Universitatea de Medicină şi Farmacie „GR. T. POPA” Iaşi
Facultatea de Medicină Dentară
REZUMAT
Teza de doctorat
DEFICIENŢELE NUTRIŢIONALE-FACTORI DE RISC IN
PATOLOGIA ORALĂ A VÂRSTNICULUI
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:
PROF. UNIV.DR.MARIA URSACHE
DOCTORAND:
DR. BULANCEA BOGDAN-PETRU
IAŞI
2012
2
CUPRINS
INTRODUCERE. MOTIVAŢIA ALEGERII TEMEI ......................................................... 4
CAPITOLUL I
CONSIDERATII GENERALE PRIVIND NUTRITIA PERSOANELOR IN VARSTA .. 5
I.1 Transformări fiziologice asociate cu vârsta ..................................................................... 5
I.2 Aprecierea statusului nutriţional la vârstnic .................................................................... 6
I.3 Folosirea terapeutică a suplimentelor nutritive la vârstnici ……………….8.
I.4. Obiceiurile alimentare ale vârstnicului ........................................................................... 8
I.5 Efecte asupra statusului nutriţional şi a stării generale de sănătate la vârstnici ............... 9
I.6 Statusul nutriţional şi recomandări asociate .................................................................... 9
CAPITOLUL II
NECESARUL NUTRIŢIONAL AL VÂRSTNICULUI ...................................................... 10
CAPITOLUL III
FACTORI DE RISC PENTRU UN STATUS NUTRIŢIONAL DEFICITAR ................. 13
III.1. Probleme de sănătate generale ................................................................................... 14
III.2 Probleme de sănătate orală .......................................................................................... 14
III.3 Alterări cognitive sau emoţionale ............................................................................... 16
III.4 Modificări funcţionale şi senzoriale ............................................................................ 17
III.5. Statutul socio-economic ............................................................................................. 17
III.6 Abuzul de alcool.......................................................................................................... 17
III.7 Medicaţia ..................................................................................................................... 18
CAPITOLUL IV
METODOLOGIA CERCETĂRII ........................................................................................ 19
CAPITOLUL V
STUDIUL CLINICO-STATISTIC PRIVIND DEFICIENŢELE NUTRIŢIONALE LA
VÂRSTNICI ............................................................................................................................ 22
CAPITOLUL VI
IMPLICAREA PATOLOGIEI SISTEMICE ÎN PATOLOGIA ORALĂ PE FONDUL
DEFICIENŢELOR NUTRIŢIONALE CU MODIFICĂRI ALE CALITĂŢII
FLUIDULUI ORAL................................................................................................................ 34
STADIUL CUNOAŞTERII
CONTRIBUŢII PERSONALE
3
CAPITOLUL VII
CONSECINŢE ALE DEFICIENŢELOR NUTRIŢIONALE ASUPRA STATUSULUI
DENTAR ŞI ALE ŢESUTURILOR PARODONTALE ..................................................... 44
CONCLUZII FINALE ........................................................................................................... 51
BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................................... 53
4
INTRODUCERE.MOTIVAŢIA ALEGERII TEMEI Calitatea vieţii este în strânsă legătură cu menţinerea sănătăţii orale, parte a sănătăţii
generale de care este influenţată sau pe care o influenţează, având în final, un impact deosebit
asupra stării psihice şi integrării sociale.
În dietoterapie se pot da multiple exemple de regimuri alimentare din care ne vom
rezuma la câteva. Observaţiile experimentale l-au determinat pe UMBER să preconizeze, la
începutul secolului XX, un regim hiperglucidic – regim de protecţie hepatică – cirozele hepatice.
Nu s-au obţinut ameliorări în urma acestui regim[14].
VIDAL şi ARCHARD la sfârşitul secolului trecut şi începutul sec. XX au recomandat
regimul desodat în cirozele decompensate, regim ce rămâne valabil şi astăzi, cu corecţiile
necesare[92,93]. Constatările lui GILLMAN asupra numărului mare de ciroze din Africa de Sud
– consecinţă a subalimentaţiei proteice - au dus la ideea regimului hiperprotetic în bolile de
ficat[14]. În urma cunoştinţelor acumulate, părerile în privinţa acestor regimuri sunt
contradictorii. La sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX s-au prescris regimuri de
menajare mecanică a stomacului prin semiînfometări, dar acestea accentuau contracţiile de
foame ale stomacului. În ultimii ani s-a ajuns la un punct de vedere ştiinţific în ceea ce priveşte
atitudinea dietetică în tratamentul ulcerului şi a altor boli de stomac.
Ultimele decenii ale secolului XX se caracterizează din punct de vedere demografic prin
sporirea ponderii populaţieiîncadrate in grupa a-III-a de varsta, fapt ce determina o atenţie sporita
problemelor complexe si foarte variate ale acestui grup populaţional.
Persoanele de vârsta a treia prezintă o serie de particularităţi nutriţionale care orientează
examenul clinic, paraclinic, diagnosticul şi planul de tratament protetic. Procesele generale de
îmbătrânire determina o serie de caracteristici care aparţin fenomenelor biologice, psihologice,
sociale, cu o patologie, de asemenea speciala, generala şi cu manifestări la nivelul sistemului
stomatognat.
Alimentaţia, poate să se reflecte asupra sănătăţii, duratei vieţii şi bineînţeles, a confortului
vieţii, având în vedere că aportul de alimente constituie un factor legat de plăcerile existenţei.
Într-o alimentaţie corectă, nu are importanţă deosebită cantitatea de alimente ingerate ci
asigurarea unei varietăţi a acestora şi a unui amestec corespunzător de alimente.
Din punct de vedere al statusului nutritional s-a constatat ca vârstnicii au nivele ale
nutrienţilor sub limitele admise În acest context populaţia vârstnica având un risc crescut pentru
un deficit nutritional.
Patologia complexa şi multipla a vârstnicului reprezintă o sursa de handicapuri şi
invalidităţi responsabile de evoluţia procesului de îmbătrânire. Este necesară o bună evaluare
gerontologică ce cuprinde totodată si un bilanţ nutritional pentru depistarea precoce a afecţiunilor
generale şi a tratamentului lor. Un rol important in evoluţia biologica a pacienţilor îl reprezintă
regimul alimentar individual.[124]
Gerontologia creează premisele unei abordări specifice vârstnicului in context bio-psiho-
social cu profund impact asupra inserţiei acestuia încercuitul social, fără a eluda crearea unui
cadru adecvat grefat pe cerinţele actuale ale calitatii vietii.[70]
Deficientele nutriţionale la vârstnici sunt o realitate, deoarece denutriţia si subnutriţia,
stresul oxidativ si patologia cronica contribuie la o influenţate a stării de sănătate. De aceea de
efectele diverselor carente nutritive ce pot determina îmbolnăviri la nivelul cavitaţii orale,si ca
urmare a prezentei unor factori supradaugati, ne-am ocupat in capitolele acestei lucrări.
5
CAPITOLUL I
CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND NUTRIŢIA PERSOANELOR IN
VÂRSTĂ
I.1 TRANSFORMĂRI FIZIOLOGICE ASOCIATE CU VÂRSTA
Recunoaşterea modificărilor fiziologice care survin la toate nivelele de organizare
împreună cu procesul de îmbătrânire este esenţială. Declinul fiziologic se amplifica în a cincea
decadă de viaţă, câteva mărimi fiziologice modificându-se foarte puţin (ex. viteza de conducere a
miocitelor cardiace) în timp ce altele suferă modificări semnificative (ex.debitul plasmatic renal).
Nu toate organele îmbătrânesc în aceeaşi măsură şi cu aceeaşi viteză.
In ceea ce priveşte procesul de îmbătrânire s-au formulat chiar si anumite teorii, teoria
stresului fiind una dintre ele, pe care o vom enunţa mai jos.[68,113]
Teoria stress-ului postulează că stresul din viaţa zilnică are ca rezultat uzura şi
distrugerea celulelor şi ţesuturilor organismului. Pe măsură ce persoanele îmbătrânesc ele se
schimbă. Stresul zilnic şi stilul de viaţă afectează starea de sănătate. Factorii de stres fizic,
precum şi factorii psihici de stres, duc la apariţia unui răspuns din partea organismului. în
elaborarea acestui răspuns intervin sistemul nervos şi cel hormonal. Stresul prelungit poate duce
la terminarea rezervelor organismului, lăsându-1 slăbit, îmbătrânit şi vulnerabil pentru boli. Pe
măsură ce oamenii îmbătrânesc ei îşi pierd capacitatea de adaptare, procesele de refacere devin
totmai puţin eficiente şi o solicitare excesivă poate scurta viaţa organismului la modificări
externe şi interne.
Îmbătrânirea cerebrală
Creierul, ca toate organele corpului, răspunde atât de factorii genetici cât şi de
mediu care îi cresc sau îi diminuă capacitatea. Una din provocările studierii creierului a
reprezentat distingerea modificărilor determinate de îmbătrânire şi modificările date de
boli şi de modificările induse de factorii extrinseci de tipul regimului alimentar.
Normal creierul suferă unele modificări odată cu vârsta. Pe de o parte scade fluxul
cerebral. Pe de altă parte scade şi numărul neuronilor cerebrali. Când numărul celulelor
nervoase dintr-o anumită parte a creierului scade, atunci sunt afectate auzul şi vorbirea.
Pierderea neuronilor din altă parte a creierului poate afecta funcţia cognitivă sau memoria.
Scăderea numărului de neuroni din creierul posterior determină tulburări de echilibru. [79]
Se cunoaşte că pierderea funcţiei cognitive şi a memoriei , care apar odată cu
îmbătrânirea, se atribuie în mare parte factorilor extrinseci, controlabili, de tipul regimului
alimentar, dar pot exista şi alte cauze, de tipul tumorilor cerebrale. În cazuri precum boala
Alzheimer, cauza este genetică.
Deficitul nutriţional şi funcţionarea cerebrală
Deficitul nutritiv moderat, îndelungat poate contribui la pierderea de memorie şi a funcţiei
cognitive, aşa cum apare la unii dintre vârstnici. De exemplu, capacitatea neuronilor de a
sintetiza neurotransmiţători specifici depinde parţial de disponibilitatea unor precursori
6
nutriţionali obţinuţi din regimul alimentar. Serotonina provine din triptofan. Pentru a
funcţiona corespunzător enzimele implicate în sinteza neurotransmiţătorilor necesită
vitamine şi substanţe minerale. Deficitul sever de tiamină, vitamină B6, vitamină B12, folat
şi vitamină C afectează capacitatea de memorie. Elemente precum Fe şi Zn asigură de
asemenea o funcţie cerebrală normală
Putem afirma acum cu tărie că starea de nutriţie are un rol important în funcţionarea
întregului organism. O nutriţie sănătoasă reprezintă un efort prea mic pentru efectele
benefice pe care le are.[147]
I.2 APRECIEREA STATUSULUI NUTRIŢIONAL LA VÂRSTNIC
Hrana şi nutriţia sunt cerinţele de bază necesare pentru promovarea şi protecţia sănătăţii,
cerinţe care permit afirmarea maximă a creşterii umane şi dezvoltării.
Obiceiurile alimentare pot fi atrase de factori socio-economici şi culturali, de starea
sănătăţii şi de factorii legaţi de sănătatea orală.
În ceea ce priveşte sănătatea orală prezenţa dinţilor, număr de dinţi funcţionali precum şi
folosirea protezei pot afecta eficienţa şi abilitatea masticatorie influenţând astfel alegerea
alimentelor şi modul de gătire al acestora. Sănătatea orală deficitară poate afecta consumul de
nutrienţi contribuind la devierea dezvoltării şi conducând la o calitate a vieţii nesatisfăcătoareîn
special la persoanele în vârstă.[7]
Potrivit literaturii de specialitate persoanele fără dinţi preferă consumul de alimente moi şi a
mâncării procesate evitând consumul de fructe, legume şi cărnuri care sunt considerate dificil sau
imposibil de mestecat şi prezintă un consum deficitar de vitamina C, calciu, polizaharide şi
proteine. în plus s-a descoperit că aceste schimbări în dietă conduc la un consum mai mare de
calorii din mâncăruri bogate în grăsimi crescând astfel şansele dezvoltării unor boli cronice
inclusiv boli cardio-vasculare. Pentru ca starea de nutriţie să poată fi considerată o oglindire a modului de alimentaţie şi deci o
metodă indirectă de informare asupra alimentaţiei dintr-o colectivitate, trebuie respectate o serie
de condiţii:
lotul (eşantionul) de persoane ales pentru examinare să fie reprezentativ pentru întreaga
colectivitate şi să cuprindă un număr suficient de mare de cazuri pentru a estompa
diferenţele individuale;
să se folosească teste care să permită o explorare cât mai completă a organismului, să fie
uşor de executat într-un timp scurt, pentru a putea fi aplicate la un număr mare de persoane;
studiul să se efectueze pe o perioadă mai lungă de timp, prin examene repetate, deoarece
organismul are posibilitatea să se adapteze şi nu răspunde prompt prin modificări sesizabile
atunci când este supus temporar unei alimentaţii necorespunzătoare;
să se urmărească şi evidenţierea malnutriţiilor prin exces alimentar, nu numai prin carenţă de
aport alimentar[48,49]
Examenul stării de nutriţie se realizează prin:
examen somatometric (antropometric)
examen clinic general
examene de laborator
teste speciale (Gavãt V.)
7
Prin screening se pot identifica persoanele care ar avea nevoie de evaluare nutriţională. În
continuare vor fi prezentate unele proceduri standard, tabele şi formule frecvent întâlnite în
evaluarea nutriţională.
Rolul alimentţiei este major în viaţa omului, de aceea apare necesitatea urmãririi sale
stiinţifice. Investigaţia se face prin anchetele alimentare. Ancheta alimentara este o metoda de
apreciere cantitativa (pe grupe de alimente) şi calitativa (pe principii nutritive) privind
alimentaţia.
Anchetele alimentare care au drept scop aprecierea cantitativa şi calitativa a ingestiei de
alimente se mai numesc şi anchete alimentare de consum. Anchetele care scot în evidenţa factorii
conştienţi sau inconştienţi ai consumului alimentar se mai numesc şi anchete de motivaţie.
Anchetele realizate în dinamica evidenţieaza evoluţia comportamentului alimentar în timp.(49)
Examenul fizic
Cu ajutorul examenului fizic se pot căuta semnele de deficienţă nutriţională sau de exces.
Ca şi alte metode, presupune cunoaştere şi îndemânare. Multe semne fizice sunt nespecifice
ele putând reflecta deficienţă severă dar şi alte afecţiuni care nu ţin de nutriţie.
Pentru aprecierea stării de nutriţie este suficientă măsurarea înălţimii, a greutăţii corporale,
perimetrul toracic şi grosimea pliului cutanat. Interpretarea rezultatelor obţinute presupune
existenţa unor tabele cu norme. Acestea sunt valori medii, rezultate din măsurători pe un mare
număr de indivizi care au avut condiţii optime de alimentaţie.
Examenul clinic
Cu ocazia efectuării examenului clinic ne informăm asupra antecedentelor medicale a celor
investigaţi, asupra bolilor actuale şi intervenţiilor chirurgicale, asupra utilizării de medicamente
şi asupra fumatului şi consumului de alcool.
La efectuarea examenului clinic se va ţine seama de câteva reguli generale:
- de cele mai multe ori semnele clinice prin care se manifestă dezechilibrele nutritive nu
sunt specifice, ele putând fi produse şi de alţi factori, de aceea, fiecare semn trebuie interpretat în
lumina unor date anamnestice şi corelat cu alte semne şi cu rezultatele pe care le furnizează
investigaţiile de laborator.
- în condiţii obişnuite deficienţele nutriţionale nu se limitează la o singură substanţă
nutritivă, ci sunt de fapt polideficienţe în care una, dominantă, imprimă caracterul său tabloului
clinic.
- aceeaşi deficienţă nutriţională se poate manifesta prin semne clinice diferite, în funcţie de
modul cum s-a instituit: suprimarea bruscă şi totală (forma acută a carenţei) sau reducerea
parţială şi pe timp îndelungat (forma cronică a carenţei); semnele carenţei acute se pot suprapune
peste cele ale carenţei cronice, făcând polimorf tabloul clinic.
- au devenit din ce în ce mai rare cazurile de deficienţe nutriţionale avansate care să ducă la
formele clasice ale bolilor carenţiale (caşexia şi edemul de foame, scorbut, beri-beri, pelagră).
Este posibilă apariţia unor stări de precarenţă determinate de variaţiile sezoniere în alimentaţie,
de consumul exagerat de produse alimentare rafinate sau de persistenţa unor obiceiuri alimentare
incorecte.
Pentru aprecierea stării de nutriţie este suficientă măsurarea înălţimii, a greutăţii corporale,
perimetrul toracic şi grosimea pliului cutanat. Interpretarea rezultatelor obţinute presupune
existenţa unor tabele cu norme. Acestea sunt valori medii, rezultate din măsurători pe un mare
număr de indivizi care au avut condiţii optime de alimentaţie.
8
I.2.2 Modificări la nivelul structurilor moi consecutive protezării Mucoasa bucală a edentatului geriatrie prezintă o serie de modificări zonale, atât la
pacienţii protezaţi, cât şi la cei neprotezaţi.[55]. Deşi diferită structural în funcţie de zonele
cavităţii bucale, mucoasa orală, ca parte componentă a biotopului, alături de lichidul bucal şi
biocenoză are o rezistenţă particulară conferită de adaptarea formei la funcţie şi particularizată
printr-o serie de caracteristici anatomice şi fiziologice, integrate sistemului stomatognat căruia îi
aparţine ca element, dar implicit şi sistemului uman.
Mucoasa crestelor reziduale şi fibromucoasapalatinală sunt implicate mai intens în
procesul de masticaţie la edentatul neprotezat, iar la cel protezat suportă presiuni mari, dar
intermitente, prin intermediul conectorului principal al protezei [144]. Cunoaşterea datelor de
morfofiziologie a mucoasei bucale ; permite o înţelegere corectă a reacţiilor fiziopatologice
survenitela pacienţii vârstnici protezaţi amovibil ca şi la interpretarea corectă a mecanismelor de
îmbolnăvire.
