Citeşte-ne online pe www.scvaleagloduluisv.webs.com, secţiunea „ Revista şcolii ”
Apare lunar pe data de 1
Blândeţea şi caracterul Un om blând nu înseamnă neapărat un om slab
Sărbători religioase Sfinţii trei Ierarhi, Întâmpinarea Domnului
Literatură Mihai Eminescu, cel mai mare poet al românilor
File de istorie Alexandru Ioan Cuza, primul domn al
Principatelor Unite
Valentine’s day sau Dragobetele?
Sfârşit de iarnă Creaţii literare ale elevilor
Vine, vine primăvara! Creaţii literare ale elevilor!
8 Martie, ziua mamei
Magazin Curiozităţi, jocuri, ghicitori.
An II, Numărul 5 ( 11 ), Ianuarie – Martie 2010
An II, Nr. 5, Ianuarie – Martie 2010
-FLOARE DE CIREŞ- An II, Nr. 5 ( 11 ), Ianuarie - Februarie 2010
Colectivul de redacţie
Redactor-şef: prof. Nusia Lazăr Redactori: Magdalena Pricop, Bianca Loghin,
Andreea Sumanariu, Diana Crăciun, Loredana
Spătariu, Denisa Rusu Colaboratori: prof. Mihai Crăciun, prof. Ioan
Crăciun, pr. Nicolae Vrăjitoru,
Corectarea textelor: prof. Lăcrămioara Pali ( Şc. Valea Glodului ) , înv. Cecilia Olariu ( Şc.
Osoi )
Tehnoredactarea: prof. Florin Viu
Editorial
Deşi Baba Iarnă îşi scutură din plin cojoacele, noi suntem deja cu gândul la primăvară, la vremea frumoasă la reînvierea naturii.
După o vacanţă care a durat ceva mai mult decât ne-am propus iniţial, revenim cu un nou număr, dedicat lunilor ianuarie şi februarie, dar şi începutului de primăvară şi Zilei Mamei. Numerele următoare ale revistei nu vor mai apărea spre sfârşitul lunii, aşa cum v-am obişnuit. Pentru a surprinde cât mai multe aspecte din viaţa şcolii şi nu numai, am decis ca revista să apară la începutul lunilor martie, aprilie, mai şi iunie.
Tirajul primelor patru apariţii din acest an şcolar a fost în medie de doar 30 de apariţii/număr, consecinţă a faptului că revista a putut fi citită şi pe internet, pe pagina şcolii de pe portalul www.didactic.ro, şi tot mai mulţi dintre elevii şi admiratorii noştri beneficiază de acces la această facilitate.
Începând cu acest număr, ediţia online a „ Florii de Cireş ” va putea fi citită numai de pe noua pagină de Internet a Şcolii Valea Glodului a cărei adresă este www.scvaleagloduluisv.webs.com, secţiunea „ Revista şcolii ”. Aici pot fi citite nu numai ediţia curentă, ci şi toate ediţiile apărute în anul şcolar curent. Sperăm să-i bucurăm pe toţi vizitatorii paginii aflaţi atât în ţară şi în străinătate prin intermediul căreia vor avea acces şi la revista noastră.
Ediţia lunii aprilie va fi dedicată Sfintelor Paşti. Aşteptăm materialele elevilor de la şcolile Valea Glodului şi Osoi ( poezii creaţie proprie, desene, compuneri pe teme pascale ) până cel târziu 20 martie 2010!
Acestea fiind spuse, în numele colectivului de redacţie vă urez lectură plăcută!
Prof. Nusia Lazăr
Blândeţea şi caracterul
Blândeţea este cununa învingătorului, nu a celui învins.
Cineva spunea că „ blândeţea este cea mai bărbătească
virtute ”. Fără blândeţe, puterea ar deveni tiranie.
Mulţi înţeleg că „ a fi blând ” înseamnă a avea un caracter
slab, dar nu este aşa. Se spune despre Sf. Proroc Moise că a
fost cel mai blând om de pe faţa pământului. Şi totuşi, el a
poruncit uciderea tuturor celor care se închinau viţelului
de aur. Însuşi Iisus Hristos era blând şi smerit, dar a ştiut
să-i mustre cu biciul pe cei
care făceau comerţ în
Templu.
„ Fericiţi cei blânzi, căci
aceia vor moşteni pământul
”, ne spune Mântuitorul
Hristos în Sfânta
Evanghelie. Dacă a fi blând
înseamnă a fi slab, trebuie
să fim siguri că Dumnezeu
nu are nevoie de oameni
slabi şi neputincioşi care nu
au curaj să-şi exprime
opinia pentru a moşteni
Împărăţia Cerurilor.
Blândeţea ţine de tăria caracterului.
O altă caracteristică a blândeţii este întruchiparea
frumuseţii. Nu ştiu la ce vă gândiţi când auziţi expresiile „
ochi blânzi ”, „făptură blândă ”, dar pe mine mă duc cu
gândul la acea frumuseţe adevărată, care nu este
trecătoare… frumuseţea caracterului.
De multe ori mi s-a întâmplat să stau în preajma unor
oameni, de lângă care nu aş mai fi plecat, doar pentru că în
glasul lor era acea blândeţe care ne lipseşte multora.
Cea mai grea luptă se dă în conştiinţa omului pentru a
alege cum trebuie să trăiască. Dar de cele mai multe ori ne
dăm bătuţi sau alegem cea mai lejeră cale pentru noi.
Uneori, uităm că facem parte dintr-o societate iar
blândeţea ţine şi de bunele maniere: să ştim să zâmbim, să
mulţumim, să vorbim cu blândeţe este ceva de care avem
toţi nevoie să învăţăm.
