Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Apecte privind influenta alcoolului asupra sanatatii omului
Cap. I. Introducere
Se consideră ca ceea ce desemnează în mod comun sub numele de alcoolism, este o
alcoolomanie, expresie a unei personalităţi anormale, de cele mai multe ori psihopatice.
Alcoolul devine periculos când se consumă frecvent şi în cantităţi mari, provocând
intoxicaţia numită alcoolism. Această situaţie se manifestă prin starea de ebrietate (beţie),
când alcoolul slăbeşte reflexele, memoria, atenţia şi gândirea băutorului. Din această cauză,
conducătorii auto care au consumat alcool devin periculoşi deoarece reflexele lor sunt mai
încete, iar câmpul vizual redus. De aceea, persoanele implicate în accidente rutiere sunt
supuse unui test obligatoriu de măsurare a cantităţii de alcool din sânge (alcoolemie), ştiind
că în mod normal sângele conţine 0.1 - 0.3g la mie alcool.
Alcoolicul este un ins dependent, depresiv şi autodistructiv, impregnat de rea credinţa
şi instabil. Numai în această idee poate fi înţeleasă dependenţa sa (“fizică” şi psihologică),
recăderile sale şi medicul se poate orienta în efortul sau terapeutic. Astfel, alcoolicii nu sunt
cei care consumă băuturi alcoolice, după cum nu sunt nici aceia care în condiţiile unei ingestii
ocazionale de alcool reacţionează disproporţionat, ci numai acia care prezintă o tendinţa
irezistibila şi repetată pentru băuturile alcoolice.
Considerată ca "a IV-a problemă de sănătate publică", după multele boli ale
sistemului circulator, mentale şi cancer, afectând indirect prin perturbarea relaţiilor sociale şi
interpersonale un număr de persoane de 6-7 ori mai mare decât cel al bolnavilor, cu implicaţii
şi consecinţe personale şi sociale incalculabile, alcoolomania se impune astăzi studiului sub
aspect tridimensional: medical, psihologic, sociologic.
Numeroase teorii care încearcă să explice etiologia alcoolismului se polarizează în
jurul factorilor fiziopatologici sau psihosociologici.
1.1.Cateva date privind alcoolul
Pagina 1 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Cuvântul alcool îşi are originea în limba arabă - al. articol şi cohol "lucru subtil" - o
traducere cu care mulţi vor fi desigur de acord cu încântare.
În cazul de fată, când vorbim despre alcool, ne referim la alcoolul etilic al cărui formula
chimică este C2H5OH , având următoarea formula structurala:
Din punct de vedere fizic alcoolul etilic în stare pură este un lichid incolor, inflamabil,
cu punctul de fierbere la 78,3° C, cu gust amar, care arde cu flacără albastră. Se amestecă în
orice proporţii cu apa, cu alcoolul metilic, cu eterul şi cu alte substanţe organice.
Alcoolul se obţine pe cale naturala prin fermentarea zaharului şi a amidonului din fructe,
cereale, cartofi, în prezenţa unei enzime (ferment) numită cozimaza, un produs de
metabolism al ciupercii drojdiei de bere.
In timpul fermentării are loc un proces chimic de catabolizare (descompunere) a zaharului.
Băuturi alcoolice cu o concentraţie mai mare se obţin prin distilarea produşilor de
fermentaţie.
Alcoolul se obţine şi pe cale sintetică prin hidrogenarea catalitică a aldehidei acetice sau prin
hidratarea etilenei, având o largă utilizare în industria chimică, farmaceutică şi alimentară.
Alcoolul poate lua naştere în natură fără nici o intervenţie din partea omului. Intr-un film
documentar realizat în Africa este prezentat un exemplu în acest sens. Anumite fructe exotice
căzute pe pământ şi intrate în fermentaţie sunt consumate de diferite animale care prezintă
apoi semne clare ale stării de ebrietate.
Poate aşa a cunoscut şi omul alcoolul. Dar de la acest moment până când omul a produs
intenţionat şi consumat regulat băuturi alcoolice a trecut o lungă perioada de timp.
Există anumite indicii ca omul de Cro-Magnon (începând cu anul 40.000 i.Hr) cunoştea
prepararea unor băuturi fermentate.
Cu siguranţă asemenea băuturi au fost produse intenţionat în perioada de început a
agriculturii, în mezolitic (intre anii 10.000 şi 5.000 i.Hr), folosindu-se apa cu miere de albine
Pagina 2 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
(hidromel), orz sau lapte de iapă. Aceste băuturi serveau preponderent drept aliment sau drept
ofrande. Însă alcoolul a fost întotdeauna şi un drog fiind folosit adesea şi în ritualuri magice.
Cele mai vechi documente istorice în care sunt menţionate băuturile alcoolice datează de
aproximativ 6.000 de ani. În toate scrierile vechi din Mesopotamia, Egipt, China, Grecia
precum şi în Biblie găsim mărturii despre folosirea băuturilor alcoolice, dar şi despre abuzul
în consumul lor.
Ca substanţa aparte, alcoolul a fost produs mult mai târziu, în jurul anului 1.000 prin invenţia
unei tehnici performante de distilare. Aceasta înseamnă că băuturile spirtoase există numai
începând din evul mediu. De atunci, el este folosit şi ca solvent pentru extracţia principiilor
active din plante.
Putem concluziona ca alcoolul a fost folosit de la început pentru a reduce temerile în faţa
forţelor naturii şi a incertitudinilor vieţii şi pentru a trece mai uşor peste bariere în contactele
interumane. Se pare însă ca alcoolismul pe scară largă nu s-a manifestat în antichitate, aşa
cum a existat în ultimele secole şi se manifestă în special în prezent.
1.2.Ce sunt alcoolii?
După natura radicalului de hidrocarbură de care este legată grupa -OH, se deosebesc
mai multe tipuri de alcooli:
dacă radicalul derivă de la o hidrocarbură saturată (aciclică sau ciclică), alcoolul respectiv
este un alcool saturat (de exemplu etanolul CH3-CH2-OH).
dacă în radical se găseşte o dubla legătură, alcoolul respectiv este un alcool nesaturat. (de
exemplu alcoolul alilic CH2=CH-CH2OH).
dacă în radical se găseşte un nucleu aromatic, alcoolul respectiv este un alcool aromatic (de
exemplu alcoolul benzilic, C6H6-CH2OH).
După numărul grupelor hidroxil din molecula, se deosebesc alcooli monohidroxilici,
de exemplu etanolul C2H5OH şi alcooli polihidroxilici, de exemplu propantriolul CH2OH-
CHOH-CH2OH. Alcooli care conţin doua grupe hidroxil legate de atomi de carbon diferiţi se
numesc glicoli, de exemplul glicolul CH2OH-CH2OH.
1.2.1. Structură şi nomenclatură
Din formula alcoolilor monohidroxilici, R-OH, se observă că ei pot fi consideraţi atât
derivaţi ai hidrocarburilor, prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu o grupa hidroxil, -OH,
Pagina 3 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
cât şi derivaţi ai apei, rezultaţi prin înlocuirea unui atom de hidrogen printr-un radical
organic. În alcooli există o grupa -OH legată cu o singură valenţa de un atom de carbon dintr-
un radical de hidrocarbură. Dovada, dacă se tratează un alcool cu acid clorhidric gazos rezultă
apa şi un derivat halogenat:
R-OH (alcool) + HCl H2O + R-Cl (derivat halogenat)
Deşi denumirea raţionala a alcoolilor este formată după regula arătată, prin adăugarea
sufixului ol (sau prefixul hidroxi) la numele hidrocarburii de baza, mai este uzuala şi
nomenclatură veche, după care numele alcoolilor este indicat prin asocierea termenului alcool
cu numele radicalului respectiv. De exemplu se obişnuieşte a se mai numi etanolul, alcool
etilic; propanolul, alcool propilic.
La denumirea unui alcool trebuie să se ţină seama de poziţia atomului de carbon de
care este legat hidroxilul şi de existenţa izomerilor. De exemplu, având în vedere că există
doi propanoli, ei sunt desemnaţi ca 1-propanol şi 2-propanol:
CH3-CH2-CH2OH (1-propanol) CH3-CH(OH)-CH3 (2-propanol)
1.2.2. Clasificarea alcoolilor monohidroxilici
Alcoolii monohidroxilici pot fi clasificaţi, după atomul de carbon primar, secundar
sau terţiar de care este legat hidroxilul, in: alcooli primari, alcooli secundari şi alcooli terţiari.
De exemplu, etanolul, CH3-CH2-OH este un alcool primar; 2-propanolul, CH3-CH(OH)-
CH3 este un alcool secundar; 2-metil-2-propanolul,
CH3-C(CH3)OH-CH3 este un alcool terţiar.
1.2.3. Proprietăţi fizice
Alcoolii, la temperatura obişnuită, sunt substanţe incolore, lichide sau solide. Punctele
lor de fierbere sunt cu mult mai ridicate decât ale hidrocarburilor de la care provin, şi chiar ai
ridicate decât ale altor combinaţii organice asemănătoare lor. Această comportare deosebită
se datorează faptului că, în stare lichida, alcooli formează asociaţii moleculare, adică nu se
găsesc sub formă de R-OH, ci mai multe molecule e alcool sunt legate intre ele prin legături
de hidrogen, astfel încât formează asociaţii de tipul
(R-OH)x. Aceste legături de hidrogen se formează intre atomul de hidrogen al unei molecule
şi atomul de oxigen al altei molecule; ele sunt cauzate de polaritatea grupei hidroxil.
Pagina 4 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
In stare de vapori, legăturile intre moleculele de alcool se desfac, iar alcoolul rămâne
sub formă neasociată. Alcoolii primari au punctele de fierbere mai ridicate decât alcooli
secundari izomeri cu ei, iar cei secundari fierb la temperaturi mai ridicate decât cei terţiari.
Densitatea alcoolilor este în general mai mică decât a apei. Aceasta se datorează
acţiunii ecranate a radicalilor alchil asupra grupei OH, care stânjeneşte asocierea. Această
acţiune este cea mai accentuată la alcooli terţiari.
Solubilitatea alcoolilor în apă scade cu creşterea numărului atomilor de carbon din
molecula. Metanolul, etanolul şi propanolul se amestecă în orice proporţii cu apa. Ei sunt
buni dizolvanţi pentru unii compuşi organici. Alcooli superiori sunt insolubili în apă şi au
proprietatea de a proteja de umiditate substanţele pe care le acoperă
1.2.4. Utilizările alcoolilor
Metanolul este folosit pentru obţinerea formaldehidelor, maselor plastice,
benzine sintetice şi coloranţi. Este un combustibil foarte bun. Este toxic şi provoacă orbirea.
Etanolul folosit la băuturile alcoolice şi ca solvent în industria lacurilor şi vopselelor şi cea
farmaceutică.
Glicerina este utilizată la obţinerea dinamitei şi a unor materiale izolante. De asemenea,
este întrebuinţată şi ca medicament.
Cap. II. Alcoolismul
2.1. Alcoolemia
După ce alcoolul este consumat, cea mai mare parte a alcoolului este resorbit în
circulaţia sanguină, cam 80% la nivelul intestinului subţire, iar restul la nivelul stomacului.
Rapiditatea pătrunderii alcoolului în sânge depinde de modul de a bea (mai încet, mai repede
sau dat pe gât), sortimentul de băutură consumat (concentraţia de alcool, conţinutul de bioxid
de carbon, conţinutul de zahar, temperatura), starea stomacului. Astfel resorbţia cea mai
rapidă se produce în cazul consumului unor băuturi calde, dulci şi carbogazoase cu o
concentraţie de alcool de până la 6% pe stomacul gol.
Din punct de vedere al duratei în timp, în general se consideră că după 10 până la 15 minute
s-a resorbit jumătate, după 20 de minute cam 60%, iar după 30 de minute cam doua treimi din
cantitatea totala de alcool. După 60 până la 90 minute, procesul este încheiat.
Pagina 5 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Concentraţia de alcool în sânge se exprimă în "promil" (‰). O alcoolemie de 1‰ înseamnă
un mililitru de alcool pur pe un litru de sânge.
Formula de calcul a alcoolemiei este
C = A : G . r
unde
C = concentraţia alcoolului în sânge
A = cantitatea de alcool în grame
G = greutatea corporala
r = un factor de difuziune (0,7 la bărbaţi şi 0,6 la femei)
Rezultă că alcoolemia depinde şi de greutatea corporala, respectiv de cantitatea de
lichide în care alcoolul ingerat poate difuza.
In realitate calculul este mai complex deoarece şi factori precum sexul, toleranţa individuala
şi durata consumului joacă un rol.
Dacă persoana bea o perioadă mai lungă, din valoarea calculată mai trebuie scăzută
cantitatea de alcool eliminată din organism, pe cale naturala care şi ea depinde de greutatea
corporala fiind de aproximativ 0,15‰ pe oră.
Să aruncăm o privire asupra acestui fenomen. Cam 5 - 10% din alcoolul pătruns în sânge
părăseşte corpul nealterat, mai ales prin aerul expirat, iar o cantitate mai mică prin urină şi
prin transpiraţie. Ficatului ii revine sarcina de a prelucra 90 - 95% din alcoolul asimilat.
Descompunerea alcoolului are loc intr-un proces de oxidare. Alcooldehidrogenaza (ADH), o
enzimă hepatică, transformă alcoolul în acetaldehidă transformată la rândul ei de câtre
aldehiddehidrogenaza (ALDH) în acid acetic. În cele din urmă acesta este transformat în
bioxid de carbon şi apă. Astfel intr-o ora se pot elimina cele 7-10g de alcool, reflectate printr-
o scădere a alcoolemiei cu aproximativ 0,15‰ pe oră.
2.2.Consumul de alcool
2.2.1. Consumul de alcool ca aliment şi substanţa psihoactivă
Pagina 6 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Noi oamenii încercăm să ne influenţam mediul în care trăim, condiţia fizică, gândirea
şi comportamentul, astfel încât să ne simţim bine şi să putem duce o viată cat mai plăcută,
chiar dacă concepţiile asupra unor detalii în acest sens diferă (fig.1).
Fig.1 Factorii ce acţionează asupra stării psihice a omului
Cum se poate remarca din schema de mai sus consumul unor substanţe apare ca una
din posibilităţile care ne stau la îndemână pentru a ne modifica dispoziţia şi emoţiile. Acele
substanţe care afectează comportamentul, conştiinţa şi dispoziţia psihică sunt denumite
substanţe psihotrope. Acestea includ nu numai drogurile cum sunt heroina şi marijuana, ci şi
tranchilizantele, stimulantele şi alte substanţe binecunoscute precum alcoolul, tutunul şi
cafeaua.
Unii oameni fac cunoştinţă cu astfel de substanţe încă din copilărie sub formă de
medicamente psihoactive, dar cei mai mulţi le descoperă în perioada pubertăţii sau imediat în
anii următori. Această perioadă pentru mulţi tineri este plină de crize interne şi externe. Dacă
starea emoţionala este influenţată imprevizibil şi neplăcut prin gândire,anturaj şi anumite
procese fizice, este de dorit ca echilibrul balanţei interioare să se restabilească nu numai prin
aportul de astfel de substanţe.
Alcoolul este folosit concomitent ca aliment şi ca substanţă psihoactivă. Alcoolul este
consumat în cantităţi mici şi de câtre oameni care savurează în primul rând gustul
respectivelor băuturi sau care beau numai pentru că aşa este obiceiul. Această se datorează
faptului că băuturile alcoolice sunt uşor accesibile, cine le consumă în rând cu prietenii se
simte în general apreciat şi nu în ultimul rând, efectul alcoolului este resimţit intr-o primă
etapă ca fiind plăcut. Dar atenţie: trecerea de la acest consum aparent inofensiv la folosirea
Pagina 7 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
alcoolului pentru efectul sau asupra psihicului se poarte realiza pe nesimţite.
Ca aliment, 1 g de alcool are o putere calorică de 29 KJ, având astfel o valoare
nutritivă apreciabila, fără a conţine însă anumite substanţe necesare unei alimentaţii
sănătoase, echilibrate, din această cauza băutorul poate primi mai multă energie decât are
nevoie. De exemplu, un litru de bere are o putere calorică de aproximativ 2000 KJ, acoperă
20% din necesarul zilnic de energie al unui bărbat ce prestează o activitate cu eforturi fizice
medii. Cam tot atâta putere calorică este conţinută în 0,7 l de vin sau 0,25 l de spirtoase.
Ca substanţa psihoactivă, alcoolul alături de barbiturice (Nembutal, Secobarbital) şi
tranchilizante uşoare (Meprobamat, Diazepam) este un sedativ, adică este o substanţa care
scade activitatea sistemului nervos central, alterând comportamentul, conştiinţa şi dispoziţia
psihică.
Alcoolul îşi exercită efectul calmant asupra sistemului nervos central indiferent dacă este
consumat în mod conştient în acest scop sau este consumat doar pentru gustul băuturii sau din
obişnuinţă. De aceea alcoolul vândut sub forma unor medicamente ca de exemplu deferite
calmante pentru dureri, tranchilizante, poate deveni un fel de fals panaceu pentru tot felul de
acuze şi indispoziţii. O rezolvare adevărată a problemelor însă nu se poate obţine prin
consumul de alcool.
Cea mai mare particularitate a alcoolului este faptul că el nu este perceput ca fiind un drog ci
ca o parte integrantă din viaţa, cultura şi economia noastră.
Mulţi oameni reuşesc să păstreze în privinţa consumului de alcool măsura şi să se ferească de
efectele lui dăunătoare, dar nu putini alunecă pe nesimţite pe panta abuzului în dependenţă,
plătind acest consum cu sănătatea şi chiar cu viaţa lor.
Efecte dăunătoare ale alcoolului asupra organismului uman sunt de aşteptat în timp cu
mare probabilitate dacă doza medie zilnică depăşeşte aproximativ 40 de grame de alcool pur.
2.2.2. Abuzul de alcool
Mulţi dintre noi au un unchi, un bunic sau alte cunoştinţe care în ciuda unui consum
ridicat de alcool au atins o vârstă înaintată. Acestea fiţi sigur sunt nişte excepţii, datorate
faptului că organismul uman este un mecanism minunat şi complex dispunând de o capacitate
impresionantă de adaptare. De aceea poate prelucra în timp fără să apară acuze, cantităţi mari
de alcool, chiar dacă au apărut deja nişte leziuni.
Graniţa acceptată de societate intre uzul şi abuzul de alcool nu este clar definită, în orice caz,
Pagina 8 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
majoritatea populaţiei nu o cunoaşte, această graniţă orientându-se mai degrabă după riscurile
pentru sănătate decât după atitudinea faţă de alcool
Cu certitudine putem spune că abuzul de alcool are loc atunci când se bea:
» în împrejurări nepotrivite (conducerea maşini, serviciu, sport, sarcină);
» până la beţie;
» pentru ameliorarea unei stări sufleteşti tulburate ("de necaz");
» pe termen lung în cantităţi mari (la bărbaţi zilnic peste 40 g iar la femei peste 20 g de alcool
pur pe zi).Se deosebesc doua tipuri de băutori abuzivi:
băutorul din obişnuinţa care bea regulat pentru a se simţi în largul sau şi iese în evidentă prin
stări de ebrietate în situaţii nepotrivite şi prin boli organice şi
băutorul la probleme care se îmbată intenţionat sau nu se poate opri decât cu greu odată ce a
început să bea, el tratându-şi disconfortul, crizele sufleteşti sau sentimentele de inferioritate
cu alcool.
Cercetarea medicala a stabilit că la bărbaţi un consum mediu de 60 de grame de alcool pur pe
zi, extins pe o perioada de ani de zile, produce cu siguranţă leziuni hepatice. În cazul femeilor
20 de grame de alcool pur pe zi înseamnă un risc crescut de a dezvoltă o afecţiune hepatia
serioasă.
Chiar şi doza zilnică de 40 de grame constituie deja un risc, mai ales pentru creier.
În acest context poate e bine să analizam datele din tabelul de mai jos în care este prezent
conţinutul de alcool în diferite băuturi (Tab.1).
Sortimentul Conţinutul
de alcool
[procente]
Volumul
[litri]
Alcool
pur
[grame]
Bere ca.5 % vol. 0,5 l 20÷25 g
Vin ca.10 %
vol.
0,125 l 10÷13 g
Spumos ca.12 %
vol.
0,1 l 12 g
Lichior 30 % vol. 0,05 l 15 g
Rachiu alb 25 % vol. 0,05 l 12,5 g
Vodcă, Rom 33 % vol. 0,05 l 17 g
Pagina 9 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Palincă de prune,
Whisky
45 % vol. 0,05 l 22,5 g
Tab.1. Conţinutul în alcool la diferite băuturi (volum sau grame)
Pornind de la măsurile standard, o unitate de măsură corespunde la 7÷10 grame de
alcool pur, adică aproximativ cantitatea de alcool care poate fi eliminată de organism intr-o
oră.
Conform legislaţiei în vigoare conţinutul de alcool al băuturilor alcoolice trebuie sa fie trecut
pe etichetă.
Alcoolul se găseşte ascuns în concentraţii mai mici sau mai mari (până la 70-80%) şi în
multe medicamente, printre care siropuri antituse, somnifere, tonifiante etc.
Din cele arătate mai sus înseamnă că majoritatea populaţiei comite abuz, cel puţin temporar,
în privinţa consumului de alcool. Tocmai de aceea pentru cel periclitat de a deveni dependent
sau pentru alcoolicul în formare este atât de dificil sa-şi dea seama ce pericol îl pândeşte.
Ca o concluzie alarmantă putem afirma că abuzul este mai degrabă regula decât excepţia în
ceea ce priveşte consumul de alcool.
Doza de alcool considerată inofensivă pentru un om sănătos este, conform
recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, de 7g alcool pur pe zi.
2.2.3. Beţia
Starea de ebrietate denumită în limbajul cotidian beţie reprezintă o tulburare păsageră
a spiritului, cauzată de factori externi şi având un substrat organic.
Cum se exprimă ea în comportamentul şi în trăirea unei persoane depinde de mai mulţi
factori cum ar fi starea fizică şi psihică de moment, stimulii din mediul extern şi toleranţa faţă
de alcool.
În stare de ebrietate apăr modificări în mai multe domenii:
» dispoziţia psihică: de la buna dispoziţie la deprimare, supărare şi agresiune;
» iniţiativa: de la stimulare la inhibare;
» comportamentul social: de la facilitarea unor contacte la manifestări bădărane şi agresive;
» starea de cunoştinţă: de la senzaţia de a fi mai treaz şi conştient la obnubilare (stare
pătologică manifestată prin ameţeli, prin pierderea temporară a conştiinţei) şi coma
» raţionamentul: încetinire, idei obsesive, scade capăcitatea critică, ceea ce uneori este
Pagina 10 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
confundat cu o gândire creativă
» motricitatea: vorbire mai greoaie sau cu alte modificări, perturbări în coordonarea
miscărilor şi gesticulaţie necontrolată cu mişcări ample;
» modificări euro-vegetative: vasodilataţie, modificarea pulsului, greţuri şi vărsături, tulburări
ale termoreglării, uneori pierderea controlului asupra sfincterelor.
Aceste modificări devin tot mai evidente cu accentuarea stări de ebrietate. Există, funcţie de
alcoolemie, stări de ebrietate uşoare (0,5 - 1,5‰), medii (1,5 - 2,5‰) şi avansate, dar
modificările pot fi foarte diferite de la o persoană la alta aflată în aceeaşi stare, ţinând cont
mai ales de obişnuinţa de a consuma băuturi alcoolice.
O categorie apărte o constituie beţia pătologică care se manifestă prin intensitatea deosebită a
modificărilor comportamentale şi ale conştientei şi apăre de regula la bolnavi cu boli
cerebrale organice precum şi la psihopăţi.
Vechii romani spuneau în "vino veritas" adică în vin e adevăr, în sensul că la beţie omul îşi
arată adevăratul caracter. Acest lucru este valabil doar în sensul că în fazele mai uşoare ale
stării de ebrietate sunt inhibate unele funcţii psihice precum raţionamentul, evaluarea şi
logică. în această stare se poate întâmpla ca un om să se controleze mai puţin, să spună şi să
facă lucruri care în alte situaţii nu ar trece de autocenzură.
La un grad şi mai avansat al alcoolizării, când sunt afectate arii mai largi ale mezencefalului,
centrul stărilor emotive, pot să se manifeste importante modificări de personalitate care nu
mai au nimic în comun cu adevărul din vin.