I.3FOLOSIREA TERAPEUTICA SUPLIMENTELOR NUTRITIVE
LA VÂRSTNICI
Uneori este greu de ştiut dacă alimentaţia noastră este sau nu echilibrată. Legumele pe
care le mâncăm poate au fost cultivate pe un sol deficitar în minerale sau poate conţinutul lor de
vitamine a scăzut ca urmare a depozitării îndelungate. Fierberea (coacerea) prelungită a acestora,
săritul unor mese sau consumul unor gustări inadecvate contribuie împreună la scăderea
aportului de substanţe nutritive vitale.
Există variaţii deosebite legate de măsura în care oamenii sunt capabili să utilizeze
substanţele nutritive benefice din suplimentele alimentare, datorită variaţiei a ceea ce numim
biodisponibilitate. [42]
Costul acestor suplimenţi este limitat şi poate duce la restrângerea fondurilor alocate
alimentaţiei. În plus, ele pot fi un sortiment fals de siguranţă, ceea ce duce la o atenţie scăzută
asupra alimentaţiei.
Cele mai frecvent utilizate ca suplimente sunt vitamina C şi E nici una nefiind deficitară
la bătrâni. Nutrienţi cu risc deficitar precum calciul, zincul şi vitamina B6, sunt în schimb, rar
folosiţi ca suplimente. Prin urmare aceste suplimente nu modifică deficienţele întâlnite la bătrâni.
Suplimentele au un rol important la cei care nu sunt expuşi suficient la lumina soarelui
(deficit de vitamina D), iau medicamente care duc la malabsorbţia nutrientului(cum ar fi
potasiul) şi sunt malnutriţi sau nu se pot alimenta corespunzător. De aceea vârstnicii trebuie
încurajaţi să consume mai multe alimente ce conţin substanţe nutritive în loc să consume
suplimente neadecvate.
I.4. OBICEIURILE ALIMENTARE ALE VÂRSTNICULUI Este esenţial sa se cunoască ce alimente prefera bătrânii, în ce mediu prefera sa servească
aceste alimente, daca pot cumpăra şi prepara alimente pentru ca intervenţia nutriţionistului sa
aibă şanse de succes.
Alimentaţia este un proces condiţionat de factori multipli: biologici, psihologici, medicali,
dentari şi socio-economici.
Deficitul uneia sau mai multor componente duce la modificări ale echilibrului nutriţional
şi aşa foarte fragil, care afectează fondul fiziologic şi biochimic de adaptare al vârstnicului.
Alimentaţia prezintă un factor mediu indispensabil existenţei organismului. El furnizează
substanţele nutritive ce asigură energia necesară proceselor vitale, permit sintetizarea
9
substanţelor proprii, pentru a reface uzura contribuie la o bună desfăşurare a proceselor
metabolice.
Menţinerea homeostaziei mediului intern al organismului depinde de caracteristicile alimentare,
care vor influenţa funcţiile sistemului, în special factorii enzimatici şi hormonali. Dezechilibrele
componentelor alimentare vor afecta fondul metabolic celular general la toate nivelurile de
organizare.
Ar fi greşit să concluzionăm în lipsa unor dovezi puternice, că edentaţia este lipsită de importanţă
pentru că ea afectează alegerea alimentaţiei, scade consumul de carne, de fructe proaspete şi de
legume, este legată de gastrită şi de alte tulburări de digestie şi absorbţie şi poate afecta digestia
în caz de consum de fibre nepreparate sau în cazul unei disfuncţii gastrointestinale. În plus
digestia elementelor mai puţin mestecate este importantă pentru sănătate şi nutriţie doar dacă e
însoţită şi de alţi factori de risc.
Fig.1
I.5EFECTE ASUPRA STATUSULUI NUTRIŢIONAL ŞI A STĂRII
GENERALE DE SĂNĂTATE LA VARSTNICI
Aşa cum era de aşteptat, modificările obişnuinţelor alimentare descrise mai înainte au dus
la valori mai mici ale acidului ascorbic sangvin la pacienţi edentaţi, în comparaţie cu subiecţii de
control. De asemenea aceşti pacienţi aveau şi hemoglobina cu 12% mai mică decât a celor de
control.
Un studiu efectuat la 28 bărbaţi şi 25 de femei cu masticaţie ineficientă nu s-a găsit nici o
relaţie între eficienţa masticaţiei şi nivelele de hemoglobină[127].
Totuşi valorile hemoglobinei erau legate de cantitatea de carne consumată.
Majoritatea studiilor asupra efectelor edentaţiei la oameni şi animale au raportat efecte adverse
semnificative asupra statusului nutriţional, a stării generale de sănătate tulburări gastro-
intestinale şi modificări ale digestiei.
I.6 STATUSUL NUTRIIONAL ŞI RECOMANDĂRI ASOCIATE Diverse studii efectuate au arătat că majoritatea persoanelor peste 65 ani au o dietă
inadecvată, având un risc crescut pentru deficienţa nutriţională. În trecut malnutriţia persoanelor
vârstnice spitalizate a reprezentat o cauză majoră a morbidităţii. Pacienţii evaluaţi în ambulator
aveau nivele ale nutrienţelor sub limitele admise, dar semnificaţia acestora e încă în studiu.[47]
Sugestii:
-osteoporoza: se recomandă aport crescut de calciu ( ex. lactate, legume verzi)
- servirea mesei de unul singur: realizarea unor mese interesante, planificarea altor activităţi
odată cu masa (ascultarea radioului, urmărirea emisiunilor TV, citirea ziarului)
-arome: în loc de sare se pot folosi alte plante sau arome (ex: oregano, usturoi, ceapă etc.)
-dulciuri: aport scăzut (deoarece sunt bogate în calorii şi au valoare nutritivă scăzută,
-alcoolul: aport limitat. Poate interfera cu medicaţia antihipertensivă şi poate duce la aport
alimentar inadecvat (uneori folosirea alcoolului înaintea meselor poate duce la creşterea apetitului -
de obicei vinul
10
CAPITOLUL II
NECESARUL NUTRIŢIONAL AL VÂRSTNICULUI
Nevoile nutriţionale ale persoanelor în vârsta sunt greu de cuantificat datorita diversităţii şi
heterogenitatii fiziologice precum şi datorita prevalentei bolilor cronice. Semne şi fie similare
cu acelea ale grupurilor populationale de vârsta medie. Oricum, exista dovezi clare ale unei nevoi
sporite pentru anumiţi nutrienti.
II.1Nutriţia şi longevitatea
Doar în acest secol limita de viaţă a crescut atât de mult încât să permită studiul
procesului de îmbătrânire. Studierea însă este dificilă. Atunci când vârstnicii au probleme
de sănătate, este greu de stabilit dacă acestea sunt legate de vârstă sau de alte condiţii. Dacă
aceste probleme legate de vârstă pot fi prevenite, atunci cercetările ar trebui să fie
focalizate asupra rolului nutriţiei sau a altor factori implicaţi.
II.2Observaţii asupra persoanelor vârstnice Se observă că unii oameni sunt mai tineri decât vârsta lor, iar alţii arată mai bătrâni.
Ce face diferenţa ?
Stilul de viaţă. Există şase elemente care influenţează îmbătrânirea:
abstinenţa sau consumul moderat de alcool;
regularitatea meselor;
controlul greutăţii;
somnul adecvat;
lipsa fumatului;
activitate fizică regulată.
Activitatea fizică. Chiar şi o activitate fizică moderată (o plimbarea de 30
minute/zi) are o acţiune protectoare împotriva mortalităţii. Acest lucru a fost
demonstrat într-un studiu ce a vizat 16.000 bărbaţi cu vârste între 35 şi 76 ani şi
care a ţinut 12-16 ani.[136] Cei care au făcut exerciţiul fizic au avut o rată de deces
cu 25-33% mai mică decât a celor fără exerciţiu fizic. Exerciţiul fizic afectează
riscul decesului mai mult decât ereditatea, fumatul, HTA sau obezitatea. Activitatea
fizică reduce şi riscul bolilor cardio-vasculare.
Factorii care cresc longevitatea includ consumul moderat (abstinenţa de alcool,
mese regulate, controlul greutăţii, somn adecvat, lipsa fumatului şi activitatea fizică
regulată). Doar nutriţia nu poate asigura o viaţă adecvată, dar poate influenţa procesul de
îmbătrânire şi longevitatea prin prevenirea apariţiei unor boli.[39]
Factorii care cresc longevitatea includ consumul moderat (abstinenţa de alcool,
mese regulate, controlul greutăţii, somn adecvat, lipsa fumatului ş i activitatea fizică
11
regulată). Doar nutriţia nu poate asigura o viaţă adecvată, dar poate influenţa procesul de
îmbătrânire şi longevitatea prin prevenirea apariţiei unor boli.[39]
II.3Procesul de îmbătrânire
Pe măsură ce persoanele îmbătrânesc ele se schimbă. Stresul zilnic şi stilul de
viaţă afectează starea de sănătate. Factorii de stres fizic, cum ar fi consumul de alcool sau
abuzul de medicamente, fumatul, durerea, febra şi boala, precum şi factorii psihici de
stres, cum ar fi examenele, divorţul, mutarea şi decesul unor persoane dragi, duc la
apariţia unui răspuns din partea organismului. În elaborarea acestui răspuns intervin
sistemele nervoase şi cele hormonale. Stresul prelungit poate duce la terminarea rezervelor
organismului, lăsându-l slăbit, îmbătrânit şi vulnerabil pentru boli. Pe măsură ce oamenii
îmbătrânesc ei îşi pierd capacitatea de adaptare la modificări externe şi interne. De aceea
orice stres face aceste persoane mai vulnerabile la deces decât cele tinere.
Sistemul imun. Modificările sistemului imun duc de asemenea la declinul
organismului odată cu vârsta. Sistemul imun este compromis şi prin deficitul nutriţional şi
astfel asocierea îmbolnăvirii cu malnutriţia fac vârstnicii mai vulnerabili la infecţii. De
obicei antibioticele nu sunt eficiente împotriva infecţiilor la cei cu sistemul imun
compromis.[15]
Tractul gastro-intestinal. Peretele intestinal îşi pierde forţa şi elasticitatea odată cu
vârsta, scăzându-i şi motilitate. Constipaţia este de 4-8 ori mai frecventă la vârstnici.
Gastrita atrofică, care afectează aproximativ 1/3 din cei peste 60 de ani, se caracterizează
prin inflamaţia stomacului, înmulţirea bacteriilor şi lipsa acidului clorhidric, toate afectând
digestia şi absorbţia nutrienţilor, în special a vitaminei B12, biotinei, Ca2+
şi Fe2+
.
Pierderea dentiţiei. Pierderea danturii şi afecţiunile gingivale sunt frecvent
întâlnite la vârstnici, făcând procesul de masticaţie mai dificil şi dureros. Protezele
dentare, chiar şi atunci când se potrivesc perfect, sunt mai puţin eficiente decât dentiţia
naturală, iar masticaţia ineficientă poate duce la înec. Persoanele cu astfel de probleme
tind să selecteze alimentaţia, apelând la produsele noi. Dacă alimente precum porumbul,
merele şi chiflele tari sunt înlocuite cu crema de porumb, sucul de mere şi orez, , atunci
statutul nutritiv poate să nu fie grav afectat, dar atunci când aceste grupe de alimente sunt
eliminate, iar variaţia este limitată, poate urma un deficit nutriţional .
Modificări sociale
Malnutriţia vârstnicilor apare în special la cei mai puţin educaţi, la cei ce locuiesc
singuri în centre de bătrâni (indicator al venitului redus) şi la cei ce au suferit recent o
modificare a stilului de viaţă. Riscul deficitului nutriţional este mare la cei ce locuiesc
singuri, în special bărbaţi. Adulţii care locuiesc singuri nu fac neapărat alegeri alimentare
proaste, ci consumă prea puţin, acest aport inadecvat fiind asociat cu singurătatea.
Pe scurt, multe din modificările care însoţesc procesul de îmbătrânire afectează
starea de nutriţie.
II.4 Date generale privind necesarul nutriţional al vârstnicilor Apa
Persoanele în vârsta trebuie sfătuite în permanenta sa bea apa şi alte lichide. Din
experienţa persoanelor care se ocupa de îngrijirea acestora reiese ca unul din cele mai dificile
lucruri este sa-i convingă pe bătrâni sa bea mai multa apa sau sucuri de fructe.
12
Carbohidraţii
Carbohidraţii împreună cu grăsimile reprezintă sursa de energie pentru ţesuturi, şi
preferatate la pacienţii vârstnici, a căror activitate fizică e mai scăzută. Carbohidraţii sunt
preferaţi de vârstnici, deoarece alimentele bogate în aceşti compuşi sunt mai facile de
consumat,ţinând cont de starea de edentaţie prezentă la foarte mulţi dintre vârstnici şi pentru că
le conferă o senzaţie de saţietate rapidă,dar riscul apare datorită rapidităţii cu care aceştia
fermentează, fenomenul fiind mai prezent la acele persoane care nu au o igienă corespunzătoare
sau a căror medicaţie conduce la apariţia xerostomiei. Consecinţa consumului acestor alimente
este perceput la nivelul sistemului stomatognat.
Magneziul
Deşi mulţi dintre noi nu dăm prea multă importanţă magneziului, este demn de reţinut că
magneziul este important pentru corpul uman. Majoritatea produselor alimentare conţin
magneziu, în special cerealele, nucile şi legumele verzi.
II.5. Analize biochimice
Tot ceea ce s-a prezentat până acum a adus date privind exteriorul organismului.
Analizele biochimice aduc date despre modificările din interiorul organismului.
Majoritatea testelor se bazează pe analiza probelor de sânge şi urină, care conţin nutrienţi,
enzime şi metaboliţi care reflectă starea de nutriţie. Alte teste, precum glicemia, ajută la
evidenţierea unor afecţiuni care sunt asociate problemelor de nutriţie. Testele care
definesc echilibrul hidro-electrolitic, acido-bazic sau funcţia de organ au de asemenea
implicaţie în starea de nutriţie.
13
CAPITOLUL III
FACTORI DERISC PENTRU UN STATUS NUTRIŢIONAL DEFICITAR
Hrana şi nutriţia sunt cerinţele de bază necesare pentru promovarea şi protecţia sănătăţii,
cerinţe care permit afirmarea maximă a creşterii umane şi dezvoltării.
Obiceiurile alimentare pot fi atrase de factori socio economici şi culturali, de starea
sănătăţii şi de factorii legaţi de sănătatea orală.
În ceea ce priveşte sănătatea orală prezenţa dinţilor, număr de dinţi funcţionali precum şi
folosirea protezei pot afecta eficienţa şi abilitatea masticatorie influenţând astfel alegerea
alimentelor şi modul de gătire al acestora. Sănătatea orală deficitară poate afecta consumul de
nutrienţi contribuind la devierea dezvoltării şi conducând la o calitate a vieţii nesatisfăcătoareîn
special la persoanele în vârstă.
Potrivit literaturii de specialitate persoanele fără dinţi preferă consumul de alimente moi
şi a mâncării procesate evitând consumul de fructe, legume şi cărnuri care sunt considerate dificil
sau imposibil de mestecat şi prezintă un consum deficitar de vitamina C, calciu, polizaharide şi
proteine. în plus s-a descoperit că aceste schimbări în dietă conduc la un consum mai mare de
calorii din mâncăruri bogate în grăsimi crescând astfel şansele dezvoltării unor boli cronice
inclusiv boli cardio-vasculare, lucru ce reprezintă cauza principală a morţii la adulţii şi vârstnicii
din România reprezentând 34% din totalul cauzelor de deces.[69]
Ca urmare trebuie analizaţi factorii de risc ai unui status nutritional deficitar care pot fi:
Orali
- modificări ale capacităţii de a mesteca alimentele
- modificări ale gustului şi mirosului
- xerostomie indusă medicamentos
Fizici
- modificări ale capacităţii de absorbţie şi de utilizare a nutrineţilor
- modificări ale capacităţii de metabolizare a nutrienţilor
- modificări ale procesului energetic şi ale activităţii
- efectele medicaţiei asupra apetitului şi absorbţiei nutrienţilor şi asupra utilizării lor
Funcţionale:
- tulburări de vedere şi auz
- dizabilităţi fizice precum artrite şi accident vascular cerebral inabilitate de a cumpăra şi
a căra cumpărăturile
Psiho-sociali:
- singurătate şi izolare
- pierderea apetitului şi a interesului de a se alimenta
- lipsa resurselor financiare
- depresia
14
III.1 Probleme de sănătate generale
Majoritatea adulţilor cu vârste mai mari de 65 de ani au una sau mai multe afecţiuni
cronice. Prevalenţa acestora creste o dată cu vârsta şi variază în funcţie de sex şi rasa[134]. Cele
mai obişnuite afecţiuni care apar la aceasta vârsta sunt sintetizate în tabelul I.
Tabel I Afecţiuni cronice comune la persoanele în vârsta
Afecţiune Procent în populaţia vârstnică
Artrita 43-60
disacuzii 18-45
afecţiuni ortopedice 14-19
afectarea a aparatului vizual 5-11
hipertensiune 30-42
Sinuzita 11-19
constipaţie 5-10
Diabet 9-11
Cauzele principale de deces la aceasta categorie de vârsta includ bolile cardiovasculare,
cancerul, accidentele vasculare, bronhopneumoaptia cronica obstructiva, pneumonia şi gripa,
diabetul şi alte accidente.
III.2 Probleme de sănătate orală
Deşi numai aproximativ 10,5 din populaţie este edentata, pe măsura ce înaintează în
vârsta prevalenţa scăderii dentaţiei scade. Aproximativ unul din cinci adulţi în USA este
purtătoare a unui tip de proteza prostodontotică. Acest tip de dispozitiv este purtat mai frecvent
de către femei decât de către bărbaţi şi mai puţin frecvent de către albi decât de către negri.
Aproximativ 60 % dintre purtătorii de proteze dentare au probleme cu dantura. Pacienţii care au
dinţi cariaţi sau lipsa, dificultăţi în masticaţie, danturi care nu se ecluzează bine sau care nu
reuşesc sa-si poarte protezele au un risc crescut sa atingă un stadiu nutriţional nesatisfăcător
datorita unui aport alimentar scăzut sau modificat.