Blândeţea este simţământul pe care surzii îl pot „ auzi ”,
iar orbii îl pot „ vedea ”.Doamne, învaţă-ne blândeţea Ta,
învaţă-ne să transformăm vulcanii de furie din noi în
munţi de dragoste, pe care să urce cu bucurie fiecare om pe
care-l întâlnim de-a lungul vieţii! Învaţă-ne, îmblânzeşte-ne
inimile, minţile, sufletele…
Magdalena Pricop, clasa a VII-a
- 2 -
An II, Nr. 5, Ianuarie – Martie 2010
Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile, Grigore şi Ioan În ziua a treizecea a lunii ianuarie, pomenim pe Sfinţii noştri părinţi şi mari dascăli ai lumii şi ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu şi Ioan Gură de Aur. Pricina acestui praznic a fost următoarea: în zilele împăratului Alexie Comnen, s-a iscat neînţelegere între oamenii cei mai de cinste şi mai îmbunătăţiţi. Unii cinsteau mai mult pe Vasile cel Mare, zicând că este înalt la cuvânt, ca unul care a cercetat prin cuvânt firea celor ce sunt, că la fapte se aseamănă aproape cu îngerii, că nu era lesne iertător, că era fire hotărâtă şi nu era stăpânit de nici un lucru pământesc. În schimb, pogorau pe dumnezeiescul Ioan Gură de Aur, zicând că ar fi fost oarecum potrivnic lui Vasile, pentru că ierta prea lesne şi îndemna la pocăinţă. Iar alţii înălţau pe acest dumnezeiesc Ioan Gură de Aur, zicând că este mai omenească învăţătura lui şi că îndreaptă pe toţi, şi-i înduplecă spre pocăinţă prin dulceaţa graiului său. Ei ziceau că Ioan Gură de Aur stă mai presus decât marele Vasile şi Grigorie prin mulţimea cuvântărilor sale, cele dulci ca mierea, prin puterea şi
adâncimea cugetării. Alţii înclinau spre dumnezeiescul Grigorie, că adică el ar fi întrecut pe toţi, şi pe cei vechi, vestiţi în învăţătura elinească, şi pe ai noştri, prin înălţimea, frumuseţea şi cuviinţa cuvântărilor şi scrierilor lui. De aceea ziceau că Grigorie biruie pe toţi şi stă mai presus decât Vasile şi Ioan. Deci,
se ajunsese acolo că lumea se împărţise: unii se numeau ioanieni, alţii vasilieni şi alţii grigorieni, şi pricire în cuvinte era pe numele acestor sfinţi. După câţiva ani, sfinţii aceştia se arătară, unul câte unul, după aceea câte trei împreună, aievea, iar nu în vis, după aceea câte trei împreună, aievea, iar nu în vis,
arhiereului care păstorea atunci cetatea care se numea Ioan,fiind bărbat înţelept în toate, cunoscător al învăţăturii elineşti, cum se vede din scrierile lui şi care ajunsese pe culmea virtuţilor. Atunci, sfinţii grăiră într-un glas către dânsul: noi, precum vezi, la Dumnezeu una suntem şi nici o împotrivire sau vrajbă nu este între noi. Ci fiecare la timpul său, îndemnaţi fiind de Duhul Sfânt, am scris învăţături pentru mântuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfânt, aşa am învăţat. Nu este între noi, unul întâi şi altul al doilea, şi de vei chema pe unul, vin şi ceilalţi doi. Drept aceea, scoală-te de porunceşte celor ce se pricesc să nu se mai certe pentru noi. Că nevoinţa noastră a fost aceasta, şi cât am fost vii şi după ce am răposat, ca să împăcăm şi să aducem lumea la unire. Împreunează-ne într-o singură zi şi ne prăznuieşte cu bună-cuviinţă. Înştiinţează şi pe urmaşi, că noi una suntem la Dumnezeu şi încredinţează-i că şi noi vom ajuta la mântuirea acelora ce fac pomenirea; căci nouă ni se pare că avem oarecare îndrăznire la Dumnezeu. Acestea zicându-le, s-a părut că ei se suie iarăşi la
ceruri, îmbrăcaţi în lumina nespusă şi chemându-se unul pe altul, pe nume. Iar Ioan Evhaitul, după ce se sculă, a făcut aşa cum îi porunciseră sfinţii, potolind mulţimea şi pe cei ce se certau, căci acesta era om vestit pentru viaţa lui îmbunătăţită. El a dat Bisericii sărbătoarea aceasta spre a fi prăznuită. Şi iată gândul acestui om: cunoscând că luna aceasta ianuarie, îi are pe câte trei sfinţi: la zi întâi pe Vasile cel Mare, la douăzeci şi cinci pe dumnezeiescul Grigorie şi la douăzeci şi şapte pe dumnezeiescul Ioan Gură de Aur, i-a sărbătorit la un loc în ziua a treizecea, împodobindu-le slujba cu canoane, cu tropare şi cu cuvinte de laudă, aşa cum se cădea. Aceasta pare că s-a făcut şi cu voia sfinţilor, căci laudele închinate lor n-au nici o lipsă şi au întrecut pe toate câte s-au făcut şi câte se vor mai face. Cu rugăciunile acestor trei ierarhi, Hristoase Dumnezeul nostru, şi cu ale tuturor sfinţilor surpă şi risipeşte ridicările eresurilor; şi pe noi în unire şi paşnică aşezare ne păzeşte şi ne învredniceşte de împărăţia Ta cea cerească, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.
