Download pdf - Filehost Ghid Romana 2010-2011 Bun

UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI

FACULTATEA DE FILOSOFIE ŞI ŞTIINŢE SOCIAL-POLITICE

GHID DE STUDII

2010 – 2011

Editura Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi

2

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice

B-dul “Carol I “, nr.11, 700506- IAŞI tel. 0232201054; fax. 0232201154

E-mail: [email protected]

Ghid de studii, 2010 - 2011 Coordonatori: prof. univ. dr. ANTON ADĂMUŢ – prodecan cercetătăr – CRISTIAN MOISUC

3

CUPRINS 1. Scurt istoric al facultăţii………………………………………..4 2. Informaţii generale despre facultate…………………………..6

Conducerea facultăţii…………………………………………………….7 Cine conduce facultatea………………………………………………….8 Componenţa Consiliului Profesoral…………………………………….10 Reprezentanţii studenţilor în Consiliul Profesoral…………………….11 Secretariat………………………………………………………………...12 Specializări zi/ID…………………………………………………………13 Cursuri Postuniversitare (Masterat)……………………………………14 Colective didactice……………………………………………………….18

3. Procesul Bologna……………………………………………….22 4. Planuri de învăţământ…………………………………………28 5. Programe analitice......................................................................50 6. Informaţii utile………………………………………………...166

Cazare……………………………………………………………………166 Cantina…………………………………………………………………..166 Internet…………………………………………………………………..167 Spaţii didactice…………………………………………………………..167 Burse……………………………………………………………………...168 Mobilităţi studenţeşti……………………………………………………169 Documentele şi reducerile tale………………………………………….173 La doctor…………………………………………………………………174 Cum îţi vezi notele……………………………………………………….176 Tabere……………………………………………………………………177 Despre reprezentarea studenţilor………………………………………178 Reviste……………………………………………………………………180 De ce să faci parte dintr-o asociaţie studenţească……………………..181

4

SCURT ISTORIC AL FACULTĂŢII DE FILOSOFIE ŞI ŞTIINŢE SOCIAL-POLITICE Facultatea de Filosofie a fost creată în 1855 în conformitate cu principiile

stabilite prin Legea din 1851 privind organizarea învăţământului public din

Moldova. Alături de Facultăţile de Teologie şi de Drept, Facultatea de Filosofie

a reprezentat punctul de plecare al fondării Universităţii din Iaşi de la 1

octombrie 1860.

Printre personalităţile marcante care au predat la Facultatea de Filosofie s-au

numărat: Titu Maiorescu, Vasile Conta, Simion Bărnuţiu, Dimitrie Gusti,

Ştefan Zeletin, Ion Petrovici, Mihail Ralea, Petre Andrei, Alexandru Claudian,

Ştefan Bârsănescu, Vasile Pavelcu, Petre Botezatu, Ernest Stere ş.a.

În perioada 1989-2009 Facultatea de Filosofie a cunoscut modificări esenţiale.

Acestea au fost determinate de imperativele adaptării societăţii noastre în

general şi a învăţământului superior în special la noile exigenţe cerute de

schimbările apărute în Europa după 1989. Inclusiv, sau poate mai ales,

conceptul economiei de piaţă, destul de vag la început pentru noi, a comandat

în mod necesar aceste modificări substanţiale. Dincolo de unele ezitări, inerente

unui proces fundamental de schimbare, Facultatea de Filosofie a reuşit să se

adapteze noilor cerinţe. Din această perspectivă putem puncta elementele cele

mai importante.

În anul 1990, Facultatea de Filosofie s-a constituit ca Facultate autonomă în

cadrul Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, conform noilor dispoziţii

privind învăţământul superior românesc. Schimbările au fost semnificative din

perspectiva personalului didactic şi al specializărilor nou înfiinţate. Astfel, încă

din toamna anului 1990 au fost scoase la concurs posturi didactice pentru noi

cadre didactice la specializarea Filosofie şi Sociologie. De-a lungul timpului

5

procedeul a fost repetat cu ocazia înfiinţării de noi specializări de un real succes

şi folos, anume Asistenţă Socială, Ştiinţe Politice, Relaţii Internaţionale şi

Studii Europene, Comunicare şi Relaţii Publice . Aşa se face că în 2011

Facultatea de Filosofie are şase specializări de Licenţă, 10 cursuri

postuniversitare (program de Masterat), şcoală doctorală, fiind, după FEEA, a

doua facultate din Universitate ca număr de studenţi. Consecinţa firească este

de regăsit în structura managerială a facultăţii. Astfel, structura de conducere

cuprinde pe decan, prodecan, secretar ştiinţific (cancelar din 2004), secretar

şef şi, din 2000, administratorul şef (în atribuţiile căruia intră administrarea

coerentă şi profesionistă a tot ceea ce înseamnă patrimoniu al facultăţii, inclusiv

personalul nedidactic). Toate acestea au fost şi sunt mereu însoţite de efortul

constant şi tenace de înnoire a procesului de predare şi de cercetare ştiinţifică

(în 2008 facultatea noastră a organizat concurs pentru ocuparea posturilor de

cercetare având în prezent doi cercetători angajaţi).

La propunerea conducerii Facultăţii de Filosofie, prin Hotărârea

Guvernamentală nr. 635 din 11. VI. 2008 s-a decis schimbarea titulaturii

facultăţii din Facultatea de Filosofie în Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-

Politice, aceasta pentru a răspunde recunoaşterii şi vizibilităţii tuturor

specializărilor din facultate în chiar titulatura acesteia.

Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, în buna ei tradiţie, a continuat

şi în perioada 1989-2009 să fie o unitate academică modernă şi adaptabilă.

Profesorii noştri se bucură de recunoaştere în plan naţional şi, din fericire, mulţi

dintre ei se regăsesc în bibliografiile de specialitate ca autorităţi în domeniile

lor de competenţă. Putem afirma, fără teama de a greşi, că profesorii noştri intră

din ce în ce mai des în bazele de date internaţionale, dovadă numărul de articole

ISI în creştere (23 articole ISI în 2009 şi două reviste indexate în Web of

Science: Revista Cultura şi Revista de Cercetare şi Intervenţie Socială). Aceste

6

lucruri dau seamă de activitatea de cercetare propriu-zisă desfăşurată în cadrul

facultăţii noastre.

Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice editează anual numeroase

reviste, anale, volume colective, volume tematice cu ocazia diverselor

manifestări ştiinţifice sau cu prilejul aniversării unor personalităţi

reprezentative ale culturii în general, ale filosofiei în special.

Cei mai mulţi dintre membrii corpului didactic al Facultăţii noastre sunt

cooptaţi în Consiliul Naţional de Acreditare Titluri şi Diplome Universitare

(CNATDU), Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare Academică, Agenţia

Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS), Consiliul

Naţional al Cercetării Ştiinţifice Universitare şi Oficiul Naţional al Burselor de

Studii în Străinătate din Cadrul MECT.

În ceea ce priveşte manifestările ştiinţifice facultatea noastră a organizat

evenimente ştiinţifice naţionale şi internaţionale periodice (zilele Universităţii

„Alexandru Ioan Cuza” marcate şi în facultatea noastră în fiecare lună

octombrie, Şcoala de Metodologie Sociologică Francofonă va ajunge la a 10-a

ediţie în toamna acestui an), sau evenimente cu caracter excepţional -

Olimpiada Internaţională de Filosofie, 2008. Mai adăugăm conferinţe,

seminarii, ateliere prilejuite de diverse proiecte didactice şi de cercetare

naţionale şi internaţionale în care profesorii noştri sunt implicaţi în mod activ.

Facultatea noastră are încheiate acorduri bilaterale de cooperare cu peste 70 de

instituţii de învăţământ din Europa (Belgia, Danemarca, Finlanda, Franţa,

Germania, Grecia, Italia, Marea Britanie, Olanda, Portugalia, Spania). Aceste

acorduri prevăd mobilităţi ale studenţilor, cadrelor didactice, proiecte comune

didactice şi de cercetare.

DECAN

Prof. univ. dr. Nicu Gavriluţă

7

INFORMAŢII GENERALE DESPRE FACULTATE Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice B-dul Carol I, nr. 11 – RO 700506 – IAŞI Tel: 0232-201054; 201055; 201155 0232-201650- ID Fax: 0232-201154 E-mail: [email protected] Web: http://philosophy.uaic.ro

mailto:[email protected]

http://philosophy.uaic.ro/

8

CONDUCEREA FACULTĂŢII DE FILOSOFIE ŞI ŞTIINŢE SOCIAL-POLITICE DECAN: prof. univ. dr. NICU GAVRILUŢĂ e-mail: [email protected] tel: 0232-201055 PRODECAN: prof. univ. dr. ANTON ADĂMUŢ e-mail: [email protected] tel: 0232-201372 PRODECAN: prof. univ. dr. GEORGE POEDE e-mail: [email protected] tel: 0232-201286 CANCELAR: conf. univ. dr. CONŢIU ŞOITU Responsabil ERASMUS e-mail: [email protected] tel: 0232-201372





9

CINE CONDUCE FACULTATEA? Consiliul Facultăţii: Este organul de conducere al Facultăţii. El defineşte strategia de dezvoltare, elaborează planurile de învăţământ, propune numărul de studenţi pe specializări şi forme de învăţământ, aprobă disciplinele pentru licenţă, masterat şi doctorat, validează şefii de departamente, fixează efectivul de burse pe specializări, în limitele fondurilor alocate. Este format din reprezentanţii catedrelor, departamentelor şi studenţilor. Biroul Consiliului Facultăţii: Este organismul executiv al Consiliului. Este format din Decan, Prodecani şi Cancelarul Facultăţii. Acest organism coordonează activităţile curente ale Facultăţii. Decanul: Răspunde de calitatea întregului proces de învăţământ şi cercetare din Facultate. Coordonează activitatea Biroului Consiliului pentru aplicarea hotărârilor luate şi este Preşedinte al Consiliului Facultăţii. Prodecanii şi Cancelarul: Răspund de domeniile de activitate ale Facultăţii care le sunt repartizate şi asigură conducerea lor curentă. Administratorul şef: Beneficiază de delegare şi autoritate din partea Decanului în luarea deciziilor în domeniul administraţiei Facultăţii. Este membru în comisiile de acordare a dreptului de cazare, a burselor, a locurilor în taberele studenţeşti, de stabilire a criteriilor de decontare a biletelor de transport şi organizează, prin delegare din partea Decanului, activităţile aferente. Eliberează dispoziţiile de cazare, oferă informaţii despre procedurile de cazare din Facultate. Colaborează cu studenţii în ceea ce priveşte activităţile social-studenţeşti ale acestora.

10

Secretariatul: Se ocupă de gestionarea activităţii şcolare din Facultate. Asigură legăturile cu Rectoratul, cu celelalte Facultăţi, cu alte instituţii etc. Transmite şi aplică deciziile organelor de conducere ale Facultăţii şi Universităţii.

11

COMPONENŢA CONSILIULUI PROFESORAL AL FACULTĂŢII Prof. univ. dr. Nicu Gavriluţă – Decan Prof. univ. dr. Anton Adămuţ – Prodecan Prof. univ. dr. George Poede – Prodecan Conf. univ. dr. Conţiu Şoitu – Cancelar Prof. univ. dr. Petru Bejan – Şef de catedră Conf. univ. dr. Dumitru Stan – Şef de catedră Conf. univ. dr. Gheorghe Ilie Fârte – Şef de catedră Conf. univ. dr. Virgil Stoica – Şef de catedră Prof. univ. dr. Petru Ioan Prof. univ. dr. Anton Carpinschi Prof. univ. dr. Ştefan Afloroaei Prof. univ. dr. Constantin Sălăvăstru Conf. univ. dr. Mihăilă Sandu Conf. univ. dr. Ştefan Cojocaru Conf. univ. dr. Adrian Netedu Lect. univ. dr. George Bondor Administrator şef: Claudia Jacotă Secretat şef: Oana Boroda

12

REPREZENTANŢII STUDENŢILOR ÎN CONSILIUL PROFESORAL Hariga Florina Rodica – Filosofie Dumitraşcu Oana – Ştiinţe Politice Calance Alex - RISE Sandu Andreea – Sociologie Toth Ştefania – Asistenţă Socială Roşca Isabela – CSRP Reprezentanţii studenţilor în Consiliul Profesoral: 1. pot propune acte normative care să îmbunătăţească activitatea

colegilor; 2. se pot informa direct de la structurile academice şi administrative ale

Facultăţii în problemele ce îi vizează nemijlocit; 3. au acces permanent la secretariate şi ăn afara orelor de program cu

publicul pentru a rezolva problemele studenţilor; 4. sunt datori să cunoască problemele legate de activităţile didactice şi

sociale ale studenţilor pe care îi reprezintă şi să propună soluţii; 5. sunt obligaţi să îi informeze pe studenţii pe care îi reprezintă; 6. sunt obligaşi să participe la şedinţele consiliului iar trei absenţe

nemotivate duc la revocarea lor; 7. organizează alegerile anuale pentru desemnarea şefilor de cămin şi de

complex şi fac parte din comisia de cazare. Mai multe detalii despre cum poţi alege şi poţi fi ales găseşti pe site-ul Universităţii: www.uaic.ro>Studenţi>Regulamente.

13

SECRETARIAT Oana Boroda – secretar şef, RISE, 0232-201054 Carmen Scutaru – secretar, Sociologie, 0232-201054 Maria Chevereşanu – secretar, Filosofie, 0232-201154 Doiniţa Moga – secretar, CSRP, 0232-201154 Georgiana Iluţă – secretar, AS, 0232-201154 Liliana Leaua, secretar, SP, 0232-201154 Cristina Anton, secretar, ID, 0232-201650 Gabriela Sevoe, secretar, ID, 0232-201650 Program de lucru cu publicul: LUNI: 10-12 MARŢI: 13-15 MIERCURI: 10-12 JOI: 13-15 SÂMBĂTĂ: 9-13 (numai ID) ADMINISTRAŢIE Claudia Jacotă, administrator şef Facultate Tel/fax: 0232-201155; e-mail: [email protected] CASIERIE (corp D, parter) Lica Roman, Tel: 0232-201283 Program casierie: LUNI-JOI: 10-12


14

WEBMASTER Alexandru Durnea, e-mail: [email protected] SPECIALIZĂRI ZI/ID Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice şi-a asumat sarcini didactice şi ştiinţifice de o mare complexitate: anume de a pregăti profesionişti în domeniile filosofie, sociologie, asistenţă socială, ştiinţe politice, relaţii internaţionale şi studii europene, comunicare şi relaţii publice prin două forme distincte de învăţământ: cu frecvenţă (zi) şi la distanţă (ID). Astfel că Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice are, în acest moment, următoarele specializări pe domenii de licenţă: - FILOSOFIE - SOCIOLOGIE - ASISTENŢĂ SOCIALĂ - ŞTIINŢE POLITICE - RELAŢII INTERNAŢIONALE ŞI STUDII EUROPENE - COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE ÎNVĂŢĂMÂNTUL LA DISTANŢĂ (ID) se organizează la următoarele specializări:

- ASISTENŢĂ SOCIALĂ

- ŞTIINŢE POLITICE - COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE

15

CURSURI POSTUNIVERSITARE (MASTERAT) Domeniul: FILOSOFIE

1. Filosofie aplicată şi management cultural

Oferta de studii: Hermeneutică radicală, Antropologie artistică, Managementul instituţiilor culturale, Diplomaţie culturală, raţiune şi credinţă, Etică profesională, Fenomenologie aplicată şi fenomenologie practică,Managementul resurselor umane în instituţii culturale, Managementul proiectelor culturale, Cercetări hermeneutice actuale, Filosofia artei, Psihanaliza artei, Artă şi estetică postmoderne, Interpretarea operei de artă, Hermeneutica simbolismului religios, Critica de artă, Fenomenologia artei.

Domeniul: SOCIOLOGIE

1. Securitate comunitară şi controlul violenţei

Oferta de studii: Modele europene de securitate comunitară, Victimologie şi metodologie specifică, Criminologie şi criminalitate, Antropologia criminalităţii, Administraţie şi reformă penitenciară, Psihologie judiciară,Protecţia juridică a minorului, Metode şi tehnici de lucru cu victima şi agresorul, Modele tradiţionale şi actuale de familie, Metode apreciative în domeniul securităţii comunitare, Violenţa în şcoală şi forme de devianţă şcolară, Reintegrarea socială şi supravegherea infractorilor, Devianţa urbană şi drogurile, Medierea victimă-agresor, Strategii de rezolvare a conflictelor intracomunitare, Managementul comportamentelor de risc social în domeniul muncii, drept social european, Elaborarea de proiecte în controlul violenţei urbane, Probaţiune şi justiţie restaurativă.

Domeniul: ASISTENŢĂ SOCIALĂ

1. Probaţiune, mediere şi asistenţa socială a victimelor infracţiunilor Oferta de studii:

16

Metodologia cercetării socio-juridice, Justiţie restaurativă. Teorii. Modele, Strategii alternative de rezolvare a conflictelor, Practica justiţiei restaurative. Medierea victimă-infractor. Medierea în grup familial, Justiţia juvenilă în Europa, Fundamente socio-juridice ale Probaţiunii, Victimologie, Dependenţa de drog şi de alcool. Intervenţie şi prevenţie, Criminologie, Prevenţie şi dezvoltare comunitară, Violenţa copiilor şi tinerilor, Managementul proiectelor de cercetare şi intervenţie.

2. Familia şi managementul resurselor familiale

Oferta de studii: Modele tradiţionale şi actuale de familie, Protecţia familiei în context european, Managementul schimbării în asistenţa socială a familiei, Familia şi spiritualitatea creştină, Metode apreciative de intervenţie la nivel familial, Comunicare interpersonală şi familială, Rezolvarea conflictelor în familie, Familie şi educaţie în spaţiul românesc, Metode calitative de cercetare a copilăriei şi a parentăţii, Cultură şi comportament organizaţional, Familia în situaţii de creză, Familia vârstnică, Violenţa în familie,Alternative familiale, Strategii de intervenţie sistemică la nivel familial, Educaţie parentală apreciativă, Consilierea cuplului, Introducere în terapia familială, Noile economii şi asistenţa socială a familiei.

3. Supervizare şi planificare socială

Oferta de studii: Supervizare şi management de caz în asistenţa socială, Managementul schimbării în asistenţa socială, Informatica aplicată în manegementul proiectelor, Dezvoltare comunitară şi planificare socială, Evaluare şi dezvoltare profesională, Solidaritate economică şi protecţie socială, Metode apreciative de intervenţie la nivel organizaţional, Mentalităţi sociale în mediul organizaţional, Grupul în practica asistenţei sociale, Servicii sociale bazate pe comunitate, Cultură şi dezvoltare organizaţională, Criza şi planificarea depăşirii crizei, Interacţiunea video în asistenţa socială, Consilierea pentru dezvoltarea personală, Guvernarea şi managementul organizaţiilor de asistenţă socială, Inspecţia socială. Metode şi tehnici de evaluare a serviciilor sociale.

17

4. Masterat european de protecţie a drepturilor copilului

Oferta de studii: Sociologia copilăriei şi drepturile copilului, Metode şi tehnici de cercetare a copilăriei şi drepturile copilului, Drepturile copilului în legislaţia şi politicile UE, Copiii şi migraţia internaţională, Justiţia juvenilă în Europa. Legislaţie. Politici. Strategii, Dezvoltarea copiilor şi a adolescenţilor, Reprezentări ale copiilor şi copilăriei în mass-media, Participarea copiilor la dezvoltarea internaţională, Copilăria şi stilurile de viaţă, Practica protecţiei drepturilor copilului, Munca copiilor, Managementul proiectelor europene.

Domeniul: ŞTIINŢE POLITICE

1. Politici publice şi management instituţional

Oferta de studii: Concepte fundamentale în politică şi administraţie, Elaborarea şi managementul proiectelor, Sistemul instituţional românesc, Analiza politicilor publice, Analiza informatică a datelor, Strategii de comunicare în sfera publică, Teorie şi comportament organizaţional, politici economice, Evaluarea programelor publice, Drept comunitar al afacerilor, Dezvoltare regională, Managementul financiar al instituţiilor publice, Guvernare electronică, Managementul resurselor umane.

2. Studii europene de integrare şi securitate Oferta de studii: Construcţia UE, Filosofia unităţii europene, Sisteme politice comparate, Cadrul instituţional al UE, Discursul puterii în spaţiul european, Structuri politico-militare în Europa, Securitatea în contextul globalizării, Politica europeană comună externă şi de securitate, Sisteme politice europene, Problematica minorităţilor în UE, Dezvoltarea regională în Europa, Managementul proiectelor.

18

3. Marketing politic şi comunicare Oferta de studii: Guvernare europenă, Ideologii politice contemporane, Cultură şi educaţie politică, Hermeneutica discursului politic, Partide politice europene, Tehnici de sondare a opiniei publice, retorica discursului politic, Politici europene, Analiza şi monitorizarea media, Managementul proiectelor, Sisteme politice comparate, Marketing electoral, Strategii de comunicare în sfera publică.

Domeniul: ŞTIINŢE ALE COMUNICĂRII

1. Relaţii publice şi publicitate Oferta de studii: Oratorie, Scriere creativă, studii de caz în PR, Branding, Metode de cercetare înpublicitate, Mijloace noi de comunicare în masă, Guvernare europeană, Procese şi relaţii interpersonale, Materiale audio-vizuale în PR şi publicitate, Metode de cercetare în PR, Strategii de comunicare în sfera publică, Standarde profesionale în PR şi publicitate, Afaceri publice, Studii de caz în publicitate, Comunicare corporativă. Admiterea la studii masterale se desfăşură în sesiunile iulie-septembrie 2010. Admiterea se face pe baza calculului mediei între media anilor de studii de licenţă (50%) şi media examenului de licenţă (50%). Taxa de şcolarizare este de 2400 RON/zi şi 1800 RON/ID. Cursurile sunt organizate şi aprobate prin Ordinul nr. 3628 din 31 martie 2008, ordin privind aprobarea programelor de studii universitare de masterat evaluate ARACIS.

19

COLECTIVE DIDACTICE Catedra de Filosofie Membrii catedrei Prof. univ. dr. Ştefan Afloroaei – conducător de doctorat Prof. univ. dr. Petru Bejan – şef de catedră Prof. univ. dr. Nicolae Râmbu– conducător de doctorat Prof. univ. dr. Anton Adămuţ – prodecan, conducător de doctorat Prof. univ. dr. Ioan Petru – conducător de doctorat Prof. univ. dr. Carmen Cozma – conducător de doctorat Prof. univ. dr. Marius Dumitrescu - conducător de doctorat Conf. univ. dr. Melentina Toma Conf. univ. dr. George Ceauşu Conf. univ. dr. Dan Chiţoiu Lect. univ. dr. Adrian Muraru Lect. univ. dr. George Bondor Lect. univ. dr. Valeriu Gherghel Lect. univ. dr. Ioan Alexandru Tofan Asist. univ. dr. Marius Popescu

20

Catedra de Sociologie şi Asistenţă Socială Membrii catedrei

Prof. univ. dr. Nicu Gavriluţă – decan, conducător de doctorat Conf. univ. dr. Dumitru Stan – şef de catedră Prof. univ. dr. Doina Balahur – conducător de doctorat Conf. univ. dr. Conţiu Şoitu - cancelar Prof. univ. dr. Ion Ionescu Prof. univ. dr. Gheorghe Teodorescu Prof. univ. dr. Maria Cojocaru Conf. univ. dr. Ştefan Cojocaru Conf. univ. dr. Dan Lungu Conf. univ. dr. Gabriela Irimescu Conf. univ. dr. Adrian Netedu Conf. univ. dr. Daniela Gârleanu Şoitu Conf. univ. dr. Cristina Gavriluţă Lect. univ. dr. Maria Mihăilă Lect. univ. dr. Daniela Cojocaru Lect. univ. drd. Nina Mihaela Mihalache Asist. univ. drd. Mihaela Ciurlică Asist. univ. drd. Adrian Lupu Asist. univ. drd. Carmen Daniela Palaghia Asist. univ. drd. Andreia Schindler Prep. univ. drd. Camelia Morariu Prep. univ. drd. Romeo Asiminei

21

Catedra de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale Membrii catedrei Prof. univ. dr. Anton Carpinschi – director Şcoală Doctorală, conducător de doctorat Prof. univ. dr. George Poede – prodecan, conducător de doctorat Conf. univ. dr. Virgil Stoica – şef de catedră Conf. univ. dr. Mioara Nedelcu Lect. univ. dr. Gabriela Carpinschi Lect. univ. dr. Andrei Ilaş Lect. univ. dr. Corneliu Bâlbă Lect. univ. dr. Bogdan Ştefanachi Lect. univ. dr. Bogdan Mihăilescu Lect. univ. drd. Ovidiu Gherasim Prep. univ. drd. Silviu Grecu

22

Catedra de Ştiinţe ale Comunicări Membrii catedrei Conf. univ. dr. Gheorghe Ilie Fârte – şef de catedră Prof. univ. dr. Constantin Sălăvăstru – prorector, conducător de doctorat Prof. univ. dr. Traian Dinorel Stănciulescu – conducător de doctorat Conf. univ. dr. Gerard Stan Conf. univ. dr. Paul Balahur Lect. univ. dr. Ştefania Bejan Lect. univ. dr. Alexandru Grădinaru Asist. univ. drd. Gheorghe Vlasie

23

PROCESUL BOLOGNA Cu siguranţă ai aflat ceva despre "Bologna". Dar, vrem să ştii mai exact ceea ce presupune acest proces. De aceea îţi redăm cîteva dintre schimbările care au loc în învăţământul universitar românesc: ● Modificarea duratei şi structurii studiilor:

- Reducerea duratei ciclului universitar de licenţă (3 ani); - Mărirea duratei şi importanţei ciclului universitar de masterat (2 ani); -Transformarea învăţământului de scurtă durată (colegiu) în învăţământ

de licenţă; - Restructurarea sistemului doctoral;

● Modificarea structurii specializărilor; ● Promovarea mobilităţii studenţilor şi cadrelor didactice; ● Recunoaşterea diplomelor la nivel european; ● Controlul calităţii ofertei academice. La baza promovării mobilităţii şi recunoaşterii diplomelor în spaţiul european, un rol important îl are folosirea Sistemului European de Credite Transferabile (ECTS). Aceasta înseamnă că fiecare disciplină pe care o vei studia poate fi evaluată cu un număr 5 credite maxim. Un credit presupune aproximativ 30 de ore de activitate asistată (cursuri, seminarii, laboratoare) şi individuală (timpul alocat studiului în biblioteci, activitatea de învăţare din timpul sesiunilor, activităţi practice). Începând cu anul şcolar 2005-2006, structura învăţământului academic va cuprinde trei cicluri de studii, după cum urmează:

1. Ciclul de studii universitare de licenţă, cu durată de trei ani 2. Ciclul de studii tip master, cu durată de doi ani; 3. Ciclul doctoral, cu durată de trei ani.

Admiterea în Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi s-a organizat, începând cu acest an universitar, pe un domeniu de studiu de licenţă sau pe grupuri de domenii de studiu de licenţă, ale unei facultăţi. Un domeniu de licenţă cuprinde una sau mai multe specializări universitare, pentru care vei opta după primul semestru al ciclului întâi de studiu de licenţă, în ordinea rezultatelor obţinute. Specializarea pentru care optezi atunci se numeşte specializare principală. Tot atunci sau, cel mai târziu, la finele semestrului al doilea din anul întâi, poţi să alegi, liber, dacă doreşti, o a doua specializare de licenţă, complementară celei principale, care poate aparţine

24

oricărui domeniu de licenţă din cele 15 ale facultăţi ale Universităţi "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi. Dacă, cel mai târziu, la sfârşitul semestrului doi al anului întâi nu ai ales specializarea complementară, atunci pierzi şansa de a te specializa în două domenii de licenţă, în acelaşi interval de studiu (3 ani), oportunitate oferită doar de Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi. ACUM EŞTI STUDENT LA FACULTATEA DE FILOSOFIE ŞI ŞTIINŢE SOCIAL-POLITICE ! Să presupunem că eşti declarat admis la domeniul de licenţă Sociologie şi Asistenţă socială. Pe 1 octombrie, vei începe semestrul 1 al anului I şi vei studia 6 discipline : - 4 discipline care îţi vor da cunoştinţe şi competenţe generale ale domeniului de licenţă ales ; - o disciplină care îţi va da competenţe de comunicare în Tehnologii Informatice şi de Comunicaţii ; - o disciplină care îţi va da competenţe de comunicare într-o limbă străină. După acest prim semestru, poţi alege, de exemplu, specializarea Sociologie. Dacă te hotărăşti să rămâi doar cu această specializare, începând cu semestrului al doilea al anului întâi, în anul al II-lea şi al III-lea al ciclului de studiu universitar de licenţă vei studia 30 de discipline (câte 6 pe fiecare semestru) care vor defini unica specializarea pe care ai ales-o. Pe lângă specializarea principală, poţi alege o a doua specializare, complementară. CARE POT FI OPŢIUNILE TALE ? 1. Să alegi specializarea complementară din acelaşi domeniu de licenţă, cum ar fi Asistenţă Socială. În acest caz, vei avea specializarea principală Sociologie şi specializarea complementară Asistenţă Socială, ambele din acelaşi domeniu de licenţă, din cadrul Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice. 2. Să optezi pentru specializarea complementară dintr-un alt domeniu de licenţă (de exemplu Ştiinţe ale comunicării), din cadrul Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, specializare Comunicare şi relaţii publice. Astfel, vei avea specializarea principală Sociologie şi specializarea complementară Comunicare

25

şi relaţii publice, ambele din cadrul Facultăţii de Filosofie, din domenii diferite de licenţă. 3. Să alegi specializarea complementară din oricare alt domeniu de licenţă, din cadrul celorlalte 14 facultăţi ale Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi. Un exemplu ar putea fi opţiunea de a urma specializarea Administraţie Publică, din domeniul de licenţă Ştiinţe Administrative, din cadrul Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor. În acest caz, vei avea specializarea principală Sociologie, iar specializarea complementară Administraţie Publică. Fiecare dintre cele două aparţin unor facultăţi diferite, din cadrul universităţii noastre. În oricare dintre cele trei variante de mai sus, vei studia, în următorii doi ani, câte 6 discipline pe semestru, discipline aparţinând specializării principale şi specializării complementare. Acestea din urmă se regăsesc, în totalitate, printre disciplinele unei specializări principale de licenţă, oferite de o facultate sau alta. Dacă, după ciclul întâi de studiu (cu durată de trei ani), doreşti să lucrezi în învăţământul primar şi gimnazial, va trebui să urmezi cursurile modulului pedagogic (care cuprinde trei cursuri şi seminarii). Pentru a profesa în învăţământul liceal şi universitar, după finalizarea ciclului întâi de studiu şi modulului pedagogic, trebuie să finalizezi şi ciclul de studii universitare de master şi un alt modul pedagogic. Pentru a avea o imagine completă asupra facultăţilor, domeniilor de studiu şi a specializărilor, principale sau complementare, îţi prezentăm mai jos lista acestora:

26

FACULTATEA DOMENIU DE LICENŢĂ

SPECIALIZAREA

BIOLOGIE Biologie Biologie Biochimie

Ecologie şi protecţia mediului

CHIMIE Chimie Chimie Biochimie tehnologică

DREPT Drept Drept ECONOMIE ŞI

ADMINISTRAREA AFACERILOR

Economie

Administrarea afacerilor Finanţe

Contabilitate

Statistică şi informatică economică

Economie şi afaceri

internaţionale Management

Marketing Ştiinţe administrative

Economie generală Economie agroalimentară

Economia comerţului, turismului şi serviciilor Administrarea afacerilor

Finanţe şi bănci Contabilitate

Informatică de gestiune Statistică şi previziune

economică Informatică economică

Relaţii economice internaţionale Management

Marketing Administrare publică

EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

Cultură fizică şi sport Educaţie fizică şi sport Kinetoterapie

FILOSOFIE Filosofie Sociologie şi asistenţă

socială

Ştiinţe politice Ştiinţe ale comunicării

Filosofie Asistenţă socială

Sociologie Ştiinţe politice

Comunicare şi relaţii publice

FIZICĂ Fizică

Inginerie fizică

Biofizică Fizică

Fizică medicală Fizică informatică Fizică tehnologică

GEOGRAFIE ŞI Geografie Geografie

27

GEOLOGIE

Ştiinţa mediului Geologie

Inginerie geologică

Geografie (în limba franceză)

Geografia turismului Planificare teritorială Geografia mediului

Geochimie Geologie tehnică

INFORMATICĂ Informatică Informatică ISTORIE Istorie Istorie

Istoria artei Arhivistică şi muzeologie

Arheologie LITERE Limbi şi literaturi

Studii culturale Ştiinţe ale comunicării

Filologie clasică Limba şi literatura română Limbi şi literaturi străine Literatura universală şi

contemporană Studii americane

Jurnalism MATEMATICĂ Matematică Matematică

Matematică informatică Matematici aplicate

PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

Psihologie Psihopedagogie specială

Pedagogie Pedagogie – învăţământ

primar şi preşcolar TEOLOGIE ORTODOXĂ Teologie ortodoxă Teologie pastorală

Teologie didactică Teologie socială

Artă sacră TEOLOGIE ROMANO-

CATOLICĂ Teologie romano-catolică Teologie didactică

Teologie socială

28

CRITERIILE FACULTĂŢII URMATE ÎN TRASEUL ACADEMIC 1. Repartizarea studenţilor pentru una dintre specializări se va face la finele anului I de studiu în funcţie de medie şi opţiune, în limita locurilor disponibile la fiecare specializare. 2. Alegerea unei specializări complementare din interiorul facultăţii sau de la alte facultăţi ale Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” se va face tot la finele semestrului II al anului I de studiu. Cei care aleg o specializare complementară trebuie să parcurgă disciplinele incluse în Lista disciplinelor obligatorii pentru 120 de credite de la specializarea de bază. 3. Pentru obţinerea specializării complementare trebuie alese 12 discipline (60 credite) din Lista de discipline complementare oferite de fiecare specializare, din facultate sau de la celelalte facultăţi. 4. Alegerea disciplinelor din pachetele opţionale sau a modulelor opţionale se va face la sfârşitul semestrului II (luna mai) al anului anterior parcurgerii acestor discipline. De exemplu: la specializarea Sociologie, alegerea disciplinelor opţionale din anul al II-lea (sem. I şi II) se va face în anul I, semestrul II, luna mai.

29

PLANURI DE ÎNVĂŢĂMÂNT

30

31

Domeniul: FILOSOFIE Specializarea: FILOSOFIE

32

Figură 1

33

Domeniul: ŞTIINŢE SOCIALE ŞI POLITICE Specializarea: SOCIOLOGIE

34

35

36

37

Domeniul: ŞTIINŢE SOCIALE ŞI POLITICE Specializarea: ASISTENŢĂ SOCIALĂ

38

39

40

Domeniul: ŞTIINŢE SOCIALE ŞI POLITICE Specializarea: ŞTIINŢE POLITICE

41

42

Domeniul: ŞTIINŢE SOCIALE ŞI POLITICE Specializarea: Relaţii Internaţionale şi Studii europene

43

44

Domeniul: ŞTIINŢELE COMUNICĂRII Specializarea: COMUNICARE SOCIALĂ ŞI RELAŢII PUBLICE Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ Iaşi Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe social-politice Domeniul fundamental: ŞTIINŢE SOCIALE ŞI POLITICE

Domeniul de licenţă: ŞTIINŢELE COMUNICĂRII Specializarea: COMUNICARE SOCIALĂ ŞI RELAŢII PUBLICE

PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT Durata studiilor: 3 ani; Diploma acordată: LICENŢIAT ÎN ŞTIINŢELE

COMUNICĂRII (SPECIALIZAREA COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE)

Nr. Codul Denumirea disciplinei Ore pe

săptămână Crd Forma de

evaluarecrt. discipl. C S L Pr VP Cv P

SEMESTRUL I (ANUL I) 1 DO1* Teoria comunicării

Communication Theory 2 2 0 0 5

2 DO2* Fundamente ale ştiinţelor sociale Principles of Social Sciences

2 2 0 0 5

3 DO3 Introducere în ştiinţele politice Introduction to Political Sciences

2 2 0 0 5

4 DO4 Logică Logic

2 2 0 0 5 x

5 DO5 Tehnologia informaţiei şi comunicării Information and Communication Technology

1 0 1 0 5 x

6 DO6 Limba modernă I Foreign Language I

1 1 0 0 5 x

TOTAL 10 9 1 0 30 1 2 SEMESTRUL II (ANUL I)

7 DO7* Fundamente ale relaţiilor publice Essentials of Public Relations

2 2 0 0 5 x

8 DO8 Teorii ale comunicării de masă Mass Communication Theories

2 1 0 0 5

9 DO9* Tehnici de redactare Writing Techniques

2 0 2 0 5

10 DO10*Metode de cercetare în ştiinţele comunicării Research Methods in PR and advertising

2 2 0 0 5

45

11 DO11 Limba modernă II Foreign Language II

1 1 0 0 5 x

12 DO12 Practica de specialitate I Internship / Speciality Training I

0 0 0 3, 2 5 x

TOTAL 9 6 2 3, 2 30 1 1 1SEMESTRUL III (ANUL II)

13 DO13*Sistemul mass-media Mass Media System

2 1 0 0 5 x

14 DO14*Editare în limbaje specializate Editing in Special Languages

1 0 2 0 5 x

15 DO15* Introducere în publicitate Introduction to Advertising

2 2 0 0 5

16 DO16*Managementul relaţiilor publice Public Relations Management

2 2 0 0 5

17 DO17 Economie şi marketing Economics and Marketing

2 2 0 0 5

18 DO18 Limba modernă III Foreign Language III

1 1 0 0 5 x

TOTAL 10 8 2 0 30 1 1 1 VP = verificare pe parcurs; Cv = colocviu; P = proiect; M = evaluare mixtă SEMESTRUL IV (ANUL II)

19 DO19*Comunicarea cu presa Communication through the Media

2 0 1 0 5

20 DO20 Etică şi comunicare Ethics and Communication

2 2 0 0 5

21 DO21*Retorică Rhetoric

2 2 0 0 5

22 DO22*Construcţia mesajului publicitar Advertisement Elaboration

2 0 2 0 5 x

23 DO23 Limba modernă IV Foreign Language IV

1 1 0 0 5 x

24 DO24 Practica de specialitate II Internship / Speciality Training II

0 0 0 3, 2 5 x

TOTAL 9 5 3 3, 2 30 1 1 1SEMESTRUL V (ANUL III)

25 DA1 Aplicaţii ale semioticii în PR şi publicitate Applications of Semiotics in PR and Advertising

2 2 0 0 5

26 DA2 Psihologie sociala. Sociologie Social Psychology. Sociology

2 1 0 0 5

27 DA3 Cunoaştere şi comunicare Cognition and Communication

2 2 0 0 5

28 DA4 Elaborarea produselor de PR şi publicitate

1 0 2 0 5 x

46

Realization of PR and Advertising Products

29 DA5 Relaţii publice sectoriale I Sectorial Public Relations I

2 1 0 0 5 x

30 DA6 Comunicare interpersonală Interpersonal Communication

2 1 0 0 5 x

TOTAL 11 7 2 0 30 1 0 2SEMESTRUL VI (ANUL III)

31 DA7 Dreptul comunicării Laws of Communication

2 1 0 0 5 x

32 DA8 Arta dezbaterii publice Art of Public Debate

2 2 0 0 5 x

33 DA9 Disciplina opţională 1 din lista A First Optional Discipline from List A

2 1 0 0 5

34 DA10 Disciplina opţională 1 din lista B First Optional Discipline from List B

2 1 0 0 5

35 DA11 Disciplina opţională 2 din lista A Second Optional Discipline from List A

2 1 0 0 5

36 DA12 Disciplina opţională 2 din lista B Second Optional Discipline from List B

2 1 0 0 5

TOTAL 12 8 0 0 30 2 0 0

Lista de discipline A (COMUNICARE

ORGANIZAŢIONALĂ)

Lista de discipline B (COMUNICARE PUBLICĂ)

Negociere şi mediere Negociation and Mediation

Estetică şi comunicare Aesthetics and Communication

Relaţii publice sectoriale II Sectorial Public Relations II

Comunicare politică Political Communication

Managementul informaţiei Information Management

Comunicare interculturală Intercultural Communication

Strategii persuasive Persuasive Strategies

Teorii ale secularizării Secularization Theories

Strategii de colaborare în echipă Teamworking Skills

Teoria relaţiilor internaţionale International Relations Theory

Gestionarea imaginii publice Public Image Management

Scriitură în PR şi publicitate Writing in PR and Advertising

Disciplinele opţionale se realizează numai dacă sunt alese pentru a fi urmate de cel puţin 30 de studenţi. Disciplinele opţionale care nu se realizează în doi ani universitari consecutivi vor fi înlocuite cu alte discipline (la recomandarea catedrei de specialitate şi cu aprobarea consiliului profesoral al facultăţii).

47

Modulul pedagogic (facultativ): 30 credite

Nr. Semestrul Denumirea disciplinei Ore pe

săptămână Crd Forma de

evaluare crt. C S L Pr P Cv E M

1 I Psihologia educaţiei Psychology of Education

2 2 5 1

2 II Pedagogie I (Fundamentele pedagogiei + Teoria şi metodologia curriculumului) Pedagogy I (Essentials of Pedagogy + Curriculum Theory and Methodology)

2 2 5 1

3 III Pedagogie II (Teoria şi metodologia instruirii + Teoria şi metodologia evaluării) Pedagogy II (Training Theory and Methodology + Evaluation Theory and Methodology)

2 2 5 1

4 IV Didactica specialităţii Applied Didactics

2 2 5 1

5 V, VI Practica pedagogică Pedagogy Training

3 5 1

6 V Opţional (1din 3): Psihosociologia grupurilor şcolare, Comunicare educaţională, Teorii şi practici integrative în educaţie Optional (1 from 3): Psychosociology of School Groups; Educational Communication; Theories and Integrative Practices in Education

1 2 4 1

7 VI Evaluare finală. Portofoliul didactic Final Evaluation. Didactic Portfolio

1 1 1

Licenţa în domeniul ştiinţele comunicării prin specializarea Comunicare şi Relaţii Publice poate fi acordată numai studenţilor care au obţinut 120 de credite la disciplinele obligatorii DO1-DO24. Celelalte 60 de credite pot fi acumulate urmând fie disciplinele de aprofundare a domeniului de studiu Ştiinţe ale Comunicării prin specializarea Comunicare şi Relaţii Publice (DA1-DA12), fie cele 12 discipline aferente unei specializări complementare (ex. Sociologie, Asistenţă socială, Relaţii internaţionale şi studii europene, Marketing, Management, Drept, Matematică, Informatică, Psihologie, Istorie etc.).

48

Disciplinele marcate cu asterix alcătuiesc modulul specializării complementare Ştiinţe ale comunicării (Comunicare şi Relaţii Publice). Examenul de licenţă: 5 credite Modalitatea de susţinere a examenului de licenţă se stabileşte prin hotărârea Senatului Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ Iaşi.

49

UN

IVE

RSI

TA

TE

A “

Al.

I. C

UZ

A”

IA

ŞI

FAC

UL

TA

TE

A D

E F

ILO

SOFI

E

SI S

TII

NT

E S

OC

IAL

- PO

LIT

ICE

ŞC

OA

LA D

OC

TOR

ALĂ

P

LA

N D

E Î

NV

ĂŢ

ĂM

ÂN

T

Nr

crt.

D

ISC

IPL

INA

SE

ME

STR

UL

F

orm

a de

ver

ifica

re

Eva

luar

e: C

redi

te a

loca

te

şi p

unct

e N

r. o

re

T

otal

1

2 Se

m.

I Se

m.

II

Sem . I

Sem

. II

T

otal

C

urs

Sem

/ la

b C

S

L

P

C

S L

P

1.

Teor

ie ş

i met

odă

în ş

tiinţ

ele

soci

o-um

ane

2 -

2 -

E

xam

en

15

15

28

28

56

2.

Met

odic

a el

abor

ării

unei

lucr

ări ş

tiinţ

ifice

2 -

2 -

E

xam

en

15

15

28

28

56

3.

Teor

ii al

e ar

gum

entă

rii

2

- 2

-

Exa

men

15

15

28

28

56

1.

Para

digm

e al

e cu

noaş

teri

i şi c

omun

icăr

ii

2 -

2 -

Exa

men

15

15

28

28

56

2.

Mod

ele

cultu

rale

şi s

chim

bare

soc

ială

2 -

2 -

Exa

men

15

15

28

28

56

3.

Teor

ii al

e in

terp

retă

rii

2 -

2 -

Exa

men

15

15

28

28

56

4.

Est

etic

a şi

filo

sofi

a ar

tei

2 -

2 -

Exa

men

15

15

28

28

56

50

51

PROGRAME ANALITICE

52

DENUMIREA DISCIPLINEI TEORIA COMUNICĂRII COD: DO 1

ANUL DE STUDIU I SEMESTRUL 1 STATUTUL DISCIPLINEI OBLIGATORIE NUMĂRUL ORELOR

PE SAPTĂMÂNĂ TOTAL ORE SEMESTRU

TOTAL ORE ACTIVITATE

INDIVIDUALĂ

NUMĂR DE CREDITE

TIPUL EVALUARE

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 2 0 0 56 94 5 MIXT ROMÂNĂ

TITULARUL DISCIPLINEI

GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV CONF.UNIV.DR. GHEORGHE-ILIE FÂRTE COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE

DISCIPLINE ANTERIOR ABSOLVITE –

OBIECTIVE

§ asimilarea unui sistem adecvat de concepte privind procesul de comunicare § însuşirea unor modele acurate ale comunicării § cunoaşterea principalelor reguli ale comunicării § dobândirea unor deprinderi specifice de comunicare

TEMATICĂ GENERALĂ

§ definiţii şi modele ale comunicării § definiţii şi tipologii ale semnului § factorii procesului de comunicare: (1) emitentul, (2) receptorul, (3) mesajul, (4) codul, (5) cadrul referenţial şi (6) canalul de transmitere § definiţii, dimensiuni şi elemente determinante ale interacţiunilor subsumate comunicării: (1) autodezvăluire-discernere, (2) influenţare-răspuns, (3) emitere-receptare, (4) informare sintactică-înţelegere sintactică, (5) referire-coreferire şi (6) relaţionare-corelaţionare § trăsături, tipologii şi reguli ale diverselor forme de comunicare: (1) comunicarea verbală şi comunicarea nonverbală; (2) comunicarea formală şi comunicarea informală; (3) comunicarea interpersonală, comunicarea în cadrul grupului restrâns şi comunicarea publică § comunicarea de masă şi new media

TEMATICA SEMINARIILOR

§ definiţii şi modele ale comunicării § definiţii şi tipologii ale semnului § „ingrediente”, forme şi modalităţi de utilizare ale mesajului § aplicaţii în domeniul comunicării ale ordonării acţiunilor elementare realizată de Georg H. von Wright § definiţii, trăsături şi elemente determinante ale autodezvăluirii § forme şi trăsături ale influenţării semiotice § definiţii, forme şi trăsături ale feedback-ului § cauze şi remedii ale anxietăţii în comunicare § competenţă şi performanţă în comunicarea orală § aspecte ale comunicării nonverbale § aspecte actuale ale comunicării de masă § reguli constitutive şi reguli normative ale comunicării

METODE DE PREDARE

§ expunerea, conversatia euristica, dezbaterea şi problematizarea

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE

§ Baylon, Christian şi Mignot, Xavier, Comunicarea, Editura Universităţii „Al. I. Cuza“ Iaşi, Iaşi, 2000 § Drăgan, Ioan, Comunicarea. Paradigme şi teorii, Editura RAO, Bucureşti, 2007 § Dobrescu, Paul et alii, Istoria comunicării, Editura comunicare.ro, Bucureşti, 2007 § Fârte, Gheorghe-Ilie, Comunicarea. O abordare praxiologică, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2004 § Kunczik, Michael şi Zipfel, Astrid, Introducere în ştiinţa publicisticii şi a comunicării, Presa Universitară Clujeană, Cluj, 1998

EVALUARE

condiţii § frecventarea prelegerilor; participarea activă la cel puţin 10 seminarii

criterii § numărul şi calitatea intervenţiilor la seminar, rezultatul obţinut la lucrarea de control din timpul semestrului şi performanţa la examenul scris din sesiune

forme § observaţie directă la seminarii, lucrare scrisă în cazul verificării pe parcurs şi examen scris în sesiune

formula notei finale

§ (nota acordată pentru activitatea de la seminar + nota obţinută la lucrarea de control + 2 x nota obţinută la examenul scris din sesiune) / 4

53

DENUMIREA DISCIPLINEI FUNDAMENTE ALE STIINTELOR SOCIALE COD: DO 2

ANUL DE STUDIU I SEMESTRUL 1 STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OB NUMĂRUL ORELOR



INDIVIDUALA*

NUMĂR DE CREDITE

TIPUL DE EVALUARE (P-pe parcurs, C-colocviu,

E-examen, M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 2 0 0 56 108 6 M română


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRĂ/ COLECTIV CONF. UNIV.DR. PAUL BALAHUR COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE


OBIECTIVE o Prezentarea problematicii stiintelor sociale sub aspectul fundamentelor lor epistemologice pentru

a evidentia importanta cunoasterii stiintifice a lumii sociale o Problematizarea intelegerii cu privire la conditia stiintelor sociale: diferentierea conceptelor de baza – teorie, cercetare, metoda, aplicatie, practica etc. - şi a presupozitiilor/ fundamentelor ontologice, epistemologice, metodologice şi axiologice ale conceptiilor sociale o Favorizarea intelegerii stiintelor comunicarii ca stiinte sociale

TEMATICĂ GENERALĂ

§ Stiintelele sociale si problema epistemologica a fundamentelor lor. Natura stiintelor sociale. Stiintele sociale, filosofia sociala si epistemologia stiintelor sociale. Problema „fundamentelor stiintei”. Epistemologia fundationista. Programul empirist al fundamentarii stiintei si „conceptia stiintifica despre lume”. Critica programelor fundaţioniste clasice. Fundamente ale stiintelor sociale. § Fundamente epistemologice ale stiintelor sociale. Stiintele sociale si stiintele naturii: monism si dualism metodologic/epistemologic. Epistemologia naturalista a stiintelor sociale: a) Stiinta sociala „pozitiva” in viziunea lui A.Comte; b) J.S.Mill si „logica stiintelor sociale”; c) E.Durkheim si „regulile metodei sociologice”. Epistemologia anti-naturalista a stiintelor sociale: a) W.Dilthey: dihotomia explicatie-intelegere; b) Max Weber si „intelegerea explicativa”; c) P.Winch: intelegere si limbaj. Tipuri de explicatie/intelegere in stiintele sociale. § Fundamente ontologice ale ştiinţelor sociale. Stiintele sociale si ontologia socialului. Conceptii holiste si concepţii individualiste. Critica holismului ontologic. Critrica individualismului ontologic. Niveluri de analiza ale ontologiei socialului. § Paradigme ale ştiinţelor sociale. Fundamente epistemologice si paradigme stiintifice. Matricea tipurilor de gindire in stiintele sociale (M.Hollis). Paradigme ale stiintelor sociale (analiza Burrell-Morgan). Analiza metodei paradigmatice. § Stiintele sociale, valorile si comunicarea. Fundamente axiologice ale stiintelor sociale. Stiinta si valorile. Distinctia fapte-valori. Valorile in stiintele sociale. Fapte, interpretari, valori. Critica „imaginii-standard” a „stiintei libere de valori”. Stiintele sociale, valorile si comunicarea.