Potenţialul virulent al Candidei Albicans tulpină implicată în candidoza bucală este
incert. Celulele Candidei Albicans cu un nivel de suprafaţă hidrofoba crescut, aşa numitele
hidrofobe prezintă o aderenţă mai eficientă pe anumite ţesuturi decât celulele cu suprafeţe mici
sau chiar hidrofile.[20]
Candidoza bucală are ca factori principali: hiposalivaţia, igiena orală precară, diabet şi
folosirea protezelor dentare. Cu privire la ultimul factor s-a demonstrat că folosirea protezelor
poate creşte riscul dezvoltării candidei de până la 11,3 ori, iar o incidenţă crescută a stomatitelor
protetice poate fi corelată cu prezenţa fungilor unicelulari patogeni ci şi cu o mare deficienţă în
igienizarea protezelor.
15
Suprafeţele protezelor sunt medii ce favorizează adeziunea şi dezvoltarea mai multor
tipuri de candida din cauza hidrofobiei relative a elementelor acrilice şi a particularităţilor
fungilor. Mai mult pelicula formată de Candida albicans pe suprafeţele protetice acrilice poate să
le crească rezistenţa la numeroşi agenţi antimicrobieni într-un mod semnificativ.
Edentaţia parţială sau totala reprezintă o afecţiune complexă a sistemului stomatognat,
care alterează atât integritatea arcadelor dento-alverolare, cât şi întreaga morfo-funcţionalitate a
acestui sistem.[137] De aceea, edentaţia constituie o boală cu simptomatologie subiectivă şi
obiectivă.
A. Simptomele subiective
Manifestările clinice subiective ale edentaţiei parţiale sunt reprezentate de totalitatea
acuzelor pe care le descrie pacientul în momentul prezentării în cabinetul de medicină dentară.
Dintre acestea, prezentăm cele mai importante simptome subiective şi anume: durerea
şi,insuficienţa masticatorie.
B. . Semnele clinice intraorale Apariţia edentaţiei parţiale este însoţită de apariţia a două elemente: în locul coroanelor
dinţilor absenţi apar breşele, iar în locul rădăcinilor dinţilor absenţi apare creasta edentată.
Breşa edentată reprezintă spaţiul cuprins între feţele proximale ale dinţilor restanţi.
Datorită migrărilor dentare orizontale şi verticale, consecutive edentaţiei, dimensiunile acestui
spaţiu se modifică. în acest spaţiu, cu dimensiuni modificate, trebuie să se ins ere proteza
dentară. De aceea se numeşte spaţiu potenţial protetic. După cum se observă, spaţiul breşei
edentate este diferit de spaţiul potenţial protetic
Modificări linguale la vârstnic
Modificările involutive la nivelul limbii ne oferă unele aspecte particulare caracteristice,
greu de diferenţiat de aspectele patologice. Limba suferă un proces de involuţie tisulară şi
muscular, astfel că, fibrele musculare transversale se alungesc, determinând o
pseudomacroglosie favorizată de hipotonia acestora şi imbibiţia tisulară instalată.
Scade numărul de receptori gustativi, în special în 2/3 anterioare ceea ce determină
scăderea funcţiei gustative. Există însă numeroase controverse în acest sens întrucât o serie de
cercetări recente încearcă să demonstreze că numărul receptorilor gustative nu scade cuvârsta şi
ar exista mai puţine praguri ale sensibilităţii gustative decât se credea înainte.
Senescenţa oaselor maxilare
Senescenţa oaselor maxilare cuprinde fenomene involutive caracteristice scheletului în
general, dar cu particularităţi histologice, radiologice şi clinice ce interesează ambele
oasemaxilare, în funcţie de prezenţa sau absenţa dinţilor.
Modificările histologice interesează oasele maxilare în egală măsură,atât în structura de
fond (trabeculaţia) cât şi în corticală.Trabeculaţia se rarefiază, estimai puţin organizată în
direcţia forţelor ce solicită osul şi se caracterizează prin existenţa linor cavităţi de rezorbţie
lărgite (geode), la nivelul sistemului Hawersian. Apariţia unor dezechilibre între procesele
osteoblastice şi osteoclazice în favoarea osteoclaziei, antrenează tulburări în metabolismul
calciului, cu pierderea ionilor de calciu ce determină o balanţă calcică negativă, cu
16
predominanţa fenomenului de rezorbţie faţă de apoziţie, cu demineralizare şi osteopenie
fiziologică, fenomene agravate de suprapunerea fenomenelor patologice.
Modificări ale dentiţiei
Trăsătura cea mai des întâlnită la dentiţia care îmbătrâneşte este pierderea dinţilor şl
apariţia edentaţiei. Suferinţa arcadei se va manifestăprin scurtare, întrerupere sau dispariţie.
Astăzi procentajul celor care mai păstrează dinţi restanţi pe arcadă este în creştere, dar având în
vedere modificările în structura demografică, şi frecvenţa edentaţiilor este crescută.
Pierderea dinţilor are drept consecinţă uzura importantă, migrarea dinţilor cu modificări
de ocluzie importante cu supraîncărcarea ţesuturilor restante cu afectare parodontală şi cu
instalarea unor malrelaţii mandibulo-craniene şi alterări funcţionale majore[60]
Tulburările dentare cauzate de instalarea edentaţiei parţiale sunt reprezentate în principal
de migrări ale dinţilor restanţi, însoţite de modificări ale poziţiei pe arcadă ale acestora. Migrările
dinţilor restanţi spre spaţiile edentate sunt cunoscute sub denumirea de fenomenul Godon.
Migrările dentare pot fi. de două tipuri: migrări orizontale şi migrăriverticale.
Modificări ale ţesuturilor parodontale
Efectele îmbătrânirii asupra parodonţiului au o semnificaţie clinică deosebită asupra
evoluţiei bolii dar şi efecte posibile asupra tratamentului. Procesele biologice în raport cu
senescenţa constituie un mod normal al evoluţiei materiei vii, ce îşi au originea în diminuarea
metabolismului global al organismului, nuanţat de factori individuali. Imbătrânirea organismului
produce importante modificări involutive la nivelul ţesutului conjunctiv, componentul major al
principalelor componente parodontale: cement radicular, mucoasă gingivală, ligamente alveolo-
dentare, dar este foarte important a nu confunda modificările involutive fiziologice cu procesul
de îmbolnăvire parodontală. Afectarea structurilor parodontale prin îmbătrânire se produce
printr-un proces gradat de recesiune gingivală şi rezorbţie alveolară.[111]
Glandele salivare
Glandele salivare produc o cantitate mai redusă de salivă iar consistenţa acesteia este mai
vâscoasă, astfel masticaţia este îngreunată. Se observă modificări de tip atrofic, xerostomie şi
tendinţa la chiste mucoide (Severineanu, 1994). Polipatologia caracteristică vârstnicilor este
însoţită de medicaţii diverse care pot avea ca efect secundar uscăciunea gurii (diuretice,
nitroglicerină, betablocante, AINS, anxiolitice (Paunovich şi colab., 1997), medicaţii psihotrope
(antidepresive, antiepileptice, sedative, antipsihotice, hipnotice (Sarria Cabrera şi colab., 2007).
III.3 Alterări cognitive sau emoţionale
Modificări în nivelul funcţiei cognitive care sunt asociate cu procesul normal de
îmbătrânire sunt greu de cuantificat. Date insuficiente din surse longitudinale sugerează ca
memoria de scurta durata (20 de secunde sau mai puţin) scade cu vârsta. Abilitatea de a
implementa strategii de rezolvare a problemelor scade la unele persoane peste 70 de ani dar nu la
toate. Capacitatea de a învăţa material prezentat verbal scade după 70 de ani. Persoanele în vârsta
se descurca mai bine la testele de recunoaştere decât la cele de rememorare, când se constata
scăderi legate de vârsta ale memoriei de lucru sau a memoriei primare (proaspăt achiziţionată)
ele sunt mai degrabă asociate cu o viteza sau cu o profunzime redusa a procesării informaţiei.
17
III.4Modificări funcţionale şi senzoriale
Orice dezabilitate fizică, cum ar fi artrita sau tulburări de vedere sau de auz pot afecta
indirect statusul nutriţional. Persoanele cu handicap fizic pot avea dificultăţi în ceea ce priveşte
procurarea alimentelor, deschiderea conservelor şi a pachetelor şi în prepararea hranei. Acestea
pot duce la pierderea dorinţei de alimentaţie, iar ruşinea dată de incapacitatea de a folosi corect
tacâmurile, de a vedea mâncarea sau de a-i auzi pe ceilalţi poate duce la izolare socială care, mai
departe, poate contribui la malnutriţie.
Scăderea sensibilităţii gustului şi mirosului se asociază, de asemenea, cu procesul de
îmbătrânire. Totuşi, studii recente au demonstrat că deşi perceptarea gustului sărat şi amar scade
odată cu vârsta, nu este valabil acelaşi lucru şi pentru cel dulce sau acru(5).
Simţul olfactiv scade odată cu vârsta. Vârstnicii au o capacitate mai scăzută de recepţie a
mersului şi de a face diferenţa între diverse mirosuri.
Senzaţia olfactivădiminua de asemenea după vârsta de 40 de ani şi scade intens după 70
de ani. Scăderea senzaţiei olfactive la vârstnici se repercutează asupra igienei protezei Vârstnicii
cu deficienţe senzoriale (vedere scăzută) nu văd depozitele tartrice, pelicula de mucus saponificat
de pe proteze, ceea ce conferă un miros puternic fetid pe care nu-1 percep. În diminuarea
senzaţiei gustative apare ipoteza alcătuirii căilor de transmisie nervoasă la vârstnic- "noţiunea
pierderii memoriei senzaţiei gustative".
III.5. Statutul socio-economic
Femeile în vârstă au avut şi continuă sa aibă o rată a sărăciei de două ori mai mare decât a
bărbaţilor de aceeaşi vârsta (15 % fata de 7%). Bătrânii care trăiesc singuri sau cu persoane care
nu le sunt rude au şanse mai mari sa fie săraci (23%) decât cei care trăiesc în familii (6%).
Minorităţile au şanse mai mari sa fie săraci decât populaţia majoritară. Există de asemenea
variaţiile nivelului de trai în funcţie de regiunea geografică şi de nivelul de educaţie.
Multe din persoanele în vârstă sunt reticente la a apela la programele de alimentaţie
publică din mândrie sau din cauza stigmatului de sărăcie pe care l-ar lăsa asupra lor.
Considerarea atentă a statutului socio-economic şi al programelor sociale sunt obligatorii în
reducerea factorilor de risc nutriţionali la persoanele vârstnice.
Un alt factor ce afectează statusul nutrţional este şi depresia. Depresia, anxietatea şi
singurătatea pot duce la scăderea apetitului şi la lipsa dorinţei de preparare a hranei. Depresia
apare la 12 – 14% dintre vârstnici şi se asociază cu anorexia , scăderea în greutate şi creşterea
morbidităţii şi mortalităţii. Depresia apare la personale cu afecţiuni cronice şi la cei ce şi-au
pierdut partenerul de viaţă, prietenul sau alt membru apropiat al familiei.
Modificarea condiţiilor de locuit pot contribui de asemenea la afectarea alimentaţiei.
III.6 Abuzul de alcool
Abuzul de alcool poate apărea în urma unui stres puternic, a unei modificări nedorite în
viaţă sau în urma izolării sociale.[2] Alcoolul , care conţine calorii, dar nu au valoare nutriţională
poate afecta statusul nutriţional prin scăderea apetitului şi prin faptul că este folosit în locul
alimentaţiei.
De aceea la alcoolici apare o deficienţă multiplă ce implică tiamina, riboflavina,
piridoxina acidul folic, vitamina A, zincul şi magneziul.
18
Abuzul de alcool are un impact negativ asupra sistemului nervos,distrugând neuronii,dar
efectele consumului exagerat de alcool sunt resimţite şi de alte aparate şi sisteme precum cel
cardio-vascular cu apariţia hipertensiunii arteriale,ateroscleroză,la nivel hepatic este iplicat în
apariţia cirozei hepatice sau afecţiuni la nivelul aparatului digestiv. La nivelul cavităţii orale
efectele consumului de alcool frecvent şi în cantităţi mari au fost demonstrate prin considerarea
acestuia ca factor de risc în apariţia cancerelor.
III.7 Medicaţia
Vârstnicii au o medicaţie multiplă. Folosirea îndelungată şi crescută de medicamente
poate altera aportul alimentar sau digestia absorbţia sau utilizarea nutrienţilor. Unele
medicamente pot stimula apetitul în timp ce altele pot duce la anorexie. Antiacidele pot
împiedica absorbţia acidului folic şi a fierului, cumarinele pot inhiba sinteza vitaminei K,
colestiramina poate lega acidul folic, lipidele, vitaminele liposolubile, iar uleiurile minerale
folosite ca laxative pot lega şi preveni absorbţia unor vitamine liposolubile şi a acizilor graşi,
esenţiali. În schimb, absorbţia unor medicamente poate fi afectată de diverşi nutrienţi. Calciul,
fierul, zincul şi magneziul pot inhiba absorbţia antibronhicelor. Aceste interacţiuni între
medicamente şi nutrienţi apar datorită metabolizării ineficiente a medicamentelor la bătrâni, care
le permite în schimb persistenţa în organism pentru un timp mai îndelungat.
19
CAPITOLUL IV
METODOLOGIA CERCETĂRII
Consideraţii generale
Imbatranirea este un proces biologic al intregului organism ce urmeaza unei perioade de
dezvoltare,fiind ultima parte a biomorfozei,sumand alterari morfologice si functionale care duc
la reducerea functiilor scazand capacitatea de rezistenta la stres.
Procesul de imbatranire este o insuficienta biologica a functiilor normale cu impact la
nivel celular si strucural precum oase, muschi,acest fenomen fiind influientat de numerosi factori
ce includ predispozitia genetica,boala si factorii de mediu.[124]
Sunt studii care arata ca populatia varstnica tinde sa creasca, datorita cresterii sperantei de
viata ca urmare a imbunatatirii constante a ingrijirilor medicale, concomitent cu oscadere a
natalitatii.
Aceasta categorie de populatie prezinta multiple dificultati in desfasurarea activitatilor
normale datorita unei patologii specifice acestei varste la care se adauga o nutritie de cele mai
multe ori deficitara sau gresit aleasa netinandu-se cont de necesitatile nutritionale ale persoanelor
varstnice,ceea ce constituie un factor de risc pentru agravarea unor afectiuni generale deja
prezente si implicit aparitia unor modificari la nivelul tesuturilor cavitatii orale.
Calitatea vieţii este în strânsă legătură cu menţinerea sănătăţii orale, parte a sănătăţii
generale de care este influenţată sau pe care o influenţează, având în final, un impact deosebit
asupra stării psihice şi integrării sociale.
Motivaţia alegerii temei
Vârstnicul in medicina dentara este considerat ca o fiinţă complexă, o entitate cu o
structură bio-psiho-socială specifică, cu o patologie individualizată a sistemului stomatognat
survenită pe fondul unei involuţii fiziologice.
In cadrul organismului uman, sistemul stomatognnat reprezinta o "unitate morfologică şi
funcţională a tuturor ţesuturilor care participă la exercitarea funcţiilor globale".[146] El trebuie
înţeles ca un tot unitar, în care afectarea unui element poate antrena manifestări la nivelul
celorlalte elemente componente, alimentatia jucand un rol deosebit de important in functionarea
acestui sistem.
Biologic elementele acestui sistem se gasesc intr-un echilibru, dar o dată cu înaintarea în vârstă
apar dezechilibre ale acestor elemente, când mecanismele reglatorii şi protective sunt dereglate şi
organismul nu reuşeşte să-şi păstreze toţi parametrii în limite normale,iar deficientele nutritionale
pot contribui la aceste perturbari.
Deficientele nutritionale la vârstnici sunt o realitate, deoarece denutritia si subnutritia,
stresul oxidativ si patologia cronica contribuie la o influenţate a stării de sănătate generale si cu
impact si la nivelul cavitatii orale. De aceea de efectele diverselor carente nutritive ce pot
determina îmbolnăviri la nivelul cavitaţii orale,si ca urmare a prezentei unor factori supradaugati,
ne-am ocupat in capitolele acestei lucrări.
20
Scopul si obiectivele cercetării
Prin abordabile efectuate in contextul cercetărilor interdisciplinare, ne propunem sa
stabilim in ce măsura deficientele nutriţionale la vârstnici intervin ca factori de risc si care sunt
metodele cele mai eficiente de evaluare ale acestor factori implicaţi in patologia orala ţinând cont
de particularităţile specifice acestei categorii de varsta mai sus menţionata.
Obiectivele cercetării
Pentru asigurarea scopului propus cercetarea este axată pe următoarele obiective:
Identificarea unor factori de risc nutriţionali implicaţi în patologia orală la pacientul
vârstnic.
Determinarea incidenţei si prevalentei patologiei geriatrice a sistemului stomatognat,
comparativ cu un lot martor de adulţi,si un lot de pacienţi cu boli generale si un lot de pacienţi ce
urmează un tratament radioterapic instituţionalizaţi sau neinstitutionalizati, rezultate ce stau la
baza individualizării unei terapii ţintite de reabilitare a deficitelor nutritionale.
Să se cuantifice modificarea valorilor unor componenti ai fluidului oral în cadrul unor
afecţiuni sistemice la vârstnic având ca implicaţie factorul nutritional.
Determinarea modificărilor morfostructurale la nivel mucozal şi odontal în contextul
modificărilor involutive şi cu o patologie supraadaugată
Să se evidenţieze implicarea senescenţei şi a factorilor asociaţi în apariţia patologiei
mucoasei orale la vârstnic şi a gradului de integrare biologică a restaurărilor protetice amovibile,
aspect ce stă la baza identificării situaţiilor deficitare ce ţin fie de partea terapeutică prin
protezare amovibilă, fie generate de nerespectarea particularităţilor câmpului protetic edentat
modificat de senescenţă.
Identificarea aportului metodelor paraclinice de evaluare a capitalului osos, muscular şi
articular în vederea depistărilor deficienţelor nutriţionale.
DIRECŢII DE CERCETARE
Studiu epidemiologic privind incidenţa şi prevalenta patologiei sistemului stomatognat la
pacientul varstnic pe fondul unei alimentatii necorespunzătoare în raport cu necesarul nutriţional
al acestei categorii de vârstă.
