachiş a sosit o n a r e procc iune cu steagul în frunte sub conducerea can t s ru 'u i Ii an Bârîeanu. D u p l masă Ia orele 2 Păr. C ă m p e a n u deschide adunarea şi tot poporu l cânta t Impărs te ceresc, apos fr. Or C â m p u r i din Bălan aduce cuvânt de mulţumită lui Dumnezeu, şi fraţilor veniţi la adunare Urmează câte o cântare şi cuvânt de învăţătură din partea fr. I. Igna, din Poiana Bien-chil, despre frumseţea vlejii trăite cu Dumnezeu, Fr. Ga vrii Bele din Fildul de Mijtoc, dupăce cere binecuvântarea preotului îşi desvo ' tă predica despre adevărata cale a mâat-itrii prin credinţa nes t rămutată a Bitericii Apoi fr, fvWron 0 4 -nuţ din Văl nil df. S u s arată marea greş al ă în c re se află acei cari s'au lepădat de c ied ln ţa în care s'au născut v j n u t u t vorbesc apoi fr. Gavr i l . Mureş n, p recum şi vechiul ostaş fr, S imien O o r d s n din Bo 'oga , care este totodată şi un zelos m e m b r u în Ordu l Sfintei Pocăinţe, s-iu cu-îi se m i i spun a ordul a II! lea (Terţ iar) a! sf Francise din Assis! Cu mult entuziasm vorbeşte elevul de liceu c'. V li Martin Victor, din Sânmihaiul Mm şu lui car d>*ji delà vâ rda de 9 ani
^activează frumos h adunăr i le O a s -tei D o m n u ' u i . Au mai vorbi t bine apoi fr. P o p Onirţ, Gr, Fărcaş, Scoar ţă Ion etc. etc.
Pi ldă bună a dovedi t preotu l C â m p e s n o conducând această adunare, care în cuvântul de încheiere spune :
„Dacă noi, Preoţ i i vom tăcea, a-tunci se vor scula laicii, iar d ; că şi aceştia vor tăcea pietr i le vor str iga. Oas tea Domnului este în pri mele linii de bătălie pen t ru apărarea şi p ropaga rea credinţei , ea însă luptă sub ocrot i rea crucei şi Bisericii"
Ca o încoronare a acestei adunări, ur re.iză depune rea legământului sfânt din partea alor 18 per soane din care 17 erau suror i şi numai un singur frate. Ceremonia depuner i i l egământu lu i a avut loc în curtea bi ericii d u p ă Vecernie când cele 18 persoane au î ngenun -chiat In faţa unei mese pe care e rau aşezate Sf Evanghe l ie şi Sf
Cruce. Păr inte le deschizând Sf. Scriptură !e citeşte cu glas solemn formula l egămân tu lu i pe care cei 18 o repetă cu s ; erenie şi hotărâre . După acest eeremonîal păr in te e Ie spune un cuvânt pent ru statornicie
"şi Ie urea?.ă o viaţă neprihăni ta . La fârfft trec pe rând la sărutarea Sf.
Cruci şi Sf. Evanghel i i care Ie sta înainte, în tissp ce ceilalţi fraţi şi furori cu ochti plini de lacrimi de bucurie , intonau cântarea „Doamne , Doamne, ceresc Ta t ă" .
Slăvit să fie Domnu l nostru Isus Hristos.
Fr . Victor Martin
2. La Luduş, jud. T u r d a au fost invitaţi dela Cluj preoţi i Teofil Bălib nu şi Vasile Chindr i ş penlr . i zitei. de 26 şi 27 O d o m v r i e cu scopul de a predica Pocă in ţ a " a-devăraiă a sf. Biserici şi a primi m e m b r i în ace .s t sfânt O r d de pocăinţă după regula Sf. Pruncise din Assisi 28 bărba ţ i d femei, t ineri şi bă ' r ân i , d in t re ei cei mai mulţ i inte-l e d u r i , advocaţi , funcţionari, t t c . Asupra f r u r o a s e i activităţi de vie-aţă sufletească ce se desfăşoară Ia Luduş sub conducerea b u n i a p i r . p r o t o p j p Ol teanu, vom scrie pe larg cu altă ocazi?,
3. La F ă u r e n \ jud. Cluj , Duminecă 3 Nov. c. s'a celebra: cununia uneia din cele mai zeloase t inere surori d in Ordu l bl P o c ă i n ţ e : Oniţa Meseşan. A fost un gest nespus de fru < os din pgrtea mirelui, Pavel Radu, care înainte de cununie a cerut sa fie înscris şi primit şi el in acest sfânt ord. In-genunchia i în faţa altarului şi a mulţ imei credincioşilor din Biserică a fost duioa ă şi mişcătoare până Ia lacrimi această c u n u n i e - a mirelui cu Hris tos şi apoi cu mireasa sa pământească . După cununia mirilor în Biserică, s'a făcut ospăţul de nuntă la casa t ineri lor miri care a fost atât de frumos, bun şi creştinesc încât cu siguranţă că a participat Ia acesta d Isus ca oare-când la nunta din Cana Galilei. După ospăţ toţi nuntaşii au par t i cipat la vecernie şi apoi la şcoală, unde fr Bogdan Avram dela Cluj a vorbi t frumos şi convingă tor poporului aduna t despre «Patima beţiei şt deşertăciunile Iuţiseşi".
