TEMA 6. BAZELE OFENSIVEI SUBUNITĂŢILOR DE

INFANTERIE

PROBLEME:1. Esenţa, scopul, condiţiile şi procedeele de trecere la ofensivă 2. Ofensiva din mişcare. Ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul3. Pregătirea ofensivei (organizarea luptei; pregătirea subunităţilor pentru îndeplinirea misiunii de luptă; pregătirea raionului iniţial (poziţiei iniţiale) de plecare la ofensivă; controlul pregătirii subunităţilor pentru îndeplinirea misiunii de luptă)4. Desfășurarea ofensivei. Acţiunile subunităţilor de infanterie motorizată în timpul deplasării spre limita dinainte a apărării inamicului, în timpul atacului limitei dinainte a apărării inamicului şi cuceririi obiectivului de atac. Acţiunile subunităţilor de infanterie motorizată în adîncimea apărării inamicului şi în timpul urmăririi lui

TACTICA GENERALĂ

1. Esenţa, scopul, condiţiile şi procedeele de trecere la ofensivă

Prin ofensivă se înțelege înaintarea trupelor noastre asupra inamicului.

Ofensiva este forma de luptă de bază

Ofensiva constă în nimicirea inamicului cu toate mijloacele avute la dispoziție, printr-un atac hotărîtor și deplasarea impetuoasă a subunităţilor în adîncimea dispozitivului de luptă al inamicului pentru nimicirea şi capturarea forţei vii, armamentului, tehnicii militare a acestuia și cucerirea raioanelor (aliniamentelor) preconizate din teren.

În funcţie de caracterul apărării inamicului şi terenului, de înzestrarea şi situaţia concretă în care se găsesc trupele

2. Ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul. Ofensiva din mişcare

Ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul este precedată de ocuparea poziţiei de plecare la ofensivă şi poate avea loc cu sau fără regruparea forţelor din contact cu inamicul sau prin înlocuirea parţială ori totală cu altele aduse din adâncime.

Pentru plecarea la ofensivă se folosesc tranşeele, şanţurile şi locaşurile de tragere, şanţurile de comunicaţie şi adăpostirile existente (pozițiile de apărare) sau cele care se amenajează pe timpul pregătirii luptei.

• Poziţiile de plecare la ofensivă se ocupă în ascuns, de regulă, noaptea sau în alte condiţii de vizibilitate redusă. Pe poziţia de plecare la ofensivă se organizează sistemul de foc şi cooperarea, se maschează minuţios lucrările genistice, se iau măsuri pentru respingerea acţiunilor ofensive şi încercărilor de infiltrare ale inamicului.

• Poziţia de plecare la ofensivă a plutonului este fâşia de teren pe un front de 200-300m, amenajată din punct de vedere genistic, cu o adâncime de până la 100 – 150 m.

• Ea trebuie să asigure dispunerea în ascuns a forţelor, protecţia împotriva mijloacelor de foc ale inamicului în special a celor nucleare, biologice, chimice, incendiare şi să creeze condiţii favorabile pentru trecerea la ofensivă

Ofensiva din mişcare constă în deplasarea subunităţilor din raionul de concentrare spre limita dinainte a apărării inamicului, desfăşurarea în dispozitiv premergător de luptă şi de luptă şi atacul forţelor şi mijloacelor acestuia aflate în apărare.

• Acest procedeu asigură pregătirea în secret a luptei, surprinderea în acţiune şi o vulnerabilitate redusă a forţelor proprii faţă de loviturile inamicului.

• În cazul ofensivei din mişcare, pregătirea de foc a atacului începe din momentul ieșirii forţelor proprii la aliniamentul de bătaie eficace a majorităţii artileriei inamicului.

• În raioanele de concentrare subunitățile militare execută lucrări referitoare la ridicarea puterii de luptă a subunităților (completarea cu personal, armament, muniții, tehnică militară, execută instruirea militarilor și închegarea subunităților, pregătirea pentru marș și alte lucrări). Depărtarea raionului de concentrare de la prima tranșee a inamicului poate să alcătuiască 40-60 km. Această distanță asigură trupele proprii de loviturile artileriei inamicului cu bătaie lungă.

