Download pdf - Conceptul de Cultura Si Civilizatie (2)

8/10/2019 Conceptul de Cultura Si Civilizatie (2)

http://slidepdf.com/reader/full/conceptul-de-cultura-si-civilizatie-2 1/16

CULTURA SI CIVILIZATIE

DESPRE CULTURA

1. Nevoia perspectivei

Adeseori, incercand sa se raspunda la intrebarea ce este cultura? , se prezinta celebrul caz al lui Miguel deUnamuno y Jugo. Adresandu-se participantilor la dezbaterea intitulata Viitorul culturii , organizata la Madrid, decatre Liga Natiunilor, Unamuno a declarat ca dupa 40 de ani de profesorat el nu stie ce este cultura. incolo desenzationalul cazului, e!entual de scepticismul autorului, se ascunde insa o c"estiune mult mai profunda# culturaeste un fenomen social foarte comple$ %nu in sensul sociologic al conceptului de fenomen social&, aproapeimposibil de prins intr-o definitie stricto sensu. Asa se e$plica faptul ca toate incercarile de a defini cultura dupasc"ema logica clasica - prin gen pro$im si diferenta specifica, preocupare, oricum, nu mai !ec"e de secolul al '('-lea, s-au do!edit, daca nu imposibile, cu siguranta unilaterale. )ele *+ de definitii, din aproape 00 inregistrate,trecute intr-o analiza intreprinsa de americanii Alfred L. roeber si )lyde luc"o"n, in */1, !in sa probeze, prin !arietatea lor, dificultatea circumscrierii sintetice, printr-o insumare de trasaturi congruente, necesare sisuficiente, a culturii.

Nici incercarea de a se porni de la sensul originar al termenului nu a dat roade. 2ste ade!arat ca termenul culturapro!ine din latinescul cultura, culturae, numai ca in antic"itate romanii foloseau acest termen cel mai adesea inintelesul originar de culti!are a pamantului, ca actiune de transformare a naturii, sens care, in multe limbiromanice, s-a perpetuat pana astazi. (ntelesul celalalt al culturii, cultura animi , si opus lui cultura agri , caeducatie in sens larg, a spiritului indeosebi, inteles pro!enind din mediile intelectuale ale 3omei antice, este si elprezent printre semnificatiile uzuale actuale ale culturii, fara insa ca o asemenea perspecti!a sa de!inasatisfacatoare si operationala din punct de !edere epistemologic.

(n epoca moderna, cele mai importante contributii la studiul culturii le-au adus etnologia %sausi etnografia&,antropologia culturala, sociologia culturii si istoria. (ata in ce consta punctul lor de !edere asupra culturii.

Sociologia culturii , ca ramura a sociologiei generale, analizeaza raporturile dintre societate %in termeniisociologiei - sistemul social global& si cultura, ca subsistem al acesteia, din perspecti!a conditionarii sociale aculturii si functiei sociale a culturii. 5ociologia abordeaza cultura ca ansamblu de !alori materiale si spirituale, deinstitutii, obiceiuri, norme, traditii ca e$presie a modului de trai si calitatii !ietii. 5ociologia analizeaza# raportuldintre cultura si ci!ilizatie, mai ales din perspecti!a conditionarii reciproce, sistemul culturii nationale, culturafolclorica, cultura inalta, cultura de masa, structura interna a culturii. 6oate aceste aspecte sunt pri!irile oarecume$plicati!-constatati!, atemporal, aspatial, functional-cauzal. 2ste !orba de rolul culturii in procesul de socializarea indi!izilor, in actiunea de organizare, conducere, control si dinamica sociala. A7utorul sociologiei in rezol!areaproblemelor pe care filosofia culturii si le propune este de un mare folos si nu poate fi trecut cu !ederea.

Antropologia culturala este o disciplina particulara despre cultura specifica unor comunitati etnice determinate.2a nu se ocupa de etnos in general, ci pune accentul pe tipurile culturale ale diferitelor comunitati etniceintruc"ipate in moduri de trai %ca un ansamblu de fapte de cultura si ci!ilizatie&, in care cunoasterea, actiunea, !aloarea culturala si faptul de ci!ilizatie, sensul cogniti! si cel etic sunt abordate in unitatea lor originara. Antropologia culturalista %culturala& din mediile anglo-americane, mai ales cea din prima 7umatate a acestui secol,tinde sa substituie complet conceptul de cultura celui de societate, transformand, in acelasi timp, in obiect deanaliza modelele comportamentului, nu comportamentul insusi. 8 anumita idealizare, ca si suprae!aluareaunitatii caracteristicilor culturale in dauna di!ersitatii acestora, !or face ca acest curent sa propuna mai degraba ofictiune teoretica despre un model ideal de cultura decat o constructie apta sa-i descrie mecanismele sifunctionarea. 2ste !orba aici de o antropologie culturala "olista si uni!ersalista, adica de o incercare de a e$plicaparti prin intreg si de a aplica acelasi cadru conceptual pentru orice fel de societate si cultura.

9oarte aproape de antropologia culturala se afla etnologia. 2tnologia inseamna etnografia a7unsa la maturitate. 2ase ocupa de studiul comportamentului uman in functie de mediu, "abitat, populatie, obicei etc. 2tnologia pune ine!identa adeseori specificul cultural al unei colecti!itati, fapt pentru care, uneori, este pri!ita ca o ramura aistoriei. Autorul american L.L. Largness arata, de e$emplu, ca pentru etnologie cultura ''este acel tot complex careinclude cunoasterea, credinta, arta, morala, legea, obiceiul si alte capacitati si deprinderi dobandite de om incalitate de membru al societatii' : .

)at pri!este punctul de !edere al istoriei asupra culturii se impun cate!a precizari. 6ermenul istorie are aiciintelesul de disciplina de cunoastere, de stiinta. in perspecti!a acestei acceptiuni, istoria studiaza ::istoria::societatii in general, a diferitelor popoare, in particular, sau a unor domenii ale societatii %istoriile de ramura&.(storia este, cum arata )atalin ;amfir, ''o stiinta care se ocupa de dinamica temporala a unor obiecteindividuale::. )a atare, istoria pri!este cultura ca o dimensiune a societatii, ca un element component al acesteia.

1



Modul insa cum este pri!it acest raport tine de modelul e$plicati! adoptat de istorie# compre"ensi!, cauzal,sistemic etc. 5pre deosebire de alte discipline, istoria cauta sa particularizeze fenomenul cultural la di!ersepopoare sau arii geografice, sa-l incadreze in timp si sa-l reconstituie in manifestarile sale, ::po!estindu-ne:: astfeldespre ::cultura 2giptului antic::, ::cultura <reciei antice::, ::cultura romaneasca in epoca moderna:: etc. 2asa!arseste adeseori greseala de a periodiza e!olutia culturii folosindu-se de criterii e$-culturale, introducand celmai adesea criterii politice pentru a delimita. =om re!eni cu alt prile7 asupra acestui aspect. >entru perioada::stra!ec"e si !ec"e:: a omenirii %e$presia apartine tot istoricilor&, termenul de cultura desemneaza totalitateaelementelor specifice !ietii materiale si spirituale sesizabile pe cale ar"eologica. in acest considerent intalnim incartile de istorie e$presii de felul ''cultura Hamangia'' , ''cultura Cucuteni'' , ''cultura Turdas'' etc. 2ste un alt punctde !edere al istoriei asupra culturii.

9iecare in parte nu a putut insa sa-si depaseasca conditia. )ultura a de!enit copilul fiecaruia si al niciuneia dintreele. >recum ele!ul la scoala# fiecare profesor se ocupa de el, il crede al lui, isi formeaza o imagine despre el siconsidera ca asa, si numai asa este. 5-a incercat apoi solutia unei discipline mai integratoare, care sa cuprinda laun loc e$plicatiile poziti!iste partiale si sa ofere o !iziune mai generala despre cultura. ictionarele au botezataceasta incercare de la cumpana secolelor al '('-lea si al ''-lea culturologie. >asul era important, incercarealaudabila, dar rezultatul insuficient de multumitor. 5-a crezut atunci ca una dintre cauzele crizei culturii europenes-ar datora tocmai acestei faramitari a perspecti!elor analizei fenomenului cultural. ar nici acest nou::organism::, acest ::consiliu profesoral:: al culturii, nu putea rezol!a decat partial problema. La un poziti!ismpartial se oferea, ca solutie, un poziti!ism mai general - culturologia. Acest altce!a s-a do!edit a fi in final filosofia, filosofia culturii .

3eflectiile asupra culturii dinspre filosofie sunt !ec"i, dar despre o ramura a filosofiei, care sa aiba ca obiect decercetare cultura, nu putem !orbi decat de pe la inceputul acestui secol. (n 3omania, primul curs de filosofiaculturii, intitulat ''Introducere in stiinta culturii'' , a fost sustinut de 6udor =ianu, in anul uni!ersitar */1/-*/0 la9acultatea de filosofie si litere din ?ucuresti. e unde decurge ne!oia unui al treilea ni!el de generalizare asupraculturii@ )um pri!este filosofia cultura@ (n ce raporturi se afla ea cu celelalte indeletniciri teoretice despre cultura@(ata intrebari de neocolit.

)oncept fundamental, sintetic, cumuland numeroase intelesuri, prezent in toate sferele gandirii, cultura poseda,pe langa sensul de intrebuintare cotidiana, intelesuri nu de toti intrezarite, nu de circulatie, si care sunt rezultatulunei aprofundari de natura filosofica. Asadar, ''a defini cultura, ne spune Ale$andru 6anase in una dintre cartilesale de buna circulatie, inseamna a dezvalui semnificatia maora a omenescului, a descoperi vocatia suprema aomului ca existenta constienta de sine, ca fiintare specifica ce depaseste imediatul si se proiecteaza in viitor catendinta spre viabilitate si permanenta::. 3ezol!area acestei probleme nu putea ramane in seama cugetuluisimplificator si apro$imati! al omului obisnuit, ''care foloseste cuvintele ca banul care umbla'' , ca sa folosimcu!intele lui Lucian ?laga, nici in seama stiintelor particulare ale culturii. 2ra ne!oie de aportul unor ::iubitori dezari mai adanci::, de o aprofundare de esenta filosofica, suficient de apropiata si suficient de departata de obiectulde cercetat incat sa-l cuprinda in esenta, dar si in sfera sa.

9ilosofia culturii, din perspecti!a celor de mai sus, se gaseste la un ni!el de generalizare mult mai ridicat decatstiintele despre cultura. <eneralizand asupra materialului acestora, filosofia culturii face trecerea de la ni!elulunor generalizari mai restranse, la ni!elul ultimelor generalizari. 5pre deosebire de aceste discipline, filosofiaculturii se ocupa de definirea conceptului de cultura din perspecti!a genetica, structurala si functionala. 2araspunde deci la intrebari de genul# )e este cultura sub raportul originii sale, care sunt momentele constituti!e aleculturii si componentele sale fundamentale@ (n ce raport se afla cultura cu asemenea realitati cone$e, precumsocietatea, omul, ci!ilizatia etc.@ 8 astfel de cerinta teoretica si metodologica fundamentala nu o poate realizadecat o disciplina filosofica, prin e$celenta integratoare si sintetizatoare.

intre celelalte domenii ale filosofiei, filosofia culturii are raporturile cele mai stranse cu a$iologia si filosofiaistoriei. Axiologia studiaza !alorile in general, pe cand filosofia culturii studiaza acel tip de actiune umana -cultura - inprin care se creeaza !alori, adica actul subiecti! %spiritual& prin care gandim un obiect in sfera unei !alori, dar si actul obiecti! prin care, de fapt, introducem efecti! un obiect in sfera !alorii, actul prin care cream bunuri culturale.

