Download doc - A.R.radcliffe-Brown - Structura Si Functie in Societatea Primitiva (Fisa de Lectura)

FIŞĂ DE LECTURĂ (tip AB)FIŞĂ DE LECTURĂ (tip AB)

RADCLIFFE-BROWN, A.R. RADCLIFFE-BROWN, A.R. SFSP SFSP acs acs

PREZENTARE GENERALĂ

AUTOR: A.R. Radcliffe-Brown

TITLU: Structură şi funcţie în societatea primitivă DOMENIU: Antropologie Culturală şi Socială INFO

Editură: Polirom (Iaşi: 2000) Colecţia: Plural M Traducători: Roxana Călinescu & Liliana Ciobanu Harhas Număr de pagini: 202 Ediţia originală: Structure and Function in Primitive Society, Routledge & Kegan

Paul Ltd., 1979

TEMĂ CENTRALĂ Structură socială şi funcţie socială.

INTENŢIA AUTORULUI (CE VREA SĂ DEMONSTREZE)Considerarea unor teme antropologice clasice (sisteme de înrudire,

reguli de căsătorie, descendenţa matriliniară sau patriliniară etc.) din perspectiva conceptelor de structură socială şi funcţie socială.

Configurarea unei modalităţi specifice de abordare a fenomenelor sociale (denumite funcţionalism; pentru încadrarea sa în acest curent şi pentru poziţia asupra conceptului de şcoală de gândire în antropologie, vz. studiul 10) care cuprinde şi „analiza structurală”.

Este pentru o sociologie comparativă, care să aibă printre temele de investigaţie: continuitatea şi schimbarea în cadrul formelor de viaţă socială, continuitatea tradiţiilor culturale şi schimbările din cadrul lor. [p.13] Metoda antropologiei sociale: combinarea studiului intensiv al societăţilor individuale cu studiul lor comparativ.

Expunere a unei teorii (formulată prin trei concepte: proces, structură, funcţie) considerată schemă de interpretare a fenomenelor sociale. [p.21]

MIZĂ ŞI EFECTE (URMĂRI)

1

Recunoaşterea statutului antropologiei sociale, care este parte din corpusul ştiinţelor naturale.

Încercarea de a aduce la un numitor comun terminologia antropologiei sociale, pentru a-i justifica statutul de ştiinţă naturală.

Prin metoda analizei structurale „putem spera să ajungem în sfârşit la generalizări valabile privind natura societăţii umane, adică privind caracteristicile universale ale tuturor societăţilor, trecute, prezente şi viitoare” [p.85].

PLANUL LUCRĂRII (CUPRINSUL) Introducere; cap.I: Fratele mamei în Africa de Sud; cap.II: Succesiunea patriliniară şi matriliniară; cap.III: Studiul sistemelor de înrudire; cap.IV: Despre relaţiile glumeţe; cap.V: În continuare despre relaţiile glumeţe; cap.VI: Teoria sociologică a totemismului; cap.VII: Despre tabu; cap.VIII: Religie şi societate; cap.IX: Asupra conceptului de funcţie în ştiinţa socială; cap.X: Despre structura socială; cap.XI: Sancţiunile sociale; cap.XII: Legea primitivă

NOTE DIN INTRODUCERE (în care autorul îşi delimitează propriile concepte ca instrumente de lucru)

[istorie/teorie; proces social; cultură; sistem social; statică/dinamică; evoluţie socială; adaptare; structură socială; funcţie socială]

INVENTAR CONCEPTUAL (PT. ÎNTREG VOLUMUL): societăţi preculte; euforie/disforie socială; tabu, sacru, valoare rituală, valoare socială; totem, teorie sociologică; relaţie glumeaţă, relaţie contractuală, alianţă; analiză structurală, istorie conjecturală, poligin, sororat, levirat; status, patriliniar/matriliniar, sistem unilateral/bilateral, structură nedefinită, consistenţă funcţională, instabilitate funcţională, continuitate, legi sociologice; istorie/teorie, abordare idiografică/nomotetică; proces social; cultură; sistem social; statică/dinamică; evoluţie socială; adaptare; structură socială; funcţie socială

2

1. „FRATELE MAMEI ÎN AFRICA DE SUD”

Publicat în: South African Journal of Science, vol.XXI, pp.542-555 (citit la

adunarea din 9 iulie 1924 a Asociaţiei Africii de Sud pentru Dezvoltarea Ştiinţei).

Obiectul studiului (tema) Relaţia de înrudire dintre fiul surorii şi fratele mamei.

Intenţia autorului (ce vrea să demonstreze) Infirmă ideea că relaţia specială fiu/fratele mamei (fiul are unele

drepturi speciale asupra proprietăţii fratelui mamei) la o societate patriliniară este o dovadă că aceasta a fost matriliniară cu un timp în urmă.

Ipoteza sa alternativă: existenţa unui anumit model comportamental care explică şi caracteristicile relaţiei respective (extinderea la toţi membrii unui grup a unui anume tip de comportament care îşi are originea în relaţia cu un membru anume al grupului).

Autori la care face referinţă: SMITH & DALE, The Ila-speaking People of Northern Rhodesia, 1920; JUNOD, The Life of a South African Tribe, 1913

EXTRASE. REZUMAT. REFERINŢE

�� [Matriarhal/patriarhal]% „ O societate se poate numi patriarhală când descendenţa este patriarhală (copiii aparţin grupului tatălui), căsătoria este patrilocală (soţia se mută în grupul soţului), moştenirea proprietăţii şi succesiunea rangului sunt pe linie bărbătească, iar familia este patripotestală (autoritatea asupra membrilor familiei se află în mâinile tatălui sau rudelor acestuia). […]” [pp.28-29]

% „[…] deosebirea dintre societăţile patriarhale şi cele matriarhale nu este absolută, ci relativă. Chiar şi în societăţile puternic patriarhale, o importanţă socială deosebită este acordată relaţiilor de rudenie din partea mamei” [şi invers] [p.29]

�� [Ipoteza autorului]% „În societăţile primitive există o tendinţă puternică de a contopi individul într-un grup din care face parte. Referitor la înrudire, rezultatul este extinderea la toţi membrii unui grup a unui anume tip de comportament care îşi are originea în relaţia cu un membru anume a grupului.” [Astfel, pentru că aşteaptă grijă şi înţelegere de la mamă, fiul va aştepta aceeaşi reacţie şi din partea membrilor grupului mamei sale,

3

respectiv a fratelui mamei. La unele triburi fratele mamei este numit mamă-bărbat.] [p.31]

% „Caracteristic pentru majoritatea acestor societăţi pe care le numim primitive este faptul că atitudinea indivizilor unul faţă de altul este reglată în foarte mare măsură pe baza înrudirii, aceasta fiind determinată de formarea unor modele fixe de comportament pentru fiecare tip cunoscut de relaţie de înrudire.”

