1
1. Conceptul de resursă umană. Necesitatea analizei resurselor
umane la nivel de societate comercială.
Orice activitate desfăşurată în cadrul unei societăţi comerciale presupune existenţa resurselor
materiale, financiare, umane, informaţionale.
Resursa umană are anumite particularităţi faţă de celelalte resurse:
1. Resursa umană este creativă – inovativă;
2. Resursa umană poate crea, genera, dezvolta celelalte resurse;
3. Resursa umană este cea mai importantă în procesul creării de valoare nouă;
4. Resursa umană este regenerabilă după un process (o perioadă) de odihnă.
Utilizată excesiv şi resursa umană poate fi degradată (îmbolnăvire, deces).
Conceptul de resursă umană nu se rezumă doar la potenţialul uman ci reflectă şi capacitatea
acesteia de a produce, transforma, etc. Totalitatea aptitudinilor fizice şi intelectuale pe care omul
le pune în evidenţă în procesul de producţie o reprezintă forţa de muncă. Capacitatea omului de a
produce, transforma, etc., aşa cum am prezentat, este pusă în evidenţă în procesul de muncă.
Având în vedere creativitatea, potenţialul de a crea valoarea nouă, etc. se consideră că omul
sau resursa umană, la nivel de societate comercială, reprezintă cheia succesului în afaceri.
De-a lungul timpului reprezentanţi de marcă ai managementului au arătat rolul şi importanţa
resurselor umane.
(1) 𝐐𝐟 = 𝐍𝐩 × 𝐖𝐦
Qf - Producţia fabricată (reflectă rezultatul muncii);
Np - Număr personal (reflect potenţialul uman);
Wm - Productivitatea muncii (reflect eficienţa muncii desfăşurate).
Aplicaţie:
O societate comercială dispune de un număr de personae (10) cu care realizează în cursul
unei luni calendaristice 1000 de bucăţi de produse, la preţul de 10 lei/buc şi un cost de 5 lei/buc.
Din cantitatea obţinută sunt vândute pe piaţă doar 800 de bucăţi.
2
Se cere:
1. Să se evidenţieze prin modelul prezentat valoarea producţiei fabricate.
2. Nivelul cifrei de afaceri.
3. Influenţa resursei umane asupra profitului, în condiţiile în care productivitatea muncii nu
se modifică ci creşte numărul de personal cu 2 persoane.
Rezolvare:
1. 𝐐𝐟 = 𝐪𝐟 × 𝐜𝐩 = 𝟏𝟎𝟎𝟎 × 𝟓 = 𝟓𝟎𝟎𝟎 𝐥𝐞𝐢
qf – cantitate fabricată;
cp - cost de producţie.
𝐖𝐦 =𝐐𝐟
𝐍𝐩=𝟓𝟎𝟎𝟎
𝟏𝟎 = 𝟓𝟎𝟎 𝐥𝐞𝐢/𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧ă
𝐐𝐟 = 10 × 500 = 5000 lei
Conform modelului prezentat, modificarea numărului de personal va duce la modificarea
producţiei fabricate.
2. 𝐂𝐀 = 𝐪𝐯 × 𝐩𝐯
CA - cifra de afaceri;
qv - cantitate vândută;
pv - preţ de vânzare.
CA = 800 × 10 = 8000 lei
Putem constata, în urma comparării nivelului cifrei de afaceri cu valoarea producţiei
fabricate, că nivelul acesteia este mai ridicat. Acest lucru este datorat profitului pe care îl conţine
preţul de vânzare.
𝐂𝐀 = 𝐍𝐩 × 𝐖𝐦
𝐖𝐦 =𝐂𝐀
𝐍𝐩=𝟖𝟎𝟎𝟎
𝟏𝟎= 𝟖𝟎𝟎 𝐥𝐞𝐢/𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧ă
𝐂𝐀 = 𝟏𝟎 × 𝟖𝟎𝟎 = 𝟔𝟎𝟎𝟎 𝐥𝐞𝐢
3. 𝐏 = 𝐕𝐓 − 𝐂𝐓 = 𝐂𝐀 + 𝐐𝐬 − 𝐂𝐏
P – Profit;
3
VT – Venituri totale;
CT – Cheltuieli totale;
Qs – Producţia stocată;
CP – Cost de producţie.
𝐏 = 𝟖𝟎𝟎𝟎 + 𝟐𝟎𝟎 × 𝟓 − 𝟏𝟎𝟎𝟎 × 𝟓 = 𝟗𝟎𝟎𝟎 − 𝟓𝟎𝟎𝟎 = 𝟒𝟎𝟎𝟎 𝐥𝐞𝐢
În cazul societăţii analizate constatăm că profitul este egal cu 4000 lei.
În factorii prezentaţi în model avem şi influenţa în mod indirect a resurei umane, ca de
exemplu: în cifra de afaceri, în producţia stocată, în costul de producţie şi anume în componenţa
salariilor şi contribuţiilor aferente.
Pentru a evidenţia influenţa directă a factorului resursa umană utilizăm modele multiplicative
şi anume: 𝐏 = 𝐏 × 𝐍𝐩
𝐍𝐩 ×
𝐐𝐟
𝐐𝐟 ×
𝐂𝐀
𝐂𝐀 = 𝐍𝐩 ×
𝐐𝐟
𝐍𝐩 ×
𝐂𝐀
𝐐𝐟 ×
𝐏
𝐂𝐀
Q f
Np - Productivitatea muncii;
CA
Q f - Gradul de valorificare al producţiei;
P
CA - Rata profitului.
𝐏 = 𝟏𝟎 ×𝟓𝟎𝟎𝟎
𝟏𝟎×𝟖𝟎𝟎𝟎
𝟓𝟎𝟎𝟎×𝟒𝟎𝟎𝟎
𝟖𝟎𝟎𝟎= 𝟒𝟎𝟎𝟎 𝐥𝐞𝐢
𝐂𝐀𝟏 = 𝐍𝐩𝟏 × 𝐖𝐦𝟎= 𝟏𝟐 × 𝟖𝟎𝟎 = 𝟗𝟔𝟎𝟎 𝐥𝐞𝐢
𝐐𝐟𝟏 = 𝐍𝐩𝟏 × 𝐖𝐦𝟎= 𝟏𝟐 × 𝟓𝟎𝟎 = 𝟔𝟎𝟎𝟎 𝐥𝐞𝐢
∆𝐐𝐟𝟏/𝟎= 𝟔𝟎𝟎𝟎 − 𝟓𝟎𝟎𝟎 = 𝟏𝟎𝟎𝟎 𝐥𝐞𝐢
∆𝐂𝐀𝟏/𝟎 = 𝟗𝟔𝟎𝟎 − 𝟖𝟎𝟎𝟎 = 𝟏𝟔𝟎𝟎 𝐥𝐞𝐢
𝐏 = 𝐐𝐯 + 𝐐𝐬 − 𝐂𝐓
𝐏𝟏 = 𝐍𝐩𝟏 × 𝐖𝐦𝟏+ 𝐪𝐬𝟏 × 𝐜𝐩𝟏 − 𝐪𝐟𝟏 × 𝐂𝐏𝟏
Costul de producţie va creşte cu 1 leu.
𝐏𝟏 = 𝟏𝟐 × 𝟖𝟎𝟎 + 𝟐𝟎𝟎 × 𝟔 − 𝟏𝟐 × 𝟏𝟎𝟎 × 𝟔 = 𝟗𝟔𝟎𝟎 + 𝟏𝟐𝟎𝟎 − 𝟕𝟐𝟎𝟎 = 𝟑𝟔𝟎𝟎 𝐥𝐞𝐢
Se poate constata că profitul societăţii comerciale s-a modificat (a scăzut cu 400 lei).
∆𝐏𝟏/𝟎 = 𝟑𝟔𝟎𝟎 − 𝟒𝟎𝟎𝟎 = −𝟒𝟎𝟎𝐥𝐞𝐢
𝐏𝟏 = 𝟏𝟐 × 𝟔𝟎𝟎𝟎
𝟏𝟐 ×
𝟗𝟔𝟎𝟎
𝟔𝟎𝟎𝟎 ×
𝟑𝟔𝟎𝟎
𝟗𝟔𝟎𝟎 = 𝟏𝟐 × 𝟓𝟎𝟎 × 𝟏,𝟔 × 𝟎,𝟑𝟕𝟓 = 𝟑𝟔𝟎𝟎 𝐥𝐞𝐢
𝐏𝟎 = 𝟏𝟐 × 𝟓𝟎𝟎 × 𝟏,𝟔 × 𝟎,𝟓 = 𝟒𝟎𝟎𝟎 𝐥𝐞𝐢
4
Factorii care s-au modificat sunt: numărul de personal şi rata profitului. Numărul de personal
a crescut, iar rata profitului a scăzut. Acest lucru ne indică creşterea costurilor şi diminuarea
profitului.
Pe baza modelelor prezentate stabilim influenţa fiecărui factor asupra modificării profitului.
∆𝐏𝟏/𝟎 𝐍𝐩 = 𝐍𝐩𝟏 −𝐍𝐩𝟎 ×𝐐𝐟𝟎
𝐍𝐩𝟎
×𝐂𝐀𝟎
𝐐𝐟𝟎
×𝐏𝟎𝐂𝐀𝟎
= 𝟐 × 𝟓𝟎𝟎 × 𝟏,𝟔 × 𝟎,𝟓 = 𝟖𝟎𝟎 𝐥𝐞𝐢
Intrepretare: Creşterea numărului de personal duce la creşterea profitului cu 800 lei.
∆𝐏𝟏/𝟎 𝐖𝐦 = 𝐍𝐩𝟏 × 𝐐𝐟𝟏
𝐍𝐩𝟏
−𝐐𝐟𝟎
𝐍𝐩𝟎
×𝐂𝐀𝟎
𝐐𝐟𝟎
×𝐏𝟎𝐂𝐀𝟎
= 𝟏𝟐 × 𝟓𝟎𝟎 − 𝟓𝟎𝟎 × 𝟏,𝟔 × 𝟎,𝟓 = 𝟎
Interpretare: Productivitatea muncii rămânând constant nu influenţează profitul. Influenţa
gradului de valorificare este de asemenea nulă având în vedere faptul că nici acesta nu s-a
modificat.