Adevăratul caracter al unui om nu poate fi nicidecum cel obţinut pe cale artificiala, chimică.
Dar este foarte periculoasă posibilitatea ca omul să aibă senzaţia că fără alcool nu poate trai
din plin viată spre satisfacţia adevăratului sau caracter. În asemenea cazuri trebuie căutate alte
remedii decât alcoolul sau alte droguri, cum ar fi psihoterapia.
2.2.4. Dependenţa
Conform definiţiei de dicţionar noţiunea de dependenţă reprezintă o stare de
subordonare, atârnare, supunere, caracterizată prin pierderea anumitor libertăţi.
Majoritatea oamenilor considera că merită să urmărească ţelul de a avea o viaţă plăcută,
uşoară, fără monotonie, un statut demn în proprii ochi şi în ai celorlalţi şi păstrarea
controlului asupra propriei vieţi şi dispoziţii.
O împletire a acestor motive se afla însă aproape de fiecare dată la originea instalării unei
dependente. Această afirmaţie este susţinută de o regula generala care spune că daca un
Pagina 11 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
comportament are ca urmare imediată ceva plăcut, atunci acest comportament se va repeta.
Iar dacă pe viitor plăcerea nu apăre decât uneori, comportamentul mai degrabă se intensifică
decât se răreşte.
La ora actuala prin noţiunea de dependenţă din punct de vedere psihologic se înţelege
manifestarea excesiva a unui mod de comportament anormal şi dăunător.
Poate părea surprinzător, dar aproape toate activităţile umane - ca de exemplu munca,
alimentaţia, sexualitatea, acumularea unor valori materiale, stabilirea unor recorduri,
consumul unor medicamente, consumul de alcool şi alte droguri pot lua trăsăturile unei
dependente.
De obicei, însă, folosim noţiunea de dependentă doar pentru manifestările care duc la o
pierdere a libertăţii pentru persoana în cauza prin afectarea capăcităţii de decizie în anumite
privinţe. Comportamentul respectiv este conştientizat la un moment dat, ca o problemă tot
mai serioasă pentru propria persoană sau pentru cei din jur, dar totuşi nu se renunţă la el. În
această privinţă, apăre o asemănare cu alte comportamente obsesive, respectiv maniace, care
pot merge până la lezarea demnităţii umane.
Din cauza pierderii libertăţii personale se modifică şi unele trăsături de personalitate, dar
aceasta se produce intr-un mod insidios şi poate trece neobservată multă vreme. De exemplu,
comportamentul dependent împinge omul câtre autoamăgire şi minciună, deoarece cel în
cauza are nevoie de un sistem sucit de explicaţii pentru a nu-şi pierde respectul de sine,
precum şi respectul celorlalţi.
O altă caracteristică a noţiunii de dependenţă o constituie şi conotăţia negativă cu care este
percepută, motiv pentru care în general oamenii nu doresc să fie etichetaţi ca atare.
Libertatea, autodeterminarea şi autocontrolul, îndeplinirea funcţiilor sociale şi sănătatea sunt
valori deosebit de apreciate ale societăţii, dar atâta vreme cât cineva se dedică anumitor
păsiuni sau chiar plăceri neînfrânate, fără să-i fie afectate sănătatea, poziţia sociala sau
capăcitatea de muncă, probabil ca nimeni nu-l va considera dependent sau maniac.
Aceşti termeni se folosesc de regula doar dacă aceste valori au fost lezate, dacă întreaga sferă
de interese a omului se îngustează şi când comportamentul dependent apăre tot mai frecvent,
oferind însă tot mai putină satisfacţie. În cele din urmă un alcoolic va constata că băutura nu
i-a adus nici o satisfacţie. iar un workaholic (dependent de muncă) nu se va mai interesa de
rezultatele muncii sale, astfel încât comportamentul său nu mai este influenţat de succes sau
de rezultatul muncii. Această autodinamică a dependenţei duce în cele din urma la
incapăcitatea progresivă de a percepe plăcerea şi la pierderea poftei de viaţa.
Se disting doua feluri de dependenţă: cea fizică şi cea psihică.
Pagina 12 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Dependenţa fizică este o consecinţă unui consum frecvent şi abuziv de substanţe nocive şi a
adaptării organismului prin modificări metabolice la acesta, obţinându-se o creştere a
tolerantei. Drept urmare organismul are nevoie de respectiva substanţa ca să funcţioneze.
Dependenţa fizică se manifestă întotdeauna la întreruperea consumului când apăr o serie de
fenomene neplăcute pe plan fizic, numite fenomene de sevraj. Senzaţia trupească de
normalitate se reinstalează la reluarea administrării.
Despre dependenţa psihică se vorbeşte atunci când există dorinţa interioară, iar apoi cerinţa
obsesivă de a consuma în continuare substanţa nocivă, fie pentru a-şi procura din nou plăcere,
fie pentru a evita neplăcerile. Dependentul psihic foloseşte acea substanţa pentru a obţine
starea de confort psihic şi pentru a rezolva stările de stres sau indispoziţiile. Atunci când
substanţa nu este la îndemâna, apăre disconfortul psihic sau chiar frică. Este foarte posibil ca
dependenţa psihică şi cea fizică să apără independent una faţă de alta.
O atitudine greşită tipică există la viitorul dependent cu mult înaintea instalării bolii. Pentru
producerea dependentei, nu substanţa este atunci decisivă, stand practic la dispoziţia tuturor
oamenilor. Decisivă este impulsionarea hotărâtă a unei persoane de a se folosi de această
substanţa în vederea obţinerii anumitor efecte, de-abia asta face din om o persoană
dependentă.
Conform directivelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care au la baza cercetările
profesorului E.M. Jellinek pe baza studieri istoricului bolii a peste 2000 de păcienţi,
comportamentul diferitelor grupuri sociale fata de alcool se poate clasifică după cum urmează
(fig.2)
Pagina 13 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Fig.2. Comportamentul subiecţilor umani în consumul de alcool
La acestă schemă observatorului neiniţiat i se va părea curioasa categoria
marcată cu săgeată, care reprezintă categoria consumatorilor care beau excesiv din
obişnuinţă fără a-şi pierde însă autocontrolul asupra cantităţii consumate, ale căror leziuni
fizice pot corespunde cu cele ale alcoolicilor dependenţi sau pot fi chiar mai grave.
Aici trebuie să facem o distincţie clara intre consumatorul din obişnuinţă, care încă mai are
capăcitatea să-şi controleze prin voinţă cantitatea de alcool consumat sau chiar să se întoarcă
la un consum moderat şi alcoolicul dependent care nu este în stare să se reîntoarcă la un
consum controlat adică şi-a pierdut autocontrolul.
Dependent de alcool este cel care nu se poate opri din consum
fără a suferi de stări fizice sau psihice neplăcute (alcoolismul de tip delta, dependentul de
doze mici) sau cel care ingerează în mod repetat atât de mult alcool încât îşi dăunează sieşi şi
celor din jur (alcoolicul de tip gama şi epsilon).
Caracteristică pentru dependenţă este dorinţa nestăvilită, continua sau temporară, de
procurare şi ingerare a alcoolului, precum şi tendinţa de creştere a dozei.
Faptul că dependentul de alcool este bolnav este evident pentru cei din jur însă nu şi pentru
el. El crede multă vreme că nu se comportă altfel decât semenii săi sau caută vină că bea în
altă părte. Face părte din tabloul bolii faptul că cel în cauza nu acceptă să fie ajutat nici atunci
când apăr complicaţii organice grave.
Putini alcoolici corespund imaginii stereotipe şi plină de prejudecăţi a beţivului jerpelit şi
decăzut. De fapt în majoritatea cazurilor alcoolicul de rând este un bărbat sau o femeie cu
familie, cu serviciu şi răspundere.
Sunt oameni pe care consumul de alcool i-a adus în dependenţă psihică şi/sau fizică, care nu
mai pot să controleze cât beau, nici să judece felul cum se comportă atunci când beau. Cel
puţin temporar, dacă nu permanent, ei simt o dorinţă de nestăpânit de a consuma alcool.
Această dorinţă dobândeşte o importanţă crescută în viaţa lor, până când devine dominantă.
Sunt oameni care la un moment dat în viaţa lor au început să bea la fel cum o face fiecare
dintre cei care beau în societate. Cu timpul, pentru ei, a bea nu mai este o chestiune de
autodeterminare, ci o obsesie.
Nu există un model comportamental care să fie considerat tipic pentru un alcoolic.
Manifestările acestora fiind diferit de la persoană la persoană, la fel şi consecinţele. Unii
alcoolici beau zilnic, alţii după anumite intervale, unii beau cantităţi impresionante de alcool,
alţii foarte puţin. Unii alcoolici beau numai bere alţii numai vin sau tărie. În timp ce
Pagina 14 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
alcoolismul apăre la unii în anii tinereţii, el se dezvoltă la alţii pe parcursul mai multor ani.
De aceea putem spune pe bună dreptate că avem de a face cu mai multe tipuri de alcoolism.
Dependenţa de alcool se înscrie în linia generala a dependentei de substanţe nocive însă are
şi unele părticularităţi.
În general se vorbeşte de dependenţă fizică abia atunci când apăr fenomenele de sevraj, dar
modificările metabolice şi procesele biochimice cerebrale au loc mult mai devreme. Din
această cauza delimitarea dependentei fizice de cea psihică este destul de arbitrară.
Dependenţa fizică este o consecinţa a unui consum frecvent de alcool şi a adaptării treptate a
organismului cu acesta - creşterea tolerantei.
Dependentul fizic este cel al cărui organismul are nevoie de alcool pentru a-şi îndeplini
funcţiile.
Senzaţia trupească de normalitate se instalează abia atunci când alcoolul este prezent. În
schimb cel în cauza simte că-i lipseşte ceva atunci când trebuie să se descurce fără alcool.
Dacă alcoolemia - concentraţia de alcool în sânge - nu este restabilită după ce alcoolul a fost
metabolizat, organismul nu se poate readapta rapid la lipsa acestuia. Drept urmare apăr
fenomenele de sevraj: tremurături, senzaţie de vomă, sudoraţie abundentă, tulburări de somn,
nelinişte. Intensitatea acestor fenomene se extinde de la o simpla stare de slăbiciune cu
tulburări digestive până la manifestări grave, uneori letale, aşa numitul Delirum.
Dar convulsiile epileptiforme apar tocmai în timpul pauzelor de băut sau în faza de
dezintoxicare. Intre 5÷10% dintre cei dependenţi au cunoscut o astfel de criza în timpul
primelor 48 de ore, mai frecvent intre 13 şi 24 de ore, de la atingerea stării de luciditate.
Dependenţa psihică este iniţial dorinţa, iar apoi cerinţa obsesivă a unei persoane de a se
sprijini în cârja numită alcool, pentru că astfel se creează o stare în care problemele devin mai
puţin de nerezolvat şi multe situaţii din viaţa de zi cu zi devin mai plăcute sau în orice caz
mai suportabile.
Dependenţa psihică se instalează pe neobservate din motive aparent neînsemnate, de exemplu
din cauza proastei dispoziţii, apatiei sau pentru că numai cu un pahar de băutură bucuria este
deplină.
Dependent psihic este cel care se foloseşte de alcool pentru a obţine starea dorită de confort
psihic şi pentru a rezolva stările de stres sau indispoziţiile.
Atunci când tot mai multe situaţii de viată sunt resimţite ca fiind stresante, plictisitoare sau
frustrante, alcoolul câştigă în importanţă pentru echilibrul psihic. Fiecare pierdere a
controlului asupra băuturii este o înfrângere, astfel încât tot mai multă energie psihică este
Pagina 15 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
irosită în efortul de a se controla.
Atunci când alcoolul nu este la îndemână, apare disconfortul psihic sau chiar frică, ce îl
determină pe cel în cauza sa-şi facă provizii şi să-şi organizeze întreaga viaţa încât alcoolul să
fie la îndemână. Astfel se formează o legătură emoţionala cu alcoolul, care persistă încă
multă vreme după ce dependenţa fizică a fost depăşită.
Dezintoxicarea de alcool, adică depăşirea dependentei fizice, durează în general intre
5÷15 zile. Dezobişnuirea de alcool, adică biruirea dependentei psihice, se stabilizează, în
general, după doi ani.
2.3. Alcoolismul o boala?
Câtre sfârşitul secolului al XVIII-lea, medici din Anglia şi Germania au definit pentru prima
dată dependenţa de alcool ca fiind o boala şi au descris-o ca atare. A mai durat însă câtva
timp până când acest concept s-a impus oficial şi cu toate consecinţele în opinia publică.
În ciuda recunoaşterii oficiale de câtre Organizaţia Mondiala a Sănătăţii (O.M.S.) a
dependentei de alcool ca fiind o boala, această constatare poate stârni încă zâmbetul ironic şi
neîncrezător al multor contemporani. Ea poate fi însă dovedită prin mai multe stări de fapt
sesizabile atât juridic cât şi medical.
In general se considera că este prezentă o boala atunci când sunt evidente
modificări fizice şi/sau psihice care: se deosebesc evident de starea de sănătate, pot fi
percepute subiectiv şi obiectiv, necesită supraveghere medicala sau tratament, nu sunt
provocate în mod conştient de cel în cauza, pot avea ca urmare incapacitatea de muncă.
Boala înseamnă un dezechilibru involuntar cauzat de agenţi din mediul extern sau
intern ai organismului, presupune un grup de simptome specifice tulburării de sănătate şi
cunoaşte o evoluţie progresivă şi predictibila.
Pornind de la această definiţie alcoolismul sau sindromul de dependenţa alcoolică este o
boala primară, cronică, influenţată în dezvoltarea şi manifestările ei de interacţiunea factorilor
ce ţin de personalitate cu cei ai mediului, cunoaşte o evoluţie predictibila şi progresivă,
adesea putând fi fatala şi se caracterizează prin pierderea controlului asupra consumului de
alcool, constant sau periodic, preocuparea faţă de alcool şi consumul de alcool în ciuda
consecinţelor nefaste şi dereglărilor gândirii.
Alcoolismul este o boala primară pentru că nu prezintă un sindrom al unei alte stări de boala
existente, ci poate cauza ea însăşi alte tulburări fizice sau psihice sau le agravează pe cele
Pagina 16 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
existente. În modul cel mai evident, alcoolismul ca boala poate fi recunoscut prin
consecinţele intoxicaţiei, adică în leziuni ale ficatului, stomacului şi sistemului nervos central
sau periferic, provocate de alcool.
Natura de boala cronică a alcoolismului atrage atenţia asupra caracterului permanent al bolii.
Persoana dependentă de alcool va rămâne toată viaţa cu această boala. Din acest punct de
vedere alcoolism poate fi asemuit mai ales unui infarct miocardic, unui diabet sau unor
afecţiuni circulatorii, afirmaţie susţinută de câteva trăsături comune. La toate aceste boli
conduita de viaţă are un loc important prin deprinderea unor obiceiuri nesănătoase şi
incapacitatea de a reacţiona adecvat la situaţiile solicitante.
De asemenea o ameliorare durabila nu se poate aştepta în cazul acestor boli decât prin
modificarea comportamentului şi a obiceiurilor. La fel cum diabeticul nu se vindecă, dar
poate trai ţinând boala sub control, la fel şi alcoolicul poate duce o viaţă fericită şi liniştită în
condiţii de abstinenţă.
Ţelul tratamentului nu constă în restabilirea stării iniţiale de sănătate, ci în reducerea
solicitărilor şi extinderea posibilităţilor de a trăi o viată dezirabila. În cazul acestor boli exista
suficienţi factori ereditari care influenţează probabilitatea instalării ei, fără a o provoca în
mod explicit.
Dependenţa de alcool are un caracter predictibil pentru că cunoaşte aceeaşi evoluţie pentru
toţi cei care consumă alcool şi este progresiva pentru că persistă în timp şi netratată se
agravează iar starea dependentului se înrăutăţeşte.
Din păcate alcoolismul este o boala multifazică pentru că afectează individul pe toate
planurile - familial, material, intelectual, social, profesional, emoţional şi al sănătăţii -
manifestându-se în toate prin consecinţe nefaste.
De asemenea tot de abatere de la normă este vorba şi în ceea ce priveşte pierderea
autocontrolului şi incapacitatea de a fi abstinent, ne mai putând fi posibile anumite procese de
frânare şi control faţă de alcool, iar capacitatea de control nu poate fi recâştigată nici prin
tratament. Dacă o persoană a trecut prin faza în care a fost atât de dependentă de alcool încât
nu şi-a mai putut dirija viaţa, acea persoană nu se mai poate întoarce la stadiul consumului
neproblematic de alcool, acel consum naiv, controlat.
Perfidia boli constă în faptul că nici specialiştii nu pot prezice cu certitudine care
dintre consumatorii de băuturi vor deveni alcoolici.
Tratamentul alcoolismului se adresează, aşadar, personalităţii în complexitatea ei, tuturor
domeniilor de viaţă şi de comportament ale persoanei în cauza şi nu se referă la vindecarea
Pagina 17 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
anumitor simptome cum ar fi tulburările hepatice.
Deoarece dependenţa psihică este o problemă mai spinoasă, specialiştii în domeniu fac parte
din alte categorii profesionale decât în cazul bolilor clasice, cea mai importantă contribuţie la
tratament şi-o aduc psihologii, asistenţii sociali şi terapeuţii formaţi pentru problematica
dependentei. Rezultate notabile se obţin şi fără intervenţia specialiştilor, în grupele de
întrajutorare de tipul Alcoolicilor Anonimi.
In cazul alcoolismul, deşi sunt prezente toate aceste caracteristici, nu avem de a face cu o
boala în sens clasic. Această afirmaţie este susţinută de o serie de factori cum ar fi faptul că,
deşi apar vătămări grave ale organismului, ele nu sunt nici cauza boli, nici indispensabile
diagnosticări ei. Nimeni nu se poate contamina de alcoolism şi nici nu se poate îmbolnăvi de
el, ca în cazul altor boli. De fapt alcoolismul este o boala cu propria participate. O altă
deosebire costă în faptul că, în tratamentul altor boli, pacientul suportă pasiv o intervenţie,
cum ar fi în cazul unei apendicite unde vindecarea depinde doar de măiestria chirurgului.
Totodată nu există medicamente specifice împotriva acestei boli.
In cazul alcoolismului, vindecarea depinde mai ales de participarea activă a
bolnavului. Specialiştii în domeniu acţionează după principiul "Te ajut să te poţi ajuta
singur".
2.4. Cauzalitatea alcoolismului
Înainte de toate, trebuie spus că diagnosticul de alcoolism nu spune nimic despre
felul, cauza şi gradul afecţiunii de baza. Cercetări recente au evidenţiat faptul că în cazul
dependentei de alcool nu este vorba de o boala uniformă ci de o maladie fizico-psihică
complexa.
Oameni din toate paturile sociale şi cu diferite meserii sunt dependenţi de alcool.
Există probleme de natura psiho-somatică, sociala şi ideologică, adică trebuie să existe
anumite trăsători psihice şi fizice intr-o anumită situaţie dată de anturaj în corelaţie cu o
anumită atitudine faţă de viaţă, ca toxicomania alcoolică să se poată produce.
Se poate produce, dar nu şi trebuie.
Alunecarea unei persoane dintr-o situaţie conflictuala intr-o boala, în sinucidere, în
dependenţă sau în fapte culpabile, presupune nişte trăiri şi un anume comportament, o
tulburare a prelucrări trăirilor necorespunzătoare normei, un dezacord intre forţele voinţei şi
dorinţa arzătoare de rezolvare a unor relaţii tensionate insuportabile şi/sau o lipsă a capacităţii
de adaptare la situaţia respectivă. Dar de aici nu trebuie trasă concluzia greşită că la baza
Pagina 18 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
producerii dependentei ar sta factori determinanţi, care l-ar împinge în mod fatal pe cel
afectat la un consum excesiv de alcool. Evoluţia dependentei de alcool este strâns legată de
structura caracterului sau, adică de trăirile şi comportamentul sau în societate.
Responsabiliftea pentru ceea ce a devenit în mod caracteristic trebuie să o aibă el însuşi, chiar
dacă anturajul a contribuit considerabil la apariţia boli sale. Dacă va continua să nu preia
răspunderea pentru ceea ce a ajuns şi pentru producerea dependentei sale şi insistă asupra
faptului că este victima oamenilor şi a împrejurărilor, atunci ajunge intr-o situaţie fără
scăpare. Doar dacă îşi va asuma sarcina de a-şi schimba comportamentul şi atitudinea faţă de
viaţă, strădaniile sale, ale aparţinătorilor, ale prietenilor şi ale altor ajutoare specializate pot fi
încununate cu succes. Doar atunci se poate curma răul din rădăcină şi se pot lua masurile
necesare, plecând de la cauzele producerii dependentei.
Cauze ereditare :
In sens direct alcoolismul nu este ereditar, dar toţi care ştiu că a existat o problema de
alcoolism în familia lor, ar trebui să abordeze alcoolul cu aceeaşi vigilenţă pe care o are un
diabetic ereditar faţă de zahar.
In mod sigur alcoolismul nu se moşteneşte atât de evident că şi culoarea albastră a
ochilor sau anumite boli ereditare. Este însă cunoscut faptul că în unele familii cazurile de
alcoolism sunt mai dese.
Conform unui studiu american, copiii din familiile de alcoolici au un risc de patru ori mai
mare de a devenii dependenţi de alcool. Se pare că unii oameni reacţionează diferit faţă de
alcool în comparaţie cu alţii şi că această sensibilitate poate fi transmisă ereditar aşa cum au
arătat unele studii făcute pe gemeni, studii extinse asupra mai multor rase umane.
De asemenea putem vorbi şi de aşa numita moştenire sociala, adică de anumite procese de
învăţare care probabil nu sunt conştientizate vreodată. Copiii din familiile de alcoolici sunt
expuşi unor condiţii pe care ei le consideră a fi normale, iar o persoană din afară poate avea
impresia că nu îl afectează. Aparentele înşeală.
Unele cercetări arată că fiii alcoolicilor pot suporta în general mai mult alcool decât alte
persoane, înainte de a simţi un efect clar sau de a manifesta modificări de comportament. De
asemenea, se pare că în familiile din care au provenit alcoolici mamele suferiseră de depresii
într-o măsură mai mare.
Conform unor studii, cercetătorii americani susţin că adulţii care au părinţi alcoolici se
deosebesc de ceilalţi prin următoarele caracteristici:
Pagina 19 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
» Nu ştiu ce înseamnă comportament normal şi se orientează după alţii.
» Au dificultăţi în a urmări un plan de la început până la sfârşit.
» Mint şi în situaţii în care ar fi la fel de simplu să spună adevărul.
» Se judecă pe ei înşişi fără menajamente.
» Au dificultăţi în a se deconecta.(când toate merg bine o vreme mă cuprinde neliniştea)
» Se iau foarte în serios.
» Au dificultăţi în relaţii intime.(frica de a fi părăsit)
» Manifestă surexcitare faţă de modificări ale mediului, atunci când nu le pot controla.
» Caută mereu apreciere şi confirmare.
» Se consideră deosebiţi faţă de alţi oameni.
» Sunt fie extrem de conştiincioşi, fie lipsiţi de responsabilitate.
» Sunt deosebit de credincioşi şi loiali, chiar şi atunci când este evident că loialitatea lor nu
este meritată.
» Sunt impulsivi. Au tendinţa de a se încurca în acţiuni fără a fi analizate în prealabil
alternativele şi consecinţele.
Aceasta nu înseamnă însă că toţi copiii de alcoolici vor deveni la rândul lor dependenţi.
Cauze organice :
Nu există o anumită cauza organică responsabila de instalarea alcoolismului şi mai ales nu
exista o alergie la alcool care să declanşeze dependenta deja de la cea mai mică doza. Mai
periclitate sunt persoanele care reacţionează pozitiv fata de efectele alcoolului fără a resimţi
urmări neplăcute.
Rezultatele unor studii arata că persoanele care au din naştere o cantitate mai redusă de
endorfină, substanţa de tipul morfinei sintetizata de organism şi care influenţează dispoziţia,
reacţionează pozitiv fata de alcool şi de aceea îl apreciază mai mult.