Evaluarea factorilor de risc pentru un status nutritional deficitar ce particularizează
nutritia vârstnicului prin studiul clinic statistic şi experimental
Implicare patologiei sistemice in patologia orala pe fondul deficientelor nutritionale.
Implicarea deficientelor nutritionale in modificări ale calităţii fluidului oral.
Evaluarea implicării senescenţei în gradul deafectare a ţesuturilor parodontale şi
odontale, prin mijloace clinice şi paraclinice.
Evaluarea patologiei nonprotetice şi a patologiei paraprotetice a mucoasei orale
(stomatopatile paraprotetice) la pacienţii geriatrici cu evaluarea incidenţei si prevalentei formelor
clinice in acord cu gradul de involuţie a ţesuturilor suport şi cu implicarea factorilor sistemici şi
locali.
Studiu privind relatia dintre nutritie ,status dentar si sanatate orala
21
MATERIAL ŞI METODĂ
Datele au fost exprimate sub o formă care să permită încadrarea lor în anumite categorii;
o variabilă nu va fi înregistrată sub mai multe forme; gruparea datelor se va face pe categorii de
variabile. Datele au fost centralizate în baze de date EXCEL şi SPSS 13.0 şi prelucrate cu
funcţiile statistice la care acestea se pretează.În prezentarea datelor s-au folosit intervalele de
încredere la pragul de semnificaţie 95%, iar pentru testarea diferenţelor s-au utilizat testele χ2 şi t-
Student.Prelucrarea primară, respectiv sistematizarea datelor prin centralizare şi grupare, au
condus la obţinerea indicatorilor primari, care se prezintă sub formă de mărimi absolute. Pe baza
indicatorilor primari, prin diferite procedee statistice de comparare, abstractizare şi generalizare
s-au obţinut indicatorii derivaţi.
Testul ANOVA constă în analiza dispersiei variabilei dependente. În ANOVA simpla
totalul dispersiei provine din două surse: intragrupal şi intergrupal. Ambele surse reflectă
dispersia datorata selecţiei randomizate a eşantionului.
22
CAPITOLUL V
STUDIUL CLINICO-STATISTIC PRIVIND DEFICIENŢELE
NUTRIŢIONALE LA VÂRSTNICI
Introducere
Hrana şi nutriţia sunt cerinţele de bază necesare pentru promovarea şi protecţia sănătăţii,
cerinţe care permit afirmarea maximă a creşterii umane şi dezvoltării.
Obiceiurile alimentare pot fi atrase de factori socio economici şi culturali, de starea
sănătăţii şi de factorii legaţi de sănătatea orală.
În ceea ce priveşte sănătatea orală prezenţa dinţilor, număr de dinţi funcţionali precum şi
folosirea protezei pot afecta eficienţa şi abilitatea masticatorie influenţând astfel alegerea
alimentelor şi modul de gătire al acestora. Sănătatea orală deficitară poate afecta consumul de
nutrienţi contribuind la devierea dezvoltării şi conducând la o calitate a vieţii nesatisfăcătoareîn
special la persoanele în vârstă.[132]
Potrivit literaturii de specialitate persoanele fără dinţi preferă consumul de alimente moi şi a
mâncării procesate evitând consumul de fructe, legume şi cărnuri care sunt considerate dificil sau
imposibil de mestecat şi prezintă un consum deficitar de vitamina C, calciu, polizaharide şi
proteine. In plus s-a descoperit că aceste schimbări în dietă conduc la un consum mai mare de
calorii din mâncăruri bogate în grăsimi crescând astfel şansele dezvoltării unor boli cronice.
SCOP
Scopul studiului este reprezentat de stabilirea incidenţei si prevalentei patologiei orale la
pacientul vârstnic un accent deosebit revenind corelaţiei dintre particularitatea terenului la aceşti
pacienţii, generata de aspectele evolutive ale sistemului stomatognat ce poarta amprenta stării
generale si a factorilor de mediu, şi deficitele nutritionale, rezultantă a criteriilor de alegere a
alimentelor .
MATERIAL ŞI METODA
Lotul de studiu cuprinde 182 pacienţi, aparţinând grupelor de vârstă 65-91 ani
corespunzător pacienţilor geriatrici ce sau prezentat la Clinica de Chirurgie Maxilo-Facială si
Clinica de Diabet şi Nutriţie a Spitalului‟ Sf.Spiridon Iasi„ în intervalul 2005-2010.
Pacienţii au fost supuşi unui examen clinic şi li s-au întocmit o serie de chestionare
privind starea de sănătate generală, tip de habitaţie, consumul de fructe şi legume, produse din
carne ,produse lactate preferinţe şi obiceiuri alimentare în urma cărora s-au stabilit deficitele
nutriţionale pentru fiecare subiect în parte, după si-au dat acordul scris de participare la acest
studiu.
In cadrul acestui studiu s-au analizat şi luat în calcul tipurile de edentatie existente
protezate sau nu, şi corectitudinea relizării lor, frecvenţa prezentării la stomatolog şi gradul de
igienă orală, întrucât toate aceste elemente au o contribuţie la starea de sănătate generală şi orală.
23
Rezultatele consumului alimentelor luate în studiu au fost comparate cu dozele
recomandate zilnic pentru un adult sănătos
Atitudinea terapeutică a fost recomandarea unei alimentaţii raţionale care să cuprindă
necesarul de nutrienţi în concordanţă cu nevoile unui organism îmbărânit la care mecanismele
de apărare, rata metabolismului şi capacitatea de rezistenţă la stress sunt în general diminuate,
toate aceste aspecte apărând pe fondul unui fenomen de involuţie generalizat.
Metoda chestionarului este una din metode mai des utilizata deoarece este mai uşor de
realizat, o persoana priceputa putãnd investiga un numar apreciabil de persoane.
Tabelul de mai jos prezintă întrebările care s-au pus persoanelor în cauză. Aşa cum veţi
putea vedea, multe aspecte din viaţa unei persoane pot influenţa starea de nutriţie şi pot aduce
indicii importante despre această problemă.
Aceste indicii are rolul atât de a aduna informaţii cât şi de a stabili o legătură cu persoana
vizată. Sunt incluse date privind starea de sănătate, nivelul socioeconomic, medicaţia şi regimul
alimentar aşa cum vom prezenta în tabelul de mai jos(Tabel I )
Tabel I.
Date personale
Nume....................... ...... Data..........................
Adresă............................. Data ultimului control medical .................
........................................ Vârsta.................Sexul.............................
Telefon............................ Înălţimea...............Greutatea.....................
Motivul internării................. Greutatea obişnuită (ideală).......................
Date despre starea de sănătate
1. Vi s-a spus că aveţi (verificaţi ceea ce afirmă):
- DZ - afecţiuni cardiace - ulcer
- afecţiuni GI - afecţiuni pulmonare - cancer
- HTA - afecţiuni renale - altele
- ateroscleroză - afecţiuni hepatice
2. Vă supără una din problemele
- lipsa apetitului - fibra
- dificultatea de a înghiţi / mesteca - greaţa
- constipaţia - vărsăturile
- diareea - altele
- indigestia
3. Fumaţi ? Cât ?
4. Consultati medicul stomatolog ?
Cat de frecvent ?
5.De cate ori efectuati periajul dentar pe zi ?
Date socio-economice
1. Studii
2. Lucraţi ? Ce profesie aveţi
3. Mai locuiţi cu cineva ? Cu cine ?
4. De obicei mâncaţi singur sau cu altcineva ?
24
5. Aveţi un frigider ? Un aragaz ?
6. Cât de des faceţi cumpărături ? Unde ?
7. Vă simţiţi jenat din cauza problemelor stomatologice şi evitaţi compania altor persoane?
Date despre medicaţie 1. Luaţi vreun medicament prescris sau nu de către un doctor?
Numele medicamentului Motivul luării Doza Frecvenţa Durata
...................................... ...................... ......... ............... ............ .....................................
...................... ......... .............. ............
..................................... ...................... ........... ................ ............
2. Aţi observat apariţia vreunui efect advers al medicaţiei ?
Dacă da , explicaţi
3. Luaţi vitamine sau orice alt supliment nutriţional ? Care ?
Cât de des ? De ce ?
4.Aveţi modificări ale gustului ?
5. Suferiţi de dureri la nivelul cavităţii orale?
Date despre regimul alimentar
1. V-aţi îngrăşat sau aţi slăbit în ultima vreme ? Dacă da, explicaţi circumstanţele (inclusiv
boli asociate, modificări ale regnului alimentar etc.)
2. Aveţi mese regulate ? Câte pe zi ?
3. Unde luaţi masa ?
4. Obişnuiţi să luaţi gustări ? Când?
5. Ce mâncăruri vă plac ?
6. Există mâncăruri pe care nu le consumaţi din alt motiv ?
7. Aveţi probleme cu servirea mesei ?
8. Cum vi s-au schimbat preferintele alimentare dupa protezare ?
9. Cum aţi descrie sentimentele d-voastră faţă de mâncare ?
10. Cum vi se schimbă obiceiurile alimentare când sunteţi supărat?
11. Ţineţi d-voastră sau alt membru al familiei , vreun regim special? Dacă da, cine şi de care
?
12. Consumaţi alcool ? Cât de mult ? Cât de des ?
13. Cum aţi descrie exerciţiul d-voastră fizic ? Tipul de exerciţiu. Intensitatea Durata
Frecvenţa
14. Există alţi factor din stilul d-voastră de viaţă care credeţi că vă influenţează starea de
nutriţie ? Explicaţi.
15. Consideraţi că dieta este necorespunzătoare din cauza problemelor dentare?
16. Aţi fost nevoit să întrerupeţi masa din cauza problemelor dentare?
REZULTATE ŞI DISCUŢII
Teritoriul rezultatelor si discuţiilor ne oferă imaginea clara a interferenţei segmentului de
vârsta geriatrie cu specificul fiecărei entităţi clinice din sfera patologiei orale, caracteristicile
evolutive purtând amprenta factorilor de mediu precum si al factorilor individuali ce reunesc
condiţiile de viaţă.Rezultatele obţinute constituie o pledoarie elocventa pentru direcţiile de
cercetare dezvoltate în următoarele capitole ale părţii de contribuţii personale, in acelaşi timp
individualizând incidenţa si prevalenta factorilor de risc nutriţionali în patologia orală la
populaţia vârstnică .
25
Vârsta pacienţilor a fost cuprinsă între 65-91 ani, cu o medie a lotului de 76,1 ani. Pondera
cea mai mare a subiecţilor au vârste cuprinse între 65-69 ani (26,4%) şi 75-79 ani (26,4%). Pe
cazuistica studiată se remarcă un procent de 23,1% de pacienţi cu vârste peste 85 ani.
Fig.1 Structura lotului pe grupe de vârsta
Distribuţia pe sexe a pacienţilor cu patologie orală a evidenţiat frecvenţa uşor mai crescută
a subiecţilor de sex feminin (93 / 182 cazuri – 51,1%), sex ratio F/M = 1,04 / 1.
48 26.4%
34 18.7%
48 26.4%
10 5.5%
36 19.8%
6 3.3%
65-69 ani
70-74 ani
75-79 ani
80-84 ani
85-89 ani
90+ ani
Masculin 48.9%
Feminin 51.1%
26
Fig. 2 . Distribuţii cazurilor cu patologie orală pe sexe
Distribuţia subiecţilor în funcţie de grupa de vârstă şi sex a evidenţiat diferenţe
semnificative din punct de vedere statistic (χ2=10,71; GL=5; p=0,05), ponderea cazurilor de sex
feminin a fost semnificativ mai crescută la vârste de peste 85 ani.
Tabel II . Distribuţia lotului pe grupe de vârstă şi sexe
Distribuţia pe grupe de vârstă N 65-69 70-74 75-79 80-84 85-89 ≥ 90
Total subiecţi din care: 182 48 34 48 10 36 6
% 26,4 18,7 26,4 5,5 19,8 3,3
Feminin 93 21 17 23 4 22 6
% 43,8 50,0 47,9 40,0 61,1 100,0
Masculin 89 27 17 25 6 14 0
% 56,2 50,0 52,1 60,0 38,9 0
Grad de şcolarizare
Distribuţia subiecţilor în funcţie de nivelul educaţional evidenţiază o frecvenţă de 48,4% a
pacienţilor cu studii medii şi o frecvenţă mică a cazurilor cu un nivel educaţional redus (14,8%).
Fig.3 . Distribuţii cazurilor cu patologie orală
în funcţie de nivelul de şcolarizare
Mediu de provenienţă(urban,rural)
În ceea ce priveşte distribuţia pe medii de provenienţă în funcţie caracteristicile
epidemiologice se remarcă următoarele aspecte:
- ponderea cazurilor cu patologie orală a fost uşor mai crescută la grupa de vârstă sub 75
ani (65,9%), însă nu se înregistrează diferenţe semnificative comparativ cu sexul
masculin (62%) (p=0,702);
0% 20% 40% 60% 80% 100%
studiisuperioare, 36.8%
medii, 48.4%
primare, 14.8%
27
- 57/93 pacienţi de sex feminin (61,3%) şi 59/89 pacienţi de sex masculin (66,3%) au
provenit din mediul urban, distribuţii de frecvenţă nesemnificative din punct de vedere
statistic (p=0,584).
Timpul acordat pentru masă
Durata mesei, în funcţie de caracteristicile epidemiologice, prezintă următoarele aspecte:
- la ambele grupe de vârstă predomină alimentaţia sub 20 minute (52,4% vs 46%),
distribuţii de frecvenţă nesemnificative din punct de vedere statistic (p=0,678);
- la ambele sexe se înregistrează ponderea mai crescută a duratei alimentaţiei sub 20
minute (50,3% vs 47,2%) (p=0,863);
- nu s-au înregidtrat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte durata mesei nici între
mediile de provenienţă (p=0,912).
-
- - Fig.4 Structura lotului în funcţie de durata mesei
- şi caracteristicile epidemiologice
Consumul de alcool
Consumul de alcool, pe cazuistica studiată, a înregistrat o frecvenţă de 84,1%, predominând
consumul băuturilor nedistilate (46,7%).
0%
20%
40%
60%
80%
100%
< 75 ani > 75 ani F M U R
> 30 min
20-30 min
< 20 min
28
Fig.5 Distribuţia pacienţilor cu patologie orală în funcţie de
consumul de alcool
Declarativ, peste 51% dintre pacienţii cu patologie orală consumă alcool ocazional şi numai
12,1% consumă zilnic alcool.
Consum de tutun
Pe cazuistica studiată, fumatul s-a evidenţiat la 89% dintre pacienţi, cel mai frecvent s-a
declarat consumul a 10-20 ţigări/zi, la 42,9% dintre pacienţii cu vârstă geriatrică.
Consum de hidrocarbonate
Consumul de hidrocarbonate, în funcţie de caracteristicile epidemiologice, prezintă
următoarele aspecte:
- ambele grupe de vârstă consumă frecvet hidrocarbonate (48,8% vs 43%), distribuţii
de frecvenţă nesemnificative din punct de vedere statistic (p=0,207);
- la femei consumul de hidrocarbonate a fost mai puţin frecvent comparativ cu cel
înregistrat la bărbaţi (p=0,049);
- nu s-au înregistrat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte consumul de
hidrocarbonate în funcţie de mediul de provenienţă al pacientului (p=0,433).
15.9%
37.4%
46.7%
84.1%
nu consumă
consumă
distilate
nedistilate
29
Fig. 6 . Distribuţii cazurilor cu patologie orală
în funcţie de consumul de legume/fructe
Consumul de legume şi fructe, în funcţie de caracteristicile epidemiologice, prezintă
următoarele aspecte:
- la ambele grupe de vârstă predomină consumul săptămânal de legume/fructe (57,3%
vs 58%), distribuţii de frecvenţă nesemnificative din punct de vedere statistic
(p=0,927);
- la ambele sexe se înregistrează în procent de 57-58% un consum de o dată/ săptămână
de legume/fructe (p=0,861);
- nu s-au înregistrat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte consumul de
legume/fructe între mediile de provenienţă (p=0,943).
Consum de produse lactate
Consumul de produse lactate este redus la cazuistica studiată, din totalul de pacienţii
investigaţi, numai 28% consumă frecvent produse lactate, iar 28% dintre subiecţii investigaţi
consumă rareori.
Consum de produse din carne
Consumul de produse din carne este redus la cazuistica studiată, din totalul de pacienţii
investigaţi, numai 14,8% consumă frecvent produse din carne, iar 47,3% dintre subiecţii
investigaţi consumă rareori aceste alimente.
57.7% 34.6%
7.7%
o dată/săptămână
de 2 ori/săptămână
foarte rar
30
Consumul de suplimente nutritive
La prezentul lot de studiu s-a remarcat o pondere crescută a pacienţilor cu patologie orală
care consumă suplimente alimentare (61,5%).
Fig.7 Distribuţia pacienţilor cu patologie orală în funcţie de
consumul de suplimente nutritive
La vârste peste 75 ani consumul de suplimente nutritive a fost uşor mai crescut comparativ
cu vârsta de sub 75 ani (65% vs 57,3%), fără a se înregistra diferenţe semnificative statistic
(p=0,364).
Din păcate constatăm un consum important de suplimente nutritive atât în urban cât şi
surprinzător în rural deoarece pacienţilor l-i se pare mai comod şi consideră ei că este mai eficient
să folosească această metodă datorită unor informaţii neverivicate sau nu îndeajuns explicate, în
detrimentul unei alimentaţii sănătoase şi corespunzătoare necesarului lor nutriţional sau
corespunzătoare
Frecvenţa prezentării la stomatolog
Populaţia geriatrică, în procente de la 41,8% în general, se prezintă foarte rar la un consult
stomatologic (41,8%). Totuşi trebuie remarcat faptul că, macar o dată pe an 28,6% dintre pacienţi
se prezintă la un control stomatologic. Frecvenţa subiecţilor care se prezintă pentru control
stomatologic de mai multe ori pe an a fost de 11,5%.