)u filosofia istoriei , cu antropologia mai ales, apropierile sunt de asemenea e!idente. Am putea spune, fortandputin lucrurile, ca istoria omenirii nu este altce!a decat istoria culturii si ci!ilizatiei, omul de!enind 8M inmomentul in care a produs cultura, de unde reiese faptul ca cele doua domenii ale filosofiei se intersecteaza.9ilosofia istoriei cuprinde o gnoseologie si epistemologie a istoriei, o ontologie dar si o teleologie a istoriei.9ilosofia culturii se indreapta si ea pe aceste cai, dar numai in ce pri!este cultura ca unul dintre domeniileumanului. >reocuparile de filosofia istoriei sunt mai !ec"i si mai cuprinzatoare decat cele de filosofia culturii.aca filosofii istoriei au incercat sa ::ing"ita:: cultura in mala$orul general al istoriei, neuitand, cei mai multidintre ei, sa arate adeseori ca ino!atia culturala si difuziunea acesteia sunt cele care au pus mereu in miscare

2



omenirea, filosofii culturii, la randu-le, cu orgoliul si egocentrismul lor, au ridicat cultura la rangul de suflet alomenirii. 2a e totul cand cultura moare istoria omenirii este in pragul sfarsitului, spune 8sBald 5pengler.

2. TUDOR VIANU DESPRE TEORIA FORMALA A CULTURII. STRUCTURA CULTURII

Am incercat in paginile anterioare sa argumentam ne!oia unei perspecti!e mai inalte, de natura filosofica, pentruorice incercare teoretica ce-si propune sa ofere o imagine integratoare despre cultura. Am atentionat, deasemenea, ca asupra culturii pri!esc si alte discipline, pe care le putem numi stiintele culturii . (ntre acestea sifilosofia culturii nu poate e$ista un raport de substituire reciproca, ci, mai degraba, unul de complementaritate.9iecare cuget necuprins de lene intelectuala se poate "rani dintr-una sau alta dintre perspecti!ele asupra culturii.)ugetului nelinistit, ''iubitor de zari mai adanci'' , ca sa folosim din nou cu!intele lui Lucian ?laga, ii putema!ansa insa e$igenta formulata, in */+, in lucrarea !e la connaissance "istori#ue, de catre M. Marrou# ''Sa nuintre nimeni aici daca nu este filosof'' .

Ne propunem in continuare sa raspundem la intrebarea# 5i totusi, ce este cultura@ Ne !om folosi, pentru araspunde intrebarii, de spusele lui 6udor =ianu e$primate in cadrul cursului de filosofia culturii pe care l-asustinut intre */1/-*/ si cuprins apoi in lucrarea $ilozofia culturii aparuta, in prima editie, in */4, si intr-o adoua, in */44. 6udor =ianu distinge din capul locului intre teoria materiala a culturii - ca parte a filosofiei culturiicare studiaza conditiile care fac posibila intruparea !alorilor culturale, mi7loacele de care aceste operatii sefolosesc si idealurile care le conduc, si teoria formala a culturii, care isi propune sa lamureasca ce este in modgeneral cultura. Asupra e$plicatiilor din ''teoria formala a culturii'' ne !om opri in randurile urmatoare. >entrulimpezirea notiunii de cultura, spune =ianu, trebuie intreprinse doua lucruri# sa-i despicam continutul, sa-i gasimnotele care il compun, apoi sa identificam sfera notiunii, adica sa observam ''care sunt obiectele carora notiunearespectiva le convine'' )at pri!este primul aspect, al continutului notiunii de cultura. (n continutul notiunii decultura intra, ca prim element, ::ideea de vointa culturala::. :: %entru a avea cultura, subliniaza =ianu, trebuie samanifestam un anumit patetism al sufletului ::. Acest patetism al sufletului cuprinde, in primul rand, un ::element pur volativ::, inteles ca incordare, ca energie morala. ''&u se poate produce cultura decat in cazul cand sufletul este stapanit de o tensiune launtrica' :. (nertia sufletului, indolenta intelectuala si morala sunt stari care s-aropune acestei prime conditii a culturii. (n al doilea rand, in !ointa culturala mai e$ista un element, intelectual sisentimental in acelasi timp, pe care il numeste postulat optimist, inteles ca o credinta %con!ingere& ca ::temeleculturale nu sunt istovite, ca omenirea mai are inca sarcini mari inaintea ei si ca sufletul omenesc stapanestemiloacele de a se apropia de aceste teluri ::. Automatismul si atitudinea pesimista ar fi starile de ::patologieculturala:: care s-ar opune acestui al doilea element constituti! al !ointei culturale. =ointa culturala nu este insatotul. 2a trebuie %este& ::diriata de o valoare culturala ca de o cauza finala si urmareste intruparea acestei valori culturale intrun material ::. Aceasta actiune de ::intrupare:: a !alorii culturale naste ::bunul cultural::.::?unul cultural:: este e$presia actului implinit, adica a actului cultural subiecti! C de gandire a unui lucru in sferaunei !alori, si a actului cultural obiecti! %obiecti!at& C de introducere efecti!a a lucrului respecti! in sfera !alorii,de intrupare intr-un material, ca atunci cand pictezi un tablou pornind de la un peisa7. >eisa7ul il reprezinti initialin sfera unei !alori %estetice, in cazul nostru&, apoi, intrupandu-l intr-un tablou, il introduci efecti! in sfera !alorilor culturale obiecti!ate.

(n concluzie, ''vointa culturala sub indoitul aspect al elementului pur volitiv care o constituie si care consta inenergie si productivitate launtrica( credinta optimista in temele care neincetat se pun omenirii( valoarea caresa orienteze aceasta energie( bunul cultural in care se intrupeaza aceasta valoare( actul cultural subiectiv caresa pretuiasca bunurile culturale( actul cultural obiectiv care sa intrupeze valorile intrun material) iataelementele care constituie laolalta continutul notiunii de cultura'' , subliniaza =ianu.

)at pri!este cel de-al doilea aspect al definirii notiunii de cultura - sfera.

9ilosofia culturii, spune =ianu, trebuie sa distinga aici intre sfera !alorilor si cea a indi!izilor concreti cu pri!ire lacare ea se poate aplica. )and o societate sau un indi!id culti!a numai un gen de !alori, atunci se !orbeste de ocultura partiala. )ultura artistica, cultura profesionala, sunt, in termenii proprii ai filosofiei culturii lui =ianu,culturi partiale. ''Sensul insa, scopul pe care o folozofie a culturii il poate recomanda, spune =ianu, nu este ocultura partiala, ci este cultura totala, capacitatea de a trai lumea aceasta sub toate aspectele ei, a o pretui insensul tuturor valorilor pe care ea in mod virtual le inc"ide ::. ''Aceasta tema poate ca nu va fi cu deplinatateatinsa nicicand, subliniaza Vianu mai departe, dar totusi ea trebuie sa ne pluteasca inainte ca un ideal caretrebuie sa conduca silinta noastra culturala''*

(n abordarea clasica, specifica in mod e!ident disciplinei istorice %istoriei&, atunci cand se abordeaza problemastructurii culturii se au in !edere indeosebi produsele, bunurile culturale, formele culturii obiecti!ate. 5e !orbestein aceasta situatie ca domeniile culturii sunt# datini %obiceiuri&, stiinta, filosofia, literatura, muzica, ar"itectura,pictura, sculptura si artele decorati!e, conceptiile religioase, sistemele si normati!ele morale, politice, 7uridice,miturile etc. >unctul de !edere al istoriei asupra culturii este 7ustificat, deoarece reconstituirea diferitelor culturi

3



istorice %in sensul de apartinand unor perioade si zone geografice determinate& nu se poate face decat pornind dela formele obiecti!ate ale culturii spre sufletul culturii. Asupra acestui aspect insista 6. =ianu. 2l ne atentioneazaca ::bunul cultural:: este numai o dimensiune a culturii, deloc de negli7at, e ade!arat, dar care nu poate fi ridicata larangul de intreaga cultura.

. LUCIAN !LA"A DESPRE CULTURA CA MOD E#ISTENTIAL SPECIFIC UMAN. "ENEZA CULTURII

)ontinuam dezbaterea pri!ind cultura incercand sa raspundem la intrebarile# )and si cum se naste cultura@ )areeste raportul dintre om si cultura@ Ne !om folosi in raspunsurile noastre de afirmatiile renumitului filosof alculturii Lucian ?laga, indeosebi de cele din ''Trilogia culturii'' si ''Trilogia cosmologica'' .

(n conceptia lui ?laga, omculturaistorie constituie o unitate inseparabila. 9iecare se e$plica prin celelalte,fiecare este conditionata de celelalte. 6eza sa fundamentala despre om si cultura, ce poate face mandria oricareiprofesiuni umaniste de credinta, poate fi formulata astfel# ratiunea de a fi a omului ca om, !ocatia sa suprema seafla in cultura, iar ratiunea de a fi a culturii, iz!orul unic al constituirii si dez!oltarii sale se afla intr-un mode$istential specific uman. )at pri!este istoria, ea tine de modul e$istential specific uman, adica a omului creator decultura. 8m, in sensul de ::om deplin::, cultura, ::istorie:: sunt trei elemente constituti!e ale unui proces unic. 5a leanalizam pe rand.

::+mul , spune ?laga, din c"iar clipa cand i sa declarat omenia -- a banuit cu prisosinta ca imediatul nu estelocul sau, planul si cuibul c"emarii sale'' . 6ine, asadar, de esenta umana a postula un ::dincolo:: de realitateaconcreta si imediata %nu in sensul religios&. )a orice animal si omul ::traieste in lume::, dar are, la randu-i, ::lumea::lui. ::Lumea:: lui este dincolo, intr-un orizont in care lumea empirica, a imediatului, e depasita. ''A exista ca ominseamna din capul locului a gasi o distanta fata de imediat, prin situarea in mister* Imediatul nu exista pentruom decat spre a fi depasit* Imediatul exista pentru om numai ca pasa* Ca simptom al unui altceva, ca signal al unui dincolo--''* )u aparitia omului, in sensul mai inainte aratat, s-a produs in uni!ers un ''salt ontologic'' ,spune ?laga. (n momentul in care omul a facut trecerea de la e$istenta in ::orizontul concret al lumii:: in ::orizontulnecunoscutului::, s-a produs acest ::salt ontologic:: omul de!ine ::om deplin::. Acest salt isi gaseste resortul intr-unelement material de o structura si conformatie e$ceptional de dez!oltate - creierul, iar pe de alta parte in legaturacu trairea sociala# ''Trairea in societate a indivizilor umani, intro atmosfera de comunicabilitate, este in general milocul cel mai puternic de promovare a posibilitatilor umane, intrucat pe aceasta cale devine cu putintacumulul progresiv al tuturor eforturilor'' , subliniaza ?laga.

Acest moment de rascruce in e$istenta omului este strans legata de cultura. 8mul, spune ?laga, de!ine creator decultura ''in clipa promitatoare de tragice maretii, cand a devenit cu adevarat om--, cand el a inceput saexiste altfel*** in alte dimensiuni, pe un podis sau in taramul celalalt, al misterului si revelarii'' . eci, conditia dea fi a culturii, inteleasa ca re!elare a misterului, decurge din adancirea dimensiunilor e$istentiale ale omului. Asadar, cultura ''nu este un lux pe care sil permite omul ca o podoaba, care poate sa fie sau nu( cultura rezultaca o emisiune complementara din specificitatea existentei umane ca atare, care este existenta in mister si pentrurevelare'' , subliniaza ?laga. <eneza culturii nu trebuie deci cautata intr-un asa-zis ::suflet special:: al culturii.)ultura este ''trupul si expresia unui anume mod de existenta a omului* %entru a fi creator de cultura omul nutrebuie sa fie decat om, adica o fiinta care trage consecintele existentei sale specifice, intrun anume orizont si intre anume coordonate'' . Acest mod de e$istenta intru cultura a insemnat o sc"imbare radicala a omului. 9ara oastfel de sc"imbare, ''a modului, planului, orizontului existential, cultura nu sar fi ivit niciodata, oricat geniu ar fi tresarit sub teasta umana'' , inc"eie ?laga.