• Itinerarele de apropiere sunt traseele pe care forţele proprii se deplasează din raioanele de concentrare spre aliniamentul de desfăşurare pentru atac. Ele trebuie să asigure deplasarea simultană și ascunsă a trupelor proprii spre limita dinainte a inamicului.

Pentru deplasarea organizată şi realizarea simultaneităţii atacului limitei dinainte a apărării

inamicului se fixează:• punctul iniţial - la o depărtare de hotarul raionului de

concentrare care ar asigura încolonarea unei subunităţi militare cu mijloacele primite în sprijin şi poate fi 2–6 km.; de reținut – marșul se consideră început atunci când capul coloanei subunității militare a trecut punctul inițial;

• Punctele de coordonare se stabilesc la 2-3 ore de marş pentru a asigura ritmul necesar al deplasării.

• aliniamentul de desfăşurare pe coloane de companii – la 6-4 km faţă de limita dinainte a apărării inamicului, în afara bătăii eficace a instalațiilor de rachete dirijate antitanc; pe acest aliniament fiecare companie iese pe direcția sa de înaintare.

• aliniamentul de desfăşurare pe coloane de plutoane – la 3-2 km faţă de limita dinainte a apărării inamicului, în afara bătăii eficace a mijloacelor antiblindate, mitralierelor, tunurilor şi tancurilor care execută trageri prin ochire directă; pe acest aliniament fiecare pluton iese pe direcția sa de înaintare.

• aliniamentul de atac (de desfășurare în dispozitiv de luptă, în linie de mașini) se stabileşte cât mai aproape de limita dinainte a apărării inamicului, de regulă, pînă la 600 m faţă de inamic, în afara bătăii eficace a AG ale inamicului; pe acest aliniament subunităţile din eşalonul întîi trebuie să ajungă simultan desfăşurate în dispozitiv de luptă

• aliniamentul de debarcare se stabileşte când se execută ofensiva cu infanteria în dispozitiv de luptă pe jos; acesta trebuie să fie cât mai aproape de aliniamentul de atac, ferit de observarea inamicului şi de focul executat prin tragere prin ochire directă(500-400m), uneori poate să coincidă cu aliniamentul de atac;

• aliniamentul de siguranţă se stabileşte la o distanţă variabilă ( 200m) faţă de limita dinainte a apărării inamicului, pe care forţele nu au voie să-l depăşească decât după terminarea pregătirii de foc al atacului şi deplasarea lui în adâncimea dispozitivului inamicului pentru sprijinul cu foc al ofensivei;

• Ora atacului (ora „C”), este ora atacului limitei dinainte a apărării şi în raport cu care se organizează toate activităţile legate de începerea ofensivei. La ora „C” toate subunitățile militare vor ataca simultan limita dinainte a apărării inamicului.

Dispozitivul de luptă și misiunea plutonului în ofensivăPlutonul de infanterie în ofensivă acționează, de regulă,

în cadrul dispozitivului de luptă al companiei, uneori acţionează independent - în rezerva batalionului, ca patrulă de cercetare sau ca grup de asalt. Plutonul atacă pe un front de 200-300m., care rezultă din fronturile de atac ale grupelor (până la 50 m) şi intervalele dintre acestea (până la 50 m fiecare), intervalele dintre autovehicule pot fi până la 100 m.

Dispozitivul de luptă al plutonului în ofensivă, cînd acţionează pe jos, se compune din dispozitivele de luptă ale grupelor şi ale mijloacelor de foc primite ca întărire. Plutonul atacă, de regulă, cu grupele în linie. Uneori, ca urmare a unor manevre executate, plutonul poate adopta dispozitivul de luptă eşalonat spre dreapta (stânga).