§ Stiintele comunicarii ca stiinte sociale. Comunicare si comunitate/societate. § Conditia epistemologica a stiintelor sociale. Ce inseamna cunoasterea stiintifica a lumii sociale? § Teorie, cercetare si metoda in cunoasterea lumii sociale. Metode cantitative si metode calitative. § Problematizarea stiintelor comunicarii ca stiinte sociale. Paradigme ale stiintelor comunicarii.

METODE DE PREDARE


BIBLIOGRAFIE RECOMANDATA (SELECTIV)

§ Martin Hollis: Introducere in filosofia stiintelor sociale, Ed. Trei, Bucuresti, 2001 § Roger Trigg: Intelegerea stiintei sociale, Ed. Stiintifica, 1996 § Isabelle Stengers: Inventarea stiintelor moderne, Ed Polirom, 2001 § Peter Berger, Thomas Luckmann: Construirea sociala a realitatii, Ed. Univers, 1999 § John R.Searle: Realitatea ca proiect social, Ed Polirom, 2000 § Ilie Parvu: Introducere in epistemologie, Ed Polirom, 2001 § Ion Ungureanu: Paradigme ale cunoasterii societatii, Junimea, 2000 § Max Weber: Teorie si metoda in stiintele culturii, Ed Polirom, 2001 § Paul Balahur: Problematologie şi comunicare, Ed. Performantica, Iaşi, 2006

EVALUARE

condiţii § frecventarea prelegerilor; participarea activă la cel puţin jumătate dintre seminarii; susţinerea examenului scris

criterii § numărul şi calitatea intervenţiilor la seminar, rezultatele obţinute la lucrarea din timpul semestrului şi la examenul scris

forme • notarea participării la dezbateri, lucrare de verificare, examen scris formula

notei finale § (nota obţinută pentru activitatea la seminar + nota obţinută la lucrare + 2 x nota obţinută la examen) : 4

54

55

DENUMIREA DISCIPLINEI INTRODUCERE IN ŞTIINŢELE POLITICE COD: DO 3




INDIVIDUALĂ

NUMĂR DE CREDITE

TIPUL EVALUARE

LIMBA DE PREDARE



GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV LECT.UNIV.DR. GABRIELA CARPINSCHI ŞTIINŢE POLITICE


OBIECTIVE

§ Însuşirea de către studenţi a principalelor concepte ce articulează ştiinţa politică § Stabilirea distincţiilor între conceptul politic şi paradigma politică § Argumentarea necesităţii apariţiei ideologiilor politice în epoca modernă § Analiza principalilor participanţi la actul politic şi la luarea deciziilor politice

TEMATICĂ GENERALĂ

§ Obiect, concepte, paradigme § Sistemul ştiinţelor politice § Instituţionalismul § Ideologii politice moderne § Liberalismul § Conservatorismul § Socialismul § Statul şi instituţiile politice § Originea puterii etatice § Structura instituţională a statului modern § Actori politici. Partide şi grupuri de presiune § Partidele şi sistemele de partide § Politici publice § Etape în procesul politicilor publice

TEMATICA

SEMINARIILOR

În cadrul seminariilor se va aprofunda tematica de la curs.

METODE DE PREDARE



§ A. Carpinschi, S. Bocancea, Ştiinţa politicului. Tratat, Editura Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, 1998 § A. Heywood, Politics, Macmillan, 1997 § J. Gray, Dincolo de liberalism şi conservatorism, Editura ALL, Bucureşti, 1998 § F. A. Hayek, Drumul către servitute, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993 § A. P. Iliescu, Conservatorismul anglo-saxon, Editura ALL, Bucureşti, 1994.

EVALUARE






56

DENUMIREA DISCIPLINEI LOGICĂ COD: DO 4


PE SAPTĂMÂNĂ TOTAL ORE

SEMESTRU

TOTAL ORE ACTIVITATE INDIVIDUAL

A*

NUMĂR DE

CREDITE

TIPUL DE EVALUARE (P-pe parcurs, C-colocviu, E-

examen, M-mixt) LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 2 28c+28s 94 5 P Română


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV PROF.DR. CONSTANTIN SALAV ASTRU COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE


OBIECTIVE • Familiarizarea studentilor cu principalele probleme ale logicii; • Insusirea formelor elementare de rationament si a regulilor de utilizare corecta a lor; • Formarea deprinderilor de constructie adecvata a unei argumentari;

TEMATICĂ GENERALĂ

1. Logica: delimitări conceptuale (Adevăr factual şi adevăr formal; Validitate şi deductibilitate; Raporturile logicii cu alte domenii cognitive; Diviziuni ale logicii). A. LOGICA PROPOZIŢIILOR COMPUSE 2. Semantica propoziţiei compuse (Propoziţia compusă ca funcţie de adevăr; Tabloul propoziţiilor compuse; Proprietăţi ale propoziţiilor compuse; Tautologii, formule sintetice, contradicţii). 3. Sintaxa propoziţiei compuse (Construcţia formulelor; Formule speciale: inferenţele propoziţionale; Relaţiile dintre propoziţiile compuse). 4. Pragmatica propoziţiei compuse (Problema deciziei în logica propoziţiilor compuse; Critica metodelor de decizie; Metode semantice şi metode sintactice de decizie). B. LOGICA PROPOZIŢIILOR SIMPLE 5. Semantica propoziţiei simple (Structura propoziţiei simple: analiza noţiunii;Tipologia propoziţiei simple;Relaţii logice între propoziţiile simple; (d) Problema cuantificării propoziţiilor). 6. Sintaxa propoziţiei simple (Inferenţele în logica propoziţiilor simple; Fundamentul inferenţelor; Tipuri de inferenţe: silogismul). 7. Pragmatica propoziţiei simple (Dificultăţi ale deciziei în silogistică; Metode de decizie în logica propoziţiilor simple).

METODE DE PREDARE

Prelegerea interactivă, exerciţiul, conversaţia, problematizarea

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE (SELECTIV)

1. Aristotel, Organon, I,II, Editura Iri, Bucuresti, 1997; 2. Gh. Enescu, Fundamente logice ale gandirii, ESE, Bucuresti, 1980; 3. Teodor Dima (coord.), Logica generala, EDP, Bucuresti, 1991; 4. Petre Botezatu, Constituirea logicitatii, ESE, Bucuresti, 1983; 5. Dan Craciun, Logica si teoria argumentarii, Editura Tehnica, Bucuresti, 2000; 6. Constantin Salavastru, Teoria si practica argumentarii, Editura Polirom, Iasi, 2003;

EVALUARE

condiţii Participarea la minim 50% din orele de curs si seminar; Realizarea lucrarilor de seminar

criterii Calitatea lucrarilor de seminar; Parcurgerea materialului bibliografic; Capacitatea de a aplica, de a transfera informatiile in situatii noi.

forme Evaluare pe parcurs


Media aritmetica a evaluarilor pe parcurs

57

DENUMIREA DISCIPLINEI TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI ŞI A COMUNICĂRII COD: DO 5




INDIVIDUALĂ

NUMĂR DE CREDITE

TIPUL EVALUARE

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 1 1 0 0 28 94 5 COLOCVIU ROMÂNĂ


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV LECT.UNIV.DR. RĂZVAN RĂDUCANU MATEMATICĂ


OBIECTIVE

§ Însuşirea modalităţilor de editare de documente în word § Dobândirea abilităţilor de lucru în programul Excel § Dobândirea unor deprinderi specifice utilizării programului Microsoft Power Point

TEMATICĂ GENERALĂ

§ Computerul şi ştiinţele sociale § Sistemul de operare Windows § Lucrul cu directoare şi fişiere § Editarea textelor § Moduri de afişare a documentelor § Formatarea caracterelor şi paragrafelor § Numerotarea paginilor, adăugarea antetelor şi a notelor de subsol § Stiluri de redactare § Crearea de grafice în Word § Scrierea academică şi elaborarea bibliografiei § Operaţiile curente cu foaia de lucru în Excel § Prelucrarea datelor în Excel § Prezentarea publică în Microsoft Power Point § Aplicaţii finale

TEMATICA

SEMINARIILOR

În cadrul laboratoarelor se va aprofunda tematica de la curs. Studenţii vor lucra aplicaţiile specifice fiecărei teme.

METODE DE PREDARE

§ expunerea, conversaţia euristica, dezbaterea şi problematizarea


§ W. Wang, R. C. Parker, Microsoft Office 2000 pentru Windows, Editura Tehnică, Bucureşti, 2001 § R. Holmes, E. Nelson, Word 6 pentru Windows, Editura Teora, Bucureşti, 1995 § D. Gookin, Word 2000 pentru Windows, Editura Tehnică, Bucureşti, 2000 § T. Reisner, 10 minute Excel sub Windows 95, Editura Teora, Bucureşti, 1997 § G. Courter, A. Marquis, Iniţiere în Microsoft Office 2000, Editura ALL, 1999.

EVALUARE

condiţii § frecventarea prelegerilor; participarea activă la cel puţin 5 laboratoare

criterii § numărul şi calitatea intervenţiilor la laborator, rezultatul obţinut la lucrarea de control din timpul semestrului şi performanţa la colocviul din sesiune

forme § observaţie directă la laboratoare, lucrare scrisă în cazul verificării pe parcurs şi colocviu în sesiune


§ (nota acordată pentru activitatea de la laborator + nota obţinută la lucrarea de control + 2 x nota obţinută la colocviu) / 4

58

DENUMIREA DISCIPLINEI LIMBA MODERNĂ I COD: DO 6




INDIVIDUALĂ

NUMĂR DE CREDITE

TIPUL EVALUARE

LIMBA DE PREDARE



GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV LECT.UNIV. DR. MARIANA HURJUI ENGLEZĂ


OBIECTIVE

§ Dezvoltarea deprinderilor de a citi, de a vorbi şi de a scrie precum şi a abilităţii de exprimare corectă § Practicarea formelor de comunicare funcţională cerute în situaţiile obişnuite § Dezvoltarea vocabularului studenţilor şi a utilizării idiomatice a limbajului; § Dobândirea încrederii în practica de comunicare scrisă în limba engleză.

TEMATICĂ GENERALĂ

§ Grammar Reference – The Progressive Tense⁄The Present Continuous § Meeting people § Introducing yourself § Giving details about you and your job § The place of work § Grammar Reference – The Present Simple § Writing a bussiness plan § Reading: Surviving The First Day At Work § Jobs and careers § Grammar Reference – The Present Perfect § Communication and vocabulary skills § Asking for and giving opinions § Group work § Final Discussion

TEMATICA

SEMINARIILOR

În cadrul seminariilor va fi aprofundată tematica de la curs.

METODE DE PREDARE



§ Stuart Redman, English Vocabulary in Use, Cambridge University Press, 1997 § George Reeves, Idioms in Action, A Key to Fluency in English, Newbury House Publishers, Rowley, Massachusetts, 1975 § Grigore Vereş, Anca Cehan, Iuliana Andriescu, A Dictionary of English Grammar, Polirom, 1998.

EVALUARE


criterii § numărul şi calitatea intervenţiilor la seminar, rezultatul obţinut la lucrarea de control din timpul semestrului şi performanţa la colocviul din sesiune

forme § observaţie directă la seminarii, lucrare scrisă în cazul verificării pe parcurs şi colocviu în sesiune


§ (nota acordată pentru activitatea de la seminar + nota obţinută la lucrarea de control + 2 x nota obţinută la colocviul din sesiune) / 4

59

DENUMIREA DISCIPLINEI FUNDAMENTE ALE RELAŢIILOR PUBLICE COD: DO 7

ANUL DE STUDIU I SEMESTRUL 2 STATUTUL DISCIPLINEI OBLIGATORIE

NUMĂRUL ORELOR PE SAPTĂMÂNĂ

TOTAL ORE SEMESTRU

TOTAL ORE ACTIVITATE INDIVIDUALA

NUMĂR DE CREDITE

TIPUL DE EVALUARE

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr 2 2 0 0 56 94 5 MIXT ROMÂNĂ


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV CONF.UNIV.DR. GHEORGHE-ILIE FÂRTE COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE


OBIECTIVE

• asimilarea unui sistem adecvat de concepte din domeniul relaţiilor publice • cunoaşterea principalelor aspecte ale practicii de relaţii publice • însuşirea unor deprinderi necesare în realizarea activităţilor de relaţii publice

TEMATICĂ GENERALĂ

• relaţiile publice: ştiinţă socială, practică şi profesie; definiţiii ale relaţiilor publice; sferă publică şi sferă privată; componente ale sferei publice; definiţii ale opiniei publice • modele ale relaţiilor publice; roluri sau funcţii ale relaţiilor publice; domenii ale practicii de relaţii publice; ipostaze ale practicianului de relaţii publice • obiective fundamentale şi obiective de relaţii publice; activităţi de relaţii publice; metode şi instrumente folosite în practica de relaţii publice • publics − audiences − stakeholders: definiţii, caracterizări, prioritizări şi ierarhizări • canale şi media de comunicare utilizate în practica de relaţii publice • informare, convingere şi persuasiune în câmpul relaţiilor publice • identitate publică, imagine publică şi reputaţie publică • trăsături ale relaţiei organizaţie-public în societăţile deschise contemporane • relaţii publice şi jurnalism; relaţii publice şi marketing; relaţii publice şi reclamă; publicity – advertising − media coverage • norme legale, standarde profesionale şi criterii morale în practica de relaţii publice • problema măsurării şi evaluării rezultatelor în practica de relaţii publice • direcţii de expansiune, respectiv de aprofundare a domeniului relaţiilor publice • strategii şi stratageme utilizate în relaţiile publice


La seminarii va fi aprofundată tematica generală.

METODE DE PREDARE

• expunerea, conversaţia euristica, dezbaterea şi problematizarea


Coman, Cristina, Relaţiile publice. Principii şi strategii, Editura Polirom, Iaşi, 2001 Fârte, Gheorghe-Ilie, Fundamente ale relaţiilor publice II, în Comunicare socială şi Relaţii publice, ID, anul III, semestrul I, Editura Universităţii "Al.I. Cuza" Iaşi, 2005, p. 81-120 Gregory, Anne (ed.), Relaţiile publice în practică, Editura All Beck, Piteşti, 2005 Robert L. Heath (ed.), Encyclopedia of Public Relations, Thousand Oaks, CA: Sage, 2005 Kunczik, Michael, PR – concepţii şi teorii, Editura InterGraf, Bucureşti, 2003 Newsom, Doug, Totul despre relaţiile publice, Editura Polirom, Iaşi, 2003 Pricopie, Remus, Relaţiile publice. Evoluţie şi perspective, Tritonic, Bucureşti, 2004 Smith, Ronald D., Strategic Planning for Public Relations, 2nd edition, Lawrence Erlbaum Associates, Publishers, Mahwah (N.J.), London, 2005 Theaker, Alison, The Public Relations Handbook, Routledge, London, 2001

EVALUARE

condiţii • frecventarea prelegerilor; participarea activă la cel puţin 10 seminarii

criterii • numărul şi calitatea intervenţiilor la seminar, calitatea portofoliului de seminar, rezultatele obţinute la lucrarea de control din timpul semestrului

forme • observaţie directă la seminarii, lucrare scrisă în timpul semestrului formula

notei finale • (nota acordată pentru activitatea de la seminarii + nota acordată pentru portofoliul de seminar + 2 x nota obţinută la lucrarea scrisă) / 4

•

60

DENUMIREA DISCIPLINEI TEORII ALE COMUNICĂRII DE MASĂ COD: DO8



SEMESTRU


A*

NUMĂR DE

CREDITE



C S L Pr. 2 1 0 0 42 108 5 P ROMÂNĂ


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV LECT.DR.STEFANIA BEJAN COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE

DISCIPLINE ANTERIOR ABSOLVITE TEORIA COMUNICĂRII

OBIECTIVE • Însuşirea unor cunoştinţe în domeniulcomunicarii de masă; operarea cu noţiuni, concepte, teorii;

• Înţelegerea contextului social în care se manifestă comunicarea de masă, presa ca „a patra putere în stat”;

• Parcurgerea etapelor necesare formării comunicatorilor în sfera comunicarii publice; • Exersarea unor tehnici jurnalistice şi relaţioniste pentru înlesnirea analizei principalelor canale

media şi a politicilor editoriale. TEMATICĂ GENERALĂ

1. Obiectul de studiu al comunicării de masă 2. Comunicarea de masă în contextul ştiinţelor comunicării 3. Delimitari conceptuale: mulţime, masă, public, omul-masă, societate de masă , de-masificare etc. 4. Cercetarea interdisciplinară a domeniului:psihologie, filosofie, sociologie, logică, retoricăetc. 5. Modele circumscrise comunicării de masă 6. Raportul sferă publică-necesitatea comunicării de masă 7. Exignţe ale constrcţiei şi difuzării mesajului în comunicarea de masă 8. Rolul persuasiunii în comunicarea de masă 9. Comunicarea de masă în era informaţiei 10. Stabilirea identităţii- o problemă deschisă a ultimei jumătăţi de veac 11. Efecte directe şi puternice ale comunicării de masă 12. Efecte limitate ale comunicării de masă 13. Efecte slabe ale comunicării de masă 14. Comunicarea de masă si provocările sale în schimbarea socială

TEMATICA SEMINARIILOR / LUCRĂRILOR DE LABORATOR

1.Concepte şi ipoteze de lucru în domeniul comunicării de masă 2.Configuraţia noii sfere publice a sec.XX 3.Problema identităţii în cultura media postmodernă 4.Figuri ale comunicarii de masă în era digitală 5. Spirala tăcerii şi modelul hegemonic 6.Modelul fluxului în doi paşi- confirmarea valabilităţii lui în modelarea opiniei publice 7.Analiza receptării şi modelul uses and gratifications

METODE DE PREDARE

Metoda prezentării interactive, Metoda analizei de text, Metoda comparaţiei, Metoda argumentării


Werner J. Severin (...), Perspective asupra teoriilor comunicării de masă, Polirom, Iaşi, 2004; Patrice Flichy, O istorie a comunicarii moderne. Spaţiu public şi viaţă privată , Polirom, Iaşi Melvin L.De Fleur, Sandra Ball Rockeach, Teorii ale comunicării de masă, Polirom , Iaşi, 1999 Tim O’Sullivan, John Hartley... , Concepte fundamentale din ştiinţele comunicării şi studiile culturale, Polirom, Iaşi, 2000 Isabelle Pailliart (coord.), Spaţiul public şi comunicarea, Polirom, Iaşi, 2002 Jurgen Habermas, Sfera publică şi transformarea ei structurală, Ed. comunicare.ro, Bucureşti, 2005 Ion Drăgan, Comunicarea. Paradigme şi teorii, Ed. RAO, Buc., 2007 Serge Moscovici,Epoca maselor, Ed. Institutul European, Iaşi, 2001 Jean Noel Kapferer, Căile persuasiunii. Modul de influenţare a comportamentelor prin mass – media şi publicitate,Ed. comunicare.ro, Buc.,2002 Elisabeth Noelle Neumann, Spirala tăcerii. Opinia publica- învelişul nostru social , Ed. comunicare.ro, Buc.,2004 Gabriel Tarde , Opinia şi mulţimea, Ed. comunicare.ro,Buc., 2004 Paul Lazarsfeld, B. Berelson, H, Gaudet, Mecanismul votului. Cum se decid alegătorii într-o campanie prezidenţială, Ed. comunicare.ro., Buc., 2004

61

Roger Fidler, Mediamorphosis. Să înţelegem noile media, Ed. Idea Design &Print, Cluj, 2004

EVALUARE

condiţii

criterii

să analizeze, cu aparatul critic subsumat domeniului studiat, un subiect al comunicarii de masa privilegiat de mass-media pentru impactul său asupra audienţelor (sub forma unui proiect) să prezinte clar, cu argumente şi într-un stil adecvat comunicării publice , atît subiectul ales , cît şi intervenţiile ocazionate de dezbaterile bilunare să stăpînească terminologia şi limbajul disciplinei de studiu

forme Examen scris Evaluare constant a activităţilor de seminar


50%-punctajul obţinut din examenul scris 50%-punctajul rezultat din activitatea de seminar (alcătuirea unui proiect , în regim individual sau în echipă, susţinut în seminarul final; participarea constantă la dezbaterile prilejuite de temele propuse pentru seminar; prezentarea unei teme alese, în contextul problematicii disciplinei)

62

DENUMIREA DISCIPLINEI TEHNICI DE REDACTARE COD: DO9

ANUL DE STUDIU I SEMESTRUL 2 STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OB

NUMĂRUL ORELOR



INDIVIDUALA*

NUMĂR DE CREDITE


E-examen, M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 1 0 0 56 94 5 E română


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV CONF.UNIV.DR. MELENTINA TOMA FILOSOFIE


OBIECTIVE • cunoaşterea specificului, a tipologiei, a structurii, a normelor de redactare şi a criteriilor

de evaluare privind textele jurnalistice şi materiale de relaţii publice • formarea de competenţe privind analiza textului jurnalistic, a textului comunicării

instituţionale şi a textului academic • formarea de competenţe privind evaluare diferitelor tipuri de texte, în conformitate cu

exigenţele vizând forma şi conţinutul comunicării specifice TEMATICĂ GENERALĂ

§ Textul jurnalistic. Generalităţi § Ştirea § Interviul § Reportajul § Textul comunicării extra – instituţionale; comunicatul de presă; § Declaraţia de presă; § Comunicatul de criză; § Discursul public; scrisoarea; § Texte specifice comunicării intra-instituţionale; texte ale comunicării curente; § Rapoarte şi propuneri § Textul academic: redactarea unui text după norme academice (specificul textului academic) § Etapele cercetării § Normele de redactare a conţinutului, a notelor şi a bibliografiei § Recenzia


§ Seminariile vor dezbate şi aprofunda temele prezentate la curs

METODE DE PREDARE

§ expunerea, discuţia pe text, dezbaterea şi problematizarea


§ Coman, Mihai (coord.), Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare, vol. I şi II, ediţia a-II-a revăzută, Editura ,,Polirom”, Iaşi, 2006 § Doug Newsom, Bob Carrel, Redactarea materialelor de relaţii publice, Editura ,,Polirom’’, Iaşi, 2004 § Melentina Toma, Lectură şi scriere academică, în: Petru Bejan (coord.), Comunicare socială şi relaţii publice, anul I, semestrul I, învăţămînt la distanţă, Editura Universităţii ,,AL. I. Cuza”, Iaşi, 2004 § Umberto Eco, Cum se face o teză de licenţă, Editura ,,Pontica”, Constanţa, 2000

EVALUARE

condiţii § frecventarea prelegerilor; participarea activă la 5 din cele 7 seminarii;

criterii § numărul şi calitatea intervenţiilor la seminar, rezultatul obţinut la verificarea din timpul semestrului şi performanţa la examenul final

forme § examen scris în cazul verificării pe parcurs şi examen scris în sesiune


§ nota finală reprezintă un produs sintetic; 50% din nota finală va fi reprezentată de media nerotunjită obţinută din nota de la seminar şi verificarea pe parcurs; 50% va fi reprezentată de nota obţinută la examenul din sesiune

63

DENUMIREA DISCIPLINEI METODE DE CERCETARE ÎN ŞTIINŢELE COMUNICĂRII COD: DO 10



TOTAL ORE ACTIVITATE INDIVIDUALĂ

NUMĂR DE CREDITE

TIPUL DE EVALUARE

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 2 0 0 56 94 5 EXAMEN ROMÂNĂ


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV PROF.UNIV.DR. GHEORGHE TEODORESCU SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ


OBIECTIVE

§ Aplicarea noţiunilor şi practice în domeniiile relaţiilor publice şi ale publicităţii § Dobândirea abilităţilor necesare în utilizarea tehnicilor de cercetare în scopul atingerii obiectivelor specifice unei bune comunicării publice § Exersarea capacităţii de a stabili şi menţine relaţii profesionale eficiente cu clienţii în cadrul proiectelor de campanie relaţionistă şi publicitară § Dezvoltarea capacităţii de analiză a situaţiilor de criză şi a oportunităţilor de promovare a produselor şi serviciilor din domeniul relaţiilor publice şi publicităţii

TEMATICĂ GENERALĂ

1. Introducere 2. Caracterul raţional al cercetărilor în domeniile relaţiilor publice şi al publicităţii 3. „Efecte perverse” şi limite ale cercetării în domeniile relaţiilor publice şi ale publicităţii 4. Rolul cercetării sociologice în definirea sistemelor comportamentale organizate 5. Tehnica elaborării ofertei de cercetare 6. Macro-mediul acţiunii publicitare şi de relaţii publice 7. Micro-mediul acţiunii relaţioniste şi publicitare 8. Principalele etape ale cercetării în domeniile PR şi al publicităţii 9. Tehnica elaborării chestionarului de anchetă 10. Anchete cantitative în spaţii publice, prin corespondenţă şi prin telefon 11. Tehnici de cercetare a impactului mediatic al discursului publicitar 12. Analiza de conţinut 13. Interviul de grup 14. Tehnici de testare calitativă a mesajelor publicitare


§ La seminarii vor fi aprofundate temele de la curs

METODE DE PREDARE



§ Gh. Teodorescu şi P. Bejan, Relaţii publice şi publicitate. Discurs, metodă, interpretare, Ed. Fundaţiei AXIS, Iaşi, 2003.

§ Bernard Dagenais, Campania de relaţii publice, Ed. Polirom, Iaşi, 2002. § Angela Godard, Limbajul publicităţii, Ed. Polirom, Iaşi, 2002. § David Ogilvy, Ogilvy despre publicitate, trad. M. Nicola, Ed. Ogilvy şi Mather, Bucureşti, 2001. § M. Nicola, D. Petre, Publicitate, Editura „David Ogi;vy” – SNSPA, Bucureşti, 2001. § Stancu Şerb, Relaţii publice şi Comunicare, Ed. Teora, Bucureşti, 1999. § Vasile Miftode, Tratat de metodologie sociologică, Editura Lumen, Iaşi, 2003. § M. Moldoveanu, D. Miron, Psihologia reclamei. Publicitatea în afaceri, Ed. Libra, Bucureşti,

1995. § J. Thomas Russell, W. Ronald Lane, Manual de publicitate, Teora, Bucureşti, 2003.

EVALUARE

condiţii frecventarea prelegerilor; participarea activă la cel puţin 7 seminarii

criterii numărul şi calitatea intervenţiilor la seminar şi performanţa la examenul scris din sesiune

forme observaţie directă la seminarii şi examen scris în sesiune formula

notei finale nota obţinută la examenul scris din sesiune

64

DENUMIREA DISCIPLINEI LIMBA MODERNĂ II COD: DO 11




INDIVIDUALĂ

NUMĂR DE CREDITE

TIPUL EVALUARE

LIMBA DE PREDARE



GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV LECT. UNIV. DR. MARIANA HURJUI ENGLEZĂ


OBIECTIVE

§ Dezvoltarea deprinderilor de a utiliza modalităţile de comunicare formală specifice limbii engleze § Practicarea formelor de comunicare funcţională cerute în situaţiile obişnuite § Dezvoltarea vocabularului studenţilor şi a utilizării idiomatice a limbajului; § Dobândirea încrederii în practica de comunicare scrisă în limba engleză.

TEMATICĂ GENERALĂ

§ Getting a Job § Formal Requirements for Human Resources Recruiter § Equal Opportunity, Affirmative Action Employer § Grammar Reference: The Passive Voice § Communication Skills II § The Meaning of Success § Language Reference: The Past Tense § Vocabulary, Comprehension Questions and Practice § Teamwork and Leadership § Grammar Reference – The Progressive Tenses § Recognising Past Tense § Speaking – Group Work § Irregular Verbs § Final Discussion

TEMATICA

SEMINARIILOR


METODE DE PREDARE



§ R. Bolitho, B. Tomlinson, Discover English. A Language Awareness Workbook, Heinemann, 1995 § D. Hacker, A Pocket Style Manual, Third Edition, Bedford St.Martin, 2000 § J. Naunton, Think. First Certificate, Longman, 1989.

EVALUARE






65

DENUMIREA DISCIPLINEI SISTEMUL MASS-MEDIA COD: DO 13

ANUL DE STUDIU II SEMESTRUL 1 STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OB NUMĂRUL ORELOR


SEMESTRU


A*

NUMĂR DE

CREDITE



C S L Pr. 2 1 0 0 42 108 5 E Română




OBIECTIVE • Însuşirea unor cunoştinţe în domeniul mass-media; operarea cu noţiuni, concepte, teorii; • Înţelegerea contextului social în care se manifestă presa, ca „a patra putere în stat”; • Parcurgerea etapelor necesare formării comunicatorilor în sfera mediatică; • Exersarea unor tehnici jurnalistice pentru înlesnirea analizei principalelor canale media şi a

politicilor editoriale. TEMATICĂ GENERALĂ

1. Introducere în sistemul mass-media; 2. Dimensiunea economică a sistemului mass-media 3. Funcţiile socio-culturale ale mass-mediei 4. Impactul mass-media asupra vieţii politice 5. Tipologia mijloacelor de comunicare în masă 6. Presa scrisă 7. Televiziunea 8. Radioul 9. Asemănări şi diferenţe între media tipărite şi media electronice; 10. NTC – avantaje şi dezavantaje; 11. Regulile jocului în instituţiile de presă; 12. Statutul profesional al jurnalistului; 13. Principii ale circulaţiei informaţiei prin intermediul presei 14. Pseudolibertatea presei şi iluzia independenţei audienţelor

TEMATICA SEMINARIILOR /

În cadrul seminariilor va fi aprofundata tematica de la curs.

METODE DE PREDARE

Metoda prezentării interactive, analiza pe text, argumentarea


1. Douglas Kellner, Cultura media, Institutul European, Iaşi, 2001; 2. Mihai Coman, Introducere în sistemul mass-media, Polirom, Iaşi, 1999; 3. Bernard Miege, Societatea cucerită de comunicare, Polirom, Iaşi, 2000; 4. Werner J. Severin (...), Perspective asupra teoriilor comunicării de masă, Polirom, Iaşi, 2004; 5. David Randall, Jurnalistul universal. Ghid practic pentru presa scrisă, Polirom, Iaşi, 1998. 6. Asa Briggs, Peter Burke, Mass-media, o istorie sociala. De la Gutenberg la Internet, Polirom,

Iasi, 2004 7. Patrick Charaudeau, Rodolphe Ghiglione,Talk-show-ul. Despre libertatea cuvintului ca mit,

Polirom, Iasi, 2006 8. Giovanni Sartori, Homo videns. Imbecilizarea prin televiziune si postgindirea, Humanitas,

Bucuresti, 2005

EVALUARE condiţii

criterii examen scris: 50% tratarea subiectelor/ 50% prezenţa şi activitatea la seminarii, un proiect individual care sa analizeze, cu aparatul critic subsumat domeniului studiat, un subiect intens mediatizat pentru impactul sau asupra audientelor.

forme Examen scris formula notei

finale

66

DENUMIREA DISCIPLINEI EDITARE ÎN LIMBAJE SPECIALIZATE COD: DO14

ANUL DE STUDIU III SEMESTRUL 2 STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OB

NUMĂRUL ORELOR



INDIVIDUALA*

NUMĂR DE CREDITE


E-examen, M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 1 0 0 42 108 5 C română


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV LECT.UNIV.DR. RADU RADUCANU MATEMATICĂ


OBIECTIVE • cunoaşterea noţiunilor specifice disciplinei;

• cunoaştere modalităţii în care se realizează un document Word • Stăpânirea modalităţilor în care se realizează un tabel şi a unui grafic în Word • Cunoaşterea modalităţilor în care se realizează o prezentare Power Point

TEMATICĂ GENERALĂ

§ Iniţiere în MS Word § Lansarea şi părăsirea programului Word pentru Windows § Salvarea şi localizarea unui document § Inserarea unui fişier în documentul curent § Formatarea fontului, aparenţelor şi paragrafelor § Identificarea şi substituirea textului § Instrumente lingvistice § Crearea unui tabel şi a uni grafic § Iniţiere în MS POWERPOINT § Deschiderea şi închiderea aplicaţiei; prezentarea interfeţei grafice § Crearea de noi prezentări utilizând şabloane § Unelte de navigare pe ecran § Apelarea unei prezentări externe § Salvarea unei prezentări noi sa a unei prezentări modificate


§ În orele de laborator vor fi realizate aplicaţii practice plecându-se de la temele prezentate la curs

METODE DE PREDARE

§ expunerea, lucrul pe calculator, dezbaterea şi problematizarea


§ Nicolae Laurenţiu Dorin, Microsoft Word 2000, pas cu pas, Editura Teora Bucureşti, 2002 § Steele, Heidi, Microsoft Word 2000 în imagini, Editura Teora, Bucureşti, 2002. § Ulrich, Laurie Ann, Utilizare MicrosoftPowerPoint, Editura Teora, Bucureşti, 2003

EVALUARE






67

DENUMIREA DISCIPLINEI INTRoDUCERE ÎN PUBLICITATE COD: DO 15

ANUL DE STUDIU II SEMESTRUL 1 STATUTUL DISCIPLINEI OBLIGATORIE NUMĂRUL ORELOR



INDIVIDUALA

NUMĂR DE CREDITE


E-examen, M-mixt)

LIMBA DE PREDARE



GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV CONF.UNIV.DR. GERARD STAN COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE

DISCIPLINE ANTERIOR ABSOLVITE TEORII ALE COMUNICĂRII DE MASĂ

OBIECTIVE § Înţelegerea specificului comunicării publicitare în raport cu alte tipuri de comunicare.

§ Familiarizarea cu principalele concepte, probleme şi teorii presupuse de o abordare teoretică a fenomenului publicităţii; § Înţelegerea principiilor directoare necesare pentru a crea şi difuza un mesaj publicitar; § Dobândirea competenţelor necesare pentru a putea evalua eficienţa unui mesaj publicitar sau a unei campanii publicitare .

TEMATICĂ GENERALĂ

§ Publicitatea: concept, apariţie, condiţii economice necesare şi suficiente; § Funcţiile publicităţii; tipuri de publicitate; § Modele ale comunicării publicitare; § Rolul publicităţii în mixul de comunicare de marketing; planificarea publicităţii în funcţie de vârsta produsului; § Agenţia de publicitate: factor de armonizare a intereselor clienţilor şi nevoilor consumatorilor; § Specificul şi funcţiile departamentelor din cadrul agenţiei de publicitate; § Media planningul şi alegerea mixului de canale media; publicitatea prin televiziune; § Publicitatea prin intermediul radioului, ziarelor şi revistelor; § Publicitatea exterioară şi prin internet; § Publicitatea non-media; publicitatea directă şi prin poştă; creşterea vânzărilor prin promoţii; § Cercetarea ştiinţifică în domeniul publicităţii; premisele construcţiei unui mesaj publicitar şi evaluarea eficacităţii sale; § Principii generale ale elaborării mesajului publicitar; § Elemente de etică a publicităţii; § Condiţii legislative privind producţia şi difuzarea publicităţii în UE şi în România.


Se va aprofunda tematica de la curs temele discutate fiind: § Necesitatea economică a publicităţii § Funcţiile publicităţii; poziţionarea § Modele ale comunicării publicitare § Planificarea publicităţii § Activităţile publicitare în cadrul agenţiei § Realizarea planului media § Publicitatea prin televiziune § Publicitatea prin internet § Publicitatea prin presa scrisă § Publicitatea directă şi cea prin poştă § Publicitatea neconvenţională § Reguli generale în crearea unui mesaj publicitar § Norme deontologice în activitatea publicitară

METODE DE PREDARE

§ expunerea, discuţia pe cazuri, dezbaterea şi problematizarea


Adam, Jean-Michel & Bonhomme, Marc, Argumentarea publicitară, Editura Institutul European, Iaşi, 2005 Aitchison, Jim, Inovaţie în advertising, Brandbuilders Group, Bucureşti, 2006. Bonnange, Claude & Thomas, Chantal, Don Juan sau Pavlov. Eseu despre comunicarea publicitară, Editura Trei, Bucureşti, 1999. Bovee, Courtland L. & Arens, William F., Contemporary Advertising, Irwin Publishing, Illinois, 1992. Cathelat, Bernard, Publicitate şi societate, Editura Trei, Bucureşti, 2005. Datculescu, Petre, Cercetarea de marketing. Cum pătrunzi în mintea consumatorului, cum măsori şi cum analizezi informaţia, Editura Brandbuilders, Bucureşti, 2006.

68

Iliescu, Dragoş, Petre Dan, Psihologia reclamei şi a consumatorului, vol. I şi II, Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2004 şi 2005. Larson, Charles U., Persuasiunea. Receptare şi responsabilitate, Editura Polirom, Iaşi, 2003. Marcenac, Luc & Milon, Alain & Saint-Michel, Serge-Henri, Strategii publicitare. De la studiul de marketing, la alegerea diferitelor media, Editura Polirom, Iaşi, 2006. Newman, Michael, Salturi creative, Editura Brandbuilders, Bucureşti, 2006. Ries, Al & Trout, Jack, Poziţionarea. Lupta pentru un loc în mintea ta, Curier Marketing, Bucureşti, 2004. Russel, J. Thomas & Lane, W. Ronald, Manual de publicitate, Editura Teora, Bucureşti, 2003. Steel, Jon, Adevăr, minciună şi advertising, Editura Brandbuilders, Bucureşti, 2005. Wells, William & Burnett, John & Moriarty, Sandra, Advertising: Principles and Practice, Prentice Hall, 2000.

EVALUARE

condiţii § frecventarea prelegerilor; participarea activă la 5 din cele 7 seminarii

criterii § numărul şi calitatea intervenţiilor la seminar; performanţa la examenul scris

forme § examen scris în sesiune formula

notei finale § media aritmetica intre nota obţinută la examinarea pe parcurs şi examenul scris din sesiune

69

DENUMIREA DISCIPLINEI MANAGEMENTUL RELAŢIILOR PUBLICE COD: DO 16

ANUL DE STUDIU II SEMESTRUL 1 STATUTUL DISCIPLINEI OBLIGATORIE

NUMĂRUL ORELOR PE

SAPTĂMÂNĂ TOTAL ORE SEMESTRU


INDIVIDUALA

NUMĂR DE

CREDITE


examen, M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L P 2 1 1 42 108 5 P+E ROMÂNA


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENTUL CONF.DR. DANIELA-TATIANA AGHEORGHIESEI ADMINISTRAREA AFACERILOR

DISCIPLINE ANTERIOR ABSOLVITE FUNDAMENTE ALE RELAŢIILOR PUBLICE

OBIECTIVELE DISCIPLINEI Setul de cunoştinţe, deprinderi şi/sau competenţe generale, descrise ca rezultate personale şi profesionale (capacităţi de utilizare autonomă a cunoştinţelor într-o situaţie de muncă dată) pe care o persoană le-a dobândit sau este capabil să le demonstreze după finalizarea procesului de învăţare.

Obiectivul general: să favorizeze la studenţi dobândirea de competenţe manageriale pentru a identifica la timp problemele specific manageriale, consecinţele acestora asupra performanţei individuale şi organizaţionale şi de a lua decizii (a identifica soluţiile şi instrumentele necesare pentru evitare/rezolvare) Obiective specifice: competenţe cognitive (cunoştinţe) - conştientizarea studentilor cu privire la importanţa aplicării teoriilor şi principiilor managementului în sfera relatiilor publice - însuşirea suportului teoretic pentru identificarea problemelor manageriale din sfera relatiilor publice şi rezolvarea acestora prin luarea de decizii - cunoaşterea modalităţilor de prevenire-rezolvare a problemelor în contextul mediului intern şi extern al organizaţiei, identificarea modalităţilor de acţiune aplicand instrumentarul managerial specific. competenţe funcţionale (deprinderi sau capacităţi de utilizare a cunoştinţelor într-o situaţie de muncă dată) (sarcini pe care o persoană trebuie să fie capabilă să le întreprindă în mod autonom atunci când acţionează într-un anumit domeniu de activitate, context de învăţare sau activitate socială) - capacitate de analiză şi viziune strategică, capacitate de a aplica funcţiile manageriale, de a formula şi implementa planurile, strategiile şi instrumentele manageriale din sfera relatiilor publice într-un context economico-politic şi social dat, capacitatea de a reprezenta organizaţia în relaţie cu categoriile de publicuri vizate si ceilalţi actori sociali, capacitatea de a acţiona în cazuri de criză organizaţională şi de a iniţia schimbarea, capacitatea de a asigura performanţa in activitatea de relatii publice a organizatiei în contextul globalizării, capacitatea de a comunica şi de a coordona angajaţii implicati in activitatea de relatii publice, de a-i motiva şi orienta spre atingerea obiectivelor, capacitatea de a rezolva conflicte. competenţe personale - aplicarea unui stil de management adecvat în relaţie cu angajaţii, a unui comportament bazat pe competenţă managerială şi responsabil în activităţile care implică diferitele categorii de publicuri şi adaptarea şi particularizarea în funcţie de fiecare situaţie; capacitatea de actionare in situatiile de criza adoptand strategia adecvata, învăţare continuă şi spirit antreprenorial. competenţe generale - asumarea principiilor manageriale în desfăşurarea activităţii de relatii publice, adoptarea unui comportament şi a unei ţinute care să fie în concordanţă cu standardele profesionale manageriale recunoscute, înglobarea acestora în ansamblul principiilor şi modalităţilor de acţiune generale în activităţile organizaţionale si de relatii publice desfăşurate.

70

TEMATICA DISCIPLINEI PE CAPITOLE SI TEME

1. Introducere. Problematica managementului. Conceptul de management. 2. Curente în gândirea şi practica managerială. Categorii de manageri şi calităţile acestora. Rolurile şi abilităţile managerilor. 3. Funcţiile managementului. Relatiile publice – o functie a managementului. Caracteristici generale. Planificarea activitatii de relatii publice. 4. Organizarea activităţii de relaţii publice. Coordonarea şi antrenarea personalului cu competente si sarcini in activitatea de relatii publice. Controlul activităţii de relaţii publice. 5. Cultura organizaţională şi etica in relatiile publice. Cultura organizaţională – conţinutul şi sfera de cuprindere; elementele culturii organizaţionale. Etica in relaţiile publice – definiţii, necesitatea eticii în activitatea de relaţii publice, dileme şi responsabilităţi etice in relaţiile publice, factorii care determină etica în relaţii publice, coduri de etică in relaţiile publice. 6. Misiune. Obiective. Strategii. Misiunea organizaţiei din sfera relaţiilor publice. Categorii de publicuri in relaţiile publice si misiunea activităţii de relaţii publice. Tipuri de obiective. Obiective organizaţionale. Obiective specifice in activitatea de relaţii publice. Metode de stabilire a obiectivelor. Strategii aplicate de organizaţiile din sfera relaţiilor publice. Strategii specifice in activitatea de relaţii publice. 7. Decizii de management in relaţiile publice. Decizii şi situaţii decizionale in activitatea de relaţii publice. Tipuri de decizii in relaţiile publice. Structura procesului decizional. Modele de comportament decizional. 8. Decizii individuale şi de grup. Implicaţii culturale în procesele decizionale in relaţiile publice. Metode cantitative şi metode calitative de fundamentare a deciziilor in relaţiile publice. 9. Organizarea şi structurile organizatorice de management. Organizarea ca proces de diviziune a muncii. Conţinutul structurii organizatorice. Elaborarea structurilor organizatorice. Tipuri de structuri organizatorice. 10. Activităţi ale managementului resurselor umane in sfera relaţiilor publice. Asigurarea cu resurse umane. Menţinerea resurselor umane. Dezvoltarea resurselor umane. 11. Motivaţie şi performanţă la locul de muncă al salariaţilor din activitatea de relaţii publice. Conţinutul şi natura motivaţiei. Motivaţia individuală şi teorii ale motivaţiei. Motivaţia organizaţională şi teorii ale motivaţiei. 12. Leadership in relatiile publice. Conţinut şi factori de influenţă. Sisteme de caracterizare ale stilurilor de leadership in relatiile publice.Leadershipul transformaţional. Leadership etic şi neetic. Leadership si eficienţă in relatiile publice. 13. Managementul situatiilor de criza si rolul relatiilor publice. Dimensiuni în managementul comunicării de criză. Strategii spcifice in managementul situatiilor de criza. 14. Controlul managerial in relatiile publice. Procesul de control managerial. Tipuri de control. Metode şi sisteme de control.