Momentul ::saltului ontologic:: uman, cu consecinta sa - creatia culturala, este, in conceptia lui ?laga, inceputulistoriei %ca obiect al istoriografiei si nu istoriografia insasi, spune ?laga&. ''!upa toate semnele, istoria este prinexcelenta o dimensiune a existentei umane* %rintre toate fiintele terestre singur omul se poate mandri cu oistorie* In esenta, istoria este insusi modul plenar al omului'' , scrie ?laga. 8mul creeaza ::istorie:: atunci cande$istenta sa se deruleaza in ''orizontul misterului si pentru revelare'' , deci atunci cand omul de!ine creator decultura. ''Inc"egarile principale ale istoriei sunt cele culturale'' , spune ?laga, fara insa ca istoria sa se reduca laacestea. 8m deplin - om creator de cultura - fiinta istorica sunt sinonime in conceptia lui Lucian ?laga.

)and s-a produs aceasta ::mutatie ontologica:: la scara omenirii@ Ne raspunde insusi ?laga# ''in momentul cand omul apare ca subiect activ in lume, nascocind pumnarul si focul, el apare si ca subiect creator de cultura* Ceeace implica structuri biopsi"ospirituale cu totul specifice, ca produs al unei evolutii verticale* Insuficientelebiologice-- ale omului nu pot veni in discutie intro explicatie a civilizatiei si a culturii umane, decat in c"ipaccesoriu, ca un factor ce incita-- la productivitate si atat'' .

4



$. CONDITIILE% MI&LOACELE SI IDEALUL CULTURII

upa ce am aratat ce este cultura, cand si cum, raportata la scara istoriei omenirii, se naste ea, !om trece laanaliza faptelor care determina formele pe care le imbraca cultura, adica in ce masura conditiile, mi7loacele siidealurile confera culturii o forma sau alta, un anumit continut si nu altul.

>artea din filosofia culturii care analizeaza aceste aspecte determinati!e pentru creatia culturala a fost numita de6udor =ianu ''teoria materiala a culturii'' . 5a urmarim, asadar, gandurile filosofului, si facem acest lucru nudintr-o lene intelectuala sau conformism facil, ci pur si simplu pentru faptul ca sc"ema oferita de =ianu oconsideram operationala stiintific si metodologic in analiza problemei in discutie.

a. >rimul grup de elemente ce intra in determinatia formelor culturii sunt ''conditiile materiale ale culturii'' ,subliniaza =ianu. Aceste conditii materiale sunt# mediul geografic %natural, cosmic&, economia %conditiileeconomice& si rasa %unitatea antropologica careia o cultura ii apartine&.

(n ceea ce pri!este conditionarea cosmica a culturii , dupa ce realizeaza un istoric al principalelor teorii si autori indomeniu %teoria ::solului:: a cartezianului 9ontenelle, teoria ::climei:: a Abatelui ubois si a lui MontesDuieu,?ucle cu a sa Istoria civilizatiei in .nglitera sau 6aine cu $ilosofia artei &, =ianu arata# ''&u mediul ca atare este, prin urmare, conditia culturii, ci mediul intru cat este valorificat, resimtit intrun fel determinat si pus inlegatura cu reprezentarea unor anumite scopuri'' . aca mediul cosmic are o netagaduita insemnatate, aceastaeste cu atat mai mare cu cat comunitatile sunt mai primiti!e si scade pe masura ce comunitatile sunt maia!ansate. >rogresi!a neatarnare a omului de mediu este, intr-ade!ar, unul dintre cele mai caracteristice elementeale progresului in planul ci!ilizatiei.

Teoria conditionarii economice a culturii, spune =ianu, !ine in completarea teoriei mediul. aca teoria mediuluipostula ''implantarea in peisa a culturii omenesti'' , teoria economica a culturii, cu e$ponentul sau principalmaterialismul istoric, sustine un fel de unitate a procesului economic indiferent de locul in care se desfasoara si,ca atare, unitatea de plan a culturii omenesti. 8biectiile lui =ianu fata de aceasta teorie, indreptatite, e!ident, sunttrei# spiritul sau prea sistematic % ''caci daca este evident ca exista un determinism economic al formelor culturii nu este la fel de limpede ca nu exista decat un determinism economic'' &, o reprezentare metafizica simplista si, infinal, scoaterea din ecuatie a factorilor spirituali. ::Cultura, inc"eie =ianu, este pentru noi creatie de valori si resubiectivare a acestora* Ambele aceste acte sunt insa nu numai acte spirituale, dar si acte autonome si anticipatoare fata de realitate *** Cum este cu putinta atunci ca valorile culturii sa fie intelese ca niste simplerasfrangeri ale realitatii, si anume ale laturii ei materialeconomice? .conomicul este unul din factorii procesului social si cultural, dar nu este singurul'' .

9ie ca este !orba de 5c"open"auer cu /umea ca viata si reprezentare, de contele Art"ur de <obineau cu .ssai surl'in0galit0 des races "umaines sau )"amberlain cu !ie 1rundlagen des 2I2 3a"r"underts, teoria raselor, sustine =ianu, se poate reduce la afirmatia ca rasele contribuie la determinarea formelor speciale pe care cultura le ia. eprisos sa aducem in discutie principalele elemente de critica la adresa acestei teorii, teoria raselor, in sensuloperelor mai sus citate, fiind de mult caduca. ''!aca prin rasa intelegem un fel omenesc care se transmite c"iarcand mediul este sc"imbat si celelalte conditii au devenit diverse, daca mai ales sfera ideilor analizate aici admite diferenta raselor in superioare si inferioare *** atunci contributia teoriei raselor in filosofia culturii mi se pare ca trebuie respinsa'' , arata =ianu. ''!aca prin teoria raselor nu voim sa spunem decat ca, sub influentamediului natural, social si cultural, se creaza in sufletul omenesc deprinderi permanente de viata si creatoare decultura intrun sens anumit, atunci este evident ca, printre conditiile materiale ale culturii, trebuie sa trecem,daca nu rasa, atunci nationalitatea''*

Al doilea grup de conditii care determina formele pe care cultura le ia in dez!oltarea ei sunt cele spirituale. 5untnumite ''conditiile spirituale ale culturii'' : deoarece apartin unui suport sufletesc.

>rima dintre conditiile spirituale ale culturii este traditia. ''Scurt spus, arata =ianu, traditia este influenta muncii culturale anterioare asupra celei prezente'' . Aceasta munca culturala anterioara lucreaza asupra celei prezente,spune =ianu, mai intai prin institutiile culturale, apoi prin educatie si imitatie. Urmeaza apoi, ca un alt element alactiunii traditiei, ceea ce =ianu numea ''asimilarea expresiei proprii ca o expresie straina'' , ceea ce inseamnafaptul ca opera de cultura anterioara, c"iar si cea prezenta, in cele mai multe dintre cazuri, imbraca forme %genuri,procedee, categorii etc.& prestabilite, traditionale, consacrate, prin care se usureaza procesul ei de perceptie. (nfelul acesta ce!a din formele, spiritul si limba7ul culturii care le-a produs in trecut se introduce in creatia prezenta.

Un alt mi7loc prin care traditia actioneaza este ''nevoia de a introduce cat mai multa precizie si siguranta inopera culturii( nevoia de a ocoli aventura, intreprinderea "azardata'' . Acestei moti!atii personale, proprii

5



adeseori unei comoditati intelectuale, i se adauga in foarte multe cazuri actiunea asa-ziselor ''cercuri influente'' ,acele cercuri sociale %culturale& care au, la un moment dat, conducerea sau initiati!a "otaratoare. >rin institutiilepe care le creeaza, prin sistemul de educatie pe care il sustin sau il impun, prin ideologia generala pe care oraspandesc, aceste cercuri cauta sa perpetueze ''lumea lor proprie de motive, formele lor proprii de cultura'' ,cauta sa se mentina pe sine. ''Traditia, inc"eie =ianu, este insa o forta necesara si binefacatoare atunci cand seec"ilibreaza cu libertatea si inovatia* 1asirea acestui ec"ilibru a fost secretul marilor culturi in epocile lor deinflorire'' .

5trans legat de problematica actiunii traditiei, si cu aceasta intram in analiza celei de a doua conditii spirituale aculturii, este ''cantitatea grupului social'' . (ntroducand acest element, =ianu !rea sa demonstreze doua lucruri. (nprimul rand, faptul ca !aloarea traditiei este in relatie stransa cu cantitatea grupului social. )u cat grupul socialeste mai mic, cu atat influenta traditiei este mai puternica. (n al doilea rand, o anumita dependenta a dinamicii si::cantitatii:: grupului social de un tip sau altul de !aloare culturala culti!ata cu predilectie in %de catre& aceacomunitate.

b. (n dependenta stransa de conditiile culturii sunt ''miloacele culturii'' , cum le numeste =ianu. aca conditiileculturii sunt, in raport cu creatorul de cultura, un dat si sunt suportate in mod pasi! de catre acesta, mi7loaceleculturii sunt opera creatorului %nu intotdeauna in sensul de creatie pur indi!iduala&, sunt ::instrumentele::intrebuintate in mod acti! de catre acesta in !ederea atingerii unui scop. )onditiile culturii sunt, cum am !azut,anterioare si independente de creatorul cultural, pe cand un mi7loc cultural nu poate fi gandit in afara omuluicare-l gaseste bun si capabil de a-l apropria de tinta pe care o urmareste.

Mi7loacele culturii sunt determinate nu numai de conditiile culturii %sa nu se inteleaga faptul ca intre conditiile simi7loacele culturii se pot opera deosebiri categorice&, ci si ''de scopurile catre care ele se indreapta'' , cum spune =ianu. )um scopurile culturale sunt realizarea !alorilor, ''cate valori, atatea scopuri si atatea categorii demiloace'' , conc"ide autorul. Acest aspect al mi7loacelor culturale specifice fiecarei !alori tine insa de domeniulstiintelor culturale speciale, deci nu face obiectul analizei de fata. 3eamintim insa faptul ca 6udor =ianu facedistinctie intre !alori culturale obiecti!e, care, cum spune filosoful, ''consista in realizarea de fapt a unei valori intrun material'' , in ''insamantarea unei valori intro materie, prin prelucrarea acesteia'' , si !alori culturalesubiecti!e, ''a caror realitate pur mintala sta in faptul de a gandi un obiect in sfera unei valori'' .