0% 20% 40% 60% 80% 100%
consum desuplimentealimentare
48.5% 51.5%
nu da
31
Fig.8 Ponderea cazurilor cu patologie orală în funcţie de
frecvenţa prezentării la stomatolog
În ceea ce priveşte prezenţa la stomatolog la cazuistica studiată s-au evidenţiat următoarele
aspecte:
- pe grupe de vârstă, se remarcă ponderea semnificativ mai crescută a pacienţilor cu
vârste de peste 75 ani care apelează foarte rar la consult stomatologic (60%)
(p<0,001), vârste la care riscul repativ de afectare orală este de peste 3 ori mai mare
(RR=3,08; IC95%: 1,93 4,91);
- frecvenţa prezenţei la stomatolog de 1-2 ori pe an a fost de 48,4% la sexul feminin şi
44,9% la sexul masculin (p=0,221);
- în ceea ce priveşte sdresabilitatea pacienţilor de vârstă geriatrică nu a diferit
semnificativ în funcţie de mediul de provenienţă, atât în mediul urban cât şi în rural o
pondere ridicată de pacienţi s-au prezentat la un consul de specialitate foarte rar
(27,9% vs 48,5%) (p=0,259).
In acest caz putem afirma foarte clar că nivelul de adresabilitate la stomatolog este redus, datorită
unei educaţii sanitare precare coroborat cu posibilităţi financiare în general reduse la acest
segment de vârstă, fapt ce explică prezenţa patologiei orale(odontală, parodontală, mucozală).
Frecvenţa periajului dentar
Frecvenţa periajului dentar a fost de 2 ori/zi la 48,9% dintre subiecţii investigaţi, numai
15,4% dintre aceştia nu au periat dinţii niciodată.
52 28.6%
33 18.1% 21
11.5%
76 41.8%
o dată/an
de 2 ori/an
mai multe ori/an
foarte rar
32
Modificări ale gustului
Aproximativ 1/3 dintre pacienţii investigaţi au declarat modificări ale gustului destul de des
(33,5%) şi 23,6% dintre pacienţii cu patologie nu percep aceste modificări.
Tabel IV . Profilul pacientului cu patologie orală
Sex Feminin
Vârsta ≥ 75 ani
Mediu de provenienţă Urban
Grad şcolarizare Studii medii
Tip constituţional Astenic
Tip habitaţie Singur
Durata mesei < 20 minute
Consum de alcool Ocazional
Consum de tutun Fumător
Consum legume/fructe Redus
Consum hidrocarbonate Frecvent
Consum lactate Redus
Consum produse carne Redus
Antecedente personale HTA
Consum suplimente nutritive
Medicaţie Beta-blocante
Periaj dentar 1-2 ori/zi
Adresabilitate la stomatolog Foarte rar
Concluzii:
Vârsta pacienţilor a fost cuprinsă între 65-91 ani, cu o medie a lotului de 76,1 ani.
Pondera cea mai mare a subiecţilor au vârste cuprinse între 65-69 ani (26,4%) şi 75-79 ani
(26,4%).
Rezultatele obţinute pentru consumul diverselor alimente şi pentru necesarul nutriţional
luate în studiu au fost comparate cu dozele recomandate zilnic şi necesarul de nutrienţi pentru un
adult clinic sănătos.
Afecţiunile vârstei a treia şi statusul nutriţional sunt corelate direct: afecţiunile comune
(artrita, cancerul, osteoporoza, hipertensiunea, diabetul, constipaţia, afecţiunile aparatului vizual
sau auditiv) determină perturbări ale aportului alimentar,în timp ce,un regim nutriţional adecvat,
ameliorează simptomele şi încetineşte evoluţia acestor afecţiuni.
33
Izolarea, medicaţia, problemele de sănătate orală, afecţiunile cronice şi situaţia
financiară/materială sunt principalele elemente ce duc la degradarea echilibrului nutriţional.
Categoriile cele mai expuse la riscul malnutriţiei sunt femeile, cei cu educaţie medie şi
elementară, cei care trăiesc singuri, sau cei care au suferit o schimbare a stilului de viaţă.
Consumul exagerat de medicamente şi suplimente (vitamine, minerale), pe lângă
perturbările biochimice, creează şi un deficit financiar care se va reflecta în posibilitatea
cumpărării alimentelor necesare, deoarece medicamentele şi în special suplimentele sunt
considerate a avea importanţă mult mai mare decât alimentele.
Nicotina din tutun poate exercita efecte citotoxice asupra functionarii fibroblastilor
parodontali, care sunt vitali pentru mentinerea tesuturilor parodontale
Cu ajutorul unor chestionare specifice se pot semnala perturbările statusului nutriţional,
cu mult timp înainte ca aceste perturbări să aibă un rol important în degradarea funcţiilor
biologice.
Alcătuirea unui regim alimentar de către un medic dietetician, conform nevoilor
individuale ale vârstnicilor (renunţarea la suplimentele alimentare de tipul vitaminelor şi
includerea necesarului în alimentaţia zilnică), precum şi exerciţiile fizice zilnice pot îmbunătăţi
considerabil atât durata cât şi calitatea ultimei perioade a vieţii.
Creşterea progresivă a procentajului segmentului de populaţie vârstnică (17-20%) din
ultimele decenii necesită o reorganizare social-administrativă şi medicală privind asistenţa
complexă a acestei grupe de vârstă
Vârstnicul se confruntă, în programul său de nutriţie, cu o serie de factori de ordin
biologic, psihologic, social şi la un segment mai redus şi spiritual.
Caracteristicile generale ale procesului de involuţie, creează la vârstnici dificultăţi de
aport alimentar, absorbţie şi metabolismul substanţelor nutritive.
Modificările psiho-afective ale vârstnicului cu o constantă tentă depresivă, alterează şi
modifică preferinţele alimentare.
Afecţiunile sistemului stomatognat şi în special starea de edentaţie, frecventă la acest
nivel de populaţie, în condiţiile unui organism în proces de involuţie, alterează grav funcţia de
masticaţie, condiţionează opţiunile alimentare în consistenţă şi grup de alimente.
Din ancheta noastră putem să afirmăm că în jurul vârstei de 65 de ani se produc cele mai
profunde modificări alimentare prin opţiuni sau dictate de starea generală.
Reabilitarea vârstnicului denutrit sau malnutrit necesită o cooperare interdisciplinară până
la refacerea homeostazei vârstnicului.
34
CAPITOLUL VI
IMPLICAREA PATOLOGIEI SISTEMICE ÎN PATOLOGIA ORALĂ PE
FONDUL DEFICIENŢELOR NUTRIŢIONALE CU MODIFICĂRI ALE
CALITĂŢII FLUIDULUI ORAL
Introducere:
O alimentaţie corectă în timpul vieţii adultului poate asigura adaptarea la
modificările fizice, emoţionale şi psihice şi protecţia împotriva bolilor. Ceea ce
impulsionează un adult pentru a menţine o nutriţie corectă este: menţinerea stării de
sănătate, prevenirea bolilor şi încetinirea procesului de îmbătrânire.[77,83]
Saliva joaca un rol important in menfinerea homeostaziei orale. Funcţiile salivare
normale sunt necesare pentru: a întreţine in stare buna fesuturile orale moi si dure, a modula
bacteriile ,a susţine alte funcţii orale. In plus, saliva ajuta si in digestie (atât in cavitatea orala cat
si in tractul gastrointestinal), gust, deglutitie. De asemenea joaca un rol important in iubrefierea
tesuturilor orale si in reglarea pH-ului oral.[26] Efectele pierderii sau diminuarii functiilor
salivare pot fi severe, având un impact major asupra calitatii vietii si activitatilor normale
individuale[28,53] .
In bolile orale primare sunt putine studii despre alterarile secretorii, de obicei intalnindu-
se cele din boli sistemice. Deoarece rolul important al salivatiei adecvate in protecjia tesuturilor
dure dentare si a tesuturilor moi este binecunoscut, multi cercetatori au examinat asocierea dintre
funcţiile salivare pe de o parte si rata cariei, afectiuni ale tesuturilor si mucoasei cavitaţii orale ,
pe de alta parte.[38,98]
Utilitatea salivei in diagnosticul bolilor cavitaţii orale a riscului cariogen si in
monitorizarea patologiei orale, si a activităţii carioase va fi o zona de investigării active.
Obiective:
Realizarea unei analize salivare a fluxului salivar de repaus, a ratei fluxului salivar
stimulat si a pH-ului la pacienti cu afectiuni generale si anume: hipertensiune arteriala,
diabet zaharat precum si pacienti a pacientilor care au urmat radioterapie cervico -faciala si
modul cum variaza acesti parametri la loturile luate in calcul,comparativ cu lotul martor.
MATERIAL SI METODA Evaluarea clinica şi paraclinica s-a desfaşurat pe un numar de 65 pacienti, provine de la
Spitalul Sf. Spiridon, Clinica Chirurgie Maxilo-Faciala şi Clinica de Diabet şi Nutriţie a
Spitialului. Sf.Spiridon Iasi, reunind bolnavi cu o patologie generala si orală variată, in perioada
2005-2010, dintre care 27 cazuri erau cu boli generale (HTA-diabet asociate), iar 23 au urmat
radioterapie cervico-facială pentru neoplasme oro-maxilo-faciale.Pacienti ce au fost monitorizati
si-au dat acordul scris de participare la acest studiu.
35
Indexul masei corporale nu este legat de numărul de dinţi dar numărul redus de perechi
de dinţi posteriori în ocluzie este asociat cu un consum mai mic de nutrienţi de către persoanele
în vârstă indicând astfel că un consum de nutrienţi este asociat cu statutul sănătăţii orale aşa cum
este el definit de către măsurile clinice. Dat fiind acest lucru şi luând în considerare predispoziţia
persoanelor în vârstă la pierderea dinţilor, aceste rezultate subliniază importanţa asigurării unei
îngrijiri adecvate a dinţilor pentru întreaga populaţie, importanţa menţinerii unei mai bune
îngrijiri pe tot parcursul vieţiişi importanţa îmbunătăţirii calităţii vieţii pentru generaţiile viitoare
a acestui segment de populaţie. Rezultatele subliniază de asemenea, nevoia integrării unor
specialişti în dietă şi a unor medici dentişti în promovarea sănătăţii, pentru a reduce problemele
de sănătate orală şi nutriţie, pentru acest segment de populaţie.
Am folosi dispozitivul şi următoarea formulă de calcul:
IMC = )(
)(22 maînănălţime
kgmasa
Imag. 1
Deasemeni am căutat să demonstrăm o legătură intre afecţiuni de ordin general(HTA
şi diabet) , pacienţi ce urmează tratament radioterapic cu medicaţia corespunzătoare
situaţiilor respective şi modificări ale următorilor parametri salivari flux salivar de
repaus,flux salivar stimulat şi pH salivar folosind metodele descrise mai jos pentru
comparaţie utilizând un lot martor.
Pacienţii pentru care s-a efectuat evaluarea clinică şi paraclinică aveau vârste cuprinse
între 65 şi 85 de ani şi au fost împărţiţi pe loturi astfel:
A. 27 pacienţi - lotul pacienţilor cu boli generale care determina modificări cantitative şi
calitative salivare (41,5%)
B. 23 pacienţi - lotul pacienţilor ce au urmat radioterapie cervico-facial (35,4%).
C. 15 pacienţi - lotul cu pacienţi cu stare generala clinica bună, considerat lotul martor
(23,1%)
36
Fig. 1 Distribuţia cazurilor pe loturi de studiu
Repartiţia pe sexe a fost următoarea: 29 femei în total (44,6%), din care 13 în lotul
pacienţilor cu boli generale, 9 în cel cu radioterapie şi 7 în cel martor; 36 bărbaţi (55,4%), din
care 14 în lotul pacienţilor cu boli generale, 14 în cel cu radioterapie şi 8 în cel martor.
pH-ul salivar
Pe loturi, indicatorii statistici ai pH-ului salivar prezintă următoarele caracteristici:
la lotul A – boli generale – valorile pH au variat în intervalul 4-6, cu o varianţă redusă a
serie de valori (11%), înregistrând o valoare medie a lotului de 5,33;
la lotul B – radioterapie – valorile pH au variat în intervalul 3-5,50, cu o varianţă
moderată a serie de valori (23%), înregistrând o valoare medie a lotului de 4,58;
la lotul C – lotul martor – valorile pH au variat în intervalul 6-6,50, cu o varianţă redusă
a serie de valori (2,4%), înregistrând o valoare medie a lotului de 6,26.
Tabel I . Indicatorii statistici ai pH-ului salivar pe loturi de studiu
Lot studiu Media Dev.std Er.std IC95% Min Max Q25 Mediana Q75
-95% +95%
Lot A – Boli generale
5.329 0.580 0.09 5.149 5.511 4.00 6.00 5.30 5.50 5.50
Lot B - Radioterapie
4.580 1.051 0.25 4.059 5.102 3.00 5.50 3.50 5.00 5.50
Lot C – Martor
6.259 0.152 0.04 6.180 6.340 6.00 6.50 6.20 6.25 6.35
Total 5.350 0.871 0.10 5.149 5.551 3.00 6.50 5.30 5.50 6.00
Lot A 41.5%
Lot B 35.4%
Lot C 23.1%
37
Fig.2 Valori medii ale pH-ului salivar pe loturi de studiu
Este remarcată o corelaţie semnificativa a pH-ului salivar (p<0,001) cu afecţiunile
generate ale pacienţilor din loturile studiate, fiind întâlnite valori scăzute la pacienţii cu boli
generale (M pH=5,33) şi la cel cu radioterapie (M PH = 4,58) faţă de lotul martor (M pH = 6,26).
Matricea de corelaţie a valorilor medii ale pH-ului salivar evidenţiază valori semnificativ
mai reduse ale pH-ului salivar la lotul cu radioterapie faţă de lotul cu boli generale (p<0,01).
Rata fluxului salivar de repaus
Indicatorii statistici ai fluxului salivar de repaus prezintă următoarele caracteristici ale
loturilor analizate:
la lotul A – boli generale – valorile RFR au variat în intervalul 0,101-0,800 ml/min, cu
o varianţă amplă a serie de valori (76%), înregistrând o valoare medie a lotului de 0,315
ml/min;
la lotul B – radioterapie – valorile RFR au variat în intervalul 0,030-0,160 ml/min, cu o
varianţă moderată a serie de valori (34%), înregistrând o valoare medie a lotului de
0,145 ml/min;
la lotul C – lotul martor – valorile RFR au variat în intervalul 0,401-0,601 ml/min, cu
cea mai mică varianţă a serie de valori (14%) comparativ cu loturile afectate,
înregistrând o valoare medie a lotului de 0,503 ml/min.
Tabel II . Indicatorii statistici ai RFR-fluxul salivar de repaus pe loturi de studiu
Lot studiu Media Dev.std Er.std IC95% Min Max Q25 Mediana Q75
-95% +95%
Lot A – Boli generale
0.315 0.240 0.030 0.255 0.385 0.101 0.800 0.121 0.151 0.501
Lot B - Radioterapie
0.145 0.051 0.011 0.091 0.131 0.030 0.160 0.105 0.130 0.165
Lot C – Martor
0.503 0.071 0.021 0.461 0.541 0.401 0.601 0.461 0.501 0.571
Total 0.385 0.271 0.031 0.330 0.440 0.031 0.800 0.123 0.305 0.600
0
2
4
6
8
Lot A Lot B Lot C Total
pH
38
Fig.3 Valori medii ale RFR-fluxul salivar de repaus
pe loturi de studiu
Sunt remarcate valori semnificativ mai mici ale fluxului salivar de repaus în lotul
pacienţilor cu radioterapie efectuata (M RFR =0,145 ml/min) faţă de lotul pacienţilor cu boli
generale (M RFR= 0,315 ml/min) (diabet zaharat, HTA) (p<0,001).
Valoarea fluxului salivar de repaus a fost semnificativ modificată în loturile studiate faţă
de lotul martor (p<0,001).
Rata fluxului salivar stimulat
Indicatorii statistici ai fluxului salivar stimulat prezintă următoarele caracteristici ale
loturilor analizate:
la lotul A – boli generale – valorile RFS au variat în intervalul 0,400-1,100 ml/min, cu o
varianţă moderată a serie de valori (29%), înregistrând o valoare medie a lotului de
0,741 ml/min;
la lotul B – radioterapie – valorile RFS au variat în intervalul 0,150-1,130 ml/min, cu o
varianţă amplă a serie de valori (75%), înregistrând o valoare medie a lotului de 0,513
ml/min;
la lotul C – lotul martor – valorile RFS au variat în intervalul 1-2 ml/min, cu cea mai
mică varianţă a serie de valori (21%) comparativ cu loturile afectate, înregistrând o
valoare medie a lotului de 1,475 ml/min.
0
0.2
0.4
0.6
Lot A Lot B Lot C Total
RF
S
39
Tabel III . Indicatorii statistici ai RFS-fluxul salivar stimulat pe loturi de studiu
Lot studiu Media Dev.std Er.std IC95% Min Max Q25 Mediana Q75
-95% +95%
Lot A – Boli generale
0.741 0.214 0.025 0.691 0.792 0.400 1.100 0.560 0.700 0.950
Lot B - Radioterapie
0.513 0.387 0.091 0.321 0.706 0.150 1.130 0.160 0.375 0.890
Lot C – Martor
1.475 0.311 0.078 1.309 l.641 1.000 2.000 l.200 1.450 1.750
Total 0.813 0.393 0.038 0.738 0.889 0.150 2.000 0.520 0.700 1.000
Pentru fluxul salivar stimulat apar modificări importante în lotul pacienţilor cu radioterapie
(MRFS=0,513 ml/min) şi în lotul pacienţilor cu boli generale (MRFS=0,741 ml/min), aceste valori
fiind semnificativ mai mici (p<0,001) comparativ cu valorile lotului martor (M RFS=1,475
ml/min).
Fig. 4Valori medii ale RFS-fluxul salivar stimulat
pe loturi de studiu
DISCUŢII
Atât caria dentară cat şi boala parodontală pot afecta pe oricine, mai devreme sau mai
târziu, iar selectarea subiecţilor sănătoşi este mult mai dificilă decât diagnosticul cazurilor de
boală.[51,52] Fără o funcţionare adecvată a glandelor salivare se poate afecta sever sănătatea
orală individuală. Efectele pierderii sau diminuării funcţiilor salivare sunt importante având un
impact major asupra calităţii vieţii şi activităţii normale a individului.[54,133,149]
0
0.4
0.8
1.2
1.6
Lot A Lot B Lot C Total
RF
S
40
Ţinând seama de rolul central pe care îl poate juca saliva în cavitatea orală, o alterare a
funcţiilor salivare ar putea fi posibil găsită în afecţiunile orale şi deci saliva ar putea ajuta la
monitorizarea acestor condiţii. Totuşi în bolile orale primare sunt puţine studii care să
dovedească alterările secretorii. în general alterările funcţiilor salivare sunt observate ca
manifestări ale bolilor sistemice. Deoarece este recunoscut rolul important al unei salivaţii
adecvate asupra ţesuturilor dentare dure, mulţi cercetători au examinat asocierea dintre funcţiile
salivare şi rata cariilor.[21,64]].