Atunci cînd plutonul acţionează pe jos, după debarcarea din TAB (maşini de luptă), precum şi pe timpul luptei în adîncimea inamicului, plutonul poate acţiona în dispozitiv premergător de luptă (în linia coloanelor de grupe, eşalonat spre dreapta sau spre stânga).

• Transportoarele amfibii blindate (maşinile de luptă) se deplasează înapoia grupelor din care fac parte la o distanță de 200m. de pe un aliniament pe altul, astfel ca să poată sprijini atacul acestora prin foc executat cu mitralierele (cu armamentul de pe maşinile de luptă), prin intervale, pe la flancuri şi pe deasupra trupelor, atunci cînd le permite terenul.

• Cînd se acţionează pe TAB (maşini de luptă), dispozitivul de luptă al plutonului este în linia maşinilor de luptă şi mijloacelor date ca întărire, care acţionează în linia de luptă a mașinilor sau înapoia lor.

Misiunea plutonului care acţionează în cadrul companiei din eşalonul întîi constă în nimicirea personalului, armamentului şi tehnicii militare a inamicului din punctul de sprijin de pe limita dinainte a apărării a acestuia (obiectivul de atac al plutonului).

Ulterior, atacînd pe direcţia indicată, plutonul, în cooperare cu celelalte subunităţi, nimiceşte inamicul din adîncimea apărării.

• Pe timpul dezvoltării ofensivei, plutonului i se precizează sau i se dau noi misiuni de luptă.

• După executarea recunoaşterii și precizarea hotărârii, comandantul de pluton formulează ordinul de luptă, după care adună plutonul într-un loc adăpostistit, numește un observator și dă ordinul de luptă verbal.

• In situaţia când nu este posibil să se dea ordinul de luptă în teren, se dă la macheta terenului, pe hartă sau pe schemă, după care pe măsura apropierii plutonului de raionul acţiunilor de luptă, comandantul face precizările necesare.

După darea ordinului de luptă comandantul de pluton organizează cooperarea între grupe, cu mijloacele de foc date ca întărire, ca sprijin şi cu subunităţile vecine.

Organizând asigurarea acţiunilor de luptă, comandantul de pluton indică:

• modul de executare a observării şi de acţiuni a efectivului în cazul folosirii de inamic a ANBC şi de precizie înaltă;

• ordinea amenajării genistice a poziţiilor de plecare la ofensivă;

• măsurile de mascare, siguranţa şi modul de executare a lor.

La organizarea conducerii, comandantul de pluton precizează (aduce la cunoştinţă) datele radio şi ordinea folosirii mijloacelor de legătură radio şi de semnalizare, semnalele de conducere, de cooperare, înștiințare, și cum vor acționa militarii la primirea lor.

Ulterior comandantul de pluton organizează pregătirea efectivului, armamentului şi tehnicii pentru ofensivă. În acest scop se vor întreprinde următoarele măsuri:

• se completează muniția și grenadele până la normele stabilite;

• se fac plinurile cu carburanți-lubrifianți la TAB (MLI/MLD);

• se verifică starea echipamentului, mijloacelor de protecție individuală, starea tehnică a armamentului și tehnicii militare, după care la nevoie se iau măsurile respective pentru înlăturarea neajunsurilor;

• se distribuie și se servește hrana caldă pentru militari;• la nevoie se organizează ședințe de instruire a

militarilor, ședințe pentru închegarea subunităților;• se organizează prin rotație odihna militarilor.

4. Desfășurarea ofensivei.

Ofensiva se desfășoară:

- Pregătirea de foc a ofensivei;- Deplasarea subunităților spre limita dinainte a

apărării inamicului, - Acțiunile subunităților în timpul atacului limitei

dinainte a apărării inamicului şi cuceririi obiectivului de atac;

- Acţiunile subunităţilor de infanterie motorizată în adîncimea apărării inamicului şi în timpul urmăririi lui.

• Ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul plutonul o începe de pe poziţia de plecare la ofensivă în dispozitivul de luptă creat anterior.