TEMATICA LUCRĂRILOR APLICATIVE

- activităţi aplicative : discuţii în grup pe tematica propusă - simularea de situaţii care comportă aspecte manageriale in relatiile publice şi căutarea de soluţii - studii de caz in managementul relatiilor publice – individual si in echipa - Proiect de echipă – Managementul unei campanii de Relatii Publice

METODE DE PREDARE

Predare pe videoproiector, curs interactiv

BIBLIOGRAFIE

1. Dozier, M. D., Grunig, A. L., Grunig, E. J. (1995): Manager's Guide to Excellence in Public Relations and Communication Management, Lawrence Erlbaum Associates, SUA 2. Drucker, P. (2003): On the Profession of Management, A Harvard Business Review Book, SUA 3. Grunig, J. E., Dozier, D.M. (1992) : Excellence in Public Relations and Communication Management, IABC Research Foundation, Lawrence Erlbaum Associates, SUA 4. Hofstede, G. (1996): Managementul structurilor multiculturale-software-ul gândirii, Ed. Economică 5. Keenan, K. (1998): Ghidul managerului eficient, Ed. Rentrop&Straton, Bucureşti 6. Ledingham, J. A., Bruning, S. D. (2001): Public Relations As Relationship Management: A Relational Approach to the Study and Practice of Public Relations, Lawrence Erlbaum Associates 7. Mathis, L. R., Nica, P, Rusu, C. (1996): Managementul resurselor umane, Ed. Univ. Al. I. Cuza”, Iaşi 8. Nica, P. Iftimescu, A. (2006): Management. Concepte şi aplicaţii practice. Ed. Sedcom Libris, Iaşi 9. Robbins, S.P., De Cenzo, D. A. (1998): Fundamentals of Management, 2th Edition, Ed. Prentice Hall, New Jersey, SUA 10. Rollinson, D., Broadfield, A. (2002): Organisational Behaviour and Analysis – An integrated approach, second edition, Financial Times - Prentice Hall, an imprint of Pearson Education, UK 11. Simon, R. (1986): Public Relations Management: A Casebook, Publishing Horizons, SUA, 1986 12. Stacey, R. D. (2000): Strategic Management&Organisational Dynamics – The challenge of Complexity, third edition, Financial Times – Prentice Hall, London, UK 13. Weintraub Austin, E., Pinkleton, B. E. (2006): Strategic Public Relations Managemen: Planning and Managing Effective Communication Programs,Routledge, SUA

71

EVALUARE condiţii Participare activă în cadrul seminariilor, prezentarea lucrării practice, predarea lucrării practice

criterii 50% prezentare proiect (P) ; 50% examinare scrisă finală (E)

forme Examinare orală in cadrul seminarului şi examinare scrisă in cadrul seminariilor si la examen

formula notei finale 50% P+50% E

72

DENUMIREA DISCIPLINEI ECONOMIE ŞI MARKETING COD: DO17




INDIVIDUALA*

NUMĂR DE CREDITE


E-examen, M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 1 0 0 56 94 5 C română


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV LECT.UNIV.DR. C. ŢIGĂNAŞ; CONF.UNIV.DR. TUDOR JIJIE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR


OBIECTIVE • Cunoaşterea principalelor noţiuni ale economiei

• Înţelegerea principalelor mecanisme în care este angrenată o organizaţie economică • Înţelegerea rolului fiecărei componente a mixului de marketing • Inţelegerea rolului fiecărei componente a mixului de comunicare de marketing

TEMATICĂ GENERALĂ

§ Producţie, repartiţie, schimb şi consum § Întreprinderea, piaţa şi formarea preţurilor § Întreprinzătorul şi munca § Salariul § Capitalul § Profitul § Moneda şi finanţarea economiei § Creşterea şi dezvoltarea economică. Criza economică § Marketingul: de la studiul pieţelor, la studiu consumatorilor § Mixul de marketing § Mixul de comunicare de marketing § Elemente de teoria ofertei § Elemente în cercetarea comportamentului consumatorului § Strategii în eficientizarea activităţii de marketing


§ În cadrul semninariilor vor fi dezvoltate temele de la curs

METODE DE PREDARE



§ ALBERT, Michel, Capitalism contra capitalism, Bucureşti, Humanitas, 1994 § BAECHLER, Jean, Capitalismul, Iasi, Institutul European, 2001 § CERNA, Silviu, Sistemul monetar şi politica monetară, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1996. § DIDIER, Michel, Economia. Regulile jocului, Bucureşti, Humanitas, 1994. § KOTLER, Philip, ARMSTRONG, Gary, Principiile marketingului, Editura Teora, Bucureşti, 2008. § THOMAS, Michael J., Manual de marketing, Editura Codecs, Bucureşti, 1998.

EVALUARE






73

DENUMIREA DISCIPLINEI LIMBA MODERNĂ III COD: DO 18




INDIVIDUALĂ

NUMĂR DE CREDITE

TIPUL EVALUARE

LIMBA DE PREDARE



GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV CONF. UNIV. DR. RODICA ALBU COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE


OBIECTIVE

§ Dezvoltarea deprinderilor de a utiliza modalităţile de comunicare formală specifice limbii engleze § Dezvoltarea abilităţilor de a sesiza şi interpreta similarităţile şi diferenţele culturale § Dezvoltarea vocabularului studenţilor şi a utilizării idiomatice a limbajului; § Dobândirea încrederii în practica de comunicare scrisă, respectiv orală, în limba engleză.

TEMATICĂ GENERALĂ

§ Describing People: Appearance, Personality § Review of Basic Tense-Aspects Forms of Verbs In English § Further Vocabulary Practice § How We See Others; How Others See Us § Group Work § Focus on Various Ways of Expressing Future Times § Stereotypes and Prejudices § Writing Activity § Houses and Homes § Focus on Present Perfect Tense and Continuous § Composition. Intermediate and Advanced § Speaking – Group Work § Reading: The Room § Final Discussion

TEMATICA

SEMINARIILOR


METODE DE PREDARE



§ P. Harvey, R. Jones, Britain Explored, Longman, 1992 § J. Harrison, Topic English, Macmillan Education, 1974 § Macmillan Phrasal Verbs Plus, Macmillan Education, 2005.

EVALUARE






74

DENUMIREA DISCIPLINEI COMUNICAREA CU PRESA COD: DO 19



SEMESTRU


A*

NUMĂR DE

CREDITE



C S L Pr. 2 1 0 0 42 108 5 E Română



DISCIPLINE ANTERIOR ABSOLVITE SISTEMUL MASS-MEDIA; TEORII ALE COMUNICĂRII DE

MASĂ

OBIECTIVE 1. Însuşirea unor cunoştinţe în domeniile relaţiilor publice şi mass-media; 2. Înţelegerea strategiilor relaţioniste de a stabili şi întreţine bune raporturi cu jurnaliştii; 3. Distingerea activităţilor relaţioniste active de cele pasive; 4. Exersarea întocmirii textelor relaţioniste expediate jurnaliştilor spre publicare.

TEMATICĂ GENERALĂ

1. Instrumentele de comunicare intra şi extra organizaţională 2. Memo-ul şi e-mailul 3. Comunicatul de presă şi scrisoarea 4. Propunerea şi raportul 5. Dosarul de presă 6. Comunicarea cu presa în perioade de criză 7. Necesitatea colaborării între specialistul PR şi jurnalist; 8. Teorii cu privire la caracterul conflictual al acestor raporturi profesionale; 9. Atừ-uri şi puncte vulnerabile ale celor două specialităţi; 10. Regulile impuse relaţionistului pentru o comunicare eficientă cu reprezentanţii mass-media; 11. Există o etică a comunicării cu presa 12. Vizualizarea profesiei de specialist PR în Romania (studii de caz); 13. Tipuri de acţiuni şi texte relaţioniste în comunicarea cu presa; 14. Strategii pentru eficientizarea comunicării cu presa



METODE DE PREDARE

Metoda prezentarii interactive, analiza de text, argumentarea


- Bernard Dagenais, Profesia de relaţionist, Polirom, Iaşi, 2002; - D. Newson (...), Totul despre relaţii publice, Polirom, Iaşi, 2003; - D. Newson, B. Carrel, Redactarea materialelor de relaţii publice, Polirom, Iaşi, 2004: - Cristina Coman, Relaţiile publice şi mass-media, Polirom, Iaşi, 2004; - Gh. Teodorescu, P. Bejan, Relaţii publice şi publicitate, Axis, Iaşi, 2003.

George David, Tehnici de relaţii publice. Comunicarea cu mass-media, Ed. Polirom, Iasi, 2008

EVALUARE condiţii

criterii examen scris: 50% tratarea subiectelor/ 50% prezenţa şi activitatea la seminarii

forme formula notei

finale

75

DENUMIREA DISCIPLINEI ETICA SI DEONTOLOGIA COMUNICARII COD: DO 20




INDIVIDUALA*

NUMĂR DE CREDITE


E-examen, M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 2 0 0 56 94 5 M română


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV CONF. UNIV.DR. PAUL BALAHUR COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE


OBIECTIVE § Prezentarea problematicii referitoare la etica practicilor de comunicare sociala, imbinand

reperele teoretice, delimitarile conceptuale si metodele problematizarii filosofice si stiintifice cu analiza de caz, evaluarea comportamentelor sociale si a interactiunilor comunicative. § Formarea dimensiunii etice a competentei comunicative si a deprinderilor de a judeca etic actele de comunicare publica, organizationala si interpersonala pe baza metodelor eticii comunicarii.

TEMATICĂ GENERALĂ

§ Preliminarii: Sensurile eticii. Delimitari conceptuale: ethos, etica, morala, moravuri, moralitate (din perspectiva analizei etimologice, genealogice si epistemologice). Ipostaze ale eticii: Etica filosofica, Etica teologica, Etica stiintifica, Etica practicilor sociale. Etica, moravurile, dreptul si politica (ca sisteme de reglementare a relatiilor sociale si interpersonale). Istoricitatea practicilor morale si a doctrinelor etice. § Diviziuni ale eticii: etica descriptiva, etica normativa, meta-etica, etica aplicata. Perspective ale eticii: etica teleologica, etica deontologica, etica axiologica, etica situationala. Etica sociala si etica/moralitatea individuala. Identitatea morala, relatia etica si hermeneutica experientei morale. § Etica si comunicare. Esenta comunicativa a eticii si esenta etica a comunicarii. Natura relationala a eticii; sensurile relatiei morale (simetrie, reciprocitate, responsabilitate). Relatii, norme si valori morale/etice. Specificul limbajului moral si practicile comunicarii sociale. Constiinta morala si actiunea comunicativa (J.Habermas). § Reconstructia comunicativa a eticii: 1).De la etica monologica la etica dialogica. Premise ale unei etici a dialogului (M.Buber, E.Levinas, H.G. Gadamer, L. Swidler). Comunicarea monologica si comunicarea dialogica din perspectiva eticii. 2) Etica discursului (K.O.Appel, J.Habermas). Presupozitiile etice ale argumentarii: Principiul Discursului si Principiul Universalizarii. Limitele eticii discursului (J.F.Lyotard). 3) Etica discutiei/conversatiei: problematizarea etica a situatiilor de comunicare. Includere vs excludere; Consens vs diferend; Intelegere si recunoastere. Norme si valori comunicationale in etica „intilnirii cu celalalt”, in „etica responsabilitatii”, in „etica grijii”, in „etica recunoasterii” (Ch. Taylor, Axel Honneth, C.Gilligan, P. Ricoeur, J.L. Ferry etc.). § Etica practicilor de comunicare in spatiul public: 1) standarde etice ale comunicarii publice; 2) etica mass-media; 3) etica relatiilor publice; 4) etica reclamei comerciale; 5) etica spatiului cibernetic (cyber space). § Nomele morale ale comunicarii publice si codurile deontologice ale profesionistilor in comunicare. Functiile, structura si rolul reglementarilor deontologice. Tipuri (si exemple) de coduri profesionale (in relatiile publice, mass-media, administratia publica etc). Tipologia responsabilitatilor etice. Limitele codurilor deontologice. Dincolo de codurile deontologice: morala caracterului si etica virtutilor civice.


§ Analiza etica a actelor de comunicare. Exemplificare: Diagrama lui Potter cu 4 componente: situatia problematica; valorile; principiile morale; responsabilitatile (dupa C. Christians). § Standarde etice ale comunicarii in PR (Coduri de etica ale Asociatiilor profesionale) § Standarde etice ale comunicarii in mass-media. Deontologia profesionala a jurnalistilor § Standarde etice ale comunicarii in publicitatea comerciala. § Delimitari etice intre comunicare, persuasiune, seductie, manipulare, propaganda, demagogie etc. Analize de caz.

METODE DE PREDARE



§ J.Habermas: Constiinta morala si actiune comunicativa, Ed All, 2001 § C. Christians s.a., Etica Mass-Media, Polirom, 2003 § Claude Jean Bertrand, Deontologia mijloacelor de comunicare, Ed Institutul European, 2003 § Ch. U. Larson, Persuasiunea. Receptare si responsabilitate, Polirom, 2003 § R.L. Johannensen, Ethics in Human Communications, Waveland, 2001

76

§ Public Relations Society of America (PRSA) Member Code of Ethics web § Paul Balahur, Personalitate si creatie in etica moderna, Ed Universitatii Al.I.Cuza Iasi, 2004 § Rafael Capurro: Ethos in the Information Society, ethics doc web

EVALUARE

condiţii § frecventarea prelegerilor; participarea activă la cel puţin jumătate dintre seminarii

criterii § numărul şi calitatea intervenţiilor la seminar, rezultatul obţinut la referatul din timpul semestrului şi proiectul final sau examen

forme analiza de caz reprezentativa pentru problemele eticii comunicării formula

notei finale § (nota obţinută pentru activitatea la seminar + nota obţinută la referat + 2 x nota obţinută la proiect sau examenul final) : 4

77

DENUMIREA DISCIPLINEI RETORICA COD: DO 21

ANUL DE STUDIU II SEMESTRUL 2 STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OB

NUMĂRUL ORELOR



INDIVIDUALA*

NUMĂR DE CREDITE


E-examen, M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 2 0 0 56 94 5 M română




OBIECTIVE • Cunoaşterea momentelor principale ale oratoriei clasice; • Dezvoltarea abilităţilor de argumentare in susţinerea unui discurs; • Formarea si dezvoltarea capacitaţii de a sesiza erorile de argumentare intr-o construcţie

discursiva; • Formarea abilitaţilor de a construi argumentări, alternative la argumentări, contraargumentari

in raport cu o tema data; TEMATICĂ GENERALĂ

1. Contururile problematice ale artei oratorice; 2. Ars bene dicendi – identitatea artei oratorice; 3. Funcţiile artei oratorice (funcţia de soluţionare a conflictelor de opinie, funcţia manipulatorie, funcţia persuasivă, funcţia hermeneutică); 4. Sursele originare ale artei oratorice; 5. Inventio sau arta descoperirii si alegerii argumentelor; 6. Genurile oratorice şi selecţia argumentelor; 7. Dispositio sau arta organizarii argumentelor; 8. Organizarea argumentelor după forţa probatorie 9. Organizarea tematică a argumentelor; 10. Organizarea afectivă a argumentelor; 11. Elocutio sau arta infrumusetarii discursului; 12. Conceptul de stil; stil şi expresivitate discursivă; 13. Actio (pronuntiatio) sau arta gestului in constructia discursivitatii; 14. Omul, gestul şi istoria


La seminar va fi aprofundată tematica generală a cursului.

METODE DE PREDARE



1. Aristotel, Topica; Respingerile sofistice, în: Organon, II, Editura Iri, Buc., 1998; Retorica, Editura Iri, Bucuresti, 2004; 2. Cicero, Despre orator, în: Opere alese, II, Editura Univers, Bucureşti, 1973; 3. Quintilian, Arta oratorică, I,II,III, Editura Minerva, Bucureşti, 1974; 4. Jacques Dubois..., Retorică generală, Editura Univers, Bucureşti, 1974; 5. Constantin Sălăvăstru, Raţionalitate şi discurs, EDP, Bucureşti, 1996; Teoria şi practica argumentării, Editura Polirom, Iaşi, 2003; Rhétorique et politique, L’Harmattan, Paris, 2004; Mic tratat de oratorie, Editura Universitatii „Al.I.Cuza”, Iasi, 2006; 6. Silvia Săvulescu, Retorică şi teoria argumentării, Editura SNSPA, Buc., 2001.

EVALUARE condiţii Participarea la minim 50% din orele de curs si seminar;

Realizarea lucrarilor de seminar

criterii Calitatea lucrarilor de seminar; Parcurgerea materialului bibliografic; Capacitatea de a aplica, de a transfera informatiile in situatii noi.

forme Evaluare pe parcurs

78


Media aritmetica a evaluărilor pe parcurs

79

DENUMIREA DISCIPLINEI CONSTRUCŢIA MESAJULUI PUBLICITAR COD: DO 22

ANUL DE STUDIU II SEMESTRUL II STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OB NUMĂRUL ORELOR



INDIVIDUALA*

NUMĂR DE CREDITE


E-examen, M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 1 0 0 42 108 5 M română



DISCIPLINE ANTERIOR ABSOLVITE INTRODUCERE ÎN PUBLICITATE

OBIECTIVE § Înţelegerea principalelor exigenţe în construcţia unui mesaj publicitar.

§ Familiarizarea cu principalele tipuri de reclame şi cu principiile de bază privind execuţia acestora; § Înţelegerea principiilor directoare în conceperea unui afiş publicitar; § Înţelegerea principiilor directoare în conceperea unei reclame TV;

TEMATICĂ GENERALĂ

§ Specificul mesajului publicitar; principalele tipuri de produse publicitare § De la brief-ul de creaţie la realizarea produsului publicitar; armonizarea intereselor clientului cu rigorile execuţiei publicitare § Creativitatea în publicitate; stilul în publicitate; conceptul publicitar § Realizarea textului publicitar; scenariul unei reclame § Utilizarea imaginilor statice şi în mişcare în realizarea mesajului publicitar § Utilizarea muzicii în realizarea unei reclame; sunetele şi efectele speciale § Construcţia afişului publicitar:alegerea layout-ului; combinaţia titlu-text-imagine § Utilizarea culorilor şi a diferitelor fonturi în realizarea afişelor; stilul tipografic § Realizarea mesajului publicitar pentru ziare şi reviste; tipuri şi realizare § Principiile construcţiei unei reclame TV; realizarea storyboard-ului § Principalele tehnici în realizarea unei reclame TV: prezentatori, crâmpeie de viaţă, testimoniale, umor; sexualitate, animaţie § Producţia unei reclame TV: regie, casting, voice-over, filmare, post-producţie § Reclama radio: combinaţia optimă de sunete, muzică şi cuvinte; producţia unei reclame radio § Reclama pentru internet: tipuri, construcţie, planificare


§ Specificul mesajului publicitar § Brief-ul de creaţie § Specificul creaţiei în publicitate § Conceptul publicitar § Realizarea textului publicitar; scenariul unei reclame § Utilizarea imaginilor în realizarea mesajului publicitar § Utilizarea muzicii în realizarea unei reclame § Construcţia afişului publicitar: titlu, text, imagine § Realizarea mesajului publicitar pentru ziare şi reviste § Reclama TV § Principalele tehnici în realizarea unei reclame TV: prezentatori, crâmpeie de viaţă, testimoniale, sexualitate, umor § Producţia unei reclame TV § Reclama radio § Reclama pentru internet

METODE DE PREDARE



§ Aitchison, Jim, Inovaţie în advertising, Brandbuilders Group, Bucureşti, 2006. § Caples, John, Metode de publicitate testate, Editura Publica, Bucureşti, 2008. § Fallon, Pat & Senn, Fred, Creativitatea în publicitate, Editura All, Bucureşti, 2008. § Jefkins, Frank, Cum să stăpâneşti reclama la perfecţie, Editura Rentrop & Straton, Bucureşti, 2000. § Lewis, Herschell Gordon, Scrisori eficiente de vânzare, Editura Brandbuilders, Bucureşti, 2007. § Newman, Michael, Salturi creative, Editura Brandbuilders, Bucureşti, 2006. § Ogilvy, David, Ogilvy despre publicitate, Editura Ogilvy & Mather, Bucureşti, 2001. § Russel, J. Thomas & Lane, W. Ronald, Manual de publicitate, Editura Teora, Bucureşti, 2003.

80

§ Stoiciu, Andrei, Cum să convingi un milion de oameni? Manual de marketing şi publicitate, Editura Ziua, Bucureşti, 2006. § Sulivan, Luke, Hei, Whipple, încearcă asta! Un ghid pentru a crea reclame de excepţie, Brandbuilders Group, Bucureşti, 2005. § Sutherland, Max & Sylvester Alice K., De la publicitate la consumator, Editura Polirom, Iaşi, 2008. § Wells, William & Burnett, John & Moriarty, Sandra, Advertising: Principles and Practice, Prentice Hall, 2000.

EVALUARE


criterii § numărul şi calitatea intervenţiilor la seminar; performanţa la verificarea pe parcurs, performanţa în realizarea proiectului, performanţa la examenul scris

forme § proiect, verificare pe parcurs, examen scris în sesiune formula

notei finale § media aritmetică între nota obţinută la examenul scris din sesiune şi cea obţinută la activităţile de la seminarii (verificare pe parcurs şi proiect)

81

DENUMIREA DISCIPLINEI LIMBA MODERNĂ IV COD: DO 23




INDIVIDUALĂ

NUMĂR DE CREDITE

TIPUL EVALUARE

LIMBA DE PREDARE



GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV CONF.UNIV. DR. RODICA ALBU ENGLEZĂ


OBIECTIVE

§ Practicarea formelor de comunicare funcţională cerute în situaţiile obişnuite § Dezvoltarea abilităţilor de a sesiza şi interpreta similarităţile şi diferenţele culturale § Dezvoltarea vocabularului studenţilor şi a utilizării idiomatice a limbajului; § Dobândirea încrederii în practica de comunicare scrisă, respectiv orală, în limba engleză.

TEMATICĂ GENERALĂ

§ Memory, Memories § Focus on the Past Tense Simple and Continuous § Further Vocabulary Practice § Listening-Intermediate and Advanced § Reading Comprehension and Summarising § Coping with Basic Aspects of Everyday Life § Manners: What People Eat and Drink § Group Discussion § Five Senses or More? § Reading: My Luminous Universe § Idiomatic Expressions § Time Markers § Translation-Advanced § Final Discussion

TEMATICA

SEMINARIILOR


METODE DE PREDARE



§ M. Swan, C. Walter, The Cambridge English Course, Cambridge University Press, 1987 § M. McCarthy, F. O′Dell, English Vocabulary in Use, Cambridge University Press, 1994 § Macmillan Phrasal Verbs Plus, Macmillan Education, 2005.

EVALUARE






82

DENUMIREA DISCIPLINEI APLICAŢII ALE SEMIOTICII ÎN PR ŞI PUBLICITATE COD: DA 1

ANUL DE STUDIU III SEMESTRUL 1 STATUTUL DISCIPLINEI OBLIGATORIE

NUMĂRUL ORELOR PE SAPTĂMÂNĂ TOTAL ORE

SEMESTRU


INDIVIDUALA

NUMĂR DE

CREDITE

TIPUL DE EVALUARE

LIMBA DE PREDARE



GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV PROF. UNIV. DR. TRAIAN D. STANCIULESCU COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE

DISCIPLINE ANTERIOR ABSOLVITE FUNDAMENTE ALE RELAŢIILOR PUBLICE; INTRODUCERE ÎN PUBLICITATE

OBIECTIVE

• asimilarea unui sistem adecvat de concepte din domeniul semioticii • redefinirea din perspectiva semiotică a principiilor comunicării şi relaţiilor publice • prezentarea principalelor instrumente ale metodologiei semiotice, în scopul aplicării lor la domeniul comunicării publice şi al relaţiilor publice • însuşirea deprinderilor necesare analizei complexe a oricărui tip de semioză din domeniul CP şi RP

TEMATICĂ GENERALĂ

• homo significans, de la natură la cultură; despre triada semn, semioză, semiotică • definiţii şi modele ale semnului: nivele de maturizare, structură şi funcţionalitate • semioza: informaţie şi comunicare, modele de analiză a situaţiilor de CP şi RP • temeiuri onto-logice ale comunicării prin limbaj nonverbal: aplicaţii în doemniul CP şi RP • performanţe ale comunicării prin limbaj verbal în RP • virtuţi şi limite ale discursului semiotic specific CP şi RP • semiotica, metodologie generală de analiză structurală, triadică, situaţională • fundamentele CP în perspectiva metodologiei semiotice: concepte, principii, legi • fundamentele RP în perspectiva analizei semiotice: o redefinire situaţională • strategii sinergice de persuadare / manipulare în domeniul CP şi RP, publicităţii • domenii esenţiale ale CP şi RP: de la artistic la politic (asumări semiotice) • CP şi RP: premise pentru o ştiinţă a comuniunii umane


La seminarii vor fi particularizate temele generale prezentate la curs, prin aplicaţii precum: • dificultăţi de comunicare şi rezolvarea lor; • semiotica limbajului gestual; • de la limbajul privirii la limbajul vorbirii; • semiotica minciunii; • semiotica manipulării publice; • semiotica conflictului public; • semiotica discursului politic; • semiotica discursului publicitar; • mass media si comunicarea strategică; • antrenamentul comunicării; etc.

METODE DE PREDARE

• expunere, problematizare, conversaţia euristică, analiză studii de caz • prezentarea conţinutului prelegerilor cu mijloace video-audio


Klinkenberg, Introducere în semiotică, Polirom, 2003. McQuail, Denis, Comunicarea, Institutul European, Iaşi, 1999. Newsom, Doug, Totul despre relaţiile publice, Editura Polirom, Iaşi, 2003 Stănciulescu, T. D., La început a fost semnul, Performantica, 2004. Stănciulescu, T. D., Semiotică aplicată la relaţii publice, CURS IDD, UAIC, 2004; Stănciulescu, T. D., Semiotica iubirii. Iniţiere în ştiinţa comuniunii, Performantica, 2007.

EVALUARE

condiţii • frecventarea orelor de curs şi de seminar; participarea activă la cel puţin 7 seminarii

criterii • numărul şi calitatea intervenţiilor de la curs şi seminar, • calitatea lucrării aplicative realizate acasă ; • rezultatul obţinut la lucrarea scrisă din sesiune

forme • observaţie directă la seminarii + probe scrise / întrebări de opinie la curs şi seminar + lucrare examen scris în sesiune


• nota acordată pentru activitatea de la seminarii / curs + nota obţinută pentru lucrarea aplicativă + nota de la examenul scris) / 3

83

DENUMIREA DISCIPLINEI PSIHOLOGIE SOCIALĂ. SOCIOLOGIE COD: DA2

ANUL DE STUDIU III SEMESTRUL 1 STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OB NUMĂRUL ORELOR



INDIVIDUALA*

NUMĂR DE CREDITE


E-examen, M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 1 0 0 42 108 5 C ROMÂNĂ


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV CONF.UNIV.DR. ŞT. BONCU, CONF.DR. ADRIAN NETEDU PSIHOLOGIE SOCIALA, SOCIOLOGIE


OBIECTIVE • Să înţeleagă principalele noţiuni şi abordări teoretice din câmpul psihologiei sociale

• Să cunoască principalele procese de influenţă socială, de grup şi interpersonale • Să definească maniera de administrare a probelor în psihologia socială • Să explice şi să înţeleagă specificul metodelor din psihologia socială şi din sociologie • Înţelegerea principalelor paradigme de analiză şi interpretare a societăţii

TEMATICĂ GENERALĂ

§ Ce este psihologia socială? Aplicarea psihologiei sociale § Conformismul şi obedienţa § Schimbarea de atitudine § Tehnici de influenţă interpersonală § Decizia colectivă şi gândirea de grup § Dezindividualizarea § Dilemele sociale; psihologia spaţiului § Sociologia ca ştiinţă § Stiluri de a face sociologie § Modele sociologice de analiză şi interpretare a societăţii § Paradigma pozitivistă § Paradigma acţionalistă şi elitistă § Perspectiva sociologistă § Modelul weberian


§ Seminariile vor aprofunda temele cursului

METODE DE PREDARE



§ Buzărnescu, St., Istoria doctrinelor sociologice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995 § Chelcea, S., Metodologia cercetării sociologice: metode cantitative şi calitative, Editura Economică, Bucureşti, 2001 § Durkheim, E., Regulile metodei sociologice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974. § Festinger, L., A theory of social comparison processes, Human Relations, 7, pp. 117-140, 1954 § Milgram, S., Obedience to authority: An experimantal veiw, Harper & Row, 1974 § Sadava, S.W., McCreary, D.R. (eds.), Applied social psychology, Prentice Hall, New Jersey, 1997 § Ungureanu, I., Costea, St., Introducere în sociologia contemporană, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985.

EVALUARE






84

DENUMIREA DISCIPLINEI CUNOAŞTERE ŞI COMUNICARE COD: DA 3

ANUL DE STUDIU III SEMESTRUL 1 STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă)

OB

NUMĂRUL ORELOR



INDIVIDUALA

NUMĂR DE CREDITE


E-examen, M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 1 0 0 56 108 5 M română




OBIECTIVE § explicitarea legăturii dintre cogniţie şi comunicare;

§ evidenţierea principalelor structuri cognitive ce fac posibilă comunicarea; § evidenţierea principalelor modalităţi prin care o opinie poate fi fixată şi întemeiată; § sublinierea rolului regulativ al adevărului în actele de comunicare

TEMATICĂ GENERALĂ

§ Introducere; necesitatea explicării bazelor cognitive ale comunicării; diferenţa între informaţie şi cunoaştere; importanţa structurilor şi proceselor cognitive în producerea actelor de comunicare; § Percepţia: între receptivitate pură şi reactivitate; judecăţile perceptuale; § Percepţia subliminală; procesările inconştiente de informaţie şi inconştientul cognitiv; publicitatea subliminală; § Atenţie şi cogniţie; captarea şi fixarea atenţiei în cogniţie şi comunicare; captarea atenţiei în publicitate; § Memorie şi cunoaştere; tipuri de memorie; reamintirea şi comportamentul consumatorilor; § Categorizarea. Reţele şi scheme cognitive. Organizarea judecăţilor în raţionamente. § Intenţionalitate şi comunicare: intenţionalitatea individuală şi intenţionalitatea colectivă; § Structuri şi procese cognitiv-lingvistice implicate în actele de comunicare: gramatica universală. Modularitatea minţii şi ipoteza limbajul gândirii; § Fundalul şi teoriile de fundal; presupoziţiile culturale ale receptării mesajelor; inconştientul cultural; § Mecanisme cognitive ale decodării şi interpretării unui mesaj; înţelegerea semnificaţiei cuvintelor şi stabilirea sensului propoziţiilor; § Cogniţie şi emoţie; eroarea lui Descartes; cele două creiere. „Exploatarea” emoţiilor în comunicarea publicitară; § Ce sunt opiniile şi cum se cristalizează acestea? Teorii asupra fixării şi revizuirii opiniilor; § Strategii de întemeiere a opiniilor; strategii lineare de întemeiere; strategii circulare de întemeiere; § Rolul adevărului în cunoaştere şi comunicare; stabilirea corespondenţei cu faptele; coerenţa cu opinii anterior acceptate; utilitatea unei opinii.


§ Legătura dintre comunicare şi cogniţie § Percepţia şi judecata perceptuală § Inconştientul cognitiv § Atenţia în comunicare § Cogniţie şi memorie § Categorizarea. Judecăţi şi raţionamente § Intenţionalitate şi comunicare § Structurile lingvistice şi comunicarea § Fundalul şi teoriile de fundal § Sensul şi semnificaţia propoziţiilor § Emoţie şi cogniţie § Ce sunt opiniile şi cum se fixează acestea? § Întemeierea opiniilor § Rolul adevărului în comunicare

METODE DE PREDARE



§ Bogdan, Radu J., Temeiuri ale cogniţiei. Cum este modelată mintea de către comportamentul teleologic, Editura All, Bucureşti, 1998. § Calvin, Wiliam H., Cum gândeşte creierul. Evoluţia inteligenţei, Editura Humanitas, Bucureşti,

85

1998. § Chomsky, Noam, Cunoaşterea limbii, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1996. § Chomsky, Noam, „Despre structurile cognitive şi evoluţia lor. Un răspuns lui Jean Piaget”, în vol. Teorii ale limbajului. Teorii ale învăţării. Dezbaterea dintre Jean Piaget şi Noam Chomsky, Editura Politică, Bucureşti, pp. 114-146. § Damasio, Antonio R., Eroarea lui Descartes. Emoţiile, raţiunea şi creierul uman, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005. § Delacour, Jean, Introducere în neuroştiinţele cognitive, Editura Polirom, Iaşi, 2001. § Dennett, Daniel C., Tipuri mentale. O încercare de înţelegere a conştiinţei, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998. § Devitt, Michael & Kim Sterelny, Limbaj şi realitate. O introducere în filosofia limbajului, Editura Polirom, Iaşi, 2000. § Flonta, Mircea, Cognitio. O introducere critică în problemele cunoaşterii, Editura All, Bucureşti, 1994. § Fodor, Jerry, The Language of Tought, Thomas Y. Crowell, New York, 1975. § Fodor, Jerry, The Modularity of Mind: An Essay on Faculty Psychology, Bradford Books/MIT Press, Cambridge, Massachusetts, 1983. § Kapferer, Jean-Noël, Căile persuasiunii. Modul de influenţare a comportamentelor prin mass-media şi publicitate, Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2002. § Miclea, Mircea, Psihologie cognitivă. Modele teoretico-experimentale, Editura Polirom, Iaşi, 2003. § Opre, Adrian, Inconştientul cognitiv, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2002. § Quine, W.V. & Ullian, J.S., Ţesătura opiniilor, Editura Paralela 45, Piteşti, 2007. § Sacks, Oliver, Omul care îşi confunda soţia cu o pălărie, Editura Humanitas, Bucureşti, 2004. § Sartori, Giovanni, Homo videns, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005. § Slama-Cazacu, Tatiana, Psiholingvistica, Editura All, Bucureşti, 1999. § Sperber, Dan & Deirdre Wilson, Relevance: Communication and Cognition, Basil Blackwell, Oxford, 1986. § Stan, Gerard, Cunoaştere şi adevăr, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2006. § Watzlawick, Paul & Helmick Beavin, Janet & Jackson, Don D., „Pentru o axiomatică a comunicării”, în Luminiţa Mihaela Iacob, Bogdan Balan, Ştefan Boncu (eds.), Comunicarea în câmpul social. Texte alese, Editura Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi, 1997, pp. 87-106. § Watzlawick, Paul, „Cele două limbaje”, în Luminiţa Mihaela Iacob, Bogdan Balan, Ştefan Boncu (eds.), Comunicarea în câmpul social. Texte alese, Editura Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi, 1997, pp. 115-121. § Watzlawick, Paul, „Cele două creiere”, în Luminiţa Mihaela Iacob, Bogdan Balan, Ştefan Boncu (eds.), Comunicarea în câmpul social. Texte alese, Editura Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi, 1997, pp. 107-114 § Zaltman, Gerald, Cum gândesc consumatorii, Editura Polirom, Iaşi, 2007.

EVALUARE


criterii § numărul şi calitatea intervenţiilor la seminar, rezultatul obţinut la verificarea pe parcurs şi performanţa la examenul scris din sesiune

forme § verificare pe parcurs scrisă şi examen scris în sesiune formula

notei finale § media aritmetică între nota obţinută la verificarea pe parcurs şi nota obţinută la examenul scris din sesiune

86

DENUMIREA DISCIPLINEI ELABORAREA PRODUSELOR DE PR ŞI PUBLICITATE COD: DA 4



TOTAL ORE SEMESTRU


NUMĂR DE CREDITE

TIPUL DE EVALUARE

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr 1 2 0 0 42 108 5 PROIECT ROMÂNĂ


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV DRD. BOGDAN VATAVU TELE M: COLABORATOR


OBIECTIVE

• Înţelegerea compoziţiei imaginii statice si in mişcare • Cunoaşterea utilizării camerei de filmat, a elementelor de limbaj de cinema, de montaj şi a formatelor si standardelor de video si tv • Cunoaşterea unui soft-urilor folosite • Cunoaşterea unor noţiuni de baza despre sunet , a modului de achiziţie de sunet specific, a soft-urilor de compoziting pe sunet şi a elementelor tehnice de pe un platou de filmare • Cunoaşterea modului de folosire a unui ecran albastru si a tehnicii de cromakeying şi a tehnicilor de baza de animatie cadru cu cadru cu camera legata direct la calculator

TEMATICĂ GENERALĂ

1. Compoziţia imaginii statice si in mişcare. Imaginii in relaţia cu timpul 2. Prezentarea camerei de filmat si a felului in care poate fi folosit in mod expresiv fiecare parametru modificabil 3. Modul total manual de lucru cu camera 4. Elementele de limbaj de cinema (tipuri de cadraje, mişcări de camera, unghiulaţie, decupaj/storyboard, relatia timp filmic - timp real, construcţia unei secvenţe) 5. Elementele de baza de montaj (montaj plan contra plan, planul secvenţa, elemente specifice ce mon-taj pentru diferite tipuri de material filmic: scurt metraj, film experimental, clip publicitar, clip video) 6. Formatele si standardele de video si tv (tiuri de semnal analogic/digital, tipuri de cabluri si mufe, rezoluţii si framerate-uri, tipuri de fisiere video, tipuri de codecuri) 7. Lanţul de procesare a materialului video de la achiziţie pana la difuzare (captura, montaj, postprocesare, mastering, difuzare) 8. Soft de monitorizare in timpul filmării si pentru filmare cu inregistrare direct pe calculator (Adobe OnLocation) 9. Softuri pentru montaj (Premiere), compositing (Aftereffects), masterizare de DVD (EnCore) şi realizarea de instalaţii video interactive (Arkaos de ex.) 10. Cunoaşterea unor noţiuni de baza despre sunet si a modului de achiziţie de sunet specific pentru video (cu accent pe interviu pentru film documentar, ca aplicatei practica) 11. Tipurilor de microfoane si mixere cat si utilizarea lor. Soft de compoziting pe sunet (Audition). 12. Elementele tehnice de pe un platou de filmare (lumini, trepiezi, fundaluri, blende, cabluri de alimentare, etc.) 13. Modul de folosire a unui ecran albastru si a tehnicii de cromakeying 14. Tehnici de baza de animatie cadru cu cadru cu camera legata direct la calculator (soft Adobe OnLocation)


Se fac aplicaţii in Laboratorul de comunicare şi relaţii publice

METODE DE PREDARE

• expunere, conversaţia euristica, ilustrare, aplicaţii pe calculator


• Balasescu, Mădălina, Manual de producţie de televiziune, Editura Polirom, Iaşi, 2003 • Bignell, Johnatan şi Jeremy Orlebar Manual practic de televiziune, Editura Polirom, Iaşi, 2009 • Harman, Doug, Ghid de fotografie digitală, Editura Polirom, Iaşi, 2009

EVALUARE

condiţii • frecventarea prelegerilor; participarea activă la cel puţin jumătate din cursuri criterii • realizarea proiectului forme • proiect


• nota obţinută la proiect

87

DENUMIREA DISCIPLINEI relaŢii publice sectoriale I COD: DA5

ANUL DE STUDIU III SEMESTRUL II STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OP NUMĂRUL ORELOR



INDIVIDUALA*

NUMĂR DE CREDITE


E-examen, M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 1 0 0 42 108 5 M română


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV PROF.UNIV.DR. GHEORGHE TEODORESCU SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ


OBIECTIVE § Conştientizarea şi stăpânirea principalelor etape în elaborarea unui proiect de PR

§ Înţelegerea modului în care se elaborează un plan de acţiune strategică § Stăpânirea principalilor paşi tactici într-un proiect de PR § Înţelegerea modului în care un proiect de PR trebuie orientat intern şi extern

TEMATICĂ GENERALĂ

§ Elaborarea proiectului de PR academic § Definirea „situaţiei problematice” în economia proiectului de PR § Argumentarea pre-documentării proiectului de acţiune relaţionistă § Determinarea resurselor-suport şi variantele acţiunii de PR § Elaborarea planului de acţiune strategică § Definirea paşilor tactici ai proiectului de PR § Orientarea externă a proiectului de PR § Comunicatul de presă; conferinţa de presă § Colocviul tematic § Talk-show-ul în media audio-vizuale § Pliantul de prezentare a instituţiei § Pagina de internet § Orientarea internă a proiectului de PR § Corespondenţa de PR; Intranetul; Consiliul profesorilor



METODE DE PREDARE



§ Coman, C., Relaţiile publice. Principii şi strategii, Editura Polirom, Iaşi, 2001 § Dagenais, B., Campania de relaţii publice, Editura Polirom, Iaşi, 2003 § Dagenais, B., Profesia de relaţionist, Editura Polirom, Iaşi, 2002 § Marconi, J., Ghid practic de relaţii publice, Editura Polirom, Iaşi, 2007 § Newsom, D. şi Carrell, B., Redactarea materialelor de relaţii publice, Editura Polirom ,Iaşi, 2004 § Teodorescu, Gh., Bejan, P., Relaţii publice şi publicitate. Discurs, metodă, interpretare, Ed. Fundaţiei Axis, Iaşi, 2006

EVALUARE



forme § proiect în cazul verificării pe parcurs şi examen oral în sesiune


§ nota finală reprezintă un produs sintetic; 50% din nota finală va fi reprezentată de media nerotunjită obţinută din nota de la seminar şi verificarea pe parcurs; 50% va fi reprezentată de nota obţinută la proiect

88

DENUMIREA DISCIPLINEI COMUNICARE INTERPERSONALĂ COD: DA 6



SEMESTRU


INDIVIDUALA

NUMĂR DE

CREDITE

TIPUL DE EVALUARE

LIMBA DE PREDARE



GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV LECT.UNIV. DR. IOAN-ALEXANDRU GRĂDINARU COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE


OBIECTIVE

• Dobândirea abilităţii de a utiliza în cercetare câteva categorii şi teorii importante dezvoltate în marginea conceptului de comunicare interpersonală;

• Dezvoltarea deprinderii de a lua în considerare factorii interpersonali în cadrul analizelor comunicaţionale specifice;

• Studenţii să capete abilitatea de a construi un punct de vedere în legătură cu un fenomen din cadrul comunicării interpersonale

TEMATICĂ GENERALĂ

1. Introducere 2. Definirea comunicării interpersonale 3. Presupoziţii ale cercetării în domeniul comunicării interpersonale. 4. Modele de comunicare interpersonală. 5. Teorii cu privire la comunicarea interpersonală 6. Eul şi exprimarea de sine. 7. Criterii ale eficienţei – S. Adubato, M. Redmond, J. DeVito. 8. Liderii în comunicarea interpersonală. 9. Credibilitatea liderilor în comunicarea interpersonală 10. Conflictele în cadrul comunicării interpersonale. 11. Tipologia conflictelor 12. Aspecte interpersonale ale comunicării verbale. 13. Dinamica relaţiilor interpersonale. 14. Efecte interpersonale în comunicarea organizaţională.


La seminarii va fi aprofundată tematica generală.

METODE DE PREDARE

Expunerea, dezbaterea tematică, conversatia euristica, problematizarea.


1. Mark V. Redmond, Interpersonal Communication. Readings in Theory and Research, Harcourt Brace College Publishers, 1995;

2. Mihai Dinu, Fundamentele comunicării interpersonale, Editura ALL, Bucureşti, 2004; 3. Irena Chiru, Comunicarea interpersonală, Editura Tritonic, Bucureşti, 2003; 4. Ştefan Boncu, Procese interpersonale, Editura Institutul European, Iaşi, 2005; 5. Adrian Neculau (coord.), Psihologie socială. Aspecte contemporane, Editura Polirom, Iaşi,

1996; 6. William Haney, Communication and Interpersonal Relations. Text and Cases, 4th edition, R.

D. Irwin Inc., Illinois, 1974.

EVALUARE

condiţii • Frecventarea prelegerilor; participarea activă la cel puţin 5 seminarii

criterii • Numărul şi calitatea intervenţiilor individuale de la seminar, gradul de implicare în aplicaţiile pe echipe.

forme • Observaţie directă la seminarii, urmărirea rezolvării sarcinilor de lucru formula

notei finale • (nota acordată pentru activitatea de la seminarii + nota obţinută la proiect) / 2

89

DENUMIREA DISCIPLINEI Dreptul comunicării COD: DA7


NUMĂRUL ORELOR



INDIVIDUALA*

NUMĂR DE CREDITE


E-examen, M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 1 0 0 42 108 5 M română


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV LECT.UNIV.DR. ANDREI ILAŞ ŞTIINŢE POLITICE


OBIECTIVE § Înţelegerea sistemului constituţional românesc;

§ Înţelegerea elementelor esenţiale ale dreptului european; § Prezentarea legislatiei relevante din domeniul comunicarii si relatiilor publice

TEMATICĂ GENERALĂ

§ Noţiunea de Constituţie § Parlamentul § Guvernul § Preşedintele § Curtea Constituţională § Uniunea Europeană – succintă prezentare generală § Instrumente juridice comunitare § Structura instituţională comunitară § Infracţiuni legate de libertatea de exprimare § Insulta § Calomnia § Dreptul de autor


§ La seminarii va fi dezbătură şi aprofundată tematica generală, precum şi legislaţia specifică domeniilor relaţii publice, jurnalistică şi publicitate.

METODE DE PREDARE



§ Constantinescu Mihai, Iorgovan Antonie, Muraru Ioan, Tanasescu Elena Simina, Constituţia României revizuită. Comantarii şi explicaţii, Editura All Beck, Bucureşti, 2007 § Iancu Gheorghe, Drept constituţional şi instituţii politice, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007. § Gutan Bianca, Excepţia de neconstituţionalitate, Editura All Beck, Bucureşti, 2005. § Vasile Ciocan, Emil Nuna, Liviu Taut, Drept european. Instituţii europene. Politici europene. Fonduri structurale, Editura Grafnet, Bucureşti, 2007.

EVALUARE



forme § examen scris în cazul verificării pe parcurs şi examen oral în sesiune



90

DENUMIREA DISCIPLINEI ARTA DEZBATERII PUBLICE COD: DA 8

ANUL DE STUDIU III SEMESTRUL 2 STATUTUL DISCIPLINEI OBLIGATORIE NUMĂRUL ORELOR PE



INDIVIDUALA

NUMĂR DE

CREDITE TIPUL DE EVALUARE LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 2 0 0 56 94 5 PE PARCURS ROMÂNĂ



DISCIPLINE ANTERIOR ABSOLVITE TEORIA COMUNICĂRII, LOGICĂ, RETORICĂ

OBIECTIVE • Cunoaşterea elementelor discuţiilor critice; • Dezvoltarea abilităţilor de argumentare in susţinerea unei dezbateri; • Formarea si dezvoltarea capacitaţii de a sesiza erorile in dezbaterile publice; • Formarea abilitaţilor de a construi argumentări, alternative la argumentări,

contraargumentări in raport cu o tema data; TEMATICĂ GENERALĂ

1. Delimitări conceptuale: dezbatere si dezbatere publica; 2. Principiul cooperării şi maximele conversaţionale; 3.Formarea şi dezvoltarea antrenamentului de comunicare; 4. Conditiile de posibilitate ale dezbaterilor publice; 5. Organizarea dezbaterilor publice; 6. Criterii de selecţie a participanţilor; 7. Etica dezbaterilor publice: tipuri de acord între participanţi; 8. Ce înseamnă a modera o dezbatere publică? 9. Formatul de dezbateri Karl Popper, formatul Lincoln-Douglas, formatul emisiune-dezbatere, formatul dezbatere-parlamentară; 10. Elemente constructive ale dezbaterilor publice; 11. Conceptul de moţiune; moţiune şi conflict: încercare de ordine 12. Limbajul dezbaterilor publice; 13. Patologia dezbaterilor publice; 14. Criterii de sistematizare a erorilor în dezbaterile publice.


Se aprofundează tematica de la curs

METODE DE PREDARE



1. Aristotel, Topica; Respingerile sofistice, în: Organon, II, Editura Iri, Buc., 1998; 2. Quintilian, Arta oratorică, I,II,III, Editura Minerva, Bucureşti, 1974; 3. Constantin Sălăvăstru: .....................Arta dezbaterilor publice, Editura Tritonic, Bucureşti, 2009; Teoria şi practica argumentării, Editura Polirom, Iaşi, 2003; Rhétorique et politique, L’Harmattan, Paris, 2004; Mic tratat de oratorie, Editura Universitatii „Al.I.Cuza”, Iasi, 2006; 4. Silvia Săvulescu, Retorică şi teoria argumentării, Editura SNSPA, Buc., 2001.