Pr. Nicolae Vrăjitoru
Sărbătoarea Întâmpinării Domnului În ziua a doua a lunii februarie, se prăznuieşte Întâmpinarea Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când L-a primit
dreptul Simeon în braţele sale. După patruzeci de zile de la naşterea Sa, Pruncul Sfânt a fost dus la Templul Ierusalimului, centrul vieţii religioase a naţiunii. După Legea lui Moise, femeia care a născut un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în Templul Domnului timp de patruzeci de
zile. La împlinirea acestora, mama venea cu fiul la Templu şi aducea jertfă Domnului un miel sau un porumbel pentru sacrificiul purificării. Preasfânta Fecioară, Maica Domnului, nu avea nevoie de purificare deoarece ea a născut fără stricăciune pe Izvorul Curăţiei şi Sfinţeniei. Cu toate acestea, ea s-a supus cu smerenie Legii timpului. În acea vreme, Părintele şi dreptul Simeon trăia în Ierusalim. Lui i s-a proorocit că nu va muri până nu va vedea pe Mesia cel promis.
Prin har de sus, Sf. Simeon s-a dus la Templu chiar când Sfânta Fecioară Maria şi Sf. Iosif veneau cu Pruncul Iisus să împlinească Legea. Simeon l-a luat pe prunc în braţe şi mulţumind Domnului, a rostit cuvintele: "Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, Că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi
slavă poporului Tău Israel." Sf. Simeon i-a spus Sfintei Fecioare: "Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.". La Templu se afla şi proorociţa Ana, o văduvă de 84 de ani, „ şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim." În
icoana care reprezintă această sărbătoare proorociţa Ana ţine un pergament în mână pe care scrie: "Acest prunc a adus cerul şi pământul." Înainte de naşterea lui Hristos, bărbaţii şi femeile drepte în credinţă trăiau cu speranţa venirii lui Mesia cel promis. Drepţii Simeon şi Ana, ultimii credincioşi din Legea Veche, au fost consideraţi vrednici de a-L întâmpina pe Mântuitorul în Templu. Sărbătoarea Întâmpinării Domnului este una din cele mai vechi sărbători religioase creştine. Noi avem slujbe închinate acestei
sărbători, întocmite de sfinţii episcopi Metodie din Patara, Chiril al Ierusalimului, Grigorie Teologul, Amfilohie din Iconium, Grigore de Nisa şi Ioan Hrisostom În ciuda originilor sale antice, această sărbătoare nu a fost prăznuită atât de fastuos decât din sec. al VI-lea. Mai mulţi imnografi ai bisericii au împodobit această sărbătoare cu imnurile lor: Sf. Andrei Criteanul în sec. al VII-lea, Sf. Cosma Episcopul Maiumei, Sf. Ioan Damaschin, Sf. Gherman Patriarhul Constantinopolului în şiSf. Iosif Arhiepiscopul Tesalonicului.
Pr. Nicolae Vrăjitoru
- 3 -
An II, Nr. 5, Ianuarie – Martie 2010
Mihai Eminescu, cel mai mare poet al românilor
Născut la Botoşani, la 15 ianuarie 1850, primii paşi îi face în larga grădină a casei din Calea Naţională 192. Apoi părinţii l-au luat cu treburile arendăreşti, până s-au stabilit la Ipoteşti, în anul 1852. Familia Eminovici se afla de câţiva ani în lungi şi obositoare procese legate de stingerea datoriilor făcute pentru cumpărarea moşiei cu 4000 de galbeni. Apoi casa bătrânească a fost demolată şi a început construcţia noului conac unde a copilărit Mihai. Pe părinţii lui îi chema Raluca şi Gheorghieş. A mai avut patru fraţi:Şerban, Nicolae, Iorgu, Matei şi două surori: Aglae şi Harieta. După ce a învăţat primele două clase la Botoşani, la vârsta de opt ani trece graniţa Moldovei de Sus cu tatăl său. Clasele a III-a şi a IV-a le face la Cernăuţi sub îndrumarea lui Aron Pumnul. Dorul de mamă şi de tată îl determină pe micul Mihai să fugă de la Cernăuţi pe jos la Ipoteşti. Dar biciul usturător al tatălui său l-a făcut să se întoarcă şi să îşi continue şcoala primară. În iarna 1861 – 1862 se afla în gazdă la un birjar numit Nicolae Ţârtec înghesuit într-o cămăruţă cu alţi colegi. Uneori seara primeau la cină porumb fiert în lapte. De aceea mulţi dintre ei nu s-au mutat, dar Mihai nu
a putut, pentru că avea datorii şi nu primise bani de acasă. Pentru că nu mai putea sta la birjar, şi pentru că avea note proaste, fuge îndreptându-se cu frică la Ipoteşti. Ştia că îl aşteaptă biciul dar nu avea încotro. Tăinuind o vreme cu mama Raluca, aceasta nu-l putea ascunde prea mult şi îndrăzni să vorbească cu tatăl lui. Tatăl discută cu Mihai dar degeaba, tot a rămas repetent. El a trebuit să facă din nou clasa a II-a dar după vacanţa de Paşti din 1863.În satul copilăriei îl atrăgea mereu prima dragoste. Era o fată frumoasă, cu ochii mari şi cozi lungi. Se numea Casandra Elena şi arăta ca o floare de cireş. Se ţineau de mâini copilăreşte, o ridica de subsuori când se urcau pe scrânciobul din Botoşani. Iar seara se întâlneau pe deal sub un salcâm rezemându-şi capetele unul de altul.