∆𝐏𝟏/𝟎 𝐏
𝐂𝐀 = 𝐍𝐩𝟏 ×
𝐐𝐟𝟏
𝐍𝐩𝟏
×𝐂𝐀𝟏
𝐐𝐟𝟏
× 𝐏𝟏𝐂𝐀𝟏
−𝐏𝟎𝐂𝐀𝟎
= 𝟏𝟐 × 𝟓𝟎𝟎 × 𝟏,𝟔 ∗ 𝟎,𝟑𝟕𝟓 − 𝟎,𝟓 = −𝟏𝟐𝟎𝟎𝐥𝐞𝐢
Interpreztare: Infleunţa ratei profitului este mult mai puternică, ducând la diminuarea profitului
cu 1200 lei.
Verificarea calculelor sau influenţa tuturor factorilor asupra profitului este:
∆𝐏𝟏/𝟎 = 𝟖𝟎𝟎 + 𝟎 + 𝟎 − 𝟏𝟐𝟎𝟎 = −𝟒𝟎𝟎 𝐥𝐞𝐢
Influenţa tuturor factorilor duce la diminuarea profitului cu 400 lei.
Concluzii:
Prin această aplicaţie am arătat că profitul sau rentabilitatea societăţii comerciale depinde de
numărul de personal, mai depinde şi de eficienţa muncii ( productivitatea muncii), toate având o
influenţă directă asupra profitului.
Asupra profitului mai acţionează şi alţi factori. Se poate întâmpla ca la creşterea numărului
de personal, datorită influenţei celoralalţi factori, profitul să nu înregistreze o creştere ci o
scădere.
Dacă în cazul prezentat anterior costul de producţie rămâne la nivelul de 5 lei se poate
constata o creştere a profitului.
5
Obiectivul principal într-o societate comercială este obţinerea de profit. Fără resursa umană
acesta nu poate fi obţinut. Influenţa numărului de personal şi a productivităţii muncii este
reflectată prin nivelul profitului.
2. Analiza dimensiunii, structurii, evoluţiei resursei umane la o
societate comercială
Teme de abordat:
Indicatorii utilizaţi pentru a reflecta dimensiunea potenţialului uman sunt:
1. Numărul de personae angajate cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată sau
numărul de personae angajate cu contract de muncă pe o perioadă determinată.
2. Numărul mediu de personal pe parcursul unei perioade (zi, săptămână, lună, an).
Numărul mediu de personal se determină cu ajutorul mediei aritmetice.
Analiza resurselor umane
Analiza potenţialului
uman
Analiza gestiunii
resurselor umane
Analiza dimensiunii
potenţialului uman şi a
structurii
Analiza calificării
personalului uman
Analiza gradului de
conflictualitate
Analiza timpului de
muncă
Analiza productivităţii
muncii
6
Exemplu:
Luna Număr de personal
Ianuarie 10
Februarie 11
Martie 12
Aprilie 11
Mai 13
Iunie 14
Iulie 11
August 12
Septembrie 13
Octombrie 11
Noiembrie 10
Decembrie 12
Media aritmetica 11.66666667
Media armonica 11.55055532
Media geometrica 11.60809004
Conform calculelor efectuate, media aritmetică este de 12 persoane, pentru societatea
analizată.
3. Numărul maxim de personal încadrat cu contract de muncă într-o anumită perioadă a
anului - este specific activităţilor sezoniere.
4. Numărul minim de personal existent într-o anumită perioadă a anului – specific de
asemenea activităţilor sezoniere.
5. Numărul de personal existent la muncă – acest indicator diferă de numărul de personal
încadrat în muncă prin numărul de personae aflate la lucru şi care nu au contract de
muncă.
Între numărul de personal şi volumul de activitate desfăşurat în societatea comercială,
dotarea tehnică şi organizatorică existentă, există o legătură puternică. Societatea comercială îşi
7
previzionează nivelul producţiei (a cifrei de afaceri) şi implicit şi numărul de personal de care are
nevoie. Nevoia de previziune poate fi asemuită cu harta unui marinar. Instrumentele de
previziune sunt: bugetele de venituri şi cheltuieli, planul de afaceri, alte documente privind
strategia unei societăţi comerciale.
Referitor la resursele umane, totalitatea sarcinilor şi atribuţiunilor sunt prezentate în fişa
postului. Pe baza acestor sarcini, atribuţiuni are loc proiectarea posturilor şi implicit a
necesarului de resurse umane.
Aplicaţie:
Se consideră o societate comercială din domeniul confecţiilor. Societatea comercială dispune
de 5 maşini de cusut. Conform normelor de muncă existente la nivelul societăţii comerciale, o
maşină de cusut poate produce, având angajat o persoană, în 8 ore, 4 bucăţi de produse
(pantaloni). Pentru croirea unui produs este necesar un timp de 10 minute.
Să se stabilească numărul de personal necesar, astfel încât în cursul unei zile de muncă să se
fabrice 23 de produse.
Preţul de vânzare al unui produs este de 150 lei.
Rezolvare:
Nr. maşini Durata medie a zilei Norma de muncă Norma croire Preţ vânzare
5 buc 8 ore 4 buc/zi 10 min/operaţie 150 lei/buc
Producţia prevăzută 23 buc
Producţia realizată 20 buc 5 persoane
Buc croite pe oră 6 buc 48 buc
Societatea majorează numărul de ore.
Nr. maşini Durata medie a zilei Norma de muncă Norma croire Preţ vânzare
5 buc 10 ore 5 buc/zi 10 min/operaţie 150 lei/buc
Producţia realizată 25 buc 5 persoane
8
Pentru a-şi atinge obiectivul propus de 23 bucăţi, societatea comercială angajează 6 persoane:
5 persoane pe maşina de cusut cu 10 ore/zi şi o persoană la croit cu o durată de muncă de 4 ore,
astfel se poate realiza producţia prevăută.
Documentul existent la nivelul unei societăţi comerciale, care prezintă totalitatea posturilor
este organigrama.
Analiza dimensiunii potenţialului uman presupune şi o analiză a structurii acestuia. Structura
se face în funcţie de mai multe criterii:
- Personal încadrat pe durată nedeterminată şi determinată;
- În funcţie de categoria de încadrare (muncitor tehnic şi cercetare, conducere şi
administrare).
În activitatea practică, în cele mai multe situaţii, producţia prevăzută sau numărul de personal
prevăzut este realizabilă din diferite motive independente în cele mai multe cazuri de voinţa
societăţii comerciale.
Exemplu: Datorită îmbolnăvirii o persoană intră în concediu de boală; demisia persoanei, având
ca motiv plecarea din acea localitate; producţia nu este realizată din cauza unui defect al
utilajului.
Stabilirea excedentului sau deficitului de personal se va stabili astfel:
∆𝐍𝐩= 𝐍𝐩𝐞𝐱𝐢𝐬𝐭𝐞𝐧𝐭 − 𝐍𝐩𝐜𝐨𝐫𝐞𝐬𝐩𝐮𝐧𝐳ă𝐭𝐨𝐫𝐐𝐫
𝐐𝐩… 𝐍𝐩𝐩𝐫𝐞𝐯ă𝐳𝐮𝐭
𝐐𝐫… 𝐍𝐩𝐜𝐨𝐫𝐞𝐬𝐩𝐮𝐧𝐳ă𝐭𝐨𝐫𝐐
𝐍𝐩𝐐 =𝐐𝐫
𝐐𝐩× 𝐍𝐩𝐏𝐫𝐞𝐯ă𝐳𝐮𝐭
În cazul exemplului anterior producţia efectiv realizată este de 30 de bucăţi. Numărul de
personal existent este de 6 persoane.
Considerăm că producţia prevăzută, numărul de personal prevăzut şi normele de muncă
prevăzute sunt normale, având în vedere dotarea tehnică existentă şi modul de organizare (timpul
de muncă).
9
𝐍𝐩𝐐 =𝟑𝟎
𝟐𝟑× 𝟔 = 𝟖 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧𝐞
𝐖𝐦𝐳=𝐐𝐫
𝐍𝐩=𝟑𝟎
𝟔= 𝟓
𝐍𝐩 = 𝟔 − 𝟖 = −𝟐 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧𝐞
Ne indică un deficit de personal de 2 persoane. Intensitatea muncii sau productivitatea muncii
este mai ridicată efectiv faţă de cea prevăzută. Aşa se explică o producţie mai ridicată.
𝐖𝐦𝐳= 𝐃 𝐳 × 𝐖𝐦𝐡
𝐖𝐦𝐡=
𝟐𝟑
(𝟓 × 𝟏𝟎 + 𝟏 × 𝟒)=
𝟐𝟑
𝟓𝟎 + 𝟒=𝟐𝟑
𝟓𝟒= 𝟎,𝟒𝟐 𝐛𝐮𝐜/𝐡
𝐃 𝐳 =𝟓
𝟎,𝟒𝟐= 𝟏𝟏,𝟗𝟎
Se poate constata că putem obţine această producţie şi printr-un factor extensiv, adică prin
majorarea numărului de ore, atunci când se respectă normele de muncă.
Dinamica personalului poate fi reflectată atât prin indicatori absoluţi cât şi prin indicatori
relativi.
Anul
Firma
2012 2011 ∆𝐍𝐩𝟐𝟎𝟏𝟐/𝟐𝟎𝟏𝟏
T.G. 91 20 71
A.U. 1933 1996 -63
A.T. 129 93 36
T.G.: 𝐈𝟐𝟎𝟏𝟐/𝟐𝟎𝟏𝟏
𝐍𝐩 =𝟗𝟏
𝟐𝟎× 𝟏𝟎𝟎 = 𝟒𝟓𝟓%
𝐈𝟐𝟎𝟏𝟐/𝟐𝟎𝟏𝟏
∆𝐍𝐩 = 𝟒𝟓𝟓 − 𝟏𝟎𝟎 = 𝟑𝟓𝟓%
A.U.: 𝐈𝟐𝟎𝟏𝟐/𝟐𝟎𝟏𝟏
𝐍𝐩=
𝟏𝟗𝟑𝟑
𝟏𝟗𝟗𝟔× 𝟏𝟎𝟎 = 𝟗𝟔,𝟖𝟒%
𝐈𝟐𝟎𝟏𝟐/𝟐𝟎𝟏𝟏
∆𝐍𝐩 = 𝟗𝟔,𝟖𝟒 − 𝟏𝟎𝟎 = −𝟑,𝟏𝟔%
A.T.: 𝐈𝟐𝟎𝟏𝟐/𝟐𝟎𝟏𝟏
𝐍𝐩 =𝟏𝟐𝟗
𝟗𝟑× 𝟏𝟎𝟎 = 𝟏𝟑𝟖,𝟕𝟎%
𝐈𝟐𝟎𝟏𝟐/𝟐𝟎𝟏𝟏
∆𝐍𝐩 = 𝟏𝟑𝟖,𝟕𝟎 − 𝟏𝟎𝟎 = 𝟑𝟖,𝟕𝟎%
10
Dacă am dori să facem comparaţii între societăţi comerciale este corect să facem pe baza
valorilor relative.
