Download pdf - Fundamentele psihologiei sem II - pse-bv.spiruharet.ro · • Sa efecturze comparatii privitoare la caracteristicile de ansamblu, dar si la interactiunea modalitatilor senzoriale

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE-PEDAGOGIE

FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI

SEM II

Lector Univ. Dr. CARMEN MIHAELA OLTEANU

UNITATEA DE INVATARE 1

SENSIBILITATEA

Plan de idei:

1 .Excitabilitate, sensibilitate şi motricitate

2. Specificul şi mecanismele sensibilităŃii

3. Clasificarea şi proprietăŃile senzaŃiilor

Obiective:

La sfarsitul acestui curs studentii vor fi capabili sa:

• Sa inteleaga sis a descrie formele sensibilitatii umane

• Sa efecturze comparatii privitoare la caracteristicile de ansamblu, dar si la interactiunea modalitatilor senzoriale umane

• Sa aiba o intelegere adecvata asupra rolului vazului, auzului si kinesteziei ca elemente de baza si suport al principiului intuitiei in invatare

1. Excitabilitate, sensibilitate şi motricitate

Nevoia de adaptare a organismului, necesitatea acestuia de a face faŃă unor solicitări exterioare din ce în ce mai complexe au dus la apariŃia unor forme de captare şi prelucrare a informaŃiilor, îa structurarea unor modalităŃi de răspuns la influenŃele externe. La un anumit nivel al dezvoltării organice, forma sub care se reacŃionează este excitabilitatea, proprietate biologică generală care permite fiinŃelor vii de a recepŃiona influenŃele externe şi de a răspunde selectiv Ia ele printr-o stare de modificare internă. Excitabilitatea este o formă de reacŃie difuză, nediferenŃiată, nespecîalizată a întregului organism care este în acelaşi timp analizator, cât şi executor. Ea se manifestă numai în contactul, direct cu stimulii biologîceşte necesari; de aceea, are un caracter limitat, posibilităŃile de orientare în mediu ale organismului fiind reduse. Stimulii care satisfac anumite trebuinŃe ale organismului se găsesc într-un număr redus, ei apărând împreună sau amestecaŃi cu alŃi stimuli indiferenŃi pentru organism, dar care au proprietatea de a semnaliza prezenŃa celorlalŃi. Aşa încât, la un anumit moment al evoluŃiei a fost necesară apariŃia unei noi capacităŃi care să permită organismului - căutarea şi depistarea stîmulilor biologîceşte necesari în mulŃimea celor indiferenŃi, recepŃîonarea şi reacŃia la aceşti stimuli indiferenŃi, dar care au o mare valoare de semnalizare în raport cu ceilalŃi. Această nouă capacitate este sensibilitatea. Proprietatea organismului de a recepŃiona factori indiferenŃi, de a stabili un raport cu sens biologic între ei şi cei necondiŃionaŃi poartă denumirea de sensibilitate. Dacă la nivelul excitabilităŃii, reacŃia era generalizată, realizată cu întreg organismul, la nivelul sensibilităŃii ea este diferenŃiată, realizată prin intermediul organelor de simŃ specializate pentru recepŃionarea anumitor modalităŃi de energie externă. Organele de simŃ au clar delimitate nu doar segmentul receptor, ci şi căile de conducere, ca şi centrele de prelucrare corticală a informaŃiilor. Separarea structurală a verigilor aferente şi eferente este bine delimitată. Sensibilitatea este, pentru A. N. Leontiev, o formă evoluată a adaptării, întrucât îndeplineşte funcŃii de semnalizare în raport cu schimbul de substanŃe. Ea reprezintă o componentă mijlocitoare a mişcării şi acŃiunii, a comportamentului în general, deoarece "orientează organismul în mediu’’ Sensibilitatea reprezintă un produs al evoluŃiei materiei vii, dar şi o "condiŃie" un "mecanism absolut necesar de interacŃiune la nivelul adaptiv optim al procesului vital şi de asigurare a dezvoltării biopsihice a individului .

Intre sensibilitate şi motricitate există o puternică legătură func-Ńională; sensibilitatea se dezvoltă în perspectivă şi în legătură cu demersurile motorii; la rândul ei, motricitatea devine un servo-mecanism al orientării senzoriale, confirmând-o sau dimpotrivă, infirmând-o. Aproape că nu există psiholog care să nu fi insistat asupra relaŃiei dintre sensibilitate şi motricitate, ca şi asupra rolului ei în cunoaşterea sau în formarea mecanisimelor psihice superioare. Pentru H. Wallon, drumul de la "act la gândire trece prin" exerciŃiile senzorio-motorii. Fuziunea copilului cu situaŃia este mijlocită tocmai de constelaŃiile perceptivo-motorii sau de plasticitatea senzorio-posturală. Primul stadiu desprins de J. Piaget în evoluŃia intelectului îl reprezintă stadiul senzorio-motor cu semnificaŃia sa majoră pentru tot restul dezvoltării inteligenŃei. Paul Popescu-Neveanu (1976) arată că relaŃia dintre sensibilitate şi motricitate se situează la două niveluri: nivelul macrosis-temului, care vizează relaŃia

dintre organism şi mediu, ansamblul informaŃiilor senzoriale coordonându-se prin reciprocitate, cu conduita motorie; nivelul subsistemelor analizatorului, în care câmpurile de . proiecŃie corticală şi dispozitivele de motricitate musculară contribuie la realizarea recepŃiei (ochiul imobil este orb; sensibilitatea tactilă a mâinii imobile sau nepresate tinde spre zero). Aşadar, microreacŃiile subiective mijlocesc macroreacŃiile adaptive. Impulsurile senzoriale stau la baza activităŃii de răspuns a organismului, în afara lor neputând fi concepută nici o reacŃie; declanşând mişcarea, ele o şi reglează. La rândul său, mişcarea facilitează recepŃia. RelaŃia dintre sensibilitate şi motricitate arată că sensibilitatea se încadrează în activitate încă de la nivelul celor mai simple componente ale activităŃii şi anume mişcările. Dacă analizăm mai profund sensibilitatea, vom constata că ea se formează, se perfecŃionează şi evoluează tocmai în cadrul activităŃii. Vechea psihologie, caracterizând sensibilitatea prin actul de recepŃie al stimulului, pierdea din vedere semnificaŃia activitaŃii cu stimulul, legarea ei de scopurile şi motivele individului. în studiul ei, accentul cădea pe declanşarea şi efectele produse: văd, aud, ating etc. şi se ignora caracterul de activitate psihică deosebit de complexă, organizată şi exprimată prin a privi, a auzi, a pipăi stimulul.

Nu doar activitatea îşi pune amprenta asupra sensibilităŃii, ci şi personalitatea. B. G. Ananiev a elaborat conceptul de senzitivitate, aceasta fiind înŃeleasă ca proprietate a personalităŃii exprimată în nivelul general al sensibilităŃii, în viteza, ritmul şi forŃa reacŃiilor senzorio-motorii, în selectivitatea lor, în adâncimea şi complexitatea câmpului sensibil, în relaŃia dintre informaŃia senzorială şi afectivitate (sensibilitate emoŃională). Sensibilitatea devine, astfel, nu doar o dimensiune a personalităŃii, ci şi un important factor de psihologie diferenŃială.

2. Specificul şi mecanismele sensibilităŃii Sensibilitatea poate fi definită mai simplu ca fiind capacitatea de a

avea senzaŃii. Pieron (1957) considera senzaŃiile ca fiind "forme elementare de inserŃie în reglarea comportamentului, a acŃiunilor exercitate de mediii. Ele există atunci când "eficacitatea unei stimulări este relevată printr-o reacŃie globală a organismului, printr-o modalitate practică de activitate, o formă de conduită, o modificare consecutivă a unor comportamente, când defectul stimulării ne poate integra în sistemul vieŃii psihice care guvernează adaptarea la condiŃiile exterioare ale mediului.

Derivă de aici că trebuie făcută o distincŃie între excitaŃie şi senzaŃie. Astfel, dacă excitaŃia presupune o modificare locală reversibilă sub influenŃa acŃiunii stimulului, senzaŃia implică transmiterea mesajului nervos al excitaŃiei, până la centrii care au capacitatea de a înregistra experienŃele de natură a asigura adaptarea conduitelor individului, nu numai actual, ci şi ulterior, asigurând, astfel, reglarea globală a fiinŃelor vii. Dacă lumina este împiedicată să ajungă în zona centrală a analizatorului vizual, senzaŃia vizuală nu se va produce, dar asta nu înseamnă că reflexul pupilar va fi împiedicat de a intra în funcŃiune.

Aşadar, unii stimuli pot rămâne reflexogeni, fără a angaja direct o senzaŃie, ceea ce nu exclude posibilitatea ca ei să influenŃeze comportamentul. Dimpotrivă, ei se integrează în reglarea comportamentului prin efectul răspunsurilor reflexe primare susceptibile a da naştere, la rândul lor, unor senzaŃii şi contribuind, astfel, la cunoaşterea indirectă a mediului. Aceasta îl determină pe Pieron să vorbească de existenŃa unei specificităŃi presenzoriale în căile sensibilităŃii care se manifestă în unele modalităŃi de răspunsuri reflexe declanşate la nivelul diferitelor etape funcŃionale. Dacă, de pildă, într-o regiune a pielii se produce o stimulare caldă sau rece, o vasodilataŃie sau vasoconstricŃie locală va fi declanşată fără a mai Ńine cont de modificările respiratorii şi metabolice. Aceste modificări vor avea loc chiar şi atunci când căile aferente sunt întrerupte sau când o destructurare a zonei corticale terminale împiedică apariŃia senzaŃiei. "Această specificitate presenzo-rială aparŃine tuturor căilor sensibilităŃii şi, de exemplu, o excitaŃie corticală la om nu împiedică reacŃia pupilară la lumină, dar, în moda-lităŃile reflexe, nu există o capacitate descriminatorie, atât de fină ca în stadiul senzaŃiei, când se atinge individualizarea fibrelor aferente". Se pare că există două stadii ale unei senzaŃii: stadiul presenzorial, stadiul de excitaŃie sau de reflex, caracterizat printr-o reacŃie localizată, dar integrată prin efectele ei în circuitul reglator, şi stadiul senzaŃiei propriu-zise, ca reflectare a unor însuşiri ale obiectelor. Cu mult înaintea lui Pieron, un alt autor, Pierre Salzi (1934), arăta că în analiza senzaŃiilor există trei categorii de fapte care trebuie să ne reŃină atenŃia: obiective, nervoase, mentale. O senzaŃie se distinge de o simplă fantasmă, deoarece corespunde unui obiect real; ea implică participarea unui aparat nervos; în calitate de stare de conştiinŃă are antecedente şi concomitente de natură subiectivă. Toată problema este de a şti care dintre aceste fapte reprezintă cauza senzaŃiei într-o manieră "necesară, imediată şi completă’’.

Autorul arată că nici cei care leagă senzaŃia de obiect, stabilind o relaŃie ca de la cauză la efect, nici cei care susŃin că stimularea organică este sursa senzaŃiilor (sunt cazuri când deşi nu există organe • specializate, senzaŃiile se produc; de asemenea, apar efecte de compensare fiziologică; alterarea părŃii nervoase a receptorului are repercusiuni asupra senzaŃiilor) nu au dreptate. El este tentat să acorde o mare importanŃă’’faptelor’’ mentale în producerea senzaŃiilor. ConştiinŃa, imaginile, raŃionamentul sunt cele care determină senzaŃia. A simŃi şi a fi conştient este unul şi acelaşi lucru, Or, dacă conştiinŃa este un factor constant, înseamnă că este şi necesar. Trebuie să studiem " rolul pozitiv al conştiinŃei şi să constatăm că ea intervine real în ordinea şi chiar în Ńesătura senzaŃiilor’’.

SenzaŃiile "se nasc, cresc sau scad conjunctura, odată cu func-Ńionarea conştiinŃei . Imaginea îndeplineşte funcŃii de avangardă în producerea senzaŃiilor, servind la "direcŃionarea atenŃiei şi fiind de aceea ’’primul factor de ordine al senzaŃiilor’’ . RaŃionamentul dă posibilitatea conştiinŃei să avanseze prin apelul la noi premise, rezultatul său fiind marcat de "creşterea discernământului în cunoaşterea obŃinută" . Deşi observaŃiile lui Salzi sunt pertinente, fiind îndreptate împotriva exagerărilor fizica-liste sau biologiste, ele păcătuiesc prin psihologism Ceea ce nu este suficient înŃeles, este unitatea celor trei categorii de "fapte" în producerea senzaŃiilor.

La originea tuturor senzaŃiilor stau procesele de excitaŃie senzorială care se produc în celulele specializate, în neuronii situaŃi în ganglionii spinali. Procesul de declanşare constă într-o depolarîzare locală, negativă a

unei mici zone a fibrei nervoase, apoi are loc conducerea influxului spre centrii corticali. Psihologia modernă, sub influenŃa ciberneticii, consideră că, funcŃionarea normală a senzaŃiilor presupune parcurgerea următoarelor procese: 1) procesul de codare primară care are loc la periferie, în receptorul analizatorului şi presupune transformarea semnalului extern (luminos, sonor, mecanic, chimic etc.) în influx nervos; 2) procesul de recodare care se; realizează în veriga intermediară de transmisie a analizatorului, cu precădere la nivelul instanŃelor neuronale subcorticale, având drept scop reorganizarea elementelor informaŃionale (unele devin dominante, altele secundare; cele relevante sunt reŃinute şi transmise mai departe, cele irelevante sau nesemnificative sunt blocate la nivelurile subcorticale); 3) procesul de decodare realizat la nivel cortical în cadrul zonelor de proiecŃie topică, specifice fiecărui organ de simŃ şi finalizat într-un cod-imagine ce se află în relaŃie izomorfă cu însuşirile obiectului recepŃionat, în realizarea acestor procese o mare semnificaŃie o au neuronii cu extraordinara lor varietate chimică, morfologică şi conectivă, dar şi alte tipuri de celule non-neuronale (celulele gliale) care intervin în apărarea imunitară a creierului, ca şi eliminarea celulelor nervoase moarte, conducând, astfel, la buna funcŃionare a creierului. Se pare, de asemenea, că mecanismul sinapselor, a legăturilor dintre neuroni, are o mare importanŃă în explicarea senzaŃiilor. Sinapsele determină, după opinia lui Alain Prochiantz (1989), "structura reŃelelor care constituie baza celulară a comportamentului" . O senzaŃie va depinde, aşadar, nu doar de natura stimulului, de particularităŃile stimulării, ci şi de structura sinaptică dintre celulele neuronale. Particularitatea creierului, care asigură o bună funcŃionalitate a senzaŃiilor este plasticitatea sa. Cortexul senzorial (vizual, auditiv, olfactiv etc), cel motor, regiunile subcorticale care servesc drept relee între aferentaŃia senzorială şi aferentaŃia motorie, dispunând de o mare plasticitate, permit diferenŃierea senzaŃiilor şi creşterea rolului lor în procesul cunoaşterii. Cercetările recente de neuropsihologie au evidenŃiat şi faptul că multe dintre fenomenele care au loc în embriogeneză au o mare importanŃă pentru funcŃionarea, mai târziu a creierului la adult. De aceea, diviziunea celulară, mecanismele şi raŃiunea mofŃii neuronale, migrarea celulelor neuronale, constituie "puncte calde" ale embriogenezei sistemului nervos. " Unii factori ai creşterii, care asigură maturitatea neuronului, rămân permanent prezenŃi în organismul adult fiind implicaŃi în menŃinerea şi plasticitatea sistemului nervos. In consecinŃă, toate cercetările întreprinse de mulŃi ani asupra embrio-genezei acestui sistem rămân de o importanŃă fundamentală pentru a înŃelege viaŃa adultă şi bătrâneŃea" . Aceste studii nasc speranŃa în a menŃine creierul mereu "tânăr", în a descoperi mijloacele pentru a lupta contra maladiilor degenerative, inclusiv, în a menŃine constante capacităŃile senzoriale ale omului.

3. Clasificarea şi proprietăŃile senzaŃiilor

Deşi Pieron credea că "senzaŃia este abstracŃie rezultată dintr-un efort de analiză’’, ea este totuşi o "abstracŃie necesară’’, deoarece considerarea globală a realităŃii poate naşte confuzii. De fapt, Pieron a vrut să spună, probabil, că la om nu întâlnim senzaŃie în stare pură. Omul, exceptând poate primele zile ale vieŃii şi stările patologice, dispune de percepŃii, de capacitatea de a reflecta obiectele şi nu însuşirile lor izolate. Totuşi, existenŃa reală a senzaŃiilor nu poate fi pusă la îndoială. Iar faptul că la om întâlnim percepŃii nu trebuie să ne împiedice să studiem senzaŃiile de sine stătător, să le clasificăm, să le stabilim proprietăŃile.

Până în secolul al XlX-lea, senzaŃiile au fost clasificate după organele de simŃ, vorbindu-se de cinci categorii de senzaŃii, corespun-zătoare celor cinci organe de simŃ. Modalitatea operatorie era, deci, de la organ la găsirea funcŃiei. Mai apoi se trece de la funcŃia senzorială la căutarea organului care o îndeplineşte. Aşa s-a procedat cu sensibilitatea kinestezică, vestibulară, organică. S-a constatat, însă, că delimitarea modalităŃilor senzoriale devine dificilă, aceasta, poate şi pentru faptul că modalităŃile senzoriale sunt inegal specializate, unele dintre ele bazându-se pe mecanismele altora, deci pe combinarea mecanismelor. în ultimul secol, criterii funcŃionaliste sau morfologice de clasificare a senzaŃiilor au fost înlocuite cu criterii situaŃionale, care presupun luarea în considerare a condiŃiilor şi direcŃiilor recepŃiei. Sherrington, de pildă, a distins senzaŃiile de contact, care se produc în condiŃiile intrării în funcŃiune a receptorilor de contact, şi în senzaŃii de distanŃă ce presupun activarea receptorilor de distanŃă. Numai că încadrarea unor receptori într-o grupă sau alta s-a dovedit a fi dificilă. De exemplu, văzul (ochiul) este un receptor de distanŃă, dar în cazul lui contactul retinei cu cuantele de lumină absorbită este evident. Tot Sherrington a clasificat senzaŃiile, după locul unde sunt amplasaŃi receptorii lor în: senzaŃii extraceptive; senzaŃii introceptive; senzaŃii proprioceptive. Or, cercetările moderne au arătat că dihotomia exterior-interior este limitată: stimulii din exterior provoacă o reacŃie complexă, sintetică, interoexteroceptivă; de asemenea, propriocepŃia îndeplineşte şi sarcini exteroceptive. Probabil că cel mai bun criteriu de clasificare ar trebui să-l reprezinte relaŃia dintre subiect şi obiect, însuşirile reale care sunt detectate senzorial. A. A. Uhtomski a clasificat senzaŃiile după natura stimulilor receptaŃi (mecanici, fizici, chimici, fiziologici) în: senzaŃii cutanate; senzaŃii vizuale şi auditive; senzaŃii gustative şi olfactive; senzaŃii proprioceptive şi interoceptive. La fel de util ar putea fi şi un alt criteriu şi anume specializarea interioară a senzaŃiilor corelat cu relaŃiile care se stabilesc între ele. Din acest punct de vedere, putem vorbi de modalităŃi senzoriale intra-modale (de exemplu, în interiorul senzaŃiilor cutanate există modalităŃi tactile, termice, algice; în sensibilitatea gustativă, întâlnim modalităŃi pentru dulce, acru, sărat, amar; în sensibilitatea proprioceptivă intră senzaŃiile somatoestezice, cele kinestezice etc.) şi modalităŃi senzoriale intermodale (corelaŃii interesante se produc între văz şi pipăit, vorbindu-se chiar despre capacitatea de a "pipăi cu ochii).

In funcŃionalitatea lor concretă, senzaŃiile capătă o serie de proprietăŃi la care ne vom referi în continuare.

a) Calitatea senzaŃiilor. SenzaŃiile vizuale, auditive, gustative, olfactive etc. au, deci, o anumită calitate. Problema principală care se ridică în legătură cu această particularitate este următoarea: cărui mecanism îi poate fi atribuită calitatea experienŃei noastre senzoriale? Clifford T. Morgan (1949) considera că aceste mecanisme sunt următoarele: selectivitatea receptorilor (unii receptori sunt mai sensibili la un tip dat de stimuli, alŃii sunt sensibili la alte categorii de stimuli); se pare că localizarea receptorilor, natura structurilor accesorii cu care sunt asociaŃi, ca şi constituenŃii lor chimici sunt elementele esenŃiale care le asigură selectivitatea; energia specifică a organelor de simŃ (Johannes Muller arată că fiecare organ de simŃ posedă o energie care îi este proprie, astfel încât atunci când este stimulat el transmite la creier această calitate particulară; el a aplicat unul şi acelaşi stimul pe organe de simŃ diferite şi a obŃinut senzaŃii diferite sau stimuli diferiŃi pe acelaşi organ de simŃ obŃinând acelaşi fel de senzaŃii; elevul său Helmholtz a stabilit că fiecare fibră nervoasă are calitatea sa proprie); opusă acestei concepŃii este teoria fibrelor nonspeclfice, potrivit căreia calitatea unui stimul se imprimă receptorului indepen-dent de proprietatea particulară a acesteia (Hering a arătat că unul şi acelaşi receptor poate da impresii colorate diferite, în funcŃie de stimulul care îi este aplicat; Nafe explică prin modelul impulsului în nervul cutanat calitatea diferită a senzaŃiilor de presiune, durere, temperatură); bazele centrale ale calităŃii (sistemul nervos central este cel care determină calitatea senzaŃiilor, fapt evidenŃiat de perturbarea senzaŃiilor atunci când creierul este afectat). După cum se poate observa, aceste mecanisme sunt relativ contradictorii. Probabil că nici unul dintre ele, luate în sine, nu este suficient pentru explicarea calităŃii senzoriale. La aceasta trebuie adăugat şi faptul că nici cercetările experimentale n-au fost întotdeauna riguroase. Astfel Muller a folosit stimuli universali (electrici şi mecanici); de aceea a obŃinut efectele respective. Creierul a reflectat nu natura stimulului ci natura mecanismului fiziologic perturabat prin aplicarea unui stimul nespecific. A. N. Leontiev a înlocuit principiul energiei specifice a organelor de simŃ cu principiul "dezvoltării organelor energiilor specifi-ce" potrivit căruia "dezvoltarea şi specializarea organelor sensibilităŃii sunt determinate de necesitatea de a reflecta adecvat realitatea obiectuală, cu care organismul intră în raporturi tot mai complexe" .

b) Intensitatea senzaŃiilor. Această proprietate a senzaŃiilor este legată de intensitatea stimulilor care le provoacă. Nu există însă o relaŃie simplă, termen cu termen, între atributele (calitatea) senzaŃiei şi atributele stimulului. Dacă între intensitatea unui sunet şi intensitatea senzaŃiei auditive relaŃia este directă, nu acelaşi lucru s-ar spune despre relaŃia dintre intensitatea unui stimul termic şl calitatea senzaŃiei produsă de acesta care, tocmai în funcŃie de mărimea intensităŃii stimulului poate fi o senzaŃie obişnuită termică sau una de durere. Intensitatea unei senzaŃii este însă reglată nu doar de intensitatea stimulului ci şi de amplitudinea influxului nervos. Acesta din urmă, la rândul lui, depinde de grosimea fibrelor nervoase, ca şi de metabolismul lor. Aşadar, în aprecierea intensităŃii senzaŃiilor, alături de intensitatea stimulului trebuie să luăm în considerare şi baza nervoasă a intensităŃii experienŃei noastre senzoriale. Adrian a precizat că o mare importanŃă în acest caz o are numărul de fibre activate printr-un stimul şi frecvenŃa influxului nervos în aceste fibre. Cu cât intensitatea stimulului este mai mare, cu atât mai mare va fi numărul fibrelor activate, cât şi frecvenŃa impulsurilor nervoase.

