Masterant:Mihalişca Petrică

Frasinul (Fraxinus excelsior) este un arbore indigen specific zonelor împădurite, care se întâlneşte şi ca plantă lemnoasă cultivată în scopuri decorative, în oraşe.

Sistematică

Speciile aparţinătoare genului Fraxinus aparţin familiei Oleaceae.

Descrierea frasinului

Frasinul comun (Fraxinus excelsior) este un arbore zvelt, drept, cu coroana sferică şi rară, înalt de 25-40 m, care prezintă o înrădăcinare puternică

Portul frasinului comun

Scoarţa speciei este cenuşie sau cenuşiu verzuie,formând de timpuriu un ritidom mărunt crăpat. Lujerii sunt turtiţi, cenuşiu-verzui, glabrii, cu muguri opuşi, negrii-mat, cel terminal fiind mare, tetragonal.

Scoarţa şi lujerii cu muguri la frasin

La frasin, frunzele sunt opuse, mari (30 -45 cm), imparipenat compuse alcătuite din 7-15 foliole (de obicei 11) ovat-lanceolate, sesile, mărunt serate pe margini, verde închis şi glabre pe faţă, mai deschise la culoare şi slab pubescente pe nervura mediană pe dos.

Frunza compusă la Fraxinus excelsior

  Florile, care apar înaintea frunzelor, sunt mici, nude (fără tepale, petale sau sepale), grupate în inflorescenţe paniculiforme purpurii. Din flori, în urma fecundării, se formează fructe aripate lungi şi înguste, trunchiate la vârf, denumite samare.

Florile şi fructele (samarele) la frasin

Samarele se maturizează toamna, când se brunifică, dar persistă pe arbore, până în primăvară, spânzurând în jos. Ele în bătaia vântului scot un sunet metalic. Primăvara, aceste fructe se desprind rând pe rând, având loc diseminaţia speciei. Frasinul este o plantă care prezintă polimorfism reproductiv, ceea ce înseamnă că în cadrul unei populaţii, există arbori masculi, exemplare femele şi indivizi hermafrodiţi.

Înflorire  Frasinul înfloreşte înaintea înfrunzirii, ceea ce calendaristic se încadrează în perioada martie-aprilie.

EcologieSpecia Fraxinus excelsior preferă solurile jilave sau umede,

suportând bine inundaţia. Frasinul nu ridică pretenţii cu privire la temperatură, dezvoltându-se atât în zonele mai calde cât şi în cele mai reci, cu condiţia existenţei unei umidităţi suficiente a solului. Nu suportă solurile sărace, pe cele uscate sau pe acelea care sunt prea acide. Frasinul creşte cel mai bine pe soluri gleice şi gleizate bogate în substanţe nutritive, acolo unde căldura atmosferică este ridicată.Frasinul comun se întâlneşte prin păduri, zăvoaie, lunci, pâlcuri de arbori, de la câmpie, inclusiv în Delta Dunării, până în zona montană joasă. De asemenea  se cultivă ca specie ornamentală prin parcuri. Această plantă lemnoasă, posedă o foarte pronunţată capacitate de regenerare, în faţa unor distrugeri ale organelor vegetative cauzate de condiţiile meteorologice nefavorabile, boli sau dăunători. Dintre insectele care atacă frasinul, mai cunoscute sunt gândacul de frasin (Lytta vesicatoria), coleopter cunoscut şi sub denumirea de cantaridă şi afidele (Aphis sp.), care sunt mici insecte ce înţeapă organele moi şi suculente ale plantei, extrăgându-le seva. De pe urma afidelor, omul, prin intermediul albinelor, poate profita, căci din stupurile aflate pe lângă frasini, se poate colecta aşa numita miere de mană.

Importanţă, utilizări, simbolistică

 Frasinul prezintă importanţă ecologică, prin faptul că poate să se dezvolte,

ca specie lemnoasă mare, în zonele mai umede şi pe terenurile inundabile, dezpădurite sau împădurite (păduri aluviale), unde îndeplineşte rolul de plantă amelioratoare de sol.

În culturi forestiere, arborele a fost introdus în Delta Dunării, în luncile din unele zone de silvostepă (lunca Buzăului) precum şi în regiunile de deal (dealurile Moldovei) (I. Iancu).

În scopuri ornamentale, frasinul comun, alături de speciile americane, se cultivă prin parcuri.

De asemenea, frasinul prezintă valoare economică, lemnul său, de culoare brun-deschisă, fiind greu, durabil, rezistent, elastic, cu numeroase întrebuinţări (industria mobilei, artizanat, materiale sportive şi didactice, matrice şi modele de turnătorie, etc.).

Nu în ultimul rând, datorită principiilor active sintetizate de către această plantă, frasinul prezintă proprietăţi farmaceutice.

Din punct de vedere simbolistic, frasinul este un arbore încărcat de semnificaţii. La mai toate popoarele, speciile genului Fraxinus simbolizează puterea, protecţia şi nemurirea. De aceea, vechii greci de pildă, îşi confecţionau mânerele pentru lănci din lemn de frasin.

Areal de răspândire în România

Areal răspândire Fraxinus excelsior în Europa