�� [Funcţia ritului: fixarea unui model comportamental] Un alt principiu important: valorile sociale obişnuite într-o societate primitivă sunt menţinute prin formularea lor în obiceiuri rituale sau ceremoniale (ex: în ceremonia batonga de dărâmare a colibei unui bărbat mort, copiii surorii joacă un rol important: expresie rituală a relaţiei speciale existente între fiul surorii şi fratele mamei.) [pp.33-34]

2. „SUCCESIUNEA PATRILINIARĂ ŞI MATRILINIARĂ”

Publicat în: The Iowa Law Review, vol.XX, nr.2, ian.1935

Obiectul studiului (tema) Problema naturii şi funcţiei transmiterii uniliniare (patriliniare sau

matriliniare) a drepturilor [p.41 sus]

Intenţia autorului (ce vrea să demonstreze) Instituţiile uniliniare sunt o necesitate în orice sistem social

ordonat Enunţă două legi sociologice: 1)nevoia formulării suficient de

precisă a drepturilor, pentru a evita cât mai mult conflictele; 2) nevoia continuităţii structurii sociale ca un sistem de relaţii (drepturi şi îndatoriri) între persoane [p.50]

Autori la care face referinţă: RONALD L. OLSON, „Clan and Noiety in North America”, University of California Publications, vol.33


% “Termenul succesiune se referă aici la transmiterea drepturilor în general.” [p.37]

�� [Despre tipuri de drepturi] Drepturile: in personam (asupra unei persoane, de către cineva anume, cum ar fi cele exercitate de tată asupra fiului, sau de către stat asupra unui cetăţean; caracter de relaţie individuală), in rem (asupra persoanei

4

de către toate celelalte persoane; caracter mai general) şi asupra obiectelor. [pp.37-38]

% Orice sistem de drepturi conţine drepturi comune (A şi B au drepturi similare şi egale asupra lui Z), asociate (A şi B, sau mai mulţi îşi exercită împreună anumite drepturi asupra lui Z; stabilirea unei corporaţii, dar nu în sensul modern) sau în diviziune (A are unele drepturi precise asupra lui Z, iar B are şi el drepturi clar definite). „Drepturile in personam asupra persoanelor sunt de obicei fie asociate fie în diviziune. Drepturile in rem asupra persoanelor nu pot fi exercitate în comun.” [pp.47-48] % „În orice societate în care înrudirea are o importanţă în structura socială (ca în societăţile non-europene) este esenţial pentru stabilitatea şi continuitatea socială ca drepturile unor diverşi indivizi asupra unui anume individ să fie definite astfel încât să se evite conflictele.” [p.44]

�� [Ce presupune succesiunea patriliniară / matriliniară]% „În cazul succesiunii matriliniare cea mai mare parte a drepturilor unui individ – asupra lucrurilor sau persoanelor, sau în calitate de membru al unei corporaţii – ajunge la el prin mama sa şi nu poate fi transmisă copiilor, însă revine copiilor surorii sale.” Cel mai relevant exemplu de sistem de succesiune matriliniară: taravad din casta Nayar, Malabar - India. (!Pentru un control mai eficient al copiilor născuţi de femeile membre ale castei, s-a pus la punct un sistem prin care tatălui îi sunt refuzate toate drepturile legale asupra persoanei, averii sau copiilor soţiei sale.) [p.41]

�� [Despre statusul unui individ. Sistem patriliniar / matriliniar]% „Statusul unui individ la un moment dat poate fi formulat ca fiind totalitatea drepturilor şi obligaţiilor sale aşa cum apar ele în sistemul social (prin legi şi obiceiuri) al societăţii căreia îi aparţine.” Statusul este determinat de episodul naşterii. Orice societate trebuie să-şi stabilească sistemul de reguli în ceea ce priveşte elementele de status (drepturi şi obligaţii) care pot fi transmise copilului. În orice societate există o diferenţă generală între statusul femeii şi al bărbatului, diferenţele fiind în unele cazuri deosebit de importante. [p.42] În majoritatea societăţilor un copil dobândeşte anumite drepturi şi obligaţii din partea tatălui şi cu totul altele din partea mamei. Când cele din partea tatălui predomină ca importanţă socială avem sistem patriliniar (şi invers - matriliniar). Există societăţi echilibrate din acest p.d.v. (cazul Tribului OvaHerero din S-V Africii). [pp.43-44] În „societăţile mai simple”, transmiterea proprietăţii este în general influenţată de transmiterea statusului. [p.46]

Sistemele patriliniare extreme sunt relativ rare, iar cele matriliniare cu atât mai mult. [p.46]

5

�� [Conceptul de lege sociologică. Originea instituţiei sociale. Scopul antropologului social.]% „Pentru a supravieţui, orice sistem social trebuie să se conformeze anumitor condiţii. Dacă putem defini corect una din aceste condiţii universale, căreia toate societăţile umane trebuie să i se conformeze, avem o lege sociologică. […] dacă se poate demonstra că o anumită instituţie, într-o societate anume, reprezintă mijlocul prin care societatea se conformează legii […], putem vorbi de originea sociologică a instituţiei”. Originea istorică „constă într-o serie de evenimente unice care se întind pe o perioadă mai lungă de dezvoltare treptată”; de aceasta se ocupă istoricul. Descoperirea originii sociologice îi revine sociologului sau antropologului social, prin metoda comparativă. [p.46]

Legi sociologice – condiţii necesare existenţei unei societăţi. [p.50]

�� [Consistenţă/instabilitate funcţională. Continuitate] Instabilitatea funcţională se manifestă când două aspecte ale sistemului social dau naştere unui conflict, care produce la rândul lui o schimbare interioară. Consistenţa este relativă, deoarece nici un sistem nu atinge echilibrul perfect, el trece mereu prin schimbare. [Consistenţa logică este o formă specială a consistenţei funcţionale!]% „[…] orice neajuns tinde să inducă schimbarea, uneori, deşi nu întotdeauna, prin recunoaşterea conştientă de către membrii societăţii şi căutare conştientă a unei soluţii.” [p.47] [J conştientă!]% „Asigurarea continuităţii structurii sociale este în mod esenţial o funcţie a corporaţiei. Astfel, o naţiune modernă are continuitate ca o corporaţie ce exercită drepturi asociate asupra teritoriului şi cetăţenilor săi.” [p.48]

�� [simplitate / funcţionalitate]„ […] orice definire complicată a drepturilor ar putea fi ineficientă funcţional, în comparaţie cu una mai simplă.” [p.49]

�� [Necesitatea instituţiilor uniliniare]% Existenţa succesiunii uniliniare are drept cauză „nevoia definirii cu precizie, pentru a evita conflicte nerezolvabile, a drepturilor in rem asupra persoanelor.” [Spune că are exemple multiple care să-i susţină ipoteza. Unul dintre ele: cazul în care un clan cere despăgubire sau răzbunare când unul dintre membrii este omorât; clanul, văzut ca o corporaţie, are drepturi in rem asupra tuturor membrilor.] [pp.49-50]

% „Instituţiile uniliniare sunt aproape (dacă nu în întregime) o necesitate în orice sistem social ordonat.” De aceea, este rară descoperirea unui popor cu un sistem în care se evită considerabil dacă nu complet, principiul uniliniar (o persoană primeşte drepturi similare şi egale atât prin tată cât şi prin mamă: cazul teutonilor din Europa!) [Această remarcă este polemică, împotriva lui R.L.Olson care afirmă: «Instituţiile unilaterale sunt prin ele însele artificiale şi anormale;

6

reprezintă deviaţii de la ceea ce se aşteaptă, anormalităţi în structura socială. […] Cronologia unilaterală contrazice dualitatea paternităţii şi duce la o accentuare nenaturală a unei laturi a familiei prin excluderea celeilalte».] [p.51]

* [Care factori generali determină alegerea fie a principiului matriliniar, fie patriliniar în stabilirea statusului sau a succesiunii? O întrebare la care nu se poate răspunde, datorită insuficienţei înţelegerii şi cunoştinţelor noastre.] [p.51, finalul studiului]

3. „STUDIUL SISTEMELOR DE ÎNRUDIRE”

Publicat în: Journal of the Royal Anthropological Institute (discursul

prezidenţial adresat Institutului Regal de Antropologie, 1941) Obiectul studiului (tema)

