Comunicarea interprofesională-
factor de siguranță în asistenţa
medicală
Dr. ELENA-BIANCA NIȚU
Clinica de Neurologie Neuroaxis
Ing. Malasiera -Ileana CRISTEA
Spitalul „Prof. Dr. Constantin Angelescu” București
Conferinţa “Pacientul și calitatea serviciilor de sănătate” 25 octombrie 2018
Comunicarea interprofesională: Inima sănătății
Cât de important este lucrul în echipă ?
Mai mult de 70% din erorile medicale sunt atribuite dinamicii echipei
disfuncționale .
(Mitchell, R., Parker, V., Giles, M., & Boyle, B. (2014).[1]
25 octombrie 2018Conferinţa “Pacientul și calitatea serviciilor de sănătate”
Comunicarea interprofesională: inima sănătății(1)
Comunicarea este cel mai important lucru în stabilirea relaţiei cu pacientul, cu
aparţinătorii şi cu ceilalţi membri ai echipei medicale.
„A şti să asculţi este prima condiţie a unui dialog”.
Comunicarea terapeutică trebuie văzută ca o interacţiune dintre medic şi pacient, în
cursul căreia medicul se focalizează pe nevoia pacientului de a promova un schimb
eficient de informaţii cu medicul.
Comunicarea cu pacientul trebuie să fie în concordanţă cu starea lui actuală, cu
posibilităţile lui de înţelegere şi asociată cu elemente de sprijin pentru a influenţa
pozitiv evoluţia bolii sale.
Comunicarea este prima cauza de rănire grava sau de deces, cauzate de întârzierea
potențială a tratamentului. [2] http://www.jointcommission.org/assets/1/23/jconline_April_29_15.pdf
Conferinţa “Pacientul și calitatea serviciilor de sănătate” 25 octombrie 2018
Comunicarea interprofesională: inima sănătății (2)
Echipele interdisciplinare sunt acum o caracteristică esentiala – integranta, a
furnizării serviciilor de sănătate în cadrul asistenței medicale. (Curley, McEachern și Speroff 1998, Weisman
și colab., 1993; Heinemann 2002) [3] [4] [5]
Pe măsură ce utilizarea echipelor a crescut, cercetătorii au început să examineze
valoarea acestora în managementul și furnizarea îngrijirilor medicale. (Kalra et al., 2000)[6]
Echipele interprofesionale sunt compuse din doi sau mai mulți profesionisti în
domeniul sănătății și formează baza multor mecanisme de soluționare a problemelor de
sănătate și de luare a deciziilor. (Mitchell, Parker, & Giles, 2011)[7]
Există o presiune din ce în ce mai mare asupra profesioniștilor din domeniul sănătății
pentru a colabora împreună, în ceea ce priveste dezvoltarea de planuri și politici de
sănătate în domeniu. International Council of Nurses. (2006). Code of Ethics for Nurses. Geneva: International Council of Nurses[ 8]
Caracteristica definitorie a echipelor interprofesionale este diversitatea lor profesională.(Mitchell, Parker, Giles, & White, 2010) [9]
Conferinţa “Pacientul și calitatea serviciilor de sănătate” 25 octombrie 2018
Conferinţa “Pacientul și calitatea serviciilor de sănătate” 25 octombrie 2018
Comunicarea interprofesională: inima sănătății(3)
Multidisciplinar vs interdisciplinar vs transdisciplinar
1
Există mai multe metode de a reuni oameni din diferite discipline?
2
Eforturile de a implica mai multe discipline sunt cu adevărat utile?
3
4
Cum poate fi îmbunătățită această abordare?
5
Acesti termeni înseamnă aceleași lucruri sau lucruri diferite?
Care sunt dificultățile în realizarea acestor eforturi?
Conferinţa “Pacientul și calitatea serviciilor de sănătate” 25 octombrie 2018
Multidisciplinar vs interdisciplinar vs transdisciplinar
Tabel adaptat dupa Choi, C.K., Pak, A.W.P., (2006). [13]
Multidisciplinaritatea
se bazează pe cunoașterea din diferite
discipline dar, rămâne în limitele lor. (NSERC, 2004) [10]
Interdisciplinaritatea
analizează, sintetizează și armonizează
legăturile dintre discipline într-o organizație
coordonată și coerentă. (CIHR, 2005)[11]
Transdisciplinaritatea
integrează stiintele naturale, sociale și
medicale în contextul umanist și transcede
dincolo de limitele lor tradiționale. (Soskolne, 2000)[12]
Conferinţa “Pacientul și calitatea serviciilor de sănătate” 25 octombrie 2018
Figura adaptata dupa http://www.arj.no/2012/03/12/disciplinarities-2/
Intradisciplinar: lucrul într-o singură disciplină.
Crossdisciplinar: vizualizarea unei discipline din perspectiva alteia.
Multidisciplinar: oameni din diferite discipline care lucrează împreună, fiecare inspirându-se
din cunoștințele disciplinare.
Interdisciplinar: integrarea cunoștințelor și metodelor din diferite discipline, folosind o
sinteză reală de abordări.