Cantitatea maximă de intensitate a stimulului care nu mai produce o senzaŃie în cadrul aceleaşi modalităŃi senzoriale ci, ca urmare a suprasolicitării analizatorului, declanşează fie durerea, fie neutralitatea aparatului în raport cu stimulul poartă denumirea de prag absolut maximal Capacitatea de admisie şi de discriminare se înscriu între aceste două limite. Zona optimă de recepŃie se constată la acel nivel de intensitate al stimulilor care sunt, statistic, mai frecvenŃi sau mai semnificativi în raport cu reperele existenŃei şi activităŃii. Pragul absolut minimal a fost luat drept indicator al sensibilităŃii şi s-a formulat următoarea lege a sensibilităŃii absolute: cu cât pragul absolut minimal este mai mic cu atât sensibilitatea este mai mare şi invers, cu cât el este mai mare, cu atât sensibilitatea este mai mică. Pragul diferenŃial priveşte valorile liminar discriminative ale stimulului, adică relaŃia dintre intensitatea iniŃială a stimulului şi intensitatea ce trebuie adăugată sau scăzută de la aceasta pentru a produce o modificare abia sesizabilă a senzaŃiei iniŃiale. Legea sensibilităŃii dife-renŃiale a fost intuită de fizicianul francez Bouguer, la începutul secolului XVIII, care a observat că pentru a obŃine o diferenŃă de iluminare este necesară adăugarea unui lux la 64 luxi, 10 luxi pentru 640 luxi. Fiziologul Weber a redescoperit această lege în 1831 pentru senzaŃiile de greutate, iar în 1846 a generalizat-o şi pentru alte categorii senzoriale. Legea Iui Bouguer – Weber postulează existenŃa unei

relaŃii constante între intensitatea iniŃială a stimulului şi cea nou adăugată sau scăzută. La greutate, acest raport este de 1/30, la senzaŃiile auditive de 1/10, la cele vizuale 1/100.

Exprimarea matematică este Ax = K,

x unde Ax = intensitatea diferenŃială, x = intensitatea iniŃială,

K = constant.

Th. Fechner, creatorul psihofizicii, pornind de la legea formulată de Bouguer-Weber pe care o considera universală, a demonstrat în lucrarea sa Elemente de psihofizică, apărută în 1860, validitatea legii după care intensitatea percepută a unei senzaŃii, proces subiectiv de ordin psihologic, este proporŃională cu logaritmul mărimii fizice a stimulului, în timp ce procesele fiziologice apărute în corp rămân riguros proporŃionale cu intensitatea fizică . Dacă intensitatea stimulului creşte în progresie geometrică, intensitatea senzaŃiei creşte în progresie geometrică. EcuaŃia iui a luat următoarea formă: E = K log x + C, unde K şi C sunt constante. Pieron (1957), apreciază că legea stabilită de Fechner a avut o "influenŃă extraordinară asupra dezvoltării teoriilor psihologice şi creării unei psihologii experimentale riguros ştiinŃifice".Din păcate, legea lui Bou-guer-Weber-Fechner nu s-a confirmat decât prin stimulii cu intensitate medie, în cazul excitanŃilor foarte slabi sau foarte puternici, pragurile diferenŃiale fiind mai mari decât zonele medii. De aceea, ea a fost corijată de o serie de cercetători (Thurstone, Stevens etc), fapt care a şi dus la apariŃia unei psihofizici subiective. Psihologul român Gh. Za-pan a generalizat legea Weber-Fechner, pe baza teoriei electrochimi-ce, admiŃând existenŃa unor coeficienŃi biochimici ca variabile de care depinde modificarea influxului nervos şi transformarea lui în senzaŃie.

b) Legea adaptării. Sensibilitatea nu rămâne nemodificată sub influenŃa acŃiunii îndelungate a unui stimul specific de intensitate constantă. Dimpotrivă, ea îşi modifică parametrii funcŃionali odată cu schimbarea condiŃiilor de mediu. Creşterea sau scăderea sensibilităŃii, concordant cu modificarea condiŃiilor de mediu, poartă denumirea de adaptare senzorială. Adaptarea este un fenomen relaŃional, deoarece ia în considerare nivelul iniŃial al sensibilităŃii, porneşte de la un nivel dat al acesteia, luând apoi valori diferite în funcŃie de intensitatea şi durata stimulului. Ea depinde şi de anumite particularităŃi morfo-funcŃionale ale organelor de simŃ, ca şi locul şi rolul acestora în procesul reflectării informaŃionale. De obicei, la stimulii puternici sensibilitatea scade, iar la cei slabi, creşte. Analizatorii au fost clasificaŃi după rapiditatea adaptării în uşor şi greu adaptabili, primii fiind cei tactili, termici, olfactivi, vizuali, ceilalŃi auditivi şi algici. Pe fondul adaptării se manifestă fenomenul contrastului care contă în accentuarea sensibilităŃii, creşterea ei ca urmare a intervenŃiei excitanŃilor de diferite intensităŃi, ce acŃionează succesiv sau simultan, de unde şi două forme de contrast. Contrastul succesiv constă în creşterea sensibilităŃii la stimulul prezent, ca urmare a acŃiunii îndelungate a altui stimul de aceeaşi modalitate, dar diferit după intensitate şi calitate. De pildă, sensibilitatea pentru substanŃele acide creşte dacă anterior analizatorul gustativ a fost supus acŃiunii dulcelui.

Contrastul simultan constă fie în accentuarea reciprocă a clarităŃii şi pregnanŃei stimulilor prezentaŃi în acelaşi timp în câmpul perceptiv, fie în evidenŃierea unui stimul sub influenŃa stimulilor învecinaŃi, de fond. O bucată de hârtie cenuşie ni se pare a fi mai albă pe un fond negru decât pe unul alb; o hârtie cenuşie pe un fond cromatic tinde să ia nuanŃa culorii complementare fondului (cenuşiul pe roşu tinde să devină verde). Adaptarea trebuie interpretată, deci, ca mecanism de optimizare a procesului recepŃiei, datorită ei analizatorul putând răspunde stimulilor celor mai slabi, iar pe de altă parte fiind protejat de efectul vătămător al unei suprastimulări. Legea sensibilizării presupune creşterea sensibilităŃii unor porŃiuni ale unui analizator prin stimularea specifică a altor segmente, învecinate sau îndreptate, ale aceluiaşi analizator.

c) duce ia creşterea sensibilităŃii porŃiunii centrale a celuilalt ochi. Sensibilizarea presupune şi creşterea sensibilităŃii unui analizator ca urmare a excitării adecvate a altui analizator. Stimularea analizatorului auditiv cu sunete de o anumită frecvenŃă duce la creşterea sensibilităŃii bastonaşelor din retină.

d) Legea depresiei presupune scăderea sensibilităŃii prin intermediul aceloraşi mecanisme ca şi la sensibilizare. Frigul reduce sensibilitatea tactilă, durerea reduce orice alte senzaŃii.

e) Legea sinesteziei se referă la unele efecte de intermodelare informaŃională, la apariŃia unei imagini într-o modalitate senzorială ca urmare a excitării altei modalităŃi. De exemplu, stimulenŃii acustici produc efecte vizuale şi invers (fenomenele de audiŃie colorată sau de vedere sonoră). ToŃi ceilalŃi stimulenŃi produc efecte kinestezice. Sinestezia stă la baza talentului artistic.

f) Legea semnificaŃiei sau forŃei de semnalizare a stimulului o contrazice pe cea a intensităŃii: stimulii slabi, dar foarte semnificativi sunt recepŃionaŃi mai bine decât cei puternici dar nesemnificativi.

Grile de autoevaluare:

Unit. 1.

1. B. G. Ananiev a elaborat conceptul de senzitivitate, aceasta fiind înŃeleasă ca proprietate a personalităŃii exprimată în nivelul general al sensibilităŃii, în viteza, ritmul şi forŃa reacŃiilor senzoriomotorii, în selectivitatea lor, în adâncimea şi complexitatea câmpului sensibil, în relaŃia dintre informaŃia senzorială şi afectivitate T/F 2. Pieron considera senzaŃiile ca fiind "forme elementare de inserŃie în reglarea caracterului, a acŃiunilor exercitate de medii” T/F 3. Legea sensibilizării presupune creşterea sensibilităŃii unor porŃiuni ale unui analizator prin stimularea specifică a altor segmente, învecinate sau îndreptate, ale aceluiaşi analizator T/F

Bibliografie:

• Leontiev,A.N ( Probleme ale dezvoltarii psihicului, Bucuresti, Ed.Stiintifica si Enciclopedica 1979)

• Popescu Neveanu, P. ( Sensibilitatea, Bucuresti, Ed. Stiintifica, 1970 )

• Pieron, H ( La sensation, Paris, P.U.F, 1957 )

Unitatea de invatare 1 - ( Zlate, M., 2000, Fundamentele psihologiei, Ed. Pro Humanitate,

Bucuresti, p. 84-94 )


PERCEPłIA

Plan de idei:

1.AccepŃiunile noŃiunii

2.DeterminanŃii percepŃiei

3.Legile percepŃiei

Obiective:


• Sa explice complexitatea perceptiei si fazele procesului perceptive

• Sa inteleaga legile gestaltiste ale pregnantei si echilibrului perceptive

• Sa cunoasca si sa utilizeze cunostinte relevante despre caracteristicile perceptive ale spatiului, duratei si miscarii

1. AccepŃiunile noŃiunii

PercepŃia este o formă superioară a cunoaşterii senzoriale. Jean Pierre Changeux, în Omul neuronal, arată că păstrează termenul de senzaŃii pentru a desemna rezultatul imediat al intrării în activitate a receptorilor senzoriali, iar pe cel de percepŃie pentru a semnifica etapa finală care, la subiectul alertat şi atent, presupune ajungerea la recunoaşterea şi identificarea obiectelor. Ele este de părere că distincŃia dintre senzaŃie şi percepŃie devine evidentă atunci când examinăm figurile duble. Cea mai cunoscută figură dublă este aceea în care subiectul vede când două profile când o cupă. SenzaŃia vizuală de la ochi până la creier este aceeaşi, este unică. Ea dă însă loc la două percepŃii distincte, ireductibile una la alta, la fiecare dintre ele ataşându-se un sens diferit. Changeux introduce termenul

de " obiect mental" prin care desemnează starea fizică creată prin intrarea în activitate (electrică şi chimică), corelată şi tranzitorie, a unei populaŃii largi de neuroni distribuiŃi la nivelul multor arii corticale diferite. Acest ansamblu este "discret'’, închis, autonom, dar nu omogen. Perceptul primar, imaginea, conceptul sunt altfel de "obiecte mentale". DiferenŃierea dintre primele două este derutantă, cel puŃin la prima vedere. Perceptul primar este ceea ce înŃelegem în mod curent prin percepŃie, adică produsul psihic determinat de interacŃiunea cu lumea exterioară; imaginea este obiect al memoriei "autonom şi fugace", care nu presupune interacŃiunea directă, iar conceptul este tot un obiect al memoriei care posedă slabe componente senzoriale. Rezultă că imaginea nu este altceva decât reprezentarea. Dar nu atât distincŃia dintre aceste "obiecte mentale" este importantă pentru noi, ci sublinierea relaŃiilor dintre ele. Proba realităŃii constă, după opinia lui Changeux, în corespondenŃa sau necorespondenŃa dintre imagine şi concept, pe de o parte, şi perceptul primar, pe de altă parte. Dacă imaginea şi conceptul vor fi rezonante cu perceptul, înseamnă că sunt adevărate, adecvate, ca urmare selectate, reŃinute şi introduse în procesul cunoaşterii. Derivă de aici însemnătatea care se acordă percepŃiei în activitatea umană

Din perspectivă psihologică, interesantă este nu doar distincŃia dintre cele două procese psihice, ci şi modul cum se produce trecerea de la unul la altul. După opinia lui L. S. Rubinstein, trecerea de la senzaŃie la percepŃie’’se realizează pe măsură ce impresiile senzoriale sau senzaŃiile încep să funcŃioneze nu numai în calitate de semnale, dar şi ca imagini ale obiectelor’’. Prin imagini, Rubinstein înŃelege nu orice impresie senzorială, ci doar aceea în care fenomenele şi proprietăŃile lor (formă, mărime etc), raporturile dintre lucruri apar ca obiecte ale cunoaşterii. Aceasta ne ajută să înŃelegem de ce în sfera intero şi propriorecepŃiei avem îndeosebi senzaŃii, în timp ce percepŃiile formează trăsătura specifică a exterorecepŃiei. In extero-recepŃie se inhibă şi nu ajung până la conştiinŃă toate impresiile care semnalizează schimbările survenite în starea aparatelor înşaşi (adică impulsurile intereceptive de la exteroceptori). De aceea, spune Rubinstein, în conştiinŃă apar numai imagini ale obiectelor din afara noastră. " Trecerea de la senzaŃie la percepŃii înseamnă trecerea de la analiza, în special diferenŃierea excitaŃiilor, la analiza (şi sinteza) proprietăŃilor senzoriale ale obiectelor reflectate în senzaŃii (idem).

Până în momentul de faŃă, în literatura de specialitate, s-au conturat trei accepŃiuni ale conceptului de "percepŃie". Prima, şi cea mai importantă dintre ele, constă în considerarea percepŃiei ca activitate. La simpozionul AsociaŃiei de psihologie ştiinŃifică de limbă franceză, dedicat percepŃiei (Louvain, 1953), A. Mîchotte arăta că percepŃia nu este "un eveniment izolat nici izolabil al vieŃii, ci trebuie considerată că o fază a acŃiunii, iar Obredane considera percepŃia ca "un moment al sistemului comportamental propriu fiecărui individ, sistem care are drept caracteristici fundamentale: de a fi teleologic, integrativ şi inventiv , vorbind despre "angajarea omului în percepŃie "pe drumul căutării informaŃiilor lui. Pentru Rubinstein lucrurile sunt şi mai tranşante. "PercepŃia nu este o receptare a ceea ce e dat, ci o prelucrare a lui, deci o activitate de analiză, sinteză, generalizară. Din moment ce ea se formează în procesul interacŃiunii omului cu lumea înconjurătoare, însemnă că "întregul conŃinut intern al percepŃiei lucrurilor şi structura ei

poartă amprenta faptului că aceste lucruri sunt obiectele activităŃii individului. Piaget foloseşte, expres, termenul de "activitate perceptivă".

"Numim activitate perceptivă, scria el, orice punere în relaŃie a elementelor percepute în câmpuri diferite’’.Explorările simple sau polarizate, transpoziŃiile de mărimi, de forme în spaŃiu şi timp, anticipările, schematizările etc. sunt tot atâtea forme de activităŃi perceptive care, în funcŃie de felul cum sunt folosite, se soldează cu decentrarea, dar şi cu apariŃia unor deformări sau "iluzii secundare". R. Frances (1963) preferă termenul de "conduita perceptivă’’ . El arată că percepŃia presupune două conduite: cea de identificare şi cea de diferenŃiere, în prima stimulul fiind legat de un răspuns generic, asimilat deci, (în experienŃa anterioară a subiectului), în a doua, având loc compararea între două sau mai multe obiecte, simultan prezente, în care subiectul încearcă să descopere particularităŃile care le apropie sau le disting unele de altele. Lectura unui cuvânt scris este o conduită de identificare, pe când descoperirea în cuvântul respectiv a unor erori sau imperfecŃiuni de imprimare este o conduită de diferenŃiere.

Caracterul de activitate al percepŃiei de activitate a fost şî mai bine intuit de îndată ce s-a încercat

surprinderea unor "faze", pe care ea le parcurge. B. Bourdon, în Noul tratat de psihologie de sub redac-Ńia lui G. Dumas, diferenŃia, încă din 1936, faza identificării primare şi faza identificării secundare, prima referindu-se mai ales la recunoaşterea semnalelor, cealaltă la înŃelegerea lor. O altă distincŃie admite existenŃa a trei etape: cea a senzaŃiei brute (percepŃia unei simple pluralităŃi); cea a percepŃiei formei; cea a conştiinŃei unui sens (aceasta din urmă corespunzând identificării secundare).Exact peste 30 de ani, Forgus (1966), considerând că percepŃia este "procesul extragerii informaŃiilor, stabilea cinci etape pe care le parcurge percepŃia: detecŃia, discriminarea, rezoluŃia, identificarea, manipularea formelor identificate,fiecare dintre ele implicând tot atâtea tipuri de acŃiuni perceptive distincte. Trecerea de la o fază la alta echivalează cu extragerea progresivă a informaŃiei. Primele două faze sunt determinate senzorial, următoarele trei presupun participarea învăŃării şi experienŃei, AcŃiunea devine, astfel, nu numai mijloc de realizare a percepŃiei, ci elementul ei constitutiv fundamental. AcŃiunile perceptive, arată Piaget, nu sunt de natură operaŃională ca cele care caracterizează inteligenŃa, dar compoziŃia lor, relevă reguli diverse, în parte influenŃate de experienŃă. Rolul lor în cunoaştere este imens, deoarece prefigurează noŃiunile. RegularităŃile proprii activităŃii perceptive anunŃă deja mecanismele de compoziŃie care vor deveni operatorii de îndată ce va apărea reversibilitatea totală. Aceasta este ceea ce explică diferenŃa dintre "constantele" perceptive şi schemele operaŃionale de "conservare". La nivel perceptiv, întâlnim doar o semireversibilitate, asigurată de regularitate care duce la sisteme de compoziŃie, în structura cărora intră lucruri care depăşesc experienŃa, Ńinând de legile de probabilitate.

Considerarea percepŃiei, ca activitate, depăşeşte definirea ei empiristă în manualele tradiŃionale de psihologie ca fiind o reflectare directă (nemijlocită) a realităŃii, o copie a obiectului luat în multitudinea însuşirilor lui. După părerea lui Mihai Golu şi Aurel Dicu (1972) această definiŃie naşte o serie de confuzii. Ea permite înŃelegerea percepŃiei ca fiind reductibilă la un efect quasiautomat al acŃiunii obiectului asupra organelor de simŃ. Apoi, s-ar părea că adecvarea imaginii perceptive, corectitudinea şi complitudinea ei ar fi predeterminate inefabil de forŃa exicitatoare a obiectului. în sfârşit, rezultă că informaŃia perce-ptuală este introdusă fortuit în subiect ca ceva oarecum străin de natura lui. în realitate, percepŃia nu este un simplu efect al acŃiunii stimulului, ci un rezultat al implicării active a subiectului. Cercetările experimentale au demonstrat că atunci când percepŃia este rezultatul imediat al excitaŃiei externe, fără implicarea suficientă a subiectului, imaginea perceptivă este de regulă eronată, deformată, difuză, nediferenŃiată, necorespunzătoare nici individualităŃii obiectului, nici scopului sau experienŃei subiectului. Când între obiect şi canalul de recepŃie se interpun acŃiunile orientate ale subiectului, imaginea obiectului devine mai clară, mai bogată. Aşadar, corectitudinea imaginii perceptive se datorează nu forŃei excitative a obiectului, ci gradului de implicare activă a subiectului în percepŃie. Produsul percepŃiei - perceptul - nu este asimilabil unei fotografii a unui obiect fizic, identică pentru toŃi subiecŃii care percep. " Perceptul este un construct, un ansamblu de influenŃe selecŃionate şi structurate în funcŃie de experienŃa interioară, de trebuinŃele, de intenŃiile organismului implicat activ într-o situaŃie’’. Subiectul nu este un spectator inactiv care percepe pasiv lumea exterioară, căruia imaginea i se impune fără ca el să manifeste vreo acŃiune asupra ei. Dimpotrivă, prin

activismul său, percepŃia apare ca fiind un mecanism reglator, esenŃial al activităŃii adaptative. Constructele perceptive servesc drept cadre de referinŃă pentru acŃiunile noastre, ca semnale ce permit anticiparea situaŃiilor ce vor veni, ca modalităŃi de orientare şi controlare a activităŃii.

O a două accepŃiune a percepŃiei, mai puŃin răspândită, constă în

considerarea ei ca o deformare a obiectului. L Bellak (1950) vorbea de ’’varierea obiectului după dispoziŃiile perceptorului’’’ iar Louis Millet (1972), despre "alterarea" obiectului. Mai raŃional este să vorbim nu de variabilitatea obiectului, ci de invariabilitatea sa, de stabilitate.

In sfârşit, o ultimă accepŃiune a conceptului de percepŃie este cea

extensivă , schiŃată de J. Nuttin. Termenul de percepŃie desemnează nu doar priza de conştiinŃă imediat, ci una globală a omului în contact cu lumea. Unii psihologi, arată Nuttin care preferă să ia în considerare complexitate reală a contactului cognitiv cu lumea, renunŃă la menŃinerea distincŃiei, mai mult sau mai puŃin abstracte, între elaborarea senzorială, intelectuală, imaginativă şi afectivă a faptelor imediate. în aceste condiŃii, pe prim plan trece studierea rolului factorilor de personalitate în contactele cognitive ale omului. Se pare că percepŃia este preferată pentru un asemenea studiu. Omul trăieşte într-o lume pe care o percepe ca pe o situaŃie de viaŃă, aşa încât comportamentul său va fi influenŃat nu doar de "lumea" în sine, ci şi de felul cum este ea percepută.

2. DeterminanŃii percepŃiei

Fiind prin excelenŃă un proces relaŃional, percepŃia este influenŃată,

în desfăşurarea sa concretă, de o multitudine de factori. A. F. Witting şi G. Williams (1984) îi împărŃeau în factori externi (obiectul, mişcarea, organizarea etc), factori interni (setul, atenŃia, motivaŃia) şi factori propriu-zis relaŃionali, care rezultă din interacŃiunea primelor două categorii. Factorii externi ai percepŃiei în această categorie intră, în principal, caracteristicile stimulului (intensitate, durată, frecvenŃă), dar şi unele particularităŃi ale contextului în care acesta apare (volumul câmpului perceptiv, omogenitatea sau heterogenitatea acestuia, raporturile spaŃio-temporale dintre stimuli etc). Cercetările experimentale au demonstrat că cea mai favorabilă intensitate a stimulului care asigură o percepŃie optimă este cea medie. IntensităŃile puternice sau foarte slabe, în afară de faptul că devin greu accesibile, produc unele efecte nefavorabile (tocesc acuitatea senzorială, favorizează omisiunea semnalelor, ceea ce duce la scăderea capacităŃii rezolutive şi produc o stare generală de disconfort psihic). Dacă durata de acŃiune a stimulului scade sub o anumită limită, identificarea şi diferenŃierea devin dificile; dimpotrivă, dacă depăşeşte o anumită valoare, imaginea devine ştearsă datorită saturaŃiei. Un stimul mai frecvent se percepe mai repede decât altul care apare la intervale mari de timp. Când un stimul se detaşează de fond, este perceput mult mai uşor. DependenŃa percepŃiei de particularităŃile stimulului este ilustrată de cercetările întreprinse de D. E. Berlyne (1958). Psihologul american a folosit perechi de stimuli diferenŃiaŃi între ei: modul de dispunere

(simetrică sau asimetrică), cantitatea elementelor (mai puŃine sau mai multe): natura materialului (omogen sau eterogen); particularităŃile contururilor (regulate sau neregulate); familiaritatea (imagini reale sau absurde, incongruente obŃinute prin "amestecarea" părŃilor componente ale unor animale); juxtapunerea elementelor (firească şi absurdă). Su-biectul amplasat într-o cameră întunecoasă avea posibilitatea de a-şi prezenta la tahistoscop singur şi repetat, imagini a căror durată de expunere era de 0,14 s. Se trecea la expunerea unor noi imagini numai după ce subiectul anunŃa că a terminat cu precedenta. înre-gistrându-se direcŃia privirii şi durata integrală a explorării stimulilor, s-a constatat că aceasta din urmă este mai mare în cazul celei de-a doua categorie de stimuli din fiecare dintre perechile de mai sus. Aşadar, complexitatea, noutatea, incongruitatea stimulilor creează unele dificultăŃi percepŃiei.