Metoda analizei structurale şi sistemele de înrudire Intenţia autorului (ce vrea să demonstreze)

Compară două metode folosite în studiul înrudirii (care se pot aplica la întreg studiul social): istoria conjecturală şi analiza sistemului

Apelând la exemplul înrudirii, încearcă să indice propria metodă în studierea structurii sociale; ea poate fi aplicată „tuturor fenomenelor sociale, este pur şi simplu metoda generalizării de natură abstractă prin comparaţia unor exemple, metodă caracteristică ştiinţelor inductive.” [p.86]

Studiul de faţă atinge doar un aspect din teoria generală asupra structurilor înrudirii: teoria stabilirii relaţiilor-tip

Miză şi efecte Prin metoda analizei structurale „putem spera să ajungem în

sfârşit la generalizări valabile privind natura societăţii umane, adică privind caracteristicile universale ale tuturor societăţilor, trecute, prezente şi viitoare” [p.85]

Autori la care face referinţă: E.DURKHEIM, F.EGGAN, E.W.GIFFORD, W.H.GILBERT JR., J.KOHLER, A.L.KROEBER, , J.F.M'LENNAN, L.H.MORGAN, S.TAX, M.E.OPLER, A.R.RADCLIFFE-BROWN, W.H.R.RIVERS, B.Z.SELIGMAN, C.N.STARCKE, M.MEAD, D.STEWART.


�� [Cele două metode folosite în studiul înrudirii]

7

1)istoria conjecturală, pe care Radcliffe o dezaprobă; 2)analiza sistemului, sau metoda „analizei structurale” [p.83], care este de altfel metoda propusă de autor. [Metoda istoriei conjecturale] Denumită astfel la sugestia lui Dugald Steward (1795), a fost folosită în instituţii sociale de către scriitori francezi şi britanici (în special scoţieni) în sec.al XVIII lea. [p.52] Ea presupune, în domeniul antropologiei, elaborarea de ipoteze privind o anumită realitate socială fără a avea suficiente date care să le susţină („avem cunoştinţă directă despre o stare de lucruri existentă într-un anumit timp şi loc, fără a avea însă cunoştinţe adecvate despre condiţiile şi evenimentele precedente.”) [p.53]

% „În metoda istoriei conjecturale, problemele singulare sînt de obicei tratate izolat. Pe de altă parte, metoda analizei structurale vizează o teorie generală, astfel încît multe fapte şi probleme diferite sînt tratate împreună şi în legătură una cu alta.” [p.85]

�� [Sistemul de înrudire] Termenul sistem de înrudire este folosit ca formulă prescurtată pentru „sistem de înrudire şi căsătorie sau înrudire şi afinitate”. [p.54]

În edificarea unui sistem de înrudire se porneşte de la familia elementară (cei doi părinţi şi copilul sau copiii). Cele trei tipuri de relaţii din cadrul acesteia sunt denumite relaţii de gradul întâi. Rude de gradul doi: tatăl tatălui, fratele mamei, sora soţiei etc. Rude de gradul trei: fiul fratelui tatălui, soţia fratelui mamei etc. Dacă există informaţii genealogice suficiente putem urmări chiar mai multe nivele (grade) de rudenie. [p.54]

% „Un sistem de înrudire este în primul rând un sistem de relaţii diadice între o persoană şi alta într-o comunitate, comportamentul oricăror două persoane în oricare dintre aceste relaţii fiind reglat cumva, într-o măsură mai mare sau mai mică, de uzanţele sociale.” [p.55]

% „[…] între diferitele trăsături ale unui anumit sistem de înrudire există o relaţie complexă de interdependenţă.” [p.56]

�� [Despre nomenclatura (terminologia) sistemelor de înrudire] Terminologia reflectă regulile de căsătorie (pentru detalii, pp.58-59) [Ex: La tribul Choctaw un bărbat se poate căsători cu văduva fratelui mamei; terminologia – un bărbat foloseşte pentru fiul surorii tatălui său acelaşi termen cu care se adresează propriului tată şi fratelui tatălui său; terminologia „anticipează” regula de căsătoria] [Ex: La tribul Omaha un bărbat se poate căsători cu fiica fratelui soţiei lui…] Kohler („Zur Urgeschichte der Ehe", 1897) aduce o ipoteză în sensul istoriei conjecturale: regulile de căsătorie cauzează apariţia terminologiei. [p.59

jos] După Radcliffe, legătura terminologiei cu regulile de căsătorie nu trebuie văzută ca o relaţie cauză-efect, ci ca o relaţie între două părţi ale unui sistem. [p.83]

8

După Radcliffe, nomenclatura înrudirii este parte a unui sistem al înrudirii. Pe autor îl interesează natura relaţiilor dintre nomenclatură şi restul sistemului. [p.63]

Examinează „principiile structurale ale sistemelor de înrudire” (două dintre ele): 1)rudele diferite ale aceleiaşi persoane pot fi încadrate în anumite categorii sau tipuri [pp.64-68]; principiul terminologiei clasificatoare lansat de Morgan susţine că o nomenclatură este clasificatoare când foloseşte termeni care la origine se referă la rude liniare (ex: tată) pentru a se referi şi la rude colaterale [p.65]; pentru toate rudele grupate sub un singur termen există un singur model comportamental specific [p.78]

2)împărţirea în generaţii; unele sisteme pun accentul în terminologia lor pe diferenţa dintre generaţii [pp.69-78]

�� [Morgan, Rivers, Kroeber şi terminologia înrudirii]* [Morgan şi terminologia înrudirii] [M. credea iniţial că adunând suficiente terminologii şi comparându-le putea demonstra relaţia istorică dintre indienii americani şi popoarele din Asia; pe parcurs a realizat că terminologiile puteau fi folosite totuşi pentru a deduce existenţa unor vechi forme de organizare socială; el a presupus că terminologia clasificatoare pe care a întâlnit-o la triburile nord-americane era nepotrivită cu forma de organizare socială, deci trebuie să fă fost o rămăşiţă a unui tip diferit de sistem social.] [p.60]

* [Rivers şi terminologia înrudirii] [R. susţine că particularităţile nomenclaturii de înrudire sunt determinate de factori sociali şi sociologici, iar trăsăturile diferite ale terminologiei rezultă din trăsăturile deosebite ale organizării sociale.]* [Kroeber şi terminologia înrudirii] [K. susţine că trăsăturile unui sistem terminologic sunt determinate în primul rând de limbă, şi reflectă psihologia, nu sociologia. Mai târziu, a făcut distincţia între două tipuri de fenomene sociale: a)instituţionale (obiceiuri legate de căsătorie, descendenţă, relaţii personale etc.); b)factori psihologici, „sufletul” unei culturi (modul de a gândi şi simţi caracteristic culturii). Pentru K., nomenclatura înrudirii unui popor reprezintă modul lui de gândire, aplicat înrudirii.]