Transdisciplinar: crearea unei unități de cadre intelectuale dincolo de perspectivele
disciplinare.
Conferinţa “Pacientul și calitatea serviciilor de sănătate” 25 octombrie 2018
Multidisciplinar vs interdisciplinar vs transdisciplinar
Beneficiile muncii în echipă în domeniul sănătății
Serviciile de sănătate să fie acordate în condiții de siguranță pacientului, personalului, a
datelor și a mediului și să răspundă nevoilor colectivităților deservite. (Jansen 2008)[14]
Reunește organizații publice sau private, jucând un rol important în promovarea sănătății
în sine. "Lucrul în echipă crește cunoașterea și înțelegerea acestor organizații, ajutând la
clarificarea rolurilor și rivalitățiilor”. (Naidoo and Wills, 2001)[15]
Planificarea se bazează pe o imagine completă a nevoilor locale și ajută la eliminarea
lacunelor. Preluarea pacienților de către unitățile sanitare să se facă în limita competențelor
și a resurselor acestora. (Naidoo and Wills, 2001)[15]
Loc de muncă multi-profesional unde se asigură : diversitatea profesionistilor, informatii
complexe și updatate, continuitatea îngrijirilor medicale. (Payne, 2000).[16]
Îmbunătățirea standardelor de îngrijire pentru pacienți, creșterea satisfacției personalului, sprijin reciproc pentru membri echipei. (Hosman 2000)[17]
Conferinţa “Pacientul și calitatea serviciilor de sănătate”25 octombrie 2018
Bariere ale comunicarii
Conferinţa “Pacientul și calitatea serviciilor de sănătate” 25 octombrie 2018
Presiunea timpului – nu există timpul fizic
necesar pentru comunicare individuală şi
clarificare.
Aşteptări personale;
Supraincărcarea:
Decizia eficace a informaţiei
Uşurinţa generării informaţiei
Suprasaturarea cu informaţie
Eliminarea voită a unor mesaje/informaţii
Competitia profesionala si modalitati de lucru
diferite;
Îngrijorări privind responsabilitatea clinică
proprie ;
Diferenţe:
de personalitate
culturale
de perspectivă
de vârstă și sex
Comportament necorespunzător ;
Diferite limite geografice .
Structura comunicării echipei interdisciplinare
Conferinţa “Pacientul și calitatea serviciilor de sănătate”25 octombrie 2018
Planificarea îngrijirii
(Care planning) :
Totalitatea aspectelor care sunt
urmărite şi rezolvate în cadrul
îngrijirii pacientului;
(medicale şi non-medicale)
Rolurile şi responsabilităţile
fiecărui membru sunt bine
definite.
Coordonarea echipei:
Proces de suport în cadrul
procesului de luare a
deciziilor şi învăţare.
Liderul echipei:
- Facilitează luarea deciziilor
- Facilitează schimbul de
informaţii
Învăţarea în cadrul echipei
(educaţie, instruire):
Membrii echipei instruiesc alţi
membrii în legatură cu aspecte
ale îngrijirii.
Negocierea :
Proces de suport în cadrul
procesului de luare a deciziilor
în echipa interdisciplinară .
Schimbul de informaţii
Procesul prin care membrii
echipei interdisciplinare
interacţionează unul cu celălalt
in timpul intalnirilor: formal sau
informal.
Luarea deciziilor :
Cel mai important proces în
cadrul întâlnirilor echipei
interdisciplinare
Decizii imediate
Decizii pe termen lung
Kuziemsky C, 2009
Caracteristicile colaborării de succes
Definirea unui scop clar, focusarea pentru atingerea scopului și aobiectivelor, având ca mijloace de măsurare indicatori de eficacitate șieficiență. (Pearson și Spencer (1997) [18]
Îmbinarea perspectivelor diferite, maximizarea punctelor forte și acunoștiintelor din partea mai multor profesionisti și sectoare de activitate.(Misra, Harvey, Stokols, Pine, Fuqua, Shocair & amp; Whiteley 2009)[19]
Caracteristici esențiale ale echipei ideale: scop comun ;
membrii își cunosc propriile roluri și ale celorlalți, se sprijină reciproc, îi completează pe ceilalți
în aptitudinile și personalitățile lor;
existența unui lider
membrii au abilități de comunicare, gestionare a timpului și a documentelor
( Naidoo and Wills, 2001) [15]
Dezvoltarea relațiilor de prietenie (Kingsboury, 1999)[20]
Realizarea succesului atât pentru echipă cât și pentru individ (Whitehead 2007)[21]
Conferinţa “Pacientul și calitatea serviciilor de sănătate” 25 octombrie 2018
Concluzii Un sistem comun de valori care să aibă un limbaj specific de comunicare
reprezintă cheia succesului în comunicarea din cadrul echipelor medicaleși non-medicale;
Comunicarea ineficientă în echipa de îngrijire este una dintre cauzele majore de erori medicale;
Creșterea satisfacției pacienților și a personalului;
Creșterea credibilității unității sanitare și încrederii în serviciile medicale oferitede către aceasta;
Creșterea eficacității și eficienței serviciilor medicale;
Tehnologia începe să aibă un rol important în comunicarea din cadrul echipelor multidisciplinare prin creşterea conectivităţii între membrii şi prin facilitarea transmiterii de informaţii legate de pacient.