Exemplu: În cazul societăţii T.G. faţă de societatea A.T., personalul a crescut mult mai puternic,
adică o creştere cu 355% faţă de A.T., la care creşterea este doar cu 38,7%.
Existentul, la sfârşitul perioadei a personalului este rezultatul intrărilor sau a ieşirilor.
Prima cauză privind intrările de personal este creşterea volumului de activitate, iar o a doua
cauză ar fi înlocuirea persoanelor ieşite.
Cauzele privind ieşirile pot fi obiective şi subiective. Dintre cele obiective amintim:
concedierea (restrângerea volumului de activitate, concedierea din vina salariatului), pensionarea
datorită limitei de vârstă, îmbolnăvirea, decesul. Cauzele subiective pot fi: demisia din diferite
motive.
Conform Codului muncii ieşirile sunt concretizate în trei forme, şi anume: concedierea,
încetarea contractului şi suspendarea.
În vederea comparării mişcării de personal este corect ca aceste comparaţii să fie efectuate în
mărimi relative:
- Coeficientul intrărilor:
𝐂𝐈 =𝐍𝐩𝐢𝐧𝐭𝐫𝐚𝐭𝐞
𝐍 𝐩 sau 𝐂𝐈 =
𝐍𝐩𝐢𝐧𝐭𝐫𝐚𝐭𝐞
𝐍𝐩𝐧+𝟏
- Coeficientul ieşirilor:
𝐂𝐄 =𝐍𝐩𝐢𝐞ş𝐢𝐭𝐞
𝐍 𝐩 sau 𝐂𝐄 =
𝐍𝐩𝐢𝐞ş𝐢𝐭𝐞
𝐍𝐩𝐧+𝟏
Cei doi coeficienţi reflectă mobilitatea personalului.
Coeficientul de mobilitate este egal cu coeficientul intrărilor plus coeficientul ieşirilor.
O mobilitate ridicată a personalului reflectă un management defectuos, un grad de
conflictualitate rezultat din nesatisfacerea anumitor interese de ordin material, social, etc.; sau
schimbări majore în tehnologie.
Inversul coeficientului de mobilitate îl reprezintă coeficientul de stabilitate.
11
Aplicaţie:
La societatea comercială “X”, într-o anumită perioadă, la începutul perioadei exista un număr
de 10 persoane. În prima perioadă a lunii au ieşit din diferite motive 5 persoane. În cea de-a doua
perioadă au intrat 10 persoane.
La o altă societate comercială, de dimensiuni mai mari, numărul de personal existent la
începutul perioadei era de 50 de persoane. Numărul persoanelor intrate în prima perioadă a fost
de 10 persoane, iar numărul de persoane ieşite în cea de-a doua perioadă a fost de 20 de
persoane.
Să se evidenţieze în cazul cărei societăţi comerciale mobilitatea personalului este mai
ridicată.
Având în vedere că nu se cunosc datele privind pontajul şi datele de încadrare a personalului,
se vor calcula indicatorii de mobilitate luându-se ca bază de raportare personalul la sfârşitul
perioadei.
Rezolvare:
Pentru societatea comercială “X”:
𝐂𝐈 =𝟏𝟎
𝟏𝟓= 𝟎,𝟔𝟔
𝐂𝐄 =𝟓
𝟏𝟓= 𝟎,𝟑𝟑
𝐂𝐌 = 𝟎,𝟔𝟔 + 𝟎,𝟑𝟑 = 𝟎,𝟗𝟗
Pentru societatea comercială “Y”:
𝐂𝐈 =𝟏𝟎
𝟒𝟎= 𝟎,𝟐𝟓
𝐂𝐄 =𝟐𝟎
𝟒𝟎= 𝟎,𝟓
𝐂𝐌 = 𝟎,𝟐𝟓 + 𝟎,𝟓 = 𝟎,𝟕𝟓
Conform calculelor rezultă că: în cazul societăţii comerciale “Y” mobiltatea este mai scăzută
decât în cazul societăţii comerciale “X”.
12
Ziua Număr personal S.C. “X”
1 10
2 10
3 8
4 8
5 7
6 7
7 7
8 7
9 7
10 6
11 6
12 6
13 5
14 5
15 5
16 5
17 7
18 7
19 9
20 9
21 11
22 11
23 13
24 13
25 14
26 14
27 15
28 15
29 15
30 15
Număr mediu de personal 9,23
13
𝐂𝐈 =𝟏𝟎
𝟗= 𝟏,𝟏
𝐂𝐄 =𝟓
𝟗= 𝟎,𝟔
𝐂𝐌 = 𝟏,𝟕
Având în vedere că în situaţiile financiare prezentate la direcţia financiară apare numărul
mediu de personal, se obişnuieşte ca acesta să fie luat în considerare.
Numărul de personal într-o societate comercială este dependent de volumul producţiei
(capacitatea de producţie), dotarea tehnică, modul de organizare al producţiei. Având în vedere
aceşti factori, modelul matematico – economic, cel mai frecvent utilizat, este modelul funcţiilor
de producţie: 𝐐 = 𝐤 × 𝐋𝛂 × 𝐂𝛃
În care: Q – producţia;
k – o constantă;
L – potenţialul uman;
α - coeficientul de elasticitate sau sensibilitatea producţiei la modificarea potenţialului
uman;
C – capitalul antrenat în producţie;
β – coeficientul de elasticitate al producţiei la modificarea capitalului.
Aceste funcţii de producţie nu sunt altceva decât regresii multiple, neliniare.
Pentru a calcula parametrii k, α şi β această ecuaţie se va logaritma rezultându-ne o ecuaţie
liniară: 𝐥𝐧𝐐 = 𝐥𝐧 𝐤 + 𝛂 × 𝐥𝐧 𝐋 + 𝛃 × 𝐥𝐧 𝐂
Aplicaţie:
La o societate comercială, în urma observării producţiei o perioadă mai îndelungată de timp,
au rezultat următoarele niveluri ale producţiei în funcţie de numărul de personal şi numărul de
utilaje antrenate în producţie:
14
Anul Productia (Q) Număr personal (L) Capitalul fix (K)
1 20 6 5
2 24 7 6
3 28 8 7
4 34 10 8
5 36 11 9
6 42 12 10
7 44 13 11
8 50 15 12
Pentru a calcula coeficienţii prezentaţi în ecuaţia liniară, aplicăm metoda celor mai mici
pătrate. Conform acestei metode: 𝐒 = 𝐥𝐧𝐐 − 𝐥𝐧 𝐚 − 𝛂 × 𝐥𝐧 𝐋 − 𝛃 × 𝐥𝐧𝐊 𝟐𝐧𝐢=𝟏 = 𝐦𝐢𝐧.
Ca să determinăm minimul acestei sume calculăm derivatele parţiale ale funcţiei S în raport cu
cei trei parametrii ai ecuaţiei de regresie, rezultându-ne următorul sistem:
𝐧 𝐥𝐧 𝐚 + 𝛂 𝐥𝐧𝐋
𝐧
𝐢=𝟏
+ 𝛃 𝐥𝐧𝐊
𝐧
𝐢=𝟏
= 𝐥𝐧𝐐
𝐧
𝐢=𝟏
𝐥𝐧 𝐚 𝐥𝐧𝐋 + 𝛂 𝐥𝐧𝟐 𝐋 + 𝛃 𝐥𝐧𝐋 ×
𝐧
𝐢=𝟏
𝐧
𝐢=𝟏
𝐧
𝐢=𝟏
𝐥𝐧𝐊 = 𝐥𝐧𝐐 × 𝐥𝐧 𝐋
𝐧
𝐢=𝟏
𝐥𝐧 𝐚 𝐥𝐧𝐊 + 𝛂 𝐥𝐧𝐋 × 𝐥𝐧𝐊 + 𝛃 𝐥𝐧𝟐𝐊 = 𝐥𝐧𝐐 × 𝐥𝐧𝐊
𝐧
𝐢=𝟏
𝐧
𝐢=𝟏
𝐧
𝐢=𝟏
𝐧
𝐢=𝟏
Exerciţiul
financiar ln L ln K ln Q ln L × ln L ln K × ln K ln K × ln Q ln Q × Ln L
1.000 1.792 1.609 2.996 3.210 2.590 4.821 5.368
2.000 1.946 1.792 3.178 3.787 3.210 5.694 6.184
3.000 2.079 1.946 3.332 4.324 3.787 6.484 6.929
4.000 2.303 2.079 3.526 5.302 4.324 7.333 8.120
5.000 2.398 2.197 3.584 5.750 4.828 7.874 8.593
6.000 2.485 2.303 3.738 6.175 5.302 8.606 9.288
7.000 2.565 2.398 3.784 6.579 5.750 9.074 9.706
8.000 2.708 2.485 3.912 7.334 6.175 9.721 10.594
Total 18.275 16.809 28.050 42.460 35.966 59.608 64.782
Rezolvând acest sistem de ecuaţii ne rezultă:
𝟖 𝐥𝐧 𝐚 + 𝛂𝟏𝟖,𝟐𝟕 + 𝛃𝟏𝟔,𝟖𝟎 = 𝟐𝟖,𝟎𝟒𝐥𝐧𝐚𝟏𝟖,𝟐𝟕 + 𝛂𝟒𝟐,𝟒𝟔 + 𝛃𝟑𝟗,𝟎𝟕 = 𝟔𝟒,𝟕𝟖𝐥𝐧𝐚𝟏𝟔,𝟖𝟎 + 𝛂𝟑𝟗,𝟎𝟕 + 𝛃𝟑𝟓,𝟗𝟔 = 𝟓𝟗,𝟔𝟎
15
De aici rezultă că:
𝛂 = 𝟎,𝟓𝟎
𝛃 = 𝟎,𝟓𝟏
𝐥𝐧 𝐚 = 𝟏,𝟐𝟖
𝐐 = 𝟑,𝟓𝟗𝟔 × 𝐋𝟎,𝟓𝟎 × 𝐊𝟎,𝟓𝟏
Interpretare: La creşterea resursei umane cu 1% producţia va creşte cu 0,5%, dacă factorul
capital rămâne constant. Dacă creşte cu 1% atât factorul uman cât şi factorul capital, creşterea
producţiei este de 1,1%.