La 16 ani, după eşecul şcolar de la Cernăuţi, se duce la Bucureşti. El îşi petrece timpul prin biblioteci, unde citea cu patimă. Mai târziu când se întorcea la Ipoteşti neştiutor, află încă o tragedie: fata cu ochii mari şi cozi lungi murise. Mai apoi, când realităţile vieţii vor răzbi tumultuos, iubita de la Ipoteşti, moartă la 19 ani va fi evocată în poeziile memorabile: „ De-aş avea ”, „ De ce să mori tu ”sau „ Floare
albastră ”. În martie 1872 are prilejul să o cunoască pe frumoasa doamnă Veronica Micle, cu care se va căsători în anul 1879, imediat după moartea soţului Veronicăi, Ştefan Micle. Eminescu a iubit plaiurile româneşti ca nimeni altul. A ştiut să observe natura şi a lăsat să pătrundă în sufletul lui fiecare adiere de vânt sau susurul izvoarelor, freamătul frunzelor, unduirea apei, strălucirea blândă a lunii. Apoi când sufletul a cuprins toate aceste frumuseţi, după îndelungi frământări, a lăsat să picure într-o formă adânc meşteşugită „ Fiind băiat păduri cutreieram ”. Ca să-l înţelegi pe Eminescu, trebuie să mergi la Ipoteşti. Să vezi codrii care i-au încântat copilăria, potecile care i-au tăinuit paşii, izvoarele care i-au răcorit fruntea, lacul cu nuferi galbeni care parcă-l mai aşteaptă şi acum. Acelaşi soare, aceleaşi raze de lumină, aceiaşi codri, izvoare, toate au rămas la fel ca atunci. Dar s-a mai adăugat ceva, la fel de etern, ce cuprinde toate acestea la un loc: poezia. Căci ea va dăinui peste veacuri cât va dăinui şi soarele, şi luna, şi cerul şi codrii, şi izvoarele.
Diana Crăciun, Bianca Loghin
Desenul din fundal: Iuliana Grigoraş
Codrul Codrul mă cheamă mereu
Lângă izvoare
Iar eu m-alint,
Precum în vântul lin o floare.
Teiul bătrân
E domn peste întreaga vale
Şi pe cărări alerg,
Cine le mai ştie oare?
Bianca Loghin
- 4 -
An II, Nr. 5, Ianuarie – Martie 2010
Noi îl vrem pe Cuza domn!
„ Iubeşte-ţi ţara, române şi fii mândru
de locul ce-l ai între popoare! ” Am păstrat în sângele nostru vitejia
celor două popoare mari din care ne
tragem: dacii şi romanii. Şi nu odată
în zbuciumul atâtor veacuri, ne-am
arătate paji vrednici!
Multe războaie am avut şi multe nenorociri s-au abătut asupra noastră!
Vijelii cumplite au trecut pe aici! Ca
trestia ne-am îndoit în vânt dar nu
ne-am lăsat! Poporul nostru s-a
ridicat luminos şi sfânt pentru încercările de tot felul. Figuri
glorioase de luptători l-au condus
spre izbândă. Poeţii şi scriitorii le-au
închinat acestora imnuri de slavă.
După sărbătorile Unirii, ne amintim
cu admiraţie de marele domnitor Alexandru Ioan Cuza.
Piaţa Unirii Iaşi
Blând, bun, milos, iubitor de patrie şi popor, viteaz, curajos, nu dădea
înapoi nici când în momente grele,
lupta cu vitejie şi încerca să-i ajute pe
oamenii buni ai ţării. Să ni-l amintim
doar în anecdota lui Creangă, „ Moş
Ion Roată şi Vodă Cuza ”, când voievodul îl sărută pe obraji pe
bătrânul moş Ion Roată, acolo unde îl
scuipase boierul şi îi şterge ruşinea
pricinuită.
Prin voinţa poporului, Cuza a fost ales domn al Moldovei şi Munteniei în
anul 1859.
Cântecul „ Hora Unirii ” a dăinuit şi
va dăinui în veacuri, fiind prezent
pretutindeni acolo unde se
sărbătoreşte Unirea, fie munte, fie deal, fie şes fie mare.
Bianca Loghin
Alexandru Ioan Cuza, primul domn al Principatelor unite
Alexandru Ioan Cuza ( 1820–1873 ) a fost
primul domnitor al Principatelor Unite şi
al statului naţional România. A participat
activ la mişcarea revoluţionară de la 1848
din Moldova şi la lupta pentru unirea
Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a
fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Ţării Româneşti, înfăptuindu-se astfel unirea celor două ţări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o
susţinută activitate politică şi diplomatică
pentru recunoaşterea unirii de către
puterea suzerană şi puterile garante şi apoi
pentru desăvârşirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unităţii
constituţionale şi administrative, care s-a
realizat în ianuarie 1862, când Moldova şi
Ţara Românească au format un stat unitar,
adoptând oficial, în 1862, numele de
România,] cu capitala la Bucureşti, cu o
singură adunare şi un singur guvern. Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliţie a partidelor vremii, denumită şi Monstruoasa Coaliţie, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacţionat astfel faţă de manifestările autoritare ale domnitorului. Născut în Bârlad, Cuza a aparţinut clasei tradiţionale de boieri din Moldova, fiind fiul ispravnicului Ioan Cuza şi al Sultanei, membră a familiei Cozadini de origini fanariote. Alexandru primeşte o educaţie europeană, devenind ofiţer în armata moldovenească şi ajungând la rangul de colonel. S-a căsătorit cu Elena Rosetti în 1844.