% „Ce fel de rezultate ne aşteptăm să obţinem prin metoda analizei sociologice? [...]1.Ne va da posibilitatea să facem o clasificare sistematică a sistemelor de înrudire. Clasificarea sistematică este esenţială în orice tratare ştiinţifică a oricărei clase de fenomene, iar o asemenea clasificare trebuie să fie în funcţie de însuşirile generale.2.Ne permite să înţelegem trăsăturile particulare ale unor sisteme anume. Şi aceasta în două moduri : (a) dezvăluind trăsătura deosebită ca parte a unui întreg organizat ; (b) arătând că este un exemplu special al

9

unei clase de fenomene ce poate fi recunoscută. Astfel, am încercat să arăt că terminologiile choctaw şi omaha aparţin unei clase care include şi terminologia yaralde şi că toate acestea sunt aplicaţii speciale ale principiului general de solidaritate şi continuitate a descendenţei, care apare în multe alte forme într-un număr mare de societăţi diferite. 3.Este singura metodă prin care putem spera să ajungem în sfârşit la generalizări valabile privind natura societăţii umane, adică privind caracteristicile universale ale tuturor societăţilor, trecute, prezente şi viitoare. Desigur, asemenea generalizări sunt avute în vedere atunci când vorbim de legi sociologice.” [pp.84-85]

�� [Aici atinge doar un aspect din teoria generală asupra structurilor înrudirii: teoria stabilirii relaţiilor-tip.] % „Partea cea mai mare a acestei expuneri a avut în vedere două principii structurale, ele însele exemple ale unui principiu structural mai general sau ale unor clase de principii. Conform principiului unităţii grupului de fraţi şi surori, între o persoană dată şi toţi membrii unui asemenea grup (cu care este înrudită într-un anumit fel) se stabileşte o relaţie-tip. Părerea mea este că terminologia clasificatoare şi asemenea obiceiuri cum sunt sororatul şi leviratul ar trebui să le interpretăm în raport cu acest principiu. Conform principiului unităţii grupului de descendenţă, între o persoană dată şi toţi membrii grupului de descendenţă (cu care se înrudeşte într-un anumit fel) se stabileşte o relaţie-tip. Consider că terminologiile triburilor fox, hopi şi yaralde şi alte sisteme similare din multe alte părţi ale lumii ar trebui să le interpretăm făcând referire la acest principiu.” [p.85]

4. „DESPRE RELAŢIILE GLUMEŢE”

Publicat în: Africa, vol.XIII, nr.3, 1940, pp.195-210

Obiectul studiului (tema) „Relaţiile glumeţe”

Intenţia autorului (ce vrea să demonstreze) Evidenţierea locului ocupat de relaţia de glumă în contextul mai

general al relaţiilor structurii sociale „Atât relaţia de glumă care stă la baza unei alianţe dintre două

triburi sau clanuri, cât şi cea dintre rudele prin alianţă sunt moduri de organizare a unui sistem stabil şi bine definit de comportament social în care componentele disjunctive şi conjunctive sunt menţinute şi combinate.” [p.92]

10

Autori la care face referinţă: F.J.PEDLER, H.LABOURET, D.PAULME, M.MAUSS, F.EGGAN, JUNOD, M.FORTES, M.MEAD, SARAT CHANDRA ROY, EVANS-PRITCHARD, F.BOAS


Relaţie glumeaţă: o relaţie între două persoane în care uneia i se permite prin tradiţie să tachineze sau să se amuze pe seama celeilalte, care este obligată să nu se simtă ofensată. Poate fi reciprocă sau nu. [p.88] [Tachinarea este văzută ca un amestec de prietenie şi rivalitate; implică o pretinsă ostilitate şi o reală prietenie.]

Ex: Relaţia soţului cu familia soţiei poate fi descrisă ca fiind deopotrivă de ataşament şi de separaţie, „de conjuncţie şi disjuncţie socială”. [p.89] Disjuncţia presupune conflicte şi ostilităţi, conjuncţia impune evitarea vrajbei. O relaţie care combină aceste două elemente poate fi stabilă prin două căi: a)relaţie de rezervă şi respect reciproce; b)relaţia glumeaţă (lipsă de respect şi libertinaj reciproce) [p.90] Atât alianţa prin respectul deplin cât şi alianţa prin relaţii glumeţe previn conflictele (fiecare în alt mod), păstrând unitatea părţilor.

% „[…] teoria pe care o înaintăm aici este că atât relaţia de glumă care stă la baza unei alianţe dintre două triburi sau clanuri, cât şi cea dintre rudele prin alianţă sunt moduri de organizare a unui sistem stabil şi bine definit de comportament social în care componentele disjunctive şi conjunctive […] sunt menţinute şi combinate.” [p.92]

Relaţiile sociale pot fi juridice (definite printr-un sistem de drepturi şi obligaţii) şi de alianţă (sau de asociere). Acestea din urmă sunt de patru feluri (şi pot exista separat sau combinate în mai multe feluri diferite): 1)prin căsătorie; 2)prin schimb de bunuri şi servicii; 3)prin frăţie de sânge sau prin schimb de nume sau obiecte sfinte; 4)prin relaţia de glumă. [p.97-98]

5. „ÎN CONTINUARE DESPRE RELAŢIILE GLUMEŢE”

Publicat în: Africa, vol.XIX, 1949, pp.133-140.

Obiectul studiului (tema) „Relaţiile glumeţe”.

Intenţia autorului (ce vrea să demonstreze)

11

Arată că teoria relaţiilor glumeţe se încadrează în teoria generală a relaţiilor sociale care se pot găsi în societăţile primitive.

Necesitatea metodei comparative, alături de explicaţiile particulariste.

Autori la care face referinţă: GRIAULE, „L’aliance cathartique”, Africa, oct.1948; M.FORTES, The Dynamics…; M.MAUSS


Griaule (care denumeşte relaţiile glumeţe parentés à plaisanterie – datorită faptului că majoritatea exemplelor înregistrate de etnografi au fost relaţii între indivizi legaţi prin căsătorie sau înrudire de sânge) nu este de acord cu studiul comparativ al tuturor tipurilor de relaţii sociale pe care-l propune Radcliffe. [p.101]

Relaţia de evitare este asociată în multe contexte cu termenul de prietenie; acesta presupune, în acest caz, obligaţia de a nu se certa şi de a nu intra în conflict (sens diferit faţă de relaţia de solidaritate şi de ajutor reciproc dintre doi fraţi sau dintre tată şi fiu) [p.102]

�� [Funcţia relaţiilor glumeţe] Există două metode de a preveni un conflict: 1)respectul deosebit şi evitarea frecventă; 2)relaţiile glumeţe (presupun schimb de insulte; aceste conflicte simulate le evită pe cele reale). [p.102]

�� [Metoda comparativă şi explicaţiile particulariste] Atât el cât şi M.Mauss au căutat să găsească o teorie generală care să includă relaţiile de „prietenie între grupuri separate de persoane aparţinând unor grupuri diferite”. Părţi ale unei asemenea teorii ar trebui să fie atât studiul privind schimbul de bunuri şi servicii, cât şi cel privind relaţiile glumeţe.% „Doar folosind o metodă comparativă putem ajunge la explicaţii generale. Alternativa este să ne limităm la explicaţii particulariste, asemănătoare cu ale istoricilor. Cele două tipuri de explicaţii sunt deopotrivă legitime şi nu intră în conflict – dar amândouă sunt necesare pentru înţelegerea societăţilor şi instituţiilor lor.” [p.108]

% „Nu se pune problema dacă teoria mea sau oricare altă teorie generală a relaţiilor glumeţe este sau nu satisfăcătoare, ci dacă o asemenea teorie generală este posibilă sau dacă încercările de a ajunge la ea ar trebui abandonate, în favoarea explicaţiilor particulariste.” [p.109]

* [Unitatea în dualitate la tribul Dogon, similară filosofiei chinezeşti Yin şi Yang. Cosmologia Dogon; naşterea gemenilor…] [pp.109-110]

12

6. „TEORIA SOCIOLOGICĂ A TOTEMISMULUI”

Publicat în: Proceedings of the Fourth Science Congress, Java, 1929

Obiectul studiului (tema) Totemismul

Intenţia autorului (ce vrea să demonstreze) Încearcă să dea o teorie sociologică a totemului, disociindu-se de