Factorii interni ai percepŃiei. Deşi aceşti factori sunt foarte numeroşi, începând cu prezenŃa sau cu absenŃa atenŃiei şi motivaŃiei şi terminând cu trăsăturile dispoziŃionale de personalitate, se pare că cei mai importanŃi sunt cei care se grupează în jurul set-ului, a stării de pregătire internă în vederea percepŃiei. Pailard (1961) arăta la simpozionul de la Bordeaux, asupra atitudinilor, că această " variabilă intermediara, deşi desemnată în diferite limbi cu denumiri diverse (expectancy, tendansy, Einstelung attitude, montaj, ustanovka) nu este altceva decât "predispoziŃia capabilă de a orienta activitatea subiectului într-o anumită direcŃie" . Pentru Foşter (1962) setul este starea de aşteptare a obiectelor, a trăsăturilor lor caracteristice, a evenimentelor sigure, implicând restrângerea numărului de evenimente pentru care subiectul este pregătit. Setul se exprimă în promptitudinea, pregătirea de a percepe sau de răspunde într-un anumit mod, atitudinea care facilitează sau predetermină un anumit efect (Munn, 1966). IntervenŃia lui în percepŃie se soldează cu o multitudine de efecte, cum ar fi: asimilarea pozitivă (integrarea adecvată, rapidă a stimulilor); asimilarea negativă (denaturarea imaginii actuale a obiectului, identificarea lui eronată); transformarea (rezultată din îmbinarea celorlalte două categorii de efecte care duce la apariŃia unei imagini perceptive, categorial concordantă cu stimulul real, dar individual "neidentificată", anumite însuşiri particulare ale stimulului fiind denaturate. Interesante pentru demonstrarea rolului diferenŃial al IQ atitudinii perceptive sunt experimentele efectuate de Paul Fraisse şi colaboratorii săi (1961). Sunt reprezentate simultan la tahistoscop cifre, litere şi semne de punctuaŃie în trei situaŃii experimentale: prima fără set; a doua cu set (se atrăgea atenŃia subiectului de a relata exact numărul cifrelor prezentate); a treia tot cu set însă diferenŃiat (subiectului i se atrăgea atenŃia asupra unei categorii de stimuli, dar i se cerea să relateze despre ea în ultimul rând). Procentajul maxim de răspunsuri corecte s-a obŃinut în cea de-a doua variantă experimentală; în prima predomina efectul ordinii prezentării stimulilor, în ultima atât setul, cât şi ordinea erau neutralizate. Experimentul prezintă un dublu interes: aduce argumente în favoarea rolului setului în percepŃie; sugerează posibilitatea disocierii setului perceptiv de cel mnezic (în cea de-a treia fază experimentală este vorba de o reproducere întârziată, interferenŃă însă cu reproducerea primelor două categorii). De altfel, Munn va propune, mai târziu, diferenŃierea setului receptor, de cel motor şi intelectual.

Factorii relaŃionali ai percepŃiei RelaŃia directă dintre particularităŃile stimulului şi .cele ale stării

subiective influenŃează în şi mai mare măsură percepŃia. Carmichael,

Hogan şi Walter au efectuat, încă în 1932, un experiment interesant din acest punct de vedere. Ei au prezentat la tahistoscop, la două loturi de subiecŃi, o serie de 12 imagini ambigui, precedate de denumiri diferite pentru fiecare dintre cele două loturi. De pildă, s-au prezentat două cercuri legate între ele printr-o linie dreaptă însoŃite la o grupă de subiecŃi de cuvântul "ochelari", la cealaltă de cuvântul ’’haltere’’. După fiecare expunere, subiecŃii trebuiau să redea prin desen stimulul prezentat. S-a constatat că aceştia deformează stimulul în sensul asocierii imaginii orientate de către stimulul verbal la percepŃia reală. Acest efect s-a obŃinut ca urmare a "coincidenŃei" dintre anumite particularităŃi ale stimulului exterior cu stare de set formată prin cuvintele pronunŃate» R. Shepand şi J. Metzler (1971), R. Shepard şi S. Judo (1976) montează un experiment mult mai subtil. Subiectul este amplasat în faŃa unui ecran de televizor pe care apar figuri geometrice de forme variate, sintetizate de un ordinator (asamblări de cuburi în relief), care urmau a fi comparate două câte două. Este vorba de acelaşi ambalaj, însă văzut din unghiuri diferite. SubiecŃii nu întârzie să afirme că este vorba de acelaşi obiect, că unul se deduce din altul printr-o rotare, ele fiind congruente. Totuşi, pentru a-şi da seama de acest lucru este necesar un timp oarecare, măsurat de experimentator prin varierea unghiurilor de rotare a cuburilor. S-a constatat că atunci când unghiul de rotaŃie este mic şi timpul de reacŃie este scăzut, şi invers - el creşte proporŃional cu creşterea unghiului de rotare a cuburilor. Autorii consideră că determinarea identităŃii formelor are loc ca urmare a unei rotaŃii mentale pe care o fac subiecŃii, în spaŃiul tridimensional. Imaginea mentală a subiectului se comportă ca şi când ar poseda o "rigiditate fizică" şi chiar o viteză de rotaŃie măsurabilă. Experimentul evidenŃiază rolul relaŃiei dintre interior şi exterior, dintre percepŃie şi reprezentare. Contează, deci, nu numai percepŃia actuală (imaginea primară), ci şi capacitatea de a opera în plan mintal cu ea.

PredominanŃa unora sau altora dintre cele trei categorii de factori sau coincidenŃa lor se soldează cu apariŃia şi punerea în funcŃiune a următoarelor tipuri de comportamente perceptive:

a) comportamentele de detectare şi diferenŃiere adecvată a însuşirilor stimulilor (care depind predominant de natura stimulului);

b) comportamente oscilatorii sau deformante (dependente mai ales de condiŃiile interne ale subiectului) care duc la iluzii, imagini deformate ale obiectelor,

c) comportamente corective ce constau în menŃinerea invariaŃiei imaginii, chiar şi în condiŃiile unor variaŃii ale înjosirilor obiectului stimul;

d) comportamente de clasificare a obiectelor bazate pe raportarea lor la diferite categorii de obiecte.

e) comportamente de identificare categorială, când la sfârşitul procesului perceptiv vom întâlni nu însuşirile fizice ale obiectului ci un semn totalizator, adică cuvântul (este un măr, este o maşină etc). Tot ca urmare a acŃiunii corelate a celor trei categorii de factori asistăm şi la elaborarea formelor complexe ale percepŃiei (percepŃia spaŃiului, timpului, mişcării), ca şi la diferenŃierea lor interioară.

3. Legile percepŃiei

Faptul că percepŃiile dispun de o serie de legităŃi a fost cel mai

bine argumentat şi demonstrat, experimental, de către gestaltism, orientare psihologică care a apărut ca o reacŃie împotriva asociaŃionis-mului, concepŃie simplistă şi empiristă ce considera percepŃiile ca rezultat al asocierii senzaŃiilor. în locul elementelor este pus întregul, în locul asociaŃiei este pusă structura dinamică polivalentă. Obiectele sunt mai mult decât nişte multiplicităŃi haotice, fără formă, neintegrate în structuri. Forma totală, întregul (gestaltul) este nu rezultatul sintezei, ci un fapt primar, un produs al organizării, iar organizarea, procesul care duce la gestalt. ReprezentanŃii gestaltismului (Wkohler, M. Wertheimer, K. Koffka), consideră percepŃia ca fiind o formă primordiala, în ea este întregul, elementele (senzaŃiile), neavând o existenŃă reală, independentă. PercepŃia trebuie tratată, de aceea, după legile formei şi nu după legile asociaŃiei. ExperienŃa perceptivă a individului are tendinŃa de a se organiza în ansambluri integrale în funcŃie de o serie de legi. Cele mai importante sunt:

a) legea proximităŃii (elementele apropiate sunt percepute ca aparŃinând aceleaşi forme);

b) legea similarităŃii (elementele asemănătoare sunt percepute ca aparŃinând aceleiaşi forme);

c) legea continuităŃii (elementele orientate în aceeaşi direcŃie tind să se organizeze într-o aceeaşi formă);

d) legea simetrică (figurile care au una sau două axe simetrice constituie forme "bune" şi sunt percepute mai uşor); e) legea închiderii (percepŃia evită pe cât posibil interpretările echivoce care conduc la trasee incomplete, dimpotrivă, ea are tendinte de de a fi prinsă într-o configuraŃie închisă, bine delimitată, dovedind o mare stabilitate; în sens larg, închiderea este înŃeleasă ca tendinŃa de a evita lacunele într-o activitate perceptivă sau intelectuală).

Datorită intrării în funcŃiune a acestor legi, chiar elementele obiective disparate ale câmpului stimulator tind să formeze o structură unitară, echilibrată după o serie de parametri (culoare, mărime, dispoziŃie spaŃio-temporară etc). Intotdeauna percepŃiile tind spre o "bună formă", pregnanŃa acesteia din urmă rezultând din relaŃionarea particularităŃilor perceptive cu cele ale subiectului. O mare importanŃă o are valoarea, tăria, forŃa factorilor ce intră în interacŃiune. Dacă factorii externi sunt slabi, iar cei interni puternici, atunci forma se realizează pe baza principiilor coeziunii. In situaŃia opusă, forma, bună apare prin segregarea câmpului perceptiv extern. Izomorfismul dintre elementele constitutive şi cele interne ale organismului asigură o "bună formă".

Nenumăratele investigaŃii care au fost întreprinse de diverşi cercetători au arătat că legile percepŃiei stabilite de gestaltişti nu sunt universal valabile, aşa cum credeau aceştia. Forgus, de exemplu, arată că deşi este greu ca aceste legi să fie infirmate, ele nu acŃio-. nează în chip exclusiv. De asemenea, ele nu intră în funcŃiune brusc, ci se află într-un proces de constituire . Hamstead (1900) dovedeşte că figurile slab percepute în urma prezentării tahistoscopice câştigă în simetrie dacă sunt reproduse în desen. Rabbitt (1942) a evidenŃiat prezenŃa legii închiderii, lucrând cu triunghiuri lacunare, dar a demonstrat că ea funcŃionează numai atunci când lacuna este mică; dacă, dimpotrivă este mare numai are loc

închiderea. Exemplele ar putea fi înmulŃite. Deşi gestaltismul are o serie de limite (a considerat întregul ca fiind apriori, preexistent, atemporal, a ignorat sau subestimat rolul . factorilor motivaŃionali în percepŃie, a neglijat problema formării, devenirii percepŃiei), nu-i mai puŃin adevărat că el a contribuit la sesizarea unor aspecte specifice percepŃiei care îi acordă acesteia individualitate. Totodată, gestaltismul a constituit o premisă pentru eleborarea unor legi mai generale ale percepŃiei, cu o valabilitate nu doar pentru stimulii artificiali cu care s-a lucrat (figuri geometrice), ci pentru obiectele reale cu însuşirile lor caracteristice.

Psihologia modernă distinge următoarele legi ale percepŃiei: a) Legea integralităŃii perceptive exprimă faptul că percepŃia

creează conştiinŃa unităŃii şi integrităŃii obiectului, ea operează nu cu însuşiri izolate ale obiectelor, ci cu obiecte unitare. Gradul de elaborare a unităŃii perceptive poate fi pus în evidenŃă prin rapiditatea percepŃiei sau prin rezistenŃa imaginii perceptive fie la modificarea obiectelor, fie la eliminarea unor elemente ale acestora;

b) Legea structuralităŃii perceptive arată că însuşirile obiectului numai împreună, organizate şi ierarhizate creează efecte de percepŃie; totodată, ea relevă faptul că nu toate însuşirile obiectului sunt la fel de importante pentru perceperea lui, ci, cu deosebire, cele care dispun de cea mai mare concentrare informaŃională. înregistrarea traseelor vizuale, în percepŃia unor obiecte, relevă această caracteristică;

c) Legea selectivităŃii perceptive este expresia caracterului activ al omului în timpul perceperii, al faptului că nu toate obiectele sunt percepute - ci doar unele, nu toate însuşirile obiectului - ci doar o parte a acestora, în acord cu forŃa lor senzorială sag cu semnificaŃia lor pentru individ. Selectivitatea, dacă este bine făcută, ne poate duce până în pragul esenŃializării; dacă nu, se poate asocia fie cu sărăcirea, fie chiar cu deformarea percepŃiei;

Legea constanŃei perceptive constă, aşa după cum arătam, în menŃinerea invariantei imaginii, chiar şi atunci când există variaŃii ale obiectului perceput; dacă

d)Imaginea perceptivă şi-ar schimba valoarea la cea mai mică şi neînsemnată variaŃie a însuşirilor obiectului stimul şi a poziŃiei lui în câmpul perceptiv, atunci diferenŃierea şi identificarea lui ar fi mult mai îngreuiate;

e)Legea semnificaŃiei semnalează faptul că se percep mai bine, rapid şi corect obiectele care au o anumit valoare, semnificaŃie pentru subiect decât cele indiferente;

f) Legea proiectivităŃii imaginii perceptive precizează faptul că, deşi Imaginea perceptivă se elaborează corticai, ea este proiectată Ia nivelul obiectului.

Rezultă din aceste legi că percepŃia îndeplineşte nu doar un rol informativ, contribuind doar la diferenŃierea condiŃiilor acŃiunii şi creând astfel posibilitatea unei acŃiuni corespunzătoare acestor condiŃii, ci şi unul de orientare şi reglare a acŃiunilor umane.


1. Legea proximitatii si legea continuitatii constituie legi ale perceptiei T/F 2. Legea semnificatiei perceptive constă în menŃinerea invariantei imaginii, chiar şi atunci când există variaŃii ale obiectului perceput T/F 3. Legea constantei perceptive constă în menŃinerea invariantei imaginii, chiar şi atunci când există variaŃii ale obiectului perceput T/F

Bibliografie:

• Changeux, J.P. ( L’homme neuronal, Paris, Fayard, 1983 )

• Rubinstein, S.L. ( Existenta si constiinta, Bucuresti, Ed. Stiintifica, 1962 )

• Michotte, A., Piaget, J., Pieron, H. ( La perception, Paris, P.U.F. 1955 )




REPREZENTAREA

Plan de idei:

1 Delimitări conceptuale

2. Caracterizarea psihologică a reprezentării

3. ProprietăŃile reprezentărilor

4. Clasificarea şi rolul reprezentărilor în activitatea mintală

Obiective: La sfarsitul acestui curs studentii vor fi capabili sa:

• Sa inteleaga si sa evidentieze natura contradictorie a reprezentarii, prin raportare la nivelul perceptive si la cel sensorial

• Sa opereze cu informatii adecvate, valorificate in procesul de formare a reprezentarilor

• Sa evidentieze raportul dintre reprezentare si imaginile mintale

1 Delimitări conceptuale

Activitatea umană nu s-ar putea desfăşura dacă n-ar exista posibilitatea desprinderii de concret, de prezent, de,"aici şî acum", dacă omul n-ar dispune şi de capacitatea de a opera mintal cu obiectul în lipsa iui. Procesul psihic, care permite acŃiunea mintală cu obiectul în absenŃa lui, dar cu condiŃia ca aceasta să fi acŃionat cândva asupra organelor noastre de simŃ poartă denumirea de reprezentare.

Proces complex, reprezentarea a suscitat atitudini contradictorii. Unii autori au exagerat locul şi rolul ei, în sistemul psihic. Hypolitte Taine considera imaginea (respectiv reprezentarea) ca fiind celula întregului sistem psihic. Este cunoscută formularea sa devenită celebră "aşa cum organismul este un polipier de celule mutual dependente, tot aşa spiritul este un polipier de imagini mutual dependenta’’. Herbart credea că reprezentarea este elementul constitutiv al psihicului, materialul esenŃial pentru toate construcŃiile asociative. Gândirea era, după el, o asociere de reprezentări, afectivitatea, un produs al "ciocnirilor’’ dintre reprezentări. AlŃi autori au manifestat atitudini reducŃioniste şi de subapreciere a rolului reprezentării în viaŃa psihică. Cel mai adeseori a fost redusă la percepŃie şi considerată ca simplă prelungire a ei prin acte cvasimecanice de memorie. Ziehen o vedea ca o "senzaŃie redusă", ca un vestigiu senzorial, ca reactualizare de engrame perceptive. Raportarea reprezentării la gândire s-a soldat fie cu subaprecierea rolului ei (Galton, de exemplu, era de părere că noŃiunile, ca instrumente esenŃiale ale gândirii, se formează prin simpla suprapunere şi contopire a imaginilor), fie cu subaprecierea valorii ei (Binet şi reprezentanŃii şcolii de la Wurzburg, formulând teoria "gândirii fără imagine". In cel mai bun caz, era considerată ca un auxiliar al gândirii.

Dacă asemenea reducŃii şi absolutizări sunt explicabile pentru trecut,

pentru începuturile psihologice, astăzi, ele devin de neînŃeles. Psihologia cognitivă, în loc să aducă unele clarificări, a antrenat, dimpotrivă, o multiplicitate de sensuri ale conceptului de reprezentare, însoŃită de o anumită ambiguitate. La o conferinŃă asupra biologiei învăŃării, care a avut Ioc în 1984, Marler şi Terrace au diferenŃiat trei sensuri psihologice ale reprezentării şi alte trei neurobiologice. Reprezentările comportamentale erau definite de ei ca stimuli generaŃi de organism, iar prin extensie, ca răspuns al organismului în absenŃa stimulului. Reprezentările neuronale erau înŃelese ca integrări nervoase ale stimulului prezent sau ca informaŃie stocată. La un alt simpozion pe tema Comportament, cogniŃie, conştiinŃă, care a avut loc la Lisabona în 1985, în discursurile psihologilor au apărut nenumărate sensuri ale conceptului de reprezentare. Astfel, Vauclair (1987) reia prima accepŃiune Ia care ne-am referit mai sus, definind reprezentarea ca fiind "capacitatea organismului de a produce un răspuns în absenŃa unui stimul exterior (p. 67). Altfel spus, arată autorul, organismul este capabil de a-si reprezenta o proprietate a unei experienŃe anterioare, care îi serveşte drept indiciu pentru a alege răspunsul adecvat. Le Ny (1987) preferă o definire psihologică, cognitivă a reprezentărilor» Acestea sunt considerate a fi uun fragment de informaŃii structurate, stocate, existent, în principiu, în memoria subiectului; perceptele, semnificaŃiile cuvintelor, noŃiunile sau conceptele, cunoştinŃele fiind clase de reprezentări".EI se referă la reprezentările mentale, cognitive, aflate în "capur subiectului şi nu Ia cele de pe hârtia logicianului, matematicianului, informaticianului, la cele de lungă durată şi nu momentane, la cele care dispun de posibilitatea de fi conştiente, chiar dacă nu sunt întotdeauna. După opinia lui Le Ny, structura dominantă a reprezentărilor este propoziŃională, ceea ce nu exclude figurativitatea lor. Importantă este, după autorul francez şi capacitatea reprezentărilor de a regla comportamentul; ele se manifestă în comportament prin intermediul căruia pot fi cunoscute. Cum însă definiŃia dată avea un caracter restrictiv, la sfârşitul simpozionului Le Ny a fost nevoit s-o lărgească. Reprezentarea este uun ansamblu structurat de simboluri, care întreŃine separat sau prin grupuri o relaŃie biunivocă de corespondenŃă cu universul" . Această definiŃie generală, ne asigură el, este valabilă pentru psihologi, logicieni, neurobiologici, lingvişti ca şi pentru inteligenŃa artificială. Se poate, dar ea este golită de orice conŃinut specific, acelaşi lucru afirma despre oricare dintre procesele psihice. AlŃi autori (Bronckart şi Vauclair, 1986) definesc reprezentările prin opoziŃie cu comunicare ca "un proces cu finalitate individuală prin care un organism îşi structurează cunoaşterea sa în cadrul interacŃiunilor cu mediul, sub forma substitutelor interne (indici, imagini) sau externe (simboluri, semnale). După cum observăm, se reactivează ideea reprezentării ca substitut şi se introduce ideea existenŃei unor reprezentări interne şi a altora cu suport extern. Includerea unor elemente într-o categorie sau alta este arbitrară, deoarece se ştie că există şi indici şi imagini externe sau care sunt, cel puŃin la origine, externe. Spre deosebire de Le Ny, reprezentarea nu mai apare ca un fragment de informaŃii structurate, ci ca un proces prin care organismul îşi structurează cunoaşterea. DiferenŃe între autori există şi în ceea ce priveşte considerarea reprezentărilor ca fiind specific umane sau comune pentru om şi animal. Marc Richelle (1987) ne atrage atenŃia că în această privinŃă s-au conturat două tendinŃe. Unii autori interpretează reprezentările într-un sens restrictiv, ca fiind specifice organizărilor mintale complexe ale omului, vorbindu-se chiar de existenŃa unui "monopol uman" în definirea

lor; alŃii din contră, într-un sens extensiv, reprezentările fiind valabile pentru organismele, inclusiv pentru calculatoare. Ca ilustrare pentru prima tendinŃă, se citează numele etnologului american D. Griffin (1981, 1984), care nu utilizează deloc termenul de reprezentare în cărŃile sale, acesta nefigurând nici în indexul final, pentru cea de a doua, numele lui A. Dickinson (1980) şi d. Marr (1982) care lărgesc câmpul cognitivului dincolo de limitele organismelor vii.

Aceste neconcordanŃe se datorează, după opinia noastră, naturii contradictorii a reprezentării. Intr-adevăr, ea îşi are începutul în percepŃie, dar se extinde până la nivelul conceptelor abstracte. Sub raportul conŃinutului, ea se apropie de percepŃie (reflectă însuşirile concrete ale obiectelor şi fenomenelor) prin mecanismul operaŃional ea se apropie de gândire. Prin nivelul ei de organizare, depăşeşte percepŃia, situându-se pe o treaptă superioară pe scara izomorfismului dintre sursă şi modelul informaŃional. Din punct de vedere al discursului, reprezentarea este inferioară discursivităŃii, nedispunând de capacitatea de departajare secvenŃială şi de integrare a secvenŃelor în flux. În aceste condiŃii, nu este greu să înŃelegem de ce ea a fost definită ca fiind "conŃinutul mintal al unui act de gândire care restituie simbolic un lucru absent, care apropie un lucru depărtat, particularitate importantă care îi asigură aptitudinea de a fuziona perceptul şi conceptul şi caracterul său figural.. Natura contradictorie a reprezentării se datorează şi absenŃei actuale a obiectului, ceea ce face ca în imaginea mintală să pătrundă o serie de aproximări, dar să se realizeze mai larg generalitatea. Reprezentările nu vor mai reflecta toate însuşirile obiectului (ca în percepŃie), ci pe cele mai importante; ele se bazează pe percepŃii, pornesc de la ele, dar în forma lor finală le depăşesc. Ele presupun o prelucrare a informaŃiilor furnizate de obiecte, o selectare a informaŃiilor cu un grad mai mare de generalitate, o închegare a lor în structuri şi sisteme stabile de imagini. Putem spune că reprezentarea nu este doar o percepŃie trecută şi reprodusă, ci o percepŃie trecută prelucrată, îmbogăŃită şî chiar reelaborată şi abia apoi reprodusă. în sfârşit, natura contradictorie a reprezentărilor provine şi din faptul că deşi se încadrează în categoria proceselor cognitiv-senzoriale, fac trecerea dintre senzorial şi logic. Tocmai de aceea au şi fost denumite "staŃii intermediare între senzorial şi logic’’. ConsecinŃa acestui fapt este că în structura lor vom întâlni pe de o parte, caracteristici ale proceselor senzoriale de cunoaştere, iar, pe de altă parte, o serie de caracteristici care fără a fi ale proceselor logice, raŃionale de cunoaştere, le vor anticipa şi prefigura pe acestea.