În anul 1848, Moldova şi Ţara Românească au fost cuprinse şi ele de febra revoluţiilor europene. Revolta moldovenilor a fost suprimată repede, dar în Ţara Românească revoluţionarii au preluat puterea şi au guvernat în timpul verii. Tânărul Cuza a jucat un rol suficient de important pentru a i se evidenţia înclinaţiile liberale, avute în timpul episodului moldovenesc, astfel că este transportat ca prizonier la Viena, de unde a fost eliberat cu ajutor britanic. Revenind în Moldova în timpul domniei
prinţului Grigore Alexandru Ghica, a devenit ministru de război al Moldovei, în 1858, şi a reprezentat Galaţiul în divanul ad-hoc de la Iaşi. Cuza a fost un proeminent politician şi a susţinut cu tărie uniunea Moldovei şi Valahiei. A fost nominalizat în ambele ţări de către Partida Naţională, care milita pentru unire, în defavoarea unui prinţ străin. Profitând de o ambiguitate în textul Tratatului de la Paris, este ales domn al Moldovei pe 5/17 ianuarie 1859 şi în Ţara Românească pe 24 ianuarie/5 februarie 1859. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza şi de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi la 24 ianuarie 1859 în Ţara Românească. Totuşi, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală şi economică între cele două ţări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova şi Ţara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele ţări, rezultat în urma unor adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenţia de la Paris din 1858, o înţelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două ţări, cu guverne diferite şi cu unele instituţii comune. La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei şi Ţării Româneşti, aducându-le într-o uniune personală. În 1861, cu ajutorul unioniştilor din cele două ţări, Cuza a unificat Parlamentul şi Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituţia adoptată în acel an a denumit noul stat România. Domnia lui Cuza Vodă a fost caracterizată de o nerăbdătoare dorinţă de a ajunge din urmă Occidentul, dar efortul domnului şi al sprijinitorilor săi întâmpină rezistenţa forţelor conservatoare şi a inerţiilor colective. Mai grav, el stă sub semnul provizoratului, căci domnia lui Cuza este percepută ca pasageră; ţara a vrut un domn străin, l-a acceptat însă pe cel autohton, dar n-a renunţat la vechea doleanţă; în aşteptarea contextului prielnic, ea îngăduie un provizorat.
Prof. Ioan Crăciun
- 5 -
An II, Nr. 5, Ianuarie – Martie 2010
Valentine’s Day sau Dragobetele?
Îndrăgostiţii îşi oferă astăzi cadouri, după o modă copiată
de la americani. Că există şi Dragobetele, o sărbătoare
românească exact pe aceeaşi temă, o ştiu prea puţini!
Sfântul Valentin, sărbătorit în calendarul catolic la data de
14 februarie, este patronul îndrăgostiţilor, ziua lui fiind
numită în America „Valentine's Day“. Cei care se consideră
îndrăgostiţi îşi oferă astăzi flori şi mici cadouri cu valoare
sentimentală. După revoluţie, am preluat-o şi noi, că aşa-i
„cool“, adăugând-o la altele de peste ocean - „Thanksgiving
Day“, „Peace Day“, „Halloween“, sărbători de care neam
de neamul nostru n-a auzit. Aşa că 14 februarie a devenit
prilej de onomastică vrând-nevrând pentru cei care au
prenumele Valentin sau de a face cadouri persoanei iubite.
„Valentine's Day“ îşi are originea într-o tradiţie care a
început în Roma antică. Acest vechi festival reprezenta
sărbătorirea fertilităţii şi era ţinut în onoarea a doi zei
romani, Juno şi Pan. Unul dintre obiceiuri era cel al scrierii
unor mesaje de dragoste de către tinerele necăsătorite.
Aceste mesaje trebuiau introduse într-o urnă, iar tinerii, pe
rând, alegeau câte unul. Conform obiceiului, trebuiau să
curteze tânăra al căror mesaj l-au ales. Ziua Sfântului
Valentin se numea Ziua Nunţii Păsărilor cu mult timp în
urmă. Se credea că păsările îşi aleg perechea şi încep să se
reproducă în ziua de 14 februarie. Se crede că, dacă
porumbeii sălbatici se întorc în această zi, acest lucru
înseamnă începutul primăverii.
Puţini ştiu că Dragobetele, sărbătoare stabilită în
calendarul ortodox pe 24 februarie, reprezintă de sute de
ani o alternativă a Zilei îndrăgostiţilor sărbătorită în
Occident. Din păcate însă, marea majoritate a populaţiei a
uitat de ea. La români, tradiţia spune că de Dragobete,
fetele şi băieţii pleacă în pădure pentru a culege ghiocei,
dacă se întâmplă să se întâlnească, ei trebuie să fie
împreună pentru că beneficiază de protecţia zeului Eros. O
altă variantă a evenimentului o constituie sărutul
tradiţional. Tinerii care se sărută în ziua de Dragobete vor
fi mereu îndrăgostiţi. Dacă se întâmplă ca un băiat să calce
o fată pe picior în ziua de 24 februarie, aceasta „ştie“ că el
are intenţii serioase şi că acest gest înseamnă o sugestie
pentru o relaţie de durată. Însă tradiţiile autohtone, la fel
ca multe altele, nu mai prind la generaţia tânără, care
preferă să sărbătorească Valentine's Day, c-aşa-i la modă.
Dovadă sunt nimicurile apărute prin magazine şi tarabe:
inimioare inscripţionate cu „Te iubesc!“, felicitări, jucării
din pluş, ornamentele florale, etc.
Loredana Spătariu
Sfârşit de Iarnă… Interviu cu un fulg de zăpadă
- Bună ziua fulg de zăpadă!
- Bună ziua fata mea!
- Ce faci fulgule?
- Mă chinui să mai rezist un
pic…
- Şi ce secrete ai ?
- Nu am nici unul. Cu ajutorul
aerului rece am mai putut
rezista, el mă ţine în viaţă…
- Mare noroc cu el. Aţi fost
primul fulg căzut iarna asta?
- Nu, da ram fost printre
primii.
- Şi cum te-ai distrat iarna
asta,
fulgule?
-A fost foarte frumos, toţi
copiii m-au apreciat, mi-au
spus la sosire « Bun venit ! » şi
multe altele…
- Dar vine primăvara, şi ai să
te topeşti…
- Foarte trist, atunci nici copiii
nu se bucură şi dimpotrivă ei
nu-mi mai spun nici măcar
“ La revedere” . Dar sunt
bucură şi că vine primăvara!
- Îţi spun eu “La revedere!” şi
mă bucur că te-am întâlnit!
- Şi eu. Ne vedem la anul…
Andreea Sumanariu
Sfârşit de iarnă
Iarnă, să te duci cu bine
Şi la anul care vine,
Să vii iarăşi pe la noi
Cu zăpadă şi fulgi moi.