Durkheim, dar asimilând partea bună a teoriei sale Exprimarea relaţiei dintre problema totemismului şi problema

mai largă a atitudinii rituale faţă de animale şi alte specii sau aspecte naturale

Miză şi efecte Autentică înţelegere nu numai a „mentalităţii primitive”, dar şi a

fenomenelor grupate vag în jurul termenului religie. [p.123]

Autori la care face referinţă: E.DURKHEIM, Les formes élementaires de la vie religieuse


Varietate mare de totemism: de sex, de clan, de jumătăţi, de secţiuni, individual. [pp.109-115]

* [Cea mai interesantă formă de totemism din Australia] [p.114]

�� [Ce au în comun toate sistemele totemice?] Tendinţa de a caracteriza segmentele societăţii prin asocierea fiecăruia în parte cu unele specii naturale sau cu o parte din natură. [p.116]

�� [Întrebarea antropologiei sociale]„Putem noi arăta că totemismul este o formă specială a unui fenomen universal în societatea umană, fiind astfel prezent, în diferite forme, în toate culturile?” [p.116]

�� [Teoria lui Durkheim / Radcliffe] Cea mai importantă teorie sociologică a totemismului îi aparţine lui Durkheim. El vorbeşte despre totem ca fiind sacru pentru membrii grupului care îi este asociat. [Radcliffe preferă să-l considere „obiect de atitudine rituală.”] Durkheim compară totemul unui clan cu steagul unei naţiuni – totemul este sacru deoarece este emblema sau reprezentantul concret al unui grup social. Funcţia atitudinii rituale faţă de totem este de a exprima solidaritatea grupului social. [p.118]

13

Radcliffe consideră că nici o teorie a totemismului nu e mulţumitoare dacă nu se conformează unei teorii mai generale, care ar cuprinde tot felul de relaţii rituale între om şi speciile naturale. [119]

% „[…] aş sugera că totemismul se naşte din sau este o dezvoltare specială a acestei relaţii rituale generale între om şi speciile naturale.[…] o asemenea relaţie rituală e universală în societăţile de vânători. Când societatea ajunge să se diferenţieze în grupuri segmentare de tipul clanurilor, are loc un proces de specializare rituală prin care fiecare segment dobândeşte o relaţie specială şi particulară […] cu una sau mai multe sacra ale comunităţii, cu una sau mai multe specii naturale.” Analogie cu Biserica Romană, care este segmentată în congregaţii locale, plasate în relaţie specială cu un anumit sfânt, căruia îi este închinată biserica. % La eschimoşii din America de Nord relaţiile rituale ţin cont de diviziunea netă între animalele de vară şi cele de iarnă; n-ai voie să mănânci carne de ren (animal de vară) şi carne de morsă (animal de iarnă) în aceeaşi zi; oamenii născuţi vara au o legătură specială cu animalele de vară (pentru cei născuţi iarna la fel). „Aşa ceva nu este chiar totemism, dar este clar legat de el şi ilustrează procesul prin care apare totemismul.” [p.120]

Ce este valoros în teoria lui Durkheim: recunoaşterea faptului că funcţia relaţiei rituale a grupului cu totemul său este de a exprima şi de a menţine solidaritatea grupului. [p.121]

Respinge teoria lui Durkheim: în totemism speciile naturale devin sacre pentru că sunt alese ca reprezentanţi ai grupurilor sociale. Susţine că, dimpotrivă, speciile naturale sunt alese ca embleme ale grupurilor sociale pentru că sunt deja obiecte de atitudine rituală.

�� [Motivaţia atitudinii rituale faţă de aspecte naturale] Întrebare: de ce majoritatea popoarelor primitive adoptă în miturile şi obiceiurile lor o atitudine rituală faţă de animale şi alte specii naturale? Studiind obiceiurile unui popor netotemic (locuitorii Insulei Andaman), a ajuns la următoarea lege: „orice obiect sau eveniment care are efecte importante asupra bunăstării materiale sau spirituale a unei societăţi, […] tinde să devină obiect de atitudine rituală.” [p.122]

�� [lege naturală / lege morală sau rituală]% „Pentru omul primitiv universul ca întreg reprezintă o ordine guvernată nu de ceea ce noi numim lege naturală, ci de ceea ce trebuie să numim lege morală sau rituală.” Recunoaşterea acestei concepţii în ritual şi mit ar putea să conducă la o autentică înţelegere nu numai a mentalităţii primitive, dar şi a fenomenelor grupate vag în jurul termenului religie. Totemismul constituie o parte dintr-un întreg mai vast, care oferă o reprezentare a universului ca ordine morală sau socială. Natura

14

exterioară ajunge să fie încorporată în ordinea socială ca parte esenţială a ei. (Durkheim considera invers, că societatea este proiectată în natură). [p.124]

* [Descrierea totemismului australian: un mecanism prin care între om şi natură se stabileşte un sistem de solidarităţi sociale. Ex: personificarea fenomenelor naturale şi a speciilor naturale] [pp.123-124]

�� [Concluzii] Totemismul este o formă specială, un caz particular al unui element sau proces de cultură care este universal şi necesar. Condiţiile în care acest element universal poate lua forma totemismului sunt: 1)dependenţa în întregime sau în parte de produsele naturale pentru subzistenţă; 2)existenţa unei organizări segmentare în clanuri, jumătăţi sau alte unităţi sociale asemănătoare. [Andamanezii şi eschimoşii au condiţia 1 dar nu şi 2, deci nu au totemism, deşi posedă materialul din care acesta ar putea fi creat.] [p.124]

7. „DEPRE TABU”

Publicat în: The Frazer Lecture, 1939

Obiectul studiului (tema) Tabuul ca ritual

Intenţia autorului (ce vrea să demonstreze) Conturează o teorie a ritualului Problema relaţiei dintre ritual şi valorile sociale (structura

esenţială a societăţii umane) [p.133]

„[…] riturile negative şi pozitive ale sălbaticilor există şi persistă pentru că fac parte din mecanismul prin care o societate ordonată îşi păstrează fiinţa servind la stabilirea unor valori sociale fundamentale.” [p.141]

Autori la care face referinţă: J.FRAZER; B.MALINOWSKI; W.ROBERTSON-SMITH; DURKHEIM; CONFUCIUS; HSUN TZE; RALPH BARTON PERRY, Theory of Value, 1926 (cea mai bună tratare a subiectului valorii)


�� [Tabuul ca evitare rituală. Statusul ritual. Valoarea rituală]% Evitarea rituală sau interdicţia rituală „este o regulă de comportament asociată cu credinţa că încălcarea ei va duce la o schimbare nedorită în statusul ritual al persoanei care nu o respectă.” [p.127] „Orice face obiectul evitării rituale sau tabuului – o persoană, un lucru, un loc, un

15

cuvânt sau nume, o ocazie sau eveniment, o zi a săptămânii sau o perioadă a anului – se poate spune că are valoare rituală.” [p.131]

[Ex: polinezianul care atinge un cadavru a suferit o schimbare nedorită de status ritual; pericolul care-l paşte este boala, şi pentru a scăpa de acesta trece printr-un ritual de revenire la vechiul status] [p.127]

* [Identitate fundamentală între sfinţenie şi impuritate la polinezieni: ei nu consideră un templu sau un şef ca fiind pure, iar un cadavru - impur, ci le consideră pe amândouă periculoase, tabu.] [p.130]

* [Nu există un acord privind definiţia religiei şi a magiei şi natura diferenţei dintre ele.] [p.130]