Consumul ridicat de alcool pe termen lung are ca efect punerea în funcţiune la nivelul
ficatului a unui mecanism suplimentar de catabolizare a alcoolului şi anume sistemul
microzonal de oxidare a etanolului (SOME) care va prelua până la doua treimi din
catabolizarea cantităţii crescute de alcool. Astfel alcoolicii pot metaboliza şi suporta cantităţi
mai mari de alcool. Dar SOME este declanşat, chiar şi după perioade lungi de întrerupere a
consumului, de cantităţi mici de alcool, declanşându-se o dorinţa puternică de a ingera mai
multa băutură. Aceasta împiedică revenirea la consumul controlat.
Pagina 20 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
O alta explicaţie relevata de cercetări recente ar fi faptul că în anumite etape ale
metabolizării alcoolului, rezulta aşa numiţii produşi de condensare dintre acetaldehida şi
adrenalină sau dopamină, care acţionează la nivel cerebral asupra aceloraşi receptori ca şi
opiaceele. Părţile cerebrale asupra cărora acestea acţionează influenţează dispoziţia şi starea
de confort psihic - încă un indiciu important pentru semnificaţia sentimentelor în procesul de
instalare al dependentei de alcool.
Abuzul cronic de alcool poate reduce cu până la 50% concentraţia endorfinelor, care sunt
atât de necesare pentru instalarea unei stări generale tonice. Acest lucru poate fi o explicaţie
pentru dorinţa puternică de a consuma înlocuitorul alcool, intrându-se de fapt intr-un cerc
vicios.
Cauze psihice :
Nu exista trăsături universal valabile, dar din acest punct de vedere anumite caracteristici
sunt mai des întâlnite la persoanele dependente de alcool:
» Tendinţa de a evita problemele indiferent de capacitatea reala de a le rezolva.
» Nesiguranţa de sine şi inhibiţie.
» Dependenta de ceilalţi.
» Capacitate redusă de a se stăpâni, de a suporta neplăceri sau de a aştepta o recompensă
(toleranta redusă la frustrare).
» Auto stăpânire exagerata şi refulare a sentimentelor.
» Dificultăţi în satisfacerea nevoii de ataşament şi de apropiere.
» Adesea o proasta dispoziţie şi o stare de confort psihic redus.
Dar aceste trăsături pot fi la fel de bine şi consecinţe
ale consumului abuziv de alcool.
In multe cazuri, dependenta are la baza automedicaţia nereuşita a golurilor sufleteşti. La
femei se întâlnesc des râni psihice din cauza unor abuzuri sexuale sau unor agresiuni.
Frecventa dependenţilor este mai mare printre cei care provin din orfelinate sau din familii
dezorganizate. Dar rănile sufleteşti nu sunt o condiţie necesară sau suficienta pentru
instalarea dependentei.
Se pare însă că, în multe cazuri, nu însuşirile de personalitate îl fac pe om mai vulnerabil la
consumul de alcool, ci întreaga atitudine fata de viata a fiecăruia dintre noi. O trăsătură
deosebit de pregnanta la aceste persoane este faptul că stau în aşteptarea a ceva mai bun. Fie
Pagina 21 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
că speranţa lor este reala sau nu, ei cred că viata lor trebuie să fie o continua ascensiune. Dar
în realitate viata decurge după o sinusoida mai mult sau mai puţin pronunţata, iar dispoziţia
este o suita de urcuşuri şi coborâşuri intr-o alternanta continua. Alcoolicul încearcă să
niveleze aceasta sinuozitate a vieţii pe cale chimică sau pe cât posibil chiar să-i ridice nivelul.
Pe termen
lung, efectul este exact invers.
Cauze profesionale :
Exista diferenţe considerabile intre frecventa cu care alcoolismul apare în cadrul diferitelor
grupe profesionale. Cei care au aşa numitele meserii alcoolice adică producătorii şi
distribuitorii de băuturi alcoolice sunt deosebit de periclitaţi.
De asemenea sunt periclitaţi angajaţii în construcţii, angajaţii în transporturi în special în
transporturi maritime, dar şi liberii profesionişti fără program de lucru clar definit, precum şi
meseriile cu multa rutină şi fără program de lucru clar definit şi meseriile cu multa rutină şi
fără supervizare tehnică sau printr-o alta persoană
S-a constatat că solicitarea şi suprasolicitarea la locul de muncă este adesea biruita cu
ajutorul alcoolului .Este foarte important să ai o pregătire de specialitate şi să dispui de un loc
de muncă ce-ti corespunde şi este sigur. Şomajul este un factor de stres cu risc foarte mare.
La femei un grup de risc este cel al şotiilor fără serviciu, mai ales când condiţia lor
economica şi sociala este bună.
Cauze educative :
Părinţi care nu au avut nici un rol sau doar unul neînsemnat în evoluţia dependentei de alcool
a copilului lor sunt chinuiţi de îndoieli şi de sentimente de vinovăţie. Unii cred că l-au răsfăţat
prea mult, că au sufocat copilul cu prea multa dragoste şi căldură sufletească, alţii cred că au
fost prea severi, prea reci, că i-au îngăduit prea putină libertate şi l-au respins prea tare.
Dăunătoare este şi educaţia în care copilul este supraîngrijit şi nu este lăsat să devină
independent.
Fiecare dintre aceste moduri de comportament ar putea constitui un element în construirea
zidului numit dependenta.
De regula nu se va găsi un răspuns simplu de genul cauza-efect. De aceea aceste îndoieli şi
Pagina 22 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
temeri îşi au rostul lor atâta vreme cât ajuta la înţelegerea şi rezolvarea problemei.
Mai simplu este răspunsul în acele cazuri în care unul dintre părinţi este alcoolic, când cea
mai importanta influenta este probabil aceea că fiul sau fiica nu a învăţat de la părinţi cum să
biruie o problema în mod corect. Deşi tânărul a trăit experienţa negativa a alcoolismului
părintelui sau poate prelua el însuşi exemplul acestuia pentru a-şi rezolva propriile probleme,
o învăţare după model.
Cauze conflictuale :
Fiecare conflict în familie sau la locul de muncă poate fi declanşant pentru abuzul de alcool.
Dar şi consumul ridicat de alcool este la rândul sau cauza pentru dificultăţi familiale şi
probleme profesionale, astfel încât conflictele cresc şi se complică. Devine din ce în ce mai
puternică dorinţa de a evita aceste conflicte şi astfel putem constata cum se închide acest cerc
vicios, care după un timp nu mai poate fi rupt decât cu foarte mult efort.
Analizând mai îndeaproape situaţia, de fapt nu conflictul este cel care determină dependenta,
ci modul cum este el abordat, cel în cauza putând să-l rezolve sau să-l evite. In acest sens nu
conflictul este problema, ci modul de abordare. Un lucru e cert alcoolul nu ajuta la evitarea
conflictelor.
Cauze sociale :
Atitudinea publicului larg fata de alcool şi implicit fata de alcoolic este echivocă. In timp ce
alcoolicul este dispreţuit ca fiind beţiv, sunt admiraţi toţi cei care la un chef reuşesc să bea cât
mai mult. Consumul temporar excesiv de alcool, de exemplu cu ocazia diferitelor sărbători,
este considerat un semn al bărbăţiei. Un bărbat adevărat este cel care suporta cât mai mult
alcool şi, dimpotrivă, cel ce nu bea de loc sau puţin este considerat slab sau spărgător de chef.
Prin aceasta larga acceptanta fata de alcool, opinia publica sprijină consumul de alcool şi
promovează involuntar pericolul instalării alcoolismului. Societatea minimalizând consumul
crescut de alcool îl ajuta de fapt pe cel ameninţat de a deveni alcoolic să se amăgească multa
vreme că pericolul în care se afla nu este atât de mare.
Pagina 23 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
2.5. Evoluţia dependentei de alcool
Despre apariţia şi evoluţia dependentei de alcool avem astăzi mult mai multe
cunoştinţe decât în prima jumătate a secolului trecut.
De-a lungul ultimelor decenii, o serie de specialişti cu pregătire ştiinţifică şi neştiinţifică în
problemele toxicomaniei nu s-au mai putut mulţumi cu cunoştinţele învechite despre urmările
intoxicaţiei fizice şi s-au străduit să dobândească mai multe cunoştinţe referitoare la ceea ce
se întâmpla cu psihicul bolnavilor înaintea şi în timpul producerii evoluţiei dependentei de
alcool.
O contribuţie notabila în acest domeniu o are profesorul american E. M. Jellinek care a
stabilit o tipologie a consumatorilor de alcool, el propunând împărţirea acestora în cinci
categorii
Formele alcoolismului
Băutorii de tip ALFA:
Aceştia consumă alcool pentru a se uşura, încercând să-şi rezolve prin aceasta deferite
probleme. În aceasta forma încă exista control asupra consumului de alcool dar progresiv se
poate instala dependenta.
Băutorii de tip BETA :
Aceştia consumă frecvent alcool, cu diferite ocazii, fără a fi încă instalata dependenta. Totuşi
pot apărea anumite acuze legate de complicaţii organice datorate abuzului de alcool (boli de
ficat, de stomac, etc.)
Băutorii de tip GAMA :
Aceştia sunt dependenţi de alcool în primul rând psihic, dar şi fizic. Nu mai pot controla
cantitatea de alcool consumata (după primele pahare nu se pot opri până la îmbătare).
Pagina 24 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Băutorii de tip DELTA:
Aceştia sunt dependenţi de alcool în primul rând fizic. Pot păstra o perioadă mai lunga
controlul asupra cantităţii de alcool consumată (nu se îmbată tare, dar nici nu pot renunţa).
Băutorii de tip EPSILON (periodici) :
Aceştia sunt dependenţi de alcool consumând necontrolat timp de câteva zile, având, însă şi
perioade mai lungi fără consum abuziv.
Se poate susţine că biografiile persoanelor dependente de alcool sunt la fel de diferite
sau de asemănătoare ca şi biografiile oamenilor în general.
Pornind de la acesta profesorul E.M.Jellinek a elaborat o descriere sintetică a evoluţiei
dependentei de alcool care se potriveşte unei mari părţi a alcoolicilor, oferind prin aceasta
descriere un ajutor important în sensul că ceea ce fusese până atunci văzut ca un destin tragic
şi aleator, devine evoluţia naturala a unei boli - alcoolismul
Profesorul Jellinek stabileşte patru faze de evoluţie a dependentei de alcool prezentând şi o
suita de simptome caracteristice acestora. Simptomele descrise nu trebuie să apară în mod
obligatoriu la fiecare caz în parte în ordinea enunţata şi nici nu trebuie să fie prezente toate
simptomele unei faze. Prezenta câtorva şimptome ale fazei respective arata că ea a fost atînsă.
Fazele evoluţiei dependentei de alcool
Faza prealcoolică
Faza de debut
Faza critică
Faza cronică
1.Faza prealcoolică:
Aceasta faza se caracterizează prin următoarele simptome:
Destindere şi uşurare:
Primul consum de alcool are loc aproape întotdeauna cu o motivaţie sociala. Spre deosebire
de consumatorul normal de băuturi alcoolice, care rămâne de regula un băutor ocazional (la
un prilej sau altul din viata sociala), la viitorul dependent se manifesta mai pronunţat tendinţa
Pagina 25 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
(conştientă sau nu) de a caută efectul alcoolului pentru destindere şi uşurare. Aceasta, fie din
cauza că el suferă de nişte stări de tensiune mai puternice decât cei din anturajul lui, fie că nu
a învăţat cum să-şi stăpânească prin alte metode aceste stări stresante.
Căutarea unor ocazii :
Iniţial, băutorul considera că starea de uşurare se datorează mai mult anturajului vesel,
atmosferei de sărbătoare, decât băuturii. De aceea, el caută asemenea ocazii la care se
consumă şi băuturi alcoolice.
Refugiul zilnic :
După o perioadă de aproximativ jumătate de an până la doi ani, în care uşurarea prin băutură
a fost resimţită doar ocazional, toleranta la frustrare (rezistentă la stres) scade intr-o asemenea
măsură încât se ajunge practic la un refugiu zilnic în relaxarea care se instalează în urmă
consumului de alcool. De regula nu se ajunge la starea de ebrietate, dar câtre seară se ajunge
în stadiul în care încetează tensiunea psihică, un fel de narcoza sufletească. Însă nici el şi nici
cei apropiaţi (familia, prietenii) nu găsesc nimic anormal în acest consum.
Creşterea tolerantei :
Organismul se obişnuieşte cu orice aport regulat al unei substanţe. Reacţionează tot mai
puţin la dozele consumate iniţial, astfel încât devin necesare cantităţi din ce în ce mai mari de
alcool pentru a se obţine efectul psihic dorit. După o anumită perioadă, băutorul are nevoie de
doze tot mai mari de alcool pentru a ajunge la starea de confort dorită şi totodată devine mai
mândru că poate suporta cantităţi de alcool mai mari ca la început. Acest fenomen se numeşte
creşterea tolerantei la alcool. Creste nevoia de a bea, în schimb sunt suportate cantităţi mari
de alcool fără a se ajunge la beţie. Din această cauza mulţi băutori de tip delta nu pot înţelege
că sunt dependenţi, pentru că nu au simţit niciodată un efect puternic. Pentru ei, dependenţii
sunt nişte decăzuţi dezolanţi.
Consumul permanent pentru uşurare :
Dacă la început consumatorul de alcool caută o deconectare sau o stimulare ocazionala, cu
Pagina 26 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
timpul capacitatea de a face fată solicitărilor psihice scade,astfel încât va căuta zilnic această
deconectare. Această metodă de a consuma băuturi alcoolice se întinde, în funcţie de situaţie,
de la câteva luni la doi ani, trecând de la stadiul de relaxare ocazionala la cel de căutare
permanentă de uşurare. Această deviere comportamentala trece însă neobservată atât pentru
consumator, cât şi pentru anturaj.
2.Faza de debut :
Această faza se caracterizează prin următoarele simptome
* Lacune de memorie :
La începutul acestei faze, apar dintr-o dată tulburări ale memoriei sub forma unor
lacune - amnezii. Ele pot să apară chiar şi fără semnele evidente ale ebrietăţii. Băutorul, care
nu a consumat mai mult de 50-60 de grame de alcool pur (500 de grame de vin sau 200 de
grame de ţuică de 30%) este în stare să întreţină o discuţie normala, să execute anumite
lucrări dificile, dar a doua zi nu-şi mai poate aminti de nimic sau numai câteva fragmente
dispersate din cele întâmplate. Spirtoasele, vinul, chiar şi berea nu mai sunt simple băuturi, ci
îşi etalează tot mai clar valenţa de "drog", de al cărui efect băutorul nu se mai poate dispensa.
* Consumul tăinuit :
Unele aspecte indică faptul că băutorul începe să conştientizeze vag că modul sau de a
consuma alcool diferă de al celor din jur. Începe să bea pe ascuns pentru a-şi ascunde
consumul real de alcool, temându-se să nu fie "judecat greşit". Chiar şi la o petrecere caută să
dea pe gât câteva pahare fără să observe ceilalţi.
Desigur că aceste reţineri apar doar intr-un anturaj care nu admite abuzul de alcool. Cei care
trăiesc intr-un anturaj care nu găseşte nimic anormal în a bea mult sau singuraticii care nu au
cu cine să se compare nu vor avea nici un motiv să bea pe ascuns sau să se simtă vinovaţi.
* Preocuparea permanentă privind băutura :
Nevoia crescândă de alcool se manifestă şi prin faptul că tot mai des apar gânduri la băutură
şi preocuparea de a nu rămâne fără "rezerva". Uneori, această faza nu apare evidentă, mai
Pagina 27 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
ales la cei care prin natura ocupaţiei şi programului lor au practic toată ziua băutura la
îndemână
* Consumul lacom :
Evoluţia dependentei de alcool se poate manifesta şi prin faptul că după câteva zile sau doar
după câteva ore de întrerupere a consumului, primul sau primele doua pahare sunt consumate
"cu sete", chiar cu lăcomie.
Unii alcoolici însă, mai ales din paturile sociale mai elevate, consuma cu un stil "elegant"
până la degradarea totală, auto amăgindu-se că dacă îşi menţin anumite tabieturi, nu pot fi
dependenţi.
* Sentimente de vinovăţie :
Deoarece băutorul începe treptat să-şi dea seama că ceva cu modul lui de a consuma alcool
nu este în regulă, că bea peste măsură, apar sentimente de vinovăţie şi mustrări de conştiinţa.
Acestea devin cu atât mai apăsătoare, cu cât reuşeşte mai puţin sa-şi controleze consumul.
* Evitarea oricăror aluzii cu privire la alcool :
Sentimentele de vinovăţie sunt cauza pentru care se evită pe cât posibil orice aluzie critică la
băutură şi de multe ori apar chiar reacţii violente dacă se pune problema dependentei.
* Agravarea tulburărilor de memorie :
Acest mod de comportament, împreună cu creşterea frecventei cu care se manifestă lacune
ale memoriei (palimpsele alcoolice) constituie un semnal de alarmă premergător instalării
toxicomaniei alcoolice.
3.Faza critică
Această faza se caracterizează prin următoarele simptome :
* Pierderea controlului :
Pagina 28 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pierderea controlului asupra cantităţii de alcool consumate, poate fi declanşata de o cantităte
inofensiva de alcool, ba chiar numai de impresia de a-l fi consumat.
In momentul în care în organism pătrunde o cantitate mică de alcool, apare o dorinţa
puternică, resimţită de băutor de-a dreptul organic, de a consuma mai mult. Această dorinţa
are o determinare predominant psihică.
Dorinţa imperioasă persistă până când băutorul este fie prea beat pentru a mai consuma, fie
prea bolnav pentru a mai suporta alcoolul. După trezirea din beţie, următorul exces nu trebuie
să aibă loc din cauza unei dorinţe fizice sau psihice puternice, de obicei fiind o ocazie
obişnuită care induce următorul consum.
Pierderea controlului se manifestă practic, numai după ce individul a început să consume
alcool, dar el încă are libertatea de a decide dacă la o anumită ocazie începe să bea sau nu.
fiind astfel capabil să-şi impună voluntar perioade de abstinenţă.
* Încercări de justificare a modului de a bea:
Băutorii încep să-şi justifice comportamentul. Apar "alibiurile" arhicunoscute ale
alcoolicilor, prin care încearcă să se convingă singuri, dar şi pe ceilalţi că de fapt n-au pierdut
controlul, că au motive întemeiate de a bea, că dacă n-ar exista aceste motive, s-ar putea lăsa
oricând de băut. Prin această auto amăgire îşi liniştesc conştiinţa pentru a putea continua
consumul.
* Probleme sociale :
Acesta este începutul unui întreg "sistem de explicaţii", care cuprinde treptat tot mai multe
planuri ale existentei sale. Acest sistem îl ajută să reziste tensiunilor provocate de pierderea
controlului. De acum modul abuziv de a consuma băuturi alcoolice nu mai poate fi trecut cu
vederea. Părinţii, şotia, prietenii şi superiorii încep să-l dojenească şi să-l avertizeze.
Dependentul ii ocoleşte pe cât posibil, bea mai des acasă sau în localuri unde nu este atât de
cunoscut
* Afişarea unei siguranţe de sine exagerate :
În ciuda tuturor "explicaţiilor" se produce o pierdere importantă a respectului de sine. Intr-o
Pagina 29 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
încercare de compensare, dependentul de alcool încearcă să afişeze în exterior o siguranţa de
sine exagerată. Prin unele cheltuieli extravagante şi afirmaţii cu atitudine grandomane vrea să
se convingă singur că nu a ajuns atât de rău cum se pare câteodată.
* Comportamentul agresiv :
Explicaţiile găsite duc, în mod normal, la convingerea că greşeala nu este a sa, ci a celorlalţi.
Aceasta îl duce la o autoizolare sociala progresiva. Primul semn al acestei atitudini este un
comportament agresiv ieşit din comun.
* Remuşcări permanente :
Prin comportamentul descris apar sentimente de vinovăţie. Acum remuşcările devin un
însoţitor permanent. Prin starea tensională creată apare încă un motiv de a căuta uşurarea în
băutură, intrând intr-un cerc vicios.
* Perioade de abstinenţă :
Din cauza presiunilor din partea mediului social, cel dependent de alcool îşi impune perioade
mai scurte sau mai lungi de abstinenţă totală. Cu cât ratează mai des, cu atât devine mai
disperat sau mai resemnat, neputându-şi da seama unde greşeşte.
* Schimbarea modului de a consuma alcool :
Ratările cu care se încheie perioadele de abstinenţă îl determină pe alcoolic să încerce să
găsească alte metode pentru a-şi controla consumul de alcool. Crezând că dificultăţile pe care
le are provin din cauza modului sau de a bea, îşi fixează anumite reguli: să nu bea înainte de o
anumită oră, să nu bea decât în anumite locuri şi în unele împrejurări, să nu bea decât anumite
sortimente şi cantităţi de băuturi alcoolice fixate de el în prealabil, etc. Nu reuşeşte însă să se
tină de aceste reguli pentru multă vreme.
* Comportamentul ostil şi izolarea :
De multe ori ceilalţi contribuie din inconştienta la recidive, crezând că "doar un pahar nu
Pagina 30 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
poate să-i facă rău". Simţind ignoranţa lor, cel dependent devine mai ostil, abandonează
vechii prieteni, se izolează social.
* Părăsirea locului de muncă :
Unii prieteni încep la rândul lor să-l evite, îşi pierde serviciul din cauza problemelor legate
de abuzul de alcool, însă adesea cel dependent de alcool preia iniţiativa şi îşi dă singur
demisia "preventiv".
* Pierderea interesului - auto compătimirea pronunţată :
Izolarea devine tot mai mare, toate preocupările concentrându-se asupra alcoolului. Se
gândeşte mai mult cum o anumită activitate i-ar putea afecta modul de a consuma alcool
decât să se gândească cum consumul de alcool ar putea afecta muncă. Urmează pierderea
interesului pentru tot mai multe lucruri şi deprecierea relaţiilor intraumane. In acelaşi timp
apar sentimente puternice de auto compătimire.
* Evadarea imaginară sau reala :
Cel dependent nu poate fugi de sine,ajungând adesea , în tendinţa lui de a se eschiva, la
visuri cu ochii deschişi sau chiar la schimbarea mediului - "evadarea geografică".
* Alterarea relaţiilor de familie :
Uneori, şotia şi copiii sau alţi membri de familie, din teama sau ruşine, se retrag din viaţa
sociala, alteori, dimpotrivă, se implică în diverse activităţi cu scopul de a ieşi din mediul
familial. Se ajunge adesea la despărţiri, divorţuri, dezmoşteniri, renegări interpretate de cel în
cauza că răutate din partea celorlalţi.
* Asigurarea proviziei de alcool :
Pagina 31 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Preocupările fiind concentrate asupra alcoolului, cel dependent are grija să-şi asigure o
provizie suficientă, un mic depozit adesea ascuns, de băutură.
* Neglijarea alimentaţiei :
Consumul abuziv de alcool - care are un conţinut caloric ridicat - duce la neglijarea unei
alimentaţii corespunzătoare, ceea ce are drept consecinţa un efect şi mai puternic al alcoolului
asupra organismului.
* Internarea în spital :
Afectarea diferitelor organe - de exemplu: creier şi nervi periferici, ficat, stomac, aparat
cardio-vascular - prin efectul toxic al alcoolului duce la suferinţe care necesită un tratament
de specialitate. Internarea este adesea solicitată pentru diferite afecţiuni secundare şi nu
pentru dependenţa de alcool, care de fapt le-a generat.
* Scăderea apetitului sexual :
Una din cele mai frecvente consecinţe cu determinare atât psihică cât şi organică ale
abuzului de alcool la bărbat este scăderea apetitului sexual. În acelaşi timp creste ostilitatea
faţă de soţie, aceasta refuzând tot mai des avansurile făcute de partenerul aflat în stare de
ebrietate, aceasta fiind suspectată de relaţii extraconjugale. In acest context, apare un adevărat
delir de gelozie, binecunoscută gelozie alcoolică.
* Consumul matinal de alcool :
In această perioadă remuşcările, nemulţumirea, confruntarea intre îndatoriri şi dorinţa de a
consuma alcool, pierderea respectului de sine, incertitudinile dar şi atitudinile greşite ale celor
din jur l-au adus intr-o asemenea stare de bulversare pe cel dependent de alcool, încât nu
poate începe ziua fără a se "calma" imediat după sculare - sau chir înainte - cu alcool. Dacă în
trecut consumul matinal de alcool era un fenomen ocazional, acum devine regulat.