EVALUARE condiţii Participarea la minim 50% din orele de curs si seminar;

Realizarea lucrarilor de seminar

criterii Calitatea lucrărilor de seminar; Parcurgerea materialului bibliografic; Capacitatea de a aplica, de a transfera informaţiile in situaţii noi.

forme Evaluare pe parcurs formula notei

finale Media aritmetica a evaluărilor pe parcurs

91

DENUMIREA DISCIPLINEI NEGOCIERE ŞI MEDIERE COD: DA9

ANUL DE STUDIU III SEMESTRUL 2 STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OP NUMĂRUL ORELOR



INDIVIDUALA*

NUMĂR DE CREDITE


E-examen, M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 1 0 0 42 108 5 M română


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV CONF.UNIV.DR. ŞTEFAN BONCU PSIHOLOGIE


OBIECTIVE § Să cunoască principalele elemente ale unei negocieri

§ Să discearnă negocierea de celelalte tipuri de rezolvare a conflictelor § Să facă distincţia între negocierea distributivă şi cea integrativă § Să identifice posibile erori ce pot apărea în identificarea potenţialului integrativ

TEMATICĂ GENERALĂ

§ Negocierea – formă fundamentală de rezolvare a conflictelor § Conflictul social § Competiţie şi cooperare § Aspectele fundamentale ale negocierii § Distincţia dintre negocierea distributivă şi negocierea integrativă § Elemente ale negocierii: poziţia iniţială şi concesiile § Tehnici de negociere distributivă § Angajamentele poziţiilor aflate în negociere § Acordul integrativ § Schimbul de informaţii între părţi § Cum gândeşte negociatorul? § Caracteristici personale ale negociatorului § Factori sociali în negociere § Presiunea timpului în negociere



METODE DE PREDARE



§ Cornelius H. şi Faire S., Ştiinţa rezolvării conflictelor. Fiecare poate câştiga, Editura Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 1996 § Deutsch, M., The resolution of conflict, Yale University Press, New Haven, 1973 § Fischer R., Ury W. şi Patton, B., Succesul în negocieri, Editura Dacia, Cluj, 1995 § Pruitt D.G. şi Carnevale P.J., Negotiation in social conflict, Open University Press, Buckingham, 1993 § Schelling, T.C. , The strategy of conflict, Harvard University Press, Cambridge, 1960. § Ury, W., Dincolo de refuz. Ghid al negocierilor cu parteneri dificili, Editura de Vest, Timişoara, 1994.

EVALUARE



forme § examen scris în cazul verificării pe parcurs şi examen oral în sesiune



92

DENUMIREA DISCIPLINEI RELAŢII PUBLICE SECTORIALE II COD: DA 9

ANUL DE STUDIU III SEMESTRUL 2 STATUTUL DISCIPLINEI OPŢIONALĂ NUMĂRUL ORELOR



INDIVIDUALĂ

NUMĂR DE CREDITE

TIPUL EVALUARE

LIMBA DE PREDARE



GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV CONF.UNIV.DR. DAN STOICA JURNALISTICĂ ŞI ŞTIINŢE ALE COMUNICĂRII

DISCIPLINE ANTERIOR ABSOLVITE FUNDAMENTE ALE RELAŢIILOR PUBLICE

OBIECTIVE

§ Transmiterea de cunoştinţe teoretice şi practice privind comunicarea publică şi activitatea de relaţii publice în organizaţiile economice.

TEMATICĂ GENERALĂ

1. Relaţii publice: generalităţi. 2. Cele două componente ale activităţii de relaţii publice 3. Specificul activităţii de Relaţii Publice în sfera economică 4. Departamentul de relaţii publice într-o companie 5. Public/publicuri în comunicarea publică şi în relaţiile publice 6. Relaţia cu presa 7. Strategii de relaţii publice 8. Campanii de relaţii publice 9. Planul campaniei de relaţii publice 10. Strategii în campaniile de relaţii publice 11. Strategii de PR în perioadele de criză 12. Evaluarea eficienţei unei campanii de relaţii publice 13. Relaţia cu agenţiile de Relaţii Publice şi publicitate 14. Produsele de relaţii publice şi utilizarea lor în campanii

TEMATICA

SEMINARIILOR


METODE DE PREDARE



1. Crable, R. E., Using Communication, Boston, Allyn & Bacon, Inc., 1982 2. McElreath,Mark; Miller, Page W., Introduction to Public Relations and Advertising: A

Reader from the Consumer's Point of View, ed. a 3-a, Needham Heights, MA., Ginn Press, 1993.

3. Moldoveanu, M., Miron, D., Psihologia reclamei, Bucureşti, Editura Libra, 1995 4. Ritt, Adriana, Comunicare şi relatii publice, Timişoara, Univ. de Vest din Timişoara,1999. 5. Stanton, N., Comunicarea, Bucureşti, Societatea {tiinţă şi Tehnică, 1995 6. Dan Stoica, Comunicare publică. Relaţii publice, Ed. Univ. „Al.I.Cuza”, Iaşi, 2004 7. Dan Stoica, Our Father to all of us, proportionately, Duisburg, Gerhard-Mercator

University, 1996; LAUD paper 382a, Series A: General & Theoretical 8. Dan Stoica, "Strategii discursive în comunicarea publică", în Argumentum. Caietele

Seminarului de Logică discursivă, Teoria argumentării şi Retorică, Iaşi, vol.1, nr. 1 (2002), pp. 5-25.

EVALUARE





§ nota acordată pentru activitatea de la seminar (30%) nota obţinută la examenul scris din sesiune (70%).

93

DENUMIREA DISCIPLINEI MANAGEMENTUL INFORMAŢIEI COD: DA10




INDIVIDUALA

NUMĂR DE CREDITE


E-examen, M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 1 0 0 42 108 5 C română


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV CONF.UNIV.DR. DAN STOICA JURNALISTICĂ ŞI ŞTIINŢE ALE COMUNICĂRII



• TEMATICĂ GENERALĂ

• Organizaţiile inteligente • Strategii de management bazate pe managementul informaţiei • Surse de informaţie şi veghea tehnologică şi informaţională • Agenţii inteligenţi şi brokerii de informaţie • Perspectiva algoritmică asupra informaţiei • Modalităţi de prelucrare a informaţiei: cuvinte-cheie, ontologii, • Tezaurele şi utilizarea indexării • Conceptele de “data warehouse” şi “data mining”; • Instrumente de lucru: cataloage tradiţionale şi dosare indexate • Bazele de date • Motoare de căutare • Managementul logic al informaţiilor • Managementul informaţiilor conţinute în proiecte • De la informaţie, la cunoaştere şi apoi, la cunoaştere împărtăşită


§ Seminariile vor dezvolta temele cursului

METODE DE PREDARE



• Mattison, Rob, Understanding Database Management Systems, McGraw Hill, New York, 1997. • Stoica, Dan,Curs de metode bibliografice de cercetare, Iaşi, Ed. Univ. « Al. I. Cuza », 2002 • Staica, Dan, Perspective biblio-logice, I şi II, în BIBLOS, versiunea electronică în pagina

www.bcu-iasi.ro/biblos • Journal of Information Management (colecţia BCU Iaşi)

EVALUARE






http://www.bcu-iasi.ro/biblos

94

DENUMIREA DISCIPLINEI STRATEGII PERSUASIVE COD: DA 11

ANUL DE STUDIU III SEMESTRUL 2 STATUTUL DISCIPLINEI OPTIONALĂ


SEMESTRU


INDIVIDUALA

NUMĂR DE

CREDITE

TIPUL DE EVALUARE

LIMBA DE PREDARE



GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV PROF. UNIV. DR. TRAIAN D. STANCIULESCU COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE


OBIECTIVE

• definirea şi asimilarea unui sistem strategii de persuadare în comunicarea umană • particularizarea strategiilor persuasive la câteva domenii de maxim interes (comunicare publică / mass media, PR, reclamă etc.) • determinarea şi asumarea sistemului de norme axiologice specifice utilizării strategiilor persuasive în domeniile implicate

TEMATICĂ GENERALĂ

• persuadarea, ştiinţă a modelării liberului arbitru; • persuasiune şi manipulare, între a crede şi a (nu) şti; • disfuncţii şi impasuri majore ale comunicării: de la gândirea negativă la conflict etc.; • strategii practice şi analitice de depăşire a tensiunilor în comunicare: de la psihanaliză la gândirea pozitivă, de la semiotică la “monografia polară”; • programarea neuro-lingvistică (NLP): strategie (non)verbală de persuadare subliminală; • intracomunicarea, intercomunicarea, transcomunicarea: tehnici de autoarmonizare, eficienţa lui “a porni de la celălalt”, comuniunea sau dincolo de graniţele individualităţii; • aplicaţii ale NLP în afaceri, relaţii publice, mass media etc. ; • analiza tranzacţională: roluri sugestive în comunicarea eficientă; • tehnici de persuasiune şi manipulare aplicate în relaţiile de negociere; • alte tehnici (auto)sugestive utilizare în comunicare: silva, mind control, terapia cognitivă, etc.; • strategii creative în CP si PR: despre know-how-ul succesului.


La seminarii vor fi particularizate temele generale prezentate la curs, prin aplicaţii precum: • studiul situaţiilor particulare de (non)comunicare în CP, RP etc.; • aplicaţii şi studii de caz: prezentare / interpretare de filme; • exerciţii de aplicare a strategiilor persuasive în mass media şi publicitate; • tehnici de persuadare / manipulare aplicate în domeniul politic, economic, cultural-ştiinţific; • dincolo de propagandă: despre demitizarea unor mituri ale mileniului trei.

METODE DE PREDARE



Steve Andreas, Charles Faulkner, NLP şi succesul, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2006 Eric Berne, Jocuri pentru adulţi, Buc., Amaltea, 2002. Charles Larson, Persuasiunea. Receptare şi responsabilitate, Editura Polirom, Iaşi, 2003. R. de Lassus, Programarea neuro-lingvistică şi arta comunicării, Teora, Bucureşti, 2004. Alex Mucchielli, Arta de a influenţa: analiza tehnicilor de manipulare, Editura Polirom, Iaşi Ion-Ovidiu Pânişoară, Comunicarea eficientă, Editura Polirom, Iaşi, 2004. Stănciulescu, T. D., Semiotica iubirii. Iniţiere în ştiinţa comuniunii, Performantica, 2007.

EVALUARE


criterii • numărul şi calitatea intervenţiilor de la curs şi seminar, • calitatea lucrării aplicative realizate acasă ; • rezultatul obţinut la discuţia / colocviul din sesiune

forme • observaţie directă la seminarii + probe scrise / întrebări de opinie la curs şi seminar + susţinerea unei lucrări aplicative în sesiune


• nota acordată pentru activitatea de la seminarii / curs + nota obţinută pentru lucrarea aplicativă susţinută / 2

95

DENUMIREA DISCIPLINEI STRATEGII DE COLABORARE IN ECHIPA COD: DA11

ANUL DE STUDIU III SEMESTRUL 2 STATUTUL DISCIPLINEI OPTIONAL


SEMESTRU


INDIVIDUALA

NUMĂR DE

CREDITE

TIPUL DE EVALUARE

LIMBA DE PREDARE



GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV DR. BALAŞCA-MIHOCI MANUELA TEODORA COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE


OBIECTIVE

• asimilarea unui sistem de concepte privind strategiile de grup şi colaborarea în echipă; • modele de strategii de colaborare în echipă, în raport cu interesele domeniului relaţiilor publice; • însuşirea unor deprinderi necesare în realizarea unor studii asupra strategiilor din diverse grupuri de activitate: grupul educaţional, psiho-social, politic.

TEMATICĂ GENERALĂ

• conceptul de grup, echipă, colectiv, masă, mulţime, organizaţie, comunitate, public, societate, actor social, lider, şef, manager; • tipuri de grupuri, caracteristici, funcţiile grupului, dinamica grupului; • definiţii şi modele de comunicare şi colaborare în echipă; • liderul si rolul său strategic în grup; • spirit de echipă şi modele psihologice; • strategia şi rolul său în comunicare şi relaţii publice; despre divergenţe, comunicări, negocieri, manipulări; • rolul strategiilor în educatia şi formarea culturală a persoanei şi grupului; • interpenetrarea disciplinelor şi spiritul de colaborare în echipă; • paradigme socio-profesionale moderne, frontiere disciplinare şi nevoia de comunicare; • comunicarea între grupuri; creativitatea, atribut individual sau de grup? • standarde profesionale şi criterii morale în colaborarea în echipă; • noi forme de comunicare - provocarea modernă: Web-blogul, comunicare şi colaborare în grup; argumente pro şi contra. • rolul strategiilor în viaţa socio-politică; despre necesitatea securităţii colective – istoric, definitii, conceptul de « comunitate de securitate »


La seminarii va fi aprofundată tematica generală şi se vor aduce exemplificări prin studiu de caz şi ipostaze

METODE DE PREDARE

• expunerea, conversatia euristica, explicaţia, dezbaterea şi problematizarea, studiu de caz


Neculau Adrian, Dinamica grupului si a echipei, Editura Polirom, Iasi, 2007, pp.11-172 sau Neculau Adrian, Liderii în dinamica grupurilor, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1977 Rouchy Jean Claude, Grupul- spatiu analitic. Observatie si teorie, Editura Polirom, Iasi, 2000 McQuail Denis, Comunicarea, Trad. Daniela Rusu, Editura Institutul European, Iasi,1999, pp. 172-239 McQuail Denis, Sven Windahl, Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă, trad. de Alina Bârgăoanu şi Paul Dobrescu, Editura SNSPA, Bucureşti, 2001 Mattelart Armand, Mattelart Michèle, Istoria teoriilor comunicării, Editura Polirom, Iaşi, 2001, pp.101-141 Andrè de Perretti, Jean- Andrè Legrand, Jean Boniface, Tehnici de comunicare, trad. de Gabriela Sandu, Editura Polirom, Iaşi, 2001 Miroiu Andrei, Radu- Sebastian Ungureanu (coord.), Manual de relaţii internaţionale, Editura Polirom, Iaşi, 2006, pp. 223-255

EVALUARE

condiţii • frecventarea prelegerilor; participarea activă la cel puţin 5 seminarii

criterii • numărul şi calitatea intervenţiilor la seminar, calitatea portofoliului de la seminar şi performanţa la examenul scris din sesiune.

forme • observaţie directă la seminarii şi examen scris în sesiune

96


• (nota acordată pentru activitatea de la seminarii + nota acordată la examenul scris din sesiune) / 2

97

DENUMIREA DISCIPLINEI GESTIONAREA IMAGINII PUBLICE COD: DA 9




INDIVIDUALA*

NUMĂR DE CREDITE


E-examen, M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 1 0 0 56 108 5 M română



DISCIPLINE ANTERIOR ABSOLVITE INTRODUCERE ÎN PUBLICITATE

OBIECTIVE § Înţelegerea principalelor dimensiuni ale imaginii organizaţionale;

§ Familiarizarea cu principalele strategii şi tehnici de formare şi promovare a imaginii organizaţiei; § Înţelegerea sistemului principalilor indicatori utilizaţi în evaluarea imaginii unei organizaţii; § Însuşirea principiilor necesare gestionării eficiente a situaţiilor de criză; § Dobândirea competenţelor necesare pentru a putea rezolva eficient crizele de imagine; § Dobândirea competenţelor necesare pentru a putea comunica în situaţii de criză;

TEMATICĂ GENERALĂ

§ Identitate de brand, brandul instituţional şi imaginea instituţiei § Conceptul de imagine publică: de la identitatea de brand la geneza imaginii sociale § Strategii şi tehnici de construcţie a imaginii organizaţiei § Modalităţi de gestionare şi promovare a imaginii organizaţiei § Sistemul indicatorilor de imagine şi evaluarea imaginii sociale a unei organizaţii § Imaginea mediatică a unei organizaţii; analiza imaginii mediatice § Crizele şi impactul lor asupra imaginii unei organizaţii § Tipuri de crize: criza organizaţională; criza de comunicare § Criza mediatică; criza de imagine § Analiza crizei de imagine § Măsuri şi tehnici pentru rezolvarea crizelor de imagine § Reguli şi strategii pentru desfăşurarea comunicării în situaţii de criză


§ Strategii şi tehnici de formare a imaginii organizaţiei § Indicatorii de imagine. Evaluarea imaginii sociale a unei organizaţii § Crizele şi impactul lor asupra imaginii unei organizaţii § Criza organizaţională; criza de comunicare § Criza mediatică; criza de imagine § Analiza crizei de imagine; măsuri şi tehnici pentru rezolvarea crizelor de imagine § Cum se realizează comunicarea în situaţii de criză?

METODE DE PREDARE



§ Cioaric, Vasile, Gestionarea crizelor de imagine, Editura Tehnica-Info, Bucureşti, Chişinău, 2005. § Chiciudean, Ion & Ţoneş Valeriu, Gestiunea crizelor de imagine, Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2002. § Haineş, Rosemarie, Imaginea instituţională, Editura Tribuna economică, Bucureşti, 2003. § Halic, Bogdan-Alexandru & Chiciudean, Ion, Analiza imaginii organizaţiilor, Editura Comunicare. Ro, Bucureşti, 2004. § Luchian, Daniel Gh., Managementul în perioade de criză, Editura Economică, Bucureşti, 2002. § Marconi, Joe, Ghid practic de relaţii publice, Editura Polirom, Iaşi, 2007, pp. 83-106. § Olins, Wally, Noul ghid de identitate Wolff Olins. Cum se creează şi se susţine schimbarea prin managementul identităţii, Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2004. § Regester, Michael & Larkin, Judy, Managementul crizelor şi al situaţiilor de risc, Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2003.

EVALUARE

condiţii § frecventarea prelegerilor; participarea activă la 4 din cele 7 seminarii; susţinerea proiectului la verificarea din timpul semestrului (ca membru al unei echipe formată din cel mult 4 studenţi)

criterii § numărul şi calitatea intervenţiilor la seminar, rezultatul obţinut la proiectul din cursul semestrului şi performanţa la examenul din sesiune

98

forme § proiect în cazul verificării pe parcurs şi examen scris în sesiune


§ nota finală reprezintă un produs sintetic; 50% din nota finală va fi reprezentată de nota obţinută la proiect; 50% va fi reprezentată de nota obţinută la examenul scris din sesiune;

99

DENUMIREA DISCIPLINEI ESTETICA SI COMUNICARE COD: DA 11




INDIVIDUALA*

NUMĂR DE CREDITE


E-examen, M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 1 0 0 42 108 6 M română


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV CONF. UNIV.DR. PAUL BALAHUR COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE


OBIECTIVE § Prezentarea Esteticii si problematicii sale din perspectiva comunicarii si evidentierea

importantei modelelor si teoriilor comunicarii pentru reconstructia teoretica a esteticii contemporane. § Favorizarea intelegerii formelor, mijloacelor si resurselor comunicarii estetice si a aplicatiilor lor la diferite forme de comunicare sociala (publicitate, relatii publice, mass-media etc.).

TEMATICĂ GENERALĂ

§ Estetica si acceptiunile sale: 1.disciplina filosofica si/sau stiintifica care se ocupa cu studiul artei si experientei artistice: 2. modalitate a cunoasterii senzoriale (aisthesis) si teorie a sa (gnoseologia inferior); 3.reprezentare comunicativa a standardelor frumosului, dincolo de experienta artei (de ex. Estetica orasului, estetica modei, estetica/sau chirurgia/ plastica etc.). In acest sens, diferenta dintre estetica artei (artistica) si „estetica dincolo de estetica”, in intelesul mai larg de estetica a vietii/ cotidiene. In aceste contexte, estetica poate fi inteleasa prin prisma functiilor sale comunicative.

§ Arta si comunicare: Estetica din perspectiva teoriilor comunicarii. Esenta comunicativa a artei.: arta ca forma de comunicare. Creatia, receptarea si comunicarea ca dimensiuni esentiale ale experientei artistice/estetice. O abordare sistemic-functionala a relatiilor dintre creatie, receptare si comunicare in constituirea experientei artistice.

§ Abordari ale artei din perspectiva comunicarii. 1. Estetica receptarii: teoria orizontului de asteptare –H.R Jauss (Experienta estetica si hermeneutica literara); teoria operei deschise – U.Eco (Opera deschisa); teoria lecturilor plurale – M.Corti (Principiile comunicarii literare); teoria relatiei estetice (G.Genette) etc. 2. estetica informationala (M.Bense, A.Moles, H. Frank); 3.” Estetica comunicarii” (Fred Forest).

§ Estetica si „ functiile limbajului”. Modelul lui Roman.Jakobson de analiza a comunicarii prin prisma ‚functiilor limbajului”. Specificul „functiei poetice” si importanta sa pentru identficarea dimensiunii estetice a oricarei comunicari. Aplicatii ale analizei „functiei poetice” a limbajului la diferite forme de comunicare sociala.

§ Valentele comunicarii estetice, in comparatie cu alte tipuri de comunicare. Forme si mijloace ale comunicarii estetice. Resursele comunicarii estetice pentru diferite forme de comunicare sociala: publicitate, relatii publice, comunicarea mass-media etc. Studii de caz si aplicatii.


§ Sensurile esteticii. Estetica artei si „estetica dincolo de estetica”. Estetica vietii cotidiene. § Arta si comunicare. Comunicarea prin arta, comunicarea artistica si „arta comunicarii” § Importanta „functiei poetice” a limbajului in diferite tipuri de comunicare § Forme si mijloace ale comunicarii estetice si implicarea lor in strategiile comunicarii publice

METODE DE PREDARE


BIBLIOGRAFIE RECOMANDATA (SELECTIV)

§ G.Genette, Opera artei. Relatia estetica, Univers, 2002 § L.Ferry, Homo aestheticus, Meridiane, 2001 § Rene Berger, Arta si comunicare, Meridiane, 1986 § Jean Caune, Cultura si comunicare, Univers, 2002 § M.Corti, Principiile comunicarii literare, Univers, 1984 § Umberto Eco, Opera deschisa, Univers, 2001 § Paul Balahur, Arta, creatie si comunicare, in Problematologie si comunicare, Ed. Performantica, 2004 § W.Welsch, Aesthetics beyond Aesthetics, www.file/G:/EST.htm § Fred Forest. For an Aesthetics of Communication, http://www.webmuseum.org/html

condiţii § frecventarea prelegerilor; participarea activă la cel puţin jumătate dintre

seminarii; sustinerea unui proiect/eseu

http://www.file/G:/EST.htm

100

EVALUARE criterii § numărul şi calitatea intervenţiilor la seminar, calitatea eseului final forme • notarea participarii la dezbateri, sustinerea eseului


§ (nota obţinută pentru activitatea la seminar + nota obţinută la sustinerea eseului) : 2

DENUMIREA DISCIPLINEI COMUNICARE POLITICĂ COD: DA 11



TOTAL ORE ACTIVITATE INDIVIDUALĂ

NUMĂR DE CREDITE

TIPUL DE EVALUARE

LIMBA DE PREDARE



GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV CONF.UNIV.DR. GHEORGHE-ILIE FÂRTE RELAŢII PUBLICE ŞI ŞTIINŢE ALE COMUNICĂRII

DISCIPLINE ANTERIOR ABSOLVITE TEORIA COMUNICĂRII, INTRODUCERE ÎN ŞTIINŢELE POLITICE

OBIECTIVE

§ explicitarea conceptului de comunicare politică; § înţelegerea comunicării politice ca acţiune colectivă complexă; § cunoaşterea condiţiilor de eficacitate şi eficienţă ale comunicării politice;

TEMATICĂ GENERALĂ

§ definirea comunicării politice ca acţiune colectivă semiotică ce se realizează în contextul organizării şi conducerii unei societăţi, respectiv ca act de exercitare a puterii prin folosirea exclusivă a semnelor § determinarea factorilor care intervin în comunicarea politică: agentul (sau autorul), instrumentul, contextul, impulsul intenţionat, maniera de realizare şi rezultatul § cunoaşterea principalilor agenţi ai comunicării politice: partidele politice, instituţiile şi autorităţile publice, compartimentele birocratice, grupurile de presiune, mass-media şi cetăţenii consideraţi în mod individual § definirea codului politic şi identificarea principalelor tipuri de mesaje politice: mesajele de informare (titulatura, logotipul, statutul şi programul politic) şi mesajele persuasive (mesajele transmise în cadrul programelor de audienţe, discursurile politice rostite la reuniunile partidului, discursurile politice rostite la mitingurile electorale şi la alte adunări publice, sloganul politic, afişul politic, reclama politică, comunicatul de presă, interviul şi conferinţa de presă) § conturarea contextului politic: cadrul referenţial şi organizarea politică a societăţii § reguli ale comunicării politice § valori ale comunicării politice: eficacitatea, eficienţa, politeţea şi moralitatea § instituirea unei ordine sociale juste: rezultat ultim al comunicării politice § acţiuni subsumate comunicării politice: cunoaşterea contextului, asumarea unei imagini publice, selectarea temelor de comunicare şi a mesajelor capabile să le exprime, modalizarea comunicării politice, transmiterea mesajelor şi monitorizarea rezultatelor § comunicarea politică în era internetului § comunicarea politică – mijloc de constituire a unei democraţii participative


§ La seminarii vor fi aprofundate – în funcţie de preferinţele studenţilor – teme din bibliografia recomandată.

METODE DE PREDARE



§ Fârte, Gheorghe-Ilie, Comunicarea politică: aspecte generale şi forme actuale, în „Argumentum“, nr. 3, 2004/2005, p. 101-146 § Kaid, Lynda Lee şi Holz-Bacha, Christina, Encyclopedia of Political Communication, Sage Publications, Inc., 2007 § Le Seac’h, Michel, L’ État marketing. Comment vendre des idées et des hommes politiques, Editions Alain Moreau, Paris, 1981 § Maarek, Philippe J., Communication et marketing de l’homme politique, deuxième édition, Litec, Paris, 2001 § McNair, Brian, Introducere în comunicarea politică, Polirom Iaşi, 2007 § Newman, Bruce L., Handbook of Political Communication, Sage Publications, Inc., Thousand Oaks, 1999 § Stoiciu, Andrei, Comunicarea politică. Cum se vând idei şi oameni, Humanitas-Libra, 2000 § Thoveron, Gabriel, Comunicarea politică azi, Editura Antet, Oradea, 1996


101

EVALUARE criterii § numărul şi calitatea intervenţiilor la seminar, calitatea referatului din timpul

semestrului şi performanţa la examenul scris din sesiune

forme § observaţie directă la seminarii, referat în cazul verificării pe parcurs şi examen scris în sesiune


§ (nota obţinută pentru activitatea la seminar + nota obţinută la referat + + 2 x nota obţinută la examenul scris din sesiune) : 4

DENUMIREA DISCIPLINEI COMUNICARE INTERCULTURALĂ COD: DA 11




INDIVIDUALĂ

NUMĂR DE CREDITE

TIPUL EVALUARE

LIMBA DE PREDARE



GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV PROF.UNIV.DR. NICOLAE RAMBU FILOSOFIE


OBIECTIVE

§ analiza conceptelor fundamentale ale domeniului § formarea deprinderilor şi aptitudinilor de aplicare a acestor concepte în activitatea de management în relaţiile publice § formarea deprinderilor de apreciere a activităţii de management în domeniul relaţiilor publice

TEMATICĂ GENERALĂ

§ Introducere. Conceptul de cultură § Multiculturalitatea. Interculturalitatea. Transculturalitatea. Metisajul cultural § Etnocentrismul ca problemă a comunicării interculturale. Poporul – un construct cultural § Alteritatea ca distanţă interculturală. Trei axe ale alterităţii. Gramatica întâlnirii cu Celălalt § Caracterul naţional § Percepţia din perspectiva comunicării interculturale § Timpul din perspectivă interculturală § Modelarea culturală a gândirii § Limba ca Weltanschauung § Comunicarea interculturală nonverbală § Geografia culturală a Europei. Declinul Occidentului § Competenţa interculturală. Stereotipuri şi prejudecăţi § Şocul cultural. Transferul cultural § Standarde culturale

TEMATICA

SEMINARIILOR


METODE DE PREDARE



§ Braudel Fernand, Gramatica civilizaţiilor, Editura Meridiane, Bucureşti, 1994 § Ferreol Gilles, Jucquois Guy (coord), Dicţionarul alterităţii şi al relaţiilor interculturale, Editura Polirom, Iaşi, 2005 § Huntington Samuel, Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale, Editura Antet, 1998 § Râmbu Nicolae, Tirania valorilor. Studii de filosofia culturii şi axiologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006 § Todorov Tzvetan, Cucerirea Americii. Problema Celuilalt, Editura Institutul European, Iaşi, 1994.

EVALUARE






102

DENUMIREA DISCIPLINEI TEORII ALE SECULARIZĂRII COD: DA11




INDIVIDUALA*

NUMĂR DE CREDITE


E-examen, M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 1 0 0 42 108 5 C română


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV LECT.UNIV.DR. ALEXANDRU TOFAN FILOSOFIE



• explicarea şi interpretarea unor idei, concepte filosofice, moduri de problematizare specifice teoriilor secularizării

• familiarizarea studenţilor cu principalele paradigme şi teme ale teoriilor secularizării • descrierea unor modele ale constituirii spaţiului public ca spaţiu secularizat şi ale relaţiilor

dintre instituţia ecleziastică şi cea laică TEMATICĂ GENERALĂ

§ Secularizarea: concept politic, cultural, teologic § Disputa J. Habermas – J. Ratzinger cu privire la conceptul secularizării § Secularizarea şi constituirea spaţiului public § Religiile politice § Conceptul de toleranţă § Pluralismul religios § Resurecţia religiosului în lumea contemporană § Instituţie laică şi instituţie ecleziastică. Exemplu: problema bioeticii § Cultură laică şi cultură religioasă § Discuţia cu privire la fundamentele religioase ale Europei § Fanatismul § Islamism vs. restul lumii? § Ecumenismul şi toleranţa § Religia şi viitorul omenirii


§ Seminariile vor dezvolta temele cursului

METODE DE PREDARE



• P. Culianu et alii, Religie şi putere, Editura Nemira, Bucureşti, 1996 • J. Habermas, J. Ratzinger, Dialectica secularizării, Editura Apostrof, Cluj-Napoca, 2005 • M. Juergensmeier, Terror in the mind of God, University of California Press, 2003 • R. Remond, Religie şi societate în Europa, Editura Polirom, Iaşi, 2001 • B. Wilson, Religia din perspectivă sociologică, EdituraTrei, 2000

EVALUARE






103

DENUMIREA DISCIPLINEI teoria relaţiilor internaţionale COD: DA12




INDIVIDUALA*

NUMĂR DE CREDITE


E-examen, M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 1 0 0 42 108 5 C română


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV LECT.UNIV.DR. BOGDAN ŞTEFANACHI ŞTIINŢE POLITICE



• explicarea şi interpretarea unor idei, proiecte, procese, precum şi a conţinuturilor teoretice şi practice ale acestei discipline;

• familiarizarea studenţilor cu principalele concepte, paradigme şi teme din studiul relaţiilor internaţionale

• dezvoltarea capacităţii de analiză prin examinarea unor studii de caz relevante TEMATICĂ GENERALĂ

1. Curs introductiv 2. Concepte şi valori fundamentale în studiul relaţiilor internaţionale (securitatea, libertatea,

ordinea, justiţia, bunăstarea) 3. Evoluţia sistemului internaţional. Statul şi sistemul internaţional contemporan 4. Puterea în relaţiile internaţionale (componentele puterii)

a. puterea hard b. puterea soft

5. Actori în relaţiile internaţionale (statele şi actorii non-statali) a. statele b. actorii non-statali

6. Liberalismul Utopic – debutul Teoriei Relaţiilor Internaţionale 7. Realismul în relaţiile internaţionale

a. Fundamentarea teoriei realiste b. Lumea realistă şi pilonii săi de susţinere

8. Neoliberalismul (instituţii şi interdependenţă) şi Neorealismul (bipolaritate şi confruntare) 9. Societatea internaţională (Şcoala engleză) şi Economia Politică Internaţională 10. Teoria constructivista a relaţiilor internaţionale 11. Procesul de integrare regională: Uniunea Europeană 12. Securitatea în lumea contemporană 13. Globalizarea şi ordinea post Război Rece 14. Curs final – concluzii


1. Sistemul internaţional în perioada 1900-1990 2. Sfârşitul Războiului Rece şi sistemul internaţional după 1989 3. Puterea în relaţiile internaţionale: de la hard power la soft power 4. Realismul în relaţiile internaţionale 5. Liberalismul în relaţiile internaţionale 6. Şcoala engleză a relaţiilor internaţionale şi teorii marxiste ale relaţiilor internaţionale 7. Constructivismul şi feminismul în relaţiile internaţionale

METODE DE PREDARE



1. Baylis, John, Smith, Steve, The Globalization of Word Politics, Oxford University Press, 2001 2. Bull, Hedley, Societatea anarhică. Un studiu asupra ordinii în politica mondială, Ed. Ştiinţa,

Chişinău, 1998 3. Calvocoressi, Peter, Politica mondială după 1945, Ed. All, Bucureşi, 2000 4. Gilpin, Robert, Economia mondială în secolul XXI. Provocarea capitalismului global, Ed.

Polirom, Iaşi, 2004 5. Goldstein, Joshua S., Pevehouse, Jon C., Relaţii Internaţionale, Ed. Polirom, Iaşi, 2008 6. Griffiths, Martin, Relaţii internaţionale. Şcoli, curente, gânditori. Ed. Ziua, Bucureşti, 2003 7. Guzzini, Stefano, Realism şi relaţii internaţionale, Ed. Institutul European, Iaşi, 2000 8. Kissinger, Henry, Diplomaţia, Ed. All, Bucureşi, 1998 9. McCauley, Martin, Rusia, America şi Războiul Rece 1949-1991, Ed. Polirom, Iaşi, 1999

104

10. Miroiu, Andrei, Ungureanu, Radu-Sebastian, Manual de relaţii internaţionale, Ed. Polirom, Iaşi, 2006

11. Morgenthau, Hans J., Politica între naţiuni. Lupta pentru putere şi lupta pentru pace, Ed. Polirom, Iaşi, 2007.

12. Robert Kagan “Power and Weakness” în Policy Review, June 2002, disponibil la http://www.policyreview.org/JUN02/kagan.html

13. Strange, Susan, State şi pieţe, Ed. Institutul European, Iaşi, 1997 14. Waltz, Kenneth, Omul, statul şi războiul, Ed. Institutul European, Iaşi, 2001 15. Waltz, Kenneth, Teoria politicii internaţionale, Ed. Polirom, Iaşi, 2006 16. Wendt, Alexander, “Anarchy is What States Make of It: the Social Construction of Power

Politics”, International Organization, Vol. 46, No. 2, Spring 1992 17. Zorgbibe, Charles, Construcţia Europeană. Trecut, prezent, viitor, Ed. Trei, 1998

EVALUARE






105

DENUMIREA DISCIPLINEI SCRIITURĂ ÎN PR ŞI PUBLICITATE COD: DA 12




INDIVIDUALĂ

NUMĂR DE CREDITE

TIPUL EVALUARE

LIMBA DE PREDARE



GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE DEPARTAMENT/ CATEDRA/ COLECTIV PROF.UNIV.DR. PETRU BEJAN FILOSOFIE

DISCIPLINE ANTERIOR ABSOLVITE FUNDAMENTE ALE RELAŢIILOR PUBLICE; INTRODUCERE ÎN PUBLICITATE

OBIECTIVE

§ clarificarea aspectelor conceptuale şi metodologice presupuse de teoria şi practica scrisului § asimilarea tehnicilor de redactare a documentelor cu caracter public § înţelegerea şi stăpânirea principalelor stiluri de scriitură în PR § dezvoltarea abilităţilor de comunicare în sistemul relaţiilor publice

TEMATICĂ GENERALĂ

§ Textul – accepţiuni, clasificare § Scriitură şi stil § Scriitura ca practică instituţională § Constrângeri în materie de scriitură § Strategii ale seducţiei/strategii ale încrederii? § Modalităţi ale comunicării publice § Ştirea de presă. Comunicatul de presă § Conferinţa de presă § Briefing-ul de presă § Dosarul de presă § Alte modalităţi de comunicare cu publicul § Ideologii şi tehnici ale seducţiei § Tipologii ale înscrisurilor publicitare § Exemple de scriitură publicitară

TEMATICA

SEMINARIILOR


METODE DE PREDARE



1. Bejan Petre, Teodorescu Gheorghe, Relaţii publice şi publicitate, Axis, Iaşi, 2003 2. Coman Cristina, Relaţiile publice şi mass-media, Editura Polirom, Iaşi, 2000 3. Cornea Paul, Introducere în teoria lecturii, Editura Minerva, Bucureşti, 1988 4. Goddard Angela, Limbajul publicităţii, Editura Polirom, Iaşi, 2002 5. Lebedeva Tatiana, Arta de a seduce, Editura Institutul European, Iaşi 1999 6. Şerb Stancu, Relaţii publice şi comunicare, Editura Teora, Bucureşti, 1999.

EVALUARE






106

DENUMIREA DISCIPLINEI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ COD: FP4739



SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE

TIPUL DE EVALUARE (P-pe parcurs, C-colocviu, E-examen, M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 2 56 108 6 E Română


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE CATEDRA CONF. DR. VIRGIL STOICA Ştiinţe Politice

DISCIPLINE ANTERIOR ABSOLVITE Metode de cercetare în ştiinţele politice Politici publice

OBIECTIVE Identificarea şi evaluarea de către studenţi a principalelor concepte şi modele ale organizării publice; Stabilirea limitelor intervenţiei publice; Analiza problematicii naturii relaţiilor dintre politicieni şi birocraţi, a resurselor de putere şi a controlului pe care fiecare categorie o poate exercita asupra celeilalte în procesul luării deciziilor;

TEMATICĂ GENERALĂ 1. Ce este sectorul public? 2. Teorii despre birocraţie; 3. Funcţiile birocraţiei; 4. Organizarea birocraţiei. 5. Sursele puterii birocratice; 6. Controlul asupra birocraţiei; 7. Instrumentele utilizate de către administraţie; 8. Administranie publică locală


1. Sursele de venit ale administraţiei publice; 2. Cheltuielile administraţiei publice 3. Reglementarea, subsidiile şi programele de informare ca instrumente ale administraţiei publice; 4. Contractarea unor servicii şi bunuri către piaţa liberă, intreprinderile publice şi sistemele de vouchere în asigurarea unor servicii publice; 5. Organizarea contează: The City of Chicago and the 1995 Heat Wave; 6. Administraţie şi politică: Facing the Problem of Second-hand Smoke: The Office on Smoking and Health’s Decision; 7. Managementul public: Strengthening Public Managers in Argentina: The New Program for Government Administrators; 8. Managementul performanţei: Mayor Anthony Williams and Performance Management in Washington, DC; 9. Public versus privat în administraţie: Igniting the Passions: Private vs. Public Fire Service in Suburban Phoenix; 10. Parteneriat între public şi privat în administraţie: Parks and Partnership in New York City; 11. Reglementarea: Preventing Pollution in Massachusetts: The Blackstone Project; 12. Privatizarea: Cancun, Mexico: Water System Privatization; 13. Restructurarea: Disaster By Design: California’s Experience with Electricity Restructuring

METODE DE PREDARE

Prelegerea, analiza, dezbaterea, studiul de caz.


1. Florin Bondar – 2007, Politici publice Ci administratie publica, Polirom, Iasi 2. Adrian Miroiu (ed.) – 2000, Reforma sectorului public în România, Editura Trei, Bucureşti; 3. Juraj Nemec, Glen Wright (coord.) – 2000, Finanţe publice – teorie şi practică în tranziţia

central-europeană, Editura Ars Longa, Bucureşti; 4. Jan-Erik Lane – 2000, The Public Sector – Concepts, Models and Approaches, Sage, London; 5. Richard J. Stillman II – 2000, Public Administration. Concepts and Cases, Houghton Mifflin

Company, New York

EVALUARE condiţii Prezenţa la cel puţin 50% +1 din seminarii

criterii Cunoştinţele acumulate, abilitatea de a le folosi într-o situaţie nouă, abilitatea de a analiza o problemă (descompunerea acesteia în părţi componente şi stabilirea de relaţii între acestea); capacitatea de exprimare clară, într-o limbă română corectă.

forme

Prezenţa şi activitatea la seminarii (S); Prezentarea unui studiu de caz (SC); Rezultatul unui proiect individual (P); Eexamenul scris de la finalul semestrului (E).

formula notei finale Nota finală = 10%S + 10%SC + 20%P + 60%E

107

DENUMIREA DISCIPLINEI ANTROPOLOGIE FILOSOFICĂ COD: DA5

ANUL DE STUDIU III SEMESTRUL I STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OB


SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE

TIPUL DE EVALUARE (P-pe parcurs, C-colocviu, E-examen, M-mixt) LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 92 50 5 M Română


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE CATEDRA PROF.DR. DUMITRESCU MARIUS FILOSOFIE ŞI LOGICĂ

DISCIPLINE ANTERIOR ABSOLVITE

OBIECTIVE - cunoaşterea noţiunilor specifice disciplinei; - explicarea şi interpretarea unor idei, proiecte, procese, precum şi a conţinuturilor teoretice şi practice ale acestei discipline; - familiarizarea studenţilor cu principalele concepte, paradigme şi teme din cadrul antropologiei filosofice;

TEMATICĂ GENERALĂ

1.Perspectiva pragmatică asupra antropologiei la Imm. Kant 2. Semnificaţia hegeliană a ideii de libertate 3. Max Scheler – despre specificul prezenţei omului în lume. 4. Omul între natură şi cultură 5. Perspective antropologice ale puterii


1. Conceptul de natură umană 2. Agresivitatea umană între natură şi cultură 3. Contribuţii româneşti la antropologia filosofică (T. Vianu, L. Blaga, M. Ralea, M.

Eliade, E. Cioran, A. Dumitriu, C. Noica.ş.a.).

METODE DE PREDARE

prelegerea, dezbaterea unor texte ale unor autori consacraţi în domeniu;


1. Balandier, Georges – Antropologie politică, Editura Amarcord, Timişoara,

1998

2. Blaga, Lucian – Aspecte antropologice, Editura Facla, Cluj, 1976

3. Carrel, Alexis – Omul, fiinţa necunoscută, Editura TEDIT F.Z.H.,

Bucureşti

4. Cassirer, Ernst – Eseu despre om, Humanitas, Bucureşti, 1994

5. Culianu, Ioan Petru – Religie şi putere, Nemira, Bucureşti, 1996

6. Culianu, Ioan Petru – Eros şi magie în Renaştere, Nemira, Bucureşti, 1994

7. Durand, Gilbert – Ştiinţa despre om şi tradiţia, Editura Ideea Europeană,

Bucureşti, 2006

8. Eibl-Eibesfeldt, Irenäus – Agresivitatea umană, Editura Trei, Bucureşti,

1995

9. Fukuyama, Francis – Sfârşitul istoriei ?, Editura Vremea, Bucureşti, 1994

10. Jung, Carl Gustav – Psihologie şi alchimie; Tipuri psihologice, Teora, 1996

11. Kant, Immanuel – Antropologia din perspectivă pragmatică, Editura

108

Antaios, Bucureşti, 2001

12. Lapierre, Jean – William – Viaţa fără stat?, Institutul European, Iaşi,1997

13. Lorenz, Konrad – Aşa - zisul rău. Despre istoria naturală a agresiunii,

Humanitas, Bucureşti, 1998

14. Mihu, Achim – Antropologia culturală, Dacia, Cluj – Napoca, 2002

15. Morin, Edgar – Paradigma pierdută: natura umană, Editura Univ. Al. I.

Cuza, Iaşi, 1999

16. Morris, Desmond – Maimuţa goală, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1991

17. Santori, Giovanni – Homo Videns – imbecilizarea prin televiziune şi post-

gândirea, Humanitas, Bucureşti, 2005

18. Van Gennep, Arnold – Totemismul starea actuală a problemei totemice,

Polirom, Iaşi, 2000

19. Vianu, Tudor – Transformările ideii de om, Editura Eminescu, Bucureşti,

1982

20. Zamfirescu, Vasile Dem. – Nedreptatea ontică, Editura Trei, Bucureşti,

1995

EVALUARE condiţii

- frecvenţă, elaborarea unor lucrări de seminar, parcurgerea bibliografiei, participarea la dezbateri în cadrul seminarului;

criterii

- capacitatea de sinteză a informaţiilor, calitatea formulării judecăţilor şi răspunsurilor în cadrul examinării, originalitatea lucrărilor elaborate, însuşirea corespunzătoare a cunoştinţelor de specialitate;

forme - examen scris;


- 50% examen; 50% activitatea de la seminar

109

DENUMIREA DISCIPLINEI

Antropologie politică COD:

ANUL DE STUDIU

RISEI

SEMESTRUL II STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OB

NUMĂRUL ORELOR PE



INDIVIDUALA

NUMĂR DE

CREDITE



C S L Pr. 2 2 0 0 56 M Română


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE CATEDRA PROF. UNIV. DR. ANTON CARPINSCHI Ştiinţe Politice

DISCIPLINE ANTERIOR

ABSOLVITE

OBIECTIVE cunoaşterea noţiunilor specifice disciplinei; familiarizarea studenţilor cu principalele concepte,

paradigme şi teme din studiul relaţiilor internaţionale; dezvoltarea capacităţii de a compara observaţii etnologice şi istorice în context comparativ

TEMATICĂ GENERALĂ 1.Antropologia politică: obiectul şi metodele disciplinei;

2.Istoria antropologiei politice: curente şi şcoli de gândire 3.Politicul ca fapt social şi realitate antropologică 4.Fundamentele antropologice ale puterii politice


1. Constituirea antropologiei politice 2. Metode şi paradigme ale antropologiei politice 3. Principalele modalităţi de înţelegere a lumii proprii omului arhaic. Mit, structură şi

sancţiuni sociale 4. Studiul antropologic al organizării statale 5. Antropologia şi înţelegerea complexităţii socialului 6. Religie, putere şi politică 7. Relaţii de rudenie şi forme de manifestare a puterii 8. Mituri şi ritualuri în viaţa politică actuală 9. Statul tradiţional şi procesul de modernizare 10. Familia, corporaţiile şi noua structură socială 11. Rol şi status în societăţile contemporane 12. Perspective antropologice asupra multiculturalismului contemporan 13. Zone de limită ale acţiunii politice 14. O abordare antropologică a stratificării şi inegalităţii

METODE DE PREDARE

Expunerea, dezbaterea şi problematizarea


Georges Balandier, Antropologie politică,Editura Amacord, Timişoara,1998 Anton Carpinschi, Cristian Bocancea, Ştiinţa politicului, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”,

Iaşi, 1998 Pierre Clastres, Societatea contra statului, Bucureşti, Editura Ararat, 1995 Marie-Odile Geraud Olivier Leservoisier, Richard Pottier, Noţiunile cheie ale etnologiei.

Analize şi texte, Polirom, 2001 Jean-William Lapierre, Viaţa fără stat?, Institutul European, Iaşi, 1997 Edgar Morin, Paradigma pierdută: natura umană, Editura Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, Iaşi, 1999

EVALUARE condiţii

criterii

forme Lucrare de seminar, prezentare de referate, participare la dezbateri şi examenul oral din sesiune


50% nota obţinută la seminar 50% nota obţinută la examen

110


ANTROPOLOGIE POLITICĂ COD:

ANUL DE STUDIU

3 SEMESTRUL 2 STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă)

OP


TOTAL ORE

SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE

TIPUL DE EVALUARE (P-pe parcurs, C-colocviu, E-examen,

M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 2 56 5 E Română


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE CATEDRA PROF. DR. ANTON CARPINSCHI de Ştiinţe Politice


-

OBIECTIVE Familiarizarea cu noţiunile specifice disciplinei; familiarizarea cu principalele paradigme şi teme de studiu ale antropologiei politice; dezvoltarea capacităţii de a analiza observaţiile etnologice şi istorice în context comparativ.

TEMATICĂ GENERALĂ

Antropologia politică: conţinutul şi metodele disciplinei Istoria antropologiei politice: marile curente şi şcoli de gândire Politicul şi statutul anthropologic al realităţii. Fundamentele antropologice ale puterii politice.


Seminar introductiv. Antropologie, etologie, sociobiologie şi biopolitică. Cultură şi natură, etnie şi etnocentrism, rasă şi istorie. Constituirea antropologiei politice. Obiectul şi metodele antropologiei politice. Funcţionalismul, culturalismul şi structuralismul. Evoluţionism şi ficţiuni politico-antropologice. Relaţiile de rudenie, stratificarea socială şi puterea politică. Societatea împotriva statului. Societatea fără stat? Societăţile segmentare. Religia şi puterea politică. Statul tradiţional şi procesul de modernizare. Modernizarea în Europa de Est. Studiul antropologic al comunităţilor urbane occidentale. Identitatea de gen şi raporturile politice: dominaţia masculină Antropologia economică şi interpretarea antropologică a ecologiei. Concluzii: relevanţa politică a conceptelor antropologice.

METODE DE PREDARE

Prelegerea, dezbaterea.