Situaţia prezentată relevă că, creşterea producţiei s-a realizat atât pe seama resursei umane
cât şi pe seama capitalului.
Având în vedere această funcţie, să se stabilească la societatea analizată, în care avem:
numărul de personal de 13 persoane iar numărul de utilaje este de 12 bucăţi; care factor ar trebui
majorat cu 1% astfel ca producţia să înregistreze o creştere mai mare decât 1%?
Conform calculelor făcute în Excel: creşterea numărului de personal cu o persoană semnifică
o creştere procentuală a potenţialului uman cu 7%, rămânând constant numărul de utilaje. Prin
această creştere producţia va înregistra o creştere doar cu 3,7%.
Crescând atât număul de utilaje cu o bucată, cât şi numărul de personal cu o persoană,
creşterea producţiei este cu 8%.
Între producţie, număr de personal, capital există o legătură,în cadrul fiecărei firme, de tip
stohastică. Nu în toate cazurile producţia rezultată este rezultatul de tip determinist. Am învăţat
la statistic, că legăturile de tip stohastic pot fi apreciate prin mai multe metode, dintre care
amintim: metoda seriilor de date independente, metoda grupărilor, metoda grafică, metoda
tabelului de corelaţie, metoda regresiei, metoda corelaţiei. În cazul prezentat am utilizat metoda
regresiei.
Analiza calificării forţei de muncă
Potenţialul uman dintr-o societate comercială nu presupune doar un anumit număr de
personal ci şi competenţe specifice activităţii desfăşurate. Evaluarea competenţelor personalului
este un proces complex. Prin intermediul acestuia se acordă puncte, note, calificative sau alte
forme de evaluare. Creşterea competenţelor reprezintă o necesitate obiectivă datorată:
16
- creşterii complexităţii activităţii desfăşurate;
- produsele pe care le efectuăm trebuie să fie de calitate ridicată, având în vedere
exigenţele consumatorului;
- aparatura pe zi ce trece este mai complexă datorită dezvoltării gradului de tehnicitate,
modernizării instalaţiilor, etc.
În cele mai multe societăţi comerciale competenţele sunt apreciate pe baza preciziei
(toleranţei) şi pe baza rebuturilor.
La nivel de societate comercială gruparea personalului pe categorii de calificare se efectuează
pe baza anumitor criterii care sunt stabilite la nivel de societate comercială.
Conform legislaţiei în vigoare, o persoană care dispune de o anumită formă de pregătire se
consideră că are competenţe, acestea fiind certificate prin diploma obţinută.
Competenţele sunt prezentate în mod real în procesul de muncă, chiar definiţia forţei de
muncă menţionează că în procesul de muncă omul pune în evidenţă aptitudinile fizice şi
intelectuale de care dispune.
Grija pentru a avea un personal cu competenţe, calificare cât mai ridicată este evidenţiată şi
de cursurile de perfecţionare, fără a mai vorbi de selecţia personalului.
Conform codului muncii, mai concret H.G. 1246/2001:
- nivelul de calificare I îl reprezintă ucenicia la locul de muncă;
- nivelul de calificare II: absolvenţi ai şcolii profesionale;
- nivelul de calificare III: absolvenţi ai liceelor de specialitate, şcolilor postliceale, maiştrii;
- nivelul de calificare IV şi V: absolvenţi ai unor cursuri de specialitate.
Aprecierea calificării sau a gradului de calificare la nivelul unei societăţi comerciale se
efectuează pe baza coeficientului mediu de calificare.
Coeficientul mediu de calificare se obţine ca o medie aritmetică ponderată:
𝐊 𝐜𝐚𝐥𝐢𝐟 = 𝐍𝐩𝐢 × 𝐜𝐜𝐚𝐥𝐢𝐟𝐧𝐢=𝟏
𝐍𝐩𝐢𝐧𝐢=𝟏
Având în vedere faptul că fiecare lucrare prevede un anumit nivel de calificare este util, în
analiza calificării, să stabilim şi coeficientul mediu al categoriei lucrărilor.
Gruparea pe categorii se efectuează, de fiecare societate în parte, pe categorii de lucrări.
Pentru o anumită categorie a lucrărilor corespunde un anumit număr de ore. În funcţie de acest
număr de ore se determină coeficientul mediu al categoriei lucrărilor:
17
𝐊 𝐜𝐚𝐭.𝐥𝐮𝐜𝐫ă𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 = 𝐍𝐡𝐢 × 𝐜𝐥𝐮𝐜𝐫ă𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫𝐧𝐢=𝟏
𝐍𝐡𝐢𝐧𝐢=𝟏
Coeficientul de concordanţă verifică concordanţa dintre categoria lucrării şi nivelul de
calificare, adică: 𝐊𝐜𝐨𝐧𝐜. =𝐊 𝐜𝐚𝐭.𝐥𝐮𝐜𝐫
𝐊 𝐜𝐚𝐥𝐢𝐟.
Dacă coeficientul de concordanţă are valorea de 1,5 acest lucru seminifică faptul că,
categoria lucrărilor desfăşurate este superioară calificării.
Dacă acest coeficient este subunitar acest lucru semnifică faptul că, categoria lucrărilor este
inferioară gradului de calificare.
Aplicaţie:
La o societate comercială, din domeniul confecţiilor, lucrările desfăşurate sunt grupate în trei
categorii:
- categoria I a lucrărilor o reprezintă croirea;
- categoria II: coaserea;
- categoria III: finisarea şi verificarea produsului.
Pentru un produs, norma de timp a fiecărei operaţiuni, conform fişei tehnologice este:
- croire: 30 min/buc.;
- coasere: 2 ore/buc.;
- finisaj şi control: 30 min/buc.
Producţia realizată pe zi este de 15 bucăţi.
Personalul operativ angajat în cadrul societăţii comerciale este divizat pe categorii de
calificare. Numărul de personal mediu pe zi este de 7 persoane:
- o persoană are categoria de calificare I;
- 5 persoane au categoria a II-a de calificare;
- o persoană are categoria a III-a de calificare.
Conform categoriei lucrărilor, în fişa tehnologică se prevede că pentru lucrări din categoria I
personalul care lucrează trebuie să fie doar cu calificarea I; pentru lucrări din categoria II
calificarea corespunzătoare să fie din categoria a II-a sau în anumite situaţii şi din a III-a; pentru
lucrările din categoria a III-a personalul care corespunde este de calificarea a III-a.
18
Să se stabilească dacă în cadrul acestei societăţi comerciale există o concordanţă între
categoria lucrărilor şi calificare.
𝐊 𝐜𝐚𝐥𝐢𝐟 =𝟏 × 𝟏 + 𝟓 × 𝟐 + 𝟏 × 𝟑
𝟕=𝟏𝟒
𝟕= 𝟐
În cazul analizat, cu cât coeficientul mediu de calificare se îndepărtează de 1 cu atât
calificarea este mai scăzută. În acest caz avem o calificare medie.
Dacă considerăm că, categoria superioară este I atunci o calificare ridicată trebuie să fie egală
cu 1.
Dacă calificarea superioară este a III-a atunci coeficientul mediu de calificare, pentru o
calificare ridicată, trebuie să fie egal cu 3.
𝐊𝐜𝐚𝐭.𝐥𝐮𝐜𝐫 =
𝟏×𝟕,𝟓+𝟐×𝟑𝟎+𝟑×𝟕,𝟓𝟒𝟓
= 𝟗𝟎𝟒𝟓
= 𝟐
𝐊𝐜𝐨𝐧𝐜 =𝟐
𝟐= 𝟏
În societatea comercială sunt angajaţi 6 persoane cu calificarea a III-a şi o persoană cu
calificarea a II-a. În acest caz să se determine coeficientul de concordanţă.
𝐊 𝐜𝐚𝐥𝐢𝐟 =𝟎 × 𝟏 + 𝟏 × 𝟐 + 𝟔 × 𝟑
𝟕=𝟐𝟎
𝟕= 𝟐,𝟗
𝐊𝐜𝐨𝐧𝐜 =𝟐
𝟐,𝟗= 𝟎,𝟕
Având în vedere că, coeficientul de concordanţă este mai mic decât 1 acest lucru reflectă
faptul că, calificarea este superioară categoriei lucrărilor.
Interesul societăţii comerciale pentru personal cât mai calificat este evidenţiat de cheltuielile
efectuate de societate pentru cursuri de perfecţionare, conferinţe, training-uri, simpozioane, etc.
Aceste cheltuieli, din punct de vedere fiscal, sunt deductibile.
Categoria lucărilor Număr de ore
I 7,5
II 30
III 7,5
19
Analiza utilizării timpului de muncă
Existenţa resursei umane în cantitatea şi calitatea corespunzătoare nevoilor presupune şi o
antrenare a resursei umane cât mai eficientă în activitatea desfăşurată.
Indicatorii care reflectă din punct de vedere extensiv timpul de muncă sunt:
1. Fondul de timp calendaristic (timpul de muncă calendaristic);
2. Fondul de timp disponibil (timpul de muncă disponibil);
3. Fondul de timp neutilizat (timpul de muncă neutilizat);
4. Fondul de timp efectiv lucrat (timpul de muncă efectiv lucrat).
Conceptul de fond se referă la întreg personalul, iar timpul de muncă se referă la o singură
persoană.
Documentele pe baza cărora se determină aceşti indicatori sunt:
- Foaia de pontaj;
- Condica de prezenţă;
- Statele de plată;
- Alte documente prin care se evidenţiază prezenţa la muncă.
1. Fondul de timp calendaristic (FTC):
𝐅𝐓𝐂 = 𝐍𝐩 × 𝐃 𝐳 × 𝐙𝐜 (ore)
Unde: Np - număr personal;
D z - durata medie a unei zile de muncă;
Zc - zilele calendaristice într-un an (pot fi 365 sau 366 zile). În cazul unei luni
calendaristice poate fi 30 sau 31 zile.