4.Faza cronică
Pagina 32 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Această faza se caracterizează prin următoarele simptome :
* Starea de ebrietate prelungită :
Rolul tot mai dominant al alcoolului în viaţa sa şi dorinţa declanşată de consumul matinal,
anihilează, în cele din urmă, rezistenţa celui dependent. Se întâmplă pentru prima dată să se
îmbete în plină zi sau la mijlocul săptămânii, respectiv în timpul perioadei de activitate
profesionala. In acest stadiu rămâne câteva zile fără a mai fi capabil de a mai întreprinde
altceva. Apar tot mai frecvent stări de ebrietate prelungite.
* Degradarea etică şi alterarea raţionamentului :
Excesele prelungite duc, de regulă, la o importanţa degradare etică şi la alterarea
raţionamentului prin renunţarea la principiile etice şi morale respectate anterior. Aceste
procese pot fi intr-o măsura mai mare sau mai mică reversibile.
* Psihoze alcoolice :
In această faza, pe fondul abuzului de alcool, la aproximativ 10% dintre alcoolici pot apărea
adevărate psihoze alcoolice, adică tulburări psihice datorate alcoolului. Ele se anunţa prin
tulburări de memorie şi de concentrare, oscilaţii puternice pe plan emoţional, lentoarea
mişcărilor şi a raţionamentului, precum şi tulburări ale atenţiei
* Consumul de alcool cu persoane cu mult sub nivelul sau social :
Pierderea moralului este atât de avansată, încât cel dependent în anumite situaţii acceptă
compania la băutura a unor persoane aflate cu mult "sub nivelul sau social". Apar
comportamente care înainte nici nu existau: minciuna, furtul, promiscuitatea etc.
* Recurgere la consumul de produse tehnice :
In cazul când alcoolicul nu poate să procure nici un fel de băuturi alcoolice recurge la
Pagina 33 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
consumul unor produse nealimentare, tehnice sau medicale (loţiuni de par şi de bărbierit, spirt
sanitar, frecţii antireumatice). Nu mai tine cont de gustul neplăcut şi de toxicitatea
suplimentară a acestora.
* Scăderea tolerantei faţă de alcool :
In această faza, multe persoane dependente nu mai suportă la fel de multă băutură ca înainte.
Aceasta înseamnă că persoana respectiva se îmbată din cantităţi din ce în ce mai mici.
* Stări de anxietate nedefinite, tremurături, tulburări psihomotorii :
Stările de teamă faţă de un obiect anume şi tremurăturile devin frecvente, uneori permanente.
In cursul fazei cronice, aceste simptome apar atunci când alcoolul dispare din organism. De
aceea, cel dependent combate aceste simptome, care fac parte din sindromul de sevraj prin
reluare consumului de alcool. Acelaşi lucru este valabil şi pentru unele tulburări psihomotorii,
de exemplu, incapacitatea de a efectua anumite operaţii simple - trasul unui ceas, bărbieritul,
ducerea unei ceşti la gura etc. Acestea devin posibile doar după consumul unei anumite doze
de alcool.
* Consumul de alcool devine obsesiv :
Nevoia de a controla aceste simptome de sevraj este acum problema principală a celui
dependent de alcool şi devine mai importantă decât dorinţa de a rezolva problemele iniţiale.
Persoana respectivă intră tot mai adânc intr-un cerc vicios şi consumul de alcool ia trăsăturile
unei manii, respectiv obsesii.
* Dorinţe religioase nedefinite :
La multe persoane dependente de alcool, aproximativ 60%, apar anumite dorinţe nedefinite
mistico-religioase, care devin cu atât mai pronunţate, cu cât încercările lor de a oferi
explicaţii raţionale pentru situaţia lor devin tot mai slabe. Ca o formă aparte a acestor
încercări de evadare din realitate apar uneori deliruri cu motive religioase
* Sistemul de explicaţii eşuează :
Pagina 34 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
In cele din urmă, explicaţiile invocate pentru a justifică modul abuziv de a consuma alcool
sunt demolate de confruntările frecvente şi dure cu realitatea. Cel dependent trebuie să
recunoască faptul că a ajuns la capătul puterilor, să-şi recunoască înfrângerea.
* Crize depresive:
Are loc prăbuşirea totală. Adesea în cursul acestei evoluţii cel bolnav poate ajunge la crize
depresive de o intensitate extremă care impun o asistenţă medicală corespunzătoare.
Nu rareori se ajunge la tentative de sinucidere.
Delirum alcoolic :
O parte din cei bolnavi de alcoolism pot ajunge la manifestarea unor tulburări neuro - psihice
marcate. Pot fi prezente elemente schizoide şi paranoide. Apar modificări de personalitate.
In cazul psihozelor alcoolice se instalează halucinaţii predominant vizuale şi tactile cu
caracter terifiant - frecvent sunt percepute animale mici, pe care bolnavul încearcă să le
prindă sau să fuga de ele.
Crizele convulsive apărute în cazul sindromului de sevraj sunt frecvent confundate cu
epilepsia.
Degradarea progresivă a personalităţii este inevitabilă în cazul în care nu se opreşte complet
şi definitiv consumul de alcool şi bolnavul nu este supus unui tratament complex şi
competent.
Alcoolismul este o boală cu evoluţie progresivă. British Medical Association (BMA)
a dat publicităţii o listă cu 19 trepte de evoluţie a acestei boli:
Consumul ocazional.
Începerea consumului constant.
Consumul pe furiş.
Apariţia sentimentului de culpabilitate.
Incapacitatea de a aprofunda o problemă.
Sancţionarea pentru conducere auto sub influenţa alcoolului.
Pierderea autocontrolului.
Comportament megaloman.
Pagina 35 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Neîmplinirea promisiunilor şi hotărârilor.
Evitarea familiei şi prietenilor.
Necazuri la serviciu.
Resentimente nejustificate.
Alterarea gândirii.
Deteriorarea morală.
Indiferenţă pentru hrană.
Incapacitatea de a întreprinde o acţiune.
Resturi de veleităţi intelectuale.
Recunoaşterea înfrângerii totale.
Nevoia continuă şi obsesia de a bea.
2.6. Efectele consumului de alcool la nivelul organismului
După ce alcoolul a fost băut, acesta ajunge în stomac şi în intestine de unde prin
absorbţie este preluat de sânge şi transmis prin aparatul circulator în tot organismul. Din
această cauza sunt afectate cu precădere ţesuturile puternic irigate de sânge.
Din punct de vedere al efectului general al alcoolului asupra organismului acesta este în
primul rând un toxic celular. El acţionează ca o otrava pentru celule datorită efectului sau
higroscopic, adică alcoolul în concentraţii mari sustrage apa. Acest lucru duce la nivel celular
la separarea albuminelor aflate în stare coloidală în protoplasmă şi în final la coagularea
acesteia distrugând astfel celula. Din acest punct de vedere nu este de mirare că celulele
corpului omenesc vor fi grav deteriorate în urma unui consum abuziv şi îndelungat de alcool.
Pe de altă parte alcoolul este un factor de stres pentru tot organism producând o creştere a
tensiunii arteriale şi sunt eliberate în organism în măsură mult mai mare substanţe ca lipide,
zaharuri şi cortizon în circulaţia sanguină.
Abuzul de alcool duce de asemenea la malnutriţie, lipsind organismul de proteine, minerale
şi vitamine. Excesul de etanol are ca efect reducerea progresivă a capacitaţii intestinului
subţire de a resorbi substanţe ca proteine şi vitaminele A, B1 şi C, acidul floric şi mai târziu
sodiu şi apă. Incapacitatea progresivă a intestinului subţire de a absorbi substanţe vitale este
responsabilă şi de tulburările nervoase de origine somatică. S-au observat la alcoolici
concentraţii sanguine scăzute de calciu, fosfaţi şi vitamina D, care se asociază cu pierderea
însemnată de masa osoasă. Ca urmare creste pericolul de apariţie a unor fracturi.
Pagina 36 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Organismul foloseşte o mare cantitate de energie pentru înlăturarea alcoolului din organism,
energie care ar fi fost necesară organelor pentru buna lor funcţionare. Pentru metabolizarea
alcoolului la nivelul ficatului poate fi consumat până la 80% din oxigenul disponibil acestui
organ. Deci alcoolul devine un "paralizant metabolic".
Celulele cardiace şi cele cerebrale care au deasemenea un consum ridicat de oxigen suferă
cel mai mult datorită alcoolului (fig.3)
Fig.3. Efectele alcoolului asupra organismului
După cum se poate observa alcoolul afectează toate organele organismului
Deşi rinichii şi plămânii sunt bine irigaţi de sânge, pericolul de a fi lipsiţi de oxigen nu este
atât de mare, fiind astfel mai puţin vulnerabili
la alcool.
Organul care este în totdeauna afectat de abuzul de alcool este ficatul. Afecţiunile acoperă o
paletă larga de afecţiuni începând de la steatoza hepatică, hepatită cronică, pană la ciroza
Pagina 37 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
hepatică. Atrofierea ficatului poate fi adusă la stagnare prin abstinenţă, dar nu este reversibilă.
Cam 15% dintre alcoolici suferă de această tulburare
grava. Complicaţiile ei sunt:hemoroizi, varice esofagiene (care prin ruptură duc adesea la
moarte) şi ascită (colectarea de lichide în cavitatea abdominală).
Deoarece ficatul nu doare, leziunile nu sunt observate decât târziu şi uneori doar întâmplător
la analize de rutină. La început se observa doar o stare de balonare şi eructaţii (râgâieli)
frecvente. De asemenea, apare o presiune sub arcadă coastelor drepte sau meteorism, iar mai
târziu se înregistrează pierderea poftei de mâncare,
epuizare rapidă, uneori tulburări de potenţă şi de apetit sexual, precum şi stare de greaţa şi
vomă. Prin lezarea progresivă a celulelor hepatice este prejudiciată sinteza proteinelor, ceea
ce duce printre altele la probleme de sângerare şi la scăderea imunităţii. Traumatismele mici
pot declanşa sângerări interne şi externe intense,
alcoolicul devenind tot mai expus infecţiilor.
Consumul ridicat de alcool pe termen lung are ca efect punerea în funcţiune la nivelul
ficatului a unui mecanism suplimentar de catabolizare a alcoolului şi anume sistemul
microzonal de oxidare a etanolului SOME, care va prelua până la doua treimi din
catabolizarea cantităţii crescute de alcool. Astfel alcoolicii pot metaboliza şi suporta cantităţi
mai mari de alcool. Dar SOME este declanşat, chiar şi după perioade lungi de întrerupere a
consumului, de cantităţi mici de alcool, declanşându-se o dorinţa puternică de a ingera mai
multă băutură. Aceasta împiedică revenirea la consumul controlat.
Afecţiunile pancreatice sunt destul de dureroase. De aceea persoană în cauza se prezintă
rapid la medic şi îşi impune pauze în consumul de băuturi alcoolice. De asemenea, se poate
ajunge la diabet. în general, întregul aparat digestiv - de la cavitatea bucală, esofag stomac şi
până la intestin - poate fi lezat grav. Se poate astfel ajunge la boli letale. De exemplu,
consumul permanent de alcool inducând un risc de zece ori mai mare de îmbolnăvire de
cancer esofagian. Şi alte forme de cancer apar mai des la persoanele care abuzează de alcool.
Este vorba de cancerul bucal, laringian, intestinal, iar la femei cel mamar.
Incapacitatea progresivă a intestinului subţire de a absorbi substanţe vitale (proteine,
vitaminele A şi C) este responsabilă şi de tulburările nervoase de origine somatică. S-au
observat la alcoolici concentraţii sanguine scăzute de calciu, fosfaţi şi vitamina D, care se
asociază cu pierderea însemnată de masa osoasă. Ca urmare creste pericolul de apariţie a unor
fracturi.
Afectarea nervilor membrelor (polineuropatie) se exteriorizează prin furnicături, înţepături
sau arsuri la nivelul membrelor inferioare sau superioare. Sensibilitatea pielii în aceste zone
Pagina 38 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
poate fi deosebit de mare sau, dimpotrivă, poate lipsii total. În final, apare nesiguranţa în
mers sau chiar incapacitatea de a merge.
Sub incidenta suferinţei intră şi muşchiul cardiac (cardiomiopatie). De patru ori mai mulţi
alcoolici mor din cauza tulburărilor cardiace decât de ciroza. Trebuie ţinut cont de faptul că
majoritatea alcoolicilor sunt şi mari fumători, astfel încât cauzele mortalităţii sunt complexe.
La toate acestea se adaugă proprietatea de a crea hipertensivitate a alcoolului. Aceasta devine
periculoasa de la 240g pe săptămână în sus, adică peste un litru de bere pe zi. La bărbaţi se
reduce cantitatea de hormon sexual testosteron produsă, astfel încât lipsă apetitului sexual şi
impotente îi tulbură viaţa sexuală. Pierde astfel un întreg domeniu de plăceri din viaţă şi se
simte şi mai legat de drogul sau.
La femei apare alt pericol grav, alcoolul provoacă leziuni grave fătului producând
embriopatia alcoolică. Chiar şi "inofensivul" păhărel înainte de masă este mult mai periculos
decât se estima. Fătul este cel mai periclitat în primele luni de sarcină. Aproximativ una din
trei femei care abuzează episodic de alcool în această perioada, naşte un copil cu malformaţii.
Malformaţiile constau în debilitatea mintală, nanism, modificări ale cutiei craniene. În schimb
femeile dependente de alcool care trăiesc abstinent nu trebuie să se teamă pentru zestrea lor
genetică. Ele pot aduce pe lume copii sănătoşi la fel ca orice altă femeie, dacă nu consumă
alcool.
Cel mai important organ afectat la fiecare abuz de alcool este creierul. Celulele nervoase nu
se regenerează. La fiecare consum puternic de alcool se distrug câteva mii. Deoarece omul
dispune de câteva miliarde de neuroni, distrugerea acestora se face resimţită abia după câtva
timp şi este observată mai ales de cei din jurul alcoolicului. Psihosindromul organic, cum este
denumită această tulburare, decurge în cele mai multe cazuri nespectaculos, performantele
creierului se reduc treptat, ceea ce se concretizează în scăderea capacităţii de memorizare, de
înţelegere, precum şi de pierderea spiritului critic şi discernământului. Modificarea
caracterului se concretizează prin alterarea sentimentelor, prin indispoziţii frecvente şi o
schimbare bruscă a plăcerilor. Mişcările trupului devin neajutorate şi rigide. Expresia fetei
este nemişcată, ca o mască.
Tulburările cerebrale apar la unii pacienţi intr-o măsură mai accentuată, sub formă de
convulsii şi de Delirum tremens. Aceste tulburări apar mai ales în timpul dezintoxicării.
Este de la sine înţeles că nici sistemul nervos nu este ocolit şi din păcate asupra acestuia
alcoolul îşi exercită cel mai nociv efect. Datorită complexităţii fenomenelor desfăşurate la
nivelul acestuia vă propun să le analizam în pagina următoare.
Efectele consumului de alcool la nivel sistemului nervos
Pagina 39 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pentru a înţelege mai bine complexitate fenomenelor ce se produc la nivel, să
aruncăm o privire asupra alcătuirii acestuia în ansamblul sau (fig.4)
Fig.4. Efectele alcoolului asupra sistemului nervos
Toate părţile sistemului nervos interacţionează, însă din
motive didactice vom proceda la împărţire lui în doua ramuri
principale care la rândul lor sunt formate din doua subramuri:
Sistemul nervos central cuprinde totalitatea neuronilor
cerebrali (creierul) şi spinali (măduva spinării).Sistemul nervos
periferic cuprinde nervi care asigură legătura dintre segmentele
cerebrale şi măduva spinării, pe de o parte, şi segmentele
organismului, pe de altă parte.
Sistemul nervos somatic preiau informaţiile despre stimulii
exteriori de la nivelul receptorilor situaţi în tegument sau
musculatura şi le transmit sistemului nervos central, datorită
lor suntem capabili să simţim durerea, presiunea şi variaţiile de
temperatură. Nervii motori ai sistemului nervos somatic
conduc impulsurile de la nivelul sistemului nervos central către
musculatură, unde determină mişcarea voluntară şi contribuie
la adaptarea posturală şi menţinerea echilibrului.
Sistemul nervos vegetativ conduce impulsurile nervoase de la
sau către organele interne, controlând procese ca respiraţia,
Pagina 40 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
frecventa cardiacă şi digestia.
Fig.5. Principalele structuri nervoase afectate de alcool
Creierul uman este alcătuit din trei straturi concentrice (fig.5)
Stratul intern este alcătuit din: bulbul rahidian, care controlează respiraţia
şi reflexele postulare; cerebelul, care coordonează activitatea motorie;
talamusul, staţia-releu a informaţiei senzoriale sosite de la modalităţile
senzoriale; hipotalamusul, cu rol important în controlul emoţiilor şi
menţinerea homeostaziei. Sistemul reticular, care traversează câteva dintre
structurile menţionate anterior, controlează starea de veghe şi
excitabilitatea organismului.
Sistemul limbic deţine controlul unora dintre activităţile instinctuale
(alimentaţia, agresivitatea, fuga de pericol, alegerea partenerului sexual),
împreună cu hipotalamusul; această structura nervoasă deţine de asemenea
un rol important în cadrul atenţiei şi memoriei.
Stratul extern este alcătuit din doua emisfere cerebrale, a căror suprafaţa
(care prezintă numeroase circumvoluţii) poartă numele de cortex cerebral
ce deţine un rol deosebit de important în procesele de diferenţiere
senzorială, de luare a deciziilor, de invitare şi gândire (procesele mentale
Pagina 41 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
superioare). La nivelul anumitor zone ale cortexului sunt localizate
segmentele centrale ale analizatorilor, iar alte zone se realizează controlul
mişcărilor specifice. Restul cortexului este reprezentat de ariile de
asociaţie.
Unitatea de baza a sistemului nervos este o celulă specializată numită
neuron.
Fig.6. Schema structurală a unui neuron
Corpul neuronal prezintă o serie de prelungiri scurte denumite dendrite şi o prelungire unică,
lunga, denumită axon. Stimularea dendritelor sau a corpului neuronal duce la formarea unui
impuls nervos care este transmis de-a lungul axonului. Neuronii senzitivi transmit către
segmentele cerebrale ale sistemului nervos semnalele recepţionate de organele de simt;
neuronii motori transmit către musculatura şi glandele endocrine, semnalele produse la
nivelul segmentelor centrale ale sistemului nervos (fig.6).
Un nerv este alcătuit din fibre axonice a sute sau chiar mii de neuroni şi poate conţine atât
fibre senzitive, cât şi motorii.
La nivel neuronal, informaţia este condusă unidimensional de la dendrite spre capătul
axonului sub forma unui impuls de natură biochimică, denumit potenţial de acţiune sau
impuls nervos. Potenţial de acţiune este datorat unui mecanism de autoprogramare, denumit
depolarizare, prin care se produc modificări ale permeabilităţii membranei celulare pentru
diferite tipuri de ioni (atomi sau molecule încărcate electric) care intră şi ies din celulă.
Generarea potenţialelor de acţiune se realizează la nivelul
Pagina 42 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
membranei celulare de către canalele ionice şi pompele ionice.
Canalele ionice sunt proteine moleculare celulare care formează pori
de-a lungul membranei celulare. Aceste structuri proteice reglează
fluxul electronic al diferiţilor ioni: sodiu (Na+), potasiu (K+), calciu
(Ca++) sau clor (Cl-), prin deschiderea şi închiderea porilor. Fiecare
canal ionic este selectiv, permiţând de obicei unui singur tip de ioni
să-l traverseze. Celelalte structuri proteice, pompele ionice, ajută la
menţinerea unei anumite repartiţii a diferitelor tipuri de ioni la
nivelul membranei celulare, prin transferarea acestora de o parte şi
de alta a membranei celulare.
Fig.7. Schema unei sinapse chimice
Transmitere impulsului nervos se realizează, în majoritatea cazurilor prin intermediul
neurotransmiţatorilor. Impulsul nervos o dată ajuns la nivelul terminaţiilor sinaptice ale
axonului, determină stimularea veziculelor sinaptice, structuri de forma sferică sau
neregulată, care conţin neurotransmitatorii pe care ii eliberează în momentul în care sunt
stimulate (fig.7).
Moleculele neurotransmiţătorilor eliberaţi difuzează în fanta sinaptică şi se combină cu
Pagina 43 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
moleculele neuroreceptoare din membrana sinaptică. Odată eliberat şi difuzat de-a lungul
fantei sinaptice, neurotransmiţătorul acţionează aproape instantaneu. Rapiditatea acţiunii
neurotransmiţătorului este determinată de unul din următoarele doua mecanisme:
a) re absorbţia aproape instantanee a neurotransmiţătorului la nivel sinaptic, adică
asimilarea acestuia de către terminaţiile sinaptice din care a fost eliberat, asimilare care are ca
rezultat întreruperea acţiunii neurotransmiţătorului şi evitarea secreţiei unor cantităţi de
substanţă;
b) degradarea chimică a neurotransmiţătorilor printr-un proces în care enzimele
existente la nivelul membranei neuronului receptor reacţionează cu neurotransmiţătorul şi
determină distrugerea acestuia.
Relaţia existente intre moleculele neurotransmiţătorului şi moleculele neuroreceptorulor este
asemănătoare celei de tip lacăt şi cheie. Combinarea celor doua molecule determină o
modificare a permeabilităţii membranei neutonului receptor şi anume anumiţi
neurotransmiţători au efect excitator mărind permeabilitatea prin depolarizare, iar alţii au
efect inhibitor, adică micşorează permeabilitatea.
Viteza de transmitere a potenţialului de acţiune de la dendrite la axon, variază intre 3 şi 320
km/h, în funcţie de diametrul axonului - axonii cu diametru mai mare conduc mai repede
potenţialul de acţiune. Viteza de transmitere este de asemenea influenţată de prezenţa sau
absenţa tecii de mielină, formată din lipide şi proteine, ce prezintă din loc în loc nişte
strangulaţii sau noduri. Datorită capacităţii sale de izolare, teca de mielină permite deplasarea
"in salturi" a impulsului nervos de la o strangulaţie la următoarea, determinând astfel o
creştere considerabila a vitezei de transmitere. Degenerarea învelişului de mielină duce la
apariţia sclerozei multiple, o afecţiune ce consta în disfuncţii severe ale nervilor senzoriali şi
motori.
Până în prezent se cunosc peste 50 de neurotransmiţători şi cu siguranţa numărul acestuia va
creste în viitor. Sunt neurotransmiţători care au doua tipuri diferite de moleculele receptoare,
exercitând un efect excitator în anumite zone ale sistemului nervos şi inhibitor în altele.
Dintre cei mai importanţi amintim:
Acetilcolina (ACh) este un neurotransmiţător aflat în multe sinapse din organism având în
genere un efect excitator, însă poate deveni şi inhibitor funcţie de tipul moleculele receptoare
existente la nivelul membranei neuronului receptor. ACh se găseşte în special în hipocamp
structura cerebrală care deţine un rol cheie în formarea noilor conţinuturi mnezice. S-a
demonstrat că celulele care produc ACh tind să se degenereze la pacienţii cu boala Alzheimer
şi în consecinţa producţia cerebrală de ACh se reduce, iar cu cât e mai redusă secreţia de
Pagina 44 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
ACh, cu atât este mai severă pierderea memoriei. Anumite medicamente sau droguri care
reduc secreţia de ACh au ca efect paralizia musculară.
Norepinefrina (NE) este un neurotransmiţător produs, în principal, de neuronii trunchilor
cerebral.
Doua binecunoscute droguri cocaina şi amfetainele prelungesc acţiunea NE şi încetinesc
procesele de reabsorbţie, neuronii receptori sunt activaţi pe o perioadă mai lunga de timp,
astfel explicându-se efectele lor psihostimulante. Prin contrast litiul determină procesul invers
de accelerare a absorbţiei NE, ducând astfel la apariţia unei dispoziţii depresive.
Acidul gama-aminobutidic (GABA) este unul din inhibitorii majori din sistemul nervos.
Spre exemplu, substanţa numită picrotoxină blochează receptorii GABA şi în absenţa
influentelor inhibitorii ale GABA se produc convulsii, datorită absentei controlului mişcărilor
musculare.
Cercetări recente au stabilit că alcoolul acţionează asupra receptorilor inhibând sistemul
glutanat care are un efect excitator asupra neuronilor şi activează sistemul GABA. În mod
plastic aceasta s-ar putea compara la un autovehicul cu luarea piciorului de pe accelerator şi
călcarea frânei.
