PSIHOLOGIA PERSONALITĂŢII

Conteş Anamaria Oana

Agenda:

1. Definiţia personalităţii.

2. Teoria psihanalitică a lui Freud.

a. Instinctele - forţe de dinamizare a personaltăţii;

b. Structura personalităţii;

c. Freud distinge trei forme de anxietate;

d. Mecanismele de aparare;

e. Fazele psihosexuale ale dezvoltării personalităţii.

Definiţia :personalităţii

Când cineva spune „eu” în fapt,

însumează totul despre el - ce-ţi place

şi displace, preferinţe, virtuţi şi slăbiciuni. Cuvântul „eu" este ceea ce te defineşte ca individ, ca persoană separată

diferită de ceilalţi indivizi din lume.

• „Personalitate” derivă din latinescul „persona” care se referă la măştile utilizate de actori în teatrul grecesc. E uşor de înţeles cum cuvântul „persona” a ajuns să se refere la o aparenţa exterioară, un aspect public pe care individul îl afişează pentru cei din jurul său.

•

•

• Pe baza originii sale deci, concluzionăm că „personalitate" se referă la acele aspecte exterioare şi vizibile ale unei fiinţe umane pe care alte persoane le pot vedea. Astfel, personalitatea unui individ poate fi definită ca impresia pe care el o lasă altora.

Teoria psihanalitică a lui Freud.

Freud a interpretat funcţionarea psihicului uman în termeni biologici, prin analogie cu funcţionarea somatică. Cu alte cuvinte, Freud considera că la baza activităţii psihică stă aşa numita energie psihică, care diferă sub aspectul formei, dar nu şi al conţinutului de energia fizica. Freud este de părere că energia psihică poate fi însă şi deplasată iar modul în care se realizează această deplasare determină modul în care se structurează personalitatea.

A. Instinctele - forţe de dinamizare a personaltăţii.Interesele, atitudinile, preferinţele adultului nu sunt

altceva decăt forme de deplasare a acestor tendinţe (instincte) de natură subconştientă.

Instinctele se clasifică în două mari categorii:a) Instinctele vieţii (Eros):

• Au drept scop supravieţuirea individului şi speciei prin satisfacerea unor nevoi cum ar fi nevoia de hrană, aer, sex.

b) Instinctele morţii (Thanatos):• O componentă importantă a instinctului morţii o reprezintă

tendinţa agresivă care reprezintă dorinţa de distrugere deplasată de la propria persoană spre alte obiecte şi persoane.

B. Structura personalităţiiIniţial, Freud diviza personalitatea

în trei nivele sau instanţe: conştient-utilizat în sensul obişnuit al termenului, subconştient şi inconştient.

Constientul: reprezintă pentru Freud un aspect limitat al personalităţii pentru că doar o mică parte a gândurilor, sentimentelor, senzaţiilor se află în conştiinţă la un moment dat.

Inconstientul: reprezintă partea ce a mai importantă a psihismului uman şi cuprinde instinctele, dorinţele care direcţionează comportamentul uman.

Preconstientul: este depozitul amintirilor, gândurilor, imaginilor de care subiectul nu este conştient pe moment, dar care pot fi aduse cu uşurinţă în conştiinţă.

Id-ul• este rezervorul tuturor instinctelor;

• are drept obiectiv satisfacerea nevoilor fiziologice;

• operează pe baza principiului plăcerii; Ego:

• are rolul de a ajuta Id-ul să obţină satisfacţii într-o maniera convenabilă,

acceptabilă social; (Freud compară Ego-ul cu călăreţul care struneşte un cal

nărăvaş.)• serveşte la doi stăpâni Id-ul şi

realitatea, căutând să realizeze o mediere între cei doi.

Super-ego• un set inconştient de credinţe, atitudini,

norme morale însuşite de individ în copilărie (noţiunile de bine sau rău).

• latura morală a personalităţii; • se însuşeşte în jurul vârstei de 5-6 ani

şi cuprinde regulile de conduită pe care le transmit părinţii copilului.

Super-ego-ul:• este puternic, iraţional, orb;

• are rolul de a inhiba tendinţele instinctive ale Id-ului;

• are drept obiectiv perfecţionarea morală.

C. Freud distinge trei forme de anxietate:1.Anxietate obiectivă- implică teamă de pericole tangibile .

• are un scop adaptativ, de a apăra organismul de pericole;

• ea dispare atunci când dispare ameninţarea;

• poate îmbrăca aspecte patologice, când devine fobie.2.Anxietatea nevrotică - îşi are originile în copilărie, în conflictul dintre nevoia de satisfacere a instinctelor şi datele realităţii;

• reprezintă teama de a fi pedepsit pentru satisfacerea unor tendinţe instinctive .3.Anxietatea morală rezultă din conflictul dintre tendinţele Id-ului şi cerinţele Super-ego-ului.

D. Aceste mecanisme de apărare ale Ego-ului reprezintă negări sau distorsionări ale realităţii, ele operând în plan inconştient.

• Reprimarea (refularea): eliminarea involuntară (inconştienta) a unor conţinuturi din conştiinţă;

• Formaţiunea reacţională: în lupta împotriva unui impuls inacceptabil, subiectul activează opusul acestuia;

• Proiecţia: reprezintă atribuirea propriilor tendinţe inacceptabile altei persoane;

• Regresia: întoarcerea la un stadiu timpuriu al vieţii psihice;• Raţionalizarea: reinterpretarea propriului comportament într-o

manieră, mai raţională, ceea ce îl face să pară mai acceptabil;• Deplasarea: apare atunci când obiectul spre care se îndreaptă

satisfacerea unui impuls nu este accesibil;• Sublimarea: implică modificarea conţinutului instinctului însuşi.

E. Fazele psihosexuale ale dezvoltării personalităţii

Freud era de părere că omul îşi formează o personalitate unică şi acest proces se realizează în copilăr5 ani de viaţă).

Există situaţii când subiectul ie şi are la bază interacţiunea părinte-copil (în primii nu reuşeşte să depăşească integral un anumit stadiu al dezvoltării psihosexuale a personalităţii, rămânând fixat într-un stadiu inferior.

Nevoile sexuale ale copilului sunt specifice fiecărui stadiu, Freud definea impulsurile sexuale într-un mod mai larg şi anume cel de plăcere sau satisfacţie fizică.

Bibliografie:

Psihologia personalitatii.

Autor(i): Gerald Matthews, Ian J. Deary, Martha C. Whiteman

Editura: Polirom

An aparitie: 2008

Anamaria Oana Contes

Studenta La Universitatea de Vest Timisoara

Facultatea de Sociologie si Psihologie

Sectia Psihologie

E-mail: Contes_oana27@yahoo.com

Va multumesc pentru atentie!