Sistemul social ca sistem de valori – atunci când membrii lui sunt de acord, într-o anumită măsură asupra valorilor pe care le recunosc. Când mai multe persoane au un interes comun pentru acelaşi obiect şi sunt conştiente de comunitatea interesului, între ele se stabileşte o relaţie socială, iar obiectul are o valoare socială. [p.132] Majoritatea valorilor rituale sunt valori sociale. [p.133]

* [„Problema unei ştiinţe naturale a societăţii (şi aşa privesc eu antropologia socială) este aceea de a descoperi aspectele uniforme ascunse – care nu sunt imediat perceptibile – sub diferenţele superficiale.”] [p.133]

Trei tipuri de abordări pentru studiul ritualului: 1)analiza scopului sau motivului său; 2)analiza sensului, a semnificaţiei; 3)analiza efectelor ritualului (nu a celor presupuse de cei care îl practică, ci a efectelor care se produc de fapt). [p.134-135]

Efectele pot fi: a)psihologice (imediate, asupra persoanelor preocupate de ritual în mod direct); b)sociale (secundare, asupra structurii sociale – relaţiile sociale care unesc indivizii într-o reţea ordonată). [Satisfacţia unei persoane care îndeplineşte o îndatorire rituală provine din faptul că ea simte că şi-a adus contribuţia la menţinerea acelei ordini a universului în care omul şi natura sunt părţi interdependente.] [p.136]

* [În China în sec IV-V î.Hr. Confucius insista asupra executării corecte ritualului. Riturile – expresia ordonată, înfrumuseţată a sentimentelor corespunzătoare unei situaţii sociale, serveau la reglarea şi rafinarea emoţiilor omeneşti; a lua parte la executarea unor ritualuri însemna a cultiva sentimente individuale de a căror existenţă depindea însăşi ordinea socială.] [pp.136-137]

16

O persoană neliniştită în privinţa urmărilor unui eveniment asupra căruia nu are un control tehnic şi care este supus hazardului se linişteşte respectând un tabu sau îndeplinind o acţiune magică. [Ex: un tată care aşteaptă un copil evită anumite alimente care altfel se consideră că i-ar face rău – îndeplineşte abţineri rituale sau simbolice (p.139)] [Ex: în Andaman, rudele unei persoane recent decedate şi părinţii care aşteaptă un copil, sau care au un copil nou-născut, se află într-un status ritual anormal, recunoscut prin faptul că se evită folosirea numelor lor; nerespectarea precauţiilor rituale duc la îmbolnăvire în ambele cazuri, ceea ce înseamnă că moartea şi naşterea au aceeaşi valoare rituală – la andamanezi şi polinezieni (p.138)]

Pentru fiecare regulă care trebuie respectată există o sancţiune. Cea mai simplă formă de sancţiune rituală este credinţa că dacă regulile ritualului nu sunt respectate, se poate produce o nenorocire nedefinită. În unele societăţi pericolul este perceput ca boală sau moarte. În forme mai specializate de sancţiune rituală rezultatele sunt definite mai clar în legătură cu ocazia sau semnificaţia ritualului.

�� [Teoria lui Radcliffe] Tabuurile privitoare la naştere (de exemplu) constituie recunoaşterea obligatorie într-o formă simbolică standard a semnificaţiei şi importanţei evenimentului pentru părinţi şi comunitate. Tabuurile legate de plante şi animale ca hrană sunt mijloace de ataşare a unei valori sociale precise mâncării. Importanţa socială a mâncării: într-o comunitate o mare parte a activităţilor sunt dedicate obţinerii şi consumării hranei, iar în aceste activităţi apar relaţii, interese, care unesc bărbaţii, femeile şi copiii într-o societate. [pp.140-141]

Această teorie poate fi generalizată la multe alte tabuuri din diferite societăţi. Susţine că această teorie constituie baza primară a ritualului, deci a religiei şi a magiei. [p.141]

% „[…] baza primară a ritualului este atribuirea unei valori rituale obiectelor şi evenimentelor care fie sunt ele obiecte ale unui interes comun deosebit care uneşte laolaltă membrii unei comunităţi, fie sunt reprezentări simbolice ale unor asemenea obiecte.” [p.141]

* [Radcliffe despre Frazer. James Frazer a iniţiat studiul funcţional al ritualului arătând cum tabuurile au contribuit la construirea complexei structuri a societăţii. Dar, ceea ce el consideră drept rezultate accidentale ale credinţelor religioase şi magice, constituie de fapt, după Radcliffe, funcţia lor esenţială.] [pp.141-142]

17

8. „RELIGIE ŞI SOCIETATE”

Publicat în: The Henry Mayers Lecture, 1945

Obiectul studiului (tema) Rolul religiei în dezvoltarea societăţii umane

Intenţia autorului (ce vrea să demonstreze) Conturarea unei teorii generale privind funcţia socială a a religiei.

Identificarea relaţiei dintre religie şi moralitate Autori la care face referinţă: W.ROBERTSON-SMITH, Lectures on the

Religion of the Semites, 1907; F.DE COULANGES, La Cité Antique, 1864; DURKHEIM, Les formes élémentaires de la vie religieuse; LOISY, Essai historique sur le sacrifice, 1920; TYLOR, Primitive Culture; R.R.FORTUNE, Manus Religion, Philadelphia, 1935; FUNG-YU LAN, Istoria filosofiei chineze, Peiping, 1937; CONFUCIUS, Analecte;


Funcţia socială a unei religii este independentă de adevărul sau falsitatea ei (o religie are o funcţie socială chiar dacă este o iluzie). [p.144]

�� [Raportul credinţă/practici] Religia primitivă nu a fost un sistem de credinţe cu aplicaţii practice (riturile), ci un set de practici tradiţionale fixe. Obiceiul era riguros stabilit, dar semnificaţia lui era foarte vagă, şi acelaşi rit era explicat de oameni diferiţi în moduri diferite. „Oamenii formulează reguli generale de comportament înainte să înceapă să exprime principiile generale în cuvinte.” (W.Robertson Smith, Lectures on the Religion of the Semites, 1907, pp.16-17) [pp.145-146]

�� [Raportul sistem religios/structură socială]În societăţi cu structură socială diferită, apar sisteme religioase diferite. [p.149]

�� [Teoria generală privind funcţia socială a riturilor şi contribuţii aduse de alţi autori]% „[…] o viaţă socială ordonată depinde de prezenţa în mintea unor membrii ai unei societăţi a anumitor sentimente, care controlează comportamentul individului în raport cu ceilalţi. Riturile pot fi astfel expresii simbolice reglementate ale anumitor sentimente, […] au ca efect reglementarea, menţinerea şi transmiterea de le o generaţie la alta a unor sentimente de care depinde organizarea societăţii.” [pp.146-147]

Fustel de Coulanges (La Cité Antique) arată că schimbările religiei aduc schimbări în structura societăţii, în instituţiile ei. [pp.150-151]

18

Durkheim (Les formes élémentaires de la vie religieuse) arată că ritualul religios este o expresie a unităţii societăţii şi că funcţia lui este re-creerea societăţii sau a ordinii sociale prin reafirmarea şi întărirea sentimentelor de care depind solidaritatea şi ordinea socială. [pp.153-154]

Această funcţie poate fi identificată (exemplele autorului) în două forme de religie: cultul strămoşilor şi totemismul australian. [pp.152-155]

�� [Rolul social al riturilor la chinezii antici] Riturile sunt expresia adaptată a unor sentimente omeneşti care, întreţinute, păstrate vii şi active, fac posibilă existenţa şi continuarea vieţii sociale ordonate. [p.149]