Alte substanţe care determină modificări ale dispoziţiei sunt clorpromazina şi LSD, care
favorizează creşterea sau diminuarea concentraţiei anumitor neurotransmiţători.
Clorpromazina, un medicament folosit în tratamentul schizofreniei, blochează receptorii
dopaminei şi permite trecerea selectivă a mesajelor. Excesul de dopamina la nivel sinaptic se
întâlneşte în schizofrenie, iar diminuarea concentraţiei acesteia, în boala Parckinson. LSD
este asemănător cu structură chimică a serotoninei, substanţa care influenţează emotivitatea.
Dovezile arată ca LSD se acumulează în anumite celule cerebrale unde mimează acţiunea
serotoninei.
Glutanatul, un neurotransmiţător cu efect excitator, se găseşte la nivelul neuronilor
din sistemul nervos central, în proporţie mai mare decât orice alt neurotransmiţător. Există cel
puţin trei tipuri de receptori de glutanat, dintre care unul joacă un rol deosebit de important în
invitare şi memorare receptorul NMDA. Neuronii de la nivelul hipocarpului (o structură
cerebrală situată în apropierea centrului creierului) conţine o cantitate mare de receptori
NMDA şi există dovezi că această zonă are un rol deosebit de important în achiziţionarea de
noi conţinuturi mnezice.
Acţiunea alcoolului asupra sistemului nervos central se desfăşoară progresiv în strânsă
legătură cu cantitatea de alcool din sânge
Mai întâi sunt afectate emisferele cerebrale care prin scoarţa cerebrală cenuşie constituie
Pagina 45 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
centrul conştiinţei, a raţiunii, precum şi locul central de recepţionare a diferitelor senzaţii. La
o concentraţie de 0,3÷0,5‰ alcool în sânge acesta produce uşoare ameţeli, relaxare şi
eliberarea inhibiţiilor, starea de euforie uşoară. Oamenii spun lucruri pe care în mod obişnuit
nu le-ar spune, tind să devină mai sociabili şi mai expansivi, se reduce autocritică pe măsură
ce creste aşa-zisă bună dispoziţie. Încrederea de sine poate să sporească, în timp ce reacţiile
motorii încep să încetinească. Se diminuează randamentul intelectual şi de alt gen, propriul
randament fiind în acelaşi timp supraestimat, iar de dificultăţile şi pericolele din anturaj nu se
tine cont, lucru ce măreşte înclinaţia pentru luarea unor decizii pline de riscuri.
In faza a doua a băutului la un nivel al concentraţiei alcoolului în sânge de 1÷2‰ este
paralizat creierul mic, funcţiile senzoriale şi motorii fiind serios afectate. Unele persoane au
tendinţa de a fi supărăcioase şi agresive, altele sunt tăcute şi morocănoase. Limbajul devine
greoi, iar oamenii au dificultăţi în coordonarea mişcărilor afectându-se astfel capacitatea de
menţinere a echilibrului. Musculatura se încordează diferit de tare, coordonare mişcărilor este
afectată, ceea ce se poate observa de departe la indivizii care se clatină, care nu mai găsesc
gaura cheii de la uşă, merg împleticindu-se.
La un grad de îmbibaţie alcoolică şi mai mare de 2÷3‰ este anesteziată mai întâi măduva
spinării, de la care sunt declanşate reflexele pentru mişcările inconştiente precum şi controlul
asupra organelor interne cum ar fi vezică şi rectul. Alcoolul generează o încetinire crescândă
a declanşării reflexelor până când ele nu mai pot fi declanşate, controlul sfincterelor intestinal
şi vezical se anulează.
La un grad de îmbibaţie alcoolică mai mare de 3÷4‰ este paralizat trunchiul cerebral cu risc
vital, respiraţia se încetineşte şi poate fi urmată de stop cardiac şi chiar de deces. Pariuri
prosteşti, unde golirea unei sticle pline de tărie este considerată o faptă de bărbăţie, duce la
concentraţii mari de alcool în sânge încât se poate instala o intoxicaţie alcoolică cu risc vital.
Acestor repercusiuni ale consumului cu urmări grave, alcoolicul le acordă la început prea
putină atenţie. De fapt el caută numai să-şi descarce sufletul şi să se relaxeze, el îşi doreşte o
schimbare a stării lui de spirit, adică atingerea unei bune dispoziţii şi nepăsări. Din păcate
acest lucru îl plăteşte însă scump cu paralizarea funcţiilor sale cerebrale, transpunându-se fără
să vrea în situaţia unui debil mintal. Cu timpul problemele îl vor depăşi, nu le va mai putea
rezolva. Cu mintea înceţoşată de aburi alcoolului, el nu a scăpat de problemele sale, ci de
fapt, de capacităţile de care ar fi avut mai mare nevoie pentru găsirea unor soluţii potrivite.
Din cele prezentate mai sus se poate vedea cât de necugetat acţionează alcoolicul, care îşi
plăteşte starea lui de linişte cu decuplarea organului sau cel mai sensibil şi cel mai important
Pagina 46 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
creierul. Dar această politică a struţului de a-şi băga capul în nisip, pentru a nu fi nevoit să
simtă situaţii şi stări dificile, duce doar la autodistrugere.
Cap. III. Tratamentul dependentei de alcool
3.1 Tratamentul dependentei
Mulţi dintre oameni considera că cea mai mare înfrângere
personală pe care o pot suferi este atunci când trebuie să
meargă intr-un centru de consiliere sau de recuperare pentru
persoane dependente de alcool. Prin aceasta este evident că au
devenit dependenţi. Şi fiecare dintre noi îşi doreşte să nu fie.
După ce a trecut perioada de îndoială de sine şi de
neacceptare a destinului şi nu se mai pune problema
diagnosticului greşit, alcoolicul va vedea şi reversul medaliei,
va înţelege că boala este de fapt un semnal că trebuie să
schimbe ceva în modul sau de viaţă.
Ieşirea din dependenta poate avea loc fie prin forte proprii,
fie cu ajutorul grupelor de întrajutorare sau prin asistentă de
specialitate.
Cercetătorii americani Prochaska şi Di Clemente au observat
şi înregistrat cum se eliberează un dependent din boala să,
indiferent de ce cale a ales şi au constatat o structură de baza
comună că în figura următoare (fig.8).
Pagina 47 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Fig.8. Fazele principale în dezintoxicarea de alcool
Astfel ei au identificat patru faze de evoluţie:
Faza premeditativă în care se consumă alcool refuzându-se orice observaţie pe această temă
care poate da de gândit.
Faza meditativă în care după un perioadă mai lunga sau mai scurtă de timp realitatea mult
evitată pătrunde totuşi în subconştient, clipa din care alcoolicul începe să mediteze şi să-şi
propună schimbări profunde.
Faza de acţiune în care alcoolicul după o perioadă mai lungă sau mai scurtă de căutări găsind
nişte soluţii se hotărăşte să acţioneze chiar dacă soluţiile găsite sunt pentru început modificări
mici şi simple ale stilului de viaţă.
Faza de perseverenţă în care alcoolicul menţine acele soluţii găsite care îl ajută şi se potrivesc
capacităţilor sale personale şi condiţiilor de mediu.
Pagina 48 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
De regulă dependentul are nevoie de mai multe încercări serioase de a se elibera definitiv din
boală.
Avantajul acestui model constă în faptul că încercările eşuate, obişnuite la ieşirea din
dependenta, sunt prezentate ca surse de invitare şi nu ca obiceiuri proaste care nu mai oferă
perspectiva progresului. Din păcate aceste eşecuri de multe ori sunt păstrate în secret.
Pericolul este că fiecare eşec al acestor încercări secrete scade şansa ca alcoolicul să mai
încerce odată revenirea. Devine demoralizat şi respinge unele informaţii utile sau oferte de
ajutor.
Pentru mulţi alcoolici prima încercare se limitează la nivelul simptomatic, impunându-şi
doar să nu mai bea. Abia apoi realizează că trebuie să modifice şi anumite convingeri şi
atitudini din viaţa lor, să rezolve situaţii sociale, eventuale conflicte şi să îmbunătăţească
relaţiile cu persoanele apropiate sau importante. Vor constata că şi aceste aspecte au
influenţat nereuşitele premergătoare. Vor ajunge la concluzia că trebuie să-şi analizeze felul
trăirilor, că trebuie să se schimbe mai profund.
Abstinenţa este definită ca fiind abţinerea voluntară de la satisfacerea unor necesităţi
fiziologice sau a unor plăceri.
In cazul alcoolismului abstinenţa este noţiunea prin care se defineşte renunţarea definitivă la
consumul de băuturi alcoolice sau orice preparat care conţine alcool, constituind o premisă
indispensabilă vindecării şi din această cauză reprezintă o măsură terapeutică de bază.
Pentru terapia alcoolismului abstinenţa este condiţia de baza, iar capacitatea de a duce o viaţă
împlinită şi sănătoasă este telul ei.
Tratamentul dependentei de alcool are loc în patru etape distincte la care participă membrii
ai diferitelor categorii profesionale, cel mai adesea asistenţi sociali, medici, psihologi, preoţi
şi chiar foşti dependenţi, succesiunea acestor faze constituind un lanţ terapeutic.
Etapa de contact în care accentul cade pe stabilirea diagnosticului şi evaluarea complicaţiilor
organice, clarificarea situaţiei sociale precum şi pe încurajarea motivaţiei pacientului de a se
trata.
Acestă faza se poate desfăşura în centre de consiliere ambulatorii, unde pot obţine rezultate
dependenţii foarte motivaţi.
Etapa de dezintoxicare este indicată atunci când sunt de aşteptat simptome de sevraj severe şi
se desfăşoară în spitale de psihiatrie sub supraveghere medicală.
Pagina 49 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Etapa de dezobişnuire are ca scop reducerea până la dispariţie a dependentei psihice şi
consolidarea unei abstinente stabile, desfăşurându-se de regulă în centre de tratament
staţionar, atunci când nu se obţin rezultate în tratamentul ambulatoriu sau când mediul social
nu susţine cauza.
Etapa de postcură şi readaptare are ca scop stabilizarea dezobişnuinţei în care participarea la
grupuri abstinente este de mare importantă.
Cel mai important element al tratamentului alcoolismului sau a altor dependente este discuţia
în grup - terapia de grup. Oricât de diferit ar fi de la o clinică la altă, acest element nu lipseşte
din nici o clinică de specialitate.
Importanţa terapiei de grup provine în primul rând din mişcarea de autoajutorare care se
bazează pe întâlnirea intre persoane care au aceeaşi problemă. Un alt aspect constă în
accentuarea acţiunii pacientului în eliberarea să din dependenţă. Grupul reduce din
responsabilitatea terapeutului pentru schimbările ce urmează să aibă loc şi stimulează
capacitatea de autovindecare a membrilor acestuia. Un alt motiv pentru creşterea ponderii
terapiei de grup îl constituie tendinţa de tăgăduire a problematicii. Aceasta poate fi diminuată
de prezenţa altor persoane afectate de aceleaşi griji. Înţelegerea manifestată de ceilalţi
contracarează în mare măsură ruşinea care se ascunde în spatele tăgăduirii şi care ar inhiba
altfel orice proces.
Şansele de succes ale tratamentului sunt considerate de mulţi dintre concetăţenii noştri în
mod eronat ca fiind reduse, însă situaţia nu stă de loc aşa.
Pe termen lung rămân abstinenţi circa 50% dintre pacienţii unei clinici de recuperare cu
terapie de lungă durată. Alţi 15% au o recidivă din care îşi revin prin propriile forte.
Prin comparaţie, dacă s-ar aplica aceleaşi etaloane severe la verificarea măsurii în care s-a
schimbat viaţa unui cardiac sau a unui diabetic de exemplu, am înregistra mult mai multe
recidive. Recidiva alcoolicului este însă mai evidentă, deoarece au loc modificări de
personalitate şi este mult mai dramatică.
Cele mai mari şanse de succes terapeutic le au pacienţii care s-au hotărât să facă o terapie pe
termen lung, pe care o încheie, după care se ataşează unui grup de întrajutorare. 70,5% dintre
pacienţii care au frecventat un grup postcura rămân abstinenţi faţă de numai 45,5% dintre cei
care n-au contactat un asemenea grup.
Succes mai mare înregistrează cei care trăiesc încă intr-un cuplu intact, cu copii, au un loc de
muncă şi o vârstă de circa 40 de ani.
Pagina 50 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Aceste date statistice confirmă ceea ce poate fi lesne dedus: pacientul păstrează
comportamentul schimbat cu atât mai multă perseverenţă cu cât este mai convins de
necesitatea lui, observa avantajele sale, este sprijinit de alte persoane, trăieşte în condiţii
stabile, nu se orientează după valori străine şi îşi încadrează noul comportament intr-o anume
finalitate.
3.2. Co dependenţa
Mult timp alcoolismul a fost considerat o problemă a celui dependent, care era privit
ca o persoană rea şi lipsită de voinţa, a cărei vindecare se putea realiza prin izolarea de
familie şi cu ajutorul altor dependenţi.
La ora actuala alcoolismul este considerat o boală a familiei, în care nu numai dependentul
este afectat ci şi întreaga familie, fiecare membru al acesteia având un rol în instalarea boli,
pentru că unui purtător al sindromului ii corespunde un întreţinător al sindromului, aşa cum
unui neajutorat ii corespunde un ajutător sau unui suferind ii corespunde un îngrijitor al
suferinţei.
Un bolnav şi un îngrijitor se găsesc şi se completează reciproc, pentru că necesităţile ambilor
parteneri se îmbină perfect, unul simţind nevoia să ofere protecţie, iar celălalt să fie ocrotit.
Termenul folosit pentru a desemna membrii familiei unui dependent de alcool este cel de co-
dependent. Dar termenul nu se rezumă doar la membrii familiei alcoolicului: partener de
viaţă, copii, părinţi, fraţi, ci şi la colegii de serviciu, prietenii, vecinii, etc. alcoolicului. Prin
extensie un co-dependent este o persoană din preajma alcoolicului, un aliat al acestuia şi un
dublu participant la boala.
Dacă iniţial, la începutul anilor 70, termenul de co-dependenţa a fost introdus în domeniul
tratamentului dependentei de alcool, referindu-se în mod special la şotiile alcoolicilor, recent
termenul a început să fie folosit generic pentru a descrie un stil disfuncţional de a relaţiona cu
cei din jur.
Iniţial simptomele co-dependentei au fost considerate ca o reacţie la stresul vieţii alături de
alcoolic, iar teama, ruşinea, suferinţa şi mania exagerată a membrilor familiei erau văzute ca
răspuns la comportamentul unei persoane foarte bolnave, care şi-a pierdut controlul datorită
dependentei de care suferă.
Dar s-a constatat că aceste comportamente au continuat să fie manifestate de membrii
familiei şi când alcoolicul a devenit abstinent.
Acest lucru a atras atenţia specialiştilor, care şi-au dat seama că este vorba de o altă boală
care afectează familia, iar cauzele ascunse ale acestui comportament disfuncţional au
Pagina 51 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
contribuit de fapt la agravarea consumului de alcool al dependentului.
Termenul de co-dependent a fost folosit pentru a ajuta familiile şi partenerii de viaţă ai unui
alcoolic să înţeleagă reacţiile şi comportamentele pe care le dezvoltă prin traiul alături de un
alcoolic.
O persoană co-dependenţa este descrisă ca fiind o persoană deosebită, politicoasă, altruistă
pentru că în aparenţă este îngrijorată de soarta celor din jur, fiind mereu dispusă să ajute şi să
poarte grija acestora. Dorinţa şi încercările ei de a avea grija de o persoană aflată în
dificultate, au la baza intenţii bune, dar grija devine compulsivă şi dăunătoare şi îl prinde pe
co-dependent intr-un cerc vicios în care nu mai obţine satisfacţii şi din care nu poate ieşi. Co-
dependenţii adesea preiau rolul unui martir şi devin binefăcătorii unei persoane care are
nevoie de ei.
Aceste încercări repetate de a salva, determină persoana care primeşte ajutor să dezvolte un
comportament distructiv prin care devine tot mai dependent de acţiunile de salvare ale
binefăcătorului, iar co-dependentul cu cât oferă mai mult ajutor cu atât se simte mai
satisfăcut, plăcându-i ipostaza de binefăcător.
Comportamentul co-dependent rezultă din tendinţa de a exercita prea mult control asupra
sentimentelor, gândurilor şi acţiunilor altor persoane, prin care se obţin mici avantaje în
oportunităţile de a-şi satisface propriile dorinţe.
Co-dependenţii adesea confundă ceea ce sunt ei şi ce sunt alţii considerând că sunt centrul
lumii din jurul lor şi că fericirea sau nefericirea celorlalţi depinde de ei. Ajung să îşi
organizeze viaţa pentru a primi aprobarea celor din jur, lucru ce dă sens şi valoarea vieţii lor.
Nu de puţine ori co-dependenţii continuă să rămână intr-o relaţie indiferent cât de distructivă
este pentru propria lor persoană.
Formele de comportament co-dependent în familie sunt:
» Preluarea responsabilităţilor în locul persoanei dependente.
» Scuzarea comportamentului persoanei dependente în faţa persoanelor apropiate, rudelor,
prietenilor, colegilor de muncă sau superiorilor.
» Ajutarea alcoolicului prin scutirea de diferite activităţi dificile.
» Controlarea comportamentului şi vieţii alcoolicului prin evitarea participării la diferite
evenimente şi situaţii în care ştie că se consumă băuturi alcoolice, trasarea de sarcini în
vederea evitării unui posibil consum de alcool, căutarea rezervelor de băutura şi aruncarea
acestora, dovedirea prin argumente a afirmaţiilor mincinoase ale alcoolicului.
Pagina 52 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
» Nesinceritatea faţă de persoana dependentă, faţă de alte persoane şi faţa de sine însăşi în
ceea ce priveşte realitatea şi sentimentele produse de dependenţă.
» Tendinţa de a fi perfect în tot ceea ce face, crede, gândeşte din dorinţa de a fi admirat şi
apreciat de cei din jur.
La fel ca şi dependenţa de alcool co-dependenţa cunoaşte propria sa evoluţie strâns legată de
evoluţia dependentei urmând mai multe faze caracterizate prin anumite atitudini.
În primele faze ale dependentei de alcool când încă alcoolicul consumă ocazional, co-
dependentul adoptă o atitudine protectoare. Caută să scuze comportamentul partenerului
găsind o paletă variată de motive pe care le expune celor din jur.
Cu cât creste cantitatea de alcool a partenerului, cu atât mai tare creste şi nevoia de a găsi
vinovatul situaţiei în care s-a ajuns, dar pentru câ nu de puţine ori el este ţinta reproşurilor,
acuzaţiilor, învinuirilor consumului de alcool, co-dependentul ajunge să creadă că el este
cauza. Ajunge să se îndoiască de calitatea lui ca om, ca soţ/soţie, părinte. Pentru că acestă
situaţie determină o presiune prea mare pentru co-dependent, acesta caută să îşi dovedească
sieşi şi celor din jur că este o persoană perfectă. Încearcă să-i mulţumească pe toţi, preia tot
mai multe responsabilităţi în casă, rezolva situaţii dificile, considerând că numai aşa îl poate
determina pe partener să se lase de băut.
Dar contrar aşteptărilor alcoolicul nu reduce consumul de alcool, ci chiar îl măreşte, situaţie
care determină din partea co-dependentului o noua reacţie devenind controlator. Această
reacţie apare din nevoia disperată de a tine sub control o situaţie care şi-a pierdut controlul, în
vederea reducerii stării de tensiune şi restabilirii securităţii. Co-dependentul ajunge să
controleze tot ceea ce face alcoolicul , ii monitorizează toate aspectele vieţii şi chiar caută să
ii organizeze viata din dorinţa de a-l tine cât mai departe de sursele de procurare a băuturii.
Pentru că stima de sine a co-dependentului se deteriorează treptat, acesta păşeşte într-o noua
etapă, etapa de blamator. Co-dependentul începe să proiecteze asupra alcoolicului sentimente
de manie, furie, teamă, eşec, acesta fiind văzut ca unicul motiv al problemelor existente.
Treptat co-dependentul îşi pierde orice capacitate de a-şi îmbunătăţi stima de sine şi caută să
se protejeze prin însingurare. Este momentul când ajunge să se victimizeze, să îşi plângă de
milă şi să nu îşi mai dorească să ajute, să sprijine pe nimeni. Rupe relaţiile cu prietenii sau
persoanele apropiate, rude, ajungând să se izoleze intr-o lume a sa, plină de amărăciune.
Însă prin asumarea tot mai multor responsabilităţi în locul dependentului alcoolic, iniţial
jucând rolul de protector, ulterior de controlator şi mai apoi de blamator, co-dependentul
păşeşte în ultima faza a evoluţiei sale şi anume îngăduinţa. Acest comportament ii permite
alcoolicului să evite consecinţele comportamentului sau, pentru că încercările disperate ale
Pagina 53 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
co-dependentului de a-i manipula şi controla comportamentul, de fapt, i-au oferit suport şi
încurajare.
Necesitatea acordării de ajutor co-dependenţilor este vitală, dacă se doreşte restabilirea
armoniei şi funcţionalităţii cuplului şi familiei, mai ales în situaţia în care însuşi alcoolicul îşi
tratează dependenţa.
Recuperarea co-dependenţilor presupune folosirea unor metode variate cu scopul de a
procesa şi acceptă durerea provocată de trecut şi prezent, în vederea dobândirii unui nou stil
de viaţă. Însă această recuperare nu se poate realiza intr-un timp foarte scurt, pentru că însăşi
instalarea co-dependentei s-a realizat în timp. De multe ori recuperarea se extinde pe tot
restul vieţii. Ajutorul de specialitate oferă oportunitatea identificării factorilor care au
contribuit la instalarea comportamentului co-dependent şi sunt furnizate efectiv strategii utile
de folosit în situaţii în care poate reapărea comportamentul.
3.3. Strategii de evitare a consumului de alcool
Toţi cunoaştem ca adesea ni se face poftă de anumite lucruri. Când ne este foame, ne
sar în ochi peste tot alimente pe care altfel nici nu le-am fi observat, sau mirosul de pâine
proaspătă dintr-o brutărie ne poate determina să cumpărăm o pâine chiar dacă n-am avea
nevoie de ea.
Dar, de obicei nu ne urmăm fiecare impuls care ne-ar împinge să ne satisfacem o poftă
imediată, mai ales dacă ne-ar dauna sau dacă nu se potriveşte situaţiei. Fiecare are strategiile
sale de a rezista unor asemenea impulsuri. Este adevărat că există persoane mai impulsive
care au dificultăţi mai mari în a se stăpâni, în timp ce altele nu par să facă mari eforturi pentru
a se abţine.
Fiecare alcoolic trebuie să ştie că dorinţa de a bea este un lucru normal, că poate fi
declanşată de stări psihice sau de evenimente exterioare. Adesea dorinţa de a bea este
comparată cu un val care poate creşte repede dar care se nivelează apoi treptat. Este greu să te
opui valului când şi-a atins forţa maximă. Este mai uşor, mai elegant şi mai puţin periculos, la
fel ca la înot sau la surf, să rămai pe coama valului până când el se epuizează. La fel şi în
cazul dorinţei de a bea, ea trece de la sine dacă nu i te opui. Deci este mult mai profitabil să-ti
spui: "Observ că mi se face poftă să beau. Poate că se va înteţi încă puţin pofta asta, dar o să-
mi treacă."
Pe parcursul terapiei alcoolicul învaţă cum poate preveni sau reduce o asemenea poftă. Sunt
prezentate în continuare câteva metode utile în astfel de situaţii.
Pagina 54 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Mai întâi trebuie să-şi reamintească mereu de ce vrea să reziste poftei şi de ce nu-şi poate
permite o asemenea slăbiciune. El trebuie să-şi consulte lista de argumente pro şi contra
consumului de alcool, pe care singur şi-a stabilit-o. Această listă poate exista fizic sub forma
unei cărţi de credit a abstinentului, un cartonaş de mărimea unei cărţi de vizită sau cartele
telefonice uşor de păstrat asupra sa, ce are pe o parte avantajele renunţării la băutură şi pe
cealaltă parte riscurile unui eventual consum.
În al doilea rând se poate apela la o metodă de relaxare ce a fost în prealabil învăţată în
terapie. Se cunosc multe metode de relaxare de la simple exerciţii de respiraţie la metode mai
complexe în care sunt corelate imagini plăcute, pozitive.