>ornind de la distinctia de mai sus, mi7loacele culturii se grupeaza in mi7loace care a7uta realizarea unei !aloriobiecti!e si mi7loace care a7uta realizarea unei !alori subiecti!e, adica ''miloace care solicita productia culturala'' si ''miloace care solicita receptivitatea culturala'' , cum le numeste =ianu. in prima categorie face parte cupredilectie te"nica, dar nu numai te"nica industriala sau masinista, ci si metodele speciale ale stiintelor,procedeele acti!itatii de laborator, mi7loacele de care sa!antul se foloseste, procedeele artelor frumoase, toatemasurile de pre!edere si ameliorare sociala, propaganda culturala, regulile organizarii unei biblioteci, deraspandire a cartii, de intrebuintare a filmului, a radiodifuziunii etc., adica ''acelea care auta, spriina, solicita productia culturala'' , subliniaza autorul. 6e"nica, in sensul general prezentat aici, este numai cu predilectie mi7locobiecti! al culturii. 6e"nica, suma a mi7loacelor care sporesc puterile noastre receptoare de cultura, pe langa celecreatoare, constituie si un mi7loc subiecti! al culturii. in aceasta perspecti!a si in acelasi sens - ca mi7loace cudubla functiune, se inscriu, printre mi7loacele culturii, familia si scoala.

c. 5a analizam acum cel de-al treilea element care intra in determinatia formelor culturii - idealul cultural , caci,subliniaza =ianu, ''este evident ca fenomenul cultural nu este deplin inteles decat atunci cand cunostintaconditiilor carel determina si a miloacelor de care el se serveste se completeaza prin aceea a idealului careconduce desfasurarea sa'' . Ne propunem, asadar, sa raspundem la intrebarile# )are sunt scopurile finale aleculturii@ )are sunt idealurile care conduc opera culturii@ )are este, deci, idealul cultural@

Am aratat mai inainte ca cultura nu-si propune alte finalitati decat realizarea !alorilor. Numai ca !alorile nu suntdisipate, fara legatura intre ele. =alorile fac parte dintr-o structura unitara si ierar"ica. (n fiecare epoca istoricacreatorii culturali, urmarind realizarea unei !alori speciale, slu7esc, in acelasi timp, realizarea unei !alori maigenerale, calauzitoare deopotri!a pentru efortul fiecaruia si al tuturor. ''Scopurile speciale ale culturii, adicavalorile, subliniaza =ianu, sunt comandate deci de o valoare supraordonata, in asa fel incat *** toti acestiaimpreuna servesc, prin aceleasi acte, o valoare care nu este, in mod special, nici teoretica, nici estetica, nici politica, dar care este supraordonata tuturor acestora si imprumuta fiecareia in parte o culoare deosebita''*

5-a considerat la un moment dat ca aceasta !aloare suprema ar fi ratiunea umana, si s-a nascut conceptiarationalista a idealului cultural. ''Idealul rationalist , arata =ianu, se dezvolta din conceptia unei umanitati acarei insusire esentiala este ratiunea capabila sa se dezvolte la infint din insumarea treptata a rezultatelor ei ***'' . 5-a considerat apoi ca, data fiind !arietatea conditiilor materiale in care feluritele culturi se dez!olta, este firescca fiecare cultura sa culti!e idealul sau propriu, iar nu unul comun intregii omeniri. Acest ideal este legat deidealul fiecarui popor la un anumit moment %etapa& istoric. Asa s-a nascut conceptia istorica a culturii, care

6



postuleaza ''o cultura al carei substrat este natiunea, nu umanitatea in intregul ei'' . in combaterea celor douateorii cu pri!ire la idealul cultural s-a nascut acea conceptie a culturii, dupa cum subliniaza =ianu, ''caresi propune ca ideal dezvoltarea tuturor virtualitatilor inscrise in natura fiecarui om in parte'' . 2ste, aceasta dinurma, conceptia umanista a culturii %idealului cultural&.

6udor =ianu aduce critici serioase conceptiilor mai sus prezentate. >ornind de la definitia generala a culturii,construita prin analogie cu cultura pamantului, definitie pe care el o numeste ''analogica'' , =ianu construieste asa-numita ''conceptie activista a culturii'' . aca conceptia rationalista accentueaza momentul unui agent natural pecare cultura trebuie sa il dez!olte, propunand dez!oltarea ratiunii si tot ceea ce se leaga de aceasta trasaturaprincipala, iar conceptia istorica accentueaza ideea de !aloare, !alori deosebite de la societate la societate si de laepoca la epoca, conceptia acti!ista a culturii accentueaza cu deosebire ideea de acti!itate. Aceasta conceptie, nespune =ianu, sustine ca ''ceea ce numim cultura este un produs al libertatii omenesti, orientata catre nistescopuri rezultate din spontaneitatea firii umane, pe care natura nu le impune, ci numai le limiteaza'' . 6elulrationalist, sau telul national, sunt unilaterale. 8mul nu este numai o fiinta rationala, sau una nationala%comunitara&. 5ufletul lui cunoaste si alte laturi, iar acti!itatea omeneasca creatoare de cultura trebuie %poate& sase indrepte spre %sa-si propuna& tot atatea tinte cate poate sa-si asume o acti!itate omeneasca, inc"eie =ianu.

'. MOMENTELE CONSTITUTIVE ALE CULTURII

(n randurile anterioare am abordat problematica structurii, genezei si conditionarii culturii, punand in e!identa,prin di!erse opinii, elementele care tin de sfera culturii, unitatea dintre aspectul antropologic %istoric& si celsociogenetic %social& ca principala conditie a genezei culturii, factorii care determina di!ersitatea formelor%continuturilor& culturii, producerea !alorilor ca scop al culturii, cultura ca domeniu specific uman. (ncercam, incontinuare, sa punem in e!identa mecanismul trecerii de la fapte, naturale si sociale, la !alori, pornind de la ideeaca actul cultural inseamna un ansamblu de momente logico-istorice. Ne !om folosi, de aceasta data, de ideile lui Ale$andru 6anase e$puse in una dintre lucrarile sale amintita de7a - Cultura si civilizatie*

''$aptele culturale sunt inainte de toate fapte de cunoastere'' , sustine Ale$andru 6anase. eci primul moment alconstituirii culturii este momentul gnoseologic. (nainte de a se con!erti in !alori, datele pe care le obtine omul incontactul sau cu natura si societatea, trebuie sa de!ina categorii ale cunoasterii. )unoasterea nu este o !eriga intrenatura, societate si cultura, ci constituie primul moment constituti! al culturii, este premisa necesara dar sielement component al oricaruia act de cultura. )unoasterea este premisa necesara, dar nu orice cunoastere %a!emin !edere ni!elul acesteia& poate intra constituti! in actul cultural. in acest moti! subliniam cu alt prile7, citindu-lpe Lucian ?laga, ca numai la un anumit moment dat in e!olutia sa omul a de!enit creator de cultura, si anumeatunci cand reflectarea lumii incon7uratoare a dobandit un caracter subiecti!, sintetic si pre!izional.

)el de-al doilea moment al culturii este momentul axiologic, !alorizator. (nseamna ''raportarea rezultatelorcunoasterii la nevoile, trebuintele si aspiratiile omului, aprecierea lor critica in functie de interesele socialumane'' , subliniaza Ale$andru 6anase. atele cunoasterii sunt necesare, dar nu suficiente pentru constituireaculturii. <noseologicul precede si conditioneaza momentul a$iologic. (nainte de a fi, prin 7udecata de !aloare,intruc"ipare !alorica, ceea ce implica apreciere, cultura este cristalizare a cunoasterii. (nsa nu toate produselecunoasterii umane ::intra:: in sfera culturii, ci numai acelea care dobandesc semnificatie pentru comunitate !alorizarea este rezultatul unui proces de recunoastere* 2ste !orba aici de un proces de ::pretuire umana:: a unoracte de cunoastere.

)um se e$plica insa trecerea de la un fapt de cunoastere, la !aloare@ )e anume asigura fuziunea primelor douamomente ale actului de cultura@ )are este mecanismul prin care cunoasterea dobandeste semnificatia culturala%!alorica&@ >rin creatie. (ata, asadar, cel de-al treilea moment al culturii - momentul creator, momentul demiurgical culturii. )reatia este factorul cel mai dinamic al actului cultural, este momentul saltului calitati! de la un faptnatural sau social, indi!idual sau colecti!, la unul cultural %de cultura&. )reatia este procesul %momentul& treceriiin domeniul !alorilor culturale acti!e, a !alorilor potentiale. )reatia ''este insasi principiul de geneza al valorilor,atat la scara filogenetica a omului ca specie, cat si la scara ontogenetica a omului ca individ'' , arata autorul maisus citat.

(n continuarea intrebarilor de mai sus, un alt moment al culturii este momentul comunicational %comunicarea&.)omunicarea, dupa spusele lui Ale$andru 6anase, inseamna ''generalizarea sociala si asimilarea critica avalorilor culturale, integrarea culturii in totalitatea praxisului social, realizarea functiei sale sociale, arosturilor sale umane'' . 2ste !orba, cu alte cu!inte, de ::trecerea culturii in lume::, de implinirea sa. aca asa staulucrurile, nu cum!a comunicarea ar fi ::!e"icolul:: ce transporta ::!aloarea:: culturala dintr-un loc in altul spreconsumul cultural@ (ncontestabil ca da. ar atunci cand spunem ca e$ista un moment comunicational al culturii,a!em in !edere cel de-al doilea element mi7locitor, alaturi de creatie, intre cunoastere si !alorizare, mult maiaproape %daca nu cum!a inclus& de al doilea decat de primul. >entru ca nici un proces de !alorizare reala nu poatea!ea loc decat in momentul in care actul de cunoastere %indi!idual, prin e$celenta& iese din anonimat, este

7



::az!arlit:: in lume pentru a primi %daca !a primi& recunoastere, de!enind astfel !aloare, produs cultural. (ata,asadar, ade!aratul ::rol cultural:: al momentului comunicational.

(n concluzie, ontologic-gnoseologic pri!ita problema, cultura se naste din interactiunea om-societate-natura,infatisandu-i-se ca un proces comple$ si cumulati! de ::momente:: ce se conditioneaza si care impreuna o facposibila.

(. STIL SI ETNIC IN CULTURA. DESPRE SPECIFICUL NATIONAL

Am subliniat adeseori, si o mai facem inca o data, faptul ca cultura este un fenomen comple$ ce nu poate fi ::prins::intr-o definitie stricto sensu. e aceea am optat pentru un demers descripti! in descifrarea ::fetelor culturii::,intreprindere nu facila, dar mult mai utila si eficace mai ales pentru mintile care nu se multumesc cu putin si culucruri gata facute. )ontinuam, asadar, demersul nostru incercand sa raspundem la alte intrebari# )a fapt uman,este cultura un fenomen omogen@ )e indi!idualizeaza o cultura de alta@ )um se pune problema specificului national in cultura@

>usa in e!identa de mai multe secole, astazi, pentru cei mai multi dintre noi constituind o e!identa si certitudine,problema lipsei de omogenitate a culturii necesita macar o zabo!ire, daca nu un studiu mai larg.

in timpurile antice, oamenii au constatat puternice diferente de manifestare culturala intre di!erse comunitatietnice, sau in interiorul acestora, fie ca era !orba de limba, de manifestari religioase , morale, tot felul de obiceiurietc. Acest lucru i-a determinat, cu timpul, pe unii sa se defineasca %sa fie numiti& eleni, altii romani, altii sa fienumiti ::barbari:: etc. 5i astazi daca inca mai !orbim despre greci, romani, egipteni, geto-daci etc., cu referiree!identa la antic"itate, ii numim asa tocmai datorita manifestarilor lor culturale oarecum specifice. >entru ca ceeace indi!idualizeaza un popor fata de altul este in primul rand manifestarea sa culturala.

espre abordari teoretice consistente cu pri!ire la elementele constituti!e care confera consistenta, personalitatesi demnitate culturala unui act spiritual uman, dar indeosebi indi!idualitate, nu credem ca se poate !orbi, la scaraistoriei, inainte de epoca moderna. Marea ac"izitie a !remurilor moderne in e$plicarea indi!idualitatiimanifestarilor culturale este problematica stilului in cultura. (storia artelor, mai intai, a culturii in general,etnografia, mai apoi, dar indeosebi reflectiile dinspre filosofie, au do!edit ca stilul reprezinta o ::implicatie:: inactul cultural. 2l, stilul, mai degraba cadrul stilistic, ''matricea stilistica'', cum o numeste ?laga, marc"eazae$istenta si constiinta creatoare a omului. 8mul nu se poate manifesta creator decat intr-un astfel de cadrustilistic. 2l ne marc"eaza cu puterea unei fatalitati adeseori ascunse. ''Stilul , spune ?laga, e ca un ug suprem, inrobia caruia traim, dar pe care nul simtim decat arareori ca atare'' . (nsa, spune ?laga mai departe, ''omului iatrebuit timp indelungat pana sa bage de seama ca traieste necurmat in cadru stilistic'' .