* [Termenul li la chinezi: ceremonial, rituri, moralitate, bune maniere, reguli de bună-cuviinţă] [p.147]

* [Un studiu antropologic al relaţiilor dintre muzică, dans şi ritualuri religioase!] [p.147]

* [Studiu. Frazer consideră că riturile totemice ale triburilor australiene aparţin magiei, Durkheim le tratează ca fiind religioase] [p.154]

* [Esenţa totemismului australian. Ordinea lumii. În timp ce pentru noi ordinea naturală este ceva iar cea socială altceva, pentru australian sunt două părţi ale aceleiaşi ordini] [pp.155-156]

* [Naşterea este prihănitoare. În cap.12 din Levitic: Dumnezeu l-a instruit pe Moise că o femeie care a născut un băiat este prihănită timp de 7 zile şi purificarea ei va ţine încă 33 de zile; dacă naşte o fată, prima perioadă este de 14 zile, iar purificarea de 66 de zile] [p.160]

�� [Raportul religie/moralitate] Nu doar religiile superioare sunt preocupate de moralitate; după Taylor, elementul moral formează, la naţiunile superioare, partea vitală a religiei [p.159]

Teoria des întâlnită este că religia oferă oamenilor încredere. R. preferă teoria conform căreia religia dezvoltă în oameni un sentiment de dependenţă. [p.162] Individul complet asocial este cel care gândeşte că ar putea fi complet independent, fără să ceară ajutor şi fără să-şi recunoască vreo obligaţie. [p.163]

�� [Rezumat]% „Am încercat să vă prezint o teorie a funcţiei sociale a religiei. Această teorie a fost dezvoltată prin munca unor oameni ca Robertson Smith, Fustel de Coulanges, Durkheim, Loisy. Este teoria care mi-a îndrumat

19

studiile timp de aproape 40 de ani. Am crezut că merită să indic faptul că ea a existat, nedezvoltată, în scrierile filosofilor chinezi cu mai bine de douăzeci de secole în urmă. […] Voi rezuma sugestiile pe care le-am făcut: 1)Pentru a înţelege o anumită religie, trebuie să-i studiem efectele. De aceea, religia trebuie studiată în acţiune. 2)Deoarece comportamentul uman este în mare parte controlat sau dirijat de ceea ce am numit sentimente, concepute ca dispoziţii mentale, este necesar să descoperim, pe cît posibil, care sînt sentimentele dezvoltate de individ în urma participării lui la un anumit cult religios. 3)Cînd studiem o religie, trebuie să examinăm în primul rînd acţiunile religioase caracteristice, ceremoniile şi riturile colective sau individuale. 4)Sublinierea credinţei în anumite doctrine ce caracterizează religiile moderne pare a fi rezultatul unor dezvoltări sociale în societăţi cu structură complexă. 5)În unele societăţi există o relaţie directă şi imediată între religie şi structura socială. Aceasta a fost ilustrată cu ajutorul toremismului australian şi cultului strămoşilor. Acest lucru este adevărat şi pentru religiile naţionale, cum ar fi religia evreilor sau religiile oraşelor-state din Grecia şi Roma. Dar acolo unde apare o structură religioasă separată şi independentă prin constituirea unor biserici, secte sau grupuri de cult diferite în sînul unui popor, relaţia religioasă cu întreaga structură socială este în multe privinţe indirectă şi nu întotdeauna uşor de urmărit. 6)Ca o formulă generală (pentru orice e necesară o asemenea formulă), se sugerează că în toate religiile este exprimat ceea ce eu am numit sentiment de dependenţă, cu dublul său aspect, şi că religiile îşi îndeplinesc funcţia socială prin menţinerea constantă a acestui sentiment.” [pp.163-164]

9. „ASUPRA CONCEPTULUI DE FUNCŢIE ÎN ŞTIINŢA SOCIALĂ”

Publicat în: American Anthropologist, vol.XXXVII, 1935, p.3 (bazat pe

comentariile pe marginea lucrării prezentate de dr.Lesser Asociaţiei Americane de Antropologie; apărut împreună cu lucrarea dr.Lesser)

Obiectul studiului (tema) Conceptul de funcţie

Intenţia autorului (ce vrea să demonstreze) După ce defineşte conceptul de funcţie socială, încearcă să

sugereze ce ar trebui să cuprindă cercetarea societăţii umane Autori la care face referinţă: LESSER; E.DURKHEIM; ROGER

LACOMBE, La methode sociologique de Durkheim, 1926; LOWIE, Primitive Society; M.MEAD

20


�� [Conceptul de funcţie]% „Conceptul de funcţie aplicat societăţilor umane se bazează pe analogia dintre viaţa socială şi cea organică.[…] Asemenea tuturor analogiilor, ea trebuie folosită cu grijă.” [p.165]

Un organism animal nu este o structură, ci are una. El este o colecţie de elemente (celule) aranjate într-o structură, adică un set de relaţii. Viaţa unui organism este concepută ca funcţionarea structurii lui. Funcţia este rolul pe care-l joacă orice parte recurentă la viaţa organismului ca întreg. O celulă sau un organ are o activitate, iar activitatea respectivă are o funcţie (ex: activitatea stomacului este secreţia lichidului gastric, funcţia fiind schimbarea proteinelor într-o formă care să le facă asimilabile). [p.166]

În viaţa socială, funcţia oricărei activităţi recurente este rolul pe care-l joacă în viaţa socială ca întreg, şi deci contribuţia la menţinerea continuităţii structurale.% „Conceptul de funcţie implică noţiunea de structură, care constă dintr-un set de relaţii între entităţile elementare, continuitatea structurii fiind menţinută de un proces vital alcătuit din activităţile elementelor componente.” [p.167]

�� [Ce ar trebui să cuprindă cercetarea societăţii umane] O cercetare a societăţii umane ar trebui să cuprindă: 1)probleme de morfologie socială (ce tip de structuri sociale există, care sunt asemănările şi deosebirile, cum pot fi clasificate); 2)probleme de fiziologie socială (cum funcţionează structurile); 3)probleme de dezvoltare (cum apar noi tipuri de structură socială). [p.167]

Înfiinţarea unei ştiinţe speciale a patologiei este necesară, deoarece în orice organism apar disfuncţii. Grecii din sec. al Vlea distingeau eunomia (ordine, sănătate socială) de dysnomia (dezordine, boală socială). Durkheim a încercat să instituie patologia socială ştiinţifică (de ex.: a încercat să arate că creşterea ratei sinuciderilor în sec. al XIX lea este simptomatică pentru o condiţie socială disnomică sau, după terminologia lui, anomică). Nu este de acord cu Durkheim, deoarece societăţile nu mor la fel ca un organism, disnomia nu aduce moartea, ci poate să producă schimbarea (ex.: în Africa, Oceania şi America apar noi religii care pot fi interpretate, pe baza ipotezei funcţionale, ca încercări de a uşura o condiţie a disnomiei sociale produse de modificarea rapidă a vieţii sociale prin contactul cu civilizaţia albă) [pp.169-170]

�� [Conceptul de funcţie ca ipoteză de lucru; precauţii]

21

Nu se impune aserţiunea dogmatică că în viaţa unei comunităţi orice lucru are o funcţie, ci doar că poate avea una şi că se justifică încercarea de a o găsi. Ceea ce pare a fi aceeaşi uzanţă socială în două societăţi poate avea funcţii diferite în respectivele societăţi. [p.170]

* [Referiri la lucrarea dr.Lesser] [pp.171-173]