Modificările salivare pot reprezenta manifestarea orală cea mai comună a bolilor sistemice.
Multe din modificările orale apărute în cazul alterărilor sistemice cum ar fi creşterea numărului
de leziuni carioase, infecţii ale mucoasei orale, sau dificultăţi în masticaţie sau înghiţire, pot fi
atribuite disfuncţiei salivare.[103,104]
La pacienţii cu boli generale, rata fluxului salivar de repaus este mică datorită medicaţiei
xerostomica (cortico-terapie, antihipertensive) sau bolii în sine (diabet) care pot determina
deshidratări, cu senzaţia de gură uscată [125]. Leo M. Sreebny în 2000 , referindu-se la cauzele
xerostomiei, a concluzionat ca prevalenta xerostomiei nu se referă numai la medicamentele ce
sunt xerogenice ci şi la numărul total de medicamente administrate pacientului.[139]
Pentru fluxul salivar stimulat apar modificări importante în lotul pacienţilor cu radioterapie
(M RFS= 0,51 ml/min) şi în lotul pacienţilor cu boli generale (M RFS=0,74 ml/min) acestea fiind
foarte mici (p<0,001) comparativ cu valorile lotului martor (M RFS= 0,47 ml/min).
La pacienţii cu boli generale, valorile pH-ului salivar sunt mai scăzute (M pH= 5,33) faţă de
lotul martor(M pH= 6,26) deoarece unele medicamente (corticoide, antihipertensive) pot avea în
compoziţie substanţe cu pH acid, sau în alte situaţii cum ar fi în cazul diabetului, pH-ul acid este
rezultatul concentraţiei mari de glucoza din saliva sau poate fi corelat cu scăderea fluxului
salivar la aceşti pacienţi.
In cazul pacienţilor din lotul al doilea (B), valorile mici ale pH-ului se explica prin consum
exagerat de hidrocarbonate care determina o aciditate atât la nivelul plăcii bacteriene cat şi la
nivelul salivei.
Amilaza salivară Amilaza [U/l] salivară, pe loturi de studiu prezintă următoarele aspecte:
la lotul A – boli generale – valorile amilazei salivare au variat în intervalul 24200-
286100 U/l, cu o varianţă amplă a serie de valori (68%), înregistrând o valoare medie a
lotului de 105550,5 U/l;
la lotul B – radioterapie – valorile amilazei salivare au variat în intervalul 24200-74500
U/l, cu o varianţă moderată a serie de valori (37%), înregistrând o valoare medie a
lotului de 44633,3 U/l;
la lotul C – lotul martor – valorile amilazei salivare au variat în intervalul 11900-
304800 U/l, cu o varianţă amplă a serie de valori (85%), înregistrând o valoare medie a
lotului de 114566 U/l.
41
Fig.5 Valori medii ale amilazei salivare pe loturi de studiu
Calciul (Ca) salivar
Valorile calciului, determinate în salivă în cele trei loturi studiate, prezintă variaţii
semnificative.
Calciul salivar, pe loturi de studiu prezintă următoarele aspecte:
la lotul A – boli generale – valorile calciului salivar au variat în intervalul 0,91-7,86
mmol/l, cu o varianţă amplă a serie de valori (68%), înregistrând o valoare medie a
lotului de 3,95 mmol/l;
la lotul B – radioterapie – valorile calciului salivar au variat în intervalul 0,83-0,92
mmol/l, cu o varianţă redusă a serie de valori (3,4%), înregistrând o valoare medie a
lotului de 0,89 mmol/l;
la lotul C – lotul martor – calciului salivar au variat în intervalul 10,87-3,61 mmol/l, cu
o varianţă moderată a serie de valori (23%), înregistrând o valoare medie a lotului de
1,72 mmol/l.
Tabel IV . Indicatorii statistici ai calciului salivar pe loturi de studiu
Lot studiu Media Dev.std Er.std IC95% Min Max Q25 Mediana Q75
-95% +95%
Lot A – Boli generale
3.95 2.70 0.78 2.43 5.87 0.91 7.86 1.87 3.92 6.44
Lot B - Radioterapie
0.89 0.03 0.01 0.87 0.89 0.83 0.92 0.87 0.88 0.90
Lot C – Martor
1.72 0.40 0.10 1.39 1.81 0.88 2.05 1.27 1.70 1.93
Total 2.19 1.04 0.30 1.56 2.86 0.87 3.61 1.34 2.17 3.09
0
50000
100000
150000
Lot A Lot B Lot C Total
am
ila
za
sa
liva
ra
42
Fig.6 Valori medii ale calciului salivar pe loturi de studiu
Analiza comparativă a celor trei serii de valori ale Ca salivar demonstrează prezenţa unor
valori semnificativ mai mici la pacienţii ce au fost supuşi radioterapiei cervico-faciale fata de
pacienţii lotului martor (p<0,001).
Na salivă
Valorile natriului salivar, în cele trei loturi studiate, prezintă următoarele distribuţii:
la lotul A – boli generale – valorile natriului salivar au variat în intervalul 133-144
mmol/l, cu o varianţă mică a serie de valori (3%), înregistrând o valoare medie a lotului
de 139,75 mmol/l;
la lotul B – radioterapie – valorile natriului salivar au variat în intervalul 21-102
mmol/l, cu o varianţă redusă a serie de valori (6,2%), înregistrând o valoare medie a
lotului de 52 mmol/l;
la lotul C – lotul martor – natriului salivar au variat în intervalul 15-50 mmol/l, cu o
varianţă moderată a serie de valori (32%), înregistrând o valoare medie a lotului de
32,44 mmol/l.
Discuţii :
Valori mari ale Ca salivar a fost întâlnit în lotul pacienţilor ce prezentau alţi factori de risc
(boli generale: diabet zaharat, HTA).
La pacienţii la care s-a produs afectare parasimpatica prin stimulare p- adrenergică,
concentraţia de Ca din saliva nestimulata sunt invers proporţionale cu rata fluxului. Prin
disfuncţia celulelor ductale striate care determina scăderea fluxului salivar se produce şi o
scădere a concentraţiei de Ca şi Na din salivă.
0
1
2
3
4
Lot A Lot B Lot C Total
Ca
sa
liva
r
43
CONCLUZII
* Funcţia salivară normală este esenţiala pentru protecţia integrităţii dentare şi a
ţesuturilor moi orale. La pacienţii cu boli generale şi în special la cei ce au urmat
radioterapie cervico-facială şi care prezintă xerostomie, managementul bolilor orale
(caria şi parodontopatia) ar trebui sa includă şi evaluarea funcţiilor salivare.
* Analiza compuşilor organici salivari a luat amploare în ultimii ani şi joaca un rol din ce
în ce mai important în diagnosticul riscului carios.
* Prin studiul nostru am căutat sa aducem şi noi în discuţie importanta acestor analize
salivare, precum şi necesitatea de a le indica pacienţilor ori de cate ori este nevoie,
având avantajul ca nu necesita manevre dureroase.
* Aceste studii au o importanţă mai mare în monitorizarea stării de boala carioasă şi sunt
indicate în special la pacienţii cu risc crescut la carii.
* Rezultatele obţinute confirma observaţiile anterioare care prezintă faptul ca prin diferite
boli generale( diabet, HTA-prin medicaţia aferentă) sau iradiere cervico-facială sunt
afectate în principal glandele salivare parotidiene, sursa principalilor compuşi organici
salivari (amilaza,TP,etc).
* Variaţia acestor compuşi organici în saliva are repercusiuni asupra efectului protector al
salivei împotriva agenţilor microbieni cariogeni şi poate determina în final creşterea
riscului carios.
* Deoarece la pacienţii diabetici nivelul crescut al glucozei din sânge joaca un rol
important în dezvoltarea leziunilor carioase, managementul dentar trebuie sa fie
individualizat pe pacient, sa includă vizite frecvente la medical dentist care sa facă
periodic o evaluare asupra dietei, consumului de medicamente xerogenice.
* Pacienţii ce au urmat radioterapie cervico-facială pentru neoplasme oro-maxilo-faciale,
constituie grupa cu cele mai importante manifestări ale xerostomiei.
44
CAPITOLUL VII
CONSECINŢE ALE DEFICIENŢELOR NUTRIŢIONALE ASUPRA
STATUSULUI DENTAR ŞI ALE ŢESUTURILOR PARODONTALE
Introducere:
La ora actuală, în toate ramurile medicinii, se încearcă pe cât posibil a se preveni, evitând
să se ajungă la stadiul de boală sau la stadii avansate ale acesteia. In stomatologie cea mai des
întâlnită problemă este caria dentară, aparent banală, dar atât de frecventă şi cu numeroase
influenţe negative în viaţa de zi cu zi a pacientului. Caria este privită acum ca un proces complex,
determinat de factori multipli, de natură diferită, cu unele particularităţi ce ţin de vârsta si care se
impun a fi cunoscuţi.In afara cariei dentare, o patologie care interesează persoanele vârstnice intr-
o mare măsură sunt şi afecţiunile parodontale,cauza putând fi obiceiurile alimentare nesănătoase
şi deficienţele nutriţionale. [78,84]
Astfel, după cercetări îndelungate şi o multitudine de teste efectuate, s-a demonstrat
implicarea în dezvoltarea cariei dentare, în mai mică sau mai mare măsură, a următorilor factori:
alimentaţia (alimentele cu potenţial cariogen cel mai ridicat sunt carbohidraţii, dulciurile în
esenţă), igiena orală, saliva (flux salivar, pH, capacitate tampon), biofilmul bacterian,iar pe de
altă parte contează chiar şi standardul socio-economic, zona geografică, şi nu în ultimul rând
factorul ereditar[.32,107,141]
Dintre factorii determinanţi ai cariei cei indispensabili dezvoltării acesteia sunt microbiota
orală (biofilmul bacterian), alimentaţia (zaharurile, carbohidraţii) şi dinţii cu particularităţile lor,
la care am putea adaugă şi saliva. Cantitatea de placă bacteriană şi bacteriile ce o compun, în
vivo, pot varia foarte mult, ca şi dieta (calitatea, cantitatea, frecvenţa meselor etc.), rezistenţa la
carii a dinţilor şi factorii salivari. Dealtfel, aceştia nu acţionează separat, ci sunt interdependenţi -
de exemplu fluxul salivar, ca şi consumul de carbohidraţi, pot influenţa nivelul Streptococilor
mutans din biofilmul bacterian.[115]
Atât Lactobacilii, cât şi Streptococii prezintă trăsături cariogene; proprietatea de a produce
acizi prin fermentarea zaharurilor - acidogenicitatea - şi proprietatea de a supravieţui la un pH
acid - aciduricitatea. Interesul pentru aceste bacterii, ca determinanţi ai riscului cariogen, a
crescut însa după constatarea faptului că nivele crescute ale acestora în salivă sau placa bacteriană
reprezintă condiţii favorizante pentru apariţia cariilor, atât pe suprafaţele coronare, cât şi pe cele
radiculare ale dinţilor.
Placa bacteriana fermentează carbohidraţii din alimentele introduse in cavitatea bucala
producând acizi, iar aceştia la rândul lor produc o demineralizare reversibila a smalţului ,
putându-se ajunge la o leziune carioasa. Aceste expuneri repetate la un pH acid influenţează placa
bacteriana - creste proporţia de lactobacili si streptococi mutans.[128] Dar sunt influenţate şi alte
specii ale biofilmului oral. Streptococii nonmutans din biofilmul pacienţilor cu leziuni carioase
produc mai mult acid decât tulpini similare de la pacienţii fără carii. S-a constatat si prezenta mai
multor genotipuri de Streptococcus oralis, capabil sa crească la un pH scăzut, mult mai diverse la
pacienţii cu carii de cat la cei fără carii.[64,65]
45
Eroziunea este un proces de dzintegrare chimică asubstanţei dentare şi este şi ea prezentă
fiind un element de patologie orala a cărui cauză pot fi consumul de citrice,sucuri acidulate,
regurgitaţiile repetate stări cronice de vomă sau consumul unor anumite medicamente.
Obiectivele studiului: 1. Stabilirea prevalentei leziunilor carioase de colet, abrazii eroziuni, abfracţii, recesiuni gingivale
, mobilitate dentară pe diferite grupe de vârstă.
2. Evidenţierea factorilor implicaţi în etiologia leziunilor odontale şi a afecţiunilor parodontale şi
compararea nivelului de afectare prin boala carioasă şi parodontală individual la persoanele
vârtnice cu deficienţe nutriţionale şi anumite obiceiuri alimentare cu cele ale persoanelor
vârstnice din lotul martor.
Material şi metodă A fost examinat clinic un număr de 182 de pacienţi aparţinând grupelor de vârstă 65-91
ani corespunzător pacienţilor geriatrici ce sau prezentat la Clinica de Chirurgie Maxilo-Facială si
Clinica de Diabet şi Nutriţie a Spitalului‟ Sf.Spiridon Iasi, în intervalul 2005-2010.
Toţi pacienţii şi-au dat acordul scris de participare la acest studiu. Pacienţii au fost
examinaţi pe fotoliul stomatologic, în condiţii optime
Cuantificarea factorilor etiologici în vederea stabilirii riscului cariogen s-a efectuat prin
calcularea indicelui de placă fară colorare (Silness şi Loe), prin determinarea ratei fluxului
salivar de repaus şi stimulat şi a capacităţii tampon salivare (Dentobuff strips), iar
susceptibilitatea la carie prin utilizarea testului colorimetric Snyder modificat Arthur Alban.
Interpretarea activităţii cariogenice şi notarea s-a realizat astfel ( imagine 1):
(-)=fară schimbarea culorii;
(+)=uşoară schimbare în culoare verde pe o profunzime de 1 cm
(++)=modificarea culorii pe o profunzime de 2 cm, culoarea verde începe să dispară;
(+++)=modificarea culorii pe o profunzime de 3 cm, culoarea verde se schimbă
aproapecomplet;
(++++)=virarea culorii mediului spre galben în totalitate
Culoarea galbenă indică un pH final mai mic de 4, ceea ce arată că saliva nu a fost
capabilă să ridice pH-ul mediului; această valoare indică un risc cariogen mare. Culoarea verde
este o valoare de graniţă, iar albastrul indică un risc scăzut.
46
Rezultate şi discuţii
Distribuţia pe sexe a pacienţilor cu patologie orală a evidenţiat frecvenţa uşor mai crescută
a subiecţilor de sex feminin (93 / 182 cazuri – 51,1%), sex ratio F/M = 1,04 / 1.
Fig. 1 . Distribuţii cazurilor cu patologie orală pe sexe
Aceste tipuri de leziuni carioase este frecvent întălnită la vârstnici acest lucru fiind motivat
de dieta cariogenă bogată în hidrocarbonate, dulciuri, alimente moi ,igiena precară, modificări
calitative şi cantitative ale salivei,terenul general predispozant cu scăderea mecanismelor de
apărare(boli generale, efectul xerogenic al medicamentelor utilizate sau fumatul.
Imagine.1 Carii de colet
Carbohidraţii proveniţi din alimentţie au proprietatea de a oferi un mediu propice habitării
şi dezvoltarii streptococilor mutans şi lactobacililor care în aceste condiţii induc apariţia unui pH
acid cu efecte directe în demineralizarea smalţului şi apariţia cariilor de colet. Streptococii
Masculin 48.9%
Feminin 51.1%
47
mutans din placa bacteriană sunt mai prezenţi pe suprafeţele dentare şi radiculare pe când
lactobacilii se dezvoltă în general mai mult la nivelul leziunilor cavitare.
Uzura dentară este întâlnită submai multe forme şi anume: abrazia dentară,abfracţia,
eroziunea asociate sau nu ele sunt de multe ori asociate vârstelor înaintate.
Abraziile dentare s-au evidenţiat la 21 pacienţi (11,5%), 12,9% dintre femei şi 10,1% dintre
bărbaţi, fără diferenţe semnificative între sexe (p=0,721).
Abrazia este un proces patologic de uzură a dinţilor caracterizat prin pierderea de substanţă dură
dentară având ca şi cauze : bruxismul, lucrări protetice cu duritate mai mare decât a
smalţului(lucrări metalice) sau paste de periaj cu abrazivitate crescută .
Tabel .I Distribuţia prezenţei abraziilor dentare pe grupe de vârstă şi sexe
Abrazii dentare N F M 65-69 70-74 75-79 80-84 85-89 ≥ 90
Prezente 21 12 9 3 3 5 4 3 3
% 12,9 10,1 6,3 8,8 10,4 40,0 8,3 50,0
Absente 161 81 80 45 31 43 6 33 3
% 87,1 89,9 93,7 91,2 89,4 60,0 91,7 50,0
Test χ2
p=0,721 p=0,002
Fig 2. Distribuţia pacienţilor cu abraziilor dentare
pe sexe şi grupe de vârstă
0%
20%
40%
60%
80%
100%
F M 65-69 70-74 75-79 80-84 85-89 ≥ 90
abrazii dentare (+) abrazii dentare (-)
48
Abrazii dentare
Abraziile dentare s-au evidenţiat la 21 pacienţi (11,5%), 12,9% dintre femei şi 10,1% dintre
bărbaţi, fără diferenţe semnificative între sexe (p=0,721).
Recesiuni gingivale
Recesiunile gingivale s-au evidenţiat la 15 pacienţi (8,2%), 9,7% dintre femei şi 7,2% dintre
bărbaţi, fără diferenţe semnificative între sexe (p=0,652).
Mobilitate dentară
Mobilitatea dentară s-a evidenţiat la 34 pacienţi (18,7%), 15,1% dintre femei şi 22,5%
dintre bărbaţi, fără diferenţe semnificative între sexe (p=0,274).
Pe grupe de vârstă prevalenţa mobilităţii dentare a fost uşor mai crescută la grupa de vârstă
85-89 ani (22,2%) şi grupa de vârstă 80-84 ani (20%), distribuţii de frecvenţă nesemnificative din
punct de vedere statistic comparativ cu celelalte grupe de vârstă (p=0,668).
