sTIIANIsItJ,
[rlIN[S[[j, f0il1 il f0[[1
Attl
5trl504[tA ilr
EDrruRA @ etrrru
Scrisoarea III
Un Sultan dintre aceia ce domnesc peste vr'o limbi,Ce cu-a turmelor piqune, a ei patrie g-o schimbS,
La pimAnt dormea ginindu-qi cipit6i mdna cea dreapti;Dari ochiu-nchis afard, inliuntru se degteapti.
Vede cum din ceruri luna lunecl gi se coboari
$i s-apropie de ddnsul preschimbati in fecioari.inflorea cl,rarea ca de pasul blindei primlveri;Ochii ei sunt plini de umbra tiinuitelor dureri;Codrii se infioreazi de atdta frumusege,
Apele-ncrelesc in tremur striveziile lor fege,
Pulbere de diamante cade fini ca o buri,Scdnteind plutea prin aer qi pe toate din naturi
$i prin mindra fermecare sun-o muzici de goapte,
Iar pe ceruri se inalli curcubeele de noapte...
Ea, qezind cu el alSturi, mina fini i-o intinde,Pirul ei cel negru-n valuri de mitasi se desprinde:
- Las' si leg a mea viagi de a ta... in bragu-mi vino,
$i durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o...Scris in cartea viegii este gi de veacuri gi de stele
Eu si fiu a ta stipdni, tu stipdn viegii mele.
$i cum o privea Sultanul, ea se-ntunec5... dispare;
Iar din inima lui simte un copac cum ci risare,
Care cregte intr-o clipd ca in veacuri, mereu creste,
Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se 151eqte;
Umbra lui cea uriagi orizontul il cuprinde
$i sub dAnsul universul intr-o umbri se intinde;
Iar in patru pdrgi a lumii vede giruri munlii mari,
Atlasul, Caucazul, Taurul gi Balcanii seculari;
Vede Eufratul gi Tigris, Nilul, Dunireabdtrini -Umbra arborelui falnic peste toate e stipini.Astfel, Asia, Europa, Aftica cu-a ei pustiuri
$i coribiile negre leginAndu-se pe rduri,
Valurile verzi de grAie leginindu-se pe lanuri,
Mirile qirmuitoare 9i cetiqi lAngi limanuri,
Toate se intind nainte-i... ca pe-un uriag covor,
Vede gari Idngi tafi qi popor l6ngi popor -Ca prin neguri alburie se strevid gi se prefac+^In intinsi-mpirlqie sub o umbrl de copac.
Vulturii pornigi la ceruri, p6n' la ramuri nu ajung;
Dar un vdnt de biruingi se pornegte indelung
$i loveqte rAnduri, rdnduri in frunzigul sunitor,
Strigite de Allah! Allah! Se aud pe sus prin nori,
Zgomotul cregtea ca marea turburati gi inaltS,
Urlete de bitilie s-alungau dupi olalti,insi frunzele-asculite se indoaie dupi vint
$i deasupra Romei noui se inclini la pimint.
Se cutremuri Sultanul... se deqteapti... gi pe cer
Vede luna cum plute$te peste plaiul Eschiger.
$i priveqte trist la casa $eihului Edebali;
Dupi gratii de fereastri o copilS el zdli
Ce-i zAmbegte, mlidioasi ca o creangi de alun;
E a $eihului copil5, e frumoasa Malcatun.
Atunci el pricepe visul c5-i trimis de la profet,
Ci pe-o clipi se-nillase chiar in rai la Mohamet,
Ci din dragostea-i lumeasci un imperiu se va naste,
Ai ciruia ani qi margini numai cerul le cunoaste.
Visul siu se-nfiripeazi gi se-ntinde vultureqte,
An cu an impiriqia tot mai largi se sporegte,
Iari flamura cea verde se inalqi an cu an,
Neam cu neam urmindu-i zborul si sultan dupi sultan.
Astfel pri dupi garl drum de glorie-i deschid...
Pin-in Dunire ajunge furtunosul Baiazid...
La un semn, un girm de altul, legAnd vas de vas, se leagi
$i in sunet de tanlarc trece oastea lui intreagS;
Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah 9i spahii
Vin de-ntuneci pdmAntul la Rovine in cAmpii;
RispAndindu-se in roiuri intind corturile mari...
Numa-n zarca d,epirtati suni codrul de stejari.
Iati vine-un sol de pace c-o niframi-n vArf de big.
Baiazid privind la d6nsul, il intreabi cu dispreg:
- Ce vrei tu?
- Noi? Buni pace! $i de n-o fi cu binat,Domnul nostru-ar vrea si vazi pe miritul impirat.
La un semn deschisi-i calea gi s-apropie de cort
Un bitrAn at6t de simplu, dupi vorbi, dupi port.
- Tu egti Mircea?
- Da, mpirate!