𝐓𝐂 = 𝐃 𝐳 × 𝐙𝐜 (ore)
Unde: TC – timp calendaristic.
2. Fondul de timp disponibil (FTD):
Model I: FTD = FTC – FTAZL – FTASL – FTACO – FTARC
Unde: FTAZL – fond de timp aferent zilelor libere;
FTASL – fond de timp aferent sărbătorilor legale;
FTACO – fond de timp aferent concediilor de odihnă;
FTARC – fond de timp aferent reparaţiilor capitale.
20
Pentru o utilizare cât mai optimă a timpului de muncă, la începutul anului calendaristic se
elaborează un program privind concediile de odihnă şi un program pentru reparaţii capitale.
Model II: 𝐅𝐓𝐃 = 𝐍𝐩 × 𝐃 𝐳 × 𝐙𝐝
Unde: Zd - zile dinsponibile.
3. Fondul de timp neutilizat (FTN):
Poate avea cauze subiective sau obiective (absenţe motivate şi întreruperi motivate).
Cauze ale absenţelor motivate pot fi:
- Concediu de boală;
- Concediu de maternitate;
- Concediu fără plată;
- Învoiri;
- Alte absenţe motivate şi aprobate prin lege.
Întreruperile motivate pot fi:
- Pauzele de masă;
- Încărcarea – descărcarea echipamentelor;
- Alte întreruperi legale;
- Timpul de muncă aferent reparaţiilor echipamentelor, utilajelor, etc.
Absenţele nemotivate şi întreruperile datorate unor cauze subiective (pauză de ţigară, pauză
de cafea, etc.) reprezintă în multe societăţi comerciale una din cauzele neîndeplinirii sarcinilor,
atribuţiunilor, normelor de muncă.
4. Fondul de timp efectiv lucrat (FTEL):
Model I: FTEL = FTD – FTN
Model II: 𝐅𝐓𝐄𝐋 = 𝐍𝐩 × 𝐃 𝐳 × 𝐙𝐄𝐋
Unde: ZEL – zile efectiv lucrate.
Aplicaţii:
1) La o societate comercială conform foii de pontaj s-a înregistrat următoarea prezenţă la
muncă:
21
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
A 8 8 8 8 8 - - 8 8 8 8 8 - - 8 8 8 8 8
B 8 8 7 8 8 - - 8 8 8 8 10 - - 8 8 8 8 8
Total 16 16 15 16 16 - - 16 16 16 16 18 - - 16 16 16 16 16
20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31
A - - 8 8 8 A A - - 8 8 8
B - - 8 8 8 8 8 - - 8 8 8
Total - - 16 16 16 8 8 - - 16 16 16
𝐅𝐓𝐂 = 𝟐 × 𝟖 × 𝟑𝟏 = 𝟒𝟗𝟔𝐡
𝐅𝐓𝐃 = 𝟐 × 𝟖 × 𝟐𝟑 = 𝟑𝟔𝟖𝐡
𝐅𝐓𝐍 = 𝟏 + 𝟏𝟔 = 𝟏𝟕𝐡
𝐅𝐓𝐄𝐋 = 𝟑𝟔𝟖 – 𝟏𝟕 + 𝟐 = 𝟑𝟓𝟑𝐡
Pentru comparaţii efectuate în timp şi spaţiu se utilizează indicatorii intensivi:
1. Indicele (gradul) de utilizare a timpului de muncă:
𝐈𝐔𝐓𝐌 =𝐅𝐓𝐄𝐋
𝐅𝐓𝐃× 𝟏𝟎𝟎 =
𝟑𝟓𝟑
𝟑𝟔𝟖× 𝟏𝟎𝟎 = 𝟗𝟔,𝟗𝟐%
În cazul societăţii analizate se poate constata o utilizare eficientă a timpului de muncă, acest
lucru este datorat managementului (bunei organizări a procesului de muncă) şi conştiinciozităţii
personalului.
2. Durata medie a unei zile de muncă:
𝐃 𝐳 =𝐍𝐡𝐥
𝐙𝐥 × 𝐍𝐩=
𝟑𝟓𝟑
𝟐𝟑 × 𝟐= 𝟕,𝟔𝟕 𝐡
Unde: Nh l - număr ore lucrate;
Zl - zile lucrate.
În cazul societăţii analizate durata efectivă a zile de muncă lucrate este de 7,67 ore.
2) Într-o societate comercială există personal operativ 5 persoane. Norma de muncă pentru
un produs este de 2 ore. Societatea comercială lucrează în 2 schimburi: 3 persoane în schimbul
22
de dimineaţă şi 2 persoane în schimbul de după–masă. Cele 5 persoane sunt A, B, C, D şi E. În
cursul lunii calendaristice sunt 2 zile sunt sărbători legale, sâmbetele şi duminicile sunt libere iar
o persoană este în concediu medical timp de 10 zile. Să se stabilească fondul de timp efectiv
lucrat şi producţia realizată avându-se în vedere faptul că, comanda pe care trebuie să o onoreze
în cursul lunii este de 440 de bucăţi. Luna calendaristică are 30 de zile.
Rezolvare:
𝐅𝐓𝐂 = 𝟓 × 𝟖 × 𝟑𝟎 = 𝟏𝟐𝟎𝟎 𝐡
𝐅𝐓𝐃 = 𝟏𝟐𝟎𝟎 – (𝟐 × 𝟖 × 𝟓) – (𝟖 × 𝟓 × 𝟖) = 𝟖𝟎𝟎 𝐡
𝐅𝐓𝐍 = 𝟏 × 𝟖 × 𝟏𝟎 = 𝟖𝟎 𝐡
𝐅𝐓𝐄𝐋 = 𝟖𝟎𝟎 – 𝟖𝟎 = 𝟕𝟐𝟎 𝐡
𝐐𝐞𝐟𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯ă =𝟕𝟐𝟎
𝟐= 𝟑𝟔𝟎 buc
Pentru a-şi onora comanda se va extinde programul de lucru.
𝟒𝟒𝟎 − 𝟑𝟔𝟎 × 𝟐
𝟓 × 𝟐𝟎=𝟏𝟔𝟎
𝟏𝟎𝟎= 𝟏,𝟔 𝐡
Conform calculelor se extinde ziua de muncă pentru fiecare muncitor cu 1,6 h.
Dimensiunea potenţialului uman şi timpul de muncă sunt strâns legate de potenţialul tehnic,
de modul de organizare al producţiei.
Aplicaţii:
1) Se consideră o societate comercială în care există două utilaje de producţie pe care se
realizează un produs integral. Norma de timp este de 2 ore/produs-maşină. Pe utilaj (maşină)
lucrează într-un schimb o singură persoană având o pregătire profesională şi o calificare
corespunzătoare operaţiunilor care se desfăşoară pe acel utilaj. Pe piaţă, din sortimentul care se
lucrează pe acele utilaje, se cere o cantitate de 1000 de bucăţi produse. Zilele de lucru în luna
resprectivă sunt 21 de zile. Conform contractului de muncă, pauza de masă pentru un program de
lucru de 8 ore este de 30 de minute.
Se cere:
1. Numărul de utilaje necesar pentru efectuarea cererii în condiţiile organizatorice existente.
2. Numărul de personal necesar a fi încadrat.
23
3. Dacă societatea comercială ar lucra în 2 schimburi, numărul de utilaje necesare.
4. Numărul de personal în cazul în care se lucrează în 2 schimburi.
Rezolvare:
1. 𝐍𝐮 =𝐐𝐩 × 𝐍𝐭
𝐓𝐝
Unde: Nu - număr de utilaje;
Qp – producţia prevăzută;
Nt – norma de timp;
Td - timp disponibil.
𝐍𝐮 =𝟏𝟎𝟎𝟎×𝟐
𝟕,𝟓×𝟐𝟏=
𝟐𝟎𝟎𝟎
𝟏𝟓𝟕,𝟓= 𝟏𝟐,𝟔𝟗 ≅ 𝟏𝟑 𝐮𝐭𝐢𝐥𝐚𝐣𝐞
2. Pe un utilaj lucrează o singură persoană. În acest caz, numărul personalului operativ
direct productiv este de 13 persoane. Pentru deservirea locului de muncă mai poate fi
angajată o persoană. În total sunt necesare 14 persoane.
Excedentul sau deficitul de utilaje:
∆𝐍𝐮 = 𝐍𝐮𝐞𝐱𝐢𝐬𝐭𝐞𝐧𝐭 − 𝐍𝐮𝐧𝐞𝐜𝐞𝐬𝐚𝐫 = 𝟐 − 𝟏𝟑 = −𝟏𝟏 𝐮𝐭𝐢𝐥𝐚𝐣𝐞
Societatea comercială are un deficit de 11 utilaje.
3. 𝐍𝐮 =𝟏𝟎𝟎𝟎×𝟐
𝟕,𝟓+𝟕,𝟓 ×𝟐𝟏=
𝟐𝟎𝟎𝟎
𝟑𝟏𝟓= 𝟕 𝐮𝐭𝐢𝐥𝐚𝐣𝐞
4. Numărul de personal, chiar dacă se lucrează în 2 schimburi, rămâne constant. Avându-se
în vedere costurile cu personalul, se poate constata că printr-un mod de organizare a muncii,
costurile rămân constante. În cazul unui schimb, necesarul de 14 utilaje presupune investiţii
care la rândul lor presupun existenţa resurselor de finanţare. În cazul în care personalul care
lucrează pe utilaj este cu o calificare mai ridicată sau asupra utilajelor au fost efectuate
anumite modernizări, norma de timp (productivitatea utilajului prevăzută) va scădea de la 2
ore la 1,30 ore.
a) Se cere în acest caz numărul de utilaje necesar în cazul în care se lucrează într-un singur
schimb şi numărul de personal în acest caz.
𝐍𝐮 =𝟏𝟎𝟎𝟎 × 𝟏,𝟑
𝟕,𝟓 × 𝟐𝟏=
𝟏𝟑𝟎𝟎
𝟏𝟓𝟕,𝟓= 𝟖,𝟐 𝐮𝐭𝐢𝐥𝐚𝐣𝐞 (𝟏 𝐬𝐜𝐡𝐢𝐦𝐛)
b) Numărul de utilaje pentru 2 schimburi şi numărul de personal în acest caz.