10. „DESPRE STRUCTURA SOCIALĂ”

Publicat în: Journal of the Royal Anthropological Institute, vol.LXX, 1940

(discurs în calitate de preşedinte al Royal Anthropological Institute)

Obiectul studiului (tema) Structura socială

Intenţia autorului (ce vrea să demonstreze) Delimitează conceptele cu care operează

Autori la care face referinţă: EVANS-PRITCHARD; F.BOAS; B.MALINOWSKI; J.EMBREE; H.MINER


�� [În ce sens nu recunoaşte calitate de funcţionalist care i se aplică] Şcoala Funcţională de Antropologie este un mit inventat de profesorul Malinowski. „Afirmaţia că aş fi funcţionalist îmi pare a nu comporta nici un înţeles precis.” [p.174]

În ştiinţele naturii astfel de şcoli nu-şi au locul (antropologia fiind o ramură a ştiinţelor naturii). Deşi există etnologi sau antropologi care susţin că nu este posibil sau profitabil să se aplice fenomenelor sociale metodele teoretice ale ştiinţelor naturii, Radcliffe concepe „antropologia socială ca ştiinţă naturală teoretică a societăţii umane”. [p.175]

�� [Preferinţa lui: pentru termenul de antropologie socială.] Antropologia socială se ocupă cu studiul fenomenelor sociale (înţelese ca fenomene de asociere, care nu pot fi considerate fenomene culturale) [p.175]

J [Consideră conceptul de cultură vag. Mărturiseşte că nu poate atribui un înţeles precis unor expresii ca „evoluţie culturală” (p.187); preferă antropologia socială ca studiu al societăţii umane, iar nu ca studiu al culturii; termenul cultură nu desemnează o realitate concretă, ci o

22

abstracţie, „şi aşa cum este utilizat în mod obişnuit, o vagă abstracţie” (p.175)]

�� [Structura socială] Termenul structură socială desemnează reţeaua de relaţii existente între fiinţele umane; studiul structurii sociale reprezintă partea fundamentală a antropologiei sociale, fără însă să o epuizeze ca ştiinţă. [p.176]

�� [Relaţia socială] „O relaţie socială există între două sau mai multe organisme individuale atunci când se manifestă o oarecare ajustare a intereselor lor, fie prin convergenţa intereselor, fie prin limitarea conflictelor ce ar rezulta din divergenţa de interese.” Interesul presupune o relaţie între subiect, obiect şi valoare. Când spunem că un subiect are un anumit interes pentru un obiect, putem afirma acelaşi lucru spunând că obiectul are o anumită valoare pentru subiect. Interesele sau valorile sunt determinanţi ai relaţiilor sociale. „Când două sau mai multe persoane au un interes comun pentru un obiect se poate spune despre acel obiect că are o valoare socială pentru persoanele astfel asociate.” [p.184]

�� [Instituţiile sociale]% „[…] instituţiile sociale, în sensul de modalităţi tipice de comportament, constituie mecanismul prin care o structură socială, o reţea de relaţii sociale îşi menţine existenţa şi continuitatea.” [p.185]

�� [Funcţia socială]% „[…] aş defini funcţia socială a unui mod tipic social de activitate sau de gândire ca relaţia sa cu structura socială la a cărei existenţă şi continuitate îşi aduce o oarecare contribuţie.” [p.185]

�� [Personalitatea socială] Fiecare fiinţă umană care trăieşte în societate este deopotrivă un individ (un organism biologic, obiect de studiu pentru biologi şi fiziologi) şi o persoană (un complex format din toate relaţiile sale sociale, obiect de studiu pentru antropologul social). [p.179]

�� [Metoda antropologiei sociale] Metoda trebuie să combine studiul intensiv al societăţilor individuale (care pot fi de mărimi diverse: un sat, o naţiune etc., important este să prezinte sistem structural) cu compararea sistematică a mai multor societăţi. [p.179]

* [Studiul structurii sociale: 1)morfologia socială; 2)fiziologia socială; 3)cercetarea proceselor prin care structurile sociale se schimbă] [Referitor la schimbare] O modă printre antropologi: să trateze schimbările în funcţie de ceea ce se numeşte „contact cultural” (ex: în sec. al XVIIIlea a existat un important schimb de idei între Anglia şi Franţa; în sec. al XIXlea a avut loc o influenţă pronunţată a gândirii germane asupra Franţei şi Angliei). „Asemenea interacţiuni sunt o trăsătură

23

constantă a vieţii sociale, dar nu implică în mod necesar vreo schimbare clară de structură.” [pp.185-186]

* [Pentru relaţia dintre studiul structurii sociale şi studiul culturii, recomandă lucrarea Naven a lui Gregory Bateson.]

11. „SANCŢIUNILE SOCIALE”

Publicat în: Encyclopedia of the Social Sciences, Macmillan Co., New York,

1933, vol.XIII, pp.531-534 Obiectul studiului (tema)

Sancţiunile sociale Intenţia autorului (ce vrea să demonstreze)

Funcţia sancţiunilor sociale depinde în special de efectele generale ale acestora în cadrul comunităţii care le aplică


* [sancţiuni primare / secundare]

�� [Sancţiuni pozitive / negative]% „O sancţiune este o reacţie din partea societăţii sau a unui număr considerabil dintre membrii ei faţă de un mod de comportament care este astfel aprobat (sancţiuni pozitive) sau dezaprobat (sancţiuni negative). […] Este un fapt semnificativ că în toate societăţile umane sancţiunile negative sunt mai precise decât cele pozitive.” [p.189]

�� [Funcţia sancţiunilor]„Într-o apreciere a funcţiilor sancţiunilor sociale, cele mai importante nu sunt efectele sancţiunii asupra persoanei căreia i se aplică, ci efectele generale în cadrul comunităţii care aplică sancţiunile. […] Funcţia sancţiunii este de a restabili euforia socială prin exprimarea colectivă precisă a sentimentelor afectate de fapta respectivă […] sau îndepărtând un conflict din cadrul comunităţii înseşi.” [p.194]

12. „LEGEA PRIMITIVĂ”

Publicat în:

24

Encyclopedia of the Social Sciences, Macmillan Co., New York, 1933, vol.IX, pp.202-206

Obiectul studiului (tema) Legea primitivă

Intenţia autorului (ce vrea să demonstreze) Delimitarea noţiunii de lege primitivă în raport cu legea modernă În formele de dezvoltare elementare, în societăţile preculte, legea

este strâns împletită cu magia şi religia; sancţiunile legale sunt strâns împletite cu sancţiunile rituale


* [În legea africană indigenă nu se consideră că un judecător a rezolvat un caz până când părţile implicate nu sunt mulţumite de soluţie.] * [În unele triburi africane unui hoţ i se impune să restituie persoanei pe care a jefuit-o de două ori valoarea lucrurilor luate.] [p.197]

* [În multe societăţi sancţiunile sunt înlocuite, în proporţii diferite, cu un sistem de compensaţii (ex. cedarea unor obiecte). % „Procedura asigurării satisfacţiei prin compensaţii este larg întâlnită în societăţile preculte care nu şi-au dezvoltat încă un sistem legal în sensul strict.”] [p.198]

% „În formele sale de dezvoltare cele mai elementare, legea este strâns împletită cu magia şi religia; sancţiunile legale sunt strâns împletite cu sancţiunile rituale. Aşadar o înţelegere deplină a începuturilor legii în societăţile mai simple nu poate fi obţinută decât printr-un studiu comparativ al tuturor sistemelor de sancţiuni sociale.” [p.202]

25