- Am venit si mi te-nchini,
Si nu schimb a ta coroani intr-o ramuri de spini.
- Orice gdnd ai, impirate, gi oricum vei fi sosit,
Cdt suntem inci pe pace, eu igi zic: Bine-ai venit!
Despre partea inchinirii insi, Doamne, si ne ierqi;
Dar acu vei vrea cu oaste gi rizboi ca si ne cer1i,
Ori vei vrea si faci intoarsi de pe-acuma a ta cale,
Si ne dai un semn qi noui de mila Mlriei-Tale...De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris gi pentru noi,
Bucurogi le-om duce toate, de e pace, de-i rizboi.
- Cum? CAnd lumea mi-e deschisi, a privi g6ndegti ci pot
Ca intreg Aliotmanul si se-mpiedece de-un ciot?
O, tu nici visezi, bitrine, c6gi in cale mi s-au pus!
Toati floarea cea vesdte a intregului Apus,
Tot ce sti in umbra crucii, impiragi gi regi s-aduni
Si dea piept cu uraganul ridicat de Semiluni.
S-a-mbricat in zale lucii cavalerii de la Malta,
Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta,
Fulgerele adunat-au contra fulgerului care
r0
in turbarea-i furtunoasi a cuprins pdmdnt si mare.
N-au avut decAt cu ochiul ori cu m6na semn a face,
$i apusul igi impinse toate neamurile-ncoace;
Pentru-a crucii biruingi se miqcari rAuri-rduri
Ori din codri riscolite, ori stirnite din pustiuri;
Zguduind din pace-adAnci ale lumii inceputuri,
innegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi,
Se migcau ingrozitoare ca piduri de linci gi sibii,Tremura inspiimintatd. marea de-ale lor coribii!...La Nicopole vdzut-ai cite tabere s-au strans
Ca si steie inainte-mi ca qi zidul neinvins.
C6nd vizui a lor mulgime, citi. frunzb,, cdtd iarbd,
Cu o uri ne-mpicati mi-am $optit atunci in barb5,
Am jurat ca peste dAnqii s; trec falnic, firi pis,
Din pristolul de la Roma si dau calului ovis...
$i de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?
$i, purtat de biruin15, si mi-mpiedec de-un mogneag?
- De-un mogneag, da, impirate, cici mogneagul ce
privegti,
Nu e om de rAnd, el este Domnul firii-Romdnegti.Eu nu qi-ag dori vr'odatd si ajungi si ne cunogti,
Nici ca Dunirea si-nece spumegdnd a tale ogti.
Dupi vremuri mulgi venir5, incepAnd cu acel oaspe,
Ce din vechi se pomenegte, cu Dariu a lui Istaspe;
Mulqi durari, dupi vremuri, peste Dunire vr'un pod,
De-au trecut cu spaima lumii gi mulqime de norod;
impiragi pe care lumea nu putea s5-i mai incapi,
Au venit si-n qara noastrl de-au cerut pimdnt qi api -
11
Poemul Scrisoarea III are o mare notorie-tate (e mult mai cunoscute in orice caz, d,ecdt
celelalte patru scrisori). Aproape tofi romA-nii au auzit de el, chiar qi cei care nu l-au ci-tit. Succesul lui comporti o explicafie psiha-nalitici. Evocarea unui rizboi pe care faraRomineascS,l-a cAgtigat, cu sute de ani inurmi, impotriva Imperiului Otoman e o
compensafie pentru un complex de inferiori-tate, specific locuitorilor unei liri lipsite de
anverguri, care nu inspiri teaml'in 1994,cAnd echipa de fotbal a RomAniei a bitutechipa de fotbal a Statelor Unite, la ea aca-
s5, bucuria romAnilor a fost firi margini.Noaptea tirziu, pe strizile Bucuregtiuluimii de oameni sirbitoreau frenetic succe-
sul de peste ocean. O satisfacfie aseminltoa-re a produs - gi produce qi azi - victoria de
la Rovine, din 1395, a romAnilor impotriva
19
invadatorilor turci, victorie precedatl de undialog dintre modestul, calmul, ingeleptul
domnitor Mircea cel BitrAn si dispretuitorul,atotputernicul gi mereu triumfitorul sultanBaiazid. Fiecare cititor, in timp ce parcur-ge poemul, isi ia revansa pentru infringeri-le suferite de-a lungul timpului ca romin. Iaraceasti retriire a fericirii de a invinge un ad-
versar aparent invincibil se transmite gi celor
care n-au citit poemul, dar cirora pirinliisau profesorii le-au vorbit despre el.
inceputul poemului este ezitant gi neclar,
ca gi cum Eminescu ar avea in minte o vi-ziune de care este prea absorbit ca si opoati comunica. El suprapune mai multenarafiuni-parabolS care se bruiaz6, reciproc.