24
𝐍𝐮 =𝟏𝟎𝟎𝟎 × 𝟏,𝟑
𝟕,𝟓 × 𝟐 × 𝟐𝟏= 𝟒 𝐮𝐭𝐢𝐥𝐚𝐣𝐞 (𝟐 𝐬𝐜𝐡𝐢𝐦𝐛𝐮𝐫𝐢)
În cazul în care în urma modificării se lucrează într-un singur schimb, sunt necesare 8 utilaje,
iar în cazul în care se lucrează în 2 schimburi, sunt necesare 4 utilaje. Numărul de muncitori
scade de la 14 persoane la 8 persoane.
În urma aceste aplicaţii putem constata necesitatea modernizării echipamentelor şi a
utilajelor, creşterea gradului de calificare sau corespondenţa dintre personal calificat şi categoria
operaţiei avându-se în vedere efectele pe care le generează acestea în raport cu eforturile
(costurile). Normele de timp au un caracter variabil. Ele sunt modificate datorită calificării,
modernizării utilajelor, specializării angajaţilor.
2) La o societate comercială un produs presupune 3 operaţiuni. Operaţiunea 1 are ca normă
de timp 1,5 ore, operaţiunea 2 are ca normă de timp 0,5 ore, iar operaţiunea 3 are ca norma de
timp 0,2 ore.
Să se determine numărul de utilaje care sunt necesare cunoscându-se faptul că fiecare utilaj
este specializat şi poate efectua o singură operaţiune. Linia tehnologică va lucra 300 de zile într-
un an, în 2 schimburi, iar cantitatea de produse pe care trebuie să le efectueze este 10.000 de
bucăţi.
În cazul liniilor tehnologice trebuie determinat tactul sau cadenţa liniei. Tactul sau cadenţa
reprezintă timpul necesar realizării unui produs din momentul intrării până la momentul ieşirii.
Tactul se determină ca raport între fondul de timp şi producţia prevăzută.
𝐓𝐚𝐜𝐭𝐮𝐥 =𝟑𝟎𝟎 × 𝟏𝟔
𝟏𝟎𝟎𝟎𝟎= 𝟎,𝟒𝟖 𝐨𝐫𝐞
𝐍𝐮 =𝐓𝐢𝐦𝐩𝐮𝐥 𝐞𝐟𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯
𝐓𝐚𝐜𝐭𝐮𝐥 𝐥𝐢𝐧𝐢𝐞𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐟𝐢𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐨𝐩𝐞𝐫𝐚ţ𝐢𝐮𝐧𝐞 î𝐧 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞
În cazul analizat, numărul de utilaje pentru operaţiunea 1 este: 𝐍𝐮 =𝟏,𝟓
𝟎,𝟒𝟖= 𝟑,𝟏𝟐 .
Pentru operaţiunea 2: 𝐍𝐮 =𝟎,𝟓
𝟎,𝟒𝟖= 𝟏,𝟎𝟒 .
Pentru operaţiunea 3: 𝐍𝐮 =𝟎,𝟐
𝟎,𝟒𝟖= 𝟎,𝟒 .
În acest caz sunt necesare 3 utilaje pentru opeţiunea 1, un utilaj pneutr operaţiunea 2 şi un
utilaj pentru operaţiunea 3. Linia tehnologică este compusă din 5 utilaje.
25
În acest caz, numărul de persoane care trebuie angajat este pentru fiecare utilaj câte o
persoană, în total 9 persoane având în vedere că pentru operaţiunea 3 poate fi efectuat un singur
schimb.
Concluzie: Numărul de personal încadrat într-o societate comercială este în funcţie de
numărul de posturi. Aceste posturi sunt stabilite în funcţie de dotarea tehnică, regimul de lucru şi
normele de muncă.
3) La o societate comercială în domeniul construcţiei de maşini, cutia de viteze se montează
pe o bandă rulantă. Producţia pe zi este de 370 bucăţi. Se lucrează în 2 schimburi a 8 ore, cu
întreruperi pe schimb de 30 de minute. Procesul tehnologic presupune 9 operaţii. Norma de timp
pentru fiecare operaţie este:
Operaţia 1 – 3 minute;
Operaţia 2 - 7 minute;
Operaţia 3 – 2,3 minute;
Operaţia 4 – 2,6 minute;
Operaţia 5 – 5 minute;
Operaţia 6 – 7,45 minute;
Operaţia 7 - 5 minute;
Operaţia 8 – 5,1 minute;
Operaţia 9 – 1,4 minute.
Să se stabilească:
1. Tactul şi ritmul benzii.
2. Numărul de locuri de muncă şi gradul de încărcare al acestora.
Rezolvare:
1. 𝐓𝐚𝐜𝐭𝐮𝐥 =𝐅𝐨𝐧𝐝𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐭𝐢𝐦𝐩
𝐏𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜ţ𝐢𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐯ă𝐳𝐮𝐭ă
𝐓𝐚𝐜𝐭𝐮𝐥 =𝟏𝟔 − 𝟏
𝟑𝟕𝟎=𝟏𝟓𝐡 × 𝟔𝟎𝐦𝐢𝐧
𝟑𝟕𝟎𝐛𝐮𝐜=𝟗𝟎𝟎𝐦𝐢𝐧
𝟐𝟕𝟎𝐛𝐮𝐜= 𝟐,𝟒 𝐦𝐢𝐧/𝐛𝐮𝐜
𝐑𝐢𝐭𝐦𝐮𝐥 =𝟏
𝐓𝐚𝐜𝐭=
𝟏
𝟐,𝟒= 𝟎,𝟒𝟐 𝐛𝐮𝐜
La 2,4 minute iese un produs de pe linie.
26
2. Numărul locurilor de muncă pentru fiecare operaţie este egal cu timpul efectiv supra tact.
Număr loc de muncăoperaţiunea 1 =3
2,4= 1,25 Se adoptă 2 locuri de muncă.
Număr loc de muncăoperaţiunea 2 =7
2,4= 2,9 Se adoptă 3 locuri de muncă.
Număr loc de muncăoperaţiunea 3 =2,3
2,4= 0,95 Se adoptă 1 loc de muncă.
Număr loc de muncăoperaţiunea 4 2 locuri de muncă.
Număr loc de muncăoperaţiunea 5 3 locuri de muncă.
Număr loc de muncăoperaţiunea 6 4 locuri de muncă.
Număr loc de muncăoperaţiunea 7 3 locuri de muncă.
Număr loc de muncăoperaţiunea 8 3 locuri de muncă.
Număr loc de muncăoperaţiunea 9 1 loc de muncă.
În total sunt 22 de locuri de muncă.
Numărul de personal este stabilit şi în fucnţie de posibilităţile de muncă în paralel, ca de
exemplu în cazul unei ţesătorii în care o persoană poate lucra la mai multe războaie de ţesut.
Analiza productivităţii muncii
Definiţie: Productivitatea muncii este eficienţa cu care este utilizat factorul de producţie
intitulat muncă.
Productivitatea muncii mai poate fi definită ca rodnicia muncii.
𝐖𝐦 =𝐐
𝐓𝐥 𝐛𝐮𝐜/𝐨𝐦 − 𝐨𝐫ă sau 𝐖𝐦 =
𝐓𝐥𝐐
𝐨𝐫𝐞/𝐛𝐮𝐜 − 𝐨𝐦
Unde: Wm - productivitatea muncii;
Q - producţia;
Tl – timpul lucrat.
Având în vedere că producţia poate fi exprimată în unităţi naturale, în unităţi echivelente
(când se realizează mai multe sotimente), în unităţi valorice atunci şi productivitatea muncii
poate fi exprimată în unităţi naturale, unităţi echivalente sau unităţi valorice.
Timpul de lucru poate fi exprimat în ore, zile, an, caz în care vorbim de productivitatea
muncii orară, productivitatea muncii zilnică, productivitatea muncii anuală.
𝐖𝐦𝐨𝐫𝐚𝐫ă =𝐐
𝐍 𝐩 × 𝐃 𝐳 × 𝐙𝐥
27
𝐖𝐦𝐚𝐧𝐮𝐚𝐥ă= 𝐙𝐥 × 𝐃 𝐳 × 𝐍 𝐩 ×
𝐐
𝐍 𝐩 × 𝐃 𝐳 × 𝐙𝐥=
𝐐
𝐍 𝐩
Managerul societăţii comerciale este mai interesat în a stabili productivitatea muncii în
funcţie de cifra de afaceri. El are în vedere faptul că din încasările rezultate are loc plata
personalului, furnizorilor, dividendelor, creditelor, dobânzilor, etc. Ca atare: 𝐖𝐦 =𝐂𝐀
𝐍 𝐩 .
Aplicaţie:
O societate comercială realizează în cursul unei luni calendaristiceo producţie fizică de 1000
de bucăţi. Din cele 1000 de bucăţi sunt vândute pe piaţă 800 de bucăţi la preţul de 10 lei/bucată.
Zilele lucrate în cursul lunii sunt 20 de zile. Durata medie a unei zile de muncă este de 7,5 ore.
Numărul de personal care realizează această producţie este de 10 persoane.
Societatea comercială, în luna următoare îşi măreşte numărul de zile lucrate la 22 de zile, iar
durata medie a unei zile de muncă este de 8 ore. Numărul de personal rămâne acelaşi,
productivitatea orară rămânând la nivelul înregistrat în prima lună.
Să se determinne producţia lunară.
