Costiuc Ioana-Maria AMG II B

Embolia ş i infarctul pulmonar

Este o boală destul de frecventă şi periculoasă, mortalitatea depăşind 20%

în formele severe. 

Embolia pulmonară se defineşte ca o stare patologică determinată de migrarea

unor emboli (cheaguri de sânge) în sistemul arterei pulmonare, cu oprirea

completă sau parţială a circulaţiei pulmonare regionale, segmentare, lobare sau

pulmonare şi apariţia unei zone de infarct pulmonar în aria nevascularizată.

Cauze şi factori de risc

În peste 90% din cazuri, embolii pulmonari recunosc ca punct de plecare

cheagurile din sistemul venos profund al membrelor inferioare care apar în

tromboza periferică (în tromboflebita gambelor şi coapselor).

Situaţiile clinice favorizante de risc al trombozei sunt:

Varicele membrelor inferioare (mai ales după sclerozări);

Clinostatism prelungit (poziţia în picioare), care favorizează staza sanguină;

Boli cronice, precum insuficienţa cardiacă, obezitatea, colagenozele,

sindromul nefrotic, cancerele (în care creşte coagulabilitatea sângelui);

Unele intervenţii chirurgicale, mai ales cele laborioase şi care necesită

repaus prelungit la pat, naşterile prelungite, intervenţiile ortopedice în fractura

de femur;

Administrarea prelungită de anticoncepţionale orale.

Există şi alte sedii de pornire ale cheagurilor: stenoza mitrală, endocardita

infecţioasă, insuficienţa cardiacă dreaptă, infarctul miocardic, aritmii cardiace.

În aproximativ 5% din cazuri, embolia apare la subiecţi anterior sănătoşi.

Forme de manifestare şi diagnostic

În funcţie de mărimea vasului obstruat, există trei forme clinice cu

manifestări variate şi destul de nespecifice:

Costiuc Ioana-Maria AMG II B

Embolia masivă se manifestă prin durere toracică violentă, în spatele

sternului (în piept), însoţită de tuse şi şoc (prăbuşirea tensiunii arteriale,

cianoză, transpiraţii, extremităţi reci, pierderea cunoştiinţei), semne de

insuficienţă cardiacă acută (ficat mare şi dureros, turgescenţa venelor gâtului),

bătăi neregulate ale inimii. Evoluţia este, de regulă, rapid mortală.

Embolia medie prezintă durere sub formă de junghi cu sediu latero-

toracic, dispnee cu respiraţii frecvente, tuse cu expectoraţie cu sânge la început

roşu şi apoi brun-negricios, senzaţie marcată de teamă, apoi febră 37,5° C. În

următoarele zile apar aritmiile atriale paroxistice (bătăi neregulate şi rapide ale

inimii), subicterul tegumentar (coloraţia gălbuie a pielii) şi persistă

subfebrilitatea.

Emboliile mici se pot manifesta prin jenă toracică, tuse, episoade de

bătăi cardiace rapide, senzaţia de oboseală. În cazul cronicizării, se instalează

cordul pulmonar cronic, cu suferinţa marcată a inimii prin afectarea circulaţiei

pulmonare. Foarte importantă este observaţia că, deseori, în momentul

instalării emboliei, indiferent de mărimea ei, tromboflebita membrelor inferioare

nu mai este evidentă clinic, medicul putând descoperi această condiţie

favorizantă în urma discuţiilor cu bolnavul.

Diagnosticul propriu-zis va fi pus în condiţiile spitalizării şi se bazează pe:

existenţa unora dintre condiţiile de risc, radiografia toracică, scintigrafia

pulmonară cu perfuzie, arteriografia pulmonară (cea mai precisă),

ultrasonografia Doppler, pletismografia cu impedanţă, analiza gazelor sanguine

şi alte investigaţii necesare (în măsura disponibilităţii acestora).

Evoluţie şi complicaţii

Aproximativ o treime din cele peste 600.000 de cazuri existente anual în

S.U.A. sunt mortale, majoritatea în prima oră de la debut, înainte de începerea

terapiei, sau chiar înainte de precizarea diagnosticului. La un număr important

de indivizi, embolia poate recidiva cu extinderea zonei afectate, cu suprainfecţie

secundară, favorizarea apariţiei aritmiilor grave şi a cordului pulmonar cronic şi

insuficienţă cardiacă. În România situaţia este şi mai gravă.

Costiuc Ioana-Maria AMG II B

Tratament

Se face întotdeauna în spital. Faptul că aproape toţi pacienţii cărora li s-a

pus precoce acest diagnostic supravieţuiesc datorită terapiei constituie un

argument important al eficacităţii acestuia. Obiectivele acestuia sunt:

• Prevenirea recidivei imediate, de multe ori fatale;

• Repermeabilizarea arterei pulmonare obstruante.

Mijloacele terapeutice sunt diverse: tratamentul anticoagulant (cu

heparină şi apoi cu acenocumarol), terapia trombolitică în forme grave

(folosindu-se streptokinaza şi urokinaza, substanţe foarte scumpe care topesc

cheagurile, dacă sunt administrate în primele ore), plasarea unui filtru în vena

cavă inferioară, susţinerea funcţiei pulmonare şi cardiace etc.

Profilaxie

Prevenirea emboliei pulmonare se referă la profilaxia tromboflebitei

profunde a membrelor inferioare prin: combaterea stazei, ridicarea gambelor cu

15° mai sus faţă de planul corpului, mişcări active şi masaje ale membrelor

inferioare, mobilizarea precoce după orice operaţie şi postinfarct de miocard,

aplicarea de benzi elastice compresive sau ciorapi pentru varice în timpul

imobilizărilor.

Există mai multe situaţii clinice favorizante care pot fi influenţate decisiv

printr-un mod de viaţă sănătos: păstrarea unei greutăţi corporale normale prin

dietă săracă în grăsimi şi dulciuri, exerciţii fizice regulate care cresc tonusul

musculaturii membrelor inferioare şi mobilizează sângele din venele periferice,

abandonarea fumatului.

Tratamentul corespunzător al afecţiunilor emboligene va reduce riscul

apariţiei emboliei pulmonare.