1. Sultanul viseazi ci luna coboari din cer,
se transforml in fecioari si ii propune sitriiasci impreuni o dragoste absoluti, care
si devini insuEi sensul existenlei lor. 2. incontinuare, sultanul are o revelalie profetici(de altfel, cAnd se va trezi va inlelege ci me-
sajul venea de la profet): din inima lui cregte
un copac care se dezvoltl, vertiginos gi igi in-tinde crengile peste intreaga lume. Nu poate
fi vorba, desigur, decdt de Imperiul Otoman.3. Sultanul se trezeste din visarea lui, o vede,
la o fereastrl cu gratii, pe frumoasa Alcatun,
fiica geicului Edebali, si igi di seama ci, im-preuni cu ea, va intemeia o dinastie care va
cuceri lumea cindva.Se poate glosa la nesf6rqit (si, bineinleles,
inutil) pe marginea acestor istorii. De ce se
precizeazS, ci sultanul domnegte peste o lim-bi (o populalie vorbind aceeagi limbi) ,,ce
cu-a turmelor pigune, a ei patrie g-o schim-bi" ? Turcii nu erau un popor migrator. Ce
legituri existl intre posibila poveste de dra-goste cu luna de pe cer gi aceea cu ,,frumoa-sa Alcatun" ? De ce, in reptezentarea alegori-
ci a imperiului ca un copac gigantic, a ciruiumbri se intinde peste intreaga lume, apa-
re Ei o sugestie de pribugire? (,,Dar un vAnt
de biruinqi se porneste indelung/ $i loveEte
rdnduri, rAnduri in frunziqul sunitor.") Este
o presimlire a infringerii de a doua zi? Sau
e doar o exprimare stangace a poetului,care avea, poate, in minte ideea ci vAntul de
biruinl5 bate in frunzigul copacului gigantic
doar ca si-l activeze, si-l faci sunitor? Etc.
Analiza logico-semantici nu duce la ni-mic. Putem considera ci intreg eqafodajulepico-liric de la inceputul poemului are ca
scop instaurarea unei atmosfere solemne, su-
gerarea grandorii imperiului care vrea s5-si
aserveasci o +arx mic5. in plus, ne putem
21
delecta cu frumusefea unor versuri luate se-
parat.
Trecerea de la trezie la vis este repre-
zentat| de Eminescu printr-una dintrepropoziqiile sale memorabile,bazate pe o si-
metrie internS: ,,Dari ochiu-nchis afard, in-l5untru se degteapti."
Iati ce bine incheie aceasti propozitie pri-ma ftazd, (de patru versuri) a poemului:
,,Un Sultan dintre aceia ce domnesc pes-
te vr'o limbi,/ Ce cu-a turmelor pigune, aei patrie g-o schimbd,lLa pimAnt dormeaginAndu-gi clpitii mina cea dreapti! Dafiochiu-nchis afari, inliuntru se degteapti."
Remarcim gi alte versuri, blipri care facvizibile fragmente din nesfirsita frumusege a
vieqii:. ,,Apele-ncrefesc in tremur striveziile lor
fege" l
,,Pulbere de diamante cade fini ca o bur5"1
,,Pirul ei cel negru-n valuri de mitasi se
desprinde".
Dupi incilcita introducere, scrisi par-ci de un Eminescu absent, care, chiar intimp ce o scrie, se gAndegte deja la ceea ce va
22
ufma, riminem totuqi cu ceva; cu o suges-
tie de magnificenli imperiali, de expansiu-ne de mare anverguri, imposibil de oprit de
o yar5. ca a noastri. PAni gi visurile sultanu-lui au grandoare. Este acea grandoare care
intotdeauna ne-a intimidat pe noi, romAnii,evidenliindu-ne prin contrast siricia ireme-diabilS 9i insignifianla politic5. Sute de anila rAnd am comparat catedralele lor de pia-
tri cu bisericulele noastre de lemn, armate-le lor imense, perfect ordonate, care-qi etalaufireturile aurite, cu soldalii nogtri in clmigizdrenluite, cu minecile suflecate. Poetul ac-
tiv eazd, memoria noastri ancestralS, colecti-v5, pentru a pregdti surpriza invingerii uneiforge considerate invincibile.
Apoi, visul sultanului ia sfArgit, prin fap-tul ci devine realitate. Baiazid se trezeste dinreveriile lui (acum e invers: ochiu-nchis inll-untru in afarl, se degteapti) gi se imbati de
aerul tare al istoriei triite:,,Visul siu se-nfiripeaz6, si se-ntinde
vulturegte,/ An cu an impirigia tot mai largise sporeste ,l lari, flamura cea verde se inaltian cu anrl Neam cu neam urmAndu-i zborulgi sultan dupi sultan. / Astfel qafi, dapi gafidrum de glorie-i deschid.../ PAn-in Dun5reajunge furtunosul Baiazid..."
23