BIBLIOGRAFIE (SELECTIV)

Georges Balandier, Antropologie politică,Editura Amacord, Timişoara,1998. Anton Carpinschi, Cristian Bocancea, Ştiinţa politicului, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 1998. Pierre Clastres, Societatea contra statului, Bucureşti, Editura Ararat, 1995. Marie-Odile Geraud Olivier Leservoisier, Richard Pottier, Noţiunile cheie ale etnologiei. Analize şi texte, Polirom, 2001. Jean-William Lapierre, Viaţa fără stat?, Institutul European, Iaşi, 1997. Edgar Morin, Paradigma pierdută: natura umană, Editura Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, Iaşi, 1999

EVALUARE condiţii Participarea activă la seminarii şi parcurgerea bibliografiei obligatorii.

criterii Cunoaşterea conţinutului didactic predat în timpul cursului; capacitatea de a analiza în mod critic cunoştinţele asimilate; prezenţa unei activităţi susţinute în timpul seminariilor; lectura bibliografiei obligatorii

forme Evaluarea continuă a participării la prezentarea temelor de seminar în cursul semestrului (inclusiv redactarea unui eseu); examen oral la finalul acestuia.


50% (evaluarea activităţii din timpul seminariilor) + 50% (examen scris)

111

DENUMIREA DISCIPLINEI APLICAŢII ALE SEMIOTICII ÎN RP ŞI PUBLICITATE COD: DO 7

ANUL DE STUDIU I SEMESTRUL II STATUTUL DISCIPLINEI OBLIGATORIE


SEMESTRU


NUMĂR DE

CREDITE

TIPUL DE EVALUARE

LIMBA DE PREDARE



GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE CATEDRA PROF. UNIV. DR. TRAIAN D. STANCIULESCU ŞTIINŢE ALE COMUNICĂRII


OBIECTIVE

• asimilarea unui sistem adecvat de concepte din domeniul semioticii • redefinirea din perspectiva semiotică a principiilor comunicării şi relaţiilor publice • prezentarea principalelor instrumente ale metodologiei semiotice, în scopul aplicării lor la domeniul comunicării publice şi al relaţiilor publice • însuşirea deprinderilor necesare analizei complexe a oricărui tip de semioză din domeniul CP şi RP

TEMATICĂ GENERALĂ

• homo significans, de la natură la cultură; despre triada semn, semioză, semiotică • definiţii şi modele ale semnului: nivele de maturizare, structură şi funcţionalitate • semioza: informaţie şi comunicare, modele de analiză a situaţiilor de CP şi RP • temeiuri onto-logice ale comunicării prin limbaj nonverbal: aplicaţii în doemniul CP şi RP • performanţe ale comunicării prin limbaj verbal în RP • virtuţi şi limite ale discursului semiotic specific CP şi RP • semiotica, metodologie generală de analiză structurală, triadică, situaţională • fundamentele CP în perspectiva metodologiei semiotice: concepte, principii, legi • fundamentele RP în perspectiva analizei semiotice: o redefinire situaţională • strategii sinergice de persuadare / manipulare în domeniul CP şi RP, publicităţii • domenii esenţiale ale CP şi RP: de la artistic la politic (asumări semiotice) • CP şi RP: premise pentru o ştiinţă a comuniunii umane


La seminarii vor fi particularizate temele generale prezentate la curs, prin aplicaţii precum: • dificultăţi de comunicare şi rezolvarea lor; • semiotica limbajului gestual; • de la limbajul privirii la limbajul vorbirii; • semiotica minciunii; • semiotica manipulării publice; • semiotica conflictului public; • semiotica discursului politic; • semiotica discursului publicitar; • mass media si comunicarea strategică; • antrenamentul comunicării; etc.

METODE DE PREDARE



Klinkenberg, Introducere în semiotică, Polirom, 2003. McQuail, Denis, Comunicarea, Institutul European, Iaşi, 1999. Newsom, Doug, Totul despre relaţiile publice, Editura Polirom, Iaşi, 2003 Stănciulescu, T. D., La început a fost semnul, Performantica, 2004. Stănciulescu, T. D., Semiotică aplicată la relaţii publice, CURS IDD, UAIC, 2004; Stănciulescu, T. D., Semiotica iubirii. Iniţiere în ştiinţa comuniunii, Performantica, 2007.

EVALUARE



forme • observaţie directă la seminarii + probe scrise / întrebări de opinie la curs şi seminar + lucrare examen scris în sesiune


• nota acordată pentru activitatea de la seminarii / curs + nota obţinută pentru lucrarea aplicativă + nota de la examenul scris) : 3

112

DENUMIREA DISCIPLINEI STRATEGII PERSUASIVE COD:

ANUL DE STUDIU I SEMESTRUL II STATUTUL DISCIPLINEI OPTIONALĂ


SEMESTRU


INDIVIDUALA

NUMĂR DE

CREDITE

TIPUL DE EVALUARE

LIMBA DE PREDARE





OBIECTIVE

• definirea şi asimilarea unui sistem strategii de persuadare în comunicarea umană • particularizarea strategiilor persuasive la câteva domenii de maxim interes (comunicare publică / mass media, PR, reclamă etc.) • determinarea şi asumarea sistemului de norme axiologice specifice utilizării strategiilor persuasive în domeniile implicate

TEMATICĂ GENERALĂ

• persuadarea, ştiinţă a modelării liberului arbitru; • persuasiune şi manipulare, între a crede şi a (nu) şti; • disfuncţii şi impasuri majore ale comunicării: de la gândirea negativă la conflict etc.; • strategii practice şi analitice de depăşire a tensiunilor în comunicare: de la psihanaliză la gândirea pozitivă, de la semiotică la “monografia polară”; • programarea neuro-lingvistică (NLP): strategie (non)verbală de persuadare subliminală; • intracomunicarea, intercomunicarea, transcomunicarea: tehnici de autoarmonizare, eficienţa lui “a porni de la celălalt”, comuniunea sau dincolo de graniţele individualităţii; • aplicaţii ale NLP în afaceri, relaţii publice, mass media etc. ; • analiza tranzacţională: roluri sugestive în comunicarea eficientă; • tehnici de persuasiune şi manipulare aplicate în relaţiile de negociere; • alte tehnici (auto)sugestive utilizare în comunicare: silva, mind control, terapia cognitivă, etc.; • strategii creative în CP si PR: despre know-how-ul succesului.


La seminarii vor fi particularizate temele generale prezentate la curs, prin aplicaţii precum: • studiul situaţiilor particulare de (non)comunicare în CP, RP etc.; • aplicaţii şi studii de caz: prezentare / interpretare de filme; • exerciţii de aplicare a strategiilor persuasive în mass media şi publicitate; • tehnici de persuadare / manipulare aplicate în domeniul politic, economic, cultural-ştiinţific; • dincolo de propagandă: despre demitizarea unor mituri ale mileniului trei.

METODE DE PREDARE



Steve Andreas, Charles Faulkner, NLP şi succesul, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2006 Eric Berne, Jocuri pentru adulţi, Buc., Amaltea, 2002. Charles Larson, Persuasiunea. Receptare şi responsabilitate, Editura Polirom, Iaşi, 2003. R. de Lassus, Programarea neuro-lingvistică şi arta comunicării, Teora, Bucureşti, 2004. Alex Mucchielli, Arta de a influenţa: analiza tehnicilor de manipulare, Editura Polirom, Iaşi Ion-Ovidiu Pânişoară, Comunicarea eficientă, Editura Polirom, Iaşi, 2004. Stănciulescu, T. D., Semiotica iubirii. Iniţiere în ştiinţa comuniunii, Performantica, 2007.

EVALUARE


criterii • numărul şi calitatea intervenţiilor de la curs şi seminar, • calitatea lucrării aplicative realizate acasă ; • rezultatul obţinut la discuţia / colocviul din sesiune

forme • observaţie directă la seminarii + probe scrise / întrebări de opinie la curs şi seminar + susţinerea unei lucrări aplicative în sesiune


• nota acordată pentru activitatea de la seminarii / curs + nota obţinută pentru lucrarea aplicativă susţinută / 2

113

DENUMIREA DISCIPLINEI SEMIOLOGIA CULTURII COD: DO 7

ANUL DE STUDIU II SEMESTRUL I STATUTUL DISCIPLINEI OBLIGATORIE


SEMESTRU


INDIVIDUALA

NUMĂR DE

CREDITE

TIPUL DE EVALUARE

LIMBA DE PREDARE





OBIECTIVE

• Cursul propune: (1) abilitarea masteranzilor în utilizarea metodologiei semiotice pentru interpretarea diferitelor tipuri de discurs / text cultural; (2) asumarea metodologiei semiotice la interfaţa sa cu metodele specifice altor demersuri interpretative (hermeneutic, filosofic, social-politic, psiho-lingvistic, jurnalistic, artistic etc.); (3) prefigurarea diversele situaţii de comunicare cu care studenţii / absolvenţii s-ar putea confrunta.

TEMATICĂ GENERALĂ

(1) Virtuţi şi limite ale teoriei semnelor şi organonului semiotic: o sinteză necesară; (2) Metodele analizei semiotice, între cantitativ şi calitativ, analitic şi sintetic; (3) Tipuri de discurs cultural-simbolic: o recuperare semiotico-hermeneuticN; (4) Arhetipuri ale discursului magico-ritualic: de la intuiţia arhaică la raţiunea ştiinţifică; (5) Lecturi semio-logice ale discursului mitic: de la mitul creaţiei lumii la mitul revoluţiei sociale; (6) Asumări semiotice ale discursului religios: pledoarie pentru unitatea spiritului omenesc; (7) Orizonturi semiotice ale discursului filosofic: metamorfozele limbajului, de la natură la cultură; 8) Semiotica discursului artistic: o viziune neconvenţională asupra “principiului plăcerii”; 9) De la morfologia basmului la naratologie: resurse semio-logice ale textualităţii; (10) Semiotica discursului ştiinţific: paradigmele Mileniului Trei; (11) “Sinergia esenţială”: cultura ca sistem de semne; (12) Repere pentru o disciplină integratoare: “semiologia iubirii”.


Se stabileşte prin corelarea aplicaţiilor cu subiectele tematice ale cursului, prin definirea unei teme de cercetare practică unică pe întreg parcursul semestrului

METODE DE PREDARE



Deely, John, Bazele semioticii, Editura All, Bucureşti, 1997. Eco, Umberto, Tratat de semiotică generală, ESE, Bucureşti, 1982. Lotman, I., Tipologia culturii Stǎnciulescu, Traian D. La început a fost semnul, Performantica, 2004. Stǎnciulescu, Traian D. Semiotics of light: an integrative approach to human archetypal

roots, Editura Cristal-Concept, Iaş, 2004.

EVALUARE

condiţii • frecventarea activă a orelor de curs / seminar (cel puţin 7 seminarii)


forme • observaţie directă la seminarii + probe scrise / întrebări de opinie la curs şi seminar


• nota acordată pentru activitatea de la seminarii / curs + nota obţinută pentru lucrarea aplicativă / 2

114

DENUMIREA DISCIPLINEI FILOSOFIA CREAŢIEI COD: DO 7

ANUL DE STUDIU I SEMESTRUL II STATUTUL DISCIPLINEI OBLIGATORIE


SEMESTRU


INDIVIDUALA

NUMĂR DE

CREDITE

TIPUL DE EVALUARE

LIMBA DE PREDARE





OBIECTIVE

Cursul îşi propune să contribuie la formarea unei viziuni integratoare cu privire la universul creaţiei cosmice şi al creaţiei umane, la consolidarea unor corecte şi eficiente deprinderi de cunoaştere şi cercetare ştiinţifică, printr-o dublă activitate: (a) teoretică, prin asumarea sistematică a principalelor dimensiuni ale demersului creator; (b) aplicativă, prin formarea deprinderilor de asumare critică a informaţiilor, a lecturilor şi prin realizarea unor lucrări cu un anumit grad de originalitate.

TEMATICĂ GENERALĂ

(1) Pledoarie pentru o filosofie a creaţiei: ipostaze conceptual-integratoare; (2) Situaţia de "comunicare creatoare": o metodologie insuficient valorizată; (3) Ipostaze ale creaţiei lumii: de la discursul mitico-religios la discursul ştiinţific; (4) Modelări culturale ale relaţiei gîndire-limbaj creator: fundamentele creativităţii în orizontul ştiinţei complexităţii; (5) Perspectiva teoriei informaţiei: structuri sistemice ale "universului de creaţie", legi ale "devenirii creatoare"; (6) Perspectiva teoriei comunicării: de la modelul "3P" + "3R" la modelul “grafului semiotic”; (7) Omul, “fiinţă vibratilă”: creator şi produs al culturii; Procesul creator, între tradiţie şi inovaţie: explicaţii ale logicii “rezonanţei creatoare”; (8) Produsul de creaţie: sugestii pentru un posibil model axiologic. Contextul logic şi istoric al căutării creative; (9) Determinări social-istorice ale euristicului. Creaţie şi socializare performantă. Modelări predictive ale euristicului; (10) De la lumină la iluminare: dimensiuni (non)standard ale creaţiei de geniu. (11-13) Strategii de educare şi stimulare a creativităţii: aplicaţii posibile, de la know what la know how; (14) Fundamente ale valorii etnice: arhetipuri ale creaţiei româneşti.


Presupune realizarea unor aplicaţii de analiză şi construcţie practică correlate cu tematica cursului

METODE DE PREDARE



Isac, V., Stănciulescu, T.D., Fundamentele valorii. Arhetipuri ale spiritului romanesc (în colaborare cu V. Isac), Editura Performantica, Iaşi, 2006.

Moraru, Ion, Ştiinţa şi filosofia creaţiei, EDP, Bucureşti, 1995. Roşca, Al., Creativitatea generală şi specifică, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1981. Rusu, Liviu, Eseu despre creaţia artistică, ESE, cureşti, 1989. Stănciulescu, Traian D., Miturile creaţiei - lecturi semiotice, Performantica, Iaşi, 1995. Stănciulescu, Traian D. Tratat de creatologie, coordonator, Performantica, Iaşi, 1998. Stănciulescu, Traian D. Introducere în filosofia creaţiei umane, Junimea, Iaşi, 1999.

EVALUARE

condiţii • frecventarea activă a orelor de curs / seminar (cel puţin 7 seminarii)


forme • observaţie directă la seminarii + probe scrise / întrebări de opinie la curs şi seminar


• nota acordată pentru activitatea de la seminarii / curs + nota obţinută pentru lucrarea aplicativă / 2

115

DENUMIREA DISCIPLINEI ASISTENŢA SOCIALĂ A PERSOANELOR DEVIANTE COD:



SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE


LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 2 56 94 6 M ROMÂNĂ


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE CATEDRA

LECTOR DR. MARIA SANDU SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

DISCIPLINE ANTERIOR ABSOLVITE SOCIOLOGIA DEVIANŢEI

OBIECTIVE 1. Oferirea unor modele explicative asupra devianţei, delincvenţe ş infracţionalităţiii în general, şi asupra delincvenţei juvenile în special

2. Relevarea impactului diverselor forme de reacţie socială în ceea ce priveşte controlul devianţei, delincvenţei şi infracţionalităţii.

3. Familiarizarea cu rolul, funcţiile şi principalele tipuri de activităţi din cadrul sistemului de protecţie şi asistenţă socială a minorilor delincvenţi, precum şi din cadrul sistemului de reintegrare socială şi supraveghere a persoanelor care comit infracţiuni.

4. Abordarea şi descrierea unor forme şi tipuri instituţionale de asistenţă psihosocială asigurată persoanelor care comit infracţiuni, precum şi victimelor acestora.

TEMATICĂ GENERALĂ I. Devianţă, delincvenţă şi infracţionalitate – analiză conceptuală

II. Reacţia socială cu privire la fenomenul devianţei – modele de reacţie socială. Probaţiunea –formă modernă de reacţie socială şi protecţie comunitară III. Forme de protecţie şi asistenţă socială a persoanelor care manifestă comportament deviant şi delincvenţional

• Strategii de prevenire a fenomenului devianţei sociale • Intervenţia psihosocială specializată judiciară şi extrajudiciară

IV. Asistenţa psihosocială în cadrul sistemului de probaţiune şi a sistemului penitenciar • Asistenţa psihosocială penală. Asistenţa psihosocială post-penală


1. Evaluarea psihosocială a persoanelor care comit acte antisociale 2. Programe de consiliere 3. Programe de lucru cu grupul 4. Programe comunitare

METODE DE PREDARE

Prelegerea, dezbaterea, problematizarea, jocul de rol, oferirea de exemple din practică, elaborarea unor proiecte de prevenţie şi intervenţie


1. Durnescu, Ioan, Asistenţa socială în penitenciar, Polirom, 2009. 3. Miftode Vasile (coord.), Sociologia populaţiilor vulnerabile. Teorie şi metodă, Ed. Universităţii “Al. I. Cuza”, Iaşi, 2004. 4. Neamţu, Cristina, Devianţa şcolară. Ghid de intervenţie în cazul problemelor de comportament ale elevilor, Polirom, Iaşi, 2003. 5. Poledna, Sorina (coordonator), Modalităţi de intervenţie psiho-socială în activitatea de probaţiune, Presa Universitară Clujeană, 2002. 6. Sandu Maria, Cercetarea criminologică între practica şi politica anticriminală, în Revista de Cercetare şi Intervenţie Socială nr. 19/2007, Iaşi, 2007. 7. Sandu, Maria, Asistenţa socială a persoanelor deviante, curs, în Asistenţă socială, anul III, sem 1, I.D., Editura Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi, 2008. 8. Sandu, Maria, Probaţiune şi protecţia victimei în cadrul reformei penale din România, în «Analele Universităţii “Al. I. Cuza”» Iaşi, 2004.

EVALUARE condiţii Prezenţa la curs şi seminar; activitatea de laborator – susţinerea referatelor şi proiectelor; studiu individual

criterii Calitatea proiectelor şi a prezentării acestora; calitatea tezei scrise forme Activitatea de laborator şi examen scris

formula notei finale ACTIVITATEA DE LABORATOR – 50% ; EXAMEN SCRIS – 40%; PUNCTAJ DIN OFICIU – 10%.

116

Denumirea disciplinei CONSTRUCTIE EUROPEANA Codul

disciplinei

Anul de studiu III Semestrul II Tipul de evaluare finală (E/V) E2 Regimul disciplinei (Ob, Op, F) Ob Nr. de

credite 5

Total ore din planul de învăţământ 42 Totalul ore studiu individual

70 Total ore pe semestru 112

Titularul disciplinei ( grad didactic şi ştiinţific, nume, prenume)

Titular curs Titular seminar / lucrări practice

Conf. univ. dr. Mioara Nedelcu Preparator Simona Vrânceanu

Colectivul de specialitate RISE

Competenţe generale (competenţele generale sunt menţionate în fişa specializării) Competenţe

specifice disciplinei

1. Cunoaştere, înţelegere, explicare şi interpretare: - cunoaşterea noţiunilor specifice disciplinei; - explicarea şi interpretarea unor idei, proiecte, procese, precum şi a conţinuturilor teoretice şi practice ale acestei discipline; - familiarizarea studenţilor cu principalele concepte, paradigme şi teme referitoare la constructia europeana

2. Instrumental-aplicative : - utilizarea adecvată a noţiunilor specifice; - studii de caz 3. Atitudinale:

- însuşirea conceptelor fundamentale referitoare la: paradigma politică, istorică si culturală a constructiei europene, obiectivele unificării europene, cadrul instituţional al Uniunii Europene;

- cunoaşterea particularităţilor proiectului constructiei europene; - formarea deprinderilor de a analiza modul de organizare şi scopul constructiei

europene; - formarea abilităţilor de cercetare ştiinţifică.

NUMĂRUL TOTAL DE ORE (PE SEMESTRU) DIN PLANUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT Total C S LP

56 28 28 -

117

Conţinutul disciplinei

Tematică generală

Tematică curs Tematică seminar / lucrări practice I. Unitatea europeana – conceptii si personalitati

II. Divizarea Europeei postbelice. Aliantele

militare

III. Programul Reconstructiei Europene

IV. Consiliul Europei si Conventia Europeana de

Aparare a Drepturilor Omului si a Libertatilor

Fundamentale

V. Constituirea comunitatilor europene. Tratatele

de la Roma

VI. Reformarea Comunitatii Economice si

inceputurile cooperarii politice

VII. Crearea spatiului Schengen

VII. Actul Unic European si realizarea Pietei

Unice

VIII. De la Comunitatea Europeana la Uniunea

Europeana: Tratatul de la Maastricht

IX. Aprofundarea procesului integrarii prin

Tratatul de la Amsterdam

X. Tratatul de la Nisa si Declaratia de la Laeken

XI. Etapele extinderii Comunitatii

Europene/Uniunii Europene si problemele

integrarii

XII. Grupurile politice din Parlamentul European

XIII. Sistemul european al grupurilor de interese

XIV. Avatarurile adoptarii unei Constitutii

europene. Tratatul de la Lisabona. Perspectivele

unor noi extinderi

I. Prezentarea tematicii seminarului şi a bibliografiei. Chestionar de evaluare iniţială. II. Stat, naţiune, suveranitate. De la naţionalism la “europenizare”. III. Nevoia unei construcţii europene: paradigma istorică, paradigma culturala, paradigma politica. IV. Repere spaţio – temporale ale construcţiei europene. V. Obiectivele unificării europene. Metoda. Actorii şi rolul lor în contrucţia europeană. VI. Cadrul instituţional – instituţiile Uniunii Europene şi rolul lor. VII.Comisia Europeană. Parlamentul European. Consiliul European. VIII. Tratatele Uniunii Europene – Paris, Roma, Actul Unic European. IX. Tratatele Uniunii Europene – Maastricht, Amsterdam, Nisa. X. Identitate naţională versus identitate europeană. XI. Procesul de aderare al României la Uniunea Europeană. XII. Aderearea României la UE şi

calea „spinoasă” a integrării.

XIII. Aderearea României la UE şi

calea „spinoasă” a integrării.

XIV. Construcţia europeană, încotro???

118

Bibliografie obligatorie selectivă

ANDREESCU, Gabriel, SEVERIN, Adrian, MOISA, Sorin, Un concept românesc

privind viitorul Uniunii Europene, Editura Polirom, Iaşi, 2001

ANGELESCU, Coralia, Optiuni strategice de dezvoltare a economiei românesti,

Editura ASE, Bucuresti, 2004

AVRAM, Ion, Uniunea Europeana si aderarea Romaniei, Editura Sylvi, Bucuresti,

2001

BARBULESCU, Iordan Gheorghe, Uniunea Europeana. Politicile extinderii,

Editura Tritonic, Bucuresti, 2005

BÂRZEA, Cezar, Politicile si institutiile Uniunii Europene, Editura Corint,

Bucuresti, 2001

BERSTEIN, Serge, MILZA, Pierre, Istoria Europei, vol. I-V, Editura Institutul

European, Iasi, 1997-1998

BOOKER, Christopher, NORTH, Richard, Uniunea Europeana – marea amagire,

istoria secreta a constructiei europene, Editura Antet XX Press, Bucuresti, 2004

BULEI, Ion, Scurta istorie a romanilor, Editura Meronia, Bucuresti, 2004

CALVOCORESSI, Peter, Europa de la Bismark la Gorbaciov, Editura Polirom, Iaşi,

2003

CONSTANTIN, Valentin, Documente de baza ale Comunitatii si Uniunii Europene,

ed. II, Editura Polirom, Iasi, 2002

COUDENHOVE - KALERGI, NIKOLAUS, Richard, Pan – Europa. Dedicată

tineretului Europei, Editura Pro Europa, Tîrgu-Mureş, 1997

COURTY, DEVIN, Guillaume, Constructia europeana, Editura Coresi, Bucureşti,

2003

CREMONA, Marise, The enlargement of the European Union, Oxford, 2003

DIACONESCU, Mirela, Economie europeana, Editura Uranus, Bucuresti, 2004

DIACONU, Nicoleta, Sistemul institutional al Uniunii Europene, Editura Lumina

Lex, Bucuresti, 2001

Documente de bază ale Comunităţii şi Uniunii Europene, Editura Polirom, Iaşi, 1999

DOBRE, Ana, Maria, COMAN, Ramona, România şi integrarea europeană, Editura

Institutul European, Iaşi, 2005

119


DRAGOŞ, Dacian, Cosmin, Drept comunitar European, Edit.Accent,Cluj-Napoca,

2003

FABBRINI, Sergio, Democracy and federalism in the European Union and the

United States : exploring post-national governance, London, 2005

FERREOL, Gilles (coord.), Dictionarul Uniunii Europene, Editura Polirom, Iasi,

2001

FISICHELLA, Domenico, Ştiinţa Politică. Probleme, concepte, teorii, Editura

Polirom, Iasi, 2001

FONTAINE, Pascal, Constructia Europeana de la 1945 pana in zilele noastre,

Editura Institutul European, Iaşi, 1998

FRUNZETI, Teodor, ZODIAN, Vladimir (coord.), Humea 2005. Enciclopedia

Politică şi Militară (Studii strategice şi de securitate), Editura Centrului Tehnic –

Editorial al Armatei, Bucureşti, 2005

FUEREA, Augustin, Institutiile Uniunii Europene, Editura Universul Juridic,

Bucuresti, 2002

GHICA, Luciana-Alexandra (coord.), Enciclopedia Uniunii Europene, Editura

Meronia, Bucuresti, 2007

GOODMAN, S.F., The European Union, Third Edition, MacMillan Press, LTD,

1996

GREENWOOD, Justin, Interest Representation in the European Union, Palgrave,

MacMillan Press, LTD, 2003

GYEMANT, Ladislau, Preistoria constructiei europene, Editura Fundatiei pentru

Studii Europene, Cluj-Napoca, 1999

HELD, David, Democratia si ordinea globala : de la statul modern la guvernarea

cosmopolita, Editura Univers, Bucuresti, 2000

HEN, Christian, LÉONARD, Jacques, Uniunea Europeana, ed. X., Editura C.N.I.

"Coresi", Bucuresti, 2003

HERMET, Guy, Istoria natiunilor si a nationalismului în Europa, Editura Institutul

European, Iasi, 1997

HOOGHE, Liesbet, MARKS, Gary, Multi-level governance and European

integration, Lanham, 2001

Analiza si evaluarea evolutiilor în plan economic, social, legislativ si institutional în

cazul noilor state membre ale UE, Institutul European din România, Bucuresti, 2005

http://www.cartedesucces.ro/edituri.php?edituraid=1

120


IVAN, Adrian, Liviu, Statele Unite ale Europei, , Editura Institutul European, Iasi,

2007

LEONARD, Dick, Ghidul Uniunii Europene, Editura Teora, Bucuresti, 2001

LIJPHART, Arendt, Modele ale democraţiei, , Editura Polirom, Iasi, 2000

LUZELER, Paul, Michael, Europa după Maastricht. Perspective americane, şi

europene, Editura Institutul European, Iasi, 2004

MAGNETTE, Paul, Europa politica : cetatenie, constitutie, democratie, Editura

Institutul European, Iasi, 2003

MAGNETTE, Paul, Le régime politique de l'Union européenne, Paris, 2003

MARINAS, Laura (coord.), Sistemul de guvernare al Uniunii Europene, Editura

Luceafarul, Bucuresti, 2003

MILLER, Davis (coord.), Enciclopedia Blackwell a gândirii politice, Editura

Humanitas, Bucuresti, 2000

Morreau, Defarges, Phillipe, Instituţiile Europene, Editura Amacord, Timişoara,

2002

MORIN, Edgar, Gândidnd Europa, Editura Institutul European, Iaşi, 2008

NECULAU, Adrian, Noi si Europa, Editura Polirom, Iaşi, 2003

NEDELCU, Mioara, Construcţia Europeană. Procese şi etape, Editura Tipo

Moldova, Iaşi, 2008

Nicoll, William, Sir, Salmon, Trevor C., Understanding the European Union, Person

Education, Limited, Essex, England, 2001

PASCARIU, Gabriela, Carmen, Uniunea Europeana, politici si piete agricole,

Editura Economica, Bucuresti, 1999

PAUN, Ciprian, Adrian, Die Unionsbuergerrechte (Drepturilor cetatenilor Uniunii

Europene), Cluj-Napoca: Editura Presa Universitara Clujeana, 2003

PAUN, Nicolae, PAUN, Ciprian, Adrian, Istoria constructiei europene, Editura Efes,

Cluj-Napoca, 2000

PAUN, Nicolae, PAUN, Adrian, Ciprian, COMANESCU, Albu, Radu, Institutiile

Uniunii Europene, Editura Fundatiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2004

PELKMANS, Jacques, Integrarea Europeana : metode si analiza economica, ed. II,

Editura Institutul European din România, Bucuresti, 2003

PETERSON, John, SHACKLETON, Michael, The institutions of the European

Union, Oxford, 2002

121


PHILIP, P. si colab., Politica Agricola Comuna-consecinte asupra României, Studiul

2, Institutul European din România, Bucuresti, 2002

Planul National de Dezvoltare 2007-2013, Ministerul Integrarii Europene

POLADIAN, Simona, ALBU, Cornel, ANDREESCU, Eugen (coord.), Reforma

interna a Uniunii Europene, Centrul de Informare si Documentare Economica,

Bucuresti, 2003

PROFIROIU G., Marius, Alina, Introducere în realitatile europene, Editura

Economica, Bucuresti, 2000

PROFIROIU, Marius; POPESCU, Irina, Politici europene, Editura Economica,

Bucuresti, 2003

RIFKIN, Jeremz, Visul european. Despre cum, pe tăcut, Europa va pune în umbră

“visul american”, Editura Polirom, Iasi, 2006

ROTH, Francois, Inventarea Europei, Editura Institutul European, Iasi, 2007

SMITH, Karen E., Politica externă a Uniunii Europene, Editura Trei, Bucuresti,

2004

STOICA, Camelia, Libera circulatie a persoanelor în Uniunea Europeana, Editura

Oscar Print, Bucuresti, 2001

Tratatul privind aderarea României la Uniunea Europeană, Editura All Beck,

Bucuresti, 2005

WIENER, Antje, DIEZ, Thomas, European integration theory, Oxford, 2004

ZĂPÂRŢAN, Liviu, Petru, Construcţia europeană, Editura Imprimeriei de Vest,

Oradea, 2000

ZORGBIBE, Charles, Constructia europeana : trecut, prezent, viitor , Editura Trei,

Bucuresti, 1998

ZORGBIBE, Charles, Le monde depuis 1945, Presses Universitaires de France,

Paris, 1980

ZORGBIBE, Charles, L’Apres-guerre froide dans le monde, Presses Universitaires

de France, Paris, 1993

La stabilirea notei finale se iau în considerare Ponderea exprimată în %

{total = 100%} •••• Media notelor acordate la seminar / lucrări practice 10 •••• Notele obţinute la testele periodice sau parţiale •••• Nota acordată pentru frecvenţa şi conduita la activităţi 10 •••• Notele acordate pentru referate, eseuri, traduceri, studii de caz … 10

122

•••• Notele acordate pentru participarea la cercuri ştiinţifice şi/sau la concursuri profesionale

•••• Nota acordată la examinarea finală 70 •••• Alte note

Cerinţe minime de promovare (pentru nota 5) : -minim 4 la examinarea finală la care se adaugă 1 punct pentru îndeplinirea în proporţie de 50 % a activităţilor de la seminar;

Cerinţe maxime de promovare (pentru nota 10) : -punctaj maxim pentru activitatea din timpul anului (seminar); -punctaj maxim pentru lucrarea scrisă la examenul final.

Estimaţi timpul total (ore pe semestru) al activităţilor de studiu individual pretinse studentului (completaţi cu zero activităţile care nu sunt cerute) 1. descifrarea şi studiul notiţelor de curs 5 8. pregătire prezentări orale 3 2. studiu după manual, suport de curs 8 9. pregătire examinare finală 8 3. studiul bibliografiei minimale indicate 6 10. consultaţii 1 4. documentare suplimentară în bibliotecă 6 11. documentare pe net 6 5. activitate specifică de pregătire pt. seminar / lucrări practice

5 12. alte activităţi: participare sesiuni comunicări ştiinţifice

5

6. realizare teme de casă, eseuri, referate, proiecte, traduceri etc.

7 13. alte activităţi: documentare pe teren

5

7. pregătire teste periodice sau parţiale - 14. alte activităţi: proiecte de cercetare

5

Total ore studiu individual (pe semestru) = 70

123

DENUMIREA DISCIPLINEI CULTURĂ ŞI EDUCAŢIE POLITICĂ – Master Marketing politic şi comunicare COD:

ANUL DE STUDIU I SEMESTRUL I STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OB


SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE




GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE CATEDRA LECT. DR. GEORGE BONDOR Filosofie

DISCIPLINE ANTERIOR ABSOLVITE Istoria gîndirii politice, Teorie politică, Teorii ale democraţiei

OBIECTIVE - înţelegerea noţiunilor specifice disciplinei; - explicarea şi interpretarea conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei; - familiarizarea studenţilor cu principalele concepte, probleme şi teme privitoare la cultura şi educaţia politică

TEMATICĂ GENERALĂ

1. Ce este cultura politică 2. Tipuri de cultură politică şi modele ale democraţiei 3. Valorile politice 4. Convingeri şi credinţe politice 5. Constituirea spaţiului public şi cultura politică 6. Mitologii politice 7. Cultură şi educaţie politică în România


1. Înţelesuri ale conceptului de cultură politică 2. Opinii şi credinţe politice. Formarea identităţii politice 3. Reprezentări sociale, mituri, ideologii şi simboluri politice 4. Comportamentul politic. Atitudini şi virtuţi politice 5. Limbaj politic şi simboluri politice 6. Logica acţiunii colective şi raţionalitatea deciziilor politice

METODE DE PREDARE

sinteza, analiza, prelegerea, interpretarea de text, dialogul


1. Gabriel A. Almond, Sidney Verba, Cultura civică, CEU Pres & Du Style, Bucureşti, 1996 2. Arend Lijphart, Modele ale democraţiei, Polirom, Iaşi, 2000 3. Robert Dahl, Poliarhiile. Participare şi opoziţie, Institutul European, Iaşi, 2000 4. Daniel Barbu, Bizanţ contra Bizanţ. Explorări în cultura politică românească, Nemira, 2001 5. Bernard Denni, Patrick Lecomte, Sociologia politicului, vol. 1-2, Ed. Eikon, 2004 6. Robert Goodin, Hans-Dieter Klingemann, Manual de ştiinţă politică, Polirom, Iaşi, 2005 7. Samuel P. Huntington, Ordinea politica a societatilor in schimbare, Polirom, 1999 8. Hannah Arendt, Condiţia umană, Idea, Cluj, 2007

EVALUARE condiţii elaborarea unei lucrări de seminar, parcurgerea bibliografiei, participarea la dezbateri

criterii

capacitatea de sinteză a informaţiilor, calitatea formulării judecăţilor şi răspunsurilor în cadrul examinării, rigoarea şi originalitatea referatelor elaborate, însuşirea corespunzătoare a cunoştinţelor de specialitate; acurateţea analizei conceptelor, ideilor, argumentelor specifice disciplinei; buna însuşire a limbajului de specialitate al disciplinei

forme Evaluare mixtă: o notă la seminar şi o notă la examenul final (oral) formula notei

finale 50% examen; 50% activitatea de la seminar

124

DENUMIREA DISCIPLINEI SOCIOLOGIA DEZVOLTARII COMUNITATILOR COD:



SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE CREDITE


M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 1 1 14 94 6 M română


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE CATEDRA PROF.DR. ION I. IONESCU Sociologie si Asistenta socială

OBIECTIVE Să utilizeze concepte, tipologii şi explicaţii din domeniul sociologiei comunităţilor, sociologiei dezvoltării

comunităţilor; să utilizeze demersul sociologic de analiză a comunităţilor teritoriale în general, a politicilor şi practicilor actuale; să (re)cunoască problemele domeniului, desprinse cu ajutorul unei metodologii sociologice adecvate; să utilizeze metode şi tehnici sociologice de cercetare a comunităţilor teritoriale.

TEMATICĂ GENERALĂ (CURS ŞI SEMINAR)

1. Perspectiva sociologică de abordare a comunităţilor. Provocări demografice, tehnologice, economice, socioculturale ale mondializării si emergenţa comunităţilor.

2. Modele teoretice în studiul comunităţilor. Punctul de vedere constructivist de abordare a DC. 3. Dinamismul comunităţilor. Evoluţia concepţiilor despre creştere, dezvoltare, dezvoltare cu finalitate

socială, dezvoltare durabilă. 4. Putere publică, intervenţia socială, autonomie locală, centralizare-descentralizare. 5. Etape ale organizării şi dezvoltării sociale locale; actori, resurse, obiective, mijloace; mobilizarea şi

proiectele. 6. Dezvoltarea comunităţilor rurale 7. Dezvoltarea comunităţilor urbane 8. Starea cercetărilor în comunităţile rurale şi urbane. Instrumente pentru realizarea diagnozei

comunitare. Repere metodologice pentru cercetarea comunităţilor; observaţia, ancheta, focus-grupul etc.

9. Fundamente şi exigenţe ale cercetării-intervenţie. Ghid de analiza a nevoilor unei comunităţi. Studiul matricei comunitare

10. Construcţia proiectelor. Organisme care se ocupă de dezvoltarea comunitară 11. Centrul de dezvoltare comunitară. Militantismul, benevolatul, angajamentul, construcţia interesului

comun. 12. Perspectiva regională în dezvoltarea comunitară

TEME DE SEMINAR 1. Dezvoltare durabilă, economie solidară. 2. Domenii şi strategii de intervenţie. 3.Autonomie locală. Centralizare-descentralizare 4.Reforma managementului public; caracteristici ale strategiei DSL 5.Perspectiva regională în sociologia dezvoltării comunitare 6. Instrumente pentru realizarea diagnozei comunitare. 7 Construcţia Ghidului de analiza a nivelului de dezvoltare, al sărăciei şi migraţiei internaţionale. 8.Profilul agentului de dezvoltare comunitară şi activitatea acestuia în Centrul de dezvoltare comunitară.

PROIECT DE CERCETARE: Analiza nivelului de dezvoltare durabilă a unei comunităţi (pe baza unor indicatori construiţi la seminar)

METODE DE PREDARE

expunerea, conversatia euristica, dezbaterea şi problematizarea

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE (SELECTIVA)

D. Sandu, Sociologia tranziţiei, Ed.Staff, 1996B. C. Choquet, Etat de savoirs sur le developpement, Paris, 1998 J.F.Salberg, Action communautaire, Paris, Syros, 1998 A. Pettigrew, Management social et contexte de changement, De Boeck Universite, 1997 A. Giddens, Sociologie, Ed. All, 2000 I. Ionescu, Sociologia dezvoltării comunitare, Ed. Institutul European, 2004 Alan Bicker,Paul Sillitoe and Johan Pottier, Development and Local Knowledge, London, New York, 2004 Melvin Ayogu, Don Ross, Development Dilemmas, Routledge, London, New York, 2005 T. Oblet, Guvernarea oraşului, Institutul European, 2008

EVALUARE condiţii Frecventa şi participarea activă la (cel puţin jumătate dintre) seminarii

criterii

intervenţiile pe tematica seminariilor; evaluarea complexă a insuşirii cunoştinţelor şi abilităţilor de cercetare în domeniu; nota la lucrarea din timpul semestrului; examenul oral din sesiune

forme portofoliu, examen oral formula notei

finale Media notelor pentru activitatea la seminar, la portofoliul de cercetare, la examenul din sesiune

125

DENUMIREA DISCIPLINEI DEPENDENŢA DE DROG ŞI ALCOOL. INTERVENŢIE ŞI PREVENŢIE COD:

ANUL DE STUDIU II SEMESTRUL I STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OB


SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE


LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 2 56 108 10 M ROMÂNĂ





OBIECTIVE 1. Relevarea aspectelor etiologice în dependenţa de drog şi alcool (condiţii, factori, efecte)

2. Conturarea circuitului bio-psiho-socio-medical în tratamentul şi asistenţa toxicomaniilor

3. Evidenţierea unor aspecte legale privind traficul şi consumul de drog şi alcool, precum şi relaţia dintre adicţie, devianţă, delincvenţă şi infracţionalitate.

TEMATICĂ GENERALĂ I. Drogurile – consideraţii generale – Definirea, clasificarea şi regimul drogurilor II. Toxicomaniile – definire şi clasificare. Dependenţa, toleranţa şi abstinenţa; tipuri de dependenţă. Aspecte cauzale, efecte psihosomatice şi tratarea toxicomaniilor III. Alcoolmania – analiză conceptuală. Etiologia, tipurile şi fazele alcoolismului; Riscurile consumului de alcool; Tratament şi principii asistenţiale IV. Traficul şi consumul de alcool şi droguri şi devianţa socială – aspecte criminologice V. Prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri - cadrul normativ şi instituţional al prevenirii şi combaterii fenomenului; infracţiuni; măsuri psihosociale şi juridice.


1. Strategia Uniunii Europene Antidrog: instituţii internaţionale şi europene implicate 2. Strategia Naţională Antidrog: Agenţia Naţională Antidrog (A.N.A.) 3. Programul Marea Alianţă Română Antidrog pentru Constituirea şi Implementarea Sistemului 4. 4. Naţional Integrat de Prevenire şi Combatere a Consumului Ilicit de Droguri. 5. Programa cadru de formare profesională în adicţii. 6. Realizarea de proiecte de cercetare şi intervenţie privind etiologia fenomenului adictiv şi realizarea circuitului bio-psiho-socio-medical în prevenţie şi intervenţie focalizate pe: aspecte asistenţiale în cură şi post-cură; consilierea laică şi spirituală; grupurile de suport şi comunitatea terapeutică; intervenţia familială – variantă de lucru cu persoanele dependente

METODE DE PREDARE

Prelegerea, dezbaterea, problematizarea, jocul de rol, oferirea de exemple din practică, elaborarea unor proiecte de prevenţie şi intervenţie


1. American Psychiatric Association (1994): Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, 4th Edition, Washington DC 2. Annis, H.M., Davis, C.S. (1988): „Assessment and Expectancies in all dependent clients”, în Assessment of Addictive Behaviors: Behavioral, Cognitive and Psychological Processes, Edited by Donovan, D.M., Marlatt, G.A., New York, Guilford, pp. 84-111. 3. Boroi A (2001), Infracţiuni prevăzute de Legea nr. 143 din 2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, Ed. Rosetti, Bucharest. 4. Cungi, Ch.(2000), Faire face aux dependances, Rety, Paris. 5. Ferréol, G. (1998), Adolescenţii şi toxicomania, Polirom, Iaşi. 6. Floyd, F.(2004), Manual despre alcoolism, Cluj-Napoca, Editura Renaşterea. 7. H.G. nr. 1359/2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri; H.G. nr. 154 din 2003 pentru aprobarea strategiei naţionale antidrog; H.G. din 14 aprilie 2004 pentru modificarea şi completarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 143 din 2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri; Legea nr. 143 din 2000. 8. Galanter, M., Kleber, H.D. (1999): Textboock of Substance Abuse Treatment, American Psychiatric Press, Wasington DC, London. 9. Goatly, Ruth (2002), „Dependenţa şi comportamentul infracţional”, în Durnescu Ioan (coord.), Manualul consilierului de reintegrare socială şi supraveghere, Ed. Themis. 10. MINISTERUL JUSTIŢIEI, D.R.S.S. (2004), Manual de practică în domeniul reintegrării sociale şi supravegherii, Anul III, nr. 9/2004, Editura Oscar Print, Bucharest, pp. 247-292. 11. Neamţu, G., Stan, D. (2004), Asistenţa socială. Studii şi aplicaţii, Iaşi, Polirom. 12. Pieleanu M., (1999), Devianţa socială şi consumul de alcool în România anilor’’90, Ed. Trei Bucharest. 13. Prelipceanu, D., Voicu, V. (2004): Abuzul şi dependenţa de substanţe psihoactive. Manual pentru studenţii în medicină şi medicii rezidenţi, Bucureşti, Editura Medica. 14. www.europa.eu.int; www.infoeuropa.ro; www.ministerulintegrarii.ro, www.ana.ro

EVALUARE condiţii Participarea la cursuri şi seminarii; întocmirea şi susţinerea referatelor, lucrărilor aplicative şi a proiectelor; parcurgerea bibliografiei în cadrul studiului individual

http://www.europa.eu.int/

http://www.infoeuropa.ro/

http://www.ministerulintegrarii.ro/

http://www.ana.ro/

126

criterii Nivelul participării la activităţile din timpul semestrului; calitatea referatelor, lucrărilor aplicative şi a proiectelor, precum şi a prezentării acestora; calitatea răspunsurilor şi a prezentărilor în cadrul colocviului semestrial.

forme Prezenţa la curs şi seminar; examen oral pe baza tematicii cursului; susţinerea lucrării aplicative sau a proiectului în cadrul colocviului semestrial


ACTIVITATEA DIN TIMPUL SEMESTRULUI – 20% ; SUSŢINEREA UNEI LUCRĂRI DE SPECIALITATE – ESEU SAU PROIECT AVÂND UN CARACTER INVESTIGATIV SAU/ŞI APLICATIV, ÎN CADRUL COLOCVIULUI SEMESTRIAL - 40%; EXAMEN ORAL DIN TEMATICA DISCIPLINEI ŞI DISCUŢII PE MARGINEA LUCRĂRII PREZENTATE – 30%; PUNCTAJ DIN OFICIU – 10%.

Denumirea disciplinei

EDUCATIE PARENTALA APRECIATIVA cod:

Anul de studiu

Semestrul Statutul disciplinei (ob-obligatorie/op-opţională/f-facultativă)

OB

Numărul orelor pe saptămână Total

ore semestru

Total ore activitate individualA*

Număr de credite

Tipul de evaluare (P-pe parcurs, C-colocviu, E-examen, M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 1 2 150 108 6 M RO

Titularul disciplinei

Gradul didactic şi ştiinţific, prenumele, numele Catedra

Lect .Dr. Daniela COJOCARU SOCIOLOGIE SI ASIST. SOCIALA

Discipline anterior absolvite

TEHNICI SPECIFICE DE INTERVENTIE ÎN ASISTENTA SOCIALĂ

Obiective Cunoasterea si utilizarea conceptelor disciplinei/Înţelegerea perspectivei

apreciative de interventie / Asimilarea diferenţelor dintre abordarea centrată pe problemă şi cea apreciativă / Experimentarea unor tehnici de comunicare capabile să stimuleze acţiunile pozitive / Aplicarea Ciclului 4 D în procesul de educaţie a părinţilor / Învatarea prin exercitii a tehnicilor şi jocurilor întâlnite în procesul de formare a adulţilor / Conştientizarea rolului adulţilor în stimularea participării copiilor / Cunoaşterea standardelor minime obligatorii pentru centrele de consiliere şi sprijin pentru părinţi/ Dezvoltarea abilităţilor necesare pentru managementul grupului de părinţi în cadrul cursurilor de educaţie parentală

Tematică generală

Competenţe şi practici parentale / Stiluri parentale-tipuri de interacţiuni copii – părinţi / Parentalitate şi responsivitate / Parentalitate şi participarea copilului / Control parental şi educaţie / Evaluarea relaţiilor părinţi – copii / Ancheta apreciativă şi educatia parentală / Modele apreciative de evaluare a interacţiunilor părinţi-copii / Managementul stresului şi al furiei / Modelul 4-D al intervenţiei apreciative / Disciplinarea apreciativă a copilului / Comunicarea părinţi-copii ca factor motivator al acţiunii acestora / Stadiile de dezvoltare a copilului şi tipuri de educaţie în mediul familial / Uneltele părintelui în educaţia copiilor / Implicarea tatălui în educaţia copiilor / Socializare şi educaţie familială / Educaţia parentală şi terapii familiale

Tematica seminariilor / lucrărilor de laborator

Tipuri şi forme ale educaţie parentale / Principii ale educaţiei adulţilor / Mesajele la persoana întâi / Forme de stimulare a creativităţii / Disciplinarea apreciativă a copilului / Participarea copilului / Exersarea ciclului 4-D / Experimentarea practică a anchetei apreciative în cadrul grupului / Modalităţi de recrutare a părinţilor / Modalităţi de implicare şi organizare a părinţilor / Managementul

127

grupului de părinţi / Dezvoltarea abilităţilor de comunicare eficientă / Dinamica de grup / Evaluarea membrilor grupului şi a impactului cursurilor de educaţie parentală

METODE DE PREDARE

Expunerea, demonstraţia, exemplificarea, exerciţiul, jocul de rol

Bibliografie obligatorie (selectiv)

Cojocaru, D.,2008, Copilaria si constructia parentalitatii, Polirom, Iasi/Cooperrider DL, Withney D, 2000, Apreciative Inquiry: Rethinking Human Organization Toward a Positive Theory of Change, Stipes: Champaign, IL. ; Copperider , D.L, 1990, “Positive image, positive action: The affirmative basis of organizing”, in Srivastva, S., Cooperrider, D.L., Appreciative Management and Leadership, , Jossey- Bass, San Francisco, pp. 91-125.; Johnson, G., Leavitt, W., 2001, “Building on succes: transforming organisations through an appreciative inquiry”, în Public personnel management, vol. 30 (1), pp. 129-136; Cojocaru, D., 2003, “Ancheta Apreciativă - formă a cercetării - acţiune în schimbarea socială”, în Revista de Cercetare şi Intervenţie Socială, Universitatea “Al.I.Cuza” Iaşi, Departamentul de Sociologie şi Asistenţă Socială şi Holt România, Iaşi, Lumen, vol. 2, pp. 203-208; Mc Quaide, S. and Ehrenreich J.H., 1997, “Assesing client strenghts, în Families in

Society”, Vol. 78, pp. 202- 210/ Saleebey D., 1992, The strengths perspective in social work practice.,

Longman, New York; Saleebey D., 1994, “Culture, theory and narrative: The intersection of meaning in

practice”, în Social Work, Vol.39, pp. 346-358; Cojocaru, Şt., 2006, Proiectul de interventie in asistenta sociala. De la propunerea de finantare la planurile individualizate de interventie, Polirom, Iasi; Cojocaru, Şt., 2005, Metode apreciative in asistenta sociala. Ancheta, supervizarea si managementul de caz, Polirom, Iasi; Yballe L.&O′Connor D., 2000, Appreciative pedagogy, în Journal of Management Education, 24 (4 ): 474-483; Bushe G.R., „Five Theories of Change Embedded in Apreciative Inquiry”, în Cooperrider DL, Sorensen P., Withney D, Yeager T, Apreciative Inquiry. An Emerging Direction for Organization Development, Stpes Champaign, IL, 2001; Bushe G.R., „Advances in Appreciative Inquiry as an Organizational Development Intervention”, în Organization Development Journal, Fall 1995, 13 (3): pp.14-22; Holt România, 2003, Cum să devenim părinţi mai buni, Manualul educatorului parental, Iaşi, Lumen; Holt România, 2003, Cum să devenim părinţi mai buni, Ghidul părintelui, Iaşi, Lumen.