2. Caracterizarea psihologică a reprezentării

a) ConŃinutul informaŃional. Multă vreme reprezentarea a fost considerată ca fiind un dat nemijlocit, indivizibil al conştiinŃei, o creaŃie pur subiectivă a individului. Această poziŃie deschidea larg porŃile indeterminismului. Chiar unele dintre definiŃiile date mai înainte (vezi Marler, Terrace, Vauclair) au conotaŃii de acest fel. în fapt, reprezentarea este determinată de realitatea înconjurătoare. Spre deosebire de percepŃie, a cărui conŃinut informaŃional îl constituie însuşirile, dar exterioare, fenomenele, accidentale ale obiectelor şi fenomenelor, conŃinutul informaŃional al reprezentării este format tot din însuşirile concrete ale obiectelor însă mai importante, mai caracteristice pentru obiect. Filosofia susŃine că "esenŃa se fenomenalizează", se "proiectează în fenomen". Aceasta permite ca odată cu surprinderea fenomenalului să se surprindă implicit şi esenŃa obiectului. Am putea considera că reprezentarea oglindeşte fenomenalul îmbibat de esenŃă. Iar prin faptul că ea reuşeşte să descifreze ceea ce este caracteristic pentru un obiect sau chiar pentru o clasă de obiecte, prepară saltul spre esenŃial ca apanaj al gândirii.

b) Forma ideal - subiectivă. ConŃinutul informaŃional se transpune în interioritatea subiectivă a individului sub formă de imagini. ExistenŃa acestora a fost evidenŃiată prin intermediul unor experimente din care foarte sugestiv este cel al lui S. Kosslyn (1980), care cerea subiecŃilor să exploreze mental o insulă. Mai întâi subiecŃii sunt puşi să deseneze o insulă cu toate accesoriile (plajă, bărci, stânci, cocotieri, vestiare etc). Apoi, desenul este acoperit şi se solicită subiectului să facă o călătorie imaginară pe insulă, pornind de pe plajă. Experimentatorul pronunŃă cuvântul "cocotier", iar subiectul trebuie să cerceteze, mental, locul unde se află acesta şi când îl găseşte apasă pe buton. Se măsoară timpul care trece între pronunŃia cuvântului şi apăsarea butonului. Se procedează la fel cu toate elementele aflate pe plajă. Experimentatorul stabileşte un fapt remarcabil. Durata explorării mintale variază într-o manieră proporŃională cu distanŃa reală dintre punctele marcate pe desen. Se presupune că desenul mental conŃine aceiaşi informaŃie ca şi desenul real. Aceasta îl face pe Changeux (1983) care comentează experimentul, să exclame: "Materialitatea imaginilor mentale nu poate fi pusă la îndoială'

După opinia noastră, experimentul demonstrează nu materialitatea imaginilor, ci doar existenŃa lor, imaginile nefiind materiale ci ideal-subiective. Ebbinghaus, studiind comparativ imaginea perceptivă cu cea apărută în reprezentare, arată că aceasta din urmă este:

1) mai ştearsă, palidă, cu vivacitatate şi claritate reduse;

2) mai instabilă, fluctuantă, apărând şi dispărând cu repreziciune;

3) mai fragmentară, lacunară, lipsind din ea multe amănunte.

Aceste caracteristici sunt puse de psihologul german pe seama lipsei actuale a obiectului. Chiar dacă ar fi aşa, nu se poate să nu luăm în considerare şi alŃi factori. De exemplu, vivacitatea redusă s-ar putea datora numărului de percepŃii care a stat la baza formării reprezentării, semnificaŃiei (mare sau mică, acordată de subiect), trăsăturilor de personalitate ale subiectului, particularităŃilor sistemului verbal ale acestuia prin care se diminuează semnificaŃia unor elemente. Instabilitatea reprezentării s-ar putea datora semnificaŃiei elementelor componente ale imaginii (fluctuante fiind tocmai cele care au semnificaŃie redusă), evocări repetate sau accidentale a lor (cele evocate mai rar şi accidental vor fi mai fluctuante). Caracterul fragmentar al imaginii n-ar fi exclus să se datoreze slăbiciunii momentane a sistemului nervos sau efortului selectiv al psihicului. Este foarte probabil să fie aşa deoarece cercetările moderne au evidenŃiat prezenŃa aproximativ a aceloraşi caracteristici. De exemplu, : s-a dovedit, experimentai, că cele mai multe reprezentări abia se situ-I ează la nivelul la care se află imaginile primare dobândite în situaŃiile ' critice (minimum sensibile). De asemenea, s-a remarcat că nuanŃele cromatice sunt reduse la tonuri fundamentale, producându-se polarizarea spre capetele spectrului. Caracterul fragmentar a fost interpretat ca deficit de integralitate, paliditate şi fluctuantă, ca deficit de constanŃă. Totodată, cercetările moderne au evidenŃiat şi alte câteva fapte mult mai semnificative decât cele de mai sus. Unul dintre ele este acela că diverse caracteristici ale percepŃiei se realizează maximal tocmai în cadrul reprezentării. De pildă, detaşarea obiectului de fond apare la nivelul reprezentării ca o conservare a obiectului şi estompare a fondului, în minte imaginea obiectului apărând ca într-un spaŃiu vid, fapt care echivalează, după opinia

cercetătorilor, cu o radicalizare a legii selectivităŃii. Apoi, contururile, figura, structura generală se degajă de restul detaliilor, de substanŃa modelului originar, acesta nefiind altceva decât un proces de schematizare. în sfârşit, în reprezentare nu se redau dimensiunile absolute ale obiectelor, ci doar cele relative şi medii (obiectele de mărimi diferite sunt vizualizate la dimensiuni comune, mijlocii, şi cam la aceeaşi distanŃă faŃă de subiect, chiar dacă în realitate ele se află la distanŃe diferite) ceea ce echivalează cu standardizarea planului de proiecŃie. Toate aceste rezultate arată cel puŃin două lucruri:

1) reprezentarea este o concepŃie pe jumătate realizată, deoarece explorează urmele obiectelor şi nu obiectele ca atare;

2) reprezentarea obŃine performanŃe ce nu sunt accesibile percepŃiei, apropiindu-se, prin ele, de gândire.

Aşadar, putem considera că deficitul reprezentării, în raport cu per-cepŃia, este în avantajul reprezentării, apărând în cele din urmă, ca o condiŃie absolut necesară pentru deplasarea acesteia spre o imagine mai generalizată. La cele de mai sus trebuie adăugat încă un fapt: nu întotdeauna imaginile din reprezentări sunt mai palide, mai instabile sau mai fluctuante. Cercetările au probat că dacă reprezentările corespund unor motivaŃii puternice, unui scop fundamental al individului, atunci ele pot fi neobişnuit de strălucitoare, bogate şi stabile, ajungând la fixaŃie obsesională. Imaginile palide şi fugitive îşi depăşesc acest statut de îndată ce sunt încadrate în structurile psihocom-portamentale complexe ale individului, dintre care cele motivaŃionale sunt esenŃiale, lată de ce opinăm, alături de Paul Popescu-Neveanu, că descrierea şi caracterizarea reprezentărilor prin raportarea lor la percepŃie este neconcludentă. Concomitent cu această raportare trebuie relevată şi ascendenŃa ei spre gândire şi simbolizare, trebuie luate în considerare şi alte funcŃii specifice reprezentării. La cele trei caracteristici ale imaginii din reprezentare, stabilite de Ebbinghaus, trebuie neapărat adăugată o a patra şi anume, caracterul ei generalizat, care este, de fapt, esenŃială, celelalte trei apărând doar ca implicaŃii, ca momente sau condiŃii tranzitorii ale reprezentării.

Generalizarea în reprezentare este prezentă chiar de la nivelul psihicului animal care generalizează experienŃa repetată şi reuşită, conservând, în imagini, acele proprietăŃi ale obiectelor care se leagă direct de satisfacerea trebuinŃelor biologice. La om, generalizarea este determinată de legile vieŃii sociale, în imagine pătrunzând însuşirile care au importanŃă pentru practica socială, care servesc ca model al funcŃiei sociale a obiectului, în reprezentare sunt generalizate aşa-numitele însuşiri funcŃionale ale acestuia care exprimă utilitatea lui socială. Caracterul generalizat al reprezentării se exprimă si în faptul că ele înlocuiesc mai multe obiecte de acelaşi fel, fapt care a permis considerarea lor ca simboluri "de primă instanŃă", noŃiunile fiind simboluri prescurtate "de ordinul doi". Fixarea semnificaŃiei sociale a obiectelor în cuvinte, în semne constituie o nouă etapă în generalizarea reprezentărilor. SemnificaŃia socială este semnalizată nu numai de situaŃia obiectului, ci de însuşi semnul care denumeşte această situaŃie. Faptul că reprezentarea este fixată în cuvinte, permite:

1) conştientizarea ei, ca urmare organizarea şi sintetizarea ei în sisteme stabile închegate;

2) apariŃia unor reprezentări comune pentru mai mulŃi oameni; 3) abstragerea ei de situaŃia concretă, fapt care o plasează ca o verigă

de legătură şi de trecere spre logic. Prin gradul său de generalitate, reprezentarea apare, în raport cu percepŃia, ca un proces superior, calitativ nou, cea mai înaltă imagine senzorială. Imaginea rămâne forma ideal subiectivă, specifică reprezentărilor. Din acest punt de vedere, nu suntem de acord M. Denis (1979) care arată că în psihologia cognitivă trebuie făcută o distincŃie între imagine şi reprezentare, imaginea fiind considerată doar un gen, o speŃă de reprezentări, alături de reprezentările limbajului, a relaŃiilor.

c) Mecanisme. Prin natura lor, reprezentările nu sunt simple copii ale percepŃiilor din trecut, reproduceri pasive ale acestora, ci rezultatul unor prelucrări şi sintetizări, ale unor combinări şi recombinări, ale însuşirilor senzoriale, fapt care permite reŃinerea şi amplificarea anumitor însuşiri, estomparea şi eliminarea altora. Secenov le definea ca fiind ansambluri medii de percepŃii diferenŃiate, deoarece nu se reŃin toate însuşirile obiectelor, ci doar cele care se repetă şi sunt comune pentru mai multe obiecte şi fenomene. SelecŃia însuşirilor nu se realizează întâmplător, ci reflectă semnificaŃia acordată de subiect acestor însuşiri sau semnificaŃia obiectivă pe care o au ele în raport cu practica socială. Mecanismul esenŃial, care asigură declanşarea şi formarea reprezentărilor, este cuvântul. El asigură structurarea lăuntrică a elementelor reprezentării; organizează reprezentările în sisteme, le fixează în conştiinŃa individului, contribuie la creşterea caracterului generalizat, ceea ce face ca reprezentarea să fie purtătoarea unui sens. Mecanismele la care ne-am referit (prelucrarea percepŃiilor anterioare, selecŃia însuşirilor, cuvântul) nu acŃionează în vid ci în consens cu activitatea individului uman. Cu cât omul acŃionează mai mult cu obiectele, cu atât acestea sunt mai pregnant raportate la necesităŃile lui, ca urmare probabilitatea formării unor reprezentări clare, corecte, intense creşte. AcŃiunea este cea care fixează şi face posibilă evocarea reprezentărilor. De altfel, s-a demonstrat că reprezentarea mintală a unei mişcări este însoŃită de micro-mişcări, iar dacă mâna este împiedicată să execute aceste mişcări (prin anestezie locală sau prin antrenarea ei în alte tipuri de mişcări, cum ar fi, de pildă, efectuarea unor mişcări sacadate), se împiedică şi apariŃia mişcărilor. Tot acŃiunea este cea care obligă la accentuarea selectivităŃii, ceea ce echivalează cu un proces primar de abstracŃie, în sfârşit, acŃiunea determină o condensare congruentă a informaŃiei, fapt echivalent unei generalizări intuitive; prin construcŃiile sale mintale, subiectul se poate apropia de toate situaŃiile analoage posibile, depăşind astfel situaŃiile singulare. Că aşa stau lucrurile ne este pus în evidenŃă de faptul că reprezentările nu sunt posibile decât dacă acŃiunile senzorio-motorii şi acŃiunile verbale au fost interiorizate, prin intermediul lor fixându-se schemele de evocare şi facilitându-se reglarea conştientă. Tocmai de aceea acŃiunea a fost denumită ’’mediul de incubaŃie al reprezentărilor’’.

3. ProprietăŃile reprezentărilor

a) Figurativitatea. Reprezentările redau cea ce este tipic pentru un obiect, caracteristicile cu cea mai mare încărcătură şi saturaŃie informaŃională. Ele se eliberează de anumite elemente particulare ale obiectelor, devenind un fel de portret rezumativ al acestora sau ale unei clase întregi de obiecte. Imaginea obiectelor devine reprezentativă pentru ceea ce acestea au comun în structura lor concretă. Oricât de accentuată ar fi schematizarea şi generalizarea, coerenŃa şî congruenŃa obiectului individual se păstrează. în timp ce ideea gravitează spre abstract, reprezentarea rămâne cantonată în configuraŃiile obiectuale.

b) Operativitatea. Această proprietate este cel mai bine surprinsă de Piaget, care defineşte reprezentarea ca reconstrucŃie operatorie, în realizarea ei sunt implicate mecanisme de asociere prin asemănare şi contiguitate, de contrast, motricitatea şi mai ales idomo-tricitatea. Reprezentarea dă posibilitatea simultaneizării succesivului (prin prescurtări şi comprimări), dar şi redevelopării într-o cinematică imagistică (a transformării simultaneităŃii într-o succesiune coerentă). Acest lucru nu se poate realiza decât în prezenŃa operaŃiilor intelectuale şi ale limbajului exterior.

c) Panoramizarea. B. F. Lomov arată că reprezentarea presupune îmbinarea în imaginea mintală a unor dimensiuni ce nu pot fi percepute decât succesiv. De exemplu, un cub, indiferent din ce parte ar fi privit, nu poate fi perceput decât ca având trei feŃe, în reprezentare; însă, datorită coordonării şi aglutinării informaŃiilor, acesta va fi "văzut" cu toate feŃele sale. Se pare că aceasta este limita superioară a performanŃelor posibile în reprezentare.

In afara acestor proprietăŃi există şi altele. Astfel, Denise Jodelet (1988), enumera: caracterul integrat; capacitatea de a reuni sensibilul cu ideea, perceptul cu conceptul; caracterul simbolic şi sem-nificativ (strâns legat de cel figurativ), caracterul constructiv; caracterul autonom şi creativ; caracterul social (p. 365), multe dintre acestea regăsindu-se în analizele făcute mai înainte.

4. Clasificarea şi rolul reprezentărilor în activitatea mintală

Reprezentările pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere. Astfel, după analizatorul predominant, ele pot fi vizuale, auditive, kinestezice, gustative, vestibulo-vibratoro-viscerale etc;

-după tipul de activitate în care sunt implicate, pot fi: artistice, literare, muzicale etc; -după gradul lor de generalitate, se împart în: individuale şi generale; -după procesul psihic în cadrul căruia se realizează sunt reprezentări ale memoriei şi reprezentări

ale imaginaŃiei, primele evocând fapte pe care le-am cunoscut anterior, celelalte fapte pe care nu le-am perceput;

-după prezenŃa sau absenŃa intenŃiei şi a efortului voluntar, se împart în voluntare şi involuntare. In ultimul timp, o mare atenŃie se acordă reprezentărilor sociale. Introduse în literatura de specialitate de către E. Durkheim, reprezentările sociale (sau colective cum le denumea el) au cunoscut o perioadă de eclipsă pentru ca în 1960 să fie redescoperite de psihologia socială prin Serge Moscovici, care le înŃelegea ca produse şi procese de elaborare psihologică şi socială a realului. Ele sunt "o formă de cunoaştere specifică, de cunoaştere de : sens comurf sau "o formă de gândire socială1. "Reprezentările sociale sunt modalităŃi de gândire practică, orientată spre comunicare, înŃelegere, şi stăpânirea mediului social si material.

Există nenumărate tipuri de reprezentări sociale: ale sănătăŃii şi bolii, ale maladiilor mentale, copilăriei, vieŃii profesionale

Reprezentările joacă un mare rol în cunoaştere. Ele constituie punct de plecare, punct de spijin, material concret pentru majoritatea proceselor psihice. Astfel, ele pot completa noile percepŃii, constituie "materia primă" pentru gândire şi operaŃiile ei, ca şi pentru imaginaŃie. Procesele logice, raŃionale, fără acest suport intuitiv ar fi goale, seci, rupte de realitatea concretă. Apărute ca urmare a relaŃiei dintre subiect şi obiect, dintre organism şi mediu, reprezentările servesc ca instrumente (psihice) de adaptare la realitate.

Prin caracteristicile lor, dar mai ales prin rolul lor, reprezentările apar în şirul proceselor de cunoaştere nu doar ca un simplu moment, doar ca o treaptă, ca o etapă a contemplării vii, ci ca un rezultat, un bilanŃ al cunoaşterii, care pe deoparte sedimentează în ele toate achiziŃiile de până acum ale cunoaşterii, iar pe de altă parte, pregătesc şi deschid calea spre cunoaşterea logică raŃională.


1. Herbart definea reprezentarea ca pe “un ansamblu structurat de simboluri, care întreŃine - separat sau prin grupuri - o relaŃie biunivocă de corespondenŃă cu universul" T/F 2. Ebbinghaus, studiind comparativ imaginea perceptivă cu cea apărută în reprezentare, arată că aceasta din urmă este mai instabilă, fluctuantă, apărând şi dispărând cu repreziciune T/F 3. Reprezentarea obŃine performanŃe ce nu sunt accesibile percepŃiei, apropiindu-se, prin ele, de imaginatie T/F

Bibliografie:

• Farr, R.M. ( Les representations sociales in Psychologie sociale, Paris, P.U.F. 1988 )

• Papalia, D.E. OLDS,S.W. Psychology, New York, McGrow-Hill, 1985 ).

• Richelle, M. ( Les cognitivismes: Progres, regression ou suicide de la psychologie )

• Popescu Neveanu, P. ( Sensibilitatea, Ed. Stiintifica, 1970 )




GÂNDIREA

Plan de idei:

1.Specificul psihologic al gândirii

2. MutaŃii în psihologia gândirii

3. Componentele si structura gandirii

4. ActivităŃile gândirii

Obiective:


• Sa distinga intre latura informationala si cea operationala a gandirii

• Sa aiba o intelegere clara a distinctiei notiune- concept, a modului de formare a acestora

• Sa relationeze procesul de conceptualizare cu formarea piramidei notiunilor, reteaua semantica, prototipurile sau schemele cognitive

1. Specificul psihologic al gândirii

Prin anii 20, 30, dar şi mult după aceea, termenul preferat de psihologi pentru denumirea proceselor superioare de cunoaştere era cel de gândire (pensee, thinking). Mai apoi gândirea este integrată şi subordonată termenului mai general de inteligenŃă. Pentru Viaud (1946), de exemplu, gândirea conceptuală este o formă generală de adaptare la mediu, chiar o prelungire a mecanismelor biologice de adaptare, cum ea nu era numai teoretică, ci şi practică, era şi firesc să i se pună în evidenŃă diverse niveluri sau forme. Gândirea conceptuală, ca formă superioară de inteligenŃă, presupune: suspendarea provizorie a tendinŃei de a acŃiona; proiecŃia situaŃiei reale în plan mental; invenŃia, graŃie raŃionamentului, proiectarea acŃiunilor anticipate ca eficiente. Actele de inteligenŃă "speculativă" se stabilesc într-o lume abstractă şi imaginară, îndepărtată de prezent, ele sunt ajustări de idei înainte de a fi adaptări de mişcări . La Piaget, de asemenea, diferite forme ale gândirii (preconceptuală, intuitivă, concretă, formală) sunt "stadii" sau "părŃi" componente ale inteligenŃei care, în afară de inteligenŃa reflexivă, o conŃine şi pe cea sen-zorio-motorie. Oleron (1963), nemulŃumit de faptul că termenul de gândire are unele conotaŃii subiective, îl înlocuieşte cu cel de "activităŃi intelectuale" din perspectiva psihologiei comportamentului. După opinia lui, ideile directoare în studiul activităŃilor intelectuale sunt: ele se exercită după "circuite lungi" spre deosebire de reacŃiile reflexe care sunt imediate; comportă elaborarea şi utilizarea schemelor sau modelelor cuprinzând obiecte percepute de subiect şi asupra cărora intervine, cele mai elaborate fiind sistemele simbolice; presupun prezenŃa invenŃiei, mai ales în procesul rezolvării problemelor; limbajul apare ca un mijlocitor în executarea lor, rolul lui fiind intuit episodic de Bouton şi într-o perspectivă sistematică de Vâgodski şi Luria; depind de motivaŃie, aceasta putând să producă distorsiunea raŃionamentelor, în funcŃie de interese, prejudecăŃi, idei preconcepute. Numai în mod gradat unele sau altele dintre activităŃile intelectuale capătă caracterul de gândire. Paul Popescu Neveanu (1976, 1990),reactivând noŃiunea mai veche de intelect, introduce gândirea în ea pe care o consideră ca fiind trăsătura distinctivă, cea mai importantă a psihicului uman, definitorie pentru om ca subiect al cunoaşterii logice, raŃionale. Este aşa deoarece ea produce modificări de substanŃă a informaŃiei cu care operează, modifică natura informaŃiei, face saltul de la neesenŃial la esenŃial, de la individual şi particular la general, de la concret la abstract. De asemenea, gândirea antrenează toate celelalte disponibilităŃi psihice în realizarea procesului cunoaşterii, nu doar de ordin cognitiv, ci şi afectiv-motivaŃional şi voliŃional. Gândirea orientează, conduce, valorifică la maximum toate celelalte procese psihice. Mai mult, ea are capacitatea de a-şi reintroduce propriile produse (idei, concepte, teorii) în circuitul informaŃional, devenind declanşatoare ale unor noi procese intelectuale.

Deşi rolul gândirii în procesul cunoaşterii este extrem de mare, în definirea şî caracterizarea ei ne lovim de o serie de dificultăŃi. Una dintre ele o constituie imposibilitatea stabilirii unor linii de demarcaŃie între senzorial şi logic datorită faptului că procesele senzoriale se

intelectualizează, fiind integrate verbal - logice, iar cele logice, sau o parte a lor, capătă forme de manifestare intuitivă (conceptele figurale). O dificultate serioasă o reprezintă şi insuficienta cunoaştere a structurii interne a gândirii, aceasta fiind foarte contradictorie. De exemplu, gândirea se orientează spre esenŃial şi necesar, deosebit de fenomenal şi accidental, către generic, ireductibil la singular, cu un cuvânt către invarianŃii relaŃionali şi obiectuali, dar o anumită modulare după invarianŃi îi este proprie şi percepŃiei, cu atât mai mult reprezentării. Fără îndoială că genericul nu poate fi redus la singular, dar el ontologic nu există decât în şi prin individual şi particular. Apoi, abstractizarea este mintală, subiectivă, dar ea nu poate exista în sine, fără recurenŃă la real. PretenŃia unor psihologi (Bînet, reprezentanŃii şcolii de la Wurzburg - Marbe, Kulpe etc.) de a găsi o "gândire pură", o "gândire fără imagini’’, fără mijloace simbolice este de neconceput. în aceste condiŃii, psihologia tradiŃională recurge la o definiŃie de tip descriptiv-explicativ a gândirii considerate ca fiind procesul psihic de reflectare a însuşirilor esenŃiale şi generale ale obiectelor şi fenomenelor, a relaŃiilor dintre acestea, în mod mijlocit, generalizat, abstract şi cu scop, prin intermediul noŃiunilor, judecăŃilor şi raŃionamentelor. Se precizau, astfel, conŃinutul informaŃional al gândirii, formele ideal-subiective cu care operează ca şi o serie de caracteristici care o individualizează în raport cu procesele senzoriale. Psihologia contem-porană, interesată într-un grad mai mare de eficienŃă, preferă o definiŃie operaŃională. " Gândirea este un sistem ordonat de operaŃii de prelucrare, interpretare şi valorificare a informaŃiilor, bazat pe principiile abstractizării, generalizării şi anticipării şi subordonat sarcinii alternativei optime din mulŃimea celor iniŃial posibilă’’

După cum observăm, accentul cade pe dobândirea şi ordonarea informaŃiilor, pe găsirea răspunsului la o situaŃie critică, gândirea fiind determinată de situaŃiile "saturate" problematic. Considerăm cele două definiŃii ca fiind complementare, ele furnizându-ne principalele carac-teristici psihologice ale gândirii. Acestea sunt:

-catacterul informaŃional-operaŃional: gândirea este un proces de prelucrarea şi interpretare a informaŃiilor; ea izolează genericul şi necesarul, îl pune în raport cu singularul şi accidentalul, diferenŃiază şi corelează categoriile; reproduce relaŃiile obiective, le construieşte mintal; introduce în realitate noi relaŃii, pe baza anticipării posibilului;

-caracterul mijlocit: gândirea nu operează direct asupra realului, asupra obiectelor şi fenomenelor, ci asupra informaŃiilor furnizate de senzaŃii şi percepŃii, asupra celor evocate din memorie sau obŃinute prin combinările imaginative; ea este mijlocită de limbaj care favorizează nu doar interiorizarea informaŃiilor, ci şi exteriorizarea lor, chiar propriile sale scheme mintale o mijlocesc;

-caracterul mijlocitor: gândirea mijloceşte celelalte procese psihice, ea atribuie un înŃeles imaginilor perceptive, utilizează denumiri verbale, se mijloceşte pe sine însăşi prin propriile sale produse; -caracterul generalizat şi abstractizat gândirea operează cu însuşirile generale, abstracte, cu modele ideale care nu pot fi traduse prin reprezentări intuitive şi care nu au un corespondent obiectual concret, dar care au un mare rol în înŃelegerea teoretică a realităŃii; generalizând şi abstractizând, gândirea se îndepărtează aparent de realitate, îndepărtare care este necesară pentru că îi dă posibilitatea de a se debarasa de încărcătura elementelor nesemnificative; în fapt, orice salt abstract, subordonat unor criterii de adevăr şi verificabilitate, se soldează cu îmbogăŃirea cunoaşterii, cu o înŃelegere superioară a legilor acesteia;

- caracterul finalist: acesta trebuie înŃeles nu doar ca o simplă alegere a unei alternative optime, ci ca o anticipare a scopului (înainte de a fi executată, activitatea de gândire este planificată în minte, fundamentată din punct de vedere al scopului, oportunităŃii, eficienŃei şi consecinŃelor), dar şi ca o justificare sau motivare prin explicaŃie şi argumentare a actelor deja săvârşite;

- carcaterul sistemic: gândirea conŃine elemente strcturate, ierarhizate, între care sunt posibile o multitudine de combinaŃii, fapt care îi asigură autoreglabilitatea.