In al treilea rând, în momentele când alcoolicul se simte copleşit de griji, pot fi utile
monologurile interioare pozitive, în care vor fi reamintite punctele sale forte.
In al patrulea rând în cazurile când apare aşa numita dorinţa rece, adică gândurile se
învârtesc mereu în jurul alcoolului, se poate folosi stoparea gândurilor, prin ciupituri
puternice, pleznituri peste coapse sau prin a-ti poruncii stop imaginându-ti indicatorul de
circulaţie STOP.
In al cincilea rând îţi pot reorienta atenţia executând o acţiune concretă.
Dacă e posibil caută discuţia cu cineva, ascultă muzică, dansează, vizitează pe cineva, mergi
la plimbare, admira natura, mergi la cinematograf, la bibliotecă, rezolva sarcini de menaj,
scrie o poezie, spune o rugăciune, joacă un joc care să-ti solicite atenţia.
De asemenea caută să-ti descarci energia printr-o activităte sportivă. O alergare în aer liber
sau un urlet intr-o pernă pot fi de folos.
Cap. IV. Sindromul alcoolismului fetal
4.1. Ce este alcoolismul fetal ?
Alcoolul consumat în timpul sarcinii are un efect nociv asupra dezvoltării normale a
fetusului.
Femeile însărcinate care consumă alcool pe perioada gestaţiei, trebuie să ştie că alcoolul
ingerat trece de bariera materno-fetală (zona unde are loc schimbul de substanţe intre mamă
şi făt, situată la nivelul placentei), astfel că acesta ajunge în sângele şi celulele fătului.
Efectele nocive ale alcoolului se exercita cu predilecţie la nivelul sistemului nervos, ţesut cu
afinitate mare pentru alcool.
Pagina 55 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Semnele şi simptomele secundare consumului de alcool pe parcursul sarcinii sunt complexe
şi pot fi uşor – moderate sau severe:
- trăsături faciale anormale (fizionomie modificată), caracterizată prin extremitate cefalică de
dimensiuni reduse (cap mic), faţă plată, ochi mici. Aceste trăsături se recunosc destul de greu
mai ales la vârste mici, devenind mai evidente la vârsta de 2-3 ani.
- problemele de creştere, sunt frecvente la copii născuţi din mame consumatoare de alcool,
media de înălţime a acestor copii fiind mai mică decât în restul populaţiei de aceeaşi vârstă.
- tulburări cognitive (de învăţare) şi comportamentale.
- defecte congenitale (din naştere) precum malformaţii ale globilor oculari, urechilor, inimii,
tractului urinar şi oaselor.
Unii experţi folosesc termenul de tulburare alcoolică fetală, care include o serie de semne şi
simptome datorate efectului alcoolului pe fetus. Copii cu manifestări severe sunt consideraţi
ca făcând parte din sindromul alcoolismului fetal. Copii cu efecte mai puţin severe pot avea
unul sau mai multe dintre aceste modificări însă cu un caracter mai puţin pronunţat.
Consumul alcoolului în timpul sarcini poate de asemenea să provoace un avort spontan, o
naştere prematură sau o sarcină peste termen (mai mare de 42 săptămâni).
Care este cantitatea de alcool permisă pe parcursul sarcinii?
Studiile medicale arată că un consum exagerat de alcool (mai mult de 5 băuturi la o
singură ocazie) are efecte severe asupra fătului în dezvoltare. Totuşi, părerile sunt împărţite în
cazul unui consum redus de alcool pe parcursul sarcinii, fiind destul de dificil de cuantificat
cantitatea de alcool potenţial nocivă datorită diferenţelor fizice şi comportamentale dintre
femei.
Specialiştii din SUA şi asociaţiile de obstetrică şi ginecologie susţin abstinenta la alcool pe
tot parcursul sarcinii.
Efectele pe care le are alcoolul asupra fătului depind de mai mulţi factori şi anume:
- vârsta gestaţională, cantitatea precum şi numărul episoadelor de consum de alcool. Cele mai
severe efecte sunt datorate consumului cronic de alcool (mai mult de 5 băuturi la o singură
ocazie).
- asocierea altor toxice precum drogurile, medicamentele, fumul de ţigară, cresc de asemenea
riscul unor afecţiuni fetale.
- probleme de sănătate acute sau cronice ale mamei.
- moştenirea genetică a fetusului, astfel că la aceeaşi cantitate de alcool consumată, riscul
apariţiei problemelor asociate sindromului de alcoolism fetal este mai mare în unele cazuri
Pagina 56 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
decât în altele. Nu se cunoaşte mecanismul exact de acţiune al acestor factori dar se
presupune o posibilă implicare a unor factori genetici.
Care sunt implicaţiile consumului de alcool la gravide?
Orice femeie care este îngrijorată în privinţa consumului de alcool pe parcursul
sarcinii trebuie să apeleze la sfatul unui medic (medic de familie) care poate să-i explice
implicaţiile consumului de alcool în această perioadă. Onestitatea pacientei în legătură cu
consumul de alcool este extrem de importantă deoarece oferă posibilitatea unui diagnostic
precoce a sindromului alcoolismului fetal imediat după naştere. Cu cât diagnosticul este mai
precoce cu atât şansele unei dezvoltări fizice şi psihice normale sunt mai mari. Este indicat că
femeile cu alcoolism cronic să apeleze la ajutor specializat pentru a trata această afecţiune
( prin consiliere psihologică sau dezintoxicare) înaintea unei posibile sarcini.
Semne şi simptome :
Semnele şi simptomele sindromului alcoolismului fetal includ:
- trăsături faciale caracteristice precum dimensiuni mici ale capului şi ochilor, deschizătură
mică a pleoapelor, nas mic şi ţuguiat, şanţ nazo-labial şters şi buza superioară îngustă. Aceste
trăsături devin mai evidente odată cu înaintarea în vârstă (sunt evidenţiabile la 2-3 ani). La
vârsta adolescentei şi maturităţii, aceste caracteristici faciale se estompează, o caracteristică
remanentă a acestui sindrom, fiind nasul neobişnuit de mare.
- greutate mică la naştere şi retard staturo-ponderal. Copii născuţi din mame care au consumat
alcool pe parcursul naşterii au de obicei o greutate la naştere mai mică de 2500 grame. Copii
cu sindrom de alcoolism fetal mai puţin sever au o greutate mai mare la naştere decât cei cu
un sindrom sever, însă greutatea acestora este mai mică decât media nou-născuţilor proveniţi
din sarcini normale.
- tulburări ale sistemului nervos central, primele semne de afectare neurologică sunt tonusul
muscular diminuat şi slaba coordonare a mişcărilor.
De asemenea copii expuşi la alcool înaintea naşterii pot prezenta tremor, forţa
musculară a pumnului diminuată (reflex de apucare diminuat) precum şi deteriorarea
coordonării intre simţul vizual şi mişcările mâinii.
- tulburări cognitive şi comportamentale, nou-născuţi cu afectare severă datorată consumului
de alcool pe parcursul sarcinii pot prezenta după naştere iritabilitate, probleme la supt precum
şi tulburări de ataşament legate de persoanele care îl îngrijesc. La vârsta şcolară apar şi
probleme comportamentale, cognitive (de învăţare) precum şi diminuarea atenţiei.
- defecte congenitale structurale apar la nivelul ochilor, urechilor, inimii, tractului urinar şi
sistemului osos.
Pagina 57 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Diagnosticul diferenţial al sindromului alcoolismului fetal :
Unele afecţiuni au simptome similare sindromului alcoolismului fetal şi sunt datorate:
- tratamentului cronic cu hidantoin (antiepileptic) utilizat de mamele cu epilepsie poate
determina un sindrom asemănător celui datorat consumului de alcool pe parcursul sarcinii.
- unor afecţiuni genetice cu simptome manifestate imediat după naştere.
4.2. Consumul de alcool în timpul sarcinii
Este necesar ca atât femeile însărcinate cât şi celelalte persoane din anturajul lor să
cunoască şi să înţeleagă foarte bine pericolele şi consecinţele nefaste ale consumului de
alcool asupra fătului. Deci, ambii părinţi trebuie să cunoască pericolele care pot afecta fătul
dacă mama consumă alcool în timpul sarcinii. Deficiente psihice, sociale şi cognitive asociate
cu consumul de alcool în timpul sarcinii:
Greutate redusă a fătului la naştere
Dificultăţi ale bebeluşului de a mânca şi de a creşte bine
Bebeluşul are tendinţa de a dormi prea mult şi a rămâne prea puţin timp treaz
Hyperactivate, lipsă de atenţie şi dificultăţi de concentrare
Impulsivitate
Crize de nervi
Minciuna şi furtul are comportamente comune
Capacitate redusă de socializare a copilului
Capacitate redusă de abstractizare
Aceste informaţii nu sunt date aici ca să vă sperie, ci ca să vă informeze asupra
efectelor pe care le are abuzul de alcool pe parcursul sarcinii. Este posibil însă, ca şi
consumul ocazional de alcool, fără a şti că sunteţi gravidă să aibă efecte dăunătoare, căci
creierul şi alte organe ale fătului încep să se dezvolte în jurul celei de a treia săptămâni de
sarcină şi sunt foarte vulnerabile în această perioadă. Fiindcă s-a dovedit că alcoolul are
efecte nocive chiar şi în cantităţi mici, trebuie să renunţaţi la consumul de alcool de îndată ce
bănuiţi că sunteţi gravidă. Mai mult chiar, femeile care încearcă să rămână însărcinate este
bine să renunţe la consumul de alcool pe o perioadă cât mai lungă de timp. In cazul în care
doriţi să şi alăptaţi copilul, este bine să ştiţi că mici cantităţi de alcool ajung şi în lapte şi de
aici la bebeluş. Studiile de specialitate demonstrează că bebeluşii alăptaţi de femei care
consumă alcool sunt ceva mai înceţi în dezvoltarea aptitudinilor motoare (mersul în patru
Pagina 58 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
lăbuţe şi mersul în picioare) decât copiii care nu au fost expuşi la alcool. Cantităţi mai mari
de alcool pot să interfereze cu expulzarea laptelui din sâni. Din această cauză, se recomandă
femeilor care alăptează să renunţe total la consumul de alcool în această perioadă. De
asemenea, sunt binevenite discuţiile cu doctorul dumneavoastră asupra efectelor consumului
de alcool în timpul sarcinii.
4.3. Efectele alcoolului asupra sănătăţii femeilor
Un "pahar" este în unele situaţii bine-venit: la o ieşire cu prietenii, în cadrul unei cine
romantice sau la festivităţi. Uneori, acest obicei riscă să devină dependentă, cu nenumărate
efecte negative asupra organismului.
Studii recente relatează că femeile care consumă băuturi alcoolice în exces înfruntă mai
multe probleme sociale şi de sănătate decât sexul opus.
Alcoolul şi frumuseţea
Alcoolul deshidratează pielea şi decongestionează vasele de sânge, astfel faţa va avea un
aspect neplăcut, cu capilarele de pe obraji şi nas sparte, cât şi cele din retină. Consumul
alcoolului încurajează consumul de grăsimi şi prăjeli şi retine apa în ţesuturi (ajuta la
formarea celulitei).
Alcoolul şi hormonii
Alcoolul poate împiedică funcţia de eliberare a glandelor hormonale şi a ţesuturilor, ducând
la consecinţe foarte grave.
Alcoolul şi sarcina
Consumul moderat de alcool în timpul sarcinii nu are repercusiuni, dar unii specialişti sunt
de părere că şi un singur pahar reprezintă un risc major asupra sănătăţii fătului.
Alcoolul şi creierul feminin
Majoritatea femeilor care beau în exces au o mare predispoziţie spre afecţiuni ale creierului,
fiind mai expuse la acest risc decât bărbaţii.
Pagina 59 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Alcoolul şi predispoziţia genetică spre anxietate
Cercetătorii au descoperit faptul că femeile sunt predispuse genetic spre anxietate, în cazul
consumului regulat de alcool.
Riscuri asupra sănătăţii
Consumul de alcool înseamnă o creştere de 30% a riscului apariţiei cancerului la sân, cirozei,
atacului de cord şi a multor alte afecţiuni.
Alcoolul şi avortul
Studiile indică faptul că femeile care au făcut un avort sunt cu 25% mai dispuse să devină
dependente de alcool decât cele care au avut o sarcină normală.
Refuzul de a recunoaşte dependenţa
In Americă sunt aproximativ 12 milioane de femei dependente de alcool. Multe dintre
acestea sunt jenate să-şi recunoască dependenţa.
Factorii genetici
Şi pentru alcool există predispoziţii genetice, conform unor studii recente.
Alcoolul şi ciroza
Statisticile arată că 35% dintre femei alcoolice decedează, răpuse de ciroza.
Cap. V. Efectele alcoolului asupra sexualităţii masculine
Potrivit unui nou studiu, şi consumul unei cantităţi mari de alcool are efecte similare
asupra vieţii sexuale şi a calităţii spermei.
Cercetătorii indieni au descoperit că bărbaţii ce sufereau de alcoolism înregistrau niveluri
scăzute de testosteron şi manifestau anormalităţi în compoziţia spermei. În plus, un procent
semnificativ din aceştia, 71%, sufereau de disfuncţie erectila, în comparaţie cu procentul de
7% din rândul bărbaţilor ce nu consumau cantităţi însemnate de alcool.
Nivelurile scăzute de testosteron se manifestă prin micşorarea testiculelor şi mărirea sânilor.
"Bărbaţii sunt sfătuiţi să se abţină de la consumul cronic de alcool dacă vor să procreeze şi să
aibă o viată sexuală normală", a afirmat R. Muthusami, unul dintre autorii studiului publicat
Pagina 60 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
în revista Fertility & Sterility.
Potrivit cercetătorilor, aceste rezultate reflectă afectarea directă a testiculelor în cazul
consumului excesiv de alcool. După cum afirmă Muthusami, alcoolul ajunge direct la
testicule şi reduce nivelul de testosteron şi calitatea spermei.
Totuşi, cercetătorii afirmă că un consum moderat de alcool nu afectează viata sexuală sau
compoziţia spermei.
Cap. VI. Alcoolemia la volan
6.1. Alcoolemia la volan
Concentraţia de alcool în sânge, nivelul de alcool în sânge, îmbibaţie alcoolică,
intoxicaţie alcoolică sau pe scurt alcoolemia indică cantitatea de alcool în fluxul sanguin al
unei persoane.
Alcoolemia se poate măsura în respiraţie, probe de sânge sau urină.
De exemplu, alcoolemia de 0,10% înseamnă că o persoană are o parte de alcool pur la 1000
părţi de sânge şi se poate exprima în miimi sau grame alcool la litru de sânge g/l
Îmbibaţia alcoolică măsurată în respiraţie se exprimă de regulă în micrograme alcool la 100
mililitri aer micrograme/100ml aer.
Din calcule pe care numai chimiştii le pricep, relaţia intre alcoolemia în sânge "AS" şi
alcoolemia în respiraţie "AR" este
AS (miimi) = 2.1 AR mg/l Fiolele sau aparatele alcool test au indicat vizibil unităţile de
măsura şi în unele cazuri se pot comuta din procente sau miimi în mg/l după necesităţi sau
legislaţia fiecărei ţări. În România, noua lege a circulaţiei Rutiere a coborât limita de la 1 la
mie la 0,8 la mie dincolo de care apare răspunderea penală.
Lumea asociază îndeobşte alcoolemia cu şofatul.
Presa, radioul şi televiziunea dau zilnic ştiri despre isprăvile conducătorilor auto care au fost
depistaţi conducând sub influenţa alcoolului...
Din experimente s-au stabilit următoarele simptome ale diferitelor grade de
alcoolemie:
Până la 0.3 la mie :
Uşoara reducere a vederii
Estimare eronată a distantelor
Percepţie dificilă a luminilor în mişcare
Pagina 61 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Sub 0.5 la mie :
Micşorarea timpului de reacţie
Estimare greşită a vitezei
Sub 0.8 la mie :
Reducerea acuităţii vizuale cu circa 10-20%
Reducerea timpilor de reacţie
Scăderea acuităţii vizuale
Depăşirea pragului de 0.8 la mie este considerată faptă penală în România conform
reglementarilor apărute în noul Cod Rutier intrat în vigoare la 1 Februarie 2003.
Sub 1,1 la mie :
Reducere acuitate vizuală cu 20-30%
Creşterea semnificativă timpilor de reacţie
Tulburări de echilibru.
Dificultăţi de vorbire.
Capacitatea de conducere a vehiculului afectată serios
Factorii de care depinde alcoolemia :
* Cât de mult ai băut :
* Cât de repede ai băut
Cu cât ai băut mai repede cu atât alcoolemia e mai mare. Ficatul procesează o doza de circa o
bere, sau un pahar de vin sau "o tărie mică" intr-o oră. dacă bei doua, trei sau mai multe doze
intr-o oră, ficatul nu poate descompune decât o parte şi restul de alcool va circula în fluxul
sanguin câteva ore pană ce ficatul să îl poată elimina.
* Greutatea corporală :
Evident că un om "cu greutate" va fi mai puţin afectat de o aceeaşi doza decât un
slăbănog.
Mâncarea din stomac. Când există multă şi grasa, alcoolul va fi mai încet şi mai puţin în
sânge. Nu trebuie să navighezi pe internet ca să afli că "băutura pe burta goală se urcă mai
repede la cap".
* Tipul alcoolului băut :
Cu cât o băutură este mai tare cu atât este mai rapid absorbită. Distilatele de alcool, apoi
vinul şi apoi berea sunt în ordine descrescătoare ca tărie şi viteza de absorbire.
* Tipul amestecurilor :
Pagina 62 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Sucuri naturale sau apa încetinesc procesul de asimilaţie a alcoolului pe când adausurile
carbogazoase sporesc viteza de absorbţie a alcoolului în sânge.
* Temperatura băuturii :
Poate unii nu ştiu că o ţuică fiartă sau un vin fiert te "încălzesc mai repede decât un whisky
cu gheaţă.
Specialiştii spun sexul diferenţiază rata de absorbţie a alcoolului. Femeile absorb mai repede
alcoolul decât bărbaţii sau poate invers.
6.2. Noul cod rutier şi prevederile privind alcoolemia la volan (01.02.2003)
Legislaţie
Extrase din noul "COD RUTIER" intrat în vigoare la 1.Februarie 2003
Art. 38. - Conducătorii de autovehicule şi tramvaie sunt obligaţi că, la solicitarea
poliţistului, să se supună testării aerului expirat sau, după caz, examinării medicale şi
recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau
substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora
Art. 70. - Conducătorului implicat într-un accident de circulaţie îi este interzis
consumul de alcool sau de substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte
similare acestora, după producerea evenimentului până la testarea concentraţiei alcoolului în
aerul expirat sau recoltarea probelor biologice
Art. 79. - (1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către
o persoană care are o îmbibatie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o
concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau care se află sub influenţa
unor substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora se
pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
(2) Lista substanţelor cu efect psihoactiv contraindicate conducătorilor de
autovehicule şi tramvaie se stabileşte de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Dacă persoana aflată în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) efectuează
transport public de persoane ori transportă substanţe sau produse periculoase, pedeapsa este
închisoare de la 2 la 7 ani.
Pagina 63 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
(4) Refuzul, împotrivirea sau sustragerea unei persoane care conduce pe drumurile
publice un autovehicul sau tramvai de a se supune recoltării probelor biologice în vederea
stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanţe stupefiante ori a
medicamentelor cu efecte similare acestora sau testării aerului expirat se pedepseşte cu
închisoare de la 1 la 5 ani.
Art. 80. - (1) Stabilirea concentraţiei de alcool în sânge se face în instituţiile medico-
legale, în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei
şi avizate de Ministerul de Interne, iar în aerul expirat, de către poliţia specializată, cu
ajutorul unui mijloc tehnic certificat, potrivit legii.
(2) Conducătorul auto testat cu un mijloc tehnic certificat poate solicita şi recoltarea
probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
(3) Starea de influenta a produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor
cu efecte similare acestora se constată de către personal medical autorizat.
Art. 110. - (1) Ministerul Sănătăţii şi Familiei are următoarele atribuţii:
a) elaborează norme referitoare la examinarea medicală a conducătorilor de vehicule
şi la masurile ce trebuie luate de unităţile sanitare, în scopul prevenirii accidentelor de
circulaţie generate de cauze medicale;
b) elaborează norme privind examinarea medicală, recoltarea şi analiza probelor
biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, consumului de produse sau substanţe stupefiante
ori medicamente cu efecte similare de natura a influenta comportamentul conducătorilor de
vehicule;
c) elaborează norme privind examinarea psihologică şi medicală în vederea eliberării
permisului de conducere;
d) stabileşte programa cursurilor de pregătire a conducătorilor de vehicule, la temele
privind acordarea primului ajutor medical în accidente de circulaţie şi controlează modul cum
se realizează aceste activităţi;
e) stabileşte semnul distinctiv ce se aplică pe ambalajul medicamentelor
contraindicate conducerii vehiculelor;
f) stabileşte conţinutul truselor medicale de prim ajutor şi le certifică.
(2) Normele prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi c) se aprobă prin ordin al ministrului
sănătăţii şi familiei la propunerea autorităţii competente din subordine.
Extrase din Regulament de aplicare a noului Cod Rutier :
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o
îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depăşeşte 0, 40
Pagina 64 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
mg/l alcool pur în aerul expirat sau acre se află sub influenţa unor produse stupefiante şi
conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai de către o persoană
fără permis de conducere se pedepsesc cu închisoare de la 1 an la 5 ani.
Conducerea autovehiculului sub influenţa băuturilor alcoolice, dacă faptă nu
constituie infracţiune, conducerea vehiculului cu defecţiuni tehnice grave la sistemul de
frânare sau la mecanismul de direcţie, depăşirea cu mai mult de 50 kilometri pe oră a vitezei
maxime admise, nerespectarea regulilor de trecere la nivel cu calea ferată şi a semnalului
regulamentar al poliţistului, în scopul sustragerii de la control, vor fi pedepsite cu amenzi
cuprinse între 2.000.000 lei şi 8.000.000 lei.
Cu sau fără alcool în sânge e bine de ştiut că potrivit regulamentului, limita maximă
de viteză este de 50 kilometri pe oră în localităţi, de 130 kilometri pe oră pe autostrăzi, de 100
kilometri pe oră pe drumurile naţionale deschise traficului internaţional şi de 90 kilometri pe
oră pe celelalte categorii de drumuri.
6.3. Alcoolemia şi efectele acesteia asupra organismului conducătorului auto
Efectele alcoolului asupra organismului :
1. Asupra stomacului şi intestinelor - spre deosebire de alimente, alcoolul nu este digerat şi
metabolizat în stomac. O parte din el se resoarbe prin mucoasa gastrică şi ajunge în circuitul
sanguin, restul trece în intestinul subţire şi prin resorbţie intestinală, direct în sânge. La
nivelul stomacului, alcoolul creste secreţia sucurilor digestive, creând o senzaţie de foame.
Iritarea continua a pereţilor gastrici poate produce gastrită (o inflamaţie cronică a mucoasei
stomacului).
2. Asupra ficatului - alcoolul este metabolizat la nivelul celulei hepatice, în bioxid de carbon
şi apă, înainte de a fi eliminat din organism.
Ficatul nu poate metaboliza însă decât cantităţi mici de alcool, restul trecând prin
sânge şi transportat către alte organe importante (creier, sistem muscular ). Suprasolicitarea
cronică a celulei hepatice prin consum exagerat de alcool poate duce la ciroza hepatică
( boala gravă în care sunt distruse ţesuturile hepatice sănătoase prin fibrozare şi încărcare cu
grăsimi).
3. Asupra creierului - datorită absorbţiei rapide prin pereţii stomacului, alcoolul pătrunde
direct în sânge şi de aici ajunge în câteva minute la creier. Având un efect sedativ şi depresiv,
Pagina 65 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
el încetineşte activitatea creierului, împiedicând atât obţinerea de informaţii cât şi stocarea lor
în memorie. Cantităţile mari ajunse la nivelul creierului produc halucinaţii şi chiar coma. La
copii întârzie dezvoltarea intelectuală.
4. Asupra musculaturii - toţi muşchii sunt sub controlul creierului. Acest control este tulburat
chiar şi la ingurgitarea unor cantităţi mici de alcool. Consumul excesiv sau frecvent de alcool
duce la pierderea coordonării muşchilor şi a capacitaţii de reacţie.
Efectele de scurtă durată ale consumului de alcool :
- scăderea capacităţii de a gândi limpide.