Evaluare condiţii realizarea celor 5 teme obligatorii în timpul semestrului, prezenţa

la seminarii, temele se predau la datele stabilite

criterii fiecare tema la seminar predată la timp va fi punctată cu max. 20 puncte fiecare; pentru prezentă, punctajul max. este 50 puncte; proiectul final este punctat cu max. 150 puncte

forme Prezentarea periodica a nivelului de realizare a temelor Prezentarea orala a proiectului final realizat


50 % temele predate in timpul semestrului, exerciţiile practice 50 % proiectul final

128

DENUMIREA DISCIPLINEI EPISTEMOLOGIE POLITICĂ COD:

ANUL DE STUDIU III SEMESTRUL II STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OP


SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE


LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 2 56 M


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE CATEDRA LECT. UNIV. DRD. BOGDAN MIHAILESCU STIINTE POLITICE


OBIECTIVE 1. sublinierea principalelor teorii specifice epistemologiei ştiinţelor sociale; 2. înţelegerea importanţei epistemologiei politice pentru teoria şi analiza politică;

TEMATICĂ GENERALĂ 1.Elemente de epistemologie generală şi caracteristici ale epistemologiei ştiinţelor sociale; 2 Problema întemeierii epistemice; 3. Statutul ştiinţelor politice în cadrul ştiinţelor sociale; 4. Elemente ale demersului ştiinţific propriu cercetării politologice; 5. Înţelegerea acţiunii sociale; 6. Forme ale cunoaşterii politice; 7.Fundaţionalism şi raţionalism ;8. Problema valorii de adevăr în cadrul ştiinţelor politice; 9. Raportul teoretic-empiric; 10. Falsificaţionismul ca model epistemic pentru ştiinţele politice; 11. Epistemologia politică şi provocările postmodernismului


1. Problema întemeierii epistemice şi noua filosofie a ştiinţei; 2.Trăsături ale epistemologiei ştiinţelor sociale – între explicaţie şi înţelegere; 3.Trăsături ale epistemologiei ştiinţelor sociale – raţiune, istorie, ştiinţificitate; 4.Rolul teoriilor cunoaşterii în gândirea şi practica politică; 5.Raţionalismul ca mod de abordare a politicului; 6.Fapte şi valori în ştiinţele sociale; 7.Obiectivitate şi subiectivism în ştiinţele politice; 8.Teoretic şi empiric; normativ şi descriptiv în ştiinţele politice; 9.Determinismul – model epistemic în cadrul teoriei politice; 10.Teoria falsificaţionismului şi aplicaţiile sale în ştiinţele politice; 11.Falsificaţionismul sofisticat; 12. Reguli, raţiuni, metode - elemente ale demersului ştiinţific; 13. Epistemologia politică şi provocările nonfundaţionalismului postmodernist; 14. Ştiinţele politice în contextul interpenetrării noilor ştiinţe sociale.

METODE DE PREDARE

Expunere, dezbatere, problematizare


Karl R. Popper, Filosofie socială şi filosofia ştiinţei, Editura Trei, Bucureşti, 2000; Mircea Flonta, Cognitio – o introducere critică în problema cunoaşterii, Editura All, Bucureşti, 1994; Martin Hollis, Introducere în filosofia ştiinţelor sociale, Editura Trei, Bucureşti, 2001; Roger Trigg, Înţelegerea ştiinţei sociale, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1996; Mircea Flonta (ed.), Filosoful-Rege?, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992; Michael Oakeshott, Raţionalismul în politică, Editura All, Bucureşti, 1995;Gary King, Robert Keohane, Sidney Verba, Fundamentele cercetării sociale, Editura Polirom, Iaşi, 2000.

EVALUARE condiţii

criterii

forme Test de verificare, prezentare de lucrari, participare la dezbateri, examinare

formula notei finale 50% nota obtinuta in timpul semestrului pe baza activitătii de seminar 50% nota obtinuta la examenul final

129

DENUMIREA DISCIPLINEI ETICĂ COD: DA3



SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE


LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 28c + 14s 2 1 42 108 5 E Romana


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE CATEDRA PROF.UNIV.DR. CARMEN COZMA Filosofie


OBIECTIVE - cunoaşterea şi însuşirea valorilor şi principiilor etice; - dezvoltarea unei concepţii filosofico-morale integrator-dinamice asupra ’sensului vieţii’ şi

a problemelor majore ale existenţei în contextul actual; - înţelegerea importanţei modelării continue a personalităţii morale

TEMATICĂ GENERALĂ ETICA – FILOSOFIE A MORALEI. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

TOPICA ETICII GENERALE DIMENSIUNEA TELEOLOGICĂ A ETICII REEVALUAREA MORALEI TAXONOMII ÎN SFERA MORALEI ANALITICA VALORILOR ETICE MARILE DOCTRINE ETICE ABORDAREA ARETEICĂ ŞI DEONTICĂ A MORALITĂŢII ETICA VIRTUŢII NORMATIVITATEA MORALĂ CONTRIBUŢII ROMÂNEŞTI LA DEZVOLTAREA GÎNDIRII ETICE DIRECŢII ACTUALE ÎN DEZBATEREA ETICĂ


Socrato-platonismul, ca etică Consacrarea eticii ca ştiinţă de către Aristotel Virtuţi şi vicii – relaţionare în context Morala datoriei De ce trebuie să fim morali? Turnura discursului etic spre problematica vieţii în totalitatea acesteia

METODE DE PREDARE

prelegere; dezbatere; comentariu de text


Aristotel, Etica Nicomahică, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, 1988 Carmen Cozma, În deschisul filosofării morale româneşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 2008 Immanuel Kant, Intemeierea metafizicii moravurilor. Critica raţiunii practice, Editura IRI, 1995 Friedrich Nietzsche, Despre genealogia moralei, Editura Echinox, 1993

EVALUARE condiţii Participare activă la orele de curs şi de seminar criterii O lectură din Bibliografia recomandată şi prezentarea unui comentariu tematic forme Examen scris

formula notei finale Media aritmetica dintre nota obţinută la lucrarea finală şi nota obţinută pentru activitatea pe parcurs

130

DENUMIREA DISCIPLINEI etică profesională COD: 7

ANUL DE STUDIU I SEMESTRUL 2 STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) (MASTERAT: FILOSOFIE APLICATĂ ŞI MANAGEMENT CULTURAL)

OB


SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE CREDITE


E-examen, M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 28c+14s 2 1 42 108 5 E română



PROF.UNIV.DR. CARMEN COZMA FILOSOFIE


OBIECTIVE § cunoasterea şi înţelegerea importanţei referenţialului etic în practicarea cu succes a profesiei;

§ formarea capacităţii de asumare a angajamentului cultural pe bază de valori şi principii etice; § dezvoltarea trăsăturilor de caracter ale unui profesionist performant

TEMATICĂ GENERALĂ

§ ETICA PROFESIONALĂ – PREZENTARE DE ANSAMBLU § ROLUL ETICII PROFESIONALE ÎN REALIZAREA-DE-SINE-SPECIFIC-UMANĂ § COMPETENŢA ETICĂ, DIMENSIUNE FUNDAMENTALĂ A PROFESIONALISMULUI § CENTRALITATEA DATORIEI ÎN ETICA PROFESIEI § SISTEME DE MANAGEMENT ETIC § COMPORTAMENTUL PROFESIONAL PRIN PRISMA CORELĂRII TEORIILOR ETICE § RESPONSABILITATE MORALĂ ŞI SOCIALĂ § STANDARDE ETICE GENERALE § CODUL ETIC PROFESIONAL


§ Probleme morale în diverse profesii culturale § Promovarea valorilor etice în practica profesională § Necesitatea unui mediu etic al profesiei § Caracterul moral al profesionistului în lumina excelenţei umane § Datorie profesională, libertate morală şi demnitate § Codul etic între posibilităţi şi limite

METODE DE PREDARE

§ expunere; dezbatere; studiu de caz


§ St.R.Covey, Eficienţa în 7 trepte. Un abecedar al înţelepciunii, Editura ALLFA, 2002 § Vasile Morar, Moralităţi elementare, Paideia, 2001; 2004 § Peter Singer (ed.), Tratat de etică, Polirom, 2006 § Max Weber, Etica protestantă şi spiritul capitalismului, Humanitas, 1993

EVALUARE

condiţii § participarea activă la orele de curs şi de seminar criterii § frecvenţa şi valoarea intervenţiilor în cadrul dezbaterilor pe parcurs forme § un eseu care să analizeze o problemă profesională din unghi etic


§ apreciere globală a întregii activităţi desfăşurate pe parcursul semestrului şi a valorii eseului elaborat

131

Denumirea disciplinei ETNICITATE SI CONSTRUCTIE IDENTITARĂ Codul

disciplinei

Anul de studiu III Semestrul II Tipul de evaluare finală (E/V) E2 Regimul disciplinei (Ob, Op, F) Ob Nr. de

credite 5





Conf. univ. dr. Mioara Nedelcu Preparator Simona Vrânceanu

Colectivul de specialitate RISE



1. Cunoaştere, înţelegere, explicare şi interpretare: - cunoaşterea noţiunilor specifice disciplinei; - explicarea şi interpretarea unor idei, proiecte, procese, precum şi a conţinuturilor teoretice şi practice ale acestei discipline; - familiarizarea studenţilor cu principalele concepte, paradigme şi teme din studiul relaţiilor internaţionale şi a studiilor europene

2. Instrumental-aplicative : - utilizarea adecvată a noţiunilor specifice; - studii de caz 3. Atitudinale:

- însuşirea conceptelor fundamentale referitoare la: etnie, etnicitate, naţiune, naţionalism, minorităţi;

- cunoaşterea particularităţilor constituirii şi evoluţiei naţionalismelor europene; - formarea deprinderilor de a analiza modul de organizare şi activitatea

diferitelor grupuri minoritare; - formarea abilităţilor de cercetare ştiinţifică.

NUMĂRUL TOTAL DE ORE (PE SEMESTRU) DIN PLANUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT Total C S LP

56 28 28 -

132


Tematică generală

Tematică curs Tematică seminar / lucrări practice I. Precizări conceptuale : patrie, patriotism, natiune, nationalism II. Aparitia si evolutia nationalismului. Tipuri de nationalisme III. Nationalism si etnicitate în Europa. Resurectia nationalismului în tările Europei Centrale si de Est IV. Conceptul grup minoritar. Principalele tipuri de grupuri minoritare V. Consecintele statusului grupului subordonat. Prejudecata si discriminarea VI. Afirmarea si protectia minoritătilor VII. Statusul minoritătilor etnice din România

I. Prezentarea tematicii seminarului şi a bibliografiei II. Etnie, etnicitate, naţiune şi naţionalism III. O lume multipolara, multicivilizationala si identitatea culturala IV. Politica identitatii V. Libertate si egalitate vs. preferinta etnica in Franta VI. Discriminarea in nationalismul francez VII. Plasarea identitatii in lumea globala VIII. Interculturalitate si cosmopolitism IX. Drepturi si obligatii ale minoritatilor - prevederi legislative nationale si europene. Minoritatile etnice, sexuale, religioase. Implicarea societăţii civile în reprezentarea minorităţilor – rolul ONG-urilor in configurarea politicilor publice. Dreptul la autoguvernare a comunităţilor etnice minoritare. X. Egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi XI. Naţiunea în al treilea val XII. Originea comună a naţionalismelor europene

• Referinţe istorice • Influenţa revoluţiei franceze • Naţionalismul şi cele trei forme

juridice: Statul unitar, Confederaţia, Federaţie

• Despre naţiune în timpul nostru XIII. Evoluţia naţionalismelor în spaţiul european

• Contextul ideologic • Tematica naţionalistă • Tipuri de naţionalisme

Transformările naţionalismului în Europa

XIV. Recapitulare. Evaluare finală

133


1. Afloroaiei, Stefan, Cum este posibilă filosofia în estul Europei?,Editura

Polirom, Iasi, 1997; 2. Anderson, Benedict, Comuniăţi imaginate, Editura Integral, Bucureşti 2000; 3. Andreescu, Gabriel, Naţiuni si minorităţi, Editura Polirom, Iaşi 2005; 4. Appiah, Kwame, Anthony, COSMOPOLITISM. Etica intr-o lume a

strainilor, Editura Andreco Educational Grup, Bucuresti, 2007; 5. Bălan, Dinu, Studiu – Etnie, etnicitate, naţiune şi naţionalism. Câteva precizări

terminologice 6. Ciocea, Malina, Securitatea culturala. Dilema identitatii in lumea globala,

Editura Tritonic, 2009; 7. Cordellier, Serge, Naţiuni si naţionalisme, Editura Corint, Bucureşti, 1997; 8. Cuisenier, Jean, Etnologia Europei, Editura Institutul European, Iaşi, 1999; 9. Dubar, Claude , Criza identităţilor, Editura Ştiinţa, Bucureşti, 2003; 10. Dumond, Louis, Eseu asupra individualismului, Editura Anastasia, Bucureşti

1997; 11. Ferreol, Gilles, Identitate, cetăţenie şi legăturile sociale, I.N.I., 1999; 12. Fraser, Agnus,Tiganii, Editura Humanitas, Bucuresti, 1998; 13. Gellner, Ernest, Naţiuni si naţionalisme, Editura Antet, Bucureşti, 1997; 14. Girardet, Raoul, Naţionalism si naţiune, Editura Institutul European, Iaşi,

2003; 15. Hobsbowm, J. Eric, Natiuni si nationalism din 1780 până în prezent.

Program, mit, realitate, Editura Antet, Oradea, 1997; 16. Huntington, Samuel, Ciocnirea civilizatiilor si refacerea ordinii mondiale,

Editura Antet XX Press, 2004; 17. Lazăr, Dan, Europa de Sud-Est în perioada contemporană : ideologii, lideri,

naţionalisme, Editura Universităţii “Al. I. Cuza”, Iaşi, 2007; 18. Miftode, Vasile s.a., Dezvoltarea comunitătilor etno-culturale, Editura

Institutul European, Iasi, 2001; 19. Miroiu, Mihaela, DRUMUL CATRE AUTONOMIE. Teorii politice feministe,

Editura Polirom, 2004; 20. Moroianu, Irina, Protectia juridică a drepturilor omului, Editura Irdo,

Bucuresti, 1999; 21. Nedelcu, Mioara, Minorităţile : timpul afirmarii, Tipo Moldova, Iaşi, 2003; 22. Pop, Ioan, Aurel, Geneza medievală a natiunilor moderne, Editura Fundaţiei

Culturale Române, Bucureşti, 1999; 23. Popper, Karl, Mizeria istoricismului, Editura All, Bucureşti, 1996; 24. Popper, Karl, Societatea deschisă şi duşmanii săi, Editura Humanitas,

Bucureşti, 1993; 25. Sabourin, Paul, Naţionalismele europene, Editura Institutul European, Iaşi,

1999; 26. Salat, Levente, Multiculturalismul liberal – bazele normative ale existenţei

minoritare autentice, Editura Polirom, Iasi, 2001;

134


27. Smith, Anthony, Naţionalism si modernism, Editura Epigraf, Chişinău, 2002; 28. Toffler, Alvin, Al treilea val, Ed. Politică, Bucuresti, 1983; 29. Victor, Neumann, Ideologie si fantasmagorie, Editura Polirom, Iaşi 2001; 30. Walzer, Michael, Despre tolerare, Editura Polirom, Iaşi, 2002; 31. Weil, Patrick, Libertate, egalitate, discriminari, Editura Ideea Europeana,

Bucuresti 2008; 32. Witkowasky, Andreas, Stabilitate prin integrare? Europa de Sud – Est – o

provocare pentru UE, Editura InterGraf, Resita, 2000; 33. www.dri.gov.ro 34. http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=518&langId=ro 35. http://www.divers.ro 36. http://www.anr.gov.ro/site/Legislatie.html 37. http://www.dri.gov.ro/cd-2006/index.htm

DENUMIREA DISCIPLINEI EXEGEZĂ ŞI ARGUMENTARE ÎN FILOSOFIE – specializarea Ştiinţe politice COD:



SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE


LIMBA DE PREDARE



GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE CATEDRA LECT. DR. GEORGE BONDOR Filosofie

DISCIPLINE ANTERIOR ABSOLVITE -

OBIECTIVE 1. înţelegerea conceptelor şi a problemelor fundamentale ale filosofiei; 2. cunoaşterea principalelor modalităţi de explicaţie şi argumentare din filosofie; 3. familiarizarea cu cele mai importante metode şi tipuri de interpretare a textelor filosofice.

TEMATICĂ GENERALĂ 1. Problemele filosofiei 2. Ce este un concept filosofic? 3. Categoriile – concepte speciale ale filosofiei 4. Jocuri de limbaj şi vocabulare filosofice 5. Teorii ale adevărului 6. Opinie, îndoială şi certitudine 7. Tipuri de explicaţii filosofice 8. Argumente filosofice 9. Ce este un text filosofic? Text şi interpretare 10. Tipuri de interpretare


1. Ce este o întrebare filosofică; 2. Concepte filosofice şi personaje conceptuale (Deleuze); 3. Despre categorii (Aristotel); 4. Jocuri de limbaj (Wittgenstein); 5. Tipuri de judecăţi filosofice (Kant); 6. Teorii ale adevărului; 7. Problema certitudinii la Descartes; 8. Explicaţia în filosofie (Popper); 9. Argumente filosofice; 10. Ce este un text filosofic (Ricoeur); 11. Tipuri de interpretare a textelor filosofice

METODE DE PREDARE

Sinteza, analiza, predarea, interpretarea de text, dialogul.

http://www.dri.gov.ro/

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=518&langId=ro

http://www.divers.ro/

http://www.anr.gov.ro/site/Legislatie.html

http://www.dri.gov.ro/cd-2006/index.htm

135


1. Alexandru Dragomir, Crase banalităţi metafizice, Humanitas, 2004, pp. 39-48; 2. Gilles Deleuze, Félix Guattari, Ce este filosofia?, Ed. Pandora, 1998, pp. 17-35; 3. Platon, Banchetul, trad. Petru Creţia, Humanitas, Bucureşti, 1995, pp. 118-139 (199b-212a) 4. Ludwig Wittgenstein, Cercetări filozofice, Humanitas, 2004, pp. 91-105 (§§ 1-24) şi pp. 132-133 (§§ 66-67); 5. R. Descartes, Meditaţii despre filozofia primă, I şi II, trad. C. Noica, în: Două tratate filozofice, Humanitas, Bucureşti, 1992, pp. 247-259; 6. James W. Cornman, Keith Lehrer, George S. Pappas, Philosophical Problems and Arguments: An Introduction, Hackett Publishing Company, 1992, pp. 91-98.

EVALUARE condiţii

Prezenţă la seminarii de min. 50%; elaborarea unui referat de seminar, participarea la dezbateri.

criterii

capacitatea de sinteză a informaţiilor, calitatea formulării judecăţilor şi răspunsurilor în cadrul examinării, rigoarea şi originalitatea referatelor elaborate, însuşirea corespunzătoare a cunoştinţelor de specialitate; acurateţea analizei conceptelor, ideilor, argumentelor filosofice; buna însuşire a limbajului filosofiei

forme Evaluare mixtă: o notă la seminar şi o notă la examenul final (oral)

Formula notei finale 50% examen final, 50% activitatea de la seminar.

DENUMIREA DISCIPLINEI FAMILIE ŞI EDUCAŢIE Master: Familia şi managementul resurselor familiale, anul I; sem. II / E2 COD:



SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE CREDITE


LIMBA DE PREDARE



GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE CATEDRA PROF.DR. ION I. IONESCU Sociologie si Asistenta sociala

OBIECTIVE Aprofundarea unor teorii actuale privind familia şi educaţia; interferarea acestor cunoştinţe cu cele aparţinând altor discipline ale specializării; înţelegerea conceptelor şi a paradigmelor explicative şi comprehensive din principalele orientări contemporane, încât acestea să devină operaţionale în analiza fenomenelor şi proceselor. Sublinierea caracterului aplicativ al cunoştinţelor şi relevarea rolului lor în contextul revalorizării familiei şi educaţiei în contextul integrării europene a României. Obiectivele disciplinei sunt în concordanţă cu celelalte discipline din planul de învăţămînt al specializării. Înţelegerea practicilor familiale actuale pentru a maximiza interacţiunile familiei cu copilul. Terapii familiale. Identificarea obiectivelor, metodelor, rolurilor, stilurilor educative ale părinţilor. Analiza critică a cercetărilor în domeniu.

TEMATICĂ GENERALĂ FAMILIA Familia europeană. Schimbări în familiile din ţările europene. Familia românească în context european. Statul modest şi întoarcerea la familie. Familie şi excludere. Instrumente ale politicii familiale. Managementul familiei COPILUL Cine se ocupă de copil. Factori şi actori multipli şi contradictorii. Cine se ocupă de copil în România. Cum putem învăţa să ne ocupăm de copil. Proiecte de integrare a copilului EDUCATIA COPILULUI ÎN FAMILIE Exigenţe ale educării copilului în familie. Tehnici ale educării copilului în familie EDUCAŢIA PĂRINŢILOR Obiective, conţinut. Educaţia părinţilor în Europa. Autoritatea parentală. Responsabilitatea parentală Recomandări privind educaţia părinţilor în UE. Reviste de educaţie a părinţilor. EDUCAŢIA ÎN ŞCOALĂ Exigenţe privind învăţămîntul şi educaţia în UE. Starea şi dinamica învăţămîntului românesc. Factori ai decroşajului şcolar Deceniul educaţiei în vederea dezvoltării durabile. Manual pentru educaţia durabilă a copiilor FAMILIA, ŞCOALA, COMUNITATEA Democratizarea şi demografizarea educaţiei. Copii singuri acasă cu părinţi de carton. Parteneriatul familiei cu şcoala Educaţia în comunitate. Comunitatea educativă. Educaţia copiilor împreună cu părinţii. Asistenţii sociali, sociologii, familia, educaţia ;i comunitatea.

TEMATICA SEMINARIILOR Intervenţia socio-educativă. Proiecte de integrare a copilului. Parteneriatul pentru formarea părinţilor şi educaţia copiilor. Comunitatea educativă. Deceniul educaţiei în vederea dezvoltării durabile. Manual pentru educaţia durabilă a copiilor Cercetare. Modalităţi de implicare şi participare a părinţilor, şcolii şi comunităţii în educaţia copiilor

136

METODE DE PREDARE Metode active (problematizarea etc.), prelegerea, expuneri folosind videoproiectorul, studii de caz


A. Giddens, Sociologie, Ed. All, Buc., 2000 N. Goodman, Introducere în sociologie, Ed. Lider, 1998 I. Ionescu, D.Stan, Elemente de sociologie, Ed. Univ. Iaşi, vol. I-II, 1997-1998 I. Ionescu, A. Vilbrod, Asistenţa socială în tranziţie, Institutul European, Iaşi, 2004 I. Ionescu, Sociologia dezvoltării comunitare, Ed. Institutul European, 2004 I. Ionescu, Sociologia educatiei, Ed.UAIC, 2006 J. Lavoue, Eduquer avec les parents, Harmattan Inc., Montreal, 2002 I. Mihăilescu, Sociologie generală, Ed. Universităţii Bucureşti, 2001

EVALUARE

condiţii

Inţelegerea conceptelor şi a paradigmelor explicative şi comprehensive din principalele orientări sociologice contemporane, încât acestea să devină operaţionale în analiza fenomenelor şi proceselor vieţii socioumane actuale, sublinierea caracterului aplicativ al cunoştinţelor de sociologie şi relevarea rolului lor în contextul integrării europene a României.

criterii Evaluarea prezenţei şi participării la cursuri şi seminarii, prezentarea portofoliului;

forme Evaluarea însuşirii cunoştinţelor din programă şi din bibliografia selectivă, precum şi capacitatea de a opera cu acestea în analiza vieţii socioumane cotidiene actuale - 70%; tema de cercetare – 30%

formula notei finale Media notelor de la examen si lucrare

DENUMIREA DISCIPLINEI FENOMENOLOGIE APLICATĂ ŞI FILOSOFIE PRACTICĂ – master Filosofie aplicată şi management cultural COD:

ANUL DE STUDIU

I SEMESTRUL

II STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OB


SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE


C S L Pr. 2 1 42 108 5 M Română


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE CATEDRA LECT. DR. GEORGE BONDOR FILOSOFIE

DISCIPLINE ANTERIOR ABSOLVITE Fenomenologie, Hermeneutică, Metafizică, Filosofie contemporană

OBIECTIVE - înţelegerea noţiunilor specifice disciplinei; - explicarea, analiza şi interpretarea conţinuturilor teoretice ale disciplinei; - familiarizarea studenţilor cu principalele concepte, probleme şi teme ale fenomenologiei - analiza unor probleme actuale ale vieţii sociale cu mijloacele filosofiei

TEMATICĂ GENERALĂ

1. Fenomenologia vieţii sociale 2. Fenomenologia acţiunii şi a tehnicii 3. Fenomenologia voinţei şi a puterii 4. Fenomenologia stărilor afective 5. Memorie şi istorie 6. Topografii ale străinului 7. Fenomenologia exilului


1. Analiza fenomenologică a unei forme a vieţii sociale (ex. prietenia); 2. Dominaţie, violenţă, putere; 3. Analiza unei dispoziţii afective (ex. suferinţa, nostalgia etc.); 4. Momente importante ale fenomenologiei istoriei; 5. Percepţie şi reprezentare a străinului; 6. Constituirea eului în situaţia exilului

METODE DE PREDARE

Sinteza, analiza, prelegerea, interpretarea de text, dialogul


1. Edmund Husserl, Die Krisis der europäischen Wissenschaften und die transzendentale Phänomenologie, Martinus Nijhoff, Den Haag, 1954; 2. Martin Buber, Eu şi tu, Humanitas, Bucureşti, 1992;

137

3. E. Levinas, Totalitate şi infinit, Polirom, Iaşi, 1999; 4. Bernhard Waldenfels, Topographie des Fremden. Studien zur Phänomenologie des Fremden, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1997.

EVALUARE condiţii prezenţă la seminarii de minim 50%, elaborarea unui referat, participarea la

dezbateri

criterii

capacitatea de sinteză a informaţiilor, calitatea formulării judecăţilor şi răspunsurilor în cadrul examinării, rigoarea şi originalitatea referatelor elaborate, însuşirea corespunzătoare a cunoştinţelor de specialitate; acurateţea analizei conceptelor, ideilor şi argumentelor; însuşirea limbajului fenomenologiei

forme Evaluare mixtă (pe parcurs şi examen final)


50% nota de la seminar, 50% nota de la examenul final

DENUMIREA DISCIPLINEI FENOMENOLOGIE – specializarea Filosofie COD:

ANUL DE STUDIU

III

SEMESTRUL

I STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OP


SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE


C S L Pr. 2 1 42 108 5 M Română



DISCIPLINE ANTERIOR ABSOLVITE Hermeneutică, Istoria filosofiei etc.

OBIECTIVE - înţelegerea noţiunilor specifice disciplinei; - explicarea, analiza şi interpretarea conţinuturilor teoretice ale disciplinei; - familiarizarea studenţilor cu principalele concepte, probleme şi teme ale fenomenologiei

TEMATICĂ GENERALĂ

1. Şcolile fenomenologice. Moştenirea lui Brentano 2. Intenţionalitatea conştiinţei 3. Reducţia fenomenologică 4. Problema evidenţei 5. Ego cogito; conştiinţa actuală şi conştiinţa potenţială 6. Filosofia ca ştiinţă riguroasă 7. Conceptul de fenomen 8. Problema fiinţei în orizontul fenomenologiei 9. Regîndirea heideggeriană a intenţionalităţii 10. Reducţie, destrucţie şi construcţie fenomenologică

11. Proiectul analiticii existenţiale TEMATICA SEMINARIILOR

1. Intenţionalitate, reducţie, evidenţă 2. Ego şi conştiinţă 3. Filosofia ca ştiinţă riguroasă 4. Problema fiinţei în orizontul fenomenologiei. Fiinţa ca fenomen 5. Proiectul analiticii existenţiale

6. Direcţii şi teme actuale ale fenomenologiei METODE DE PREDARE

prelegerea, analiza şi interpretarea unor texte importante ale domeniului; sinteza, analiza, problematizarea, exemplificarea etc.

BIBLIOGRAFIE 1. Franz Brentano, Psihologia din punct de vedere empiric, în Ion Tănăsescu (ed.), Conceptul

138

OBLIGATORIE (SELECTIV)

de intenţionalitate la Brentano, Paideia, 2002, pp. 23-55; 2. E. Husserl, Meditaţii carteziene, Humanitas, 1991, pp. 31-87; 3. Martin Heidegger, Sein und Zeit, 12. Auflage, Max Niemeyer Verlag, Tübingen, 1972 (Fiinţă şi timp, Humanitas, Bucureşti, 2003); 4. Martin Heidegger, Problemele fundamentale ale fenomenologiei, Humanitas, 2006; 5. Jean Grondin, Le tournant herméneutique de la phénoménologie, PUF, Paris, 2003; 6. Dermot Moran and Timothy Mooney (eds.), The Phenomenology Reader, Routledge, London / New York, 2002;

7. Hans-Georg Gadamer, Wahrheit und Methode, in: Gesammelte Werke, Bd. 1 & Bd. 2, J.C.B. Mohr (Paul Siebeck), Tübingen, 1990 (Adevăr şi metodă, Teora, Bucureşti, 2001)

EVALUARE condiţii prezenţă la seminarii de minim 50%, elaborarea unui referat, participarea la

dezbateri

criterii

capacitatea de sinteză a informaţiilor, calitatea formulării judecăţilor şi răspunsurilor în cadrul examinării, rigoarea şi originalitatea referatelor elaborate, însuşirea corespunzătoare a cunoştinţelor de specialitate; acurateţea analizei conceptelor, ideilor şi argumentelor; însuşirea limbajului fenomenologiei

forme Evaluare mixtă: o notă la seminar şi o notă la examenul final (oral) formula notei

finale 50% examen final; 50% activitatea de la seminar

DENUMIREA DISCIPLINEI FILOSOFIE CONTEMPORANĂ – specializarea Filosofie COD:

ANUL DE STUDIU

III

SEMESTRUL II STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OB


SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE





DISCIPLINE ANTERIOR ABSOLVITE Fenomenologie, Hermeneutică, Metafizică, Teoria cunoaşterii etc.

OBIECTIVE 1. înţelegerea conceptelor şi a problemelor fundamentale ale filosofiei contemporane; 2. cunoaşterea principalelor modalităţi de explicaţie şi argumentare din filosofia contemporană; 3. familiarizarea cu cele mai importante orientări filosofice contemporane.

TEMATICĂ GENERALĂ

1. Teorii asupra modernităţii 2. Teorii ale subiectului (Nietzsche, Heidegger, Ricoeur, Vattimo, Ferry) 3. Critica reprezentării (Heidegger, Foucault) 4. Istoricitatea şi subiectul hermeneutic (Gadamer, Vattimo) 5. Critica subiectului în postmodernism (Lyotard) 6. Contingenţa sinelui şi a limbajului (Rorty) 7. Critica subiectului şi raţiunea comunicativă (Habermas) 8. Identitate şi diferenţă (Nietzsche, Heidegger, Foucault, Deleuze) 9. Différance şi critica logocentrismului (Derrida) 10. Regîndirea subiectului în fenomenologia franceză


1. Paradox şi clipă (Kierkegaard) 2. Critica metafizicii tradiţionale (Nietzsche) 3. Imanenţa vieţii şi intuiţia (Bergson) 4. Metafizică şi existenţă (G. Marcel) 5. Modernitate şi filozofie critică (Habermas) 6. Gîndirea slabă (Vattimo)

139

METODE DE PREDARE

Sinteza, analiza, problematizarea, exemplificarea


1. F. Nietzsche, Voinţa de putere, Eikon, Oradea, 1999, pp. 309-338 2. S. Kierkegaard, Fărîme filosofice, Iaşi, 1994, pp. 39-65 3. J. Habermas, Discursul filosofic al modernităţii, ALL, Bucureşti, 2000, pp. 281-316 4. J.-L. Marion, Fenomenul saturat, în Fenomenologie şi teologie, Polirom, Iaşi, 1996, pp.

77-127 5. G. Vattimo, Dialectică, diferenţă, gândire slabă, în Gândirea slabă Pontica, Constanţa,

1998, pp. 10-26

EVALUARE condiţii Prezenţă la seminarii de min. 50%; elaborarea unui referat de seminar,

participarea la dezbateri

criterii

capacitatea de sinteză a informaţiilor, calitatea formulării judecăţilor şi răspunsurilor în cadrul examinării, rigoarea şi originalitatea referatelor elaborate, însuşirea corespunzătoare a cunoştinţelor de specialitate; acurateţea analizei conceptelor, ideilor, argumentelor filosofice; buna însuşire a limbajului filosofiei

forme Evaluare mixtă: o notă la seminar, o notă evaluări de parcurs şi o notă la examenul final (oral)


1/3 notă seminar + 1/3 notă evaluări de parcurs + 1/3 notă examen final

DENUMIREA DISCIPLINEI FILOSOFIE MODERNĂ COD:

ANUL DE STUDIU II SEMESTRUL II STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OB


SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE


C S L Pr. 98 50 5 M Română


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE CATEDRA PROF.DR. DUMITRESCU MARIUS FILOSOFIE ŞI LOGICĂ


OBIECTIVE - cunoaşterea noţiunilor specifice disciplinei; - înţelegerea şi aprofundarea marilor curente filosofice din epoca modernă;

TEMATICĂ GENERALĂ

1. Filosofia Renaşterii între gândirea magică şi ştiinţifică

2. Metoda la Bacon şi Descartes

3. Ideea Ştiinţei universale în gândirea modernă

4. Scepticismul în baroc – îndoiala de tip hiperbolă

5. Disputele postcartesienilor cu privire la tema comunicării substanţelor

6. Libertate şi moralitate în gândirea modernă


1. Giordano Bruno – analize de texte (Opere italiene) 2. Francis Bacon – analize de texte (Noul Organon, Despre înţelepciunea anticilor) 3. René Descartes – interpretarea unor fragmente din Meditaţii metafizice şi din

Discurs asupra metodei 4. Problema comunicării substanţelor la Spinoza şi Leibniz

140

5. Empirismul britanic – analize de texte (John Locke, George Berkeley, David Hume)

METODE DE PREDARE

- prelegerea, dezbaterea unor texte ale unor autori consacraţi în domeniu;


1. Burckhardt, Jakob: Cultura Renaşterii în Italia, Editura pentru literatură,

Bucureşti, 1969

2. Ciorănescu, Alexandru: Barocul sau descoperirea dramei, Editura Dacia,

Cluj –Napoca, 1980

3. Cottingham, John: Raţionaliştii: Descartes, Spinoza, Leibniz, Editura


4. Culianu, Ioan Petru: Eros şi magie în renaştere - 1484, Editura Nemira,

Bucureşti, 1994

5. Culianu, Ioan Petru: Iocari serio, ştiinţă şi artă în gândirea Renaşterii,

Editura Polirom, Iaşi, 2003

6. de Sanctis, Francesco: Istoria literaturii italiene, Editura pentru literatură

universală, Bucureşti, 1965.

7. Delumeau, Jean: Frica în Occident, Editura Meridiane, 1986

8. Dumitrescu, Marius: Descartes sau certitudinile îndoielii, Editura A92,

Iaşi, 1996

9. Eco, Umberto: Pendulul lui Foucault, Editura Pontica, Constanţa, 1991

10. Edighoffer, Roland: Rosicrucienii, Editura de Vest, Timişoara, 1995

11. Eliade, Mircea: Contribuţii la Filosofia Renaşterii, Colecţia Capricorn,

1984

12. Garin, Eugenio: Omul Renaşterii, Editura Polirom 2000

13. Hersch, Jeanne: Mirarea filosofică, Humanitas, Bucureşti, 1994

14. Huizinga, Johan: Cultura olandeză în secolul al XVII-lea, Editura

Meridiane, Bucureşti, 1991

15. Idel, Moshe: Cabala - noi perspective, Editura Nemira, 2000

16. Koestler, Arthur: Lunaticii – evoluţia conceptului de univers de la

Pitagora la Newton, Editura Humanitas, Bucureşti, 1995

17. Negulescu, Petre P.: Filosofia renaşterii, Editura Eminescu, Bucureşti,

1986

18. Niţă, Adrian: Leibniz, Editura Paideia, Bucureşti, 1998

19. Noica, Constantin: Schiţă pentru istoria lui „Cum e cu putinţă ceva nou”,

Editura Humanitas, Bucureşti, 1995

20. Noica, Constantin: Viaţa şi filosofia lui René Descartes, Editura

141


21. Papu, Edgar: Barocul ca tip de existenţă, Editura Minerva , Bucureşti,

1971

22. Pater, Walter: Renaşterea, Editura Univers, Bucureşti, 1982

23. Raveica, Titus: Istoria filosofiei moderne –Vol I şi II, Editura Institutul

European, Iaşi, 2002

24. Scruton, Roger: Spinoza, Editura Humanitas, Bucureşti, 1996

25. Yates, Frances A.: Iluminismul Rozicrucian, Editura Humanitas, 1998

EVALUARE condiţii

- frecvenţă, elaborarea unor lucrări de seminar, parcurgerea bibliografiei, participarea la dezbateri în cadrul seminarului;

criterii

- capacitatea de sinteză a informaţiilor, calitatea formulării judecăţilor şi răspunsurilor în cadrul examinării, originalitatea lucrărilor elaborate, însuşirea corespunzătoare a cunoştinţelor de specialitate;

forme - examen scris;


- 50% examen; 50% activitatea de la seminar

142

Denumirea disciplinei FILOZOFIE ROMÂNEASCĂ Codul

disciplinei DA11

Anul de studiu III Semestrul II Tipul de evaluare finală (E/V) C Regimul disciplinei (Ob, Op, F) Ob Nr. de

credite 5





LECTOR DR. IOAN ALEXANDRU TOFAN

LECTOR DR. IOAN ALEXANDRU TOFAN

Colectivul de specialitate



1. Cunoaştere, înţelegere, explicare şi interpretare: - cunoaşterea noţiunilor specifice disciplinei; - explicarea şi interpretarea unor idei, concepte filosofice, moduri de problematizare specifice filozofiei româneşti - familiarizarea studenţilor cu principalele paradigme şi teme ale filosofiei româneşti

2. Instrumental-aplicative : - înţelegerea adecvată a noţiunilor specifice; - interpretare de text 3. Atitudinale: - valorizarea unor momente ale istoriei culturale româneşti - discuţia critică a unor episoade specifice acestei istorii

NUMĂRUL TOTAL DE ORE (PE SEMESTRU) DIN PLANUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT

C S LP 42 28 14 -

143


Tematică generală

Tematică curs Tematică seminar / lucrări practice

1. Filosofie românească şi teme ale filosofiei europene

2. Construcţia identităţii în filosofia românească 3. Relaţia dintre discurs filosofic şi eveniment istoric în filosofia românească interbelică

1. Ontologie şi limbaj la C. Noica 2. Filosofia culturii la L. Blaga 3. Metafizică şi spiritualitate

răsăriteană la N. Ionescu 4. Discuţia categoriilor filosofice

la M. Florian


L. Blaga – Despre conştiinţa filosofică, Humanitas, 2005 - Opere 8. Trilogia cunoaşterii, Minerva, 1883 - Trilogia culturii, Humanitas, 1993 M. Florian – Recesivitatea ca structură a lumii, Fundaţia PRO, 2003-2004 N. Ionescu – Curs de metafizică, Humanitas, 1991 C. Noica – Devenirea întru fiinţă. Scrisori despre logica lui Hermes, Humanitas, 1998 - Istoricitate şi eternitate. Repere pentru o istorie a culturii româneşti, Jurnalul literar, 1998 - Schiţă pentru istoria lui cum e cu putinţă ceva nou, Humanitas, 1995 M. Vulcănescu – Dimensiunea românească a existenţei, Ed. Fundaţiei culturale române, 1991

La stabilirea notei finale se iau în considerare Ponderea exprimată în %

{total = 100%} • Media notelor acordate la seminar / lucrări practice 20 • Notele obţinute la testele periodice sau parţiale • Nota acordată pentru frecvenţa şi conduita la activităţi 10 • Notele acordate pentru referate, eseuri, traduceri, studii de caz … 20 • Notele acordate pentru participarea la cercuri ştiinţifice şi/sau la

concursuri profesionale

• Nota acordată la examinarea finală 50 • Alte note

Cerinţe minime de promovare (pentru nota 5) : - minim 4 la examinarea finală la care se adaugă 1 punct pentru îndeplinirea în proporţie de 50 % a activităţilor de la seminar;

Cerinţe maxime de promovare (pentru nota 10) : -punctaj maxim pentru activitatea din timpul anului (seminar); -punctaj maxim pentru lucrarea scrisă la examenul final.

Estimaţi timpul total (ore pe semestru) al activităţilor de studiu individual pretinse studentului (completaţi cu zero activităţile care nu sunt cerute) 1. descifrarea şi studiul notiţelor de curs 5 8. pregătire prezentări orale 3 2. studiu după manual, suport de curs 8 9. pregătire examinare finală 8 3. studiul bibliografiei minimale indicate 6 10. consultaţii 1 4. documentare suplimentară în bibliotecă 6 11. documentare pe net 6 5. activitate specifică de pregătire pt. seminar / lucrări practice

5 12. alte activităţi: participare sesiuni comunicări ştiinţifice

5

6. realizare teme de casă, eseuri, referate, proiecte, traduceri etc.

7 13. alte activităţi: documentare pe teren

5

7. pregătire teste periodice sau parţiale - 14. alte activităţi: proiecte de cercetare

5

Total ore studiu individual (pe semestru) = 70

144


FUNDAMENTELE CULTURALE ALE RELAŢIILOR INTERNATIONALE COD:

ANUL DE STUDIU


OP


TOTAL ORE

SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE


M-mixt)

LIMBA DE PREDARE



GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE CATEDRA LECT. DRD. GHERASIM-PROCA OVIDIU de Ştiinţe Politice


-

OBIECTIVE Cursul urmăreşte să descrie problematica influenţelor de natură culturală asupra relaţiilor dintre state şi asupra politici internaţionale, accentuând aspectele cele mai evidente ce ţin de implicaţiile fundamentalismului religios, de clivajele identitare rezultate din experienţa colonială, de reprezentările culturale cu semnificaţie politică sau de mutaţiile culturale produse în cursul procesului de globalizare. Seminarul urmăreşte să le ofere studenţilor ocazia de a problematiza pe tema conflictelor internaţionale cu bază culturală, unul dintre cele mai importante subiecte de dezbatere publică ale ultimelor decenii, şi asupra altor teme corelative.

TEMATICĂ GENERALĂ

Introducere: substratul cultural al relaţiilor dintre state; Cultura, cultura politică, politica culturii; Dimensiunea culturală a politicii internaţionale;.Reprezentările culturale în politica internaţională; Universalismul occidental şi ideologiile modernizării; Culturi, civilizaţii, religii; „Ciocnirea civilizaţiilor”; De la cultura naţională la globalizarea culturii; Cultura unificării europene; Cultura democratică, democratizarea şi relaţiile dintre state; „Comunităţile digitale” şi dezvoltarea spaţiului public internaţional; Etosul erei digitale: libertatea de exprimare şi cenzura politică; „A cultiva dialogul”: normele culturale şi practicile diplomatice; Concluzii: importanţa factorilor identitari în relaţiile internaţionale


Seminar introductiv: prezentarea statutului disciplinei. Comparând lumile: de la identitatea culturală la o lume multipolară.. Lumea civilizaţiilor: civilizaţii în istorie şi în lumea de astăzi. O civilizaţie universală? Modernizarea şi Occidentalizarea. Civilizaţia-factor de separaţie sau de unificare a statelor. De la conştiinţa naţională la universalizarea valorilor democratice. Globalizarea culturală şi noua ordine mondială. Globalizarea contemporană: ce este nou? O lume a civilizaţiilor: Orientul şi Occidentul. Influenţe culturale ale Islamului la nivelul ordinii mondiale. Războiul, formă de conflict intercivilizaţional. Pacea şi constrângerile culturii globale. Identitatea culturală europeană.

METODE DE PREDARE

Prelegerea, dezbaterea, analiza unor studii de caz


Martin Albrow, The Global Age. State and Society beyond Modernity, Polity Press, Cambridge, 1996; Edgar Morin, Gândind Europa, Ed. Trei, Bucureşti, 2002; Samuel P. Huntington, Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii globale, Editura Antet, , f. a.; Ania Loomba, Colonialism/Postcolonialism, Routledge, London and New York, 1998; Peter J. Katzenstein (ed), The Culture of National Security. Norms and Identity in World Politics, Columbia University Press, 1996;



forme Evaluarea continuă a participării la prezentarea temelor de seminar în cursul semestrului (inclusiv redactarea unui eseu); examen scris la finalul acestuia.



145


IDEOLOGII POLITICE IN LUMEA EUROPEANA COD:

ANUL DE STUDIU


OB


TOTAL ORE

SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE


M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 2 56 E Română




-

OBIECTIVE Cunoaşterea noţiunii de ideologie politică; explicarea fiecărei ideologii şi situarea ei într-un context istorico-politic; stimularea studenţilor pentru a repera cu uşurinţă fiecare ideologie şi de a-şi motiva pertinent răspunsurile; încurajarea studenţilor în însuşirea instrumentelor necesare pentru a distinge ideologiile clasice de cele noi; dobândirea capacităţii de a stabili legături între ideologiile politice şi influenţa lor pe scena economică, politică internaţională.

TEMATICĂ GENERALĂ

Conceptul de ideologie politică. Apariţia şi evoluţia termenului de “ideologie”; controverse în jurul noţiunii de “ideologie”; ideologia politică şi conceptele corelative: sistem politic, cunoaştere şi acţiune politică, comunicare, doctrină etc.; trăsături şi funcţii ale ideologiei. Liberalismul. Origini, evoluţie, variante. Liberalismul clasic al sec. al XIX-lea: drepturile naturale, utilitarismul, liberalismul economic, darwinismul social; neoliberalismul secolului al XX-lea: liberalismul bunăstării, liberalismul neoclasic, libertarianismul. Marile teme: individul şi libertatea; proprietatea privată şi economia de piaţă; constituţionalismul democratic şi statul de drept; cultul raţiunii şi progresismul social. Conservatorismul. Origini, evoluţie, variante. Conservatorismul moderat; conservatorismul reacţionar, neoconservatorismul. Marile teme: imperfectibilitatea naturii umane şi realismul moral; raţiunea temperată şi prejudecata sănătoasă; valorile comunităţii, conservarea trecutului şi evoluţia organică; ordinea ierarhică şi autoritatea puterii. Socialismul. Polisemia termenului „socialism”. Socialismul timpuriu: origini ideatice, structuri sociale, evoluţie istorică. Socialismul utopic modern. Socialismul modern: un produs al capitalismului industrial. Forme ale socialismului premarxist. Socialismul revoluţionar marxist. Critica marxistă a capitalismului. De la marxism la leninism. Comunismul: un sistem politic totalitar. Revoluţia socialistă şi dictatura proletariatului. Partidul-stat şi regimul comunist.