2. MutaŃii în psihologia gândirii

AsociaŃionismul clasic care consideră gândirea ca un simplu "joc" de

asociaŃii între imagini, ca şi asociaŃionismul contemporan, -promovat printre alŃii de Huli şi continuatorii săi, care interpretează gândirea în termenii comportamentali ai relaŃiei S-R, prin generalizarea stimulilor sau răspunsurilor ca urmare a întăririi lor externe nu puteau duce mai departe studiile referitoare la gândire. De aceea, trecerea de la asociaŃionism la înŃelegerea complexă a gândirii, la interpretarea ei în termeni de structuri operatorii echivalează cu o adevărată mutaŃie. înŃelegerea caracterului operatoriu al gândirii nu s-a produs însă dintr-o dată, ci în timp, ca urmare a unor acumulări treptate. Binet însuşi îşi depăşeşte asociaŃionismul iniŃial, practicat într-o lucrare publicată în 1893, abia în 1903. De la considerarea gândirii ca o asociaŃie între imagini el trece la sublinierea caracterului specific al afirmaŃiilor, negaŃiilor, judecăŃilor, raŃionamentelor - toate acestea fiind ceea ce astăzi numim prin termenul de operaŃii, şcoala de la Wurz-burg consideră că există un izomorfism între actele gândirii şi structura logică. Selz (1913) nota chiar că gândirea este "o oglindă a logicii’’. Deşi reacŃia viguroasă a şcolii de la Wurzburg împotriva asociaŃionismului merită a fi apreciată, nu acelaşi Jucru s-ar putea spune şi despre "logicismul" său. S. Spearman (1923), creatorul analizei factoriale a inteligenŃei şi a "neogenezef, a recunoscut existenŃa operaŃiilor gândirii, fără a antrena însă structura operatorie de ansamblul a acesteia. Actele intelectuale, arată el, parcurg trei etape: înŃelegerea experienŃei; deducerea relaŃiilor; deducerea corelaŃiilor. Dacă primele două sunt date dinainte în experienŃă şi nu trebuie decât doar pricepute, cea de a treia ia forma unor veritabile operaŃii, fiind vorba în cazul ei de o coordonare multiplicativă de relaŃii, corespunzătoare unei motrici. Claparede, prin termenul de "implicaŃie" pe care îl introduce în Geneza ipotezei (1933) şi prin care desemnează legăturile ce se stabilesc ca o necesitate internă între diferitele noŃiuni, asigurând astfel înŃelegerea, depăşeşte modul relativ simplist de concepere a gândirii ca o tatonare prin încercări şi erori sau chiar prin formularea ipotezelor. Totuşi, el nu vede încă în implicaŃii produsul activităŃilor operatorii sau preoperatorii. Cel care s-a apropiat cel mai mult de surprinderea caracterului operatoriu al gândirii a fost Wertheimer, care într-una dintre lucrările sale, publicată postum în 1945, foloseşte chiar termenul de "operaŃii"" pentru a descrie actele succesive care au loc în procesul restructurării gândirii. Piaget, începând cu unele lucrări publicate în 1936 şi culminând cu Psihologia inteligenŃei, apărută în 1947, dă o fundamentare nu numai teoretică, ci şi experimentală caracterului operator

al gândirii. " Trăsătura esenŃială a gândirii logice este de a fi operatorie, adică de a prelungi acŃiunea, interiorizând-o. . AcŃiunea, la rândul ei, este izvorul şi mediul inteligenŃei. Gândirea dispune de structuri complexe care scapă introspecŃiei, iar analiza ei comportamentală recurge la simple descripŃii. De aceea, singura metodă fecundă este de a face apel la studiul genezei structurilor gândirii, la surprinderea construirii lor progresive în cursul dezvoltării, de la naştere până la adult.Aplicând consecvent metoda genetică m studiul gândirii, Piaget a descoperit că una dintre caracteristicile operaŃiei este de a fi o "formă superioară a regularităŃii’’, aceasta fiind suficientă pentru a garanta autenticitatea sa psihologică. O a doua caracteristică a operaŃiei, care derivă direct din precedenta, este de a fi întotdeauna "structurată în sisteme de ansamblu, cele superioare fiind precedate şi preparate de structurile inferioare, iar trecerea de la unele la altele fiind posibilă datorită intrării în funcŃiune a unui grup de patru transformări (grupul INRC - identificare; negaŃie; reciprocitate; corelaŃie) la care se adaugă şi operaŃiile combinatorii (implicaŃia; disjuncŃia, incompatibilitatea etc). Şi la alŃi autori este prezentă tendinŃa de a sublinia caracterul operatoriu al gândirii. O lucrare net antiasociaŃionistă este cea publicată de Bruner, Goodnow, Austin (1956) în care se arată că în demersurile subiectului în rezolvarea problemelor au loc nu numai asociaŃii, ci intră în joc şi o serie de "decizii" sau "strategii" de gândire. Berlyne (1960) introduce termenul de " răspunsuri-transformărf care au capacitatea de a modifica "răspunsurile-copii" şi care corespund "operaŃiilor" lui Piaget.

Astăzi se speră ca o nouă mutaŃie, în studiul gândirii, să fie adusă de psihologia cognitivă. SaturaŃia produsă de behaviorism, corelată cu progresele realizate în domeniul ciberneticii şi inteligenŃei artificiale, au dus la schimbarea opticii asupra psihicului. Graumann şi i Sommer (1984) arătau că psihologia trebuie înŃeleasă "ca studiu al prelucrării specific umane de informaŃii, un studiu care acoperă toate domeniile tradiŃionale ale psihologiei experimentale generale? , deci şi al gândirii. O contribuŃie însemnată la impunerea noii orientări, psihologia cognitivă, au adus-o Newell, Shaw, Simon (1958); Neisser (1967) care'propun abordarea gândirii umane în termeni de procese informaŃionale, de scheme, strategii, inferenŃe» reguli. Gândirea este procesul prin care se execută anumite operaŃii centrale asupra reprezentărilor ce conŃin informaŃii din mediul extern. Conceptele folosite de Neisser, de exemplu, sunt apropiate de cefe ale lui Piaget "Schema" reprezintă pentru el o structură psihică relativ stabilă care organizează şi ordonează datele lumii externe, acceptă influenŃa senzorială (care o poate şi modifica), dirijează activitatea gândirii făcând .disponibilă o mare cantitate de informaŃie. "InferenŃa" se referă la transformările pe care le suportă informaŃia în procesul prelucrării ei în plan mintal, vizând deci planul operaŃional Bindra (1984), trecând în revistă sensurile noŃiunii de cognitiv, arăta că multe dintre acestea se referă sau acoperă şi problematica gândirii. Prin cognitiv se desemnează sfera proceselor activate conştient în vederea prelucrării/tratării infor-maŃiilor, gândirea fiind unua dintre acestea; de asemenea, abilităŃile, operaŃiile ce sunt necesare rezolvării problemelor (raŃionare, judecată); în sfârşit, conceptele explicative ale prelucrării informaŃiilor (inferenŃă, gândire cauzală, ipoteză). După cognitivişti, gândirea este alcătuită modular şi ierarhic, ea funcŃionează serial, mijloacele de care se serveşte sunt simbolurile şi structurile simbolice. Unghiul de vedere din care este abordată gândirea este cel al strategiilor rezolutive. Trăsătura distinctivă a "informavorelor’’ (termen introdus de George Miller pentru a

desemna lucrurile sau fiinŃele consumatoare de informaŃii) este, pe de o parte, dependenŃa comportamentului lor de reprezentări iar, pe de altă parte, tendinŃa lor de a produce "generalizări predicative". Acestea din urmă nu pot fi efectuate fără intervenŃia gândirii, a raŃionării, a proceselor de inferenŃă. In vederea explicării "generalizărilor predicative’’, Pylyshyn (1984) propune un model structural funcŃional tripartit format din nivelul biologic (psihofiziologic), cel simbolic (sintactic, funcŃional), numit şi "arhitectura funcŃională', şi cel semantic (intenŃional, referenŃial), care asigură raŃionamentele şi inferenŃele valide, atingerea eficientă a scopurilor. Autorul acordă o mare importanŃă celui de al doilea nivel pe care îl consideră ca fiind, în anumite limite, autonom, comparativ cu programul unui computer care se supune propriilor sale reguli sintactice. Deşi explicaŃia este coerentă, logică, pertinentă chiar, ea nu aduce informaŃii cu privire la geneza structurilor postulate, aşa încât rămâne puŃin relevantă pentru psihologie. Se pare că analogia dintre gândirea omului şi cea a calculatorului nu a adus nimic semnificativ în psihologia gândirii. "Simularea pe computer a gândirii trebuie să rămână un joc excelent şi important, de o imensă valoare pentru tehnologie, dar de slabă relevanŃă pentru sarcina psihologică’’.

3.Componentele si structura gândirii

Gândirea are două mari componente, una informaŃională şi alta

operaŃională, prima dezvăluindu-ne latura ei de conŃinut (faptul că dispune de " unităŃi informaŃionala despre "ceva’’ anume - obiecte, fenomene, evenimente), cea de a doua latură funcŃională (faptul că implică transformări ale informaŃiilor în vederea obŃinerii unor produse care, prin depăşirea situaŃiei problematice, să asigure adaptarea la mediu).

Latura informaŃională este constituită din ansamblul noŃiunilor şi conceptelor ca forme generalizate de reflectare a însuşirilor obiectelor şi fenomenelor. " Un concept este un răspuns comun la o clasă de fenomene ai căror membri manifestă câteva trăsături comune’’. La rândul său Munn (1965) consideră că "un concept este procesul care reprezintă asemănările unor obiecte, situaŃii, evenimente, altminteri diferite. Conceptele sunt produse ale raŃionamentelor şi odată dezvoltate joacă un rol important în gândirea ulterioară. .. conceptele sunt condensări de experienŃe trecute’’. Vinacke caracterizează mai amplu conceptele referindu-se la conŃinutul, modalităŃile de utilizări şi nivelul lor de structurare în mintea omului. Cele şapte caracteristici ale conceptului, stabilite de el, sunt următoarele:

1) conceptele nu sunt date senzoriale, ci sisteme care sunt produse de răspunsurile noastre la diferite situaŃii trecute caracteristice;

2) utilizarea lor înseamnă de fapt aplicarea experienŃei trecute la situaŃia actuală;

3) conceptele reunesc datele senzoriale independente;

4) la om, cuvintele sau alte simboluri sunt mijloacele de legătură ale elementelor independente ale experienŃei noastre;

5) conceptele au două moduri de utilizare: cea extensivă, comună pentru toŃi oamenii, şi cea intenŃională, care variază de la individ la individ;

6) un concept nu este obligatoriu "raŃional";

7) un concept poate exista fără a fi formulat într-o manieră conştientă Rosch (1975) definea conceptul ca "prototip al obiectului", iar Changeux (1983) arăta că el este "o imagine simplificată, scheletică, redusă la trăsăturile esenŃiale formalizate ale obiectului desemnat .Pentru logicieni, conceptele definesc clase de obiectele date sau construite, ele fiind comune pentru toŃi oamenii. Pentru psihologi, ele sunt "sisteme de răspunsuri învăŃate, care permit organizarea şi interpretarea elementelor furnizate prin percepŃiile noastre şi care influenŃează comportamentul, indiferent de toate stimulările venite din mediu, permiŃându-ne să aplicăm automat experienŃa noastră trecută la situaŃiile prezenta’’. In mintea omului conceptele nu sunt izolate, ci înlănŃuite unele de altele, formând sisteme conceptuale. L. S. Vâgotski introduce termenul de "piramida noŃiunilor’’ tocmai pentru a semnifica şi mai plastic organizarea şi ierarhizarea noŃiunilor. Cu cât o noŃiune se află mai spre vârful piramidei, cu atât ea are un grad mai mare de generalitate, o mai mare valoare cognitivă;

Latura operaŃională a gândirii cuprinde ansamblul operaŃiilor si procedeelor mentale de transformare a informaŃiilor, de relaŃionare şi prelucrare, combinare şi recombinare a schemelor şi noŃiunilor, în vederea obŃinerii unor cunoştinŃe noi sau a rezolvării unor probleme. Gândirea foloseşte două categorii de operaŃii; unele sunt fundamentale, de bază, fiind prezente în orice act de gândire şi constituind scheletul ei (analiza, sinteza, comparaŃia, abstractizarea, generalizarea, concretizarea logică), altele sunt instrumente, folosindu-se numai în anumite acte de gândire şi particularizându-se în funcŃie de domeniul de cunoaştere în care este implicată gândirea. în rândul acestora din urmă întâlnim mai multe modalităŃi şi procedee operaŃionale care se clasifică în perechi opuse. Astfel, modalităŃile algoritmice sunt bazate pe treceri de Ia o stare la alta, în succesiunea momentelor, în timp, sunt univoc orientate, efectuarea corectă a unei operaŃii conducând în mod necesar la următoarea şi la îndeplinirea corecta a activităŃii, în timp ce modalităŃile euristice presupun o desfăşurare de tip arborescent, din fiecare "nod" subiectul trebuie să aleagă o stare din mai multe posibile. Primele corespund principiului economiei gândirii, celelalte principiului autoorganizării gândirii, într-un caz fiind vorba de frecvenŃa mare a unor clase de sarcini asemănătoare, în celălalt, de apariŃia unor situaŃii noi, imprevizibile. Există, apois modalităŃi reproductive de gândire care reflectă un nivel relativ stereotipizat, puŃin activ de integrare a operaŃiilor şi modalităŃi productive de gândire care descoperă în situaŃia dată un alt principiu de relaŃionare a elementelor, ceea ce duce la obŃinerea rapidă a soluŃiei. în sfârşit, există modalităŃi de gândire divergentă, ce reclamă din partea subiectului căutare şi îndepărtare în cât mai multe direcŃii şi cât mai departe de la punctul iniŃial de plecare, dar şi modalităŃi de gândire convergentă care presupune mişcarea inversă a gândirii: de la diversitate la unitate, de ia disociaŃii la sinteză.

Discursul cotidian al gândirii este guvernat de o serie de reguli după care se conduc operaŃiile gândirii. Acest sistem de reguli este numit de Grize şi Pieront - Le Bonniee (1983) logica naturală.

Cele două laturi ale gândirii nu sunt independente una de alta, ci într-o foarte strânsă interacŃiune şi interdependentă. Ele se intrică una în alta dând naştere la adevărate structuri' pe care le denumim structuri cognitive ale gândirii. Acestea pot fi definite ca fiind sisteme organizate de informaŃii şi operaŃii ce presupun organizare şi diferenŃiere interioară între elementele componente, coerenŃă şi operativitate ca şi tendinŃa de a se asocia cu alte sisteme cognitive ale intelectului. Ele se individualizează prin: completitudine (pot fi mai complexe sau mai simple, mai extinse sau mai sărace, mai articulate sau mai dezarticulate); operativitate (sunt mai flexibile sau mai rigide); grad de formare (sunt deja constituite şi stabilizate sau se află în proces de constituire); finalitate (funcŃionarea lor se soldează cu efecte adap-tative sau dezadaptative). Roiul lor fundamental este de a media, filtra intrările în gândire. De aceea, în funcŃie de natura, consistenŃa şi corectitudinea lor pot facilita sau, dimpotrivă, perturba depăşirea dificultăŃilor. Cele mai cunoscute fenomene de influenŃă negativă a structurilor cognitive ale gândirii asupra procesului rezolvării problemelor sunt:

- fenomenul "orbirii'’ gândirii, care constă în imposibilitatea sesizării a ceea ce este esenŃial într-o problemă încărcată cu multe date superflue, de prisos, ascunse, mascate, aşezate dezordonat;

- fenomenul stereotipiei gândirii, adică perseverarea ei în aceeaşi direcŃie sau manieră de lucru, chiar şi atunci când condiŃiile problemei s-au schimbat;

- fenomenul fixităŃii funcŃionale constă în imposibilitatea de a da unor obiecte şi alte utilizări decât cele normale, fireşti, în vederea utilizării lor în alte scopuri.

Psihologii care au cercetat experimental, aceste fenomene (Katz, 1949; Duncker, 1935; Maier, 1933; Bulbrook, 1932 etc.) au arătat că ele se datorează sărăciei, rigidităŃii, lipsei de supleŃe a structurilor cognitive ale gândirii.

4. ActivităŃile gândirii

a) Conceptualizarea. ’’Elementul cel mai caracteristic al con-

duitei inteligente a omului este aptitudinea de a forma şi integra conceptia’’. Nu întâmplător această activitate a gândirii a atras atenŃia celor mai mulŃi psihologi care s-au străduit să cerceteze experimental procesul respectiv, dar să formuleze şi unele teorii explicative ale acestuia. Galton consideră că noŃiunile se formează prin simpla suprapunere şi contopire a imaginilor obiectelor; Ach deplasează centrul de greutate pe scopul activităŃii care dă naştere unei "tendinŃe determinate81 şi care, la rândul ei, orientează tot procesul complex al formării noŃiunilor; pentru Vâgotski important este nu scopul care stă în faŃa subiectului, ci mijlocul cu ajutorul căruia acesta îşi organizează activitatea, şi un astfel de mijloc este cuvântul ca reflectare generalizată într-un sistem de reiaŃii a realităŃii înconjurătoare. Aplicând metodica "dublei stimulări", Vâgotski reuşeşte să desprindă 3 mari etape ale procesului formării noŃiunilor, fiecare dintre ele cu mai multe subetape:

etapa gândirii sincretice: a) formarea imaginii pe bază de încercări şi erori; b) pe baza întâlnirii spaŃiale şi temporale a obiectelor; c) pe baza aducerii la aceeaşi semnificaŃie a reprezentărilor diferitelor grupe anterior conexate în percepŃia copilului; etapa gândirii complexuale: a) complexul asociativ; b) colecŃiile; c) complexul în lanŃ; d) complexul asociativ difuz; e) pseudono-Ńiunea;

etapa gândirii naŃionale: a) bazată pe separarea, abstractizarea, izolarea elementelor; b) noŃiuni potenŃiale.

Psihologia modernă arată că formarea noŃiunilor are loc în procesul acŃiunii cu obiectele, în chiar procesul aplicării lor. NoŃiunea se formează prin interiorizarea treptată a acŃiunilor practice şi verbale până ce se ajunge la schematizări şi modalităŃi de lucru mintal. O contribuŃie deosebită la explicarea procesului formării noŃiunilor a adus-o P.l. Galperin (1970), care arată că" unitatea de bază a gândirii o formează acŃiune’’, aceasta din urmă realizându-se prin intermediul a două verigi "inegale şi de importanŃă diferită’’ şi anume: veriga de orientare ce se sprijină pe imagini şi constituie aparatul de conducere a acŃiunii, ca proces exterior, şi veriga de executare, care constituie transformarea reală, într-un scop bine determinat, a materialului iniŃial, în produsul sau starea propusă. Pentru a se realiza trecerea la executare sunt necesare o serie de condiŃii reale care vor facilita formarea acŃiunii. Trebuie să pornim însă nu de la condiŃii spre acŃiune, consideră Galperin, ci de la acŃiunea propusă la condiŃiile formării ei. Nu este de ajuns să ne mulŃumim cu supravegherea şi cu constatarea formării acŃiunii, ci s-o construim, şi în acest scop să creăm condiŃiile necesare. Accelerarea procesului formării noŃiunilor prin asigurarea condiŃiilor necesare este, şi mai bine sesizată de psihologul american J.S. Bruner (1970), care arată că "oricărui copil i se poate preda la orice nivel de vârstă, orice obiect de ÎnvăŃământ , aceasta evident în condiŃii determinate. Pentru informaŃii suplimentare cu privire la procesul formării noŃiunilor,

b) ÎnŃelegerea. Aceasta este activitatea de sesizare şi relevare a relaŃiilor esenŃiale dintre obiectele şi fenomenele lumii reale. Ea presupune asocierea treptată şi repetată a unor simboluri verbale cu diferite obiecte, încorporarea noilor cunoştinŃe, în cele vechi existente deja, pe care Ausubel şi Robinson (1981) le denumesc "idei ancoră". După părerea celor doi autori, încorporarea noilor cunoştinŃe în cele vechi se face prin: subsumare derivată (ideea nouă este un caz particular al celei vechi); subsumare corelativă (ideea nouă presupune o transformare a ideii vechi); supraordonare (ideea nouă este mai generală decât cea veche); relaŃii combinatorii se referă la ideile care sunt congruente cu un fond cuprinzător de idei relevate, deci de idei ancoră). Din punct de vedere psihologic, înŃelegerea este o nouă sinteză, o nouă constatare şi relevare a legăturilor şi dependenŃelor dintre obiecte, evenimente sau laturi ale acestora. Ea este trăită subiectiv, ca o stare de iluminare, clarificare, de maximă luciditate. Modul ei de realizare poate fi instantaneu sau ca urmare a depunerii unui travaliu, în primul caz fiind vorba despre o înŃelegere imediată, în : cel de al doilea, de una discursivă. în procesul desfăşurării ei, intervin o serie de factori care o pot facilita sau bruia, bloca. O mare importanŃă o au: particularităŃile structurilor cognitive vechi (dacă individul dispune sau nu de idei ancoră, dacă acestea sunt suficiente); natura ; materialului care urmează a fi înŃeles (dacă dispune de asociativitatea sau de calitatea substanŃialităŃii, adică de constanŃa sa sau chiar şi atunci când se foloseşte un alt termen verbal echivalent,

înlocuitor; dacă relaŃia dintre ideea veche şi cea nouă nu este arbitrară, ceea ce ii conferă materialului o structură logică); prezenŃa intenŃiei individului de a raporta noile idei la cele vechi etc.