- alterarea memoriei.
- tulburări de vedere.
- scăderea capacităţii de coordonare a mişcărilor,evidenţiată prin dificultăţi în mers,in statul
în picioare şi în menţinerea echilibrului.
- vărsături ( voma ).
- risc crescut de accidente prin lipsa de orientare în timp şi în spaţiu.
- coma alcoolică.
- deces.
Efectele de lunga durată ale consumului de alcool :
- alcoolismul cronic,mergând până la "delirium tremens" ( "nebunia alcoolică" )
- deteriorarea creierului,cu alterarea memoriei.
- ciroza hepatică.
- pancreatită.
- malnutriţie.
- gastrită cronică,ulcer cronic sau duodenal.
- suferinţe cardiace.
- scurtarea duratei vieţii.
- moartea prin accidente legate de consumul de alcool
Cap. VII. Alcoolul şi afecţiunile hepatice
7.1. Metabolizarea alcoolului
Alcoolul în organism exercită doua acţiuni diferite: afectează direct funcţiile
sistemului nervos central şi este metabolizat pentru a furniza calorii, utilizabile de către
organism, influenţând astfel procesele metabolice, mai ales la nivelul ficatului. Alcoolul
Pagina 66 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
poate fi utilizat de către organism ca sursa de energie la fel ca oricare aliment. Absorbit în
stare de repaus, alcoolul acoperă o parte apreciabilă din necesităţile organismului în calorii,
dar în stare de efort proporţia diminua. Prin circulaţia portală alcoolul ajunge la ficat, unde
este metabolizat în proporţie de 90%. Capacitatea de eliminare a alcoolului este apreciată la
I00 mg/ kilocorp/ oră. Oxidarea extrahepatică a alcoolului este de importanţă minoră,
participând la aceasta veziculele seminale, rinichiul şi creierul şi intestinul gros. 2-8% este
eliminat prin respiraţie, bilă, suc gastric, saliva şi lacrimi. O problemă controversată care
merită menţionată se referă la distribuţia şi localizarea primei etape a metabolismului
alcoolului, dacă este gastrică sau hepatică, şi, de asemenea, dacă prezintă particularităţi legate
de sex. Astfel, Ammon & col. au demonstrat că în condiţiile unei doze moderate de alcool,
după un prânz uşor, numai o contribuţie minoră şi independenta de sex, o are stomacul în
prima etapă de metabolism a alcoolului .
Un alt aspect interesant se referă la calea bacteriocolonică de metabolizarea
alcoolului. În cadrul acesteia, etanolul intracolonic este mai întâi oxidat la acetaldehidă sub
acţiunea ALD (aldehid dehidrogenazei) bacteriene. Apoi acetaldehida este oxidată fie de
ALD mucoasei colonice fie de ALD bacteriană la acetat. O parte din acetaldehidă poate însă
fi absorbită în circulaţia portală şi deci metabolizată în ficat. Această cale bacteriocolonică
poate explică dispariţia unora dintre caloriile corespunzătoare cantităţii de alcool ingerat.
Datorită activităţii scăzute a ALD din mucoasa colonică, cantităţi crescute de acetaldehidă
pot fi găsite în colon (de fapt cele mai mari cantităţi de acetaldehidă în timpul metabolismului
alcoolului, se pot depista în colon şi nu în ficat ).
Acetaldehida colonică poate fi răspunzătoare de mai multe fenomene:
* patogeneza diareii asociate consumului de alcool;
* riscul de polipi colonici şi cancer asociate consumului crescut de alcool;
* poate acţiona hepatotoxic, datoria absorbţiei în circulaţia portală şi metabolizării ei
în ficat; în plus ea antrenează şi o endotoxina derivată din intestin, care contribuie la
hepatotoxicitatea asociată alcoolului. De aceea, aceasta se pare că poate fi prevenită
experimental cu antibiotice care blochează activarea celulelor Kupffer de către endotoxina
intestinală .
Specificitatea hepatică a metabolizării alcoolului explică de ce oxidarea
acestuia produce un dezechilibru metabolic hepatic evident, în pofida existentei unor
mecanisme intracelulare responsabile de homeostazia proceselor de oxidoreducere. Acest
dezechilibru este agravat prin absenţa mecanismului de contrareglare pentru a adapta
proporţia de oxidare a alcoolului la starea metabolică a hepatocitului, ca şi prin
Pagina 67 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
imposibilitatea de a depozita alcoolul după modelul altor surse de energie şi proporţia
nesemnificativă a metabolizării sale în afara ficatului.
Alcoolul nu poate fi depozitat, trebuie să aibă loc în mod obligatoriu oxidarea, mai
ales în ficat. Individul sănătos nu poate metaboliza mai mult de 160-180 g/zi. Alcoolul induce
utilizarea unor enzime pentru catabolizarea sa, iar alcoolicii, cel puţin cei al căror ficat este
relativ neafectat, sunt capabili să metabolizeze o cantitate mai mare. Un gram de alcool
eliberează şapte calorii – care produc numai energie, fără a contribui la nutriţie . 80 – 85%
din alcool este oxidat şi convertit în acetaldehidă, fiind catabolizat de către ADH. Acest
proces are loc în citosol. Acetaldehida din mitocondrii şi citosol poate distruge, afectând
membrana, până la necroza celulară. Acetaldehida este convertită la acetil CoA, ALD-ul
participând aici ca o coenzimă. Aceasta poate fi mai departe descompusă la acetat, care poate
fi oxidat la bioxid de carbon şi apă, sau convertit în ciclul acidului citric la alţi compuşi
biochimici importanţi, inclusiv acizi graşi. NAD este un cofactor şi acceptor de hidrogen
atunci când se sintetizează acizii graşi.
NAD este un cofactor şi acceptor de hidrogen când alcoolul este convertit la
acetaldehida şi mai departe la acetil CoA. NADH-ul generat pătrunde în mitocondrie şi
schimbă raportul NADH:NAD şi statutul redox al ficatului. Hidrogenul generat înlocuieşte
acidul gras drept combustibil şi este urmat de acumulare de trigliceride şi apariţie de ficat
gras. Statutul redox al ficatului se schimbă, sinteza proteinelor este inhibată iar peroxidarea
lipidelor creste. Diminuarea cantitativă a ADH-ului şi ALD-ului hepatic sunt secundare zonei
3 de necroza. ADH-ul gastric poate metaboliza ceva alcool, iar atrofia gastrică a alcoolicului
reduce acest proces. Activitatea ciclului acidului citric este redusă, şi aceasta poate fi
responsabilă pentru descreşterea oxidării acizilor graşi. Sinteza lipoproteinelor este crescută
de către alcool. NADH-ul poate servi ca transportor de hidrogen pentru conversia piruvatului
la lactat, iar nivelele de lactat sangvin şi acid uric cresc după ingestia de alcool. Hipoglicemia
postalcoolică şi guta după ingestia de alcool pot fi explicate prin acest mecanism. Conversia
alcoolului la acetaldehida conduce de asemenea la inhibarea sintezei proteinelor. 10-15% din
alcool este metabolizat de către un sistem oxidator microzomal P450 (MEOS). P450-ll-E1
este o parte a acestui sistem şi poate fi indus de alcool şi unele medicamente precum
paracetamolul (acetaminofen) şi de către carcinogeni. Inducerea de P450-ll-E1 creste
consumul de oxigen, producerea de acetaldehidă şi iniţiază peroxidarea lipidelor. În timpul
peroxidării microsomale, radicalii de oxigen potenţial distrugători (radicalii liberi) sunt
produşi şi pot iniţia peroxidarea lipidelor. Substanţele endogene care curăţă organismul de
Pagina 68 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
radicali liberi, precum glutationul, sunt scăzute. Lipsa protecţiei împotriva radicalilor liberi
poate explica parţial afectarea mitocondrială.
In concluzie, melabolizarii alcoolului ii desprindem următoarele particularităţi:
aport caloric important;
oxidarea aproape în exclusivitate la nivelul hepatocitului;
absenţa unui sistem de contrareglare a oxidării;
eliminare redusă (2- l0%) pe cale renală sau pulmonară;
absenţa depozitării în organism.
7.2. Afecţiuni hepatice
7.2.1. Degenerescenta grasă a ficatului prin agresiunea alcoolică
Pacienţii sunt de obicei asimptomatici, diagnosticul punându-se când se descoperă un
ficat mărit, neted şi indurat. Testele funcţionale hepatice sunt normale, sau se remarcă o
uşoară creştere a transaminazelor şi fosfatazei alcaline serice. Dacă ficatul gras alcoolic este
suficient de sever pentru a fi internat în spital, înseamnă că pacientul a consumat o mare
cantitate de alcool un timp îndelungat şi este anorectic. Pot fi prezente greaţa, vărsături şi
dureri periombilical, epigastric şi în hipocondrul drept. Din punct de vedere clinic, pacientul
cu ficat gras nu poate fi deosebit de un pacient cu hepatită alcoolică uşoară. Pentru a
diagnostică hepatita alcoolică este esenţială efectuarea unei biopsii hepatice.
Steatoza hepatică, stadiul iniţial al afectării hepatice de origine alcoolică este foarte
frecventă: puncţia biopsie hepatică (PBH) o demonstrează în 90 % din cazuri. Mecanismele
esenţiale implicate în determinarea ficatului gras sunt:
a. aport excesiv de grăsimi în hepatocit;
b. perturbarea transportului grăsimilor.
Lipidele care se acumulează în hepatocit provin din 3 surse: alimentară, mobilizare
din ţesutul adipos şi sinteze interhepatice. Acizii graşi de diferite origini se acumulează în
ficat drept consecinţa a perturbărilor metabolice descrise:mobilizare crescută din ţesutul
adipos, eliberare redusă a lipoproteinelor din hepatocit, oxidare redusă a lipidelor în ficat,
lipogeneza hepatică crescută. Alcoolul împiedică transportul trigliceridelor din hepatocit şi
prin acţiunea să inhibitorie asupra funcţiei aparatului Golgi de secreţie a lipoproteinelor.
Alcoolul asigură un aport însemnat de “calorii goale”, lipsite de acoperire în proteine
şi vitamine. Furnizorul principal de “calorii goale” ar fi MEOS. Se ajunge astfel relativ
repede la malnutriţie. În baza acestei observaţii s-a emis ipoteza că tulburările hepatice din
Pagina 69 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
cadrul etilismului se datorează în exclusivitate carentelor alimentare. Studii experimentale pe
animal şi om au infirmat această teorie. La om impregnarea cu alcool trebuie să depăşească 8
ani ca să se dezvolte ciroza.
Studiile experimentale pe om au dovedit că administrarea alcoolului la persoane
sănătoase determină în mod constant, după 3 săptămâni, constituirea steatozei şi după 5
săptămâni a hepatitei alcoolice cu corpi Mallory. Rubin şi Lieber au urmărit 2 voluntari
cărora li s-a aplicat o substituţie izocalorică a glucidelor cu alcoolul (46% din raţia
calorică).După prima zi apar degradări ale mitocondriilor şi alterări citoplasmice în focar, în
timp ce încărcarea grasă a hepatocitului este minimă. Metamorfoza grasă devine evidentă
intre a 3-a şi a 10-a zi a impregnării etilice, asociindu-se cu alterări mitocondriale, ale
reticulului endoplasmic, ale ribozomilor, ale canaliculilor biliari şi cu apariţia de vacuole
autofage.
Steatoza uneori dispare, în pofida continuării consumului de alcool. Aceasta ar putea
fi explicată prin inducerea enzimelor microsomale non - NAD - dependente.
Urmărirea evoluţiei spre ciroza s-a făcut prin aplicarea biopsiei hepatice iterative la
etilici. Un lot format din 28 de pacienţi cu hepatita alcoolică, supravegheat timp de 10 ani a
evoluat spre ciroza în 60% din cazuri, intervalul mediu de constituire al acesteia fiind apreciat
la 1,5 ani. Formarea septurilor conjunctive este precedată de creşterea activităţii enzimei
prolilhidroxilaza.
Studiile experimentale analizate reprezintă tot atâtea dovezi pertinente asupra relaţiei
dintre abuzul de alcool şi ciroza hepatică şi asupra rolului hepatitei etilice sub acute ca etapa
intermediară.
Grăsimile se acumulează în zonele 3 şi 2 (centriozonal şi zona de mijloc). În cele mai
afectate cazuri, modificările grasoase sunt difuze. Grăsimea poate fi în formă de
macroveziculă (picătură mare), şi mult mai puţin frecvent sub formă de microveziculă
(picătură mică). Picăturile de grăsime mari apar în hepatocite după 3-7 zile de exces alcoolic.
Microveziculele de grăsime reprezintă distrugeri mitocondriale şi sinteza de către hepatocite
a unor lipide mai active. Este asociată deletia ADN-ului mitocondrial hepatic.
Modificările grasoase pot fi astfel cuantificate :
+ mai puţin de 25 % din celulele hepatice conţin grăsime
++ 25-50 % din celulele hepatice conţin grăsime
+++ 50-75 % din celulele hepatice conţin grăsime
++++ mai mult de 75 % din celulele hepatice conţin grăsime
Pagina 70 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
7.2.2. Hepatita acută alcoolică
Intr-un caz uşor, diagnosticul poate fi pus numai prin biopsie hepatică, pacientul fiind
asimptomatic, însă prezintă anormalităţi ale enzimelor serice şi macrocitoza. Pacienţii din
categoria imediat următoare se plâng numai de oboseală, anorexie şi scădere în greutate.
Există o uşoară hepatomegalie şi de obicei, pirexie. Pacientul poate fi obez, însă la 90%
dintre pacienţi se pot descoperi unele semne de malnutriţie. În cazurile mai severe, pacientul
consumă cantităţi mari de alcool şi nu se alimentează. Decompensarea hepatică severă poate
fi precipitată de vărsături, diaree şi infecţii intercurente, precum pneumonia sau infecţii ale
tractului urinar, sau anorexie prelungită. Doze modeste de paracetamol pot induce la un
alcoolic hepatită severă. Nivelul transaminazelor este enorm. Hepatita alcoolică severă este
marcată de pirexie, anorexie, icter şi vărsături repetate. Pacientul se poate plânge de dureri la
nivelul unui ficat mărit de volum şi sensibil la palpare. La unii pacienţi se poate ausculta un
murmur arterial la nivelul ficatului. Pe piele se remarcă prezenţa steluţelor vasculare. Ele pot
fi asociate cu semne ale decompensării hepatice precum ascita, encefalopatia hepatică şi
diateza hemoragică. Presiunea arterială este de obicei scăzută şi se însoţeşte de circulaţie
hiperdinamică. Semne ale deficitelor de vitamine, precum beri-beri sau scorbutul apar mai
ales la malnutriţi. Diareea cu steatoree pot fi corelate cu excreţia biliară scăzută de săruri
biliare, cu insuficienţă pancreatică şi cu efectul toxic direct al alcoolului pe mucoasa
intestinală. Pacienţii cu ficat gras acut pot deceda rapid în soc, datorită embolilor grasosi
pulmonari. Moarte subită se poate produce şi prin hipoglicemie. Hemoragia gastrointestinală
provine frecvent de la o leziune locală gastrică sau duodenală, sau este secundară tendinţei
generale la sângerare, şi mai puţin are legătură cu hipertensiunea portală.
Hepatita alcoolică poate fi confundată cu hepatita acută virală. Elemente diagnostice
de ajutor sunt istoricul bolii, prezenta steluţelor vasculare, un ficat mare şi leucocitoza.
Transaminazele serice sunt crescute, dar rareori peste 300 ui/l. Valori foarte mari
sugerează o complicaţie, şi anume ingestia de paracetamol. Raportul AST : ALT depăşeşte
valoarea 2. Fosfataza alcalină serică este de obicei crescută. Severitarea este cel mai bine
corelată cu nivelul bilirubinei serice şi al timpului de protrombina după administrarea de
vitamina K. Nivelul IgA serice este marcat crescut, iar IgG şi IgM cresc intr-o mai mică
măsură. Nivelul seric al IgG scade odată cu îmbunătăţirea stării pacientului, în timp ce nivelul
albuminelor serice care este scăzut, creste la îmbunătăţirea stării. Colesterolul seric este de
obicei crescut. Valorile potasiului seric sunt scăzute, în mare parte datorită aportului scăzut
prin dietă, diareii şi secundar hiperaldosteronismului, dacă este prezentă retenţia de lichide.
Ureea sangvină şi valorile creatinei cresc şi reflectă severitatea bolii. Ele sunt factori
Pagina 71 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
predictivi pentru apariţia sindromului hepato - renal. O leucocitoza de 15-20.000 / litru este
direct proporţională cu severitatea hepatitei alcoolice. Funcţia trombocitară este deprimată
chiar în absenţa trombocitopeniei sau a alcoolului în sânge.
7.2.3. Ciroza hepatică
Ciroza instalată poate fi prezentă fără un stadiu de hepatită alcoolică acută, fiind
recunoscută clinic şi histologic abia intr-un stadiu final. Elementele care sugerează etiologia
alcoolică includ istoricul abuzului de alcool (care uneori poate fi omis), hepatomegalia şi alte
semne asociate alcoolismului: rinofima, retracţia palmară Dupuytren, hipertrofia parotidelor.
Splenomegalia este un element ce apare tardiv. Biopsia hepatică susţine etiologia alcoolică
dacă se descoperă ciroza micronodulară, scleroza perivenulară şi lipsa venelor hepatice. Nu
se poate stabili pe baze histologice originea alcoolică a bolii.
:
Fig.9. Aspectul exterior al ficatului în ciroza alcoolică
7.2.4. Sindroame colestatice
Ocazional, pacientul prezintă icter avansat, hepatomegalie şi o creştere a
transaminazelor, fosfatazei alcaline, triglieridelor şi colesterolului seric. Incapacitatea
funcţională a rinichilor este obişnuită, constituind primul semn al decompensării. Biopsia
hepatică arată acumulări masive de grăsime microveziculară împreună cu colestaza în aria
centriozomală. Prezenţa inflamaţiei este inconstantă, iar hialinizarea este limitată sau de loc.
Microscopia electronică arată dezorganizare masivă a organitelor celulare, în hepatocitele
Pagina 72 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
afectate. Acestei situaţii i s-a atribuit termenul “degenerare spumoasa alcoolică”. Prognosticul
este foarte variabil iar degenerarea spumoasa poate fi descoperită şi la pacienţii
asimptomatici. Colestaza se poate datora, de asemenea compresiei părţii intrapancreatice a
ductului biliar comun în pancreatită cronică. Diagnosticul este confirmat prin ERCP .
7.2.5. Cancerul hepatocelular
Apare ocazional pe ficatul cu ciroza alcoolică, de obicei după o perioadă de
abstinenţă, când se dezvoltă ciroza macronodulară. Există o puternică asociaţie intre hepatita
B şi apariţia cancerului la un pacient alcoolic. În ficatul pacientului alcoolic cu cancer hepatic
primitiv se pot descoperi integrate secvenţe ale ADN-ului virusului hepatitic B.
7.3. Mecanismul afectării hepatice
Rozătoarelor cărora li s-a administrat alcool au dezvoltat numai un ficat gras. Totuşi,
nu s-a putut ajunge la cantităţile de alcool pe care la consumă un om, care îşi ia 50% din
calorii numai din alcool. Acest nivel s-a putut obţine numai la pavian, care după 2-5 ani de
alcoolism a dezvoltat ciroza. Dovada pentru efectul direct hepatotoxic al alcoolului, în afară
de modificările nutriţionale, s-a obţinut pe voluntari umani, atât normali cât şi alcoolici, care
după 300-600 ml de alcool 86% administrat zilnic timp de 8-10 zile, au dezvoltat modificări
grasoase, iar la microscopie electronică s-au observat anomalii pe proba de ficat extrasă
bioptic.
Acetaldehida este generată atât de sistemul ADH cât şi de sistemul MEOS. Nivelul
acetaldehidei sangvine la alcoolici creste după consumul cronic de alcool, dar numai mici
cantităţi părăsesc ficatul. Acetaldehida este o substanţa toxică responsabilă de multe dintre
caracteristicile hepatitei acute. Acetaldehida este extrem de reactivă şi toxică; ea se leagă de
fosfolipide, rezidii de aminoacizi şi grupări sulfhidril. Afectează membranele plasmatice prin
depolimerizarea proteinelor şi alterarea antigenelor de suprafaţa. Este favorizată peroxidarea
lipidelor. Acetaldehida se leagă de tubulină slăbind astfel microtubulii citoscheletului.
Acetaldehida reacţionează cu serotonina, dopamina şi noradrenalina, rezultând compuşi activi
din punct de vedere farmacologic. Stimulează procolagenul tip 1 şi sinteza fibronectinei în
celulele Ito.
7.3.1. Modificări în potenţialul redox intracelular
Pagina 73 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Creşterea marcată a raportului NADH:NAD în hepatocite, provocată de activitatea
oxidativă a alcoolului are consecinţe metabolice profunde. Astfel raportul redox al lactatului
la piruvat este marcat crescut, conducând la acidoza. Această acidoza, împreună cu cetoza,
împiedică excreţia uratilor şi conduce la gută. Potenţialul redox alterat este de asemenea
implicat în patogenia ficatului gras, formării de colagen, alterării metabolismului steroizilor şi
împiedicării gluconeogenezei.
7.3.2. Mitocondria
Mitocondriile apar umflate şi cu criste anormale, poate datorită acetaldehidei.
Funcţional, oxidarea acizilor graşi şi a acetaldehidei este scăzuta odată cu reducerea activităţii
citocromoxidazei, capacităţii respiratorii şi fosforilarii oxidative
7.3.3. Retenţia de proteine şi apă în celulele hepatice
In ficatul rozătoarelor, alcoolul inhibă secreţia glicoproteinelor şi albuminelor nou
sintetizate de către hepatocite. Acest lucru se datorează legării acetaldehidei de tubulina,
afectând microtubulii de care depinde secreţia proteinelor din celula. La şobolanii alimentaţi
cu alcool, creste cantitatea de proteine care leagă acizi graşi, în acest fel crescând totalul de
proteine citosolice. Apa este reţinută proporţional cu proteinele, şi că rezultat este edemul
hepatocitelor, cauza majoră de hepatomegalie la alcoolici
7.3.4. Starea hipermetabolică
Ingestia cronică de alcool provoacă o creştere a consumului de oxigen, datorită
reoxidării crescute a NADH-ului. Necesităţile hepatice de oxigen crescute au drept rezultat
un gradient de oxigen exagerat de-a lungul sinusoidelor, şi de aceea necroza celulară apare în
zona 3 (centriozonală). Necroza în această arie poate fi hipoxică. P450-ll-E1 se găseşte în
concentraţiile cele mai mari în zona 3 unde schimburile redox sunt de asemenea extrem de
marcate.
Cantităţile crescute de grăsimi pot fi de provenienţa exogena (din dieta), pot proveni
din ţesutul adipos, fiind transportate la ficat sub formă de acizi graşi liberi, sau pot să-şi aibă
originea în lipidele sintetizate chiar în ficat. Originea depinde de doza de etanol ingerată şi de
lipidele conţinute în dietă. După un consum acut, izolat de alcool în cantitate foarte mare,
acizii graşi găsiţi în ficat îşi au originea în ţesutul adipos, pe când în cazul consumului cronic
de alcool, există o sinteza crescută şi o degradare scăzută a acizilor graşi în ficat.
7.3.5. Afectarea imunologică a ficatului
Pagina 74 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Mecanismele imunologice pot explica evoluţia ocazionala a bolii hepatice, în ciuda
încetării consumului de alcool. Totuşi, aspectul histologic de hepatita cronică imună activa
este o sechela rar întâlnită în excesul de alcool. Markerii virali pentru hepatita B şi C trebuie
să fie absenţi. Afectarea imunităţii umorale în cadrul bolii hepatice alcoolice este dovedită
prin creşterea nivelului seric de imunoglobuline şi depozitarea de IgA de-a lungul pereţilor
sinusoidali. Limfocitele circulante de la pacientul cu hepatită alcoolică sunt direct citotoxice
pentru diverse celule-ţintă. In stadiul activ al hepatitei alcoolice, infiltratul este în principal
neutrofilic, pentru a se transforma repede în infiltrat limfocitic. Distribuţia şi persistenta
limfocitelor CD4 şi CD8 în hepatita alcoolică activă progresivă şi amplificarea expresiei
complexelor majore de histocompatibilitate pe hepatocite şi relaţia lor cu necroza şi
hialinizarea alcoolică, susţin ipoteza că interacţiunea dintre limfocitele T citotoxice şi
hepatocite joacă rol în geneza sau perpetuarea bolii hepatice alcoolice. Natura stimulantului
antigenic este nesigură. Antigenul nu pare a fi alcoolul sau metaboliţii lui, datorită
moleculelor mici , deşi ele ar putea acţiona ca haptene. Complexe acetaldehida-colagen au
fost descoperite în biopsiile hepatice la subiecţii cu boala hepatică alcoolică.