Nu intram aici in analiza amplei discutii care s-a purtat in filosofia culturii in legatura cu radacinile adanci sitainice ale stilului. Amintim doar faptul ca una dintre cele mai interesante si originale teorii cu pri!ire la acestaspect al stilului o dez!olta filosoful roman Lucian ?laga. >entru ?laga radacinile cele mai adanci ale stilului, alematricei stilistice ale unei culturi, se afla in inconstient , care are un rol si statut psi"ic determinate in economiafacultatilor sufletesti care participa la actul creator de cultura. 5unt prea frumoase cu!intele filosofului ardeleanpentru a nu le cita# ''$enomenul stilului, rasad de seve grele ca sangele, isi are radacinile implantate in cuiburi dincolo de lumina* Stilul se infiinteaza, cei drept, in legatura cu preocuparile constiente ale omului, dar formele, pe care le ia, nu tin decat prea putin de ordinea determinatiilor constiente* %om liminar, cu radacinilein alta tara, stilul isi aduna sucurile de acolo, necontrolat si nevamuit* Stilul se infatiseaza, fara sal vrem, farasal stim( el intra partial in conul de lumina al constiintei, ca un mesa din imperiul supraluminii, sau ca o faptura magica din marele si intunecatul basm al vietii telurice'' . )at pri!este factorii de modelare stilistica ceconcura la instituirea si specificitatea !alorilor culturale, ?laga ii prezinta ca un angrena7, ce poarta denumirea de::matrice stilistica::, angrena7 din care nu pot lipsi# orizontul spatial al inconstientului, orizontul temporal, accentulo$iologic, atitudinea anabasica si catabasica, nazuinta formati!a, plasmuitoare de forme. La toate acestea seadauga rolul decisi! al metaforei , a celor re!elatorii de mister. Atentionam asupra faptului ca ingemanarea acestorelemente constituti!e si actiunea lor specifica dau ceea ce se pot numi tipurile de culturi, culturile cu specific sauculturile indi!idualizate.

Atunci, care mai este rostul etnicului in cultura@ e ce aducem in discutie aici un astfel de subiect@

>roblematica etnicului in cultura o supunem atentiei cititorului, pe de o parte, datorita faptului ca ideea acesteicarti o cere C anume cum se manifesta cultura si ci!ilizatia in procesul constituirii si e!olutiei poporului nostru,iar pe de alta parte, dintr-o e!identa ::presiune a cotidianului::, ca sa-i spunem asa. 5a ne e$plicam.

(n cele mai multe din cazuri, stiintele culturii, sociologia si etnologia e$celand, ca si istoria, de altfel, pri!esccultura in stransa legatura cu factorul etnic, adica asa cum ea se infatiseaza, in timp, sau intr-un anumit timp, la

8



ni!elul unui popor. Adeseori se !orbeste despre ::cultura franceza::, ::cultura germana::, ::cultura romaneasca::,::cultura moderna:: sau ::cultura feudala:: %si foarte rar despre ::cultura europeana::, ::cultura islamica::, ::culturaasiatica::&, inducandu-se astfel in mintea noastra ideea dependentei totale a culturii de o etnie sau alta. (ar ca underi!at al acestui punct de !edere este asa-zisa problema a ''specificului national'' .

)e sustine, in esenta sa, conceptia etnica %a ::specificului national::&@

>otri!it acestei conceptii, un comple$ de factori fizici, biologici si psi"ici, proprii fiecarui popor, actioneaza ca unelement de capetenie, daca nu cum!a ca un factor e$clusi!, in geneza diferitelor manifestari culturale ale acestuia.)u alte cu!inte, se sustine ca culturile se indi!idualizeaza dupa popoare %a!em in !edere acum intelesul mai larg altermenului de ::popor::, nu cel politic-comunitate delimitata prin frontiere& si ca un element sau altul dinconfiguratia poporului are rol determinant. )a atare, culturile sunt ::nationale::, sau numai ::nationale::. inperspecti!a ideilor de mai sus, in peisa7ul gandirii europene s-au conturat cate!a teorii, de acum clasice. Amintimaici ''teoria rasiala'' , cu !ariantele sale, a!andu-l, ca e$ponenti de marca, pe <obineau , ''teoria psi"ologista'' , cu Alfred 9ouillEe si Fundt, si ''teoria biologista'' , a!andu-l ca reprezentant de seama pe )"arles Nicolle.

9ata de astfel de puncte de !edere se impun cate!a obser!atii.

(n primul rand, influenta etnica, daca o consideram in principiu %sau ca principiu& si in liniile ei generale, trebuiesa fie reala. esi nu se poate nega influenta factorului etnic in cultura, nu putem insa absolutiza si nu putem sa o::prindem:: in formule pe care sa le aplicam fara teama de a gresi.

(n al doilea rand, atata timp cat acest ::specific national:: este un principiu e$plicati! nu sa!arsim nici un atentatma7or la adresa culturii. 6ransformandu-l insa intr-un principiu normati!, pacatuim gra!. )and rolul lui nu maieste acela de a ne a7uta sa ne e$plicam de ce manifestarile culturale ale unui popor oarecare au fost, in trecut, asacum au fost sau sunt, astazi, asa cum sunt, ci unul care sa indice sau c"iar sa prescrie si cum trebuie sa fie acelemanifestari in !iitor, in acest moment ne indreptam spre ::dictatul cultural::.

(n al treilea rand, unitatea si omogenitatea culturilor asa-zis ::etnice:: tind sa se piarda. ''!aca aceste insusiri au fost niste atribute ale culturilor trecute, ele au fost numai ale acelora sustinute de grupuri sociale relativrestranse, in care *** traditia fiind puternica, ea lucra ca un factor permanent de unificare a vietii culturale'' ,sublinia 6udor =ianu. 5pune =ianu mai departe# ''sensul desfasurarii istorice merge impotriva culturilorcompacte, omogene si unitare, catre culturi diferentiale si catre ansambluri multiple'' . ''.ste zadarnic, asadar,sa ne ostenim intrebandune cine suntem( este mai potrivit sa fim activi, pentru ca prin operele si faptelenoastre sa vedem cine suntem cu adevarat ::, conc"ide autorul.

5a concluzionam folosind cu!intele lui ?laga, cu speranta ca cititorul ne !a ierta pentru abuzul de citate#''4atricea stilistica colaboreaza la definirea unui popor tot asa de mult ca sangele si graiul* .a poate sa creascasau sa scada, dar cand se stinge, se stinge si poporul ::.

). SC*IM!ARE SI CRIZA IN CULTURA

aca cultura nu este un fenomen omogen, cum mai inainte am aratat, este ea atunci unul incremenit, lipsit deorice dinamica@ aca in cultura au loc sc"imbari, cum au loc acestea@ (n ce orizonturi spatiale si temporale seproduc sc"imbarile@ )ulturile dialog"eaza intre ele@ )are sunt elementele care fac posibil acest dialog si care sunt,in plan cultural, consecintele dialogului cultural@ (ata alte posibile intrebari carora, uneori sumar, le !om cautaraspuns in continuare.

>recizam din capul locului ca optam, atunci cand !orbim despre dinamica culturii, pentru termenul de sc"imbarein cultura, iar atunci cand !orbim despre dialogul culturilor, optam pentru termenul de interferenta culturala.8ptiunea noastra nu este rodul unui aleatoriu, ci rezultatul unei e$igente reale, a felului de a fi si a se manifesta alculturii. (n masura in care am iesi din cadrele generale de analiza ale culturii si purcedem la analiza unei culturisau alteia, a aceleiasi culturi, dar in perioade diferite de manifestare, putem opera si cu termenii de progres sauevolutie. 6ermenii de progres si e!olutie culturala tin de domeniul criticii culturale, sunt produs al unui proces deintroducere a unei 7udecati de !aloare asupra actului cultural, de apreciere, deci, a creatiei culturale in raport cu onazuinta sociala. 5c"imbarea este un fel de a fi al culturii, unul din modurile sale e$istentiale. )and incercam sa-iconferim acestei sc"imbari sensuri si finalitati umane, acest lucru facandu-l prin e$celenta sociologia culturii siistoria, in acel moment iesim oarecum din sfera culturii. 5a nu se inteleaga insa ca 7udecata de !aloare asupraculturii nu este, la randu-i, un act cultural, ca nu are un anumit rol in raport cu cultura. =rem doar sa subliniem canu tine de intimitatea %esenta& culturii, de modul sau e$istential.

Una dintre cele mai interesante si originale conceptii cu pri!ire la subiectul in discutie ne-o ofera Lucian ?laga.(deile principale ale conceptiei sale sunt cuprinse indeosebi in lucrarea ''$iinta istorica'' , aparuta in *//. (n

9



continuarea ideilor despre stil si matricea stilistica e$puse in ''Trilogia culturii'' %*/44&, !orbind de aceasta datadespre ''campurile stilistice'' , filosoful roman subliniaza# ''Categoriile inteligentei, ale constiintei, sunt aproximativ un patrimoniu comun, general, invariabil al umanitatii de pretutindeni* !impotriva, categoriilestilistice, ale inconstientului, cari alcatuiesc o matrice-- sau un camp--, sunt de asemenea prezente inspiritul uman de pretutindeni, dar acestea au tendinta de a se diferentia( ele sunt nespus de variabile, atat inspatiul geografic, cat si in timpul istoric al umanitatii, ele variaza dupa colectivitati si c"iar dupa indivizi'' . (ata,asadar, un prim element subliniat# multiplicarea campurilor stilistice si !ariabilitatea temporala a acestoraconfera lipsa de omogenitate culturii in general, precum si posibilitatea sc"imbarii acesteia. e unde decurgeaceasta posibilitate@ in faptul ca elementele ::matricei:: sau ::campului::, inmanunc"iate intr-un tot, nu alcatuiesctotusi un tot indi!izibil. (n cadrul uneia si aceleiasi matrici stilistice, elementele componente sunt !ariabileindependente unele de altele. Apoi, acesti factori determinanti nu sunt de egala putere si durata. Actiunea%eficienta& unora dintre ei poate sa inceteze intr-un moment istoric sau altul. )and un factor inceteaza, el poate fiinlocuit cu altul de acelasi gen. (nsa prin inlocuirea unora dintre factorii constituti!i, insusi ::campul stilistic::poate de!eni altul. ''%rin activitatea unor noi factori, in locul acelora care se sting , subliniaza ?laga, un campstilistic-- se poate realcatui in complexitatea sa de camp stilistic, devenind cu aceasta, fireste, un nou campstilistic::. )a atare, sc"imbarea in cultura este posibila in cadrul aceleiasi matrice stilistice, sau prin trecere de laun tip de cultura la altul sub actiunea ::remanierii:: matricei stilistice. )u precizarea insa ca aceasta trecere nu este,intotdeauna si in toate manifestarile culturii, una ::dialectica:: - in sensul clasic al cu!antului, ca ::teza si antiteza::,::negarea negatiei::. (ntr-un anumit domeniu al culturii, de e$emplu cel al artei, noul stil artistic nu poate fi pri!it%7udecat& intotdeauna din perspecti!a superioritatii fata de cel anterior. (storia culturii nu este, asadar, ::e!olutiaculturii:: sau ::progresul culturii::.

aca nu e$ista un ::camp stilistic:: general uman, ci ::campuri stilistice:: concrete, diferentiate si efemere, ele potdialoga@ Nu cum!a acest ::dialog:: constituie el insusi un factor al sc"imbarii in cultura@ )e-l face posibil@

)ampurile stilistice interfereaza intre ele. (n istoria umanitatii cu greu s-ar putea indica campuri stilistice care sase fi pastrat in afara oricarei interferente cu alte campuri %matrici&. 9actorii stilistici, relati! independenti fiind,pot supra!ietui unei anume matrici stilistice, pot trece de la un camp stilistic la altul, intrand astfel in noiconfiguratii stilistice. 6endintele unui nou stil se suprapun sisau isi asimileaza elementele unui alt stil. ''%e oriceteritoriu geografic pe care fapte si opere deale oamenilor le inalta la demnitatea istorica--, pot avea locinterferente stilistice'' , subliniaza ?laga. Aceste interferente stilistice, prin sc"imbarile care le produc in culturilein dialog, pot fi, dupa ?laga, de contiguitate %interferente de minima importanta, pur e$terioare, geografice&,eclectice %elementele unor stiluri diferite sunt 7u$tapuse, nu sunt supuse !reunei adoptari& si sintetice %stiluridiferite sau elemente de stiluri diferite, se gasesc combinate in una si aceeasi opera, in unul si acelasi ansamblu dearta sau de infaptuire de cultura&. 5i pentru ca lucrurile sa nu-i para cititorului e$trem de abstracte, amintim ca, intermeni sociologici, acest dialog cultural se numeste ''aculturatie'' , ''transculturatie'', ''deculturatie'' sau''neoculturatie'' .