c) Rezolvarea problemelor. Constituie una dintre activităŃile esenŃiale ale gândirii, urmărindu-se faptul că aceasta nu intră în funcŃiune decât în situaŃii problematice care cer o rezolvare. Pentru gestaltişti problema este o structură, o configuraŃie neîncheiată, soluŃia este o altă strctură, o configuraŃie închisă. A rezolva o problemă înseamnă a trece de la o structură la alta, fapt care are loc în urma unei restructurări, reorganizări a câmpului perceptiv. Restructurarea i se produce brusc, dintr-o dată, fapt care dovedeşte că într-adevăr rezolvarea problemelor este echivalentă cu această "recentrare" şi nicidecum cu eliminarea progresivă a erorilor aşa cum credeau alŃi psihologi. Numai că "schimbarea semnificaŃiei funcŃionale" a elementelor problemei nu-şi găseşte o explicaŃie suficientă în teoria gestal-tistă. Reactivarea bruscă a câmpului de tensiune cerebrală, care se produce concomitent cu restructurarea câmpului perceptiv, este o ipoteză gratuită, deci puŃin fecundă pentru psihologie. Behavioriştii au încercat să explice rezolvarea problemelor în termenii binecunoscuŃi ai relaŃiei dintre stimul şi reacŃie, P. Turquin (1970) considera că există o continuitate între modul de concepere a învăŃării de către behaviorişti şi procesul rezolvării problemelor» Ei recurg Ia modelele mediaŃionaie ce sunt interpuse între S şî R. Există o disponibilitate a unui răspuns de a fi asociat cu un anumit stimul, dependent de frecvenŃa asocierilor anterioare» Conexiunea dintre S şî R se realizează sub formă de lanŃ, cu nenumărate elemente mediaŃionaie verbale. în felul acesta R.M. Gagne (1975) explică apariŃia formelor comportamentale superioare din cele inferioare. Se pare că în rezolvarea problemelor, combinarea mediatorilor în reguli de ordin superior este esenŃială. ImportanŃă are însă nu doar categoria de răspunsuri cu care se leagă un stimul, ci şi ierarhizarea răspunsurilor. Maltzam (1955) arată că un stimul se poate asocia cu mai multe răspunsuri (R1, R2, R3), numai că aceste răspunsuri, deşi formează o familie, sunt inegal disponibile. Stimulul va fi asociat cel mai frecvent cu răspunsul care se află în vârful piramidei şi care este capabil să soluŃioneze situaŃia. în cazul rezolvări problemelor se trece la următorul răspuns, numai după ce primul s-a dovedit a fi ineficace. Behaviorismul exagerează explicarea disponibilităŃii unui răspuns faŃă de un anumit stimul doar pe baza frecvenŃei asocierilor dintre S şi R. Pe bună dreptate ne putem întreba dacă nu cumva şi alŃi factori ar putea explica o asemenea disponibilitate. Psihologia genetică oferă un punct de vedere extrem de fecund în interpretarea procesului rezolvării problemelor. Cum soluŃionarea unei probleme necesită "umplerea golurilor, Piaget consideră că acest lucru se poate face prin desfăşurarea operaŃiilor grupărilor descoperite de el în evoluŃia inteligenŃei. Problema apare atunci când subiectul se întâlneşte cu un fapt nou, încă neclarificat, neseriat, ceea ce duce la o relativă dezechilibrare a . grupărilor. în momentul în care faptul nou este integrat în vechile structuri cognitiv-operatorii, adică seriat, clarificat, explicat are loc rezolvarea problemei. în felul acesta structurile operatorii, fără a se reconstrui total, se extind, se completează, îşi corectează erorile de amănunt. Pornind de la concepŃia lui Piaget asupra rezolvării problemelor, I. Radu şi M. Miclea (1987) propun o perspectivă psihologică asupra "problemei" care cuprinde următoarele postulate:

1) problemele au un caracter psihogenetic, deoarece structurile cognitiv-operatorii, în funcŃie de care ele apar, sunt rezultatul evoluŃiei psihogenetice;

2) funcŃia erotetică a problemei este o funcŃie constituantă, problema fiind, uneori, generatoare de noi structuri;

3) problema dispune şi de o schemă "vectorială", ceea ce va prefigura ce se va accepta ca gen de soluŃie;

4) problema presupune un model mintal acceptor care are rol de a evalua soluŃia.


1. Gândirea este un sistem ordonat de operaŃii de prelucrare, interpretare şi valorificare a informaŃiilor, bazat pe principiile abstractizării, generalizării şi anticipării şi subordonat sarcinii alternativei optime din mulŃimea celor iniŃial posibilă T/F 2. Dintre principalele caracteristici psihologice ale gândirii fac parte: caracterul energetic-operaŃional, caracterul finalist, carcaterul systemic T/F 3. Conceptualizarea, intelegerea, rezolvarea problemelor sunt activitati ale gandirii T/F

Bibliografie:

• Golu, M. ( Perceptie si activitate, Bucuresti, Ed. Stiintifica, 1972 )

• Piaget J., ( Psihologia inteligentei, Bucuresti, Ed. Stiintifica, 1965 )




MEMORIA

Plan de idei:

1. Definire şi caracterizare generală

2. Procesele si formele memoriei

3. Optimizarea functionalitatii memoriei

4. Memorie si uitare

Obiective:


• Sa inteleaga si sa utilizeze ameliorativ principalele caracteristici ale memoriei

• Sa opereze logic cu conceptele actuale care circumscriu domeniul

• Sa aprecieze corect caracterul necesar dar si negativ al uitarii

• Sa cunoasca si sa caracterizeze principalele insusiri ale memoriei

1. Definire şi caracterizare generală

Conduitele omului (impresiile, imaginile, gândurile, emoŃiile, mişcările) nu se "volatizează" fără a lăsa nici o urmă, ci "dispaf în trecut, se sedimentează» se cristalizează pentru ca apoi să influenŃeze alte conduite ce sunt executate actual. Aşadar, conduitele actuale ale organismului depind de experienŃele sale anterioare, iar acestea sunt fixate şi reactualizate cu ajutorul memoriei. Conceptul de memorie se referă la u relaŃiile funcŃionale existente între două grupe de conduite observabile, separate printr-un interval temporar de durată variabilă ... Primele conduite aparŃin fazei de achiziŃie. Conduitele ulterioare aparŃin fazei de actualizare’’ . Printre acestea, autorul francez are în vedere conduitele de recunoaştere, reconstrucŃie, reamintire, reînvăŃare. O definiŃie asemănătoare propun şi alŃi autori. Memoria cuprinde "mecanismele prin care o achiziŃie oarecare rămâne disponibilă, putând fi reamintită şi utilizată’’. Deşi comună pentru om şi animal, memoria cunoaşte apogeul dezvoltării sale abia la om, la nivelul căruia întâlnim cea mai complexă organizare şi ierarhizare a ei. La om, memoria este mijlocită deoarece

presupune operarea cu anumite instrumente care joacă rol de - stimul - mijloace, prin intermediul cărora acesta pune stăpânire pe propria conduită mnezică, o organizează şi dirijează. Caracterul inteligibil al memoriei umane este o altă notă distinctivă a ei. Memoria omului presupune organizarea şi structurarea materialului de memorat, apelul la judecată, sistematizare, clasificare, ia procedee logice, raŃionale, conştiente (planuri mnezice, scheme raŃionale)Tot la om, conduitele mnezice se asociază cu acŃiuni cognitive fapt care le sporeşte productivitatea. Aceste acŃiuni sunt introduse în actul memoriei fie ca mediatori latenŃi, fie ca mediatori manifeşti. în timp ce memorăm, vedem, auzim, clasificăm, ordonăm, scriem, verbaiizăm etc. Memoria este implicată în marile comportamente ale vieŃii omului. Cunoaştere şi învăŃare, înŃelegere şi rezolvare de probleme, inteligenŃă şi creaŃie. Psihologul german Lange considera că viaŃa psihică a omului fără memorie ar fi un ghem de impresii senzitive, adică un prezent fără trecut, dar şi fără viitor. Fără memorie, omul ar trăi într-un continuu prezent, viaŃa sa psihică ar fi haotică, spontană, fără stabilitate, durabilitate şi finalitate în timp, cunoaşterea ar trebui luată de fiecare dată de la început, gândurile şi acŃiunile nu s-ar lega între ele. Memoria umană este activă şi selectivă, ceea ce înseamnă că presupune nu doar o simplă înmagazinare de cunoştinŃe, ci şi o confruntare a lor cu necesităŃile şi cerinŃele actuale ale vieŃii individului, fapt care se soldează cu o nouă organizare şi sedimentare a materialului, cu restructurarea şi asamblarea informaŃiilor într-o formă nouă, superioară celei anterioare, cu evitarea erorilor comise în trecut, cu eliminarea verigilor de prisos şi extragerea datelor relevante din experienŃa anterioară. Ea readuce trecutul în prezent, dar o face Ńinând seama de condiŃiile schimbate şi actuale ale prezentului. Sudând între ele elementele vieŃii psihice, oferind posibilitatea reanalizării achiziŃiilor anterioare ale cunoaşterii, premisă a "împingerii" ei mai departe, facilitând reamintirea nu doar a acŃiunilor deja executate, ci şi

a celor ce urmează a fi executate, memoria îndeplineşte o imensă valoare adaptativă, contribuind ia echilibrarea organismului cu mediul. Psihofiziologul rus I. M. Secenov a considerat-o ca fiind condiŃia fundamentală, "piatra unghiulară a vieŃii psihice.

2. Procesele şi formele memoriei

a) Memorarea informaŃiilor este primul proces al memoriei cunoscut şi sub denumirea de întipărire, fixare, engramare. Presupune introducerea informaŃiilor în memorie. După prezenŃa sau absenŃa atenŃiei, intenŃiei, efortului voluntar poate fi automată (spontană) sau voluntară, iar după prezenŃa sau absenŃa înŃelegerii, mecanică şi logică. Craik şi Lockhart (1972) au elaborat teoria nivelului tratării informaŃiilor care descrie memorarea ca o activitate şi nu ca o structură (aşa cum apare şi în alte modele teoretice). Ei consideră memoria ca un subprodus al percepŃiei şi atenŃiei, sugerând că o informaŃie poate fi tratată la diferite niveluri şi că tocmai nivelul tratării ei determină facilitatea cu care ea va fi ulterior reactualizată. Există, astfel, un nivel superficial de tratare care implică doar o asemănare fizică între 2 stimuli (2 cuvinte) şi altul profund ce se referă la aspecte fonologice şi semantice. Cei doi autori consideră că memoria ar trebui studiată de la paradigmele memoriei incidentale pentru că în ea experimentatorul poate controla modul în care subiectul tratează informaŃia. în memoria voluntară, subiectul adoptă strategii pe care experimentatorul nu le poate controla. SubiecŃii sunt puşi în diferite situaŃii orientative (ortografică, fonologică, semantică). S-a constatat că cea mai bună engra-mare a avut loc în ultima situaŃie deoarece a intrat în funcŃiune nivelul profund de tratare a informaŃiilor. Teoria a fost însă criticată: engra-marea este nu doar în funcŃie de orientarea subiectului şi de scopurile reactualizări; se opreşte asupra engramării, dar pierde din vedere reactualizarea care presupune folosirea unor strategii adecvate etc. Craik (1984) şi-a revizuit teoria. Deşi consideră, în continuare, memoria ca o activitate, arată că ceea ce determină performanŃa mnezică este caracterul distinctiv al analizei iniŃiale şi faptul că evenimentele mnezice se integrează într-un ansamblu bine organizat de experienŃe anterioare.

b) Stocarea informaŃiilor Este procesul de păstrare în memorie a informaŃiilor până când vom avea nevoie din nou de ele şi le vom reactualiza. Principalele probleme pe care le ridică stocarea sunt durata şi forma ei, prima vizând un aspect de ordin cantitativ (timpul păstrării), cealaltă unul calitativ. în legătură cu durata stocării au fost desprinse două forme esenŃiale: stocarea de scurtă durată (SSD) şi stocarea de lungă durată (SLD). Brown (1958), în Marea Britanie, şi Peterson (1959), în SUA, au remarcat în experimentele lor că diverse litere erau mai rapid uitate de subiecŃi dacă acestora li se cerea să facă o serie de calcule mintale, fapt care le-a permis să considere că informaŃia poposeşte pentru un timp oarecare în minte, apoi se şterge. Unul dintre cele mai cunoscute modele asupra SSD a fost elaborat de Atkinson şi Shiffrim (1968) care postulau existenŃa a trei tipuri de stocări mnezice: senzoriale, de scurtă durată, de lungă durată, primul fiind de ordin senzorio-perceptiv şi furnizând informaŃii celui de-al doilea, iar acesta având trasee spre ultimul. Fiind mai mult structural decât funcŃional, la începutul anilor '70

modelul a fost criticat. Craik şi Lockharst (1972) arătau că durata traseelor mnezice este o consecinŃă directă a operaŃiilor de engramare, cu cât acestea sunt mai profunde, cu atât durata reŃinerii va fi mai lungă. De asemenea, Baddeley (1986), sesizând unele limite ale modelului propus de Atkinson şi Shiffrin, propune înlocuirea termenului de "stocare de scurtă durată1 cu cel de "memorie de lucnf. După opinia lui, memoria de lucru este constituită dintr-un "administrator centrat1 şi din sisteme "sclavd\ acestea fiind, ceea ce el numeşte "bucla articulatorie" şi "calea vizualo-spaŃială. "Administratorul central" este un sistem atenŃionai de capacitate limitată care poate utiliza unul sau altul dintnâ celelalte două subsisteme, pentru a-şi elibera o parte din capacităŃile ! sale în vederea rezolvării sarcinilor cognitive complexe. Modelul iui Baddeley nu postulează existenŃa unor trasee obligatorii care să ducă spre SLD, dimpotrivă, sugerează o funcŃionare paralelă a acestora. Totodată, se conturează şi ideea existenŃei unor resurse comune de tratare a diferitelor sarcini cognitive.

La fel de mult studiată a fost şi stocarea de lungă durată. S-au propus diferite tipuri de stocare (vizuală sau verbală) cu grade de eficienŃă (mai eficientă dovedindu-se stocarea vizuală). Tulving (1972) face o distincŃie interesantă între memoria episodică (care întipăreşte şi păstrează informaŃiile provenite din experienŃa concretă, particulară, circumscrisă spaŃiului şi timpului personal) şi memoria semantică (ce include cunoştinŃele abstacte, independente de spaŃiul şi timpul personal). în prima formă se încadrează reŃinerea automată şi intenŃională a unor informaŃii curente sau a unora din trecutul individual. ReŃinerea experienŃelor personale din trecut a fost numită de Ruben (1986) memoria autobiografică. ReŃinerii unor acte care urmează a fi efectuate într-un viitor oarecare i s-a dat numele de memorie prospectivă (Meacham şi Leiman, 1975). în cea de a doua formă, cognitiviştii au propus modele propozip'onale ale memoriei care se bazează mai ales pe cunoştinŃele declarative. Tulving (1985) este de părere însă că individul trebuie să reŃină şi cunoştinŃe prescriptive, el trebuie să ştie nu doar ce este un obiect, ci şi cum se operează cu el, cum se face un lucru. Aceasta corespunde memoriei proceduale, care furnizează informaŃii pentru acŃiunile viitoare.

Nu numai durata reŃinerii unei informaŃii este însă importantă ci şi transformările la care ea este supusă, conŃinutul memorat putând să se diminueze (până la trecerea sa sub pragul conştiinŃei), să se destrame, să dispară sau, dimpotrivă, să fie amplificat, întărit, structurat. Cercetătorii încercând să explice diminuarea conŃinutului memorat, s-au întrebat dacă aceasta este o pierdere de informaŃii sau o dificultate de recuperare a lor. Au fost elaborate două teorii opuse: teoria declinului traseelor mnezice şi teoria interferenŃei. c) Reactualizarea informaŃiilor constă în scoaterea la iveală a celor memorate şi păstrate în vederea utilizării, valorificării lor. Tulving a distins două tipuri de eşecuri mnezice: unul provenit în absenŃa informaŃiei în memorie; altul legat de faptul că deşi informaŃia este stocată, nu poate fi recuperată. Este distincŃia dintre "disponibilitate" şi "accesibilitate". Cei doi autori consideră că memoria ar trebui studiată de la paradigmele memoriei incidentale pentru că în ea experimentatorul poate controla modul în care subiectul tratează informaŃia. în memoria voluntară, subiectul adoptă strategii pe care experimentatorul nu le poate controla. SubiecŃii sunt puşi în diferite situaŃii orientative (ortografică, fonologică, semantică). S-a constatat că cea mai bună engra-mare a avut

loc în ultima situaŃie deoarece a intrat în funcŃiune nivelul profund de tratare a informaŃiilor. Teoria a fost însă criticată: engra-marea este nu doar în funcŃie de orientarea subiectului şi de scopurile reactualizări; se opreşte asupra engramării, dar pierde din vedere reactualizarea care presupune folosirea unor strategii adecvate etc. Craik (1984) şi-a revizuit teoria» Deşi consideră, în continuare, memoria ca o activitate, arată că ceea ce determină performanŃa mnezică este caracterul distinctiv al analizei iniŃiale şi faptul că evenimentele mnezice se integrează într-un ansamblu bine organizat de experienŃe anterioare.

3. Optimizarea funcŃionalităŃii memoriei

In vederea sporirii gradului de eficienŃă a memoriei se apelează la o serie de modalităŃi şi procese acŃionale, dintre care mas frecvente sunt cele de mai jos.

O foarte mare importanŃă în sporirea productivităŃii memoriei o are intensificarea interacŃiunii dintre subiect şi materialul de memorat, apelul la diverse mijloace de prelucrare a lui.

Simpla citire a unui text, chiar şi repetată, nu este suficientă pentru memorarea lui. Apelând, însă, Ia diferite mijloace, cum ar fi alcătuirea planului textului, fracŃionarea lui în părŃi, desprinderea punctelor inteligibile, stabilirea asemănărilor şi deosebirilor etc, vom grăbi procesul de reŃinere. Frazele şi expresiile dintr-o limbă străină se însuşesc mai repede prin practica retroversiunilor decât cea a traducerilor. O demonstraŃie matematică se reŃine mas temeinic dacă este reconstruită de subiect, decât dacă este parcursă prin citire. Copilul învaŃă mai bine gramatica atunci când singur construieşte diferite structuri gramaticale decât atunci când acestea îi sunt furnizate de-a gata. • Stabilirea unor repere, a unor puncte de sprijin, a unor mne-moscheme sau mediatori ridică potentele memoriei. "Nodul de ia batistă", crestăturile pe un răboj, scrisul pictografic, asociaŃiile, sublinierea textelor, rezumatele, schemele grafice, stenograma, fotograma, imaginea interioară a unei scheme grafice ("văd pagina", "văd săgeŃile unei scheme") uşurează funcŃionalitatea memoriei. Mediatorii îndeplinesc funcŃia de aducere aminte, atât instrumente prin care omul pune stăpânire pe propria sa conduită mnezică. Utilizarea premeditată şi îndelungată se soldează cu optimizarea capacităŃilor mnezice.

Fixarea conştientă a scopului activităŃii este extrem de importantă pentru conduita mnezică a individului. Nu este suficient, însă, să ne stabilim scopuri generale, globale, ci scopuri cât mai diferenŃiate. Important este să ştim nu doar că trebui memorăm, ci şi pentru cât timp, cât de precisă trebuie să fie me- -«rea sau reactualizarea, care este ordinea (succesiunea) de memorare.

Elevii ştiu din proprie experienŃă că dacă învaŃă pentru o anumită zi, pentru o anumită oră şi nu sunt ascultaŃi în acea zi şî m acea oră, peste câteva zile uită totul şi trebuie să reia procesul învăŃării de la început. în acest caz intră în acŃiune una dintre legile memoriei care arată că

"memorarea pentru o anumită dată condiŃionează uitarea după trecerea acelei date". ImportanŃa fixării unor scopuri clare, precise, complete este atât de mare pentru memorare încât chiar şi atunci când subiecŃii nu sunt preveniŃi prin instructaj asupra faptului că vor trebui să reŃină anumite materiale cu care operează, ei singuri, prin :autoinstruire, îşi fixează scopuri mnezice.

Un alt factor care asigură reuşita memoriei este sistematizarea cunoştinŃelor, a informaŃiilor ce urmează a fi însuşite. Dacă acestea sunt legate unele de altele, după criterii de raŃionalitate şi verificabilitate, dacă sunt ordonate şi clasificate, ierarhizate şi integrate în sistemul naŃional, dacă sunt segmentate pe unde sens (numite şi microteme), dacă sunt organizate pe baza unui plan unitar şi coerent etc, vor fi cu atât mai bine şi uşor reŃinute. Dimpotrivă, lipsa de logică, de structură, de sistematizare şi organizare a unui material împiedică însuşirea lui.

4. Memorie şi uitare

Multe din datele experienŃei anterioare se diminuează, se de-gradează, dispar din mintea noastră. Intervine aşa-numitul fenomen al uitării, fenomen natural, normal şi mai ales relativ necesar.u Uitarea este scrisă în legile omeneşti’’ - spune poporul, subliniind astfel necesitatea ei. Aşa cum un depozit de materiale s-ar umple, în condiŃiile supraîncărcării lui, nedând posibilitatea de a se depozita şi alte materiale, tot aşa şi "depozitul" memoriei s-ar putea supraîncarca, n-ar da posibilitatea individului să acumuleze şi să păstreze noi şi noi cunoştinŃe, ca urmare a experienŃelor curente şi recente de viaŃă. Uitarea intervine, aşadar, ca o supapă care iasă să se scurgă, să se elimine ceea ce numai corespunde noilor solicitări. în raport cu memoria care tinde, după cum am văzut, spre fixarea şi păstrarea informaŃiilor, uitarea este un fenomen negativ. în schimb, în raport cu necesităŃile practice, cu solicitările cotidiene ea este un fenomen pozitiv şi aceasta deoarece uitarea treptată, graduală a anumitor informaŃii contribuie la echilibrarea sistemului cognitiv al individului, acordă acestuia un caracter suplu, dinamic, pasibil a se automişca fără a fi stânjenit de ceea ce ar fi "prea mulf sau "de prisos". Uitarea este un fenomen natural, pozitiv şi necesar numai în anumite condiŃii, când acestea nu sunt respectate ea devine o piedică, o povară pentru memorie care este nevoită să-şi reia de la început procesele. Intre memorie şi uitare există, deci, relaŃii dinamice, fiecare acŃionând asupra celeilalte, facilitându-se sau împiedicându-se reciproc.

EvidenŃierea problematicii uitării se poate face răspunzând la câteva întrebări.

Care sunt formele uitării? în literatura de specialitate sunt descrise trei forme ale uitării: uitarea totală (ştergerea, dispariŃia, suprimarea integrală a datelor memorate şi păstrate); recunoaşterile şi leproducerile parŃiale, mai puŃin adecvate sau chiar eronate; lapsusul (uitarea momentană, exact pentru acea perioadă când ar trebuie să ne reamintim).

Ce uităm? Uităm informaŃiile care îşi pierd actualitatea, care se devalorizează, care nu mai au semnificaŃie, nu mai răspund unor necesităŃi, informaŃiile neesenŃiale, amănuntele, detaliile, ceea ce reprezintă un balast,

dar şi informaŃiile care ne sunt necesare, care au mare semnificaŃie pentru "reuşita" noastră.

De ce uităm? Cauzele uitării sunt numeroase (stări de oboseală, surmenaj, anxietate, îmbolnăvirea creierului), cea care primează însă este insuficienŃa sau proasta organizare a învăŃării. O învăŃare neraŃională care ia forma subînvăŃării (cu mai puŃine repetiŃii decât esîe necesar) sau forma supraînvăŃării (cu mai multe repetiŃii decât numărul optim) este la fel de periculoasă pentru memorie ca şi lipsa el.

Care este ritmul uitării? Psihologul german H,Ebbinghaus, utilizând silabe fără sens, a arătat că uitarea este destul de mare, masivă chiar, imediat după învăŃare şi apoi din ce în ce mai lentă, aproape stagnantă. Dacă luăm în considerare şl alte particularităŃi ale materialului de memorat, ca şi pe cele de vârstă şi psihoindividuale, atunci vom constata că uitarea are ritmuri foarte diferenŃiate, tocmai înfuncŃie de acestea.