Ne jucăm cât mai putem
Cât zăpadă mai avem,
Ne jucăm afară-ndată
Iarna pleacă supărată.
Zarvă e pe derdeluş
Că uite acuş-acuş,
Vremea bună îl topeşte
Iarna unde se grăbeşte?
Diana Crăciun
Iarna
A-nceput să se răcească,
Cu cristale la fereastră,
Cu sclipiri argintii
Să vă-nveseliţi copiii
Copacii împodobiţi
Cu podoabe sclipitoare
Parcă toţi sunt pregătiţi
Pentru-o mare sărbătoare
De-ar rămâne iarnă-aşa,
Straiul cel alb nu s-ar lua!
Dar când vine primăvara
Se topeşte de tot neaua.
Andreea Sumanariu
Săniuţa
Săniuţa bucuroasă,
Lunecă uşor pe gheaţă,
E mereu câştigătoare
Colo-n pârtia din vale.
Sus în dealul cel mai mare,
Doi copii pe ea călare,
Au pornit-o către sat,
Şi ca vântul au zburat!
Mădălina Popescu
Crăiasa
Este noapte, cer senin,
Mulţi copii la geamuri vin,
Se uită în depărtare
Văd zâna strălucitoare!
Straiele-s albe, frumoase,
Păru-i blond ca de mătase,
La ea de priveşti uşor,
Adormi somn îmbietor!
Gabriela Iordache
Ghiocelul
Este prima floare,
Ce vesteşte primăvara
Dar când la el te-ai uitat,
Te simţi că eşti îngheţat
Parcă tremuri când îl vezi,
Doar că nu te prinde frigul
Şi-a ieşit de sub zăpadă,
Toţi prostanii ca să-l vadă
Andreea Sumanariu
- 6 -
An II, Nr. 5, Ianuarie – Martie 2010
Vine, vine Primăvara!
Ghiocelul
Este alb, catifelat,
Însă iarna-i îngheţat,
În tot anul aşteptăm
Primăvara să-l vedem
Însă iarna n-a plecat
Dar el nu s-a speriat
A tot stat şi-a aşteptat
Deloc nu s-a supărat
Soarele va răsări,
Şi neaua se va topi.
Iar ele vesel va ieşi
Şi frumos ne va privi
Timp frumos când l-a strigat
El vesel s-a arătat
Clopoţelul l-a clintit
Din omăt el s-a ivit.
Andreea Sumanariu
Primăvara
A sosit iar primăvara,
Iară pomii înfloresc,
Dimineaţa dar şi seara,
Păsărele ciripesc
Primăvara cea frumoasă
Te iubesc enorm de tare
Tu eşti cea mai drăgălaşă,
Primăvara mea cu soare!
Andrei Roşcăneanu
Martie
Martie, Martie, mărţişor,
Când treci pe la noi în zbor
Căci eu vreau ca tu să vii,
Să îi alinţi pe copii.
Şi acum te aşteptăm,
Să vii cât mai repejor
Dragă martie, mărţişor,
Eşti luna femeilor
Vino luna cea frumoasă,
S-aduci primăvara-n casă
Pe imaş şi pe câmpii
Să ne-arăţi minunăţii!
Mădălina Gontariu
Vine primăvara!
Câmpu-i din nou înverzit,
Şi crângul înveselit,
Ghiocei cu clopoţei,
Şi steluţe drept cercei,
Mii de flori de tei,
Muguri în arborii mei,
Flori şi păsări pe câmpii,
Gândăcei şi fluturi, mii!
Stai şi te gândeşti,
Şi acum ghiceşti,
Oare cine vine,
În martie la mine?
Bianca Loghin
Primăvara
Primăvara cea frumoasă
Eşti ca o lumină-n casă
Fluturaşii cei zglobii
Zboară veseli pe câmpii.
Păsărele au venit
Pe câmpii au poposit
Câmpul tot a înverzit
Primăvara a sosit!
Primăvară, primăvară
Tu ne-aduci lumină-n ţară,
Eşti atâta de frumoasă,
Ca o floare din fereastră!
Cecilia Turcu
Mărţişorul
Noi cu drag te aşteptăm
De-mpletit ca să-l putem
Şi în dar noi să le dăm,
Şi la piept să le purtăm.
Purtaţi-l cu mândrie
Primiţi-l cu bucurie
E simbol de sărbătoare
Ce ne-aduce-n zâmbet soare.
Are şi o zi specială
Când îl primim cu gingăşie,
E mic dar ca simbol e mare,
Şi îl cinstim cu bucurie
Andreea Sumanariu
Primii ghiocei
Am văzut un ghiocel
Într-o vază singurel
Aşa tare suspina
Căci şi vaza-l întreba:
- Ce s-a întâmplat ghiocel?
- Uite, iată-s singurel!
- N-ai cum să fii singurel,
Căci mai vine-un ghiocel!
Împreună, ghioceii
Au dat vestea primăverii
Căci se ştie din popor
Ei sunt primii vestitori.
Mădălina Popescu
Primăvară
Curg zăpezile la vale,
Iar pe deal sunt numai pete,
Pete albe, pete negre,
Ce dispar sub ploaia rece!
Ghiocelul s-a trezit,
Blânda rază îl dezmiardă
Şi îi picură argint,
Peste frunte să nu-l ardă
Bianca Loghin
Primăvara
Vine, vine primăvara
Soseşte în toată ţara
A sosit şi pe la noi
Să ne dăruiască flori
Iarba verde veselă,
E ca floarea fragedă,
Are un miros plăcut
Şi-şi dă drumul la crescut
Mădălina Popescu
Ghiocelul
De sub plapuma de nea,
A ieşit o floricea,
Se numeşte ghiocel,
Primăvara e cu el
Zumzet de bondari şi-albine
Pe câmpii şi pe coline
Şi mai vezi şi-un copliaş,
Alergând un fluturaş
Cecilia Turcu
Primăvara
Baba iarnă a plecat
Pe un drum îndelungat
Şi ea după cum se ştie,
A plecat în drumeţie
Şi în locul ei cum ştiţi,
Primăvara a venit,
Afară e minunat
Mieii pe câmp ies la zburdat
Iar mii de fluturaşi,
Zboară printre toporaşi
Iar copii cu veselie,
Joacă hora în câmpie.