5trans legata de problematica sc"imbarii in cultura este cea a crizei in cultura. Ne precizam dintr-un inceputpunctul de !edere. )riza nu este unul dintre modurile e$istentiale ale culturii ca totalitate. (n sine, ca geneza, cafenomen comple$ de momente constituti!e, ca manifestare specific umana, cu o dinamica aparte, culturii nu-i esteintrinseca criza nici macar atunci cand creatorul este cuprins de nelinisti interioare, este dezorientat sau in impascreator. Nici macar atunci cand productia sau consumul cultural nu sunt in ::normalitate:: %dar ce inseamnaaceasta ::normalitate::@& cultura nu este in ::criza::. 6ermenul de ::criza a culturii:: tine, ca si cel de ::e!olutie%progres& cultural:: de 7udecata noastra de !aloare asupra culturii la un moment dat. 2ste, mai degraba,e$primarea unui dezacord intre starea culturii la un moment dat si aspiratiile noastre cu pri!ire la aceasta stare.2ste, altfel spus, e$presia unui sentiment de nemultumire generat de ::inselarea asteptarilor::, de ::debusolarea::creatorului si consumatorului de cultura. 2ste suficient sa ne oprim la cati!a autori si la o anumita perioada dinistoria omenirii pentru a demonstra acest lucru.

>e la inceputul secolului nostru se !orbea cu insistenta de ::criza culturii moderne::. 3aspunsurile cu pri!ire lacauzele si manifestarile acestei crize a culturii, prin di!ersitatea lor, tradeaza tocmai faptul ca ade!arata criza estela ni!elul creatorului, consumatorului sau criticului culturii. (ata, de e$emplu, pentru 6udor =ianu criza culturiimoderne isi gaseste sursa in ''diferentierea moderna a valorilor'' si, ca atare, in imposibilitatea pentru purtatorii !alorilor respecti!e de a mai imbratisa ''punctul de vedere al totalitatii vietii'' . (n acelasi timp Nicolae ?agdasaraprecia ca prin criza culturii moderne ''se intelege lipsa de unitate a culturii noastre luata ca totalitate spiritualaobiectiva, contradictia pe care o prezinta elementele ei constitutive, calitatea inferioara a produselor spirituale'' .<eorg 5immel sustine, in lucrarea sa ''!er 5onfli6t der modernen 5ultur'' , ca aceasta criza este rezultatulconflictului dintre procesul !ietii, care nu stie ce-i ragazul, si formele ei de e$primare culturala, care nu stiu ce-isc"imbarea. Un alt ganditor german, Art"ur Liebert, in cartea sa ''!ie geistige 5risis der 1egen7art'' , ne spune caaceasta criza este rezultatul empirizarii, poziti!arii, subiecti!izarii psi"ologizarii, istoricizarii si relati!izarii cestapaneste %stapanea& cercetarile din toate domeniile. >entru 8sBald 5pengler, prin celebra sa lucrare ''!er8ntergang des Abendlandes'' , criza culturii europene isi gaseste cauza in epuizarea fortelor sufletesti intrinseci,

10



iar e$presia acestui declin este ci!ilizatia. N. ?erdeae!, ganditor rus de orientare ortodo$a, in cartea sa ''8nnouveau 4o9en Age'' , aparuta in */1G, la >aris, arata ca criza spirituala a lumii moderne a fost pro!ocata deindi!idualismul si umanismul, liberalismul si democratismul, nationalismul monar"ic si imperialismul politic,industrialismul si capitalismul cu cuceririle lor e$terne, !iata publica stapanita numai de pofte neinfranate,rationalismul si ateismul etc. 5olutia, spune ?erdeae!, ar fi intoarcerea la umnezeu, un nou 2!-Mediu.

Ne oprim aici cu reflectiile asupra culturii con!insi ca multe alte probleme au ramas in afara. 5a trecem la analizacelui de al doilea subiect sugerat de titlul capitolului - Civilizatia*

DESPRE CIVILIZATIE

6ermenul ::ci!ilizatie:: a fost si este folosit, ca si cel de cultura, cu intelesuri foarte diferite. 2ste aproape imposibilaastazi o definitie a conceptului de ci!ilizatie. Aceasta nu constituie o scuza ab initio, ci, mai degraba, o atentionarede inceput de drum# in locul definitiei, imposibila si inutila in acelasi timp, este preferabila o abordare mai larga.>entru ca, oricate straduinte s-ar face, cultura si ci!ilizatia nu pot fi separate decat in mintea noastra, in plan realfiind fenomene sociale ingemanate, granita dintre ele cu greu putand fi trasa. 5olicitam, asadar, cititoruluirabdare, imaginea despre conceptul de ci!ilizatie intregindu-se abia dupa ce !om analiza raportul cultura-ci!ilizatie.

1. Co+cept,- e civi-i/atie. Perspective e a0orare

2timologic, termenul ''civilizatie'' deri!a din latina clasica unde ad7ecti!ul civilis si substanti!ul civilitasdesemneaza calitatile generale ale cetateanului %civis& in relatiile cu ceilalti cetateni# politetea, amabilitatea. Lagreci si romani conditia de cetatean era sinonima cu comportamentul ci!ilizat. >ropriul lor stadiu de organizaresociala il considerau modelul perfect si suprem al umanitatii. 6ot ceea ce era in afara lumii lor era identificat cu::barbaria::, stadiu inferior in raport cu lumea lor ci!ilizata. )u!antul ci!ilizatie, ne spune Al. 6anase in lucrarea sa''Introducere in filozofia culturii'' , a aparut pe la *G++ si a fost introdus in circulatie de rationalistii secolului al'=(((-lea, in primul rand de =oltaire si enciclopedistii francezi, pentru a desemna ::!remurile noi:: in raport cu::epocile intunecate:: anterioare %e!ident, feudalismul&. >olisemantismul cu!antului ::ci!ilizatie:: s-a pastrat pana in !remurile noastre. (n timp ce unii autori recunosc ca indreptatit numai termenul de ::ci!ilizatie::, altii manifestapreferinta pentru termenul de ::cultura:: atunci cand desemneaza ansamblul !ietii materiale si spirituale. (ata, dee$emplu, 5ultur din limba germana corespunde in mare masura cu civilisation din limba franceza, iar culture dinscrierile etnografilor si antropologilor de limba engleza corespunde cu intelesul ce se confera termenului deci!ilizatie din alte limbi.

incolo de aceste dificultati de ordin semantic, o alta categorie de dificultati tine de ceea ce efecti! desemneazatermenul de ::ci!ilizatie::. Aceste noi dificultati se circumscriu intrebarii# ce actiuni si produse ale actiunii umaneintra in sfera ci!ilizatiei@ oar cate!a opinii aducem in atentie pentru a sesiza subiecti!ismul si relati!ismul incare ne aflam.

9oarte multi autori sustin ca de domeniul ci!ilizatiei apartin toate cuceririle si bunurile te"nico-materiale,::cultura materiala::, cum am fost obisnuiti sa-i spunem. >entru altii, termenul ::ci!ilizatie:: se refera la di!erse stariale societatii, adica formele ele!ate de organizare a societatii. (ata ce spune <uizot in acest sens# ''Se poate spuneca civilizatia este ansamblul elementelor unei vieti sociale organizate, care au asigurat umanitatii preponderenta sa asupra altor animale si stapanirea pamantului'' .::)i!ilizatia::, raportata la cultura, desemneazacultura constienta de rosturile si !alorile ei. Alteori, dimpotri!a, ci!ilizatia ar fi e$presia decaderii culturii, este::moartea culturii::, cum spune 5pengler.

>roblema care se pune acum este# se poate iesi din acest aparent cerc al imposibilului@ aca da, care ar fi solutia@>entru ca, oricum am pri!i lucrurile, ::ci!ilizatie:: trebuie sa fie un concept operatoriu in studiul unor realitaticoncrete, care sa tina seama de sistemele de !alori in de!enirea lor si nu sa le postuleze ca ce!a apriori . 5olutia arfi situarea in orizontul ::perspecti!elor-criteriu::, care ne-ar permite sa intram ::inauntru:: pe mai multe usi si sa !edem ::ci!ilizatia la ea acasa::, in infatisarile sale concrete-istorice si geografice.

a. %erspectiva criteriului socialeconomic. 2a distinge ci!ilizatiile in raport cu ceea ce Mar$ numea ::formatiunesocial-economica::. (n acest caz ci!ilizatia poarta denumirea tipurilor istorice fundamentale sub care s-a infatisatsocietatea umana# civilizatia primitiva, civilizatia antica :sclavagista;, civilizatia feudala, civilizatia moderna:capitalista;, civilizatia socialista*

b. %erspectiva criteriului te"nic, proprie indeosebi ar"eologiei si, uneori, etnografiei. >ornindu-se de la un ung"ide !edere particularizat, cel te"nic, se distinge intre# civilizatia neolitica, civilizatia bronzului, civilizatia fierului,civilizatia industriala etc. Aici criteriul te"nic ramane totusi unul general, el subordonandu-si sau asociindu-si

11



alte criterii, indeosebi a$iologice si economice, si introduce, intr-o oarecare masura, si o perspecti!a cronologica inraporturile dintre aceste ci!ilizatii.

c. %erspectiva criteriului antropologiccultural . 2ste folosita indeosebi de istoricii culturii, inclinati sa puna ine!identa originalitatea aproape ireductibila a diferitelor culturi si aportul ma7or al diferitelor popoare laconstituirea ci!ilizatiei umane. Astfel, se face distinctie intre ci!ilizatii ca# egipteana, mesopotamiana, grecoromana, c"ineza, indiana etc. 5au, depasindu-se ::spatiul:: unui popor, se identifica ::arii:: de ci!ilizatie mai largi#europeana, orientala, africana etc. (n foarte multe aspecte, aceasta perspecti!a este asemanatoare cu conceptiaetnografiei asupra ci!ilizatiei.

d. %erspectiva criteriului spiritual . >rin criteriu spiritual se intelege, fie o conceptie dominanta, care a marcatmodul de !iata a celor ce au impartasit-o in masa, fie, mai nou, ::suportul:: informatiei dominante. in acest punctde !edere se poate !orbi de civilizatia budista, crestina, islamica, sau civilizatia cartii, civilizatia te"notronicaetc.

e. %erspectiva istoriei %istorica&. ''%unctul de vedere istoric asupra civilizatiei, subliniaza A. 6anase, puneaccentul pe raportarea sa la ideea de progres, la dezvoltarea societatii, civilizatia fiind astfel definita ca o etaparelativ evoluata in istoria umanitatii, o forma evoluata de cultura care include folosirea scrisului, existentaoraselor, aparitia organizarii politice a societatii'' . in aceasta perspecti!a, ci!ilizatia ar fi o etapa tarzie a istorieiomenirii, al carei inceput s-a facut doar cu cate!a mii de ani in urma, in momentul in care, in anumite zone si laanumite populatii, s-a depasit stadiul tribal de organizare. )i!ilizatia inseamna un ansamblu de realizari ineconomie, politica, cultura %ca sa folosim niste termeni mai accesibili si sintetici&, care au facut posibila trecereaspre forme mai mobile de !iata. (ata cate!a opinii interesante pe aceasta linie. >entru Alfred Feber, procesul desocializare este bazat pe continuitate si progresul in!ersibil al ratiunii. ::Civilizatia reprezinta efortul uman decucerire a lumii naturii si culturii prin miloacele inteligentei, in sfera stiintei, te"nicii si planificarii'' . 3aymond Aron sustine, la randu-i# ''Civilizatia cuprinde pe de o parte, orice cunoastere pozitiva asupra naturii si omului, pe de alta parte, realizarea acestei cunoasteri in te"nica* .ste in acelasi timp proces de cunoastere si acumulareobiectiva*** Civilizatia duce la realizarea existentei umane si la transformarea mediului exterior prin te"nica'' .