Uitarea poate fi combătută prin eliminarea cauzelor care duc la instalarea ei şi mai ales prin manipularea factorilor prezentaŃi în paragraful anterior. Cel mai sigur mijloc de combatere al uitării îl reprezintă, însă, repetarea materialului memorat. uRepetitio est mater studiorurrf (repetiŃia este mama învăŃării) spune pe bună dreptate o veche cugetare. Nu orice repetiŃie asigură însă combaterea uitării, ci doar cea optimă din punct de vedere al numărului ei (cercetările au demonstrat că repetiŃiile suplimentare nu trebuie să depăşească 50% din numărul iniŃial de repetiŃii necesare însuşirii materialului). RepetiŃia eşalonată, bazată pe separarea în timp a repetiŃiilor, este mai productivă decât cea comasată (care presupune repetarea integrală a materialului de atâtea ori până când acesta este memorat), deoarece înlătură uniformitatea, monotonia şi oboseala (specifice repetiŃiilor comasate), asigură memoriei răgazul de a-şi organiza, sistematiza şi chiar reelabora informaŃiile respective. Productivă este repetiŃia care se efectuează la anumite intervale de timp (intervalul optim fie de câteva zeci de minute - între 5 min. şi 20 min., fie de câteva zile -între 1-2 zile) imediat după memorare. RepetiŃia activă, independentă, bazată pe redarea pe. dinafară a textului cu cuvinte proprii este superioară repetiŃiei pasive, bazată doar pe recitirea textului. RepetiŃia încărcată de sens, semnificaŃie, este mai productivă decât cea mecanică (repetând materialul în diferite forme şi combinaŃii vom combate uitarea lui).


1. Memoria umană este activă şi selectivă, ceea ce înseamnă că presupune nu doar o simplă înmagazinare de cunoştinŃe, ci şi o confruntare a lor cu necesităŃile şi cerinŃele actuale ale vieŃii individului T/F 2. Psihofiziologul rus I. M. Secenov a considerat memoria ca fiind condiŃia fundamentală, "piatra de incercare” a vieŃii T/F 3. Uitarea reprezinta un proces al memoriei si este un fenomen natural, pozitiv şi necesar numai în anumite condiŃii.

Bibliografie:

• Reuchlin, M. Psychologie, Paris, P.U.F, 1988




IMAGINAłIA

Plan de idei:

1.Specificul psihologic al imaginatiei

2. RelaŃiile imaginaŃiei cu alte funcŃii psihice

3.Formele imaginatiei

Obiective:


• Sa aiba o conceptie detaliata asupra conceptului de imaginative

• Sa inteleaga si sa evidentieze relatiile imaginatiei cu alte functii psihice

• Sa realizeze o distinctie clara asupra formelor imaginatiei

1. Specificul psihologic al imaginaŃiei

Cei mai mulŃi autori consideră că imaginaŃia este capacitatea omului de a "produce imagini*". Asupra acestui mod de înŃelegere atrăgea atenŃia Jeanne Bernis încă din 1958 care îşi deschidea cartea sa dedicată imaginaŃiei cu următoarele cuvinte: u ImaginaŃie este definită, în general, ca fiind facultatea pe care o are spiritul de a produce imagini - ceea ce înseamnă fie simpla reproducere a senzaŃiilor în absenŃa obiectelor care le-au provocat, fie creaŃiile libere ale fanteziei noastre’’. Deşi această definiŃie surprinde existenŃa a două forme ale imaginaŃiei, una legată direct de percepŃie (imaginaŃia reproductivă), alta eliberată de lumea sensibilă (imaginaŃia creatoare), ea introduce o anumită ambiguitate în înŃelegerea specificului funcŃiei imaginative. Uneori, imaginaŃia este văzută ca o copie a senzaŃiei, alteori ca o transpoziŃie a ei într-o realitate care nu provine din simŃuri, dar conservă raporturile de situaŃii şi de calitate. în acest din urmă caz, imaginea se îndepărtează de percepŃie şi se intelectualizează. O contribuŃie deosebită la înŃelegerea specificului imaginaŃiei ca funcŃie psihică a fost adusă de Gaston Bachelard care sesiza faptul că imaginaŃia este nu doar capacitatea de a forma imagini, ci şi capacitatea de a deforma imaginile furnizate de percepŃii, de a schimba şi modifica imaginile eliberându-ne, în felul acesta, de impresiile primare. "Dacă nu există schimbări de imagini, uniuni neaşteptate de imagini, nu există imaginaŃie, nu există activitate imaginativă. Dacă o imagine prezentă nu ne face să ne gândim la o imagine absentă, dacă o imagine ocazională nu determină o risipă de imagini aberante, o explozie de imagini, nu există imaginaŃia1, (p.7). în toate aceste cazuri există cel mult percepŃie, reamintirea unei percepŃii, memorie obişnuită, dar nu imaginaŃie. Vocabula fundamentală care corespunde imaginaŃiei, arată Bachelard, nu este imaginea, ci imaginarul, închipuitul. " Valoarea unei imagini se măsoară prin întinderea aureolei imaginare. GraŃie imaginarului, imaginaŃia este esenŃialmente deschisă, evazivă. în psihicul uman ea este experienŃa a însăşi deschiderii, experienŃa a însăşi noutăŃii.

Imaginea fixată, stabilă, încheiată capătă din ce în ce mai mult caracterele percepŃiei prezente şi "taie aripile imaginaŃiei". Chiar imaginaŃia produce şi depozitează imagini, dar ea este mai mult decât imaginile, ea trece dincolo de imagini, aspirând spre ceva nou. Bachelard sesizează diferenŃa care trebuie făcută între constituirea imaginilor şi mobilitatea imaginilor. Cel mai adeseori, arată el, psihologii s-au ocupat cu primul aspect, ignorându-l sau sacrificându-l pe cel de al doilea. "ImaginaŃia pentru un psiholog complet, este, înainte de toate, un tip de

mobilitate spirituală, tipul de mobilitate spirituală cel mai înalt, cel mai viu, cel mai dinamic.

Iată de ce considera Bachelard că psihologul trebuie ajutat să studieze sistematic mobilitatea, fecunditatea, viaŃa imaginii particulare. Revenind la Bernis subliniem încă o idee a acestuia. FuncŃia veritabilă a imaginaŃiei se conturează abia în momentul creaŃiei mintale sau practice când este vorba despre invenŃie, înŃelegere sau acŃiune, Dacă ideile vor să se confrunte, dacă ele vor să trăiască unele prin altele şi să progreseze, atunci este necesar să se producă un veritabil experiment." ImaginaŃia este experimentarea mentală, spiritul orientat spre previziunea apropierilor sau excluziunilor pe care are puterea de a le prezenta înainte de a le justifica". Interpretarea imaginaŃiei ca un tip de mobilitate spirituală sau ca o formă de experimentare mintală, centrată pe previziune, a grăbit înŃelegerea modernă a imaginaŃiei ca o combinatorică mintală. Ceea ce primează în abordarea imaginaŃiei, considera Paul Popescu Neveanu, este "dinamismul ei, potenŃialul combinatorie şi transformativ ce duce la apariŃia de imagini noi’’. ImaginaŃia este procesul de combinare şi recombinare a datelor din experienŃa anterioară în vederea dobândirii unor imagini noi fără un corespondent în realitate sau în experienŃa anterioară. Altfel spus, ea este procesul de creare a noului în forma ideală. Caracterul constructiv şi transformativ al imaginaŃiei devine trăsătura ei definitorie. ImaginaŃia este procesul psihic "de operare cu imagini mentale, de combinare sau construcŃie imagistică tinzând spre producerea noului în forma unor reconstruiri intuitive, a unor " tablouri' mintale, planuri iconice sau proiectă1. Prin intermediul imaginaŃiei proiectăm, prefigurăm, anticipăm produsele muncii înainte de realizarea lor efectivă. De asemenea, stabilim planuri prealabile sau ipoteze în mersul firesc al rezolvării problemelor. In sfârşit, prin imaginaŃie omul îşi proiectează în viitor traiectoria propriei sale vieŃi, îşi elaborează o imagine în legătură cu ea, imagine ce capătă valenŃe mobilizatoare şi stimulatoare în procesul activităŃii practice. ImaginaŃia are, aşadar, o imensă valoare adaptativă. Dewey (1887) considera că imaginaŃia reală nu se preocupă de ireal, funcŃia ei nu este constituită de orientarea spre fantezia sterilă, ci ea serveşte la extinderea şi completarea realului . MulŃi alŃi autori (Shapiro, 1968; Malrieu, 1967 ) subliniază rolul adaptiv al imaginaŃiei. Manifestându-se flexibil şi permiŃând o echilibrare diversificată a individului cu realitatea, în continuă transformare sau specific conturată, la un anumit moment dat, ca şi cu realitatea prezumată, original elaborată, imaginaŃia capătă o puternică funcŃie adaptativă.

ImaginaŃia trebuie deosebită de imaginar, termen acreditat de J.P.Sartre, care se referă la produsul creat de imaginaŃie. Acest produs nu este un echivalent al realităŃii obiective ci, dimpotrivă, o iluzie, o lume aparte, o ficŃiune, este integrat de subiect în propria sa lume psihică şi capătă valenŃe reglatoare. Ca lume imaginară a subiectului, creată de el, ca un mod de a fi al subiectului, imaginarul mijloceşte relaŃiile cu lumea. FuncŃia imaginarului este dublă: pe de o parte el permite omului să se închidă în sine, să trăiască în ficŃiune, în vis şi reverie; pe de altă parte, să

recurgă la expresie şi realizare, mai ales atunci când el însuşi devine nesatisfăcător.

2. RelaŃiile imaginaŃiei cu alte funcŃii psihice

Faptul că imaginaŃia este strâns legată de toate celelalte funcŃii

psihice a fost conştientizat de timpuriu. "ImaginaŃia este amestecată în toate funcŃiile psihice, sau mai bine zis, ea este "ansamblul acestor funcŃii, constând în fecunditatea dezvoltării lor şi în complexitatea combinaŃiilor lor reale şi posibile? (Dugas, 1903). Pentru Vâgotski imaginaŃia reprezintă "o combinaŃie a câtorva funcŃii prin intermediul unor relaŃii specifica. Bernis declara că "ceea ce este în afară de orice îndoială este faptul că imaginaŃia reprezintă psihismul în ansamblul său cu tot dinamismul său orientat spre posibil şi câteodată spre ireal’’. Deşi legăturile imaginaŃiei cu alte fenomene psihice au fost surprinse de cercetători, diferenŃierea ei de acestea a fost extrem de dificilă, atitudinile exclusiviste sau reducŃioniste predominând multă vreme. Filosofii aveau tendinŃa de a-i diminua rolul sau de a o exclude pur şi simplu din sfera cunoaşterii. Bergson abia îi făcea loc în sistemul său, alături de memorie care era năvălitoare şi acaparatoare. P. Query declara că nimic nu există între imagine şi idee, nici o stare intermediară, nimic care să poată fi numit imagine; ca atare, propunea suprimarea termenilor de imagine şi imaginaŃie din manualele de filosofie. Nici psihologii nu aveau o atitudine mai îngăduitoare faŃă de imaginaŃie. AsociaŃioniştii au adus contribuŃii importante la cunoaşterea percepŃiei, memoriei, dar s-au simŃit "pierduŃi" în faŃa imaginaŃiei. Chiar dacă asociaŃiile, prin intermediul cărora ei explicau imaginaŃia, erau numite "libere", înŃelegerea acesteia era elementaristă. RelaŃiile dintre elemente sunt uneori atât de îndepărtate şi neaşteptate încât sfidează orice legi ale asociaŃiei. Şcoala de la Wurzburg a absorbit încetul cu încetul imaginaŃia în gândire şi înŃelegere. Psihanaliza a redus simbolurile imaginative la libidou, detaşându-l, în felul acesta, de orice semnificaŃie obiectivă. Freud, Jung şi Adler, derivând imaginarul din pulsiuni, au devalorizat integrarea cognitivă a imaginaŃiei. Fiind legată de interacŃiunile interne şi nu de interacŃiunile externe majore şi decisive ale subiectului cu lumea în care trăieşte, de ase-menea, fiind orientată spre trecut, imaginaŃia, cum o înŃelege psihanaliza, nu permite avansarea către o adaptare nouă şi optimă. Toate aceste neînŃelegeri şi atitudini reducŃioniste sau exclusiviste pun în evidenŃă complexitatea reală a imaginaŃiei şi sugerează analiza adâncă, multilaterală a relaŃiilor imaginaŃiei cu celelalte funcŃii psihice pentru a pune în lumină nu doar interdependenŃa dintre ele, ci, mai ales, pentru a contura specificul imaginaŃiei.

a) PercepŃie, memorie şi ImaginaŃie. Cel mai adeseori imaginaŃia a fost redusă la percepŃie şi memorie sau chiar identificată cu ele. Wundt arăta în tratatul său, din 1880, că imaginaŃia este "capacitatea de a reproduce reprezentările într-o ordine modificată". Or, în imaginaŃie, esenŃială este nu ordinea reproducerii lor, cu reuniunea reprezentărilor. Chiar dacă el specifică faptul că în amintiri reprezentările se reunesc asociativ, iar în imaginaŃie după un anumit plan, deci aperceptiv, confuzia

dintre imaginaŃie şi memorie se păstrează deoarece şi în aceasta din urmă ordinea reproducerii reprezentărilor este de multe ori modificată. Bachelard trasează o linie de demarcaŃie mat netă între percepŃie şi imaginaŃie.

"Prin imaginaŃie abandonăm cursul ordinar al lucrurilor - scria el. A percepe şi a imagina sunt la fel de antitetice ca prezenŃa sau absenŃa. A imagina înseamnă a te lansa spre o viaŃă nouă".

ImaginaŃia nu se confundă, deci, cu amintirea concretă întrucât nu rezultă dintr-o percepŃie, ci este reconstrucŃie. Amintirile sunt retros-pective, compoziŃiile imaginaŃiei prospective şi atemporale. Interpretată ca proces şi produs al restructurării experienŃei, imaginaŃia depăşeşte memoria. DistincŃii între imaginaŃie şi percepŃie întâlnim şi la Sartre. în percepŃie, conştiinŃa întâlneşte obiectul, în imaginaŃie con-' ştiinŃa îşi dă sieşi obiectul, în ea realul se deplasează spre posibil, subordonându-se intenŃiei; obiectul perceput are o infinitate de determinări şi raporturi posibile, obiectul imaginat nu posedă decât determinările pe care conştiinŃa i le dă. Sartre conservă termenul de imagine, dar îi dă un alt sens raportul conştiinŃei cu un obiect imaginar, neîntâlnit în percepŃie. ConştiinŃa imaginativă, nota el, este reprezentativă, în sensul că îşi caută obiectul în terenul percepŃiei, vizând elementele sensibile din care acesta este constituit. Pe de altă parte, ea este spontană şi creatoare; ea susŃine şî menŃine printr-o creaŃie continuă calităŃile sensibile ale obiectului său; în percepŃie, elementul propriu-zis reprezentativ corespunde unei pasivităŃi a conştiinŃei, în timp ce în imaginaŃie, acest element, în ceea ce are el primordial şi incomunicabil, este produsul unei activităŃi conştiente. în imaginaŃie, obiectul nu este nimic altceva decât ceea ce el este în conştiinŃă. Acesta este fenomenul de cvasi-observaŃie. A avea vag conştiinŃa unei imagini, înseamnă a avea conştiinŃa unei imagini vagi. Un iepure vag perceput este în sine un iepure determinat, pe când un iepure obiect al unei imagini vagi este un iepure indeterminat. Aşadar, obiectul din percepŃie şi cel din imaginaŃie, nu este acelaşi. DistincŃiile dintre imaginaŃie şi percepŃie/memorie nu trebuie să ne ducă la disocierea lor. In fapt, imaginaŃia îşi extrage materialul din experienŃa anterioară furnizată de percepŃie şi stocată în memorie. Nu întâmplător Vâgotski vorbea despre " înrădăcinarea imaginaŃiei în memorieT, sesizând în felul acesta faptul că memoria reprezintă rezervorul imaginaŃiei şi totodată că elementele, componentele imaginaŃiei au origine obiectivă. b)ImaginaŃie şi gândire. Identificarea imaginaŃiei cu gândirea este poate şi mai răspândită decât identificarea ei cu percepŃia şi memoria. Alain declară că imaginaŃia este "un joc interior, o gândire cu ea însăşi, "un joc liber şi fără un obiect real sau şi mai direct "a imagina înseamnă a gândi un obiect şi a reprezenta acŃiunea sa posibilă asupra organelor noastre de simŃ'’. Spaier integrează imaginaŃia în gândirea concretă ca formă a simbolismului intelectual. Meyerson credea,că imaginaŃie este o gândire cu ajutorul imaginilor. Pieron, în Vocabularul său de psihologie, definea imaginaŃia ca un produs al gândirii. Pornind de la ideea că imaginaŃia evoluată implică simbolismul verbal, uneori imaginile fiind descompuse prin abstractizări reflectante pe baza unei scheme logice, diverşi psihologi dizolvă complet imaginaŃia în gândire. Aceasta însă echivalează cu o diminuare a rolului ei în cunoaşiere. Bernis afirma că majoritatea psihologilor au considerat imaginaŃia ca o ilustrare fragmentară şi accidentală a activităŃii gândirii, ea apărând ca un fel de producŃie parazitară care ar putea dispărea fără nici o pierdere pentru

procesul cunoaşterii, în fine, ca o descărcare a spiritului care se abandonează fanteziei sale. Cum însă imaginaŃia se manifestă nu numai în invenŃie, dar şi în formarea ideilor şi judecăŃilor, nu poate avea un rol episodic, nu poate fi considerată ca fiind o funcŃie psihică superficială, intermitentă şi inadecvată. ForŃa imaginii, arată Bernis, nu se află în sine însăşi, ci în gândire. De aceea, imaginaŃia este considerată ca fiind o formă a inteligenŃei legată de înŃelegere. ImaginaŃia, prin dinamismul său, este sursă de îmbogăŃire a gândirii. Bernis defineşte, de altfel, gândirea ca fiind o previziune imaginată. Reconsiderarea rolului imaginaŃiei în gândire o întâlnim şi la alŃi autori. Pentru Osborn imaginaŃia nu este altceva decât procesul de producere a unor idei, în procesul final obŃinut regăsindu-se convergenŃa imaginaŃiei cu gândirea logică.

Dificultatea înŃelegerii raportului dintre gândire şi imaginaŃie pro-vine din faptul că, pe de o parte, cele două procese constituie un continuum, graniŃele dintre ele neputând fi trasate cu precizie, iar, pe de altă parte, din aparenta contradicŃie existentă între cele două procese, mai ales între produsele lor. Ceea ce nu se înŃelege este că deşi rezultatul imaginaŃiei este imagine plastică, intuitiv concretă ea se bazează pe scheletul logic furnizat de gândire, fiind practic o imagine construită şi mulată pe scheletul logic. Aşa cum scheletul betonului armat prefigurează construcŃia, dar apoi după ce s-a construit pe el dispare, aşa cum scheletul osos susŃine corpul omenesc, tot astfel şi scheletul logic constituie suportul, mijlocitorul imaginaŃiei, deşi el nu apare întotdeauna într-o formă explicită, manifestă, ci implicită, latentă. Sub raport subiectiv, imaginaŃia este o construcŃie sui-generis între datele senzoriale şi generalizările logice abstracte, combinare realizată cu ajutorul cuvântului care "vehiculează" imaginile în raport cu o Idee directoare. Wallon nu putea concepe imaginaŃia în afara unor operatori verbali. Cuvântul este un "vehiculator" al imaginii, considera Paul Popescu Neveanu, care rămâne însă în spatele ei, nefiind evident, ca în cazul gândirii abstracte. Aşadar, imaginaŃia se construieşte înlăuntrul gândirii ca o latură absolut necesară a acesteia, iar gândirea se articulează într-o zonă centrală a câmpului ima-ginativ şi serveşte drept mijlocitoare, susŃinătoare a produselor imaginative.

c) ImaginaŃia şi procesele afectiv - motivaŃionale. Se pare că cei care au înŃeles cel mai adecvat şi profund relaŃia dintre imaginaŃie şi procesele afectiv - motivaŃionale au fost Ribot şi Freud. Primul, definind imaginaŃia ca uproprietatea pe care o au imaginile de a se reuni în combinaŃii nof\ preciza şi mecanismul prin intermediul căruia se produc combinaŃiile dintre imagini» Este vorba despre "disocierile" şi "reasocierile" imaginilor ce au un substrat motor şi sunt susŃinute afectiv. Conjugarea proceselor imaginative cu cele afective este surprinsă şi redată de Ribot în următoarele cuvinte: "emoŃia este fermentul fără de care nici o creaŃie nu este posibilă3. Aşadar, la baza asocierilor şi disocierilor dintre imagini stau relaŃiile emoŃionale de tip preferenŃial sau repulsiv. Freud raportează imagina» Ńîa exclusiv la afectivitate, ea nefiind altceva decât proiecŃia libidoului, a conflictelor inconştiente în sfera cunoaşterii. Diversele forme ale imaginaŃiei (visul, reveria) nefiind altceva decât fie dramatizări ale trăirilor afective, fie modalităŃi de satisfacere sau compensare a tendinŃelor refulate. în genere, Freud concepe imaginaŃia ca o realizare în plan mintal a dorinŃelor refulate sau

frustrate. Sublimarea sau compensarea sunt, după el, procesele care stau la baza imaginaŃiei creatoare.

Intre imaginaŃie şi planul afectiv există un izomorfism aproape complet. Stările afective (emoŃiile, sentimentele, pasiunile) declanşează, facilitează sau inhibă imaginaŃia. Uneori, influenŃa tensiunilor emotive asupra imaginaŃiei este atât de mare încât aceasta se supune unei alte logici decât celei raŃionale şi anume logicii afective, fapt care permite depăşirea schemelor rigide ale gândirii. Procesele afective reprezintă o sursă energetică majoră pentru imaginaŃie, în condiŃii de indiferenŃă sau de neutralitate afectivă nerealizându-se produse imaginative de calitate. Şocurile emoŃionale produc fantasme, viziuni cvasionirice sau cvasihalucinatorii. Antoine De La Garanderi (1987) diferenŃiază influenŃa stărilor afective în cazul celor două forme ale imaginaŃiei (reproductivă şî creatoare). Sub influenŃa emoŃiilor, reproducătorul se blochează, refuză de a mai reacŃiona, este incapabil de reuşită, devine ridicul, în timp ce creatorul doreşte să acŃioneze cât mai mult, să "fugă înainte", el dispunând de o intensitate afectivă mare pe care nu ştie să o controleze însă. în primul caz, individul este prada unei emoŃii paralizante, în celălalt caz, el este victima unei emoŃii pre-cipitante. Şi într-un caz şi în altul, efectele sunt negative. EmoŃia decurge, consideră autorul citat, nu doar din constituŃia subiectului ci şi dintr-o lacună a metodologiei mintale practicate, dintr-o proastă "gestiune mentală" a subiectului. De pildă, în primul caz poate fi vorba de lipsa confruntării modelului mintal ai acŃiunii cu propriile posibilităŃi, iar în cel de al doilea, de insuficienta confruntare dintre proiectul propriu şi modelul prezentat, implicit de lipsa controlului propriei imaginaŃii. Pentru a-şi recăpăta dimensiunea sa constructivă, imaginaŃia trebuie să facă efortul de a se elibera de sub tutela emoŃiei. Autorul nu exclude posibilitatea existenŃei şi a unei influenŃe pozitive a emoŃiei asupra imaginaŃiei, de avertizare, dar nu dezvoltă această idee ci o reŃine doar cu titlu de ipoteză. Nu trebuie să înŃelegem din cele de mai înainte că relaŃia dintre cele două procese este unilaterală, că ea se manifestă doar de la emoŃie spre imaginaŃie, aceasta din urmă fiind un simplu derivat al emoŃiei. Dimpotrivă, imaginaŃia participă la apariŃia stărilor afective, la transformarea lor. ImaginaŃia declanşează şi întreŃine emoŃia mai ales în artă. De altfel, empatia nu este altceva decât introducerea pe cale imaginară în altul.