Mădălina Gontariu
Primăvara
A trecut iarna geroasă,
Câmpul iar a înverzit
Primăvara cea voioasă
La noi iarăşi a sosit
Păsărele călătoare
La noi iarăşi au venit
Să se bucure şi ele
De plaiul cel înverzit.
Pe câmpie mieluşeii
Zburdă veseli, jucăuşi
Bucuroşi, câţiva copii,
Joacă hora pe câmpii
Copacii au dat în floare
Peste iarba înverzită
Albinuţe lucrătoare,
Culeg mierea aurită.
Diana Iftode
Primăvara
Ghiocei şi rândunele,
Muguraşi şi păsărele
Vin cu miile în ţară
Cu voioasa primăvară.
Păsările în copaci,
Stau cu puii lor cei dregi,
Le tot cântă de cu zor,
Dragostea pădurilor.
Gâze zumzăie în zori,
Fluturii zburdă prin flori,
Iar albine de zor,
Strâng dulceaţa florilor.
Nicolae Grigoraş
- 7 -
An II, Nr. 5, Ianuarie – Martie 2010
Gânduri de 8 Martie
Mama
Mamă, tu eşti ca o stea,
Prima stea din viaţa mea
Care pe cer străluceşte,
Eşti ca un înger păzitor,
Tu eşti blândă şi duioasă,
Ca o zână de frumoasă
„La mulţi ani! ”de ziua ta,
Scumpă maică ţi-oi ura.
Iuliana Grigoraş
Mama
Măiculiţă draga mea
Astăzi este ziua ta
Zi frumoasă cu mult soare
Cum e faţa dumitale
Când te afli tu cu mine
Toată ziua-mi merge bine
Mulţumesc măicuţa mea
Că exişti în viaţa mea.
Şi pe tine, mama mea
Eu mereu te-oi bucura
Lângă tine eu voi fi,
La necaz şi bucurii
Mamă scumpă-ţi mulţumesc
Pentru mine tu munceşti
Tu munceşti şi zi şi noapte
Ca să le am eu pe toate
Cecilia Turcu
La mulţi ani măicuţa
mea
La mulţi ani, măicuţa mea
Astăzi este ziua ta
Eu în dar ţi-oi dărui
Multe flori şi bucurii.
Mi-ai dăruit ce-aveai mai scump
Viaţă pe-acest pământ
Te voi iubi mămica mea,
Mai mult decât orice altceva.
Georgiana Gontariu
Mama
Sărut mâna mama mea,
Căci e azi este ziua ta
Şi acum vreau ca să-ţi zic
Că îmi eşti ca un amic
Mamă dragă, te iubesc,
Un cadou îţi dăruiesc,
Toată dragostea din lume
Să o ai doar pentru tine
Of, măicuţa mea iubită,
Nu mai sta aşa mâhnită,
Căci tu eşti icoană sfântă,
De la Domnul dăruită.
Mădălina Gontariu
8 Martie
Opt martie a sosit,
Ziua Mamei a venit,
Noi îi dăm ei câte-o floare
Şi ea nouă alinare
A venit şi primăvara
Şi i-am dat ei floriceaua,
Ziua mamei a venit
Şi sunt tare fericit
Cristina Gontariu
Ziua Mamei
A venit şi ziua mamei
Zi de mare sărbătoare
Ca un strălucit de soare,
Ziua mamei, ziua mamei.
Tu eşti sfântă pentru mine
O măicuţă minunată
Te iubesc numai pe tine
Azi şi mâine, viaţa toată.
Mi-ai dat viaţă, m-ai crescut,
De aceea te ascult
Îie aui îţi mulţumesc
Şi îţi spun că te iubesc
Mihaela Gontariu
Acasă la bunica
Acasă la bunica
E raiul pe pământ
Acasă la bunica,
Pământul este sfânt
Acasă la bunica
Şi florile zâmbesc
Acasă la bunica
Piticii poposesc
Şi zânele şi zmeii
Acolo se-ntâlnesc
Acolo personaje
Povestea împletesc
Bunico, eşti departe
Şi mult îmi mai lipseşti
Bunico, bunicuţo,
Ce mult tu mă iubeşti !
Bianca Loghin
O altă mamă Ne sunteţi ca o mamă
Ne iubiţi, ne ajutaţi
Şi la greu nu ne lăsaţi
Multe teme nu ne daţi.
Ne sunteţi ca o floare
Şi-ntr-ale noastre inimioare
Veţi fi precum o mamă
Care la ea ne cheamă
Gabriele Iordache
Mama mea
Mama mea e cea mai bună,
Poate oricine să spună
Lucruri bune mă învaţă
Ca să mă descurc în viaţă
« Să nu minţi, să nu înjuri
Să nu te lauzi, să nu furi,
Să înveţi temeinic carte,
Căci de bine-ai să ai parte!
Pe semeni să îi respecţi
Pe profesori să-i asculţi
Colegii să îi ajuţi
De Dumnezeu să nu uiţi ! »
Acestea şi alte lucruri,
Blânda mamă mi le spune
« Mulţumesc mămică dragă,
Voi avea grijă viaţa-ntreagă,
Sfatul tău bun să-l ascult
Te iubesc, mămică mult ! »
Diana Crăciun
Mama
Mămucuţa mea cea dragă,
Ai un suflet bun şi mare
Tu eşti fiinţa cea mai dragă,
Dintre fraţi şi surioare.