2. NASTEREA SI DEZVOLTAREA CIVILIZATILOR

5-a spus, pe buna dreptate, ca cea mai mare contributie la studiul ci!ilizatiei au adus-o istoricii si perspecti!aistorica. aca in analiza culturii filosofii au dat raspunsurile cele mai interesante, o oarecare dezicere fata defenomenul ci!ilizatiei fiindu-le caracteristica, in ce pri!este analiza ci!ilizatiei istoricii si etnologii par sa detinasuprematia. ar nu toti istoricii, ci numai aceia care s-au incumetat a trece dincolo de faptul marunt si au iesit desub robia modalitatii descripti!ist-cauzale de interpretare proprii istoriei, cei care nu au mai pri!it istoria omeniriica ansamblul istoriilor popoarelor. Un astfel de om a fost Arnold J. 6oynbee. (i pomenim numele aici, desi nu esingurul care merita acest lucru, pentru ca e$emplul lui ser!este cel mai bine scopurilor noastre# analiza ci!ilizatieidin perspecti!a istorica si morfologica %a mecanismelor si elementelor componente care o fac sa se manifeste intr-un anumit fel&. )"iar daca multe dintre ideile sale nu au fost acceptate de catre cercetatorii fenomenului, 6oynbeeramane ilustru tocmai prin indrazneala cu care pune probleme, prin lipsa de conformism, prin capacitatea de a !alorifica un material imens si prin redarea demnitatii ci!ilizatiei in raport cu cultura. 2$ercitiul cu ideile saledespre ci!ilizatie cred ca este o gimnastica intelectuala benefica pentru orice cititor. Ne !om folosi in demersulnostru de mai !ec"iul dar e$celentul studiu al lui Nicolae ?agdasar consacrat ganditorului englez si publicat incartea sa ''Teoreticieni ai civilizatiei'' , precum si de sinteza operei lui 6oynbee intitulata ''Studiu asupra istoriei'' ,in doua !olume, si publicata in *//G la 2ditura Humanitas.

(nca din primul !olum al lucrarii sale ''A Stud9 of Histor9'' , 6oynbee arata ca dez!oltarea statelor nationale,indeosebi in secolul al '('-lea si inceputul acestuia, i-a determinat pe istorici sa aleaga natiunile ca ::domeniinormale de studii istorice:: ca si cum statul national isi este suficient sie insusi. 6oynbee considera o astfel deatitudine eronata. Nici o natiune si nici un stat national nu pot oferi integral o istorie e$plicabila prin ea insasi,caci fortele care actioneaza asupra dez!oltarii istorice a unei natiuni sunt mult mai !aste decat natiunearespecti!a. Acest punct de !edere ::paro"ial:: al istoriei de pana atunci ar trebui depasit si, ca atare, obiectul istoriei trebuie sa fie ci!ilizatiile, grupuri umane cu manifestarile lor si care isi sunt, teoretic, suficiente lor insesi%deoarece pentru e$plicara si intelegerea lor nu este ne!oie sa se recurga si la alte comunitati&. (ata, asadar,argumentata ideea demnitatii stiintifice si utilitatii studierii ci!ilizatiei.

a. )at pri!este nasterea civilizatiilor, 6oynbee respinge teoriile dupa care fiintele omenesti care au operat, acumapro$imati! sase mii de ani, tranzitia de la societatea primiti!a, statica, la societatea dinamica, ci!ilizata, ar fiapartinut unor rase particulare superior dotate. )u aceeasi "otarare el respinge si teoriile care sustin rolul"otarator al conditiilor geografice si climatice in geneza ci!ilizatiilor. 6oynbee ofera ca solutie actiunea comuna acelor doi factori - mediu geografic %natura& si om %rasa&. Actiunea pe care mediul geografic o e$ercita asupraomului o numeste provocare, iar reactiunea omului la pro!ocarea naturii o numeste riposta. upa el, geneza

12



ci!ilizatiilor fara antecedent, adica a ci!ilizatiilor care pro!in din societatile primiti!e %egipteana, sumeriana,prec"ineza, maya si minoica&, se datoreste 7ocului reciproc dintre pro!ocare si riposta. Acest lucru e !alabil nunumai pentru ci!ilizatiile fara antecedent, ci si pentru asa-zisele ci!ilizatii afiliate, adica cele care se nasc in afarateritoriului pe care se afla ci!ilizatiile din care descind, desi la acestea elementul care constituie pro!ocarea este ingeneral de natura umana.

6oynbee sustine ca e$ista insa si pro!ocari stimulante de natura umana, deci ale mediului uman. Unele se producdin afara comunitatii respecti!e %presiunile migratorilor&, altele au loc din interiorul insusi al unei societati %el lenumeste stimulenti ai penalizarilor, adica ai persecutiilor politice si sociale&.

Aceste pro!ocari, insa, pentru a fi stimulente, se!eritatea lor nu trebuie sa fie suprae$cesi!a. 2a trebuie sa aiba ominima intensitate care sa ::pro!oace:: si sa nu depaseasca un anumit prag pentru a nu ::in"iba:: %e$presiile neapartin&.

b. A.J. 6oynbee duce e$plicatia mai departe, ocupandu-se si cu problema cresterii civilizatiilor, a dez!oltarii lor.6oynbee sustine ca unele ci!ilizatii nu au putut creste, nu s-au putut dez!olta. >e unele le numeste ::ci!ilizatiia!ortate::, adica ci!ilizatii care au fost !ictimele unei mortalitati infantile, iar pe altele le numeste ::ci!ilizatiiimobilizate::, adica, in aceeasi e$primare plastica, ci!ilizatii care au fost !ictimele unei paralizii infantile. Nu neoprim asupra e$emplelor pe care le da autorul englez pentru ca, se pare, spun specialistii, aici el forteaza nota,e$emplele sale %unele& fiind !iu contestate.

6recand la analiza factorilor care contribuie la dez!oltarea unor ci!ilizatii pana la maturitate, 6oynbee se folosestede aceeasi notiune de pro!ocare. (n cazul cresterii, ''provocarea cu adevarat optima este aceea care nu numai stimuleaza pe adversar sa execute o singura miscare victorioasa'' , ci care, totodata, ii da un nou impuls sa facafata si altor pro!ocari, sa treaca la rezol!area unei alte probleme. )"eia acestor riposte !ictorioase, ceea ce sustineo comunitate in trecerea sa de la dezec"ilibrul produs de pro!ocare la ec"ilibrul stabilit in urma ripostei, si asamai departe, intr-o progresie potential infinita, este o forta misterioasa, imateriala, un fel de elan vital I la H.?ergson. 8 ci!ilizatie care s-a nascut si a a7uns la maturitate reprezinta deci rezultatul unui ansamblu de riposte !ictorioase la pro!ocari succesi!e optime sub actiunea potentelor acestui elan !ital.

La intrebarea# )are sunt insa criteriile cu a7utorul carora se poate stabili cresterea, dez!oltarea, progresulci!ilizatiilor@K, 6oynbee sustine ca e$pansiunea geografica, intinderea in spatiu a unei ci!ilizatii, ar constitui unastfel de criteriu. 6oynbee neaga rolul de criteriu al cresterii ci!ilizatiilor progresului te"nic sau cel spiritual. Unrol ma7or in e$pansiunea geografica a unei ci!ilizatii re!ine razboiului, iar in articularea unui stadiu cu altulurmator in de!enirea unei ci!ilizatii - ''personalitatilor creatoare'' sau ''minoritatilor creatoare'' . Acestepersonalitati, capabile sa rupa cu traditia si sa desc"ida drumuri noi, prin mimetism scot masele din inertie, lepun in miscare, facandu-le sa progreseze.

. DECADEREA SI DEZINTE"RAREA CIVILIZATIILOR

5a continuam periplul in lumea ideilor lui A.J.6oynbee, incercand, folosindu-i cu!intele, sa raspundem intrebarii#e ce decad ci!ilizatiile, care sunt cauzele dezagregarii lor@

a. Autorul englez respinge teza teologiei crestine potri!it careia ci!ilizatiile mor in !irtutea unei legi dictate de !ointa di!ina, precum si teoria lui 8. 5pengler cu pri!ire la faptul ca, precum organismele !ii, imbatranirea simoartea ci!ilizatiilor fac parte ine$orabil din ::!iata:: lor. 3espinge apoi si ipoteza ca decaderea ci!ilizatiilor s-ardatora pierderii controlului asupra mediului - fizic si uman.upa parerea lui 6oynbee, ci!ilizatiile mor printr-un act de sinucidere, prin pierderea autodeterminarii, a elanuluiprometeic. 9actorii care fac ca o comunitate sa-si piarda elanul prometeic, care o determina la sinucidere sunt#falimentul puterii creatoare a minoritatii, retragerea mimetismului din partea ma7oritatii si, ca urmare a acestorfactori, pierderea unitatii care sustinea societatea ca un intreg solidar. (n aceste situatii minoritatea creatoare,pentru a se mentine mai departe la putere, recurge la forta. 5ciziunea dintre condusi, care au incetat sa maiurmeze conducatorii, si conducatori, care, incetand sa mai fie creatori, conduc cu a7utorul fortei, inseamna, pentrucomunitate, lipsa de armonie intre partile componente. Aceasta lipsa de armonie e resimtita de comunitate ca opierdere a autodeterminarii. >ierderea autodeterminarii constituie, dupa 6oynbee, criteriul ultim al decaderii lor.9orma de e$primare a ireductibilitatii !ec"ilor institutii in contact cu fortele sociale noi sunt re!olutiile.

8 alta cauza a declinului ci!ilizatiilor 6oynbee o gaseste in ceea ce se numeste ''nemesis a creativitatii'' . >rinaceasta e$presie el intelege# a dormi pe proprii lauri, a te multumi cu ceea ce ai creat sau posezi, a idolatrizarealizarile obtinute si a renunta de a mai crea.

13



b. eclinul unei ci!ilizatii nu inseamna si disparitia ei. Asa cum au e$istat ci!ilizatii care s-au nascut, dar nu aufost capabile sa se dez!olte, sa creasca, tot astfel au e$istat ci!ilizatii care s-au prabusit, dar nu s-au dezintegrat,intrand insa intr-o lunga perioada de ::pietrificare::.