După cină, p a n i că r i miezul nop.i i a fost mare bucur ie Ia casa mir . lor unde s'au adunat din a-cesstă c o m u n ă ap roape toţi fraţii şi surorile din Ordu l ai I I lea al sf pocăinţe (peste 70 persoane) ve-
e ' indu se nespus de mul t în cana r i ' ş i învăţături mântui toare.
Pe marginea gazetei (urmare din pag. 1)
Iar dacă în adevăr eşti un mare cărturar, încă nu eşti îndreptăţit să n'o citeşti şi tu. Din contră, ca'oricc cărturar demn, nu vei privi lucrurile cu răceală şi — cu învăţatul tipograf (de pe la 1500), — vei zice: nu citesc, Doamne, cu răutate, ci „ca să-mi deschizi ochii inimii şi mintea pentru înţelegerea Dumnezeirii Tale necitite".
Grfgore Ţopan
Ş T I Rezul ta tu l a l e g e r i l o r din 19 No-
emvr ie după anunţul oficial al g u vernuiuî . Au fost înscrişi în listele electorale 7.859 212 de cetăţeni, din re care au votat 6.894 583 adică 89,99 ia sută
Blocul Par t ide lor Democra te a avut 5,582 848 voluri ; par t idul N a ţional Ţărănesc (Manîu) 679 628 voturi ; Un iunea P o p u l a r ă Maghiară 615.917 votur i ; part idul Naţ ional Liberai (Brătianu) 68.720 voturi , iar part idul ŢSrănesc Democra t (Lupu) 42 470 voturi .
Din cei 414 deputaţ i ce formează Par lamentul Român, 348 sunt ai Bl cului Par t idelor Democra te .
In privinţa repartiţiei mandate lor pe part ide, situaţia se prezintă ast fel : Par t idul Comun i s t Român 70 deputaţi ; par t idul Social Democra t 81 deputaţ i ; Frontu l Plugar i lor 71 deputa ţ i ; par t idul Naţional Libera! (Tâtără-.cu) 65 deputa ţ i ; par t idul Naţ ional Ţărănesc (Mântui 32 d e putaţ i ; Uniunea P . p u l a r ă Maghiară 29 deputaţ i / part idul Naţ ional Popular 26 d e p u t a t ; part idul Naţional Ţărănesc ( â î exand re scu ) 21 deputaţi; par t idul N t ţ i ona l Liberal (Bră-tianu) 3 depuiaţ î ; par t idu ' Ţărănesc Democra t (Lupu) 2 deputaţ i .
Dintre cei 414 deputa ţ i , 16 sui.t f e T î e î .
Viitorul Par lament îşi începe lu-crăr i 'e Ia 1 Decemvrie.
In u rma alegeri lor genera le cei doi reprezentanţ i în g u v e r n ai pa r t idelor istorice, d-nii Emil Ha ţ ieganu şi M. Romniceanu nu vor mai face parte din guve rn .
Din nici o c a s ă c r e ş t i n e a s c ă s ă nu l i p s e a s c ă p r e ţ ; o s u ! n o s t r u c a l e n d a r . Cel mai f rumos d a r ce v i l poa te a d u c e Crăciunul e s t e c a ' e n d a r u l .V iea ţ a C r e ş t i n ă "
Către abonaţi D e o a r e c e foarte mulţi dintre cititori a u c e r uf s â le comuni
căm primirea binilor ce n e - a u trimis — lucru ce ne-a fost cu neputinţa şi mai ales faptul că toarte mulţi au neglijat, cu s a u fără rea credinţă, de a ne achita abonamentul, dăm aici mai joa situaţia Dv. faţă de gttzetă dela data abonării:
Sunteţi abonat dela d%ta de ¿946*. Până la trimiterea acestuj număr am primit dela Ţ)v. în total suma de
_ _ _ Lei. Aveţi deci o restanţă de_ Lei. Rugăm în mod special pe cei care n'au achitat nimic s a u
c a r e a u o restanţă de peste 1000 lei de pluti, să se grăbească a ne trimită banii reînoindu-şi abonamentul. Celor cu restanţă mai mure de 4 000 lei începând cu numărul viitor nu le vom mai trimite gazeta până ce nu vor achita abonamentul pe cel puţin un jam. de a n (sau întreg). Celor cu restanţă mai mică de 4000 lei, în mod cu totul special le vom trimite gazeta încă luna a-c e a s l a , urmând ca dela anul nou să o trimitem numai acelora oare o citesc, simţesc nevoia e i şi prin urmare o şi plătesc.
Dacă în situaţia dată a r f i o greşală, trecând mai mult s a u m a i puţin, v& rugăm să ne comunicaţi pentru a c o r e c t a .
Tipografia ^înfrăţirea* Clsţ