Rezolvare:
𝐖𝐦𝐡𝟏=
𝐐𝐥𝐮𝐧𝐚𝐫ă
𝐍 𝐩 × 𝐙𝐥 × 𝐃 𝐳
=𝟏𝟎𝟎𝟎
𝟏𝟎 × 𝟐𝟎 × 𝟕,𝟓=𝟏𝟎
𝟏𝟓= 𝟎,𝟔𝟔 𝐛𝐮𝐜/𝐨𝐦 − 𝐨𝐫ă
𝐖𝐦𝐥𝐮𝐧𝐚𝐫ă=𝐐𝐥𝐮𝐧𝐚𝐫ă
𝐍 𝐩=𝟏𝟎𝟎𝟎
𝟏𝟎= 𝟏𝟎𝟎 𝐛𝐮𝐜/𝐨𝐦 − 𝐥𝐮𝐧ă
𝐖𝐦𝐥𝐮𝐧𝐚𝐫ă= 𝐙𝐥 × 𝐃 𝐳 × 𝐖𝐦𝐡𝟏
= 𝟐𝟎 × 𝟕,𝟓 × 𝟎,𝟔𝟔 = 𝟏𝟎𝟎 𝐛𝐮𝐜/𝐨𝐦 − 𝐥𝐮𝐧ă
𝐐𝟐 = 𝐖𝐦𝐡𝟏× 𝐍 𝐩 × 𝐙𝐥 × 𝐃 𝐳 = 𝟎,𝟔𝟔 × 𝟏𝟎 × 𝟐𝟐 × 𝟖 = 𝟏𝟏𝟔𝟏,𝟔 𝐛𝐮𝐜
𝐖𝐦
CA 𝐓𝐥
𝐪𝐯 Preţ
Cerere 𝐐𝐟 Concurennţa 𝐂𝐩 şi Profit
𝐍 𝐩 𝐃 𝐳 𝐙𝐥
28
𝐖𝐦𝟏=𝐂𝐀
𝐍 𝐩=𝟖𝟎𝟎 × 𝟏𝟎
𝟏𝟎= 𝟖𝟎𝟎 𝐥𝐞𝐢/𝐨𝐦− 𝐥𝐮𝐧ă
Producţia realizată în luna a doua este de 1200 bucăţi. În acest caz să se stabilească care este
factorul care influenţează cel mai mult modificarea productivităţii muncii.
𝐖𝐦𝐡=
𝐐
𝐍 𝐩×𝐙𝐥×𝐃 𝐳=
𝟏𝟐𝟎𝟎
𝟏𝟎×𝟐𝟐×𝟖=
𝟏𝟐𝟎𝟎
𝟏𝟕𝟔𝟎= 𝟎,𝟔𝟖 𝐛𝐮𝐜/𝐨𝐦− 𝐨𝐫ă
𝐖𝐦𝐥𝐮𝐧𝐚𝐫ă= 𝐙𝐥 × 𝐃 𝐳 × 𝐖𝐦𝐡
= 𝟐𝟐 × 𝟖 × 𝟎,𝟔𝟖 = 𝟏𝟐𝟎 𝐛𝐮𝐜/𝐨𝐦− 𝐥𝐮𝐧ă
Interpretare: Productivitatea muncii lunară creşte datorită majorării numărului de zile
lucrate, datorită duratei medii a zilei de lucru, precum şi datorită creşterii productivităţii muncii
orare.
Pentru a stabili care factor influenţează cel mai mult vom folosi metoda analizei factoriale
sau metoda substituţiei în lanţ.
- Influenţa Zl :
∆𝐖𝐦𝟏/𝟐= 𝐙𝐥𝟐 − 𝐙𝐥𝟏 × 𝐃 𝐳𝟏 × 𝐖𝐦𝟏
= 𝟐 × 𝟕,𝟓 × 𝟎,𝟔𝟔 = 𝟏𝟎 𝐛𝐮𝐜
- Influenţa D z :
∆𝐖𝐦𝟏/𝟐= 𝐙𝐥𝟐 × 𝐃 𝐳𝟐 − 𝐃 𝐳𝟏 × 𝐖𝐦𝟏
= 𝟐𝟐 × 𝟎,𝟓 × 𝟎,𝟔𝟔 = 𝟕,𝟐𝟔 𝐛𝐮𝐜
- Influenţa Wmh :
∆𝐖𝐦𝟏/𝟐= 𝐙𝐥𝟐 × 𝐃 𝐳𝟐 × 𝐖𝐦𝟐
−𝐖𝐦𝟏 = 𝟐𝟐 × 𝟖 × 𝟎,𝟎𝟐 = 𝟑,𝟓𝟐 𝐛𝐮𝐜
Productivitatea muncii orară a modificat cel mai puţin productivitatea muncii lunară.
Influenţa directă a progresului tehnic asupra productivităţii muncii poate fi evidenţiat cu
următorul model: 𝐖𝐦𝐚=
𝐂𝐀
𝐍 𝐩×
𝐌𝐟
𝐌𝐟=
𝐌𝐟
𝐍 𝐩 ×
𝐂𝐀
𝐌𝐟
Unde: M f
N p – gradul de înzestrare tehnică;
CA
Mf – randamentul echipamentelor;
Mf – mijloace fixe.
În mijloacele fixe, conform Codului fiscal, sunt incluse: construcţiile, echipamentele,
utilajele, maşinile, instalaţiile, etc.
29
Informaţii financiare ROMCAB S.A. Tg. Mureş
INDICATORI 2010 2011 SPOR
Cifra de afaceri 53100184 172592715 119492531
Imobilizări corporale 19156508 53756592 34600084
Terenuri 2074934 3375690 1300756
Mijloace fixe 17081574 50380902 33299328
Număr mediu personal 130 171 41
Productivitatea muncii 408462 1009314 600852
Gradul de înzestrare tehnică 131396.7231 294625.1579 163228
Randamentul echipamentelor 3.108623596 3.425756748 0
Productivitatea muncii 408462.9538 1009314.123 600851
Profit din exploatare 1898724 11963116 10064392
Rentabilitate comercială 0.03575739 0.069314142 0.033556752
Rezultat din exploatare 1898719.566 11963114.54 10064394.98
Fondul de salarizare 2941771 5503057 2561286
Salariul mediu 22629.00769 32181.61988 9552.612191
Creşterea productivităţii muncii în cazul societăţii comerciale analizate (ROMCAB S.A.) se
datorează şi gradului de înzestrare tehnică precum şi performanţelor tehnice.
Influenţa factorilor asupra creşterii rezultatului din exploatare la ROMCAB S.A.
(Calcule făcute în Excel)
Influenţa numărului de personal 598826.9401
Influenţa productivităţii muncii 3673917.802
Influenţa rentabilităţii comerciale 5791650.236
Influenţa gradului de înzestrare tehnică 3102600.655
Influenţa randamentului echipamentelor 571312.0658
FORMULE:
𝐑𝐄 = 𝐕𝐄 − 𝐂𝐄
Unde: RE – rezultat din exploatare;
VE – venituri din exploatare;
CE – cheltuieli din exploatare.
30
𝐑𝐄 = 𝐍 𝐩 × 𝐂𝐀
𝐍 𝐩 ×
𝐑𝐄
𝐂𝐀
Unde: N p - numărul mediu de personal;
CA
N p – productivitatea muncii;
RE
CA – rentabilitatea comercială.
𝐑𝐄 = 𝐍 𝐩 × 𝐌𝐟
𝐍 𝐩×𝐂𝐀
𝐌𝐟 ×
𝐑𝐄
𝐂𝐀
Unde: M f
N p – gradul de înzestrare tehnică;
CA
M f – randamentul echipamentelor.
𝐅𝐒 = 𝐍 𝐩 × 𝐒
Unde: FS – fondul de salarizare;
S - salariul mediu.
𝐖𝐦 = 𝐂𝐀
𝐅𝐒 × 𝐒
Stimulentele de natură materială şi financiară ar trebui să determine o creştere a
productivităţii muncii.
Conform modelului prezentat la creşterea salariului mediu ar trebui să crească şi
productivitatea muncii.
Pentru munca prestată în cadrul societăţii comerciale, angajatul este retribuit.
Salariul reprezintă un concept economic care în decursul timpului a fost definit în mai multe
moduri. Conform Codului muncii salariul reprezintă contraprestaţia sau recompensa muncii
depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. O definiţie mai larg utilizată
defineşte salariul ca echivalentul valoric al muncii prestate.
Toate drepturile şi obligaţiile dintre angajator şi angajat se stabilesc potrivit legii prin
negociere şi sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Sistemul de recompense pentru munca depusă în cadrul unei societăţi comerciale:
- Recompensă directă, compusă din: salariul de bază, premii, adaosuri, sporuri;
31
- Recompensă indirectă, compusă din: concedii de odihnă, concedii medicale, asigurări
medicale, asigurări de viaţă, pensii, ajutor de şomaj.
Salariul de încadrare este stabilit în funcţie de calificare, pregătire profesională,
complexitatea lucrărilor, normele de muncă, sarcinile sau atribuţiunile care revin.
Adaosurile la salariu se referă la indemnizaţii de conducere, prime şi alte adaosuri.
Sporurile la salariu se acordă pentru: condiţii deosebite de muncă, ore suplimentare, vechime
neîntreruptă în muncă, ore prestate în timpul nopţii.
În categoria altor drepturi băneşti intră indemnizaţiile acordate pentru concediile de odihnă.
Salariul poate fi privit din trei puncte de vedere:
- Din punct de vedere al angajatorului salariul reprezintă un element de cost;
- Din punct de vedere al angajatului salariul reprezintă un venit;
- Din punct de vedere al statului salariul reprezintă o bază impozabilă.
Atât salariul cât şi contribuţiile se regăsesc în costul fiecărui produs, serviciu, lucrare, etc.
Cheltuielile cu personalul, la nivelul societăţii comerciale, sunt evidenţiate prin contul de
profit şi pierdere, cuprind salarii şi contribuţii aferente (contribuţia la asigurările sociale, la
ajutorul de şomaj, pentru accidente de muncă şi profesionale, comisioane pentru camera de
muncă).
Nivelul salariului a determinat numeroase discuţii de-a lungul timpului. Economişti de seamă
susţin că nivelul salariului trebuie astfel stabilit încât să se asigure mijloace de subzistenţă atât
angajatului cât şi familiei sale. Marginaliştii susţin că nivelul salariului trebuie să fie în corelaţie
cu productivitatea muncii, precum şi cu raportul cerere – ofertă de pe piaţa muncii.
Totalitatea salariilor brute ne dă fondul de salarizare: 𝐒𝐁 = 𝐅𝐒𝐧𝐢=𝟏 = 𝐍 𝐩 × 𝐒 .
Unde: SB – salariul brut;
FS – fondul de salarizare.
Conform acestui model, fondul de salarizare depinde de: numărul mediu de personal şi
salariul mediu, sau de salariul brut.
Salariul brut este stabilit în funcţie de forma de salarizare. Principalele forme de salarizare
sunt:
- Salarizare în acord direct: atunci când se poate stabili mai ales pentru personalul operativ
normele de muncă, care pot fi norme de producţie sau norme de timp; poate fi individual
sau colectiv;
32
- Salarizare în acord indirect: practicat pentru personalul indirect productiv;
- Salarizare în regie: după numărul de ore lucrare, salariatul nefiind legat în acest caz de
producţia realizată;
- Salarizare în cote procentuale: practicate mai ales în sfera comecială;
- Salarizare mixtă.