!ezintegrarea reprezinta, dupa 6oynbee, ultima faza a declinului ci!ilizatiilor. )auza se afla in discordiile interne,care se manifesta prin ceea ce el numeste sc"isme sociale* Unele sc"isme sunt !erticale, care scindeaza geograficcomunitatile si sunt pro!ocate de ''proletariatele'' e$terne, altele sunt orizontale, care scindeaza si opun, unelecontra altora, clasele care locuiesc pe acelasi teritoriu si sunt pro!ocate de ''proletariatele'' interne.

5pre deosebire de ci!ilizatiile in crestere, care se caracterizeaza printr-o tendinta spre diferentiere si di!ersificare,ci!ilizatiile in dezagregare se caracterizeaza printr-o tendinta spre standardizare si uniformizare. 9azele dedezagregare nu sunt insa cu totul sterile. (n timpul acestora se produc fenomene de renastere sau, cum le numesteel, fenomene de poligenizare, care se concretizeaza in posibile creatii poziti!e# stat uini!ersal, opera a minoritatiidominante, biserica uni!ersala, opera a proletariatului intern, epopei, opera a "oardelor razboinice barbare%proletariatul e$tern&.

5c"isma din corpul social, de care !orbeam mai inainte, nu este, in conceptia lui 6oynbee, decat manifestareae$terioara a unei rupturi interioare, morale, a sc"ismei care s-a produs in sufletele membrilor ci!ilizatiei aflate infaza de dezagregare, altfel spus, ea reflecta reactiile sufletelor indi!iduale ale celor care sunt c"emati sa 7oace unrol in e!olutia istorica. (n domeniul comportamentului, reactia sufletului indi!idual consta in abandonareapropriilor inclinatii naturale si spontane ale creati!itatii. (n domeniul sentimentului, reactia se prezinta sub formaconstiintei ca uni!ersul si sufletul sunt la discretia unei forte atotputernice, de unde sentimentul unei antrenarifatale, si sub forma spiritului de promiscuitate %!ulgarizare si barbarie in mora!uri, in arta, in filosofie si religie&.(n planul !ietii efecti!e, reactiile imbraca forma ar"aismului %tentati!a de intoarcere in timp, nostalgie fata detrecut, considerat mai fericit decat prezentul& sisau futurismului %sufletul disperat de prezent si nesatisfacut detrecut, se arunca spre un !iitor imaginar, rupe totul cu trecutul&.

eocamdata, atat despre ci!ilizatie. (ntregirea imaginii asupra sa nu este posibila decat in urma analizeiraportului cultura-ci!ilizatie, ceea ce !om face mai departe.

RELATIA CULTURACIVILIZATIE

esi dictionarele ne spun ca termenul ::relatie:: este sinonim termenului ::raport::, optam pentru ::relatie:: atuncicand pri!im %analizam& la un loc cultura si ci!ilizatia. 5a ne e$plicam. 6ermenul ''relatie'' este e$presia cea maigenerala pentru a desemna legaturile e$istente intre anumite fenomene si procese, domenii sau c"iar obiecte.9olosind, in titlu, termenul ::relatie::, am dorit sa nu inducem, dintr-un inceput, in mintea cititorului, ca postulat,tipul anume de relatii e$istente intre cultura si ci!ilizatie. >entru ca relatia cultura-ci!ilizatie este una dintre celemai contro!ersate probleme in reflectiile despre cultura sisau ci!ilizatie nu !rem sa fim partizani din capullocului.

)ei mai multi dintre autori pri!esc relatia cultura-ci!ilizatie ca pe un ::raport:: din matematica %cu numarator sinumitor&, sau din logica, unde in formula 3 %$, y&, 3 reprezinta relatia, iar $ si y termenii relatiei, din care $ esteantecesor %antecedent& si y succesor %succedent&. 2lementele care apartin antecedentului formeaza domeniul relatiei, iar cele care apartin %satisfac& succesorului formeaza codomeniul relatiei. iferenta dintre autori seproduce in momentul in care una dintre relate, cultura sau ci!ilizatia, se afla la ::numitor:: si cealalta la::numarator::.

a. )onceptiile care situeaza cultura la ''numarator'' , in sensul ca ii confera acesteia intaietate si demnitate umanasi rol determinant in raport cu ci!ilizatia, !in indeosebi dinspre filosofie %filosofi&. (ata cate!a e$emple in acestsens.

>entru 8. 5pengler, cultura si ci!ilizatia sunt, ca si la )"amberlain, doua ramuri ale creatiei umane, dar raportuldintre ele este de fatala succesiune. upa ce o cultura %sufleteasca, prin e$celenta& a atins cele din urma culmi deinflorire, ea se transforma, sub imperiul unei fatalitati ine!itabile, in ci!ilizatie %materiala, prin e$celenta&.)i!ilizatia ar constitui sfarsitul fatal al oricarei culturi, ultima sa batranete, iarna sa.

Lucian ?laga, alt e$emplu, muta discutia cultura-ci!ilizatie pe alt plan, fara insa a sc"imba raportul dintre ele.9aptele de ci!ilizatie, in care include, printre altele , ordinea sociala, ''intocmirile materiale ale oamenilor,uneltele scornite in necurmata lupta cu materia, inventiile felurite intru sporirea confortului'' , poarta si ele, la felca si creatiile culturale, o pecete stilistica. Lipsindu-le insa metaforicul, faptele de ci!ilizatie nu au destinatia sare!eleze un mister prin mi7loace metaforice. ''%rodusele de civilizatie, spune ?laga, nu sunt udecate dupa criterii imanente lor, nici dupa virtutea lor revelatorie, ci dupa utilizarea lor in cadrul unei finalitati pragmatice'' . aca

14



faptele de ci!ilizatie ::poarta:: un stil, o amprenta stilistica, acesta %aceasta& e un adaos, ce!a ca un accesoriu, unornament, ce!a suplimentar. (ar ca ::adaos::, !ine dinspre cultura. ''!aca omul nar fi creator de cultura :ca ocomponenta a culturii, stilul are in adevar o functie constitutiva;, ni se pare mai mult decat probabil, cacivilizatia ar fi cu totul straina de transfigurarile stilului'' , spune ?laga. )reatia de ci!ilizatie este in ''ordineaintereselor vitale, a securitatii si confortului'' , pe cand cultura este o ''plasmuire de natura metaforica si deintentii revelatorii'' . )a atare, ''cultura raspunde existentei umane intru mister si revelare, iar civilizatiaraspunde exigentei intru autoconservare si securitate. Intre ele se casca deci o deosebire profunda de naturaontologica::, inc"eie autorul.

N. ?erdeae!, indeosebi in cartile ''!er Sinn der 1esc"ic"te' : %*/1& si ''8n nouveau 4o9e7age'' %*/0&, subliniazafaptul ca ci!ilizatia, ca faza finala a oricarei culturi, pro!ine dintr-o sleire a fortelor spirituale ale omului%omenirii&. )eea ce caracterizeaza ci!ilizatia ar fi !ointa de !iata, de a trai, de a se bucura de placerile !ietii, si, caatare, in aceasta etapa a omenirii preocuparea dominanta ar constitui-o organizarea practica a !ietii. (n timp cecultura se caracterizeaza prin faptul ca este dezinteresata, gratuita, ci!ilizatia se caracterizeaza prin preocuparile eipractice. )i!ilizatia uraste eternitatea, este pagana, inlocuieste creatia indi!iduala cu munca colecti!a, distrugeoriginalitatea personala.

>entru 6udor =ianu, ci!ilizatia nu este decat o ''cultura definita prin sfera ei'' , o cultura partiala, a$ata pe !aloareate"nico-economica. ''+ tara in care admiram civilizatia, spune =ianu, este una care a produs numeroase bunuri te"nice si economice( niste fiinte pe care le pretuim pentru civilizatia lor sunt unele care stiu sa foloseasca viataintro cat mai buna intuitie te"nica si economica''* )i!ilizatia nu se opune culturii, spune =ianu, si din acest punctde !edere el se departeaza de o serie de ganditori %5pengler, ?erdeae!, etc.&, ea este numai unul dintre aspecteleculturii.

)onceptiile care pun civilizatia la ''numarator'' !in dinspre o anumita categorie a ganditorilor de formatieistorica. 2 suficient sa pri!esti un manual de istorie de liceu pentru a descoperi ponderea ma7ora acordata intr-uncapitol despre e!ul mediu la romani, de e$emplu, organizarii economice, politice, administrati!e, 7uridice,militare, "abitatului, !estimentatiei, "ranei, deci manifestarilor de ci!ilizatie, fata de cele culturale. Am aratat maiinainte, prezentandu-l pe A.J. 6oynbee, cum pri!esc ganditorii din aceasta categorie raportul cultura-ci!ilizatie,asa ca punem punct aici.

c. (ntre cultura si ci!ilizatie, spun unii autori, si mentionam# le impartasim punctul de !edere, nu poate fi unraport de fatala succesiune sau e!olutie paralela absoluta, nici de subordonare sau incluziune, ci, mai degraba, orelatie de interactiune. 5puneam in paginile anterioare# doar mintea noastra le separa, in plan real constituindfenomene ingemanate. aca le-am pri!it pana acum separa, si am facut acest lucru, fortand, e!ident, nota doardin ne!oi e$plicati!e, sa le pri!im impreuna de acum incolo. Ne !om folosi din nou de opiniile lui Ale$andru6anase e$puse in lucrarea ''Cultura si civilizatie'' %*/GG&.

a. )ultura este un proces de umanizare a naturii, se constituie prin dialog acti! cu lumea in urma unei actiuni deindividualizare, de personalizare. Accentul se pune pe dimensiunea interioara, pe traire si invatare, pee$ercitarea aptitudinilor si energiilor spirituale individuale autorul actului cultural este indi!idul %creator sireceptor de !alori&.

b. )i!ilizatia nu este nici dincolo, nici dincoace de cultura, ci este un mod de a fi al culturii, ''sensul activ si functional al culturii, domeniul actiunii, eficacitatii si pozitivitatii'' , spune autorul pomenit. (n timp ce corelatelefundamentale ale culturii sunt natura si omul , ale ci!ilizatiei sunt societatea si omul . ''Cultura este rezultatul detasarii omului de natura, avand fata indreptata spre subiect( civilizatia este rezultatul insertiei omului insocietate si are fata indreptata spre obiect'' .

c. )i!ilizatia este prin e$celenta opera colectiva, cultura este, prin definitie, creatie individuala, efort personal.)ultura presupune, ca geneza, o miscare de la natural la subiecti!, de la social si obiecti! la indi!idual si subiecti!,ci!ilizatia presupune o miscare in!ersa, de la indi!idual-subiecti! la social-obiecti!.

d. 2forturile culturale indi!iduale se condenseaza in valori , pe cand eforturile ci!ilizatoare se intruc"ipeaza inbunuri . Nu toate !alorile de!in automat bunuri, e!ident, dar toate bunurile %materiale& sunt, intr-un fel sau altul,rezultatul realizarii !alorilor. )i!ilizatia se naste si este rezultatul circulatiei si realizarii !alorilor.

e. (n planul indi!idualitatii, al subiecti!itatii, cultura este rezultatul educatiei, ci!ilizatia fiind sistemul, organizat siinstitutionalizat, al educatiei.

(nc"eie autorul# ''!aca civilizatia este cultura in actu, integrata intrun sistem organizat de munca, de trai si degandire, rezulta ca vigoarea, trainicia unei civilizatii depind de masura in care o societate data*** isi creazasisteme de organizare si institutii corespunzatoare, cu autorul carora transforma valorile culturale in fapte de

15



viata, adica in fapte de civilizatie* Caci, in ultima analiza, civilizatia nu este decat societatea care sia asimilat si integrat :***; valorile culturale carei sunt necesare sau, din alt ung"i de vedere, cultura patrunsa in toatecelulele vietii sociale'' .

16