Abfracţii
Pe grupe de vârstă prevalenţa abfracţiei a fost uşor mai crescută la grupele de vârstă 80-84
ani (10%) şi 85-89 ani (8,3%), iar la grupa peste 90 ani nu s-au înregistrat cazuri cu abfracţie, însă
distribuţiile de frecvenţă sunt nesemnificative din punct de vedere statistic (p=0,828)
Eroziuni dentare
Eroziunile dentare s-au evidenţiat la 19 pacienţi (10,4%), 12,9% dintre femei şi 7,9% dintre
bărbaţi, fără diferenţe semnificative între sexe (p=0,385).
Pe grupe de vârstă prevalenţa eroziunilor dentare a fost semnificativ mai crescută la grupele
de vârstă 80-84 ani (40%), 85-89 ani (13,9%) şi peste 90 ani (16,7%) (p=0,036).
Eroziunea se poate instala si la bolnavii ce prezinta regurgitatii repetate sau stari cronice
de voma si se intaleaza pe fetele orale ale dintilor frontali mandibulari. De asemenea, apare si in
cazul bolnavilor care iau medicamente ce contin acid clorhidric in doze terapeutice. Eroziunea
se poate instala si la cei care prezinta in cadrul obiceiurilor alimentare si consumul excesiv de
citrice, sucuri acidulate.
Tabel .VI Distribuţia prezenţei eroziunilor dentare pe grupe de vârstă şi sex
Eroziuni dentare N F M 65-69 70-74 75-79 80-84 85-89 ≥ 90
Prezente 19 12 7 3 2 4 4 5 1
% 12,9 7,9 6,3 5,9 8,3 40,0 13,9 16,7
Absente 163 81 82 45 32 44 6 31 5
% 87,1 92,1 93,7 94,1 91,7 60,0 86,1 85,3
Test χ2
p=0,385 p=0,036
49
Tip de edentaţie
La cazuistica studiată, edentaţie totală s-a evidenţiat la 108 pacienţi (59,3%), 60,2% dintre
femei şi 58,4% dintre bărbaţi, fără diferenţe semnificative între sexe (p=0,925).
Pe grupe de vârstă prevalenţa edentaţiei totale a fost mai crescută la grupele de vârstă peste
90 ani (83,3%) şi 85-89 ani (75%), însă distribuţiile de frecvenţă nu au prezentat diferenţe
semnificative din punct de vedere statistic comparativ cu celelalte grupe de vârstă (p=0,066).
Determinarea numărului de streptococi mutans
Metoda Dentocult de determinare a Streptococcus mutans a evidenţiat frecvenţa
semnificativ mai mare a pacienţilor cu un risc cariogen crescut la vârste de peste 85 ani
(χ2=6,58; GL=2; p=0,037).
Fig.3 . Riscul cariogen evidenţiat de metoda Dentocult
pe grupe de vârstă
Pe sexe nu s-au evidenţiat distribuţii de frecvenţă cu diferenţe semnificative, la ambele sexe
riscul cariogen a fost crescut (χ2=1,74; GL=2; p=0,418).
Indicele Sliness şi Loe de determinare a plăcii bacteriene
Pe sexe nu s-au evidenţiat distribuţii de frecvenţă cu diferenţe semnificative, la ambele sexe
predomină placa vizibilă direct (depunere moderată), iar ponderea pacienţilor cu depuneri masive
a fost de 14% la femei şi 18% la bărbaţi (χ2=5,45; GL=3; p=0,142).
0%
20%
40%
60%
80%
100%
65-74 ani 75-84 ani >85 ani
risc cariogen crescut
risc cariogen mediu
risc cariogen mic
50
Testul Snyder de deterinare a susceptibilităţii la carie
Pe sexe, distribuţiile de frecvenţă au prezentat diferenţe semnificative, la ambele sexe
predomină riscul cariogen mediu, însă ponderea femeilor cu risc cariogen crescut (36,6%) a fost
semnificativ mai mare comparativ cu cea înregistrată la bărbaţi (22,5%) (χ2=10,06; GL=2;
p=0,007).
Concluzii:
Cunoaşterea stării de nutriţie a populaţiei vârstice prezintă o mare importanţă
pentru aprecierea stării de sănătate generale şi orale.
Starea de nutriţie poate fi afectată nu numai de cantitatea şi calitatea alimentelor
consumate ci şi de tulburări în utilizarea alimentelor cu implicaţii în patologia la
nivel odontal şi parodontal.
Anchetele efectuate, au stabilit modificări ale comportamentului nutriţional la
vârstnici din punct de vedere al aportului alimentar, iar cauzele acestor schimbări în
alimentaţie la vârstnici sunt multiple, la nivel odontal manifestându-se printr-o
creştere a cariilor mai ales cele de colet interesând intr-o proporţie mai mare
vârstnicii de peste 80 de ani cu preponderenţă a sexului masculin.
Implicarea factorului bacterian (streptococ mutans) în apariţia leziunilor carioase se
află intr-o legătură directă, iar igiena precară datorită unor dizabilităţi specifice
vârstnicilor favorizează acţiunea acestora.
Uzura dentară şi mobilitatea dentară sunt mai accentuate la vârste mai înaintate spre
deosebire de cele întâlnite la vârsta adultă. Corelarea acestora cu recesiunea
gingivală şi cu prevalenţa mai crescută a cariei de colet pentru grupa de vîrstă peste
75-80 ani arată că pierderea dinţilor reprezintă un risc mai mare odată cu înaintarea
în vârstă, atrăgând după sine atât un necesar mai mare de tratament odonto-
parodontal conservator cât şi un necesar mai mare de tratamente protetice de tip
restaurativ.
Afecţiunile parodontale sunt şi ele legate de starea de nutriţie prin preferinţele şi
obiceiurile alimentare ale vârstnicilor şi în stânsă legătură cu igiena orală
Ca rezultat a celor prezentate, putem concluziona ca pierderea funcţiilor cognitive
care însoţeşte îmbatrânirea poate fi prevenita, diminuata sau cel puţin întârziata,
prin folosirea unei diete corespunzatoare vârstei respective în vederea menţinerii
unei stări de sănătate la nivelul cavităţii orale.
51
CONCLUZII FINALE
Afecţiunile vârstei a treia şi statusul nutriţional sunt corelate direct cu afecţiunile cum
sunt artrita, cancerul, osteoporoza, hipertensiunea, diabetul, constipaţia, afecţiuni ale aparatului
vizual sau auditiv, determinand perturbări ale aportului alimentar,în timp ce un regim nutriţional
adecvat, ameliorează simptomele şi încetineşte evoluţia acestor afecţiuni.
Izolarea, medicaţia, problemele de sănătate orală, afecţiunile cronice şi situaţia financiară
sau materială sunt principalele elemente ce duc la degradarea echilibrului nutriţional, iar
categoriile cele mai expuse la riscul malnutriţiei sunt varstnicii, cei cu educaţie elementară, cei
care trăiesc singuri, sau cei care au suferit o schimbare a stilului de viaţă.
Logevitatea se asociază frecvent cu afecţiuni sistemice şi medicaţii complexe, care
produc în mod direct sau indirect manifestări orale.
Consumul exagerat de medicamente şi suplimente (vitamine, minerale), pe lângă
perturbările biochimice, creează şi un deficit financiar care se va reflecta în posibilitatea
cumpărării alimentelor necesare, deoarece varstnicii considera ca medicamentele şi în special
suplimentele sunt considerate a avea importanţă mult mai mare decât alimentele.
Cu ajutorul unor chestionare specifice se pot semnala perturbările statusului nutriţional,
cu mult timp înainte ca aceste perturbări să aibă un rol important în degradarea funcţiilor
biologice.
Caracteristicile generale ale procesului de involuţie, creează la vârstnici dificultăţi de
aport alimentar, absorbţie şi metabolismul substanţelor nutritive.
Modificările psiho-afective ale vârstnicului cu o constantă tentă depresivă, alterează şi
modifică preferinţele alimentare.
Afecţiunile sistemului stomatognat şi în special starea de edentaţie, frecventă la acest
nivel de populaţie sau edentatiile protezate avand anumite deficiente de realizare, în condiţiile
unui organism în proces de involuţie, alterează grav funcţia de masticaţie, condiţionează
opţiunile alimentare în consistenţă şi grup de alimente.
Starea de nutriţie poate fi afectată nu numai de cantitatea şi calitatea alimentelor
consumate ci şi de tulburări în utilizarea alimentelor, deficitele nutririonale, avand un impact mai
ales asupra unor pacienti varstnici a caror stare de sanatate este afectata.
Culegerea cu atenţie a informaţiilor şi interpretarea lor stau la baza unei evaluări corecte,
evaluarea stãrii de nutriţie facandu-se prin mai multe metode, unele mai simpe altele mai
laborioase stabilindu-se în final daca persoanele analizate se alimenteaza sau nu conform
nevoilor nutriţionale pentru acest interval de vârsta.
Funcţia salivară normală este esentiala pentru protectia integritatii dentare şi a ţesuturilor
moi orale,iar la pacientii cu boli generale şi in special la cei ce au urmat radioterapie cervico-
faciala şi care prezinta xerostomie, managementul bolilor orale (caria şi parodontopatia) ar trebui
sa includa şi evaluarea functiilor salivare.
Analiza compuşilor organici salivari a luat amploare in ultirnii ani şi joaca un rol din ce
in ce mai important in diagnosticul riscului carios,iar prin studiul nostru am cautat sa aducem in
discutie importanta acestor analize salivare, precum şi necesitatea de a le indica pacientilor ori de
cate ori este nevoie, avand avantajul ca nu necesita manevre dureroase.
52
Rezultatele obtinute arata ca prin diferite boli generale( diabet, HTA) sau iradiere
cervico-faciala sunt afectate glandele salivare, sursa principalilor compuşi organici salivari , iar
variatia acestora in saliva are repercursiuni asupra efectului protector al salivei impotriva
agentilor microbieni cariogeni şi poate determina in final creşterea riscului carios sau aparitia
unor afectiuni parodontale, datorita modificarilor cantitative si calitative a fluidului oral.
Tot in acest context am constatat ca pacientii ce au urmat radioterapie cervico-faciala
pentru neoplasme oro-maxilo-faciale, constituie grupa cu cele mai importante manifestari ale
xerostomiei.
Orientarea spre alimente cu o consistenţă moale, ultrapreparate bogate în hidrocarbonate
creează condiţii optime pentru apariţia leziunilor carioase, insoţite frecvent de afecţiuni ale
parodonţiului cu distrugerea ligamentelor periodontal,pierderea araşamentului gingival şi apariţia
ulterioară a recesiunilor şi mobilităţii dentare.
Din ancheta noastră putem să afirmăm că la varstnici se produc cele mai profunde
modificări alimentare prin opţiuni sau dictate de starea generală, iar reabilitarea vârstnicilor
denutriti sau malnutriti necesită o cooperare interdisciplinară până la refacerea homeostazei
acestora.
Cercetarile viitoare s-ar putea indrepta spre elaboarea unor metode noi si teste specifice
pentru anumiti compusi care sa ne orienteze spre depistarea deficitelor nutritionale ce au impact
asupra starii generale de sanatate si implicit asupra sanatatii orale, aspecte ce ţin de asigurarea
calităţii vieţii pacienţilor vârstnici.
53
BIBLIOGRAFIE
1. A.R. Frisacho, New norms of upper limb fat and muscle areas of assessment of
nutritional status. American Journal of Clinical Nutrition 34 (1981).
2. A.Z. LaCroix and coauthors, maintaining mobility in late life: Smoking, Alcohol
consumption, physical activity, and body mass index, American Journal of Epidemiology 137
(1993)
3. Alix E., Constans T., Lesourd B., Perry M.- Epiodemiologie de la nutrition chez les
personnes agees . La revue de Geriatrie, dec. 1992, Tome 17, nr. 10, p. 525-532
4. Anderson E., Hoint-Pradier F.- Les comportaments et la consommation alimentaires
des personnes agees. Medicine et Nutrition, 2, 1990, p. 91-97
5. Andrian S. : Tratamentul minim invaziv al cariei dentare. Editura Princeps Edit, Iasi,
2002
6. Andrian S., Lacatuşu Şt.:Caria dentara - Protocoale si tehnici .Editura Apollonia,
Iasj,1999.
7. Appollonio I, Carabellese C, Frattola A, Trabucchi M (1997). Influence of dental
status on dietary intake and survival in community-dwelling elderly subjects.Age Ageing
26:445–456
8. Asuman Kiyak- Reducing Barriers to Older Per.son's Use of Dental Services.
9. Vellas, P. J. Ousset, P. Hostier, J.L. Albrorede .L’evaluation gerontologique.Rev.
Gerontologie practique âgé, Nr. 35, 1992
10. B.T. Burton and W.R.Foster,Health Implications of obesity, an HIH Consensus
Development Conference, Journal of the American Dietetic Association 85 (1985): 1117-1121 11. Bagchi K, Puri S. - Free radicals and antioxidants in health and disease. Eastern Mediterranean Health
Journal. 1998,Vol.4, (12): 350-360.
12. Bates J.F, Adams D, Stafford G – Geriatric Odontology, Paris, Masson, edit., 1991
13. Baxter JC (1984). The nutritional intake of geriatric patients with varied dentitions.J
Prosthet Dent 51:164–168
14. Behard M. ,Nutrition et avenir de l' humanite , International Dental Journal, 2, 1989, p.
95-108 4.. -. Chronique OMS, 4-1976, p. 152-155 15. Bhiku Jethalal: - Antioxidants cut free radical risk. Toronto Star, July 4, 1996.
16. Blaum C, Fries B, Fiatarone M (1995). Factors associated with low body mass index
and weight loss in nursing home residents.J Gerontol 50(A):M162–M168
17. Bouthier F. - Quintard, Collineau M- Vieillisseraent bucco-dentaire et nutrition. La
revue de Geriatrie, dec. 1992, Tome 17, nr. 10, p. 555-560
18. Brathall D, Carlsson J:Current status of caries activity tests. In Thylstrup A.,Fjerskov
0(eds)Textbook of clinical CarioIogy,Copenhagen, Munksgaard, 249-265,1994
19. Bratthall D., G.H.Petersson, J.R.Stjernsward:Manual Cariogram, Internet
Version,2.01. 2004 20. Budtz-Jörgensen E, Mojon E, Rentsch A, Deslauriers N. : Effects of oral health program on the
occurrence of oral candidiasis in a long-term care facility. Community Dentistry Oral Epidemiology
2000;28(2):141-9.
21. Burlui V. şi col.- Protetica dentară. Lit. U.M.F., Iaşi, 19,89
22. Burt BA, Ismail AI, Morrison EC, Beltran ED (1990). Risk factors for tooth loss over
a 28-year period. J Dent Res 69:1126–1130
23. Carole A. Palmer, Nutrition and Oral Health of the Elderly
54
24. Christine S. Ritchie,
Kaumudi Joshipura,
Hsin-Chia Hung,
Chester W. Douglass (2002), -Nutrition as a mediator in the relation between oral and systemic disease: associations
between specific measures of adult oral health and nutrition outcomes, Crit Rev Oral Biol Med,
13(3):291-300
25. E. Butterworth and coauthors,Exercise training and nutrient intake in elderly women.
Journal of the American Dietetic Association 93 (1993): 653-657.
26. V. Porter, Washington update: NIH consensus development conference statement
optimal calcium intake, Nutrition Today, September/October 1994, pp. 37-40.
27. Dawes C.Circadian rhythms in the concentrations of protein and the main electrolytes in
human unstimulated parotid saliva. Arch. Oral.Bk>1.1973;18:1233-42
28. Dawes C.Factors influencing salivary flow rate and composition. In, Edgar WM,CT
29. De Groot L. - "Survival Beyond Age 70 in Relation to Diet", Nutrition Reviews, Number
7, Volume 54, July 1996
30. Dhar HL. Health and aging. Ind J Med Sc 1997; 51 (10) : 373-77.
31. Dormenval V, Budtz-Jørgensen E, Mojon P, Bruyere A, Rapin CH (1995). Nutrition,
general health status and oral health status in hospitalised elders.Gerodontology 12:73–80
32. Duda R., Melinte C, Ivan A.- Igienă . Medicină socială. Epidemiologie. Lit. U.M.F.
Iaşi, 1979, p. 278-287
33. J. Masoro,Assessment of nutritional components in prolongation of life and health by
diet, Proceedings of the Society for Experimental Biology and Medicine 193 (1990)
34. J. Masoro,Retardation of aging processes by food restriction: An experimental tool,
American Journal of Clinical Sutri-twn (supplement) 55 (1992): 1250-1252.
35. E. T. Poehlman and E. S. Horton,Regulation of energy expenditure in aging humans,
Annual Review of Nutrition 10 (1990): 255-275.
36. E.M.N. Hamilton and S.A.S. Gropper,The Biochemistry of Human Nutrition: a Desk
Reference (St. Paul, Minn. West, 1987)
37. E.M.N. Shils, J.A. Olson and M. Shike, eds,Modern Nutrition in Health and Disease,
8th
ed. (Philadelphia: Lea & Febiger, 1994)
38. Edgar W.M.:Saliva: Its secretion, composition and function. Brit.Dent.J., 1992,172,279-
285
39. Energy intake restriction and oxidant defense, Nutrition Reviews 49 (1991): 278-280.
40. Ettinger R. L.- Restoring the Apeing Dentition - repair or Replacement. International .
Dental Journal, 5-1990, p. 275-282
41. Examene de laborator (Chirurgie – Sergiu Duca, Edit. Medicală 2001
42. Ferry M.-Principales causes des perturbations du gout et de l'appetit chez les personnes
agees. La revue de Geriatrie, Tome 17, nr. 10, dec. 1992, p. 561-563 43. Fleishman R. PelesD.B, Pisanti S.: Oral Mucosul Lesions Among Elderly in Israel- JDent J.Dent
Res,1985, 64(5):831-836,
44. Fontijn-Tekamp FA, van‘t Hof MA, Slagter AP, van Waas MAJ (1996). The state of
dentition in relation to nutrition in elderly .. Eur J Clin Nutr 50:117–122
45. Fricker J., Gaussard C.- Methodes d'appreciations de l'etat nutritionel. La revue
Geriatrie, Tome 17, nr. 10, dec. 1992, p. 570-575
46. G.A. Bray, A handout presented of a North American Association for the study of
Obesity and Emory University School of Medicine conference of University School of Medicine
conference of Obesity Update: Pathophysiology, Clinical Consequences and Therapeutic
Options, Atlanta, Georgia, August, 31-September 2, 1992
55
47. Galanos AN, Pieper CF, Cornoni-Huntley JC, Bales CW, Fillenbaum GG. Nutrition
and function: is there a relationship between body mass index and the functional capabilities of
community-dwelling elderly? J Am Geriatr Soc 1994;42:368–73
48. Gavăt V., Indrei L. - "Alimentaţia Omului Sănătos", Contact Internaţional, 1995
49. Gavăt Viorica, Alimentaţia şi patologia nutriţională, Ed. „Gr. T. Popa”, Iaşi, 2003
50. Geissler C.A,, Bates J.F,-The nutritional effects of tooth loss. Am. J. Clin Nutr., 1984
39: 478-482
51. Ghiorghe Angela, R. Vataman, D.V. Sauciuc, Beatrice Niculita:Influenta testelor
salivare in aprecierea nivelului de boala carioasa. Zilele Facultatii de Medicina Dentara-Editia
IX-a- 2005- Volum de lucrari §tiintifice, 149-150.