Seminar introductiv: ce sunt ideologiile politice? Doctrine şi ideologii politice: aspecte definitorii, evoluţii istorice. Libertatea individuală, valoare centrală a ideologiei liberale. Statul liberal. Economia liberală; proprietatea privată şi piaţa liberă. Originile gândirii conservatoare. Autoritatea şi ordinea socială. Raţionalism, raţiune şi prejudecată. Socialismul timpuriu. Socialismul revoluţionar marxist. Manifestul partidului comunist. Revoluţia Rusă şi experienţa totalitarismului sovietic. Concluzii: ideologiile politice în lumea contemporană

METODE DE PREDARE



Terence Ball, Richard Dagger, Ideologii politice şi idealul democraţiei, Editura Polirom, Iaşi, 2000. Anton Carpinschi, Doctrine politice contemporane. Tipologii, dinamică, perspective, Editura Moldova, Iaşi, 1992. François Châtelet, Evelyne Pisier, Concepţiile politice ale secolului XX, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994. Alina Mungiu-Pippidi (coord.), Doctrine politice. Concepte universale şi realităţi româneşti, Editura Polirom, Iaşi, Societatea Academică din România, Bucureşti, 1998.






146


IDEOLOGII POLITICE COD:

ANUL DE STUDIU


OB


TOTAL ORE

SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE


M-mixt)

LIMBA DE PREDARE





-

OBIECTIVE Explicarea tezelor fiecărei ideologii politice şi situarea lor într-un context istorico-politic particular; înţelegerea noţiunii de ideologie politică în variatele sale ipostaze şi stimularea capacităţii studenţilor de a identifica cu uşurinţă temele ideologice; dezvoltarea capacităţii de a analiza textele politice clasice şi discursul public contemporan.

TEMATICĂ GENERALĂ

Conceptul de ideologie politică. Apariţia şi evoluţia termenului de “ideologie”; controverse în jurul noţiunii de “ideologie”; ideologia politică şi conceptele corelative: sistem politic, cunoaştere şi acţiune politică, comunicare, doctrină etc.; trăsături şi funcţii ale ideologiei. Liberalismul. Origini, evoluţie, variante. Liberalismul clasic al sec. al XIX-lea: drepturile naturale, utilitarismul, liberalismul economic, darwinismul social; neoliberalismul secolului al XX-lea: liberalismul bunăstării, liberalismul neoclasic, libertarianismul. Marile teme: individul şi libertatea; proprietatea privată şi economia de piaţă; constituţionalismul democratic şi statul de drept; cultul raţiunii şi progresismul social. Conservatorismul. Origini, evoluţie, variante. Conservatorismul moderat; conservatorismul reacţionar, neoconservatorismul. Marile teme: imperfectibilitatea naturii umane şi realismul moral; raţiunea temperată şi prejudecata sănătoasă; valorile comunităţii, conservarea trecutului şi evoluţia organică; ordinea ierarhică şi autoritatea puterii. Socialismul. Polisemia termenului „socialism”. Socialismul timpuriu: origini ideatice, structuri sociale, evoluţie istorică. Socialismul utopic modern. Socialismul modern: un produs al capitalismului industrial. Forme ale socialismului premarxist. Socialismul revoluţionar marxist. Critica marxistă a capitalismului. De la marxism la leninism. Comunismul: un sistem politic totalitar. Revoluţia socialistă şi dictatura proletariatului. Partidul-stat şi regimul comunist.


Seminar introductiv: ce sunt ideologiile politice? Doctrine şi ideologii politice: aspecte definitorii, evoluţii istorice. Libertatea individuală, valoare centrală a ideologiei liberale. Statul liberal. Economia liberală; proprietatea privată şi piaţa liberă. Originile gândirii conservatoare. Autoritatea şi ordinea socială. Raţionalism, raţiune şi prejudecată. Socialismul timpuriu. Socialismul revoluţionar marxist. Manifestul partidului comunist. Revoluţia Rusă şi experienţa totalitarismului sovietic. Concluzii: ideologiile politice în lumea contemporană

METODE DE PREDARE

Prelegerea, dezbaterea.


Terence Ball, Richard Dagger, Ideologii politice şi idealul democraţiei, Editura Polirom, Iaşi, 2000. Anton Carpinschi, Doctrine politice contemporane. Tipologii, dinamică, perspective, Editura Moldova, Iaşi, 1992. François Châtelet, Evelyne Pisier, Concepţiile politice ale secolului XX, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994. Alina Mungiu-Pippidi (coord.), Doctrine politice. Concepte universale şi realităţi româneşti, Editura Polirom, Iaşi, Societatea Academică din România, Bucureşti, 1998.Evelyne Pisier (sub direcţia), Istoria ideilor politice, Editura, Amarcord, Timişoara, 2000.



forme Evaluarea continuă a participării la prezentarea temelor de seminar în cursul semestrului (inclusiv un test scris); examen scris la finalul acestuia.



147


INTRODUCERE ÎN STIINTELE POLITICE COD:

ANUL DE STUDIU


OB


TOTAL ORE

SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE


M-mixt)

LIMBA DE PREDARE





-

OBIECTIVE Familiarizarea cu conceptele specifice studiului ştiinţelor politice; capacitatea de a oferi explicaţii şi interpretări pentru ideile, procesele, fenomenele, specifice disciplinei; familiarizarea cu cele mai importante noţiuni paradigme şi temeand ce ţin de ştiinţa politică şi de ştiinţele sociale; familiarizarea cu structura sistemului politic naţional.

TEMATICĂ GENERALĂ Ştiinţa politică: obiect, problematică. Evoluţia istorică a reflecţiei politice. Modele

tradiţionale în reflecţia politică. Participarea politică. Puterea politică. Statul. Regimurile politice. Partidele politice şi sistemele de partide. Sistemele electorale. Ideologiile politice.


Seminar introductiv: obiective, teme şi întrebări. Politica şi ştiinţa politică. Originea şi sensul noţiunilor de politic şi politică. Reflecţia asupra cunoaşterii politice. Actorii universului politic şi participarea politică. Actorii universului politic: instituţiile politice. Ontologia şi fenomenologia puterii. Partide şi sisteme de partide. Trăsăturile regimurilor nedemocratice. Democraţia. Ideologiile politice: liberalismul şi conservatorismul Ideologiile politice: socialismul şi social-democraţia.

METODE DE PREDARE

Prelegerea, dezbaterea, analiza unor studii de caz.


Anton Carpinschi, Cristian Bocancea, Ştiinţa politicului, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 1998. Domenico Fisichella, Ştiinţa politică. Probleme, concepte, teorii, Editura Polirom, Iaşi, 2007. David Miller (coord.), Enciclopedia Blackwell a gândirii politice, Humanitas, Bucureşti, 2000. Robert E. Goodin, Hans-Dieter Klingemann (coord), Manual de ştiinţă politică, Polirom, 2005. Gianfranco Pasquino, Curs de ştiinţă politică, Institutul European, 2002.



forme Evaluarea continuă a participării la prezentarea temelor de seminar în cursul semestrului (inclusiv un test scris); examen oral la finalul acestuia.



148

DENUMIREA DISCIPLINEI ISTORIA IDEILOR POLITICE COD:



SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE


LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 2 56 M


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE CATEDRA PROF UNIV DR ANTON CARPINSCHI STIINTE POLITICE


OBIECTIVE 1.Însuşirea ideilor şi conceptelor politice reprezentative pentru gandirea politică; 2. Familiarizarea cu conţinutul principalelor opere ale gândirii politice; 3.Înţelegerea importanţei ideilor politice pentru teoria şi practica politică

TEMATICĂ GENERALĂ 1. Concepţia lui Platon despre stat; 2. Aristotel - întemeietor al ştiinţei politice; 3. Doctrina celor două cetăţi - Sfântul Augustin; 4. Marea sinteză a gândirii politice medievale: Sfântul Toma d’Aquino; 5. Niccolo Machiavelli şi constituirea gândirii politice moderne; 6. Idei politice în opera lui Thomas Hobbes ; 7. John Locke – originile liberalismului; 8. Charles Montesquieu – creator al ştiinţei politice moderne; 9. Jean - Jacques Rousseau sau viziunea metafizică asupra politicii; 10. Ideea statului de drept la Immanuel Kant; 11. Georg Wilhelm Friedrich Hegel – teoria statului raţional


1. Republica lui Platon; 2. Politica în viziunea lui Aristotel; 3. Sfântul Augustin şi Cetatea lui Dumnezeu; 4. Gândirea politică medievală. Sfântul Toma d’Aquino; 5. Machiavelli şi noua ştiinţă a politicii. Principele; 6. Teoria modernă a dreptului natural şi a suveranităţii; 7. Aparitia utopiei politice moderne; 8. Reforma protestantă şi influenţele sale asupra gandirii politice; 9. Stare naturală şi contractualism în filosofia politică a lui Thomas Hobbes; 10. Principii şi idei politice proprii gandirii liberale în opera lui John Locke; 11. Teoria contractului social la Jean Jacques Rousseau; 12. Montesquieu şi Spiritul legilor; 13. Principii ale filosofiei practice kantiene; 14. G.W.F. Hegel şi influenţa filosofiei istoriei asupra gândirii politice

METODE DE

PREDARE Expunere, dezbatere, problematizare


1. Platon, Republica, în Opere, vol. V, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986; 2. Aristotel, Politica, Ed. Antet, Bucureşti, 1992; 3. Machiavelli, Principele, Ed. Ştiintifică, Bucureşti, 1960; 4. Thomas Hobbes, Leviathanul, în Emanuel-Mihail Socaciu (coord.), Filosofia politică a lui Thomas Hobbes, Ed. Polirom. Iaşi, 2001; 5. John Locke, Al doilea tratat despre cârmuire, Ed. Nemira, Bucureşti, 1999; 6. Jean Jacques Rousseau, Contractul social, Ed. Moldova, Iaşi, 1996; 7. Emanuel Mihail Socaciu (coord), Fundamentele gandirii politice moderne, Ed. Polirom, Iasi, 1999

EVALUARE condiţii

criterii



149

DENUMIREA DISCIPLINEI ISTORIA RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE COD:

ANUL DE STUDIU I SEMESTRUL II STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OB


SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE


LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 2 56 M


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE CATEDRA LECT. UNIV.. DRD. BOGDAN CONSTANTIN MIHAILESCU STIINTE POLITICE


OBIECTIVE 1.Însuşirea principalelor elemente necesare înţelegerii specificului istoriei relaţiilor internaţionale; 2.Cunoaşterea momentelor importante din istoria relaţiilor internaţionale; 3. Dezvoltarea capacităţii de înţelegere a evenimentelor din istoria relaţiilor internaţionale

TEMATICĂ GENERALĂ 1. Istorie şi sens – modele şi metode de interpretare a istoriei universale; 2. Originile sistemului modern de relaţii internaţionale. Importanţa şi consecinţele păcii westfalice; 3. Suveranitatea – fundamement al practicii internaţionale moderne; 4. Relaţiile internaţionale după Congresul de la Viena; 5. Cadre generale ale politicii internaţionale în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Blocurile de alianţă în Europa; 6. Originile şi evoluţia primului război mondial; 7. Relaţiile internaţionale în perioada interbelică; 8. Eşecul politicii de securitate colectivă şi declanşarea celui de-al doilea război mondial; 9. Lumea după cel de-al doilea război mondial. Începuturile Războiului Rece şi contextul ideologic; 10. Coexistenţă paşnică şi destindere în relaţiile internaţionale postbelice; 11. Conflicte şi crize internaţionale în a doua jumatate a secolului al XX-lea; 12. Destrămarea status-quo-ului postbelic. Perestrika şi disoluţia blocului communist; 13. Relaţiile internaţionale în contextual noii ordinii mondiale; 14. Provocări şi probleme actuale în relaţiile internaţionale


1. Posibile sensuri în evoluţia istoriei universale; 2. Relaţii internaţionale, ordine internaţională, sistem internaţional, societate internaţională – clarificari conceptuale; 3. Pacea de la Westfalia şi echilibrul puterilor; 4. Momente importante în relaţiile internaţionale ale secolului al XIX-lea; 5. Primul război mondial; 6. Relaţiile internaţionale după sistemul de pace versaillez; 7. Originile, evoluţia şi consecinţele celui de-al doilea război mondial; 8. Contextul ideologic al Războiului Rece; 9. Relaţiile internaţionale şi dezvoltarea organizaţiilor internaţionale; 10. Conflictele din perioada Războiului Rece; 11. Prăbuşirea blocului communist; 12. Relaţiile internaţionale după sfârşitul Războiului Rece; 13. Globalizarea şi noua ordine mondială; 14. Terorismul şi impactul acestuia asupra relaţiilor internaţionale contemporane

METODE DE PREDARE

Expunere, problematizare, dezbatere


1.Henry Kissinger, Diplomaţia, Ed. All, Bucureşti, 2002; 2.Peter Calvocoressi, Politica mondială după 1945, Ed. Allfa, Bucureşti, 2000; 3. Nicolae Ciachir, Istoria relaţiilor internaţionale de la pacea westfalică până în contemporaneitate, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 1998; 4. Paul Johnson, O istorie a lumii moderne, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2005; 5. Peter Calvocoressi, Europa de la Bismarck la Gorbaciov, Ed. Polirom, Iaşi, 2003; 6. Jean-Baptiste Duroselle, Istoria relaţiilor internaţionale, Editura Ştiinţelor Sociale şi Politice, Bucureşti, 2006; 7. Ennio Di Nolfo, Introducere în istoria relaţiilor internaţionale, Editura ALL, Bucureşti, 2007.

EVALUARE condiţii

Criterii



150

Denumirea disciplinei

METODE CALITATIVE DE CERCETARE A COPILĂRIEI ŞI PARENTALITĂŢII cod:

Anul de studiu

Semestrul Statutul disciplinei (ob-obligatorie/op-opţională/f-facultativă)

OB

Numărul orelor pe saptămână Total

ore semestru

Total ore activitate individualA*

Număr de credite

Tipul de evaluare (P-pe parcurs, C-colocviu, E-examen, M-mixt)

LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 1 150 108 6 M RO

Titularul disciplinei

Gradul didactic şi ştiinţific, prenumele, numele Catedra

CONF.DR. STEFAN COJOCARU SOCIOLOGIE SI ASIST. SOCIALA

Discipline anterior absolvite

Metodologia cercetării sociologice, Tehnici calitative de cercetare sociologică, Sociologia familiei

Obiective Cunoasterea si utilizarea conceptelor disciplinei/Înţelegerea perspective de

abordarea calitativă a cercetării familiei/ Asimilarea cunoştinţelor necesare realizării unui proiect de cercetare a familiei, copilăriei şi parentalităţii bazat pe cercetare calitativă / Exersarea abilităţilor de observare / Dezvoltarea deprinderilor necesare realizării interviurilor

Tematică generală

Cercetarea calitativă şi sfera privată / Evoluţia cercetării calitative în studiul familiei, al copilăriei şi parentalităţii / Strategii de abordare calitativă a studiului sferei familiale / Definiţii, metodologii, metode în studiul calitativ al copilăriei şi parentalităţii/ Metodologia grounded-theory (GTM) / Metoda studiului de caz / Interviul individual în studiul familiei, al copilăriei şi parentalităţii / Interviul de cuplu / Interviul combinat – triangularea surselor de date în interiorul familiei / Studierea holistica a familiei - familia ca unitate de analiză / Utilizarea observaţiei în cercetarea grupului domestic / Analiza documentelor în studiul familiei, copilăriei şi parentalităţii / Triangularea metodologică in cercetarea familiei / Utilizarea documentelor video pentru studierea ritualurilor familiale/ Principii etice de cercetare cu participarea copiilor /

Tematica seminariilor / lucrărilor de laborator

Variaţie şi diversitate în abordarea copilăriei şi parentalităţii / Copiii în analiza sociologică a vieţii de familie / Exersarea metodelor de observaţie / Analiza documentelor video / Realizarea studiului de caz / Aplicarea diferitelor tipuri de interviu în mediul familial / Utilizarea jurnalelor familiale / Analiza documentelor familiale / Triangularea teoretică, metodologică şi a surselor / Realizarea unui proiect de cercetare în sfera familială utilizând metode calitative /Interpretarea calitativă a datelor / Realizarea raportului de cercetare

METODE DE PREDARE

Expunerea, demonstraţia, exemplificarea, exerciţiul, jocul de rol

Bibliografie obligatorie (selectiv)

Beck-Gernsheim, 2002, Reinventig the family: in search of new lifestyles, Polity Press, Cambridge; Bernardes, J., 1997, Family studies. An introduction, Routledge, London; Boss G.P., Doherty, W.J., LaRossa R., Schumm,W.R., Steinmetz S.K., 1993, Sourcebook of family theories and methods. A contextual

151

approach, Plenum Press, NY & London; Chambers, D., 2001, Representing the family, Sage Publications, London: Ilut, P., 2005, Sociopsihologia si antropologia familiei, Polirom, Iasi; Mihailescu I. (coord.), 2000, Un deceniu de tranzitie. Situatia copilului si familiei in Romania, UNICEF, Bucuresti; Stanciulescu E., 1997, Sociologia educatiei familiale, Polirom, Iasi; Sussman M.B., Steinmetz S.K., Peterson G.W.,(eds.) 1999, Handbook of marriage and the family, Plenum Press, NY & London; Denzin N., K., Lincoln, Y.S. (coordonatori), 2005, The Sage handbook of qualitative research, Sage Publications; Miftode V., 2003, Tratat de metodologie sociologica, Lumen, Iaşi; Chelcea, S., 2004, Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi calitative., Ed. Economică, Bucureşti; Iluţ, P.,1997, Abordarea calitativă a socioumanului, Polirom, Iaşi; Lungu D., Povestirile vieţii. Teorie şi documente,2003, Ed. Univ. “Al. I. Cuza”, Iaşi; Silverman, D., 2004, Analiza calitativă a datelor, Polirom, Iaşi; Chambers, D., 2001, Representing the family, Sage Publications, London; Corsaro W.A., 2005, The sociology of childhood, Sage Publications, London; Goldscheider F.K., Waite L., 1991, New families, no families? University of California Press/ Cojocaru, D., 2008, Copilaria si constructia parentalitatii, Polirom, Iasi.

Evaluare condiţii realizarea celor 5 teme obligatorii în timpul semestrului, prezenţa

la seminarii, temele se predau la datele stabilite

criterii fiecare tema la seminar predată la timp va fi punctată cu max. 20 puncte fiecare; pentru prezentă, punctajul max. este 50 puncte; proiectul final este punctat cu max. 150 puncte

forme Prezentarea periodica a nivelului de realizare a temelor Prezentarea orala a proiectului final realizat


50 % temele predate in timpul semestrului, exerciţiile practice 50 % proiectul final

DENUMIREA DISCIPLINEI METODE DE CERCETARE ÎN ŞTIINŢELE POLITICE COD: FP2312

ANUL DE STUDIU I SEMESTRUL 2 STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OB


SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE


LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 28 28 56 94 6 E Română



DISCIPLINE ANTERIOR ABSOLVITE Introducere în ntiinnele Politice

OBIECTIVE 1. crearea unor obişnuinţe din partea studenţilor de a gândi sistematic despre faptele politice; 2. deprinderea principalelor strategii de investigare a realităţii politce, a tehnicilor de culegere a informaţiilor şi de analiză a acestora; 3. aplicarea în practică a cunoştinţelor dobândite prin realizarea unor analize originale.

TEMATICĂ GENERALĂ 1. Politică şi Analiză 2. Etica analizei politice 3. Dezvoltarea întrebărilor cercetării 4. Tipuri de relaţii: de asociaţie şi de cauzalitate 5. Explorarea relaţiilor şi elaborarea modelelor cauzale 6. Design-uri de cercetare alternative: experimentul 7. Design-uri de cercetare alternative: ancheta

152

8. Design-uri de cercetare alternative: studiul de caz 9. Design-uri de cercetare alternative: evaluarea 10. Conceptele şi variabilele măsurării 11. Colectarea datelor: anchete şi chestionare 12. Colectarea datelor: Date calitative şi cercetări de teren 13. Colectarea datelor: folosirea surselor secundare 14. Elaborarea şi redactarea unei lucrări de cercetare


1. Caracteristicile datelor utilizate în discursul politic 2. Testarea teoriei şi ipotezele 3. Relaţii şi asociaţii între variabile 4. Relaţii cauzale şi explicative 5. Relaţii şi influenţe multiple. Dezvoltarea de tabele care arată relaţii multiple 6. Analiza corelaţională 7. Trecerea de la variabile la concepte. Validitatea şi fidelitatea definiţiilor 8. Chestionare 1 9. Chestionare 2 10. Analizarea datelor calitative. Analiza de conţinut 11. Indexuri 12. Elaborarea şi redactarea unei lucrări ştiinţifice 13. Prezentarea unei analize politice

METODE DE PREDARE

Prelegerea, analiza, rezolvarea de exerciţii şi probleme


1. Ronald F. King – Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele CtiinCelor sociale, Polirom, Iasi, 2005 2. Robert K. Yin – Designul, colectarea Ci analiza datelor, Polirom, Iasi, 2005 3. Traian Rotariu, Petre Iluţ – Ancheta sociologică şi sondajul de opinie, Polirom, Iaşi,1997; 4. Gary King, Robert Keohane, Sidney Verba – Fundamentele cercetării sociale, Polirom, Iaşi, 2000; 5. Francois de Singly, Alain Blanchet, Anne Gotman, Jean-Claude Kaufman – Ancheta şi metodele ei, Polirom, Iaşi,

1998; 6. Virgil Stoica – Metodologia analizei politice, Fides, Iaşi, 2000; 7. Janet Buttoph Johnson , H. T. Reynolds – Political Science Research Methods,.CQ Press, Washington, D.C., 2005


criterii cunoştinţele acumulate, abilitatea de a le folosi într-o situaţie nouă, abilitatea de a analiza o problemă (descompunerea acesteia în părţi componente şi stabilirea de relaţii între acestea); capacitatea de exprimare clară, într-o limbă română corectă.

forme

Prezenţa şi activitatea la seminarii (S); Temele de pe parcursul semestrului (T); Rezultatul unui proiect individual (P); Eexamenul scris de la finalul semestrului (E).

formula notei finale Nota finală = 10%S + 10%T + 20%P + 60%E

DENUMIREA DISCIPLINEI METODOLOGIA CERCETĂRII SOCIALULUI anul I asistenta sociala COD:

ANUL DE STUDIU SEMESTRUL STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă)


SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE


LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 2 94 5 M Româna


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE CATEDRA PROF.DR. ION I. IONESCU Sociologie şi Asistenţă socială

DISCIPLINE ANTERIOR ABSOLVITE Discipline socioumane

OBIECTIVE Transmiterea unor cunoştinţe referitoare la cercetarea sociologică; înţelegerea principalelor metodologii aferente tendinţelor şi curentelor sociologice contemporane; aproprierea metodelor de cercetare sociologică; triangulaţia. Obiectivele disciplinei sunt în concordanţă cu celelalte discipline din planul de învăţămînt; disciplina este baza formării profesionale a viitorilor specialişti în domeniul asistenţei sociale; cunoaşterea şi utilizarea metodelor sociologice înlesneşte analiza fenomenelor socioumane actuale, identificarea problemelor şi a soluţiilor prin derularea unor proiecte de cercetare.

TEMATICĂ GENERALĂ 1. CERCETAREA ÎN DOMENIUL ASISTENŢEI SOCIALE

153

• Ce este asistenţa socială? • Obiective ale asistenţei sociale şi complementaritatea cu sociologia. • Categorii de persoane, grupuri, comunităţi, fenomene ce fac obiectul cercetării în domeniul asistenţei

sociale 2. METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ

• De la individual la social şi invers • De la obiectul cunoaşterii la proiectul cercetării • Formularea problematicii, a întrebării de plecare, explorarea teoretică, explorarea terenului,

formularea ipotezei, determinarea variabilelor şi indicatorilor etc. 3. METODOLOGIA ANCHETEI 4. OBSERVAŢIA 5. CHESTIONARUL 6. CONVORBIREA COMPREHENSIVĂ 7. STUDIUL DE CAZ 8. EXPERIMENTAREA 9. INTERVIUL 10. POVESTIREA VIEŢII. ISTORIA VIEŢII 11. SCALAREA ATITUDINILOR 12.TEHNICA SOCIOMETRICA 13. DESIGNUL CERCETĂRII-ACŢIUNE VIZÎND DEZVOLTAREA COMUNITARĂ 14. PROBLEMATICA EŞANTIONĂRII 15. CLASIFICAREA ŞI ANALIZA DATELOR. EXIGENŢE ALE PROBEI.

TEMATICA SEMINARIILOR / LUCRĂRILOR

Studierea volumele apărute la Polirom referitoare la principalele tehnici de cercetare sociologică: chestionarul, ancheta de teren, studiul de caz, focus-grup etc. Construcţia design-ului unor proiecte de cercetare în domeniul asistenţei sociale.

METODE DE

PREDARE expunerea sistematică; prelegerea problematizantă; ilustraţia; demonstraţia.


• Jean - Claude Passeron, Le raisonnement sociologique, Nathan, Paris, 1995 • Mihu Achim, ABC-ul investigaţiei sociologice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1971. • Emile Durkheim, Regulile metodei sociologice, Bucureşti, 1974. • Lazăr Vlăsceanu, Metodologia cercetării sociale. Orientări şi probleme, Bucureşti, 1982, 1986. • John Law, Method in social science research , Routledge, Abingdon, 2004 • Matt Menn, Mark Weinstein, Nick Foard, O scurtă introducere în cercetarea socialului, Sage Publications, Londra,

New Delhi, 2006

EVALUARE condiţii

Referate la seminar, participarea la cercetări de teren şi întocmirea unui raport de cercetare–documentare; portofoliul

criterii Prezenţa activă la cursuri şi seminarii, preocuparea pentru stăpînirea demersului de cunoaştere prin cercetare a domeniului asistenţei sociale

forme examen urmărind însuşirea cunoştinţelor şi capacitatea de operaţionalizare a acestora formula notei finale 50% evaluarea pe parcursul semestrului, 50% nota la examenul din iarnă

DENUMIREA DISCIPLINEI MODELE DE SECURITATE COMUNITARĂ Master Securitate comunitarav si controlul violentei, anul I, sem I, E1 COD:

ANUL DE STUDIU I SEMESTRUL I STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OB NUMĂRUL ORELOR PE



INDIVIDUALA*

NUMĂR DE CREDITE


M-mixt)

LIMBA DE PREDARE



GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE CATEDRA PROF.DR. ION I. IONESCU Sociologie si Asistenta socială

OBIECTIVE Să utilizeze concepte, tipologii şi explicaţii din domeniul sociologiei comunităţilor, sociologiei delincventei; să utilizeze demersul sociologic de analiză a securităţii în comunităţile teritoriale în general, a politicilor şi practicilor actuale; să (re)cunoască problemele domeniului, desprinse cu ajutorul unei metodologii sociologice adecvate; să utilizeze metode şi tehnici sociologice de cercetare a violenţei şi securităţii comunitare.

TEMATICĂ GENERALĂ (CURS ŞI SEMINAR)

1. STRATEGII NATIONALE ALE SECURITĂŢII COMUNITARE

2. AMENINŢĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII COMUNITARE

3. PROGRAME DE SECURIZARE A COMUNITĂŢILOR TERITORIALE

154

4. CARTA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI DIN ORAŞE

5. EXIGENŢE ACTUALE ALE ÎNTĂRIRII SECURITĂŢII COMUNITARE

6. POLIŢIA COMUNITARĂ

TEME DE SEMINAR 1. OBIECTIVE ŞI PRIORITĂŢI ALE PROGRAMELOR DE PREVENIRE A VIOLENŢEI ŞI DE ÎNTĂRIRE A SECURITĂŢII COMUNITARE. EXEMPLE 2. TERORISMUL MONDIAL. PANDEMIILE. URBANIZAREA SCĂPATĂ DE SUB CONTROL. DEGRADAREA MEDIULUI. 3. FORUMUL URBAN MONDIAL (2006) - PENTRU UN ORAŞ FUNCŢIONAL, CARE ÎNVAŢĂ DIN MERS, ESTE LOCUIBIL, SECURIZANT, PRIETENOS. STÎLPII SECURITĂŢII COMUNITARE 4. INTERVENŢIA PRECOCE ÎN ŞCOALĂ. PARTENARIATUL LOCAL. PARTICIPAREA COLECTIVITĂŢII. VIZIUNEA STRATEGICĂ. DEMERSUL INTEGRAT. PROIECTE DE DEZVOLTARE ŞI SECURITATE PARTICIPATIVĂ - EXEMPLE. PROIECT DE CERCETARE: MODELE DE ACŢIUNE EFICIENTĂ ALE POLIŢIEI COMUNITARE, ÎN PARTENERIAT LOCAL (CU IJP, FIRME, ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ ETC. PE BAZA PROTOCOLULUI DE COLABORARE)

METODE DE PREDARE

expunerea, conversatia euristica, dezbaterea şi problematizarea

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE (SELECTIVA)

Bronsard, Robert. 2001. La police comme enjeu politique : analyse d’une conjoncture stratégique

Brinkman, Manus ; Kendall, Raymond E. 2000. Protocole d'accord entre l'Organisation Internationale de Police Criminelle (INTERPOL) et le Conseil International (ICOM) sur la lutte contre le trafic illicite des biens

Brown, Shelley. 1998. La surveillance communautaire : Pratiques actuelles et orientations futures.

Dupont, Benoit. 2001. La police et la technique : état des lieux et analyse critique

Messaoud, Saoudi. 1998. La police et les minorités

DUPONT, Benoit. 2001. La police et la technique : état des lieux et analyse critique

Giddens, A. 2000, Sociologie, Ed. All

Ionescu, I. 2004 Sociologia dezvoltării comunitare, Ed. Institutul European

EVALUARE condiţii

Frecventa şi participarea activă la (cel puţin jumătate dintre) seminarii

criterii intervenţiile pe tematica seminariilor; evaluarea complexă a insuşirii cunoştinţelor şi abilităţilor de cercetare în domeniu; nota la lucrarea din timpul semestrului; examenul oral din sesiune

forme portofoliu, examen oral formula notei

finale Media notelor pentru activitatea la seminar, la portofoliul de cercetare, la examenul din sesiune


INSTITUŢII ŞI ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE COD:

ANUL DE STUDIU


OB


TOTAL ORE

SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE


M-mixt)

LIMBA DE PREDARE





-

OBIECTIVE Cunoaşterea organizaţiilor internaţionale şi a instituţiilor lor; capacitatea de a le situa în spaţiu şi timp; înţelegerea modului în care organizaţiile internaţionale funcţionează şi se influenţează reciproc; conştientizarea rolului important pe care îl au organizaţiile, în detrimentelor statelor, pe scena internaţională.

http://www.fas.umontreal.ca/CRIM/cri1600/revue/bronsard.pdf

http://icom.museum/pa-interpol.html

http://icom.museum/pa-interpol.html

http://www.csc-scc.gc.ca/text/pblct/forum/e101/f101j.shtml

http://www.fas.umontreal.ca/CRIM/cri1600/revue/dupont2.pdf

http://theses.univ-lyon2.fr/Theses/msaoudi/these.html

http://www.fas.umontreal.ca/CRIM/cri1600/revue/dupont2.pdf

155

TEMATICĂ GENERALĂ

Sistemul international si rolul organizatiilor internationale Definirea si contextul juridic al organizatiilor internationale Organizaţiile internaţionale guvernamentale Organizaţiile internaţionale non-guvernamentale


Sistemul international si rolul organizatiilor internationale. Definirea si contextul juridic al organizatiilor internationale. Organizaţiile internationale guvernamentale. Organizaţia Natiunilor Unite Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord Consiliul Europei. Organizaţia Statelor Americane. Uniunea Africană. Liga Araba. Uniunea Europei Occidentale. Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa. Organizaţiile internaţionale nonguvernamentale. Greenpeace. Amnesty International. Transparency International. Concluzii.

METODE DE PREDARE

Expunerea, dezbaterea şi problematizarea


Defarges, Moreau Philippe, Organizatii internationale contemporane, Institutul European, Iasi, 1998, Dumitrescu, Cristian, Stoica, Marcela, Sistemul organizatiilor internationale guvernamentale si al organizaţiilor internaţionale nonguvernamentale, Universul Juridic, Bucuresti, 2006. Dupuy, Rene-Jean, Manuel sur les organisations internationales, Martinus Nijhoff Publishers, London, 1998. Held, David, Democratia si ordinea globala, Univers, Bucuresti, 2000. Ionescu, Nicolae, Organizatii si institutii internationale, Sylvi, Bucuresti, 2000. Miga-Bestelui, Raluca, Organizatii internationale interguvernamentale, All Beck, 2000.






DENUMIREA DISCIPLINEI POLITICI PUBLICE COD: FP 3630



SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE


LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 28 28 94 108 6 E Română



DISCIPLINE ANTERIOR ABSOLVITE Metode de cercetare în ştiinţele politice

OBIECTIVE Să asigure un fundament pentru înţelegerea raţionalităţii şi limitelor politicilor publice; să ajute la stabilirea şi înţelegerea principalelor caracteristici ale procesului de formare şi de implementare a politicilor publice; să asigure cadrul, metodologia si tehnicile pentru analiza şi evaluarea unei politici publice.

TEMATICĂ GENERALĂ 1. Introducere; acţiunea politică şi politicile publice; ce este o politică publică? 2. Caracteristici ale politicilor publice 3. Paradigme în ştiinţa politicilor publice 4. Tipuri de politici publice 5. Cine face politicile publice? 6. Iniţierea politicilor publice 7. Formularea politicilor 8. Adoptarea politicii. Teorii ale deciziei (modelul actorului raţional, modelul incremental) 9. Adoptarea politicii. Teorii ale deciziei (modelul organizarii birocratice, modelul ideologic) 10. Implementarea politicii. Instrumente de politici publice 11. Evaluarea politicii 12. Performanţele sistemului politic 13. Analiza politicilor publice. Principii de bază 14. Etape în analiza politicilor publice

156


1. Luarea deciziilor în grup 2. Analiza politicilor publice 3. Contextul unei politici publice. Rural reform in Centropico 4. Împotriva curentului. Argumente pentru introducerea taxelor de studiu în universităţile româneşti de stat. 5. Politici de pensii; Îmbătrânind frumos 6. Valori în politicile publice. Matters of Life and Death: Defunding Organ Transplants in the State of Arizona 7. Analiza preliminară a proiectelor de grup 8. Politică şi birocraţie. City Council Hearings in Orsan, Orewash. The Marine Resources Division & the Shrimp-

Baiting Controversy 9. Stabilirea agendei: Public Conversations and Legislative Deliberation: Oregon’s Governor Barbara Roberts Takes on

Fiscal Reform 10. Stabilirea agendei. Shifting the terms of debate: Mayor Norm Rice & the Greater Seattle Growth Quagmire 11. Proiectarea unei politici publice. Policy Dilemmas at the Seattle Solid Waste Utility 12. Implementarea unei politici publice: The Massachusetts DNA Database: Getting Started 13. Prezentarea proiectelor de grup 14. Prezentarea proiectelor de grup

METODE DE

PREDARE Prelegerea, analiza, dezbaterea, studiul de caz.


6. Claudiu Crăciun, Paul Colins – 2008, Managementul politicilor publice. Transformari si perspective, Polirom, Iani 7. Elinor Ostrom – 2007, Guvernarea bunurilor comune. Evolutia institutiilor pentru actiunea colectiva, Polirom, Iasi 8. Florin Bondar – 2007, Politici publice Ci administratie publica, Polirom, Iasi 9. Brian Hogwood, Lewis Gunn – 2000, Introducere în politicile publice, Editura Trei, Bucureşti. 10. Michael Howlett, M. Ramesh – 2004, Studiul politicilor publice, Editura Epigraf, Chişinău. 11. Adrian Miroiu – 2001, Introducere în analiza politicilor publice, Editura Punct, Bucureşti. 12. Alina Mungiu-Pippidi, Sorin Ioniţă – 2002, Politici Publice. Teorie şi practică, Polirom, Iaşi. 13. Virgil Stoica – 2000, Procesul şi analiza politicilor publice, Fides, Iaşi.


criterii Cunoştinţele acumulate, abilitatea de a le folosi într-o situaţie nouă, abilitatea de a analiza o problemă (descompunerea acesteia în părţi componente şi stabilirea de relaţii între acestea); capacitatea de exprimare clară, într-o limbă română corectă.

forme

Prezenţa şi activitatea la seminarii (S); Prezentarea unui studiu de caz (SC); Rezultatul unui proiect de grupl (P); Eexamenul scris de la finalul semestrului (E).


Nota finală = 10%S + 10%SC + 20%P + 60%E

DENUMIREA DISCIPLINEI PROTECŢIA FAMILIEI ÎN CONTEXT EUROPEAN COD:



SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE


LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 1

2 42 108 6 M ROMÂNĂ





OBIECTIVE 1. Evidenţierea interdependenţelor în diada familie-societate cu accent pe abordarea pozitivă a „crizei” familiale din perspectivă istorică. Analize comparative.

2. Surprinderea schimbărilor de la nivelul subsistemelor familiale corelate cu dinamismul în plan socio-demografic şi cultural

3. Abordarea sistemică a protecţiei familiei în context socio-juridic european pe trei direcţii de analiză: politici sociale în domeniul populaţiei şi familiei, cadrul normativ şi instituţional, măsuri socio-economice la nivel demografic şi familial 4. Identificarea unor aspecte problematice sau a unor situaţii speciale privind protecţia familiei

157

în context european în cadrul proiectelor de cercetare-acţiune; conturarea de soluţii psiho-socio-juridice în cadrul proiectelor de intervenţie specifică.

TEMATICĂ GENERALĂ I. Familie şi societate versus societate şi familie – perspectiva antropologiei istorice II. Schimbări şi tendinţe în structura şi funcţiile familiei moderne şi post-moderne 1. Subsistemul conjugal sau marital - căsătoria, izvor fundamental al relaţiilor de rudenie? concubinajul, uniunea liberă şi formele alternative de căsătorie ; redefinirea „cuplului” şi efectele asupra parentalităţii 2. Filiaţia sau subsistemul parental: filiaţia naturală sau firească; filiaţia adoptivă sau civilă; filiaţia artificială ca rezultat al procreaţiei asistate medical III. Sistemul de protecţie socială a familiei: analize comparative 1. politici demografice şi familiale; 2. normativitatea socio-juridică în domeniul protecţiei familiei; tipuri de intervenţie socio-economică

TEMATICA LABORATOARELOR

1. Politici demografice şi cele privitoare la familie: caracteristici, tendinţe, soluţii reformatoare analiză critică 2. Standarde internaţionale, europene şi reforma legislativă la nivel naţional privind protecţia familiei – analize comparative 3. Situaţii problematice legate de viaţa de familie în cadrul societăţii moderne şi post-moderne – criză familială sau proces adaptativ? 4. Strategii şi planuri de acţiune centrate pe soluţii concretizate în proiecte de cercetare/intervenţie în domeniul protecţiei familiei

METODE DE PREDARE

Prelegerea, dezbaterea, problematizarea, oferirea de exemple din practică, date statistice prezentarea şi dezbaterea cercetărilor şi a principalelor strategii şi direcţii de acţiune în domeniu


1. Bacaci, Al., Hageanu C., Dumitrache, V., Dreptul familiei, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005. 2. Bîrsan, Corneliu, Convenţia europeană a drepturilor omului. Drepturi şi libertăţi (vol. I), Comentariu pe articole. Procedura în faţa Curţii. Executarea hotărârilor (vol. II), All Beck, 2005. 3. Chevallier, J., Bach, L., Droit civil. Introduction a l etude du droit. Les personnes physiques. La famille. Les biens. Les obligations. Les suretes, tome 1, Sirey, 12 e ed. Paris, 1995. 6 Iluţ, Petru, Sociopsihologia şi antropologia familiei, Polirom, 2005. 7. Goody, Jack, Familia europeană. O încercare de antropologie istorică, Iaşi, Polirom, 2003. 8. Mihăilescu, Ioan., Familia în societăţile europene, Editura Universităţii, Bucureşti, 1999. 9. Sandu, Maria, Filiaţia, Abordare socio-juridică, Ed. Fundaţiei AXIS, Iaşi, 2003. 10. Sandu Maria, Filiaţia din perspectiva protecţiei familiei şi a copilului, în “Caiete Sociologice”, Revistă a Institutului Social Român, nr. 3, Editura Fundaţiei Academice AXIS, Iaşi, 2005. 12. Turliuc, Maria-Nicoleta, Psihologia cuplului şi a familiei, Performantica, Iaşi, 2004. 13. Revue Critique de Droit International Privé; Revue Internationale de Droit Privé comparé; Revue Trimestrielle de Droit civil

EVALUARE condiţii Participarea la cursuri şi laboratoare; întocmirea şi susţinerea referatelor, lucrărilor aplicative şi a proiectelor; parcurgerea suportului de curs; studiu individual.

criterii Nivelul participării la activităţile din timpul semestrului; calitatea referatelor, lucrărilor aplicative şi a proiectelor, precum şi a prezentării acestora; calitatea răspunsurilor în cadrul examenului oral

forme Prezenţa la curs şi seminar; examen oral pe baza tematicii cursului; susţinerea lucrării aplicative sau a proiectului în cadrul colocviului semestrial

formula notei finale Activitatea din timpul semestrului – 20% ; susţinerea unei lucrări de specialitate – eseu sau proiect având un caracter investigativ sau/şi aplicativ, în cadrul colocviului semestrial - 40%; examen oral din tematica disciplinei şi discuţii pe marginea lucrării prezentate – 30%; punctaj din oficiu – 10%.


SISTEME SI COMPORTAMENTE ELECTORALE COD:

ANUL DE STUDIU


OB


TOTAL ORE

SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE


M-mixt)

LIMBA DE PREDARE





-

158

OBIECTIVE Cunoaşterea noţiunilor specifice domeniului de studiu al sistemelor electorale; capacitatea de a explica şi interpreta idei, procese, specifice disciplinei, aşa cum sunt reflectate în cuprinsul cursului şi al bibliografiei de specialitate; familiarizarea cu principalele concepte, paradigme şi teme ce formează patrimoniul ştiinţific al disciplinei; familiarizarea cu conţinutul normelor legislative ce guvernează regimul instituţiilor electorale din România

TEMATICĂ GENERALĂ

Cursul urmăreşte să descrie problematica influenţelor de natură culturală asupra relaţiilor dintre state şi asupra politici internaţionale, accentuând aspectele cele mai evidente ce ţin de implicaţiile fundamentalismului religios, de clivajele identitare rezultate din experienţa colonială, de reprezentările culturale cu semnificaţie politică sau de mutaţiile culturale produse în cursul procesului de globalizare. Seminarul urmăreşte să le ofere studenţilor ocazia de a problematiza pe tema conflictelor internaţionale cu bază culturală, unul dintre cele mai importante subiecte de dezbatere publică ale ultimelor decenii, şi asupra altor teme corelative.


Seminar introductiv: alegerile şi politica. Sisteme şi comportamente electorale: statutul disciplinei. Obiectivele « ingineriei electorale». Formule electorale majoritare uninominale. Formule electorale majoritar plurinominale. Formule electoarale semi-proporţionale. Formule electorale proporţionale: alocarea prin divizori şi coeficienţi. Moduri de scrutin mixt. Interacţiunea sistem electoral/ sistem politic:”legea Duverger”. Sisteme electorale şi mecanisme electorale în România: tendinţele postcomuniste şi legislaţia electorală. Votul uninominal şi problema reformei electorale. Alegerea reprezentanţilor României în Parlamentul European. Participarea electorală: cazul alegerilor pentru Parlamentul European. Concluzii: funcţiile politice ale sistemelor electorale

METODE DE PREDARE



Michael Gallagher and Paul Mitchel (eds.), The Politics of Electoral Systems, Oxford University Press, 2008; Donald R. Horowitz, “Electoral Systems: A Primer for Decision Makers”, Journal of Democracy, Vol. 14, No. 4, 2003; Pierre Martin, Sistemele electorale şi modurile de scrutin, Regia Autonomă”Monitorul Oficial”, Bucureşti, 1997 Kenneth Benoit, „Duverger’s Law and the Study of Electoral Systems”, French Politics, nr. 4, 2006, p. 69-83; Gheorghe Teodorescu, Ovidiu Gherasim-Proca, Sisteme şi comportamente electorale, AXIS, Iaşi, 2006.



forme Evaluarea continuă a participării la prezentarea temelor de seminar în cursul semestrului (inclusiv doua teste scrise); examen scris la finalul acestuia.




SOCIOLOGIA FAMILIEI COD:

ANUL DE STUDIU

III SEMESTRUL 2 STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă)

OB


TOTAL ORE

SEMESTRU


A*

NUMĂR DE

CREDITE


LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 28

28

- - 56 94 5 M Română


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE CATEDRA LECT.DR. DANIELA COJOCARU Sociologie si asistenta sociala


Sociologie generala, istoria sociologiei, metodologia cercetarii sociale

159

OBIECTIVE Cunoaşterea şi utilizarea conceptelor disciplinei./ Înţelegerea rolului metodologiei în cercetarea fenomenelor familiale / Învăţarea prin exerciţii a modului de concepere a unui proiect de cercetare pentru sfera familiei /Aplicarea cunoştinţelor teoretice într-un demers coerent aplicativ de cercetare socială. / Construirea unor instrumente de cercetare utilizate in cercetare familiei / Experimentarea cunoştinţelor la realitatea actuală.

TEMATICĂ GENERALĂ

Elemente de sociologie a familiei/ Functii si disfunctii familiale/ Familia, societatea si controlul social / Abordarea rolurilor si statusurilor familiale/ Mariajul si alternative familiale / Uniunea consensuala / Divortialitatea si efectele sale / Parentalitate si copilarie / Provocarile familiei contemporane / Aspecte ale violentei domestice / Socializarea copiilor in mediul familial / Managementul timpului domestic / Casatoria si cariera


Studii privind perioada premaritala / Uniunea consensuala ca alternativa maritala / Divortialitatea si efectele sale / Consilierea maritala / Familii destramate si copiii lor / Efectele migratiei fortei de munca asupra mediului familial / Socializarea copiilor in mediul familial / Familii si cupluri consensuale / Managementul timpului domestic / Influenta profesiei asupra relatiilor din cadrul familiei / Casatoria si cariera / Studiul pietei maritale /

METODE DE PREDARE

Expunerea, explicaţia, experimentul exerciţii, exemplificare


Stănciulescu Elisabeta, 1997, Sociologie educaţiei familiale vol.1 si vol 2 (1998), Iasi, Polirom. / Batrinu E., 1980, Educatia in familie, Bucuresti, Ed. Politica / Dimitriu C., Constelatia familiala si deformarile ei, 1973, Bucuresti, EDP / Durkheim E., 1980, Educatie si sociologie, Bucuresti, EDP / Foru Xenia-Costa, Cercetarea monografica a familiei, 1945 / Giddens A., Transformarea intimitatii, 1992, Bucuresti, Ed. Antet / Giddens, A. 2000, Sociologie, Bucuresti, editura All./ Goody J., Familia europeana, 2003, Iasi, Polirom / Mihailescu I., Familia in societatile europene, 1999,Bucuresti, Ed. Univ din Bucuresti / Ilut Petru, Sociopsihologia si anatropologia familiei, 2005, Iasi; Polirom/ Cojocaru, D., 2008, Copilaria si constructia parentalitatii, Polirom, Iasi.