Conferinţa “Pacientul și calitatea serviciilor de sănătate” 25 octombrie 2018
Viitorul este acum!
Conferinţa “Pacientul și calitatea serviciilor de sănătate”25 octombrie 2018
Este medicina pregatita pentru inteligenta artificiala sidigital Health?
În viitor, cine va avea cuvântul final într-o decizie clinică emisă de un computer?
Oare computerul cu tot felul de cunoștințe va închide bucla, sau va fi în continuare un rol de clinician înțelept?
Vor fi societățile de asigurare sau spitalul cele care vorconfigura algoritmii sau Pacientul va avea încă un cuvânt de spus?
Bibliografie1. (Mitchell, R., Parker, V., Giles, M., & Boyle, B. (2014). The ABC of health care team dynamics. Health Care Management Review, 39(1), 1–9. doi:10.1097/hcm.0b013e3182766504
2. http://www.jointcommission.org/assets/1/23/jconline_April_29_15.pdf
3. C., J. E. McEachern, and T. Speroff. 1998. A firm trial of interdisciplinary rounds on the inpatient medical wards. Medical Care 36 (8): AS4-AS12.;
4. Weisman, C. S., D. L. Gordon, S. D. Cassard, M. Bergner, and R. Wong. 1993. The effects of unit self-management on hospital nurses’ work process, work satisfaction and retention. Medical Care 31 (5): 381-93. ;
5. Heinemann, G.D. 2002. Teams in health care settings. In Team performance in health care, edited by G. D. Heinemann and A. M. Zeiss, 3-18. New York: Kluwer
6. Kalra, L., A. Evans. I. Perez, H. Knappy, N. Donaldson, and C. G. Swift. 2000. Alternative strategies for stroke care: A prospective randomized controlled trial. The Lancet 356:894-99
7. Mitchell, R. J., Parker, V., & Giles, M. (2011). When do interprofessional teams succeed? Investigating the moderating roles of team and professional identity in interprofessional effectiveness. Human Relations,
64, 1321Y1343
8. International Council of Nurses. (2006). Code of Ethics for Nurses. Geneva: International Council of Nurses.
9. Mitchell, R., Parker, V., Giles, M., & White, N. (2010). Review: Toward realizing the potential of diversity in composition of interprofessional health care teams. Medical Care Research and Review, 67, 3Y26.
10. Natural Sciences and Engineering Research Council of Canada (NSERC). Guidelines for the Preparation and Review of Applications in Interdisciplinary Research. Ottawa: NSERC, 2004. Updated on August 3,
2004. URL: http://www.nserc.ca/professors_e.asp?nav=profnav&lbi=intre (Accessed on April 29, 2006)
11. Canadian Institutes of Health Research (CIHR). Training Program Grant Guide: Strategic Training Initiative in Health Research. Ottawa: CIHR, 2005. Updated on May 19, 2005. URL:
http://www.cihrirsc.gc.ca/e/17948.html. (Accessed on April 29, 2006)
12. Soskolne C. Transdisciplinary approaches for public health. Epidemiology 2000; 11: S122.
13. Choi, C.K., Pak, A.W.P., (2006). Multidisciplinarity, interdisciplinarity and transdisciplinarity in health research, services, education and policy: 1. Definitions, objectives, and evidence of effectiveness. Clinical
Investment in Medicine, 29 (6): 351-364
14. Jansen M, De Vries N, Kok G, Van Oers H (2008). “Collaboration between practice, policy and research in local public health in the Netherlands”. Health Policy, 86(2-3): 295-307
15. Naidoo J, Wills J (1999). “Practicing Health Promotion/ Dilemmas and Challenges”. Bailliere Tindalll, Royal College of Nursing. Chapter 8, 161-184
16. Payne M (2000). “Teamwork in Multi-professional Care”. Palgrave. Chapter 1, 1-24 and Chapter 8, 157-180
17. Hosman C (2000). “Prevention and health promotion on the international scene: The need for a more effective and comprehensive approach”. Addictive Behaviors, 25(6): 943-954
18. Pearson P, Spencer J (1997). “Promoting Teamwork in Primary Care”. Arnold. Chapter 2, 12-26
19. (Misra S, Harvey R, Stokols D, Pine K, Fuqua J, Shokair S, Whiteley J (2009). “Evaluating an Interdisciplinary Undergraduate Training Program in Health Promotion Research”.American Journal of Preventive
Medicine, 36 (4): 358-365)
20. Kingsbury L (1999). “Health Promotion at the Community Level 2”. Sage. Chapter 12, 219-228
21. Whitehead D (2007). “Reviewing health promotion in nursing education”.Nurse Education Today, 27(3):225- 237
Conferinţa “Pacientul și calitatea serviciilor de sănătate”25 octombrie 2018