Salariul brut în cazul unei persoane care lucrează în acord direct, norma de muncă nefiind
norma de producţie pe o bucată, salariul brut este stabilit astfel:
𝐒𝐁 = 𝐓𝐚𝐫𝐢𝐟/𝐨𝐫ă − 𝐛𝐮𝐜𝐚𝐭ă × 𝐓𝐢𝐦𝐩𝐮𝐥 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐚𝐭
Tariful pe oră depinde de salariul minim brut pe economie, de calificarea persoanei, cererea
şi oferta de pe piaţa muncii, de abilitatea în negociere şi condiţiile de muncă.
Timpul de muncă depinde de: intensitatea muncii, dotarea tehnică, tipul produsului, procesul
tehnologic.
Având în vedere factorii de ordin I prezentaţi, putem spune că 𝐅𝐒 = 𝐍 𝐩 × 𝐒 .
𝐒𝐁 = 𝐓𝐥 × 𝐭𝐡
Unde: Tl - timpul lucrat;
th - tarif pe oră.
𝐅𝐒 = 𝐍 𝐩 × 𝐓𝐥 × 𝐭𝐡
𝐅𝐒 = 𝐍 𝐩 × 𝐙𝐥 × 𝐃 𝐳 × 𝐭𝐡
Având în vedere că productivitatea muncii are o influenţă asupra cheltuielilor cu personalul,
putem spune că: 𝐅𝐒 = 𝐍 𝐩 × 𝐖𝐦 × 𝐭𝐡.
Modelul iterativ prin intermediul căruia indicăm în mod direct influenţa dotării tehnice
asupra cheltuielilor cu personalul este următorul: 𝐂𝐏 = 𝐍 𝐩 ×𝐌𝐟
𝐍 𝐩×
𝐂𝐀
𝐌𝐟×
𝐂𝐏
𝐂𝐀.
Între cifra de afaceri şi cheltuielile cu personalul există o legătură. O cifră de afaceri ridicată
precum şi încasarea acesteia asigură posibilitatea creşterii cheltuielilor cu personalul.
Aplicaţie:
O societate comercială din domeniul comerţului vinde pe piaţă 3 sortimente.
Salariul persoanei angajate este salariul minim brut pe economie, 750 lei. Contribuţiile
aferente sunt în procent de aproximativ 45%.
33
Din sortimentul A societatea comercială vinde 100 de bucăţi la preţul de 10 lei/buc, din
sortimentul B vinde 100 de bucăţi la preţul de 20 lei/buc, iar din sortimentul C vinde 50 de bucăţi
la preţul de 30 lei/buc.
Chiria pentru spaţiul deţinut este de 100 lei/lună.
Costurile de achiziţie la sortimentul A este de 5 lei/buc, la sortimentul B este de 10 lei/buc,
iar la sortimentul C este de 10 lei/buc.
Numărul de persoane angajate este de o persoană.
Se cere:
1. Să se întocmească contul de profit şi pierdere şi să se stabilească profitul perioadei având
în vedere că întreaga cantitate vândută este încasată de la populaţie.
2. Ponderea deţinută de cheltuielile cu personalul în costul de producţie.
3. Eficienţa cheltuielilor cu personalul şi eficienţa costurilor.
Rezolvare:
1.
Contul de profit şi pierdere
1 Cifra de afaceri 4500 lei
Venit din exploatare 4500 lei
2 Costul mărfurilor 2000 lei
3 Cheltuieli cu personalul 1088 lei
Salariile 750 lei
Contribuţii aferente 338 lei
4 Cheltuieli cu prestaţii externe 100 lei
Cost de exploatare 3188 lei
Rezultat din exploatare 1313 lei
Disponibilităţile:
Încasări din cifra de afaceri = 4500 lei
Plăţi = 100 lei
Sold = 4500 – 100 = 4400 lei (cont la bancă).
34
2. 𝐏𝐨𝐧𝐝𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐂𝐏 î𝐧 𝐭𝐨𝐭𝐚𝐥 𝐜𝐨𝐬𝐭𝐮𝐫𝐢 =𝐂𝐏
𝐂𝐄× 𝟏𝟎𝟎 =
𝟏𝟎𝟖𝟖
𝟑𝟏𝟖𝟖× 𝟏𝟎𝟎 = 𝟑𝟒%.
Ponderea cheltuielilor cu personalul în totalul cheltuielilor este de 34%, o pondere foarte
mare, ca atare societatea comercială va avea grijă asupra acestui cost.
3. 𝐄𝐟𝐢𝐜𝐢𝐞𝐧ţ𝐚 𝐂𝐏 =𝐂𝐏
𝐂𝐀× 𝟏𝟎𝟎𝟎 𝐥𝐞𝐢 = 𝟐𝟒𝟏 𝐥𝐞𝐢
La 1000 lei cifră de afaceri, în cazul acestei societăţi comerciale, în cursul perioadei
cheltuielile cu personalul sunt în sumă de 241 lei.
𝐄𝐟𝐢𝐜𝐢𝐞𝐧ţ𝐚 𝐂𝐓 =𝐂𝐓
𝐂𝐀× 𝟏𝟎𝟎𝟎 𝐥𝐞𝐢 = 𝟕𝟎𝟖 𝐥𝐞𝐢
708 lei cheltuiţi în această societate comercială aduce un venit de 1000 lei.
În perioada următoare societatea comercială ia un credit de la bancă în valoare de 5000 lei
din care achiziţionează un mijloc de transport, astfel cantitatea transportată direct de la furnizor
este mai mare şi la un cost de achiziţie mai mic.
Pentru a vinde o cantitate mai mare, efectuează cheltuieli cu publicitatea şi reclama în sumă
de 200 lei.
În urma investiţiei efectuate şi a cheltuielilor cu reclama vânzările au crescut la fiecare
sortiment de două ori.
Prin aprovizionarea directă de la furnizor costul de achiziţie la sortimentul C scade de la 10
lei la 5 lei.
Amortizarea pentru această perioadă este de 100 lei.
Dobânda pentru această perioadă este de 100 lei.
Se cere:
1. Contul de profit şi pierdere în acest caz.
2. Ponderea deţinută de cheltuielile cu personalul în total costuri. Eficienţa cheltuielilor cu
personalul şi eficienţa costurilor totale.
3. Să se stabilească slariul admisibil în funcţie de cifra de afaceri în cazul în care se renunţă
la forma de salarizare în regie.
35
Rezolvare:
1.
Contul de profit şi pierdere
1 Cifra de afaceri 9000 lei
Venituri din exploatare 9000 lei
2 Costul mărfurilor 3500 lei
3 Cheltuieli cu personalul 1088 lei
4 Cheltuieli externe 100 lei
5 Cheltuieli cu publicitatea 200 lei
6 Amortizarea 100 lei
Cost de exploatare 4888 lei
Rezultat din exploatare 4112 lei
7 Cheltuieli cu dobânda 100 lei
Rezultat financiar 4012 lei
Rezultat brut 8124 lei
2. 𝐏𝐨𝐧𝐝𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐂𝐏 î𝐧 𝐭𝐨𝐭𝐚𝐥 𝐜𝐨𝐬𝐭𝐮𝐫𝐢 =CP
CT× 100 = 21%
𝐄𝐟𝐢𝐜𝐢𝐞𝐧ţ𝐚 𝐂𝐏 =𝐂𝐏
𝐂𝐀× 𝟏𝟎𝟎𝟎 = 𝟏𝟐𝟎 𝐥𝐞𝐢
𝐄𝐟𝐢𝐜𝐢𝐧𝐞ţ𝐚 𝐂𝐓 =𝐂𝐓
𝐂𝐀× 𝟏𝟎𝟎𝟎 = 𝟓𝟔𝟓 𝐥𝐞𝐢
Conform datelor problemei cheltuielile cu personalul rămân constante, în schimb creşte cifra
de afaceri, ceea ce explică creşterea eficienţei.
Creşterea cifrei de afaceri nu se datorează modificării preţului ci datorită creşterii cantităţilor
vândute (a crescut cererea).
Cantitatea vândută a crescut datorită reclamei şi publicităţii desfăşurate precum şi datorită
posibilităţilor de rezultate prin achiziţia unui mijloc de transport care permite o achiziţionare la
un nivel mult mai mare şi de la un furnizor la care costul de achiziţie la sortimentul C este mai
mic.
3. 𝐒𝐚𝐥𝐚𝐫𝐢𝐮𝐥 𝐚𝐝𝐦𝐢𝐬𝐢𝐛𝐢𝐥
𝐒𝐚𝐥𝐚𝐫𝐢𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐧 𝐩𝐞𝐫𝐢𝐨𝐚𝐝𝐚 𝟏≤
𝐂𝐀𝟏
𝐂𝐀𝟐 → 𝐒𝐚𝐥𝐚𝐫𝐢𝐮𝐥 𝐚𝐝𝐦𝐢𝐬𝐢𝐛𝐢𝐥 ≤
𝟗𝟎𝟎𝟎
𝟒𝟓𝟎𝟎× 𝟕𝟓𝟎 ≤ 𝟏𝟓𝟎𝟎 𝐥𝐞𝐢.
36
În situaţia în care se consideră că salariul în prima formă este ca şi normal, societatea
comercială ori plăteşte un salariu dublu, ori angajează incă o persoană.
S.C. BIOFARM S.A.
2011 2012 SPOR
Salariile (lei) 7095215 8049634 954419
Număr mediu personal (persoane) 354 359 5
Salariul mediu (lei) 1670.24835 1868.53157
Producţia realizată (lei) 56453166 61502726
Eficienta cheltuielilor cu personalul (lei) 125.683208 130.882556
Ritm producţie 1.08944689
Ritm salarii 1.13451587
Productivitatea muncii (lei/persoană) 159472.22 171316.786
Mijloace fixe (lei) 56689637 56078353
Eficienţa salariilor (%) 12.5683208 13.0882556
Randamentul echipamentelor 0.99582867 1.09672846 0.1009
Gradul de înzestrare 160140.218 156207.111 -3933.11
Eficienţa salariilor 0.12568321 0.13088256 0.005199
Productivitate 159472.22 171316.786
Influenţa numărului de personal 100214.901
Influenţa gradului de înzestrare tehnică -176722.56
Influenţa randamentului 711152.558
Influenţa eficienţei salariilor 319774.101
Recommended