EVALUARE condiţii

Realizarea unui proiect de cercetare pe o tema la alegere din lista propusa la inceputul semestrului/ realizarea a 5 teme obligatorii legate de proiectul de cercetare/ prezenţa la seminarii/ proiectul se sustine in cadrul seminariilor la datele stabilite /

criterii

Referatul si parti ale proiectului de cercetare max. 100 pcte /pentru prezentă, punctajul max. este 50 puncte/ proiectul final de cercetare maxim 150 pcte

forme Lucrari practice evaluare in timpul semestrului /Prezentarea orala a proiectului de cercetare

formula notei finale 50 % proiectul de cercetare final si activitate de seminar, 50% examen scris

160

DENUMIREA DISCIPLINEI SOCIOLOGIE COD:



SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE


LIMBA DE PREDARE



GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE CATEDRA PROF.DR. ION I. IONESCU Sociologie si Asistenta sociala

OBIECTIVE Transmiterea unor cunoştinţe introductive în sociologie interferarea acestora cu cele aparţinând altor discipline ale specializării; înţelegerea conceptelor şi a teoriilor explicative şi comprehensiv+interpretative din principalele orientări sociologice contemporane, încât acestea să devină operaţionale în analiza fenomenelor şi proceselor vieţii socioumane actuale. Sublinierea caracterului aplicativ al cunoştinţelor de sociologie şi relevarea rolului lor în contextul integrării europene a României. Obiectivele disciplinei sunt în concordanţă cu celelalte discipline din planul de învăţămînt al specializării. Cunoştinţele dobândite în cadrul ei stau la baza formării profesionale a viitorilor asistenţi sociali.

TEMATICĂ GENERALĂ -De la evenimentele vieţii socioumane cotidiene la sociologie. Construcţia disciplinei sociologie. Paradigme şi teorii sociologice aferente.

-Instituţionalizarea sociologiei. Emile Durkheim. Max Weber. Caracteristici ale sociologiei americane. Noile sociologii. Sociologii de ramură şi discipline conexe. Viziunea interdisciplinară.

-Interacţiuni cotidiene. Rutine. Roluri sociale. Status-ul. Etape ale dezvoltării normale a individului. Sinele asertiv. Agregarea comportamentelor. Societatea ca interexistenţă a indivizilor şi grupurilor. Asemănarea, distincţia, diferenţa. Sex şi gen. Sociologia corporalităţii. Decizii individuale şi constrîngeri sociale. Reguli, norme, legi, sancţiuni, (auto)controlul (social). Ordinea socială. Construcţia realităţii sociale (P. Berger, T. Luckmann) -Grupuri sociale. Definire. Tipuri. Conducerea grupului. Mulţimea. Imitarea. Sugestibilitatea. Panica. Alte fenomene de masă. -Elemente de sociologia familiei. Forme familiale. Întemeierea familiei. Căsătoria. Descendenţa şi moştenirea. Funcţiile familiei. Schimbări ale modelelor familiale. -Socializarea. Integrare şi individualizare. Construcţia identităţii şi dobândirea libertăţii. Indicatori ai (in)dependenţei faţă de adulţi. Eşecul socializării : delincvenţa. -Sociologia comunicării. Ciclul comunicaţional la nivel interpersonal, de grup şi societal. Cercetări sociologice privind comunicarea prin multimedia. -Fenomenul organizaţional. Teorii sociologice ale organizării. Managementul resurselor umane. - Socioculturile şi civilizaţia. Clase şi categorii sociale. Stratificarea şi mobilitatea socială.

ANALIZA SOCIOLOGICĂ A POLITICULUI. ANALIZA PUTERII LA NIVEL INTERPERSONAL, DE GRUP ŞI SOCIETAL. EFECTELE PUTERII. PARTICIPAREA POLITICĂ. SOCIALIZAREA POLITICĂ. CULTURA POLITICĂ.

-Acţiunea colectivă. Tipuri de raţionalitate. Acţiunea socială. Analiza conflictelor. Sociologia grevei. -Schimbarea socială. Factori, actori şi mecanisme ale schimbării. Dezvoltarea durabilă prin proiecte. - Comunitatea, liantul comunitar. Contractul social, liantul societal. Pluralitatea lumilor, sinele multiplu, liantul social al postmodernităţii. (Re)descoperirea comunităţii şi comuniunii, a sacrificiului, schimbului şi darului.


Particularităţile abordării socioumanului din perspectivă sociologică prin intermediul : structuralismului şi funcţionalismului, individualismului metodologic şi interacţionismului simbolic, fenomenologie, etnometodologie, constructivismul sociologic.

METODE DE PREDARE

Metode active (problematizarea etc.), prelegerea, expuneri folosind videoproiectorul, studii de caz


I. Ionescu, D.Stan, Elemente de sociologie, Ed. Univ. Iaşi, vol. I-II, 1997-1998 A. Giddens, Sociologie, Ed. All, Buc., 2000 C.H Cuin, F. Gresle, Istoria sociologiei, Ed. Institutul European, Iaşi, 2003 Ph. Corcuff, Noile sociologii, Institutul European, Iaşi, 2004 Derek Layder, Understanding Social Theory, SAGE Publications, 2006

EVALUARE condiţii

Inţelegerea conceptelor şi a paradigmelor explicative şi comprehensive din principalele orientări sociologice contemporane, încât acestea să devină operaţionale în analiza fenomenelor şi proceselor vieţii socioumane actuale, sublinierea caracterului aplicativ al cunoştinţelor de sociologie şi relevarea rolului lor în contextul integrării europene a României.

criterii Evaluarea prezenţei şi participării la cursuri şi seminarii, cercetări de teren, prezentarea portofoliului;

forme Evaluare pe parcursul semestrului – 50%; examen vizînd însuşirea cunoştinţelor din programă şi din bibliografia selectivă, precum şi capacitatea de a opera cu acestea în analiza vieţii socioumane cotidiene actuale – 50%.

formula notei finale Media notelor de pe parcursul semestrului si de la examenul din sesiunea de iarna.

161

DENUMIREA DISCIPLINEI TEORIE ŞI METODĂ ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ COD:



SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE


LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 2 56 94 6 M ROMÂNĂ



LECTOR. UNIV. DR. MARIA SANDU SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ


OBIECTIVE ● Evidenţierea legăturii indisolubile între teorie şi practică în asistenţa socială; ● Evidenţierea continuităţii între asistenţa socială tradiţională şi asistenţa socială modernă; ● Cunoaşterea şi aprofundarea teoriilor specifice în asistenţa socială; ● Evidenţierea rolului controlului social şi al economiei solidare privitor la protecţia socială; ● Surprinderea relaţiei dintre cercetarea socială şi intervenţia socială profesionistă;

TEMATICĂ GENERALĂ 1. Asistenţă socială şi protecţie socială (protecţie şi asistenţă socială-delimitări conceptuale; forme tradiţionale de protecţie şi asistenţă socială comunitară; protecţie umană prin control social; măsuri privind protecţia socio-economică; modernizarea sistemului de asistenţă socială din România); 2. Teorii ale asistenţei sociale (teoria acţiunii; teoria reţelelor; teoria îngrijirii; teoria participării; teoria ataşamentului; teoria identităţii; teoria pierderii); 3. Fundamente ale asistenţei sociale (sistemul de cunoştinţe, sistemul de valori specifice, sistemul deprinderilor, abilităţilor şi competenţelor în asistenţa socială).


• Caracteristici ale asistenţei sociale tradiţionale; • Control social, relaţii sociale şi acţiune socială; • Economia socială şi solidaritatea umană; • Importanţa şi funcţiile teoriei în asistenţa socială; • Sistemul competenţelor practice în asistenţa socială.

METODE DE PREDARE

Prelegerea, dezbaterea, oferirea de exemple din practică, proiectarea în cercetarea şi intervenţia socială


1.Barthel, Diane, 2003, Dicţionar de sociologie, Bucureşti, Univers Enciclopedic; 2. Buzducea, Doru, 2009, Sisteme moderne de asistenţă socială. Tendinţe globale şi practici locale, Polirom; 3. Howe, David, 2001, Introducere în teoria asistenţei sociale, Editura MarLink, Bucureşti; 4. Krogsrud-Miley, Karla, O′ Melia, Michael, DuBois, Brenda, 2006, Practica asistenţei sociale, Polirom; 5. Mănoiu, Florica, Epureanu, Viorica, Asistenţa socială în România, Editura All, Bucureşti, 1996; 6. Miftode, Vasile, 2003, Tratat de metodologie sociologică. Tehnici de investigaţie de teren. Elaborarea proiectelor de intervenţie, Editura Lumen; 7. Miftode, Vasile, 2003, Tratat de asistenţă socială. Fundamente teoretice şi metodologice, vol. I, Editura Fundaţiei AXIS, Iaşi; 8. Neamţu, George, STAN, Dumitru., 2005, Asistenţa socială. Studii şi aplicaţii, Editura Polirom. Vilbrod, Alain, Ionescu, Ion, 2004, Asistenţa socială în tranziţie, Institutul European. 9. Pop, Luana Miruna, 2002, Dicţionar de politici sociale, Expert, Bucureşti.

EVALUARE condiţii Prezenţa la cursuri şi seminarii; activitatea de seminar – susţinerea referatelor şi proiectelor; studiu individual

criterii Calitatea referatelor, proiectelor şi a prezentării acestora forme Activitate de seminar şi examen scris

formula notei finale 5 puncte – lucrarea scrisă; 2 puncte – prezentarea referatelor şi a proiectelor; 2 puncte – participarea la seminar; 1 punct – oficiu

162

DENUMIREA DISCIPLINEI TEORIE POLITICĂ COD:

ANUL DE STUDIU II SEMESTRUL II STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OB


SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE


LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 2 56 M




OBIECTIVE 1.cunoaşterea şi însuşirea noţiunilor de bază, specifice disciplinei; 2.înţelegerea principalelor subiecte analizate de teoria politice; 3.reliefarea importanţei teoriei politice pentru demersul politologic;

TEMATICĂ GENERALĂ 1. Teoria politică, un concept plurisemantic; 2. Filosofia politică şi teoriile interpretativ-normative; 3. Ştiinţa politică şi teoriile empirico-analitice; 4. Politicul: substanţă şi concept; 5. Natura umană şi geneza politicului; 6. Reconstrucţia sistemist-comprehensivă a politicului; 7. Filosofia şi politicul. Schiţă topologică şi întemeiere ontologică; 8. Paradigma liberală şi spiritul capitalismului; 9. Tolerarea ca modus vivendi; 10. Multiculturalismul în abordarea teoriei politice contemporane; 11. Interpretări ale libertăţii şi dreptăţii în teoria politică actuală.


1. Statutul şi rolul teoriei politice în ştiinţa politică; 2. Normativ şi descriptiv; subiectivitate şi obiectivitate în teoria politică; 3. Evoluţia teoriei politice în ultimele decenii; 4. Rolul şi importanţa teoriei politice proprii proiectului iluminist; 5. Interpretări ale conceptului de ideologie; 6. Reîntemeieri teoretice ale politicii. Libertarianismul; 7. Reîntemeieri teoretice ale politicii. Comunitarianismul ; 8. Multiculturalismul - proiect al teoriei politice; 9. Tolerarea – concept central al teoriei pluralismului valorilor; 10.Teoria politică şi provocările postmodernismului; 11.Variante contemporane ale teoriei politice pragmatice; 12. Perspective feministe în teoria politică actuală; 13. Abordări contemporane ale teoriei dreptăţii; 14. Contractualism versus exigenţă comunicativă. Polemica Rawls-Habermas.

METODE DE PREDARE



Anton Carpinschi, Deschidere şi sens în gândirea politică, Ed. Institutul European, Iaşi, 1995; Anton Carpinschi, Cristian Bocancea, Ştiinţa politicului, Editura Universităţii “AL.I. Cuza”-Iasi, 1998; Robert E. Goodin, Hans-Dieter Klingemann (coord.), Manual de ştiinţă politică, Editura Polirom, Iaşi, 2005; Alasdair MacIntyre, Tratat de morală, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998; Robert Nozick, Anarhie, Stat, Utopie, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997; Will Kymlicka, Politica în dialect, Ed. ARC, Chişinău, 2005; Michael Walzer, Despre tolerare, Ed. Institutul European, Iaşi, 2002; Richard Rorty, Contingenţă, ironie şi solidaritate, Ed. ALL, Bucureşti, 1998; Isaiah Berlin, Adevăratul studiu al omenirii, Ed Meridiane, Bucureşti, 2001; John Rawls, A Theory of Justice, Harvard University Press, Massachusetts, 1971; John Rawls, Political Liberalism, Columbia University Press, New York, 1993

EVALUARE condiţii

criterii



163

DENUMIREA DISCIPLINEI TEORII ALE DEMOCRAŢIEI COD:



SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE


LIMBA DE PREDARE

C S L Pr. 2 2 56 M




OBIECTIVE 1. prezentarea principalelor modele şi teorii ale democraţiei ; 2. înţelegerea practicilor şi instituţiilor proprii sistemelor politice democratice; 3. exersarea capacităţii de a examina critic diverse definiţii, principii şi aserţiuni vehiculate în dezbaterile privind teoria şi practica democratică.

TEMATICĂ GENERALĂ 1. Constituirea disciplinei “teoria democraţiei”; 2. Ipostaze ale democraţiei. Democraţia directă; 3. Originile şi evoluţia democraţiei liberale moderne; 4. Teoria elitismul; 5. Democraţia ca poliarhie; 6. Democraţia ca mijloc; 7. Democraţia participativă; 8. Modele ale democraţiei la A. Lijphart; 9. Democraţia şi procesul decizional; 10. Democratizare şi tranziţie; 11. Democraţia consolidată.


1. Sensuri şi definiţii ale democraţiei; 2. Modele “clasice” ale democraţiei. Democraţia directă şi democraţia liberală; 3. Libertate şi egalitate; 4. Democraţia ca poliarhie; 5. Teoria democraţiei în viziunea lui Fr. Hayek; 6. O teorie-procesual decizională a democraţiei; 7. Opinia publică şi extinderea democraţiei directe; 8. Democraţia consensualistă şi democraţia majoritaristă; 9. Democraţia consociaţională; 10. Condiţii necesare democraţiei şi democratizării; 11. Procesul democratizării; 12. Democraţia consolidată; 13. Democraţia după disoluţia “blocului comunist”; 14. Democraţia în epoca globalizării

METODE DE PREDARE



A. Arblaster, Democraţia, Ed. Du Style, Bucureşti, 1998; D. Held, Modele ale democraţiei, Ed. Univers, Bucureşti, 2000; G. Sartori, Teoria democraţiei reinterpretată, Ed. Polirom, Iaşi, 1999; R. Dahl, Democraţia şi criticii ei, Ed. Institutul European, Iaşi, 2002; R. Dahl, Poliarhiile, Ed. Institutul European, Iaşi, 2000; Fr. Hayek, Constituţia libertăţii, Ed. Institutul European, Iaşi, 1998; A. Lijphart, Modele ale democraţiei, Ed. Polirom, Iaşi, 2000; A. Lijphart, Democraţia în societăţile plurale, Ed. Polirom, Iaşi, 2001; Larry Diamond (coord.), Cum se consolidează democraţia, Polirom. Iaşi, 2004; J.Fr. Revel, Revirimentul democraţiei, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1995;

EVALUARE condiţii

criterii



164

DENUMIREA DISCIPLINEI FILOSOFIE MEDIEVALĂ COD:



SEMESTRU


INDIVIDUALA

NUMĂR DE

CREDITE


C S L Pr. 2 2 0 0 56 5 M Română


GRADUL DIDACTIC ŞI ŞTIINŢIFIC, PRENUMELE, NUMELE CATEDRA PROF. UNIV. DR. ANTON ADĂMUŢ Filosofie

DISCIPLINE ANTERIOR ABSOLVITE FILOSOFIE ANTICĂ

OBIECTIVE 1. Prezentarea temelor comune filosofiei antice şi medievale 2. Evidenţierea noutăţilor filosofiei medievale 3. Relevarea specificului filosofiei medievale

TEMATICĂ GENERALĂ

1, 2. Filosofia medievală – metoda, temele, periodizarea 3, 4. Problema teodiceii în filosofia medievală 5, 6. Despre ignoranţa doctă şi despre mistică 7, 8. Sfântul Anselm şi argumentul ontologic 9, 11. Sfântul Toma şi sinteza tomistă 12, 14. Cearta universaliilor


1. Seminar introductiv (tematica şi bibliografia) 2. Neoplatonism şi creştinism (Plotin, Enneade, 6, 8; Origen, Despre Principii) 3. Augustin (Confesiuni, De magistro) 4. Dionisie Areopagitul (Despre numele divine) 5. Abelard (Dialog între un filosof, un iudeu şi un creştin) 6, 9. Sfântul Toma (Summa theologica, Ia, q 1; Ia, q2; De ente et essentia) 10. Bonaventura (Itinerarium mentis in Deum) 11 N. Cusanus (De docta ignorantia, De ludo globi)

METODE DE PREDARE

Prelegerea, expunerea, demonstraţia, conversaţia.


1. É. Gilson, Filosofia în Evul Mediu, Humanitas, Bucureşti, 1995 2. É. Gilson, Tomismul, Humanitas, Bucureşti, 2002 3. I.G. Coman, Probleme de literatură şi filosofie patristică, EIBMBOR, Bucureşti, 1995 4. Alain de Libera, Gândirea Evului Mediu, Amarcord, Timişoara, 2000 5. Jaroslav Pelikan, Tradiţia creştină, vol. I-VI, Polirom, Iaşi, 2004-2007

EVALUARE condiţii participare activă la curs şi seminar

criterii frecvenţa şi valoarea intervenţiilor la seminar

forme

referat susţinut oral formula notei

finale

media între condiţii + criterii + forme

165

DENUMIREA DISCIPLINEI ISTORIA ŞI FILOSOFIA RELIGIEI COD:



SEMESTRU


INDIVIDUALA

NUMĂR DE

CREDITE


C S L Pr. 2 1 56 5 M Română



DISCIPLINE ANTERIOR ABSOLVITE ISTORIA FILOSOFIEI

OBIECTIVE 1. Înţelegerea relaţiei dintre istoria religiilor, istoria filosofiei şi filosofia religiei 2. Familiarizarea studenţilor cu noul tip de limbaj 3. Evidenţierea locului şi rolului disciplinei în curricula universitară

TEMATICĂ GENERALĂ

1. Fides et ratio 2. Iudaism şi creştinism (analiză comparată) 3. Neoplatonism, iudaism şi creştinism 4. Socrate şi Isus (analiză comparată) 5. Despre căderea în păcat (ispită vs. păcat) 6. Simbolistica zgomotelor în Scriptură 7. Despre dubla natură a lui Cristos (a se arăta/a se lăsa văzut) 8. Nume, numire şi ispitirea numelui 9. Despre persoană şi individ 10, 11.Problema răului 12, 14.Teodiceea


1. Seminar introductiv: tematica, bibliografia, exigenţe de notare 2, 4. Premise ale filosofiei religiei în secolul XX (Bergson şi James) 5, 7. Ipostaze ale filosofiei religiei în secolul XX

METODE DE PREDARE



1. G.W.F. Hegel, Prelegeri de filosofie a religiei, Ed. Academiei, Bucureşti, 1969 2. Brian Davis, Introducere în filosofia religiei, Humanitas, Bucureşti, 1997 3. Nae Ionescu, Prelegeri de filosofia religiei, Apostrof, Cluj, 1993 4. Leszek Kolakowski, Religia, Humanitas, Bucureşti, 1993 5. Colin Brown, Filosofia şi credinţa creştină, Ed. Cartea Creştină, Oradea, 2000 6. Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, Humanitas, Bucureşti, 1992



forme


finale


166

DENUMIREA DISCIPLINEI RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ COD:

ANUL DE STUDIU I SEMESTRUL II STATUTUL DISCIPLINEI (OB-obligatorie/OP-opţională/F-facultativă) OB


SEMESTRU


INDIVIDUALA*

NUMĂR DE

CREDITE


C S L Pr. 2 1 0 0 42 108 6 M Română



DISCIPLINE ANTERIOR ABSOLVITE ISTORIA ŞI FILOSOFIA RELIGIEI

OBIECTIVE 1. Prezentarea perspectivei istorice a raportului raţiune-credinţă 2. Prezentarea perspectivei sistematice a raportului raţiune-credinţă 3. Prezentarea modelelor de armonizare a raportului raţiune-credinţă

TEMATICĂ GENERALĂ

1. Raportul raţiune-credinţă în Vechiul Testament 2. Raportul raţiune-credinţă în Noul Testament 3. Raţiune şi credinţă în filosofia dialogurilor 4. Raţiune şi credinţă la Socrate (problema daimonionului) 5. Fides et ratio la Sfântul Augustin 6, 9. Raţiune şi credinţă în Evul Mediu (Eriugena, Anselm, Toma) 10. Raţiune speculativă şi raţiune practică în filosofia kantiană 11. Fenomenologia discursului religios la Hegel 12, 14. raportu raţiune-credinţă ăn filosofiile modernităţii


1, 2. Socrate şi Isus (analiză comparată) 3, 5. Filosofie şi teologie 6, 7. Tipuri de lectură medievale

METODE DE PREDARE



1. Ioan Paul al II-lea, Fides et ratio, Presa Bună, Iaşi, 1999 2. Augustin, De Magistro, Institutul European, Iaşi, 1995 3. Pascal, Cugetări, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1992 4. Alain de Libera, Gândirea Evului Mediu, Amarcord, Timişoara, 2000 5. Thoma d’Aquino, Summa theologiae, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1997 6. Imm. Kant, Religia în limitele raţiunii pure, ALL, Bucureşti, 2007



forme


finale


167

INFORMAŢII UTILE Facilităţi oferite studenţilor de către

Universitate/Facultate: CAZARE

Studenţii Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice pot fi cazaţi în căminele din Complexul Studenţesc “Titu Maiorescu” (C5, C6, C7, C8; adresa – str. Titu Maiorescu, nr. 7-9, tel. 0232-201356; 0232-201357; 0232-201358), Complexul “Târguşor Copou” (C1, C2, C3, C4; adresa – str. Stoicescu, nr. 1, tel. 0232-201378; 0232-201377), Complexul “Codrescu” (C10, C11, C12, C13; tel. 0232-201622; 0232-201575; 0232-201623), Hotel Studenţesc “Akademos” (tel: 0232-201581), Hotel Studenţesc “Gaudeamus” (0232-201701). Pentru alte informaţii citeşte Regulamentul de cazare pe care îl găseşti pe site-ul www.uaic.ro>Studenţi>Cazare, vizitează site-ul studenţilor UAIC: http://www.infouaic.com sau intră pe Forum la http://forum.infouaic.com.

CANTINA Studenţii Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice

pot servi masa în regim de restaurant, dar cu preţuri mult mai mici, la noua cantină din campusul “Titu Maiorescu”, renovată la standarde europene. Cantina poate deservi zilnic 5.000 de studenţi. În plus, dacă eşti cazat într-unul din căminele-hotel ale Universităţii, “Gaudeamus” şi “Akademos”, poţi lua masa la cantinele-restaurant ale acestora, cu 140, respectiv 100 de locuri, doar pe baza legitimaţiei de cămin.

http://www.infouaic.com/

http://forum.infouaic.com/

168

INTERNET Toate căminele Universitaţii “Alexandru Ioan Cuza”

beneficiază de conexiune la internet, oferită de RoEduNet şi gestionată de Departamentul de Comunicaţii digitale (DCD), iar în unele dintre ele (C5 şi C6 din “Titu Maiorescu”) există şi conexiune wireless.

SPAŢII DIDACTICE

Studenţii Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice îşi desfăşoară activităţile didactice în amfiteatre, laboratoare şi săli de curs. Iată căteva dintre ele:

Amfiteatrul “Mihail Kogălniceanu” (corpul A) Amfiteatrul II.8 (corpul A) Amfiteatrul P 9 (corpul A) Sala Multimedia (corpul A) Sala D1 (corpul D) Sala D2 (corpul D) Sala D3 (corpul D) Sala 305 – Auditorium - (corpul D) Sala 306 (corpul D) Sala 308 (corpul D) Sala 312 (corpul E) Laborator de sociologie (corpul E) Laborator de comunicare (corpul B)

Echipate cu tehnologii moderne (amf. “M. K”, II. 8, sălile D1, D2 şi D3 urmând a intra anul acesta în reparaţii capitale), sălile de curs şi seminar permit optimizarea activităţilor didactice, cât şi a celor de cercetare ale studenţilor.

169

BURSE La universitatea noastră poţi primi trei categorii de burse acordate pe diferite criterii: ● burse de studiu şi de performanţă (bursa de merit; bursa de studiu, integrală sau parţială; bursa de performanţă; bursa “Cum laude”; bursa “Laudamus”; bursa “Meritul Olimpic”, bursa de performanţă pentru studenţii cu domiciliul în mediul rural); ● burse de sprijin social (bursa de ajutor social; bursa de ajutor social ocazional; bursa contractuală de studiu pentru studenţii cu domiciliul în mediul rural); ● burse pentru proiecte studenţeşti (bursa pentru activităţi cultural-artistice; bursa pentru activităţi sociale în campusurile studenţeşti) . Pentru informaţii suplimentare vizitează site-ul studenţilor la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, http://infouaic.com sau intră pe forum la http://forum.infouaic.com sau pe site-ul Universităţii: www.uaic.ro>studenţi>Burse sau citeşte Ghidul studentului, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2009-2010, secţiunea Burse.

http://infouaic.com/

http://forum.infouaic.com/

170

ORGANIZAREA MOBILITĂŢILOR STUDENŢEŞTI SAU DESPRE CUM POŢI AVEA O EXPERIENŢĂ REUŞITĂ ÎN STRĂINĂTATE

În conformitate cu prevederile Programului LLP – ERASMUS referitoare la eligibilitatea participanţilor în program, au fost stabilite o serie de criterii generale de selecţie. În funcţie de specificul fiecarei Facultăţi, pot fi aduse completări la lista criteriilor stabilite la nivel de Universitate. Mobilităţile studenţeşti se derulează în baza selecţiei efectuate în cadrul fiecărei Facultăţi. La selecţia pentru mobilităţile studenţeşti din cadrul Programului LLP - ERASMUS se pot înscrie studenţii la învăţământ de zi ai facultăţilor care au încheiat pentru anul 2009-2010 acorduri bilaterale LLP - ERASMUS cu universităţi din statele membre ale Uniunii Europene, cu condiţia să nu aibă restanţe. Anexarea la dosar a unor atestate, diplome, articole publicate poate constitui un avantaj pentru candidatul respectiv, ca şi confirmări ale contribuţiei studentului la forme de cooperare europeană. Comisia se organizează la nivelul Facultăţii sau al catedrei şi este propusă de decan / şeful de catedră, aprobată de Consiliul profesoral şi va avea cel puţin trei membri (incluzând decanul sau reprezentantul / şeful de departament/catedră, coordonatorul Programului LLP - ERASMUS la nivelul Facultăţii).

În ordinea ierarhiei, candidaţii admişi fară loc sunt consideraţi rezerve, având posibilitatea de obţinere a bursei în cazul unor renunţări sau suplimentări ale finanţării. În cazul necompletării locurilor disponibile, se va organiza un alt concurs în timp util. Fiecărui student admis i se vor comunica imediat condiţiile de recunoaştere academică pentru instituţia-parteneră respectivă, precum şi condiţiile financiare ale mobilităţii.

Alte informaţii, precizări asupra criteriilor de selecţie, conţinutul specific al dosarului de candidatură, data şi locul concursului, precum şi probele de concurs, vor fi comunicate la afişierele facultăţilor cu cel puţin 10 zile înaintea selecţiei. Lista mobilităţilor studenţeşti va fi afişată la Decanatul facultăţii cel puţin cu două săptămâni înaintea selecţiei.

În urma selecţiei studenţii vor completa şi trimite dosarul la universitatea parteneră în vederea obţinerii acceptului la studii. În principiu, dosarul va cuprinde documentele solicitate pentru

171

întocmirea aplicaţiei de candidatură, toate aceste acte fiind traduse în limba de studiu din universitatea primitoare. În afara acestor documente, dosarul către partener va cuprinde:

• o scrisoare semnată de către coordonatorul

ERASMUS pe facultate confirmând faptul că studentul este beneficiar al unei mobilităţi în cadrul Programului LLP - ERASMUS şi perioada de derulare a stagiului (semestrul I sau/şi semestrul II) şi solicitând trimiterea prin poştă a unei scrisori oficiale de invitaţie pe numele studentului (Scrisoare însoţitoare dosar student engleză; Scrisoare însoţitoare dosar student franceză);

• contractul de studii (Learning Agreement), cu

menţionarea cursurilor de urmat în universitatea gazdă şi a creditelor alocate acestor cursuri;

• formularul de aplicaţie pentru stagiu (Student

Application Form), pe care studentul trebuie să-l completeze cu datele personale şi să-l semneze.

Recomandăm respectarea termenelor limită de trimitere a acestor dosare timp util a invitaţiei oficiale cât şi a înregistrării solicitării de cazare în campusul universitar! Contractul de studii descrie programul de studiu în

străinătate şi cuprinde lista cursurilor pe care studentul le va urma pe perioada stagiului la universitatea parteneră.

După primirea scrisorii de invitaţie (de accept la studii) de la universitatea parteneră, fiecare student beneficiar de mobilitate în cadrul Programului LLP - ERASMUS va putea demara formalităţile interne de plecare. Pentru obţinerea vizei este nevoie de scrisoarea respectivă în original. În urma aprobării cererii de către Biroul Senat fiecărui student i se eliberează următoarele documente:

a. ordinul de deplasare; b. adresă către ambasada ţării de destinaţie; c. adresă către instituţia gazdă, confirmând că stagiul

se va derula în cadrul Programului LLP-ERASMUS şi menţionând perioada şi suportul financiar primit de la program (în conformitate cu decizia Facultăţii).

172

Actele necesare pentru obţinerea vizei:

• Paşaport, valabil cel puţin până la terminarea stagiului de studii;

• Invitaţie oficială nominală - în original - de la

instituţia gazdă (solicitarea invitaţiei se face de către coordonatorul LLP - ERASMUS de la Facultate, vezi trimiterea dosarului);

• adresa către ambasada ţării de destinaţie; • ordinul de deplasare; • alte acte specifice fiecărui Consulat. Studenţii vor putea intra în posesia suportului financiar de la

program numai pe baza contractului financiar! Beneficiarilor de mobilităţi în cadrul Programului LLP –

ERASMUS le este recomandat să citească cu mare atenţie Contractul Financiar şi să se adreseze Biroului LLP-ERASMUS pentru orice întrebări/nelămuriri.

Rezultatele obţinute de student vor fi evaluate de membrii unei comisii formate din decan sau reprezentantul acestuia, coordonatorul de credite (ECTS), coordonatorul LLP - ERASMUS la nivel de Facultate şi persoana de contact sau cadrul didactic care a intermediat semnarea acordului bilateral LLP - ERASMUS cu universitatea în care studentul şi-a desfăşurat stagiul.

Regulamentul complet de organizare şi desfăşurare a mobilităţilor precum şi formularele necesare pot fi consultate la adresa de internet : http://www.uaic.ro/uaic/bin/view/Cooperation/outgoingstudents

Pe scurt, pentru un student da la Universitatea « Alexandru

Ioan Cuza » din Iaşi, cea mai la îndemână metodă de a ajunge să studieze în străinătate este LLP - ERASMUS, un program care promovează mobilitatea între universităţile europene. La « Cuza », acest program este gestionat de Departamentul de Relaţii Internaţionale aflat în corpul A, la etajul al doilea. Este bine să treci pe acolo chiar şi ca să afli unde este, fiindcă, dacă

http://www.uaic.ro/uaic/bin/view/Cooperation/outgoingstudents

http://www.uaic.ro/uaic/bin/view/Cooperation/outgoingstudents

173

vei pleca în străinătate, cu siguranţă vei reveni pentru a avea grijă de formalităţile necesare.

Pentru a afla mai multe despre acest Departament, vizitează site-ul Universităţii, www.uaic.ro>Cooperare internaţională>Departamentul de relaţii Internaţionale sau scrie un e-mail pe adresa [email protected] sau ia legătura cu ei la numerele de telefon: 0232-201111 şi 0232-201113.

Sfaturi pentru a-ţi găsi pe cont propriu o bursă în străinătate:

a. începe căutarea cu un an înainte, pentru că perioada de selecţie pentru burse este programată cu multe luni înaintea perioadei de înscriere pentru cursuri;

b. restrânge-ţi aria de căutare; hotărăşte-te atât asupra domeniului şi a specializării pe care doreşti să le studiezi, cât şi asupra ţării şi a regiunii; în caz contrar îţi va veni foarte greu să găseşti ceea ce cauţi în timp util;

c. înainte de a trimite candidatura, contacteatză universitatea respectivă şi profesorul cu care ai vrea să lucrezi, pentru a-ţi prezenta intenţiile şi a primi feed-back;

d. acordă o importanţă sporită scrisorilor de recomandare pentru că, de multe ori, ele cântăresc cel mai greu la dosar.


174

DOCUMENTELE ŞI REDUCERILE TALE Contracte După ce eşti admis la facultate, între Universitate şi tine se

semnează contractul de studii. Citeşte atent şi reţine acest document pentru că în el sunt stipulate nu doar obligaţiile, ci şi drepturile tale. Dacă eşti cazat în căminele Universităţii, vei încheia un contract de închiriere la începutul fiecărui an şcolar.

Carnetul de student

La înscrierea în primul an de studii, Universitatea îţi eliberează două documente importante pentru studenţia ta: carnetul de student şi legitimaţia de student pentru transport. Carnetul îţi serveşte ca act de identitate în toate situaţiile în care se cere să se facă dovada calităţii de student. La începutul fiecărui an universitar carnetul se vizează la secretariat. În carnet se consemnează notele obşinute la examene sau alte forme de verificare a cunoştinţelor.Prezentarea carnetului de student profesorului examinator este obligatorie.

Reduceri la transportul cu trenul Legitimaţia de transport eliberată de Universitate îţi asigură o

reducere de 50% la trenul personal, clasa a II-a. Ea se eliberează la începutul perioadei de studii şi se vizează în fiecare an la secretariatul facultăţii. Iar pentru reducere de 50% la trenul accelerat, ţi se eliberează la începutul fiecărui an de studii şi carnetul de cupoane şi este folosit doar împreună cu legitimaţia de student pentru transport.

Cardul ISIC International Student Identity Card (ISIC) se adresează elevilor

cu vârsta peste 12 ani şi studenţilor la cursuri de zi (inclusiv masteranzi sau doctoranzi) care studiază la instituţiile de învăţământ acreditate.

Recomandări Dacă ţi-ai pierdut carnetul de student sau legitimaţia de

transport, poţi obţine un duplicat. Pentru aceasta trebuie să declari pierderea într-un ziar local şi să faci o cerere decanului facultăţii la care anexezi copia după anunţ şi chitanţa care

175

atestă plata taxei percepute în acest caz. Deoarece Universitatea efectuează toate plăţile (burse, restituiri sume cazare etc) prin viramente bancare, este necesar să-ţi deschizi un cont bancar şi să obţii un card personal. În plus, pentru a evita aglomeraţia de la casierii, plata taxelor se poate face la orice sucursală BRD,fără comision.

LA DOCTOR În decursul celor trei, cinci sau, de ce nu, opt ani petrecuţi ca

student la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, s-ar putea să ai nevoie uneori (şi îţi dorim să fie de cât mai puţine ori!) şi de asistenţă medicală.

Pentru a-ţi asigura permanent accesul la servicii medicale în Iaşi, ai două opţiuni. Te poţi înscrie la Cabinetul Medical Studenţesc al Universităţii, caz în care nu trebuie să te retragi de pe lista medicului tău de familie din localitatea din care vii. Un posibil dezavantaj al acestei soluţii este că acest cabinet studenţesc este unul singur pentru toţi studenţii Universităţii, deci uneori poate fi aglomerat.

O alternativă poate fi să te înscrii la un medic de familie din Iaşi, doar că în acest caz trebuie să renunţi la medicul tău de familie precedent. Te poţi înscrie chiar şi fără să ai domiciliul stabil în Iaşi. Pentru a te înscrie la un medic de familie în Iaşi, primul pas este să îţi alegi unul. Lista de medici de familie din Iaşi o găseşti pe site-ul Casei de Asigurări de Sănătate Iaşi, la adresa :www.hih.ro>Furnizori de servicii medicale în contract>Asistenţă medicală primară. Apoi te prezinţi la medicul ales cu actul de identitate şi cu dovada de asigurat, în cazul tău, o adeverinţă de student cu precizarea: pentru medicul de familie, şi faci cerere de înscriere pe lista acestuia. De asemenea, va trebui să-i comunici acestuia numele fostului medic la care ai fost înscris. Noul medic va anunţa Casa de Asigurări şi pe fostul medic de faptul că te-a preluat în evidenţa sa. Fişa ta medicală va fi transmisă noului tău medic de familie. Schimbarea medicului de familienu se poate face decât după cel puţin şase luni de la ultima înscriere.

176

Cabinetul pentru studenţi Centrul medical studenţesc Copou Locaţie: cămin C8, parter Tel: 0232-201324 Dr. Paraschiva Gîscă, Medic Primar Medicină de Familie Program consultaţii: luni, miercuri, vineri: 13.30-18.30 marţi, joi: 8.00-13.00 Dr. Carmen Cărare, Medic Primar Medicină Generală Program consultaţii: luni, miercuri, vineri: 8.00-13.00 marţi, joi: 13.00-18.00

Ca sudent al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, la cabinetul medical studenţesc poţi beneficia de:

e. consultaţii medicale şi terapie: medicină preventivă medicină curativă

f. vizarea documentelor medicale adeverinţe medicale certificate medicale – bursă certificate medicale – amânare studii

g. consiliere şi planificare familială consiliere contracepţie consiliere în situaţii speciale contracepţie de urgenţă

Pentru a te înscrie în baza de date, trebuie să te prezinţi cu

carnetul de student (adeverinţă) şi cartea de identitate. Dacă suferi de boli cronice, trebuie să vii şi cu documentaţia medicală corespunzătoare pentru evidenşe speciale.

177

CUM ÎŢI VEZI NOTELE Îţi poţi vizualiza notele cu ajutorul aplicaţiei eSIMS pe care o

găseşti accesând site-ul: http://simsweb.uaic.ro. Primul lucru pe care trebuie să îl faci este să îţi creezi un cont. Pentru aceasta dai click pe „Login” (în dreapta sus a paginii). Vei ajunge pe o altă pagină unde dai clik pe „Create new user” (cu roşu sub butonul „Conectare). Îţi creezi singur contul folosind numărul matricol din carnetul de student şi stabilind o parolă. Astfel, username este numărul matricol, iar parola trebuie să fie de minimum şapte caractere dintre care cel puţin unul trebuie să fie un caracter special, gen: #, $, % etc, deci cel puţin un caracter trebuie să nu fie literă sau cifră. Fii atent să nu o uiţi!

La adresa de mail poţi trece orice adresă de e-mail: @yahoo.com, @gmail.com etc. Aceasta trebuie să fie validă şi operaţională, pentru că vei primi pe adresa specificată un mesaj de confirmare de care ai nevoie ca să-ţi definitivezi contul.

Întrebarea de securitate şi răspunsul la aceasta trebuie să conţină cel mult 20 de caractere fiecare. Alege întrebări şi răspunsuri care să nu fie evidente pentru orice persoană, alege întrebări ale căror răspunsuri să fie foarte puţin probabil să le cunoască şi altcineva. Răspunsul la întrebarea de securitate ţine-l minte.

După ce completezi toate câmpurile, apeşi pe „Create user”. Apoi trebuie să îţi deschizi contul de e-mail pentru a confirma crearea contului eSIMS şi actualizarea informaţiilor din baza de date şi revii la prima pagină, cea cu „Login”.

Acum te poţi loga şi vei putea vedea notele tale, situaţia taxelor, planuri de învăţământ etc. Odată logat, accesează pagina „Studenţi”, apoi link-ul „Note, taxe”. La părăsirea aplicaţiei apasă butonul „Logout”. În caz contrar, există riscul ca datele tale personale să fie vizualizate şi de alţi colegi.

Dacă ai nevoie de ajutor, apasă pe „Here be Dragons!”. Pentru probleme legate de logare şi de administrare adresează-te Departamantului de Statistică şi Informatizare la tel. 0232-201595 sau trimiţând un e-mail la adresele [email protected] (Liviu Lupu, administratorul aplicaţiei) sau [email protected] (Cristina Ştefanache, managerul aplicaţiei).

http://simsweb.uaic.ro/



178

Fiecare student are obligaţia de a-şi verifica notele în acest program de pe internet, deoprece cu acest program se încheie mediile şi se fac toate ierarhizările pentru redistribuirea locurilor de la buget sau la taxă, cazare, burse, specializăre complementară etc. În cazul în care sesizezi vreo greşală privind situaţia ta şcolară trebuie să anunţi imediat secretariatul facultăţii.

FACILITĂŢI OFERITE DE eSIMS

1. gestionează situaţia şcolară şi financiară a studenţilor; 2. calculează clasamentele de medii (aritmetice/ECTS) şi

punctajele pentru studenţi în vederea acordării de burse, cazare etc;

3. asigură publicarea on-line a planurilor de învăţământ, a curriculei fiecărei discipline, asigură accesul oricărui student după autentificare la rezultatele sale profesionale, poziţia în clasamentul grupei/anului etc.

TABERE GRATUITE PENTRU STUDENŢI De două ori pe an poţi merge gratuit la munte sau la mare.

Dacă ai terminat anul de studiu fără restanţe, atunci eşti un bun candidat pentru un loc în tabără. Urmăreşte afişarea repartizării locurilor la avizierul facultăţii şi fă o cerere pentru unul dintre ele. Te vor avantaja rezultatele obţinute la învăţătură, performanţele în activitatea de cercetare, implicarea în cadrul manifestărilor ştiinţifice, culturale, artistice, sportive.

Taberele sunt gratuite, adică nu plăteşti nimic pentru cazare şi primeşti bonuri de masă pentru întreaga durată a taberei. Singura cheltuială pe care o suporţi este transportul. Tabere sunt la Predeal, Sinaia, Zărneşti, Pârâul Rece, Voineasa, Costineşti. Vacanţa are o durată de şapte zile şi se organizează pe serii.

179

Metodologia completă de distribuire şi acordare a biletelor de tabără poate fi consultată pe site-ul Agenţiei pentru Sprijinirea Studenţilor: www.agentiastudentilor.ro.

DESPRE REPREZENTAREA STUDENŢILOR Sunt mai multe feluri în care poţi fi reprezentat în structurile de

conducere, în funcţie de nivel: La nivel de cămin şi complex studenţesc Pentru funcţia de şef de cămin poate candida orice student care

este cazat în căminul respectiv. Este necesar să fie prezenţi cel puţin un sfert din numărul studenţilor cazaţi în căminul pentru care se organizează alegerile. Reprezentantul este ales prin majoritate simplă, adică este candidatul votat de cel puţin jumătate plus unu din cei prezenţi.

Coordonatorii de complex sunt aleşi dintre şefii de cămin ai fiecărui campus pentru fiecare an universitar. În cazul în care există neînţelegeri şi nu se ajunge la consens, va fi numit coordonator de complex candidatul care a adunat cele mai multe voturi în timpul alegerilor pentru şef de cămin.

La nivel de Facultate

În fiecare facultate îţi poţi alege unul sau mai mulţi studenţi să te reprezinte. Dacă este vorba despre o facultate mare, aşa cum este Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, pot exista reprezentanţi pentru fiecare specializare de licenţă. La alegerile pentru a deveni reprezentant al studenţilor în Consiliul Facultăţii poate participa orice student înscris la zi, cu note bune, nu neapărat în primii trei. Alegerile se fac pe specializări şi principala condiţie ca ele să fie validate este prezenţa a cel puţin 30% din studenţii reprezentaţi. Atenţie! Dacă la primul tur nu se îndeplineşte această condiţie, se organizează un al doilea tur unde prezenţa nu mai contează, iar câştigător va fi studentul care primeşte cele mai multe voturi de la cei prezenţi, indiferent cât de puţini ar fi.

Rolul acestor reprezentanţi este acela de a participa la şedinţele Consiliului unde sunt purtătorii de cuvând ai studenţilor pe care îi reprezintă. Nici o hotărâre nu poate fi luată în Facultate fără consultarea şi acordul reprezentanţilor studenţilor în Consiliul Facultăţii. Reprezentanţii studenţilor în Consiliul Facultăţii formează Consiliul Studenţesc.

http://www.agentiastudentilor.ro/

180

La nivel de Universitate În Senatul Universităţii,un sfert din numărul membrilor este format din reprezentanţii studenţilor, la fel ca la facultăţi. Reprezentanţii studenţilor în Senat vor fi aleşi de Consiliul Studenţesc dintre membrii acestuia prin vot secret. La alegeri este obligatorie prezenţa tuturor membrilor Consiliului Studenţrsc, cu excepţia studenţilor plecaţi cu bursă în străinătate.

Dintre aceşti reprezentanţi în Senatul Universităţii, unul va fi ales în privilegiata poziţie de reprezentant în Biroul Senatului.

181

REVISTE EDITATE ÎN CADRUL FACULTĂŢII DE FILOSOFIE ŞI ŞTIINŢE SOCIAL-POLITICE

● Analele Ştiinţifice ale Universităţii « Al. I. Cuza » Iaşi, Seria Filosofie

● Analele Ştiinţifice ale Universităţii « Al. I. Cuza » Iaşi,

Seria Sociologie - Asistenţă Socială ● Analele Ştiinţifice ale Universităţii « Al. I. Cuza » Iaşi

Seria Ştiinţe Politice ● Argumentum – Caietele Seminarului de Logică discursivă,

Teoria Argumentării şi Retorică ● Hermeneia – Revistă de Studii şi Cercetări Hermeneutice ● Caiete Sociologice – Revistă a Institutului Social Român

● Aula Politică – Revistă a Federaţiei Române a Studenţilor de la Ştiinţe Politice

● Revista de Cercetare şi Intervenţie Socială (ISI)

● Contrast – Revistă de cultură editată de Asociaţia « Mathesis »

● Cultura – Revistă Internaţională de Filosofia Culturii şi Axiologie (ISI)

182

DE CE SĂ FACI PARTE DINTR-O ASOCiAŢIE STUDENŢEASCĂ ?

1. Îţi dă ocazia să faci ceva util şi plăcut cu timpul liber şi să fii ceva mai mult decât tipicul student care merge la cursuri, seminarii şi laboratoare.

2. Activitatea în cadrul unei asociaţii nu urmează un program fix, ci unul flexibil, dar destul de variat ca să nu te plictiseşti.

3. Este o sursă foarte bună pentru a cîştiga acea « experienţă » atât de căutată de angajatori chiar şi când vine vorba de proaspeţi absolvenţi.

4. Poţi dobândi sau perfecţiona abilităţi folositoare nu doar pe piaţa muncii,ci şi în viaţa socială : de lucru în echipă, de comunicare şi de prezentare, de organizare a evenimentelor, de vorbit în public etc.

5. Cunoşti persoane care îţi pot înfrumuseţa viaţa. 6. Prin intermediul unui proiect al asociaţiei poţi pleca

în străinătate prin schimburi de tineri, la şcoli de vară, trainguri, conferinţe etc.

7. De multe ori, printre foştii membri cu care se păsrează legătura se găsesc şi manageri sau directori ai unor firme de profil, pe care ai ocazia să-i impresionezi prin calităţile tale şi în faţa cărora te poţi prezenta după absolvire cu un CV în servietă.

183

ASOCIAŢII STUDENŢEŞTI ÎN FACULTATE: Asociaţia Studenţilor şi Absolvenţilor Facultăţii de Filosofie

din Iaşi (ASAFFI) - http://asaffi-cuza.blogspot.com/ Organizaţia Studenţilor la Studii Europene din Iaşi (OSSEI) http://ossei.ro/

Asociaţia Prime a Studenţilor de la CSRP - http://primeiasi.wordpress.com/ Asociaţia ASALT a Studenţilor de la Asistenţă Socială - http://asalt2008.wordpress.com/

Prin intermediul Asociaţiilor, studenţii care au ceva în comun se cunosc şi realizează împreună, pe bază de voluntariat, activităţi variate, de la proiecte, traininguri, târguri până la şcoli de vară, festivaluri etc. Chiar dacă Asociaţiile Studenţeşti nu au rol decizional în Facultate, ele pot fi consultate când se ia o hotărâre şi pot face presiuni, întocmai ca societatea civilă într-o ţară democratică.

LEFON ŞI ADRESE UTILE

http://asaffi-cuza.blogspot.com/

http://ossei.ro/

http://primeiasi.wordpress.com/

http://asalt2008.wordpress.com/

184