52. Ghiorghe Angela, R. Vataman, Galina Pancu, Maria-Magdalena Burghelea
:Influenta diferitelor boli generale asupra factorului saiivar si a riscului carios. Zilele Facultatii
de Medicina Dentara -EditiaX-a- 2006- Volum de lucrari stiinfifice, 101-104.
53. Gonţea I.- Alimentaţia raţională a omului. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971
54. Grotz And Colab.:Manifestations of xerostomia and associated oral effects secondary
to head and neck radiation therapy. J.of the Amer. Dental Association, 1997, 128: 1128-33
55. Hanna Pajukoski& Colab.:Prevalence of subjective dry mouth and burning mouth in
hospitalized eldery patients and outpatients in relation to saliva, medication, and systemic
diseases. Oral Surg.,Oral Med., Oral Pat.,2001, vol.92,nr.6:641-649
56. Harper A.E.-Nutrition, ageing and longevity Am.J. Clin Nutr,1982, 36:737-741 57. Hirai T.: - Osteoporosis and reduction of residual ridge in edentulous patients. J. Prosthet. Dent, 1993, 69
(1):49-56
58. Greeley,Nutrition and the elderly; FDA Consumer, October 1990, pp. 25-28.
59. Grant and S. DeHoog,Nutritional Assessment and Support 3rd ed 1985
60. Hung, H.-. Willett W, Ascherio A,. Rosner B A, Rimm E, JoshipuraaK J.,Tooth loss
and dietary intake J Am Dent Assoc, 2003; 134(9): 1185 - 1192. 61. IeremiaL., Chirilă MioaraBalaş: Gerontognatoprotetica. Elemente fundamentale şi applicative, Tg.
Mureş, 1999.
62. Iliescu A., Gafar M.: Cariologie sj odontoterapie restauratoare. Ed Medicala,
Bucureşti, 2001
63. Ingegerd Johansson, Thorild Ericson, Lars Steen- Studies of the Effect of Diet on
Saliva Secretionand Caries Development: The Effect of Fastingon Saliva Composition of Female
Subjects 1984, J.Nutr..114: 2010-2020,
64. Iovan Gianina, Lacatuşu Ştefan, Andrian Sorin, Stoleriu Simona:Tratamentul
leziunilor cavitare active la pacientii cu rise cariogen crescut Rev. Medicina Stomatologics
2002,6
65. Iovan Gianina:Diagnosis and Management of Patients with High Caries Activity. Ed.
Apollonia, Iasj, 2002
66. Irwin D. Mandel:Salivary Diagnosis: Promises, Promises ; Saliva as a diagnostic fluid.
Edited by Daniel Malamud and Lawrence Tabak, Annals of the New York Academy of
Sciences; 1-10,1993
67. J. Dwyer and coauthors,Screening older Americans' nutritional health: Future
possibilities Nutrition Today, September/October 1991, pp. 21-24.
68. J. G. Fischer and coauthors,Dairy product intake of oldest old, Journal of the American
Dietetic Association 95 (1995) 918-921.
69. J. M. Robertson, A. P. Donner, and J. R. Trevithick.A possible role for vitamins C and
E in cataract prevention, American Journal of Clinical Nutrition 53 (1991): 346S-351S.
56
70. J. Posner, M.D., professor of medicine and chief of the divisions of Geriatric Medicine
at the Medical College of Pennsylvania in Philadelphia, as cited in C L. Pollock, Breaking the
risk of tails, The- Physician and Spam Medicine 20 (1992): 146-156 71. Jainkittivong A, Aneksuk V, Langlais RP. Oral mucosal conditions in elderly dental patients. Oral
Dis 2002:8(4):218-23.
72. Jhonson, K., E., W. KligmanNurtition, et prevention chez les personnes âgées-
Geriatrice – Practiene et 3 éne age Nr.4, 1993, pag.78-83
73. K.G. Kinsella,Changes in life expectancy 1900-1990, American Journal of Clinical
Nutrition 55 (1992) 74. KarlawishJHT, JamesDB. Hazzard's Geriatrie Medicine and Gerontology. Ethical Issues, 2009; 399-
407
75. Katz R.V.: Clinical Signs of Rooth Caries Measurement Issues from an Epidemiologic Perspective J
Dent. Res, 1990 69(5):1211-1215,
76. Kidd E.A.:Assessment of caries risk. Dental Update 25(9): 385-90, Nov, 1998
77. Kirk E.C.:Saliva as an index of faulty metabolism. Dent. Dig., 1903, 9:1126-1138
78. Krall E, Hayes KC, Garcia R. How dentition status and masticatory function affect
nutrient intake. JADA 1998;129:1261–9.
79. L. E. Voorrips and coauthors,The physical condition of elderly women differing in
habitual physical activity, Medicine and Science in Sports and Exercise 25 (1993): 1152-1157.
80. Lacatusu Şt..: Caria dentara exploziva. Ed. Cronica, Iasi,1996.
81. Le Sourd B, Alix F., Favre M. –Malnnutrition et déficit imunitaire chez le anset âgé.-
Le Rev. Geriatric Tom 17 1999, pag. 537-544
82. Lesourd BM. Nutrition and immunity in the elderly: modification of immune responses
with nutritional treatments.Am J Clin Nutr 1997;66:478–84
83. Lida Radfar and Colab.:Structural and functional injury in minipig salivary glands
following fractionated exposure to 70 Gy of ionizing radiation: An animal model for human
radiation-induced salivary gland injury. Oral Surgery, Oral Medicine,Oral Pathology, Oral
Radiol and Endod. 2003,96,no.3:267-273
84. Locker D, Ford J, Leake J. Incidence of and risk factors for tooth loss in a population
of older Canadians. Journal of Dental Research 1996; 75: 783-79
85. Lutz Carroll A,Przytulski R. ,Nutrition, diet therapy: evidence- based on applications,
FA Davis Company/Publishers Philadelphia 2006
86. M. B. Moran and E. Reed, Are congregate meals meeting clients needs for "heart
healthy" menus? Journal of Nutrition /or the Elderly 13 (1993): 3-10.
87. Mandel I.D. : The diagnostic uses of saliva. J. Oral Pathol. Med. 1990,19,119-125
88. Maps J.K., J. Delanghe, L.C.Martens:Protein Composition of Saliva in Subjects
Homozygous and Heterozygous for Cystic Fibrosis. Caries Research, 50 th ORCA Congres,
270,2-6 july,2003,Germany
89. Marshall T. Warren J, hand jed s,., Xian-Jin Xie, Stumbo Phyllis J., Oral health,
nutrient intake and dietary quality in the very old, J Am Dent Assoc, Vol 133, No 10, 1369-
1379.
90. Mchaelsen K.F., Astrup AV., Mosechilde L., Richelsen B., Schrool M., Sorenen
O.H.,The importance of nutrition for the prevention of osteoporosis. Ugeskrift for
Laeger.156(7):958-60, 963-5,1996 Febr.
91. Medicina internă, Studiu privind starea de nutriţie a bătrânilor instituţionalizaţi,
Bucureşti, 1999
92. Meldrum Am, Thomsom Wm, Drummond Bk, Sears Mr.:Is asthma a risk factor for
57
dental caries? Findings from a cohort study. Caries research 2001; 35(4); 235-239.
93. Merraw Sj, Reeve C:Dental considerations and treatment of the oncology patient
receiving radiation therapy. JADA 1998; 129: 201-206. 94. Meydani M.,Lipman R.D., HanS.N., Wu D , BehakaA,, MartinK.R., Bronson R., Cao G.,
Smitth D., Meydani S . M . - The effect of long-term dietary supplementation with antioxidants (abstract).
Amn N.Y. Acad. Sci 1998, 352
95. Midda M, König KG (1994). Nutrition, diet and oral health.Int Dent J 44:509–612.
96. Miller V., Ursache M.Geronstomatologie clinică - Ed. Apollonia 1998 97. Miller V., Maria Ursache - Gerontostomatologie clinic, Edit. Apollonia, Iaşi, 1998.
98. Mirela Rode& Colab.:The influence of pilocarpine and biperiden on pH value and
calcium, phosphate, and bicarbonate concentrations in saliva during and after radiotherapy for
head and neck cancer. Oral Surg.,Oral Med., Oral Pat., 200l, vol.929 nr.5:509~514
99. Mitchell L., Mitchell D.A.:Oxford Handbook of Clinical Dentistry. Oxford University
Press; 94-122,1991
100. Mojon P, Budtz-Jørgensen E, Rapin C (1999). Relationship between oral health and nutrition
in very old people.Age Ageing 28:463–468 101. Moore A. Paul, Weyant J. Robert:Type 1 diabetes meIlitus,xerostomia,and salivary
flow rates. Oral Surg.,Med.,Pathol.,Radiol.,Endod, 2001;92:281-91
102. Morrison N G., Hark L. - "Medical Nutrition & Disease", Blackwell Science, 1998
103. Mulane DM,editors.Saliva and dental health. London:Brit.Dent.Assoc;l 990:27-41
104. Nederfors T., Dahlof C:Effects of the antihypertensive drug captoprii on salivary
secretion rate and composition. European J. of Oral Sciences.l995,103(6):35t-4 105. Nevalainen MJ, Narhi TO, Ainamo A:Oral mucosal lesions and oral hygiene habits in the home-living
elderly. J Oral Rehabil.1997, ; 2 4 ( 5 ) : 3 3 2 - 7
106. Newman LA, Schwiezer V, Samant S, Murry T, Woodson G, Kumar P, (1998).
Eating and weight changes following chemoradiation therapy for advanced head and neck
cancer.Arch Otol Head Neck Surg 124:589–592
107. Nibkin-Meydani S. - "Nutrition, Aging, and Immune Function", Nutrition Reviews,
Number 4 (Part II), Volume 53, April 1995
108. Noss-Whitney E.,Cataldo CB., Rolfes S. - "Understanding Normal and Clinical
Nutrition", West Publishing Company, 1991
109. P. Astrand,Physical activity and fitness, American Journal of Clinical Nutrition
(supplement) 55 (1992): 1231-1236.
110. P. J. Nestel,Dietary tar for the elderly: What are the issues? in Nutrition of the Elderly,
eds. H. Munroand G. Schlierf (New York: Raven Press, 1992), pp. 119-127. 111. Page R.C.:Periodontal disease in the elderly : a critical evaluation of current Information, Gerodontology
1984, 3(1):63,
112. Palmer C., Cassidy and Larsen C.,Nutrition diet and dental health: concepts and
methods (self-study curse), Chicago, 1981, American Dental Hygienists Association.
113. Papas AS, Joshi A, Giunta JL, Palmer C (1998). Relationships among education,
dentate status, and diet in adults.Spec Care Dentist 18:26–32
114. Papas AS, Palmer CA, Rounds MC, Russell RM (1998).The effects of denture status
on nutrition.Spec Care Dentist 18:17–25 115. Paranhos O H de Freitas, PanzeriH., Guimarăes EH L, Candido RC, Yoko Ito I. Capacity of
denture plaque/biofilm removal and antimicrobial action of a new denture paste. Braz. Dent J. (2000) 11 (2) : 97-
104.
58
116. Parisien M., Cosman F., Melish R.W., Schnitzer M.,Nieves . et. Al.,Bone structure in
postmenopausal hyperparatyroid, osteoporotic and normal women. Journal of Bone and Mineral
Research.10(9):1993,1995 117. Phipps KR., Chan BK.S, Jennings-Holt M ,.Geurs NC., Reddy MS,.Lewis CEand.Orwoll
ES: Periodontal health of older men: the MrOS dental study, Gerodontology2009; 26:122-129
118. Position of The American Dietetic Association: Nutrition, aging, and the continuum of
health care, Journal of the American Dietetic Association 93 (1993): 90-82.
119. R. Chernoff,Demographics of aging in Geriatric Nutrition: The Health Professional’s
Handbook, Ed. R. Chernoff (Gaithersburg Md.: Aspen Publishers, 1991) pp. 1-9 120. Ramage G., Tomsett K., Wickes B., Lopez-Ribot J.L., Redding Spencer W. - Denture stomatitis: A
role for Candida Biofilms, Oral Sugery, Oral Medicine, Oral Pathology. Oral Radiology &Endodontics, 2004, 98
(1): 53-59.
121. Rapin C.H.Techniques de renutrition de la personne âgées et resultate aittendus .La
Rev. Geriatric Tom 17 Nr. 10 1992, pag. 564-568 122. Rapp PM, RappLK, Nursing Facility Care.Hazzard's Geriatric Medicine and Gerontology.2009; 251-275
123. Reichart P.A., Weigel D., Schmidt-Westhausen A., Pohle H.D. - Exfoliative cheilitis (EC) in ASIS:
association with Candida infection. J. Oral Pathol Med. 1997 Jul; 26(6) 290- 3.
124. Reuben DB, Rosen S.Principles of Geriatric Assessment.Hazzard's Geriatrie Medicine and Gerontology.
2009, 141-153
125. Rhodus NL, Brown J (1990). The association of xerostomia and inadequate intake in
older adults.Am Diet Assoc 90:1688–1692. 126. Richard AM.Biology of aging aud Longevity.Hazzard’s Geriatric Medicine and Gerontology.2009; 3-15
127. Roberts S.- "Energy Regulation and Aging: Recent Findings and Their Implications",
Nutrition Reviews, Number 4, Volume 58, April 2000
128. Rosan, B., Appelbaum, B., Golub, D., Malamud, D. ,Mandel, D. (1982) Enhanced
saliva mediated bacterial aggregation and decreased bacterial adhesion in caries-resistant
versus caries-susceptible individuals. Infect. Immun. 38, 1056-1059
129. Russell and Suter,Are older Americans making better food choices to meet diet and
health recommendations, Nutrition Revieus 51 (1993): 20-22.
130. S. Kobayashi,A scientific basis for the longevity of Japanese in relation to diet and
nutrition, Nutrition Reviews 50(1992): 353-359 131. Shay K.:Root caries in the older patient: significance, prevention and treatment- . J. Am. Geriatr. Soc,
2002; 50 (3): 511 - 40.
132. Sheiham A, Steele JG, Marcenes W, Finch S, Walls AW (1999).The impact of oral
health on stated ability to eat certain foods; findings from the National Diet and Nutrition Survey
of Older People in Great Britain.Gerodontology 16:11–20
133. Sheiham A, Steele JG, Marcenes W, Lowe C, Finch S, Bates CJ, (2001). The
relationship among dental status, nutrient intake, and nutritional status in older people.J Dent
Res 80:408–413
134. Shils M., Olson J., Shike M., Ross C. - "Modern Nutrition in Health and Disease – 9th
Edition", Williams & Wilkins, 1998
135. Ship J.A., P.C. Fox& B.J.Baum.:How much saliva is enough? J.Am.Dent.
Assoc.1991,119:298-304
136. Shuhei KobayashiA scientific bazis for the longevity of japanse in relation to diet and
nutrition.Rev. Nutrition 1992 Nr. 12 p. 352
137. Silvas M.- Medicina Stomatologicã Bucuresti ; vol 7,Numar 4– 2003 p. 48-52
138. Society of the Actuaries and Associations of Life Insurance Medical Directors of
America, 1979 Build Study, 1980
139. Sreebny L:Saliva in health and disease: an appraisal and update. Int. Dent.J.2000;50:
59
140-161
140. Thaysen J.K. and Colab. : Excretion of sodium, potassium,chloride and carbondiozide
in human parotid saliva. Am J Physiol 1984,178:155-9 141. Tomiţă DI,Ursache M,Dragomirescu C, Dulharu A, Irimia T.,: Aspecte privind percepţia
igienei orale la vârstnici. Supliment nr. 1 .Rev. Medico-chirurgicală mai, 2006, vol l10 nr. 2, p. 198-201
142. Toth M., Poehlman E. - "Energetic Adaptation to Chronic Disease in the Elderly",
Nutrition Reviews, Number 3 (Part I), Volume 58, March 2000
143. Ubbink J. - "Diet and Longevity - Does Increased Dietary Folate Reduce
Cardiovascular Disease?", Nutrition Reviews, Number 7, Volume 54, July 1996 144. Ursache M, Constantinescu IR, Frăţilă D., Mihalache C: Aspecte ale prevenţiei în patologia
orală a vârstnicului protezat parţial amovibil Rev. Medicină stomatologică 2005, nr.4-5. Volumul 9,. p.39-46
145. Vellas B, Guigoz Y, Garry PJ, Nourhashemi F, Bennahum D, Lauque S, (1999). The
Mini Nutritional Assessment (MNA) and its use in grading the nutritional state of elderly
patients.Nutrition 15:116–122
146. Walter P. - "Effects of Vegetarian Diets on Aging and Longevity", Nutrition Reviews,
Number 1 (Part II), Volume 55, January 1997
147. Warren JJ, Cowen HJ, Watkins CM, Hand JS. Dental caries prevalence and dental
care utilization among the very old. JADA, 2000;131:1571–9
148. Young J.A. - Secretion by the major salivary glands. In: Johnson LR,editor.Physiology
of the gastrointestinal tract,2nd ed. New york:Raven Press;1987,p. 773-815