Mămucuţa mea cea dragă,
Te iubesc o viaţă-ntreagă,
Căci şi-atunci când ţi-am greşit,
M-ai iertat şi m-ai iubit
Diana Marcu
Dragă mamă,
Ai fost lângă mine toată viaţa. Prima dată când am deschis ochii te-am văzut pe tine. M-ai crescut, m-ai îmbrăcat, m-ai încălţat şi mi-ai dat de mâncare. Pentru mine eşti ca un înger păzitor. Eşti o mamă bună.
Te iubesc, foarte, foarte mult şi nu voi uita niciodată bunătatea dumitale pentru tot ce mi-ai dăruit şi m-ai învăţat. Îţi mulţumesc foarte mult că mi-ai dat viaţă.
Eşti steaua mea călăuzitoare, strălucitoare şi fericită La mulţi ani draga mea mamă !
Cu drag, fiica ta, Iuliana Grigoraş Important !
NU ACCEPTĂM POEZII CU DOI SAU MAI MULŢI AUTORI !
- 8 -
An II, Nr. 5, Ianuarie – Martie 2010
Mărţişorul
Vine Mărţişorul, primiţi-l cu bucurie
şi nădejde.
Obiceiul Mărţişorului este pur
românesc, vechimea lui pierzându-se
în timp. În secolele trecute,
mărţişorul era confecţionat din fir de
aţă sau lână albă şi roşie de care se
prindea o monedă de argint sau aur.
Acest mărţişor se prindea de mâinile
copiilor în dimineaţa zilei de 1
Martie.
Acest simbol este purtat doisprezece
zile.
Astăzi, mărţişorul se oferă tuturor
fetelor tinere şi femeilor iar în zona
Moldovei şi Bucovinei mărţişoarele
sunt oferite atât femeilor cât şi
bărbaţilor.
Este unul dintre cele mai originale
obiceiuri româneşti, mai ales că la nici
un alt popor din întreaga lume,
mărţişorul nu este întâlnit.
Ziua Mărţişorului este şi ziua Babei
Dochia, iar în calendarul popular ziua
aceasta este socotită ca o zi de
sărbătoare iar în unele zone ale ţării
oamenii nu lucrează. Mărţişorul este un simbol al primăverii, al
revenirii la viaţă.
Dacă la început mărţişoarele erau
simbolizate de monede, mai târziu au
apărut sub forma unor pietricele de râu,
vopsite în alb şi roşu, înşirate pe o aţă.
Acum, mărgele frumos colorate,
ceramica, florile şi multe altele le-au luat
locul.
Andreea Sumanariu
Ghicitori
Numai bine îţi aduce,
Ştii cum se numeşte? … ( cruce )
Cine te iubeşte oare
Cel mai tare şi mai tare,
Şi te-nvaţă şi te creşte
Şi doar binele-ţi doreşte? ( mama şi tata )
Cine-i bun cu toţi mereu,
Nu e mândru, nu e rău,
Ci e blând şi liniştit
Chiar şi când e ispitit? ( gândul bun )
Orice-ai face, orişicând,
Orice faptă, orice gând
În toate este mereu, bunul nostru… ( Dumnezeu)
Propuse de Bianca Loghin
Ştiaţi că… * oamenii sunt obişnuiţi sa recicleze din
cele mai vechi timpuri? Studii
arheologice au arata ca, in perioadele
când resursele de materii prime se
diminuau, gropile de gunoi ale oraşelor
antice conţineau mai puţine deşeuri cu
potenţial pentru reciclare (unelte,
ceramica etc).
* oraşul Iaşi este al doilea din România
ca număr de locuitori, după Bucureşti?
cele 7 coline care dau renumele oraşului
se numesc: Şorogari, Repedea, Breazu,
Cetăţuia, Bucium -Păun, Galata si Copou
- Aurora? Universitatea “Alexandru Ioan
Cuza” (1860) este cea mai veche instituţie
de acest gen din România?
* cu o lungime de circa 1.500 de
kilometri, Munţii Carpaţi reprezintă cel
mai mare lant muntos din Europa?
Vârful Gerlachovsky din Slovacia,
masurand 2655 m, este cel mai înalt vârf
muntos din lanţul carpatic? Cel mai înalt
vârf din România este Moldoveanu care
măsoară 2544m.
* Din peste 8000 de exemplare de urs
carpatin care trăiau in Munţii Carpaţi
în1989, acum au mai rămas doar puţin
peste 2000? Braconajul excesiv si
despădurirea accentuată a munţilor, care
a distrus habitatul lor natural, a cauzat
aceasta scădere accentuata a numărului
de urşi.
Denisa Rusu
Jocul ediţiei Completaţi următorul rebus:
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
ORIZONTAL
1. Are două capete, dar nu este balaur.
2. Un punct al unei drepte o împarte în două …………… opuse.
3. Triunghi, patrulater, pentagon, hexagon.
4. Suma lungimilor tuturor laturilor unui poligon.
5. Un paralelogram ce are unghiurile drepte.
6. Triunghiul care are un unghi cu măsura mai mare de 90o.
7. Deşi sunt în acelaşi plan, oricât le-am prelungi, ele nu se întâlnesc niciodată.
8. Drepte concurente ce se taie după un unghi drept.
9. Se măsoară în metri pătraţi.
VERTICAL
Ce cuvânt apare pe linia îngroşată?
Material preluat de pe site-ul http://mate30.lx.ro, propus de prof. Mihai Crăciun
- 9 -
Citeşte-ne online pe www.scvaleagloduluisv.webs.com, secţiunea „ Revista şcolii ”
Fotografii din timpul serbării de pe data de 29 Ianuarie 2010. Foto. Prof. Sorin Vatamanu