7.3.6. Fibroza
La alcoolici, ciroza se poate dezvolta din fibroza fără a interveni stadiul de hepatită
acută alcoolică. Mecanismul fibrozei este incert. Acidul lactic, care stimulează fibrogeneza,
pare a fi în relaţie cu oricare tip de boală hepatică severă. Fibroza se datorează transformării
celulelor Ito, care stochează grăsimea, la fibroblasti şi miofibroblasti. Procolagenul tip 3 este
găsit în depozitele de colagen perisinusoidale. Alcooldehidrogenaza (ADH) poate fi găsită în
celulele Ito din ficatul şoarecelui. Deşi necroza celulară este stimulul major pentru formarea
de colagen, mai există şi alte posibilităţi. Hipoxia centrizonală (zona 3) poate fi un stimul.
Presiunea crescută intracelulară datorită măririi hepatocitelor este un alt posibil stimul
fibrogenetic. Produşii de degradare rezultaţi din peroxidarea lipidelor activează celulele Ito şi
stimulează sinteza de colagen.
7.3.7. Citokinele
La pacientul cirotic, sever afectat, în sângele periferic şi lichidul de ascită apar
frecvent endotoxine. Acestea au origine intestinală şi apariţia lor se datorează afectării
mecanismelor de detoxifiere a endotoxinelor în sistemul reticuloendotelial şi creşterii
permeabilităţii intestinului. Endotoxinele eliberează citocromii IL1, IL2 şi TNF din celulele
nonparenchimale. Concentraţiile TNF, IL1 şi IL6 circulante sunt crescute la pacienţii cu
Pagina 75 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
alcoolism cronic. În hepatitele alcoolice, TNF produs de câtre monocite şi IL8, factorul
chemotactic neutrofilic sunt crescute în plasmă. Poate avea legătură cu neutrofilia şi
infiltrarea hepatică cu PMN. Este de asemenea posibil că stimulul pentru producerea de
citokine să provină de la hepatocitele afectate de alcool. Există o similaritate intre efectele
biologice ale unor citokine şi manifestările clinice ale bolii hepatice alcoolice acute. Acestea
sunt anorexia, epuizarea musculară, febra, neutrofilia şi reducerea sintezei de albumine.
Citokinele stimulează proliferarea fibroblastică. TGF-p activează producţia de colagen din
lipocite. TNF-u poate inhiba metabolismul P450 pentru medicamente, induce exprimarea pe
suprafaţa celulelor a antigenelor HLA şi cauza hepatotoxicitate. Nivelele plasmatice se
corelează cu severitatea afectării hepatice.
7.4.Epidemiologia afecţiunilor hepatice
Consumul de alcool diferă de la o populaţie la alta, ceea ce este considerat normal la
un grup putând fi un comportament anormal la altul. In Franţa, ltalia, Spania, Portugalia şi în
ţările Americii Latine - ţări cu un consum ridicat de alcool pe cap de locuitor - se acceptă
drept consum normal pentru un adult sănătos, în condiţii de nutriţie echilibrată, 1 litru de vin
pe zi. Alţi autori în vederea delimitării mai sigure de uzul normal, ridică această limită la 200
ml alcool absolut pe zi, ceea ce corespunde la 2 I de vin. Pentru tara noastră, graniţa dintre
consumul obişnuit şi cel exagerat de alcool pare să fie plasată la 50 ml alcool absolut sau 500
ml vin pe zi.
Ficatul alcoolic predomină la bărbaţi în raport de 2/ 1. Studiind prin PBH 70 bărbaţi
etilici, în 9 cazuri s-au descoperit leziuni de fibroza portală şi de stestoza, pe când la 30 femei
etilice, în acelaşi interval, nu s-au evidenţiat leziuni hepatice. Mortalitatea prin ciroza
alcoolică este de doua ori mai mare la populaţiile de culoare faţă de populaţia albă.
Prevalenţa generală a cirozei în rândul etilicilor cronici este apreciată Ia 8%, dar poate
să crească la 51% în condiţiile impregnării alcoolice cu doze mari (180 g pe zi) şi prelungită
(peste 15 ani). În general, se apreciază că rata cirozei creste exponenţial când consumul de
alcool depăşeşte 60 g pe zi pentru bărbat şi 20 g pentru sexul feminin.
Mortalitatea prin ciroza la etilici este de 7-14 ori mai mare decât la nebăutori.
Raportul dintre morbiditatea prin ciroza la etilici şi la neetilici este şi mai mare decât pentru
mortalitate: 28,5/ 1.
Asociaţia intre alcool şi ciroza a fost recunoscută pentru prima dată de Matthew
Baille în 1793. In ultimii 20 de ani consumul de alcool a fost corelat cu moartea prin ciroza.
Pagina 76 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
In SUA, ciroza este a patra cauza de deces în rândul bărbaţilor adulţi. Prevalenţa bolii
hepatice cauzate de alcool depinde într-o mare măsură de obiceiurile religioase şi de alte
obiceiuri; s-a dovedit o relaţie intrinsecă intre costul alcoolului şi câştigurile salariale ale
celui care îl consumă – cu cât este mai ieftin alcoolul, cu atât grupurile socioeconomice
afectate sunt mai de joasă categorie. In Franţa, totuşi, în ultimii 20 de ani consumul de alcool
a scăzut, poate datorită propagandei iniţiată de guvern. In SUA, consumul de alcool, şi mai
ales cel de alcool rafinat, a scăzut substanţial datorită schimbării stilului de viată.
7.4.1.Factorii declanşatori ai afecţiunilor hepatice
Probleme de etiologie şi patogenie
Întrucât nu toţi etilicii fac ciroza, s-a emis ipoteza că excesul de alcool nu este
suficient pentru a declanşa boala şi că alţi factori intervin în mod esenţial. Au fost dezbătute
următoarele posibilităţi etiologice:
a) etilismul singur;
b) malnutriţia singură;
c) factori genetici;
d) asocierea factorilor precedenţi;
Marea controversă a ultimei jumătăţi de secol s-a dezvoltat în jurul problemei de a şti
dacă hepatopatia etiliclă se datorează alcoolului sau malnutriţiei care însoţeşte atât de des
alcoolismul cronic.
La nivelul ficatului, contactul îndelungat cu alcoolul provoacă modificări biochimice
şi morfologice importante, înainte de a se dezvolta boala hepatică propriu-zisă. Ficatul
etiticilor nu reacţionează normal faţă de alcool şi nici faţă de medicamente sau faţă de alţi
agenţi toxici. Unele dintre aceste modificări biochimice şi morfologice sunt rezultatul
efectului nociv al alcoolului, iar altele reprezintă un răspuns de adaptare faţă de perturbările
metabolismului intermediar, antrenate (direct sau indirect) prin oxidarea alcoolului.
7.4.2. Factorii de risc pentru boala hepatică alcoolică
Nu toţi cei care abuzează de alcool suferă afectări ale ficatului, incidenţa cirozei
printre alcoolicii autopsiaţi fiind de aproximativ 10-15%. Explicaţia aparentei predispoziţii a
unor anumite persoane pentru a dezvolta o ciroza alcoolică rămâne încă necunoscută.
Pagina 77 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
7.4.2.1. Tipul de consum de alcool
Aportul mediu de alcool intr-un grup mare de bărbaţi alcoolici cirotici a fost 160 g/zi
timp de 8 ani. Hepatită alcoolică, o leziune precirotică, a fost observată la 40% dintre acei
care au băut mai puţin de 160 g/zi. Pentru cei mai mulţi dintre indivizi, doza periculoasă este
mai mare de 80 g de alcool pe zi . Durata consumului are importanţă. Nici ciroza, nici
hepatita alcoolică nu a fost observată la acei care au consumat o medie de 160 g etanol pe zi
pentru mai puţin de 5 ani, în timp ce 50% din 50 de pacienţi care au consumat cantităţi mari
de alcool timp de aproximativ 21 de ani au dezvoltat ciroza. Afectarea ficatului nu este
corelată cu tipul de băutura; există relaţie doar cu conţinutul în alcool al acesteia.
Constituenţii nonalcoolici ai băuturilor nu au în mod particular acţiune hepatotoxică.
Consumul zilnic regulat este mult mai periculos decât consumul intermitent, când ficatului i
se oferă o şansa să se refacă. Cel puţin doua zile pe săptămână o persoană ar trebui să nu
consume alcool. Acei care dezvoltă suferinţa a ficatului pe fond alcoolic sunt destul de puţin
dependenţi de alcool.
7.4.2.2. Sexul
Alcoolismul este în creştere în rândul femeilor, datorită devalorizării stigmatului
social asociat consumatorilor cronici de alcool şi datorită disponibilităţii de procurarea a
băuturilor alcoolice din magazine. Femeile sunt mult mai puţin susceptibile de a fi bănuite de
abuz de alcool; ele se prezintă la medic intr-un stadiu mult mai tardiv, sunt mult mai expuse
la injurii hepatice serioase, iar incidenţa recăderilor după tratament este mult mai mare.
Femeile dezvoltă valori ale alcoolemiei mai ridicate la o cantitate standard de etanol, poate
din cauza unui volum mediu de distribuţie aparent mai mic. In cazul femeilor trecere de la
hepatită alcoolică la ciroza este mult mai probabil să se producă chiar dacă au încetat
consumul. Alcool-dehidrogenaza, enzimă ce se găseşte în mucoasa gastrică şi participă în
metabolismul alcoolului este redusă cantitativ la femei.
7.4.2.3. Profilul genetic
Modelul comportamental privind consumul de alcool este moştenit, însă nu un singur
marker genetic a fost demonstrat că este asociat cu susceptibilitatea apariţiei injuriilor
hepatice post consum alcoolic. Prevalenţa alcoolismului este mai mare la gemenii monozigoti
decât la dizigoti, sugerând astfel un defect moştenit. Studiile de histocompatibilitate nu au
putut demonstra cu certitudine asociaţii cu boala hepatică alcoolică. Ratele diferite ale
eliminării alcoolului pot fi legate de polimorfismul genetic al unor sisteme enzimatice.
Pagina 78 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Alcool-dehidrogenaza (ADH) este codificată pe cinci locaşuri diferite pe cromozomul 4.
Indivizi cu izoenzime diferite ale ADH au rate diferite ale eliminării alcoolului.
Polimorfismul enzimelor ADH2 şi ADH3, formele mai active, poate fi protector atunci când
acumularea mai rapidă de acetaldehidă conduce la o tolerantă mai scăzută la alcool. Totuşi, la
aceste persoane acumularea acetaldehidei se produce crescând astfel riscul unei boli hepatice.
Alcoolul este de asemenea metabolizat de câtre citocromul microzomal P450-II-E1,
iar gena care îl codifică a fost clonată şi secvenţionată, însă până acum nu au fost realizate
studii aprofundate în acest domeniu. Acetaldehida este metabolizată la acetat de câtre
aldehid-dehidrogenaza (ALD). Aceasta este codificată de patru locaşuri diferite aflate pe
patru cromozomi diferiţi. ALDH2, principala enzimă mitocondrială este responsabilă pentru
majoritatea oxidării aldehidelor. ALDH2 inactivă se găseşte la 50% dintre chinezi şi japonezi
şi acest fapt explică neplăcuta reacţie de “flush” acetaldehidic, observată atunci când
consumă alcool. Acest lucru ii inhiba pe orientali, consumul de alcool fiind mai redus, deci
există mai puţin risc în a dobândi o boală hepatică indusă de alcool. Heterozigoţii pentru gena
ALDH2 au un metabolism mai slab al acetaldehidei şi se află în categoria de risc crescut
pentru boala hepatică alcoolică. Polimorfismul genelor care codifică enzimele implicate în
fibrogeneza se pot dovedi importante în determinarea susceptibilităţii individuale la efectul
fibrogen al alcoolului. Susceptibilitatea la afectarea ficatului prin consum exagerat de alcool
nu este rezultatul unui singur defect genetic, ci al unui număr de gene. Alcoolismul şi boala
hepatică alcoolică sunt afectări poligenice.
7.4.2.4. Nutriţia
Analiza compoziţiei organismului a arătat o depletie proteică în ciroza alcoolică
cronică, stabilă care este în relaţie cu severitatea îmbolnăvirii ficatului. Gradul de afectare
nutriţională depinde de tipul de alcoolic : astfel există indivizi cu status socio-economic
inadecvat la care malnutriţia protein-calorică adesea precede injuria hepatică şi altă categorie
de indivizi bine situaţi social, la care dieta este de calitate şi distrugerea hepatică nu pare să
aibă legătură cu nutriţia.
La animale se observă variaţii în funcţie de specie. Şoarecele căruia i-a fost
administrat alcool suferă distrugere hepatică numai dacă are o dietă deficitară, în timp ce
maimuţele dezvoltă ciroza chiar dacă sunt hrănite adecvat.
La maimuţa rhesus distrugerea hepatică indusă de alcool este prevenită prin creşterea
cantităţii de proteine şi colina din regimul alimentar. La pacienţii cu boală hepatică
Pagina 79 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
decompensată, administrându-le o treime din necesarul de calorii sub forma de alcool
împreună cu o dietă bogată în agenţi nutritivi, s-a observat o îmbunătăţire a stării lor, în
contrast cu un alt lot de pacienţi la care dieta a rămas săracă în agenţi nutritivi însă au fost
supuşi la abstinenţă de la alcool, aceştia din urmă neînregistrând o îmbunătăţire a funcţiei
hepatice.
Nutriţia şi hepatotoxicitatea pot acţiona sinergic. Alcoolul poate creste cerinţele
minime zilnice de colina, acid folic şi alţi agenţi nutritivi. Deficientele nutriţionale, în mod
particular cele de proteine, pot iniţia efectele toxice ale alcoolului prin depletia hepatică de
aminoacizi şi enzime. Pare că atât alcoolul cât şi nutriţia joacă un rol în hepato-toxicitatea
alcoolului, alcoolul fiind mai important.
Există o cantitate de alcool care este tolerată fără a se produce injuria hepatică, însă în
anumite condiţii de dietă optimă. Pe de altă parte, există un prag al toxicităţii alcoolului peste
care nu se mai poate obţine nici o protecţie prin manipulare dietetică.
7.5. Efectele toxice ale produşilor de metabolizare ai alcoolului
Din oxidarea alcoolului rezultă acetaldehida şi acetat şi pare normal să se evalueze
efectele toxice ale acestuia. Deşi concentraţia acetaldehidei la etilici este redusa, ea manifestă
unele efecte toxice, care se exercită atât pe cale indirectă cât şi pe cale directă. Degradarea
acetaldehidei sub acţiunea aldehiddehidrogenazei, localizată în proporţie de 80% în
mitocondrii, se face tot pe seama NAD ca acceptor de H+, agravând astfel inversarea
raportului NADH. O altă acţiune indirectă rezidă în eliberarea catecolaminelor.
Acţiunea directă se exercită asupra sistemelor de transport a echivaletilor reducători în
mitocondrie, inhibându-le. Inhibă de asemenea sediul 1 al fosforilarii oxidative. Majoritatea
efectelor alcoolului asupra sistemului nervos central, ca şi de stimulare a fluxului sangvin
splahnic şi de creştere a debitului coronarian sunt atribuite tot acetaldehidei. În acelaşi timp,
acetaldehida deprima sinteza proteinelor miocardice, explicând astfel cardiotoxicitatea
alcoolului.
Soarta acetaldehidei este controversată. Ea ar putea fi convertită în acetil CoA prin
intermediul formării acetatului, a cărui concentraţie în sânge creste după ingestia de alcool.
Conversiunea ei directă în acetil CoA, care ar fi incorporată în diverşi metabo;iti sau chiar
transformată în acetat, este posibilă. Cu toate că în vitro ficatul poate să utilizeze acetatul, în
vivo acesta este în principal metabolizat în ţesuturile periferice. La nivelul ţesutului adipos,
acetatul este implicat în inhibarea eliberării acizilor graşi liberi, scăzând concentraţia lor
sangvină. Scăderea lor poate să aibă importante consecinţe metabolice.
Pagina 80 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Efectele hepatotoxice ale acetaldehidei sunt:
1. Creste peroxidarea lipidelor;
2. Leagă membranele plasmatice;
3. Interfera în lanţul mitocondrial electron- transport;
4. Inhibă repararea nucleului;
5. Interfera cu funcţia microtubulilor;
6. Formează legături cu proteinele;
7. Activează complementul;
8. Stimulează formarea de superoxid de către neutrofile;
9. Creste sinteza de colagen.
Consumul cronic de alcool are numeroase consecinţe asupra organismului printre care
şi creşterea toleranţei faţă de acesta. Acest fenomen este atribuit obişnuinţei sistemului
nervos central cu alcoolul. În ce constă această obişnuinţă? Cercetări recente au evidenţiat
adaptarea metabolismului la consumul prelungit de alcool, având drept consecinţa finala
creşterea epurării acesteia.
Cap. VIII. Concluzii
Alcoolul este folosit concomitent ca aliment şi ca substanţa psihioactivă. Ca substanţa
psihoactivă, alcoolul alături de barbiturice (Nembutal, Secobarbital) şi tranchilizante uşoare
(Meprobamat, Diazepam) este un sedativ, adică este o substanţa care scade activitatea
sistemului nervos central, alterând comportamentul, conştiinţa şi dispoziţia psihică.
Starea de ebrietate denumită în limbajul cotidian beţie reprezintă o tulburare pasageră
a spiritului, cauzată de factori externi şi având un substrat organic. Dependenţa reprezintă o
stare de subordonare, atârnare, supunere, caracterizată prin pierderea anumitor libertăţi.
Se disting doua feluri de dependenţă: cea fizică şi cea psihică. Dependenţa fizică este o
consecinţa a unui consum frecvent de alcool şi a adaptării treptate a organismului cu acesta -
creşterea tolerantei. Dependentul fizic este cel al cărui organismul are nevoie de alcool pentru
a-şi îndeplini funcţiile.
Dependenţa psihică este iniţial dorinţa, iar apoi cerinţa obsesivă a unei persoane de a
se sprijini în cârja numită alcool, pentru că astfel se creează o stare în care problemele devin
mai puţin de nerezolvat şi multe situaţii din viaţă de zi cu zi devin mai plăcute sau în orice
caz mai suportabile. Dependenţa psihică se instalează pe neobservate din motive aparent
Pagina 81 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
neînsemnate, de exemplu din cauza proastei dispoziţii, apatiei sau pentru că numai cu un
pahar de băutură bucuria este deplină.
Dependent psihic este cel care se foloseşte de alcool pentru a obţine starea dorită de
confort psihic şi pentru a rezolvă stările de stres sau indispoziţiile.
Alcoolismul sau sindromul de dependenţă alcoolică este o boală primară, cronică,
influenţată în dezvoltarea şi manifestările ei de interacţiunea factorilor ce ţin de personalitate
cu cei ai mediului.
Formele alcoolismului:
Băutorii de tip ALFA - consumă alcool pentru a se uşura, încercând să-şi rezolve prin
aceasta diferite probleme;
Băutorii de tip BETA - consumă frecvent alcool, cu diferite ocazii, fără a fi încă
instalată dependenţa;
Băutorii de tip GAMA - sunt dependenţi de alcool în primul rând psihic, dar şi fizic;
Băutorii de tip DELTA - sunt dependenţi de alcool în primul rând fizic
Băutorii de tip EPSILON - sunt dependenţi de alcool consumând necontrolat timp de
câteva zile, având, însă şi perioade mai lungi fără consum abuziv.
Consumul de alcool la nivelul organismului :
este un toxic celular
este un factor de stres
duce la malnutriţie
Ieşirea din dependenţă poate avea loc fie prin forte proprii, fie cu ajutorul grupelor de
întrajutorare sau prin asistenţă de specialitate.
Tratamentul alcoolismului are loc în patru etape distincte :
faza de contact, accentul cade pe stabilirea diagnosticului şi elucidarea complicaţiilor
organice
faza de dezintoxicare, este indicată atunci când sunt de aşteptat simptome de sevraj
severe
faza de dezobişnuire, are ca scop reducerea până la dispariţie a dependentei psihice
faza de postcură şi de readaptare, are ca scop stabilizarea dezobişnuinţei.
Co dependenţa este reacţia faţă de o persoană dependentă, intr-un mod care protejează
sau previne persoană dependentă de consecinţele consumului de alcool.
Strategii de evitare a consumului de alcool :
să reziste tentaţiei de a bea
să apeleze la o metoda de relaxare ce a fost în prealabil învăţată în terapie
Pagina 82 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
când alcoolicul se simte copleşit de griji, pot fi utile monologurile
să-şi orienteze atenţia executând o acţiune concretă, adică să asculte muzică, să
danseze, etc.…
Alcoolul consumat în timpul sarcinii are un efect nociv asupra dezvoltării normale a
fetusului. Semnele şi simptomele secundare consumului de alcool pe parcursul sarcinii sunt
complexe şi pot fi uşor – moderate sau severe:
trăsatori faciale anormale
problemele de creştere
tulburări cognitive şi comportamentale
defecte congenitale
Consumul alcoolului în timpul sarcini poate de asemenea să provoace un avort
spontan, o naştere prematură sau o sarcină peste termen (mai mare de 42 săptămâni).
Alcoolul deshidratează pielea şi decongestionează vasele de sânge, astfel faţa va avea
un aspect neplăcut, cu capilarele de pe obraji şi nas sparte, cât şi cele din retină. Alcoolul
poate împiedică funcţia de eliberare a glandelor hormonale şi a ţesuturilor, ducând la
consecinţe foarte grave.
Efectele de scurtă durată ale consumului de alcool :
- scăderea capacităţii de a gândi limpede.
- alterarea memoriei.
- tulburări de vedere.
- scăderea capacităţii de coordonare a mişcărilor, evidenţiată prin dificultăţi în mers,in statul
în picioare şi în menţinerea echilibrului.
- vărsături ( vomă ).
- risc crescut de accidente prin lipsa de orientare în timp şi în spaţiu.
- comă alcoolică.
- deces.
Efectele de lungă durată ale consumului de alcool :
- alcoolismul cronic,mergând până la "delirium tremens" ( "nebunia alcoolică" )
- deteriorarea creierului,cu alterarea memoriei.
- ciroza hepatică.
- pancreatită.
- malnutriţie.
- gastrită cronică,ulcer cronic sau duodenal.
- suferinţe cardiace.
Pagina 83 din 84
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
- scurtarea duratei vieţii.
- moartea prin accidente legate de consumul de alcool.
Alcoolul în organism exercită doua acţiuni diferite: afectează direct funcţiile
sistemului nervos central şi este metabolizat pentru a furniza calorii, utilizabile de câtre
organism, influenţând astfel procesele metabolice, mai ales la nivelul ficatului.
Steatoza hepatică - stadiul iniţial al afectării hepatice de origine alcoolică este foarte
frecventă: puncţia biopsie hepatică (PBH) o demonstrează în 90 % din cazuri.
Hepatită acută alcoolică - diagnosticul poate fi pus numai prin biopsie hepatică,
pacientul fiind asimptomatic, însă prezintă anormalităţi ale enzimelor serice şi macrocitoza.
Pacienţii din categoria imediat următoare se plâng numai de oboseală, anorexie şi scădere în
greutate. Hepatita alcoolică severa este marcată de pirexie, anorexie, icter şi vărsături
repetate.
Ciroza hepatică - recunoscută clinic şi histologic abia intr-un stadiu final.
Cancerul hepatocelular - apare ocazional pe ficatul cu ciroza alcoolică, de obicei după
o perioada de abstinenţă, când se dezvoltă ciroza macronodulară.
Alcoolul este substanţa de abuz cea mai larg disponibilă şi cea mai acceptată cultural.
Consecinţele sociale al dependentei de alcool pot fi la fel de importante ca şi problemele
medicale. In rândul celor care abuzează de alcool se observă o incidenţă crescută a şomajului,
violentei şi încălcării legilor. Aproape jumătate din accidentele mortale sunt legate de
consumul de alcool.
Pagina 84 din 84