• Pe poziţia de plecare la ofensivă, TAB(ML) se dispun pe poziţii de tragere mascate sau înapoia adăpostirilor în măsură să sprijine în orice moment prin foc acţiunile plutonului.

• Pe poziţia de plecare la ofensivă se amenajează poziţii de tragere pentru puşti mitraliere, aruncătoare de grenade antitanc şi pentru ceilalţi militari, precum şi nişe pentru muniţie şi adăposturi pentru personal, pentru fiecare militar se amenajază scărițe pentru a ușura ieșirea militarilor din tranșee.

În timpul pregătirii de foc a atacului plutonul nimiceşte mijloacele de foc descoperite şi forţa vie a inamicului cu focul armamentului din dotare.

• Comandantul de pluton conduce focul subordonaţilor, efectuează observările asupra ţintelor care urmează să fie nimicite în timpul pregătirii de foc a atacului pe direcţia de ofensivă a plutonului şi raportează comandantului de companie despre rezultatele observării.

• Depărtarea care asigură securitatea faţă de exploziile obuzelor artileriei propriei este: pentru personalul de pe

• TAB (MLI/MLD) – 300 m, pentru efectivul care atacă inamicul pe jos – 400 m.

• La ora stabilită, la semnalului comandantului superior, comandantul de plutonul dă comanda: “Pregătirea pentru atac”, şi apoi ordonă: “Pluton, la atac – ÎNAINTE”, la care efectivul ţîşneşte din tranşee şi cu pas grăbit sau alergător înaintează, atacînd inamicul pe direcţia trecerilor prin baraje. TAB(ML), deplasându-se înapoia grupele, susţin prin foc atacul efectivului plutonului.

• Trecerea barajelor în faţa limitei dinainte a apărării inamicului se efectuează sub acoperirea focului artileriei, precum şi cu susţinerea reciprocă a focului blindatelor şi armelor cu glonţ.

Efectivul plutonului, care atacă inamicul pe jos, trece cîmpul de mine pe urmele tancurilor sau prin culoarele executate. Odată cu apropierea efectivului de barajele genistice, la comanda comandantului de pluton: ““Pluton, pe direcţia obiectivului cutare, în coloană cîte doi, Pluton, pe direcţia obiectivului cutare, în coloană cîte doi, direcţional grupa întîi, prin culoar, fuga MARŞ”direcţional grupa întîi, prin culoar, fuga MARŞ”, grupele în ordinea stabilită ocupă din mers locurile în coloana plutonului și trec prin culoar.

În acest timp, blindatele cu foc din opriri scurte nimicesc mijloacele de foc ale inamicului, care împiedică trecerea prin baraje a efectivului. Ele trec barajele după ce coloana plutonului a trecut barajul și s-a desfășurat în linie de trăgători.

După trecerea prin culoar fiecare grupă se deplasează pe direcția sa de înaintare, se desfășoară în dispozitiv și de pe poziția ocupată sprijină cu foc grupele pentru trecerea barajului. După ce au trecut toate grupele, comandantul de pluton ordonă: “Pluton, în direcţia “Pluton, în direcţia obiectivului cutare - pentru luptă, ÎNAINTE!”.obiectivului cutare - pentru luptă, ÎNAINTE!”.

La această comandă plutonul atacă cu hotărîre, trăgînd din mers, din opriri scurte şi înaintează cu impetuozitate.

• Apropiindu-se de tranşeea inamicului la 30-25 m, la comanda comandantului de pluton

“Pluton, PREGĂTIŢI GRENADELE”, • Ulterior, plutonul va continua ofensiva fără opriri pe

direcția indicată din timp.

• Pe timpul dezvoltării ofensivei în adîncimea apărării inamicului, plutonul nimiceşte rezistenţele acestuia prin foc, cu grenade de mână, prin atac impetuos executat în flanc şi spate.

• Cînd apărarea inamicului a fost dezorganizată, plutonul se îmbarcă repede pe TAB(maşini de luptă) şi dezvoltă ofensiva în adîncime, acordînd atenţie cercetării și nimicirii inamicului în față și pe flancuri.