In imaginaŃie se exprimă, însă, nu numai segmentul energizor al afectivităŃii ci şi cel direcŃional al motivaŃiei. Interesele, ca forme şi structuri motivaŃionale complexe, îşi recrutează imaginativ obiectele lor. De asemenea, stările de expectanŃă, cele aspiraŃionale produc imagini corespunzătoare. Obiectele dorinŃei, speranŃei, dragostei, urii, geloziei, fricii pot fi "construite" tot imaginativ. Omul îşi creează sau îşi ajustează lumea după nevoile sale. Produsele imaginative, o dată elaborate sub influenŃa factorilor motivaŃionali, se convertesc apoi în noi resurse energetice ale individului. d)ImaginaŃie şi personalitate. ImaginaŃia nu trebuie raportată numai la diversele procese psihice ale individului ci şi Ia personalitatea acestuia. Demersurile imaginative aparŃin şi sunt întreprinse de cineva anume, aşa încât este firesc ca ele să poarte amprenta personalităŃii. Trăsăturile caraeteriale ale omului influenŃează atât evoluŃia, cât şi productivitatea imaginaŃiei. Osborn, de exemplu, arată că teama paralizează imaginaŃia, inhibă, blochează producŃia de idei creative ale oamenilor. AlŃi autori au subliniat importanŃa încrederii în sine şi în alŃii în procesul imaginativ. Atitudinile subiectului faŃă de propria sa activitate s-au dovedit a fi factori

reglatori esenŃiali ai comportamentului creativ. Ele declanşează, orientează, gradează, susŃin sau dimpotrivă împiedică, creează dificultăŃi imaginaŃiei. Autoritarismul caracterizat prin atitudini rigide şi intolerante inhibă imaginaŃia. Nonconformismul epistemic, asumarea riscului, curiozitatea, căutarea noului, ca atitudini cognitive şi pragmatice ale personalităŃii, pot potenŃa pozitiv imaginaŃia. Pe de o parte, imaginaŃia prin intermediul produselor sale însăşi, esenŃa creativă a personalităŃii, pe de altă parte, contribuie la formarea personalităŃii deoarece stabileşte modelele ideale ale interacŃiunii (statutele şi rolurile), programele şi modelele de viaŃă. Fiind implicată atât de mult în personalitate, ea a şi fost considerată de unii autori ca reprezentând o aptitudine.

e) Locul imaginaŃiei în sistemul psihic uman. ImaginaŃia este tributară tuturor celorlalte componente ale vieŃii psihice, dar şi indivi-dualizată prin strategia transformativă şi combinatorie. Ea este tributară reflectării realităŃii obiective din care îşi extrage conŃinuturile şi schemele, dar şi realităŃile sociale din care îşi recrutează scopurile, modelele, cerinŃele prospective. Cu toate acestea, ea se opune realului natural şi social, tocmai pentru a-I depăşi. Lumii obiective i se opune, la un moment dat, lumea subiectivă care, parŃial, se va şi transforma în lume obiectivă. "Prin combinatorica transformativă, prin compensarea a ceea ce este absent sau ne lipseşte, prin depăşirea necunoscutului şi a limitelor posibilului, ca şi prin construirea anticipaŃi vă a viitorului] prin lărgirea graniŃelor posibilului şi acreditarea unor valori spirituale indispensabile, imaginaŃia se instituie ca o zonă a libertăŃii şi disponibilităŃilor, ca o latură constructivă, înnoitoare, crea-toare, a sistemului psihic uman, ca un mod de a fi al personalităŃii umană.

Fără imaginaŃie, acŃiunea, cogniŃia şi valorile sunt paralizate, subiectul devenind steril, incapabil să prospecteze şi să se autopros-pecteze. Pe de altă parte, substituind acŃiunea cu proiectul, valoarea cu trăirea, ea înstrăinează subiectul de lume, fapt care duce chiar la instalarea unor stări de patologie psihoindividuală. Blazer (1964) face o sistematizare a funcŃiilor imaginaŃiei: a) de descărcare tensională prin represiunea la un nivel elementar în situaŃii critice; b) de proiectare a tendinŃelor conflictuale; c) de substituire a acŃiunilor imposibile sau interzise prin alte scopuri; d) de compensare prin satisfacerea fantastică a dorinŃelor real nesatisfăcute. Chiar dacă aceste funcŃii sunt stabilite dintr-o perspectivă psihoanalitică, ele rămân sugestive.

3. Formele imaginaŃiei

După prezenŃa sau absenŃa intenŃiei şi a efortului voluntar des-prindem imaginaŃia voluntară (caracterizată prin prezenŃa atât a scopului, cât şi a efortului voluntar). Prima este superioară celeilalte prin focalizarea şi conducerea conştientă, în schimb ea este mai sărăcăcioasă, mai schematică datorită conformării la modelele raŃionale, mai puŃin liberă, mai puŃin bogată şi originară în elemente, chiar dacă nu în ansamblu. Efortul voluntar este, uneori, însoŃit de stări penibile nefavorabile procesului imaginativ. Cercetările experimentale au pus în

evidenŃă faptul că în stare de încordare, de forŃare, imaginaŃia este forte puŃin productivă. Osborn propune, de aceea, reducerea la maximum a intenŃionalităŃii şi a reglajului voluntar. ImaginaŃia involuntară beneficiază de aporturile structurilor inconştientului care dispun de un grad mai mare de libertate şi flexibilitate. Ea se bazează pe regresia spre niveluri inferioare ale psihicului unde combinatorica nu se supune restricŃiilor. După starea de activism a subiectului, există forme pasive de imaginaŃie, cum ar fi visul din timpul somnului şi reveria, şi forme active de imaginaŃie în care putem încadra imaginaŃia reproductivă, creatoare şi visul de perspectivă. Osborn stabileşte formele imaginaŃiei după calitatea produsului sau construcŃiei imaginative. El desprinde următoarele forme: absurde (halucinaŃia, vise, reverie); uşor constructive (imaginaŃie voluntară ce tinde spre creatoare); foarte constructive (imaginaŃie voluntară şi creatoare prin excelenŃă). După tipul de activitate în care se încadrează, există imaginaŃie artistică, literară, tehnico-ştiinŃifică, muzicală etc. în sfârşit, după tipul de reprezentări dominante vorbim de imaginaŃie plastic-vizuală, auditiv-motrică etc.

In toate aceste forme de imaginaŃie utilizate o varietate de procedee (moduri de operare mintală) care duc la rezultate diferite cantitativ şi calitativ. O sistematizare şi descriere magistrală a acestora pot fi găsite în lucrarea lui Osborn (L’imagination constructive). Originalitatea combinatoricii imaginative se explică atât prin libertatea de organizare a desfăşurării procedeelor, cât şi prin sursele afectiv-motivaŃionale ale imaginaŃiei.


1. In abordarea imaginaŃiei, considera Paul Popescu Neveanu, este "dinamismul ei, potenŃialul combinatoric şi transformativ ce duce la apariŃia de imagini noi” T/F 2. Pieron definea imaginaŃia ca un proces al gândirii T/F 3. Trăsăturile temperamentale ale omului influenŃează atât evoluŃia, cât şi productivitatea imaginaŃiei T/F

Bibliografie:

• Popescu Neveanu, P. (Curs de psihologie, Bucuresti, Tipografia Universitatii, 2 vol. 1976,1977)

• Marcus, S. Imaginatia, Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1981 )




MOTIVAłIA

Plan de idei:

1.Conceptul de motivatie

2.Teorii asupra motivatiei

3. MotivaŃie şi performanŃă. Optimum motivaŃional

Obiective:


• Sa poata defini motivatia prin prisma teoriilor care i-au conturat problematica

• Sa opereze distinctia dintre trebuinte, motive si scopuri

• Sa defineasca si sa distinga intre tipuri de motivatie individuala si sociala

• Sa poata defini notiunea de optim motivational prin intelegerea diferentei dintre nivelul de aspiratie si cel de espectatie

1. Conceptul de motivaŃie

Acordul psihologilor, în ceea ce priveşte definirea motivaŃiei, a

stabilirii specificului şi rolului ei în explicarea comportamentului este departe de a fi realizat. Pentru unii, motivaŃia este o noŃiune superfluă, menită a dispare din psihologie, mai ales din psihologia experimentală, pentru alŃii, dimpotrivă, ea reprezintă o noŃiune fundamentală a psihologiei, cheia înŃelegerii şi explicării comportamentului. "La baza acestui dezacord stă o diversitate de puncte de vedere care au făcut din motivaŃie o noŃiune foarte confuza’’. Aceasta îl şi îndreptăŃeşte pe psihologul belgian să vorbească despre "peripeŃiile" conceptului de motivaŃie. Rând pe rând, motivaŃia a fost considerată ca o stimulare şi descărcare de energie (Freud, 1900; Lorenz, 1937; Huli, 1943); ca o reacŃie învăŃată, asociată unui stimul (mai ales în teoriile behavioriste); ca un factor psihologic ce influenŃează comportamentul (Brown, 1979); ca o activitate spontană care energizează organismul şi explică trecerea de la o stare de repaus la alta de acŃiune (Hebb, 1955). MotivaŃia a fost studiată când după modelul darwinian al adaptării, când după cel al homeostaziei, când după modelul fizic al descărcării de energie promulgat de Freud, când după modelele cognitive care substituie motivaŃia proceselor de anticipare cognitivă, vorbind despre motivaŃie în termeni de rezultate anticipate (comportamentele omului fiind determinate tocmai de aceste rezultate aşteptate). Pentru un psiholog, spre deosebire de un psihofiziolog, consideră Nuttin, motivaŃia nu este o stare biochimică a unui Ńesut, nici o activare de celule nervoase, ci aspectul dinamic al intrării în relaŃie a subiectului cu lumea, orientarea activă a comportamentului său spre o categorie preferenŃială de situaŃii sau obiecte. MotivaŃia nu se reduce la o cantitate de energie, nici la impulsuri oarbe şi inconştiente. GraŃie funcŃiilor cognitive, care penetrează dinamismul relaŃiilor dintre subiect şi lume, motivaŃia devine o structură cognitv-dinamică care dirijează acŃiunea spre scopuri concrete. Comportamentul fiind o activitate dirijată, şî nu o reacŃie oarecare, scopul este cel care, în mare parte, reglează această dirijare. Nuttin se bazează în definirea motivaŃiei pe conceperea relaŃională a comportamentului, plasând punctul la plecare al motivaŃiei nici în stimul intra-oraganici, nici în mediu, ci în caracterul dinamic al relaŃiei însăşi care uneşte individul cu mediul său. El arată că, în cartea sa, " termenul general şi abstract de motivaŃie va fi folosit pentru a desemna aspectul dinamic şi direcŃional (selectiv sau preferenŃial) al comportamentului. MotivaŃia este cea care, în ultimă analiză, este responsabilă de faptul că un comportament se orientează, de preferinŃă, spre o categorie de obiecte mai mult decât spre altă’’. Se poate deduce din această definiŃie că motivaŃia reprezintă un ansamblu de factori interni care determină comportamentul. Cu mulŃi ani în urmă, în 1943, Al. Roşea înŃelegea prin motivaŃie" totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie că sunt înnăscute sau dobândite, conştientizate sau neconştientizate,

simple trebuinŃe fiziologice sau idealuri abstracte" . Stimulii externi capătă valenŃe motivaŃionale numai dacă au o semnificaŃie în raport cu condiŃiile interne. "Legătura" dintre interior şi exterior se formează în tîmp ca urmare a relaŃiilor de intercondiŃionare dintre Subiect şi Lume. In filogeneză şi ontogeneză se elaborează anumite stări de necesitate sau sensibilizări ale organismului pentru diferite obiecte. Aşa se dezvoltă nevoia de substanŃe nutritive, de oxigen, de anumite condiŃii de temperatură, umiditate, presiune, de semnale informaŃionale ce urmează a fi recepŃionate şi apoi prelucrate, nevoia de mişcare, de acŃiune, relaxare, de comunicare cu alŃii, de realizare de sine. Toate acestea nu sunt altceva decât trebuinŃe, condiŃii ale vieŃii, procese pulsionale fundamentale ce semnalizează perturbările, de tipul privaŃiunilor, sau exceselor intervenite în sistemul "organism" sau în sistemul "de personalitate". Alături de trebuinŃe, se dezvoltă şi impulsuri (trebuinŃe aflate în stare de excitabilitate accentuată, expresivă), intenŃii (implicări proiective ale subiectului în acŃiunea), valenŃe (orientări afective spre anumite rezultate), tendinŃe (forŃe direcŃionate mai mult sau mai puŃin precis). Ansamblul acestor stări de necesitate ce se cer a fi satisfăcute şi care-l împing, îl instigă şi îl determină pe individ pentru a şi le satisface, formează sfera motivaŃiei acestuia. Este vorba de o nouă categorie de stimuli şi anume de stimulii interni. Dacă până acum noŃiunea de stimul era raportată la obiectele şi evenimentele din exterior, de data aceasta ea se raportează la viaŃa internă a individului. Este vorba de «cei stimuli care din interior îl determină de pe individ să întreprindă o serie de acŃiuni (de căutare, de apropiere sau de evitare şi respingerea unor obiecte). Michotte (1965) a definit motivaŃia ca o "cauză internă" a comportamentului. MotivaŃia ca structură psihică activatoare şi predispozantă, cu funcŃii de autodeterminare a omului prin stimulaŃii interne, trebuie să fie, la rândul ei, explicată atât funcŃional, cât şi genetic. Or, acest lucru nu poate fi realizat decât prin apelul la o serie de factori determinanŃi ce se înscriu în istoria interacŃiunilor dintre subiect şi ambianŃa sa socioculturală.

Unele dintre formele motivaŃiei, relativ simple şi puŃine la număr, s-au format în decursul filogenezei şi îi sunt date omului prin naştere. Altele, mai complexe şi mult mai numeroase, se formează în decursul vieŃii acestuia, fiind dependente atât de particularităŃile mediului extern, cât şi de specificul stărilor de necesitate interne existente deja, de modul de asimilare şi sedimentare a lor. Practic, ele nu sunt altceva decât stimulările externe care acŃionând repetat asupra individului şi satisfăcându-i anumite cerinŃe de autoreglare, au fost preluate, interiorizate, asimilate şi transformate în condiŃii interne. Dacă unui copil i se repetă frecvent şi imperativ acel "trebuie" (trebuie să te speli pe mâini, trebuie să-Ńi faci lecŃiile, trebuie să fii ordonat etc), cu timpul acest "trebuie" va fi asimilat de copil, va fi transformat într-un stimulator interior, aşa încât la un moment dat, el va acŃiona de la sine, "din proprie iniŃiativă", fără a mai fi îndemnat din afară. Gradul de independenŃă faŃă de situaŃiile actuale este însă variabil şi niciodată absolut.

Pornind de la acest mod de înŃelegere, P. Golu defineşte motivaŃia ca "model subiectiv al cauzalităŃii obiective, cauzalitate reprodusă psihic, acumulată în timp, transformată şi transferată prin învăŃare şi educaŃie în achiziŃie internă a persoanei’’.Aceasta explică posibilitatea persoanei de a acŃiona "spontan", pe cont propriu. După opinia autorului citat, motivaŃia leagă persoana de lume şî o menŃine în sfera determinismului exterior, ceea ce este vital pentru fiinŃarea persoanei. Pe de altă parte, ea operează o

anumită întrerupere în lanŃul cauzelor din afară, preluând, treptat, asupra ei funcŃia de punct de comandă dominant în comportamentul persoanei. Ea construieşte între stimul şi reacŃie un sistem de filtre şi comparatori care lasă informaŃia să se propage selectiv, în funcŃie de liniile de semnificaŃie ale ansamblului persoanei. Prin mecanismele sale de permeabilitate sau de blocaj, motivaŃia creează persoanei sentimentul autodeterminării, al manifestării libere şi spontane. Deşi considerarea motivaŃiei ca "model subiectiv al cauzalităŃii obiectiva aduce importante servicii în ceea ce priveşte explicarea genezei motivaŃiei, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că o asemenea explicaŃie este valabilă doar pentru formele superioare de motivaŃie, nu şi pentru cele inferioare (trebuinŃe biologice) care sunt înnăscute.

MotivaŃia este o pârghie importantă în procesul autoreglării individului, o forŃă motrice a întregii sale dezvoltări psihice şi umane» Aceasta înseamnă că selectarea şi asimilarea, ca şi sedimentarea influenŃelor externe se vor produce dependent de structurile motiva-Ńionale ale persoanei. MotivaŃia sensibilizează diferit persoana la influenŃele externe, făcând-o mai mult sau mai puŃin permeabilă la ea. Acum înŃelegem mai bine de ce una şi aceeaşi influenŃă externă produce efecte diferite la persoane diferite sau la aceeaşi persoană în momente diferite ale existenŃei sale. MotivaŃia, prin caracterul ei pro» pulsator, răscoleşte şi reaşează, sedimentează şi amplifică materialul construcŃiei psihice a individului.

Existând tipuri extrem de diferite de motivaŃii, ca structură şi funcŃionalitate, complexitate şi rol (cum ar fi: trebuinŃele, motivele, dorinŃele, aspiraŃiile, interesele, convingerile, idealurile, concepŃia despre lume şi viaŃă etc.) vor exista şi funcŃii diferite ale acestora. Printre funcŃiile motivaŃiei numărăm:

- funcŃia de activare internă difuză şi de semnalizare a unui dezechilibru fiziologic sau psihologic. în această fază, starea de necesitate dăinuie dar nu declanşează acŃiunea. De obicei, această funcŃie este specifică trebuinŃelor, care au o dinamică deosebită: debutează cu o alertă internă, continuă cu o agitaŃie crescândă, ajungând chiar la stări de mare încordare internă, pentru a se finaliza prin satisfacerea lor;

- motiv înseamnă a răspunde la întrebarea "de ce?" Probantă pentru motiv este declanşarea acŃiunii;

- funcŃia de autoreglare a conduitei, prin care se imprimă conduitei un caracter activ şi selectiv. EficienŃa reglatorie a motivaŃiei este dependentă, în egală măsură, de energizare şi direcŃionare.

J. B. Brown (1961) sintetizează aceste funcŃii ale motivaŃiei atunci când se referă la cerinŃele pe care ar trebui să le satisfacă o variabilă pentru a putea fi considerată motivaŃională. Dacă ea facilitează o anumită varietate de răspunsuri, dacă slăbeşte (atenuează) manifestarea anumitor reacŃii, în sfârşit, dacă influenŃează însuşirea unor noi forme de acŃiune înseamnă că ea are calitatea de variabilă motivaŃională.

EsenŃial pentru motivaŃie este faptul că ea instigă, impulsionează, declanşează acŃiunea, iar acŃiunea, prin intermediul conexiunii inverse, influenŃează însăşi baza motivaŃională şi dinamica ei.

MotivaŃia, ca factor care declanşează activitatea subiectului, o orientează spre scop, permite prelungirea activităŃii dacă scopul nu a fost imediat atins, sau, dimpotrivă, încetarea ei odată cu realizarea obiectului propus are atât efecte cantitative, cât şi calitative. Primele, se exprimă în aceea că ea pune organismul în situaŃia de a trece, mai uşor sau mai greu, la acŃiune sub influenŃa stimulărilor interne sau externe mai mult sau mai

puŃin intense. De asemenea, ea susŃine activitatea organismului pentru un timp mai scurt sau mai îndelungat, în ciuda obstacolelor mai mult sau mai puŃin dificile, ce urmează a fi învinse. Efectele calitative ale motivaŃiei se exprimă în faptul că ea permite organismului să treacă de la un scop la altul. Totodată, motivaŃia facilitează ierarhizarea diferitelor scopuri posibile.

2. Teorii asupra motivaŃiei

Cercetătorii, conştientizând cu timpul faptul că motivaŃia include

faza activă a comportamentului, permiŃând sau nu, alături de alŃi factori de natură psihică sau strict materială, obiectivă obŃinerea succesului, a unui randament crescut al activităŃii, au început să contureze unele concepŃii şi teorii asupra fenomenelor motivaŃionale. Fără a ne propune să stăruim asupra tuturor acestora, analiza lor fiind făcută de alŃi autori (vezi, de exemplu: K. B. Madsen, 1974), vom trece în revistă doar câteva cu scopul de a puncta saltul produs de la unele la altele.

Teoriile instrumentaliste au avut o largă răspândire în psihologie, multe comportamente fiind explicate prin intermediul lor. în esenŃă, aceste teorii presupun stabilirea unor inventare, unor liste de trebuinŃă. H. A. Murray (1938) pornind de la investigarea unor caracteristici ale personalităŃii, stabileşte o listă de "trebuinŃe" corespunzătoare unor tipuri de comportamente motivate social, cu aplicabilitate în foarte numeroase domenii. El se referă la două categorii de trebuinŃe, unele primare sau viscerogenice (12 la număr, cum ar fi nevoia de aer, apă, hrană, sex etc), altele secundare sau psihogenice (27 la număr, printre care mai importante sunt nevoia de afiliere, recunoaştere, autonomie, realizare etc). Acestea din urmă sunt implicate» în largă măsură, în explicarea diferitelor comportamente sociale ale oamenilor. Există, astfel, în lista lui trebuinŃe aparŃinând exerciŃiului puterii, deci conducerii ori acceptării puterii exercitate de alŃii. De asemenea, altele reglează relaŃiile afective cu semenii. O listă oarecum asemănătoare este întocmită de R. B. Catell (1950) care vorbeşte de: 1) trebuinŃe organice; 2) înclinaŃii organice viscerogenice, apetitive; înclinaŃii neapetitive, în acestea din urmă incluzând şi diferite tipuri de comportament motivat social şi psiho-social.

A. H. Maslow (1954; 1970) aduce o critică vehementă acestor teorii bazate pe liste atomiste de motive sau pe simpla "cartografiere" a motivelor. El arată că, după părerea susŃinătorilor, fiecare dintre motivele enumerate au o probabilitate egală de a se manifesta, ceea ce nu este exact, deoarece apariŃia lor este în funcŃie de o multitudine de factori, cum ar fi: starea individului, gradul de satisfacere a altor trebuinŃe etc. Apoi, lista implică izolarea motivelor, apariŃia lor distinctă în diverse conduite, fapt care iarăşi nu este exact, deoarece în conduitele particulare, ele se contopesc, se amestecă, se întretaie unele pe altele. O analiză critică a listelor de motive este făcută şi de către H. Bossel care este de părere că o asemenea listă ar trebui să satisfacă cel puŃin 3 criterii: ireductibilitatea nevoilor incluse în listă; independenŃa nevoilor; exhaustivitatea listei, criterii care sunt departe de a fi satisfăcute.

Teoriile holist-umaniste asupra motivaŃiei deplasează centrul de greutate de pe nevoile considerate în sine, spre structurarea, organizarea şi ierarhizarea acestora.

Teoria lui Maslow, cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de "piramida trebuinŃelor", este semnificativă din acest punct de vedere. Bazată pe etaje suprapuse de motive crescânde ca importanŃă, "piramida" lui Maslow (1954; 1970) are cinci niveluri distincte. Acestea sunt: trebuinŃele organice, trebuinŃele de securitate, trebuinŃele de apartenenŃă la un grup; trebuinŃele de stimă şi statut social; trebuinŃele de autorealizare. Primele patru categorii sunt numite de Maslow trebuinŃe de deficit şi corespund motivaŃiei de tip homeostazic, ultima categorie este denumită trebuinŃe de creştere şi corespunde dezvoltării personale a individului. Maslow face următoarele precizări: o trebuinŃă este cu atât mai improbabilă cu cât este mai continuu satisfăcută; o trebuinŃă nu apare ca motivaŃie decât dacă cea inferioară ei a fost satisfăcută; succesiunea trebuinŃelor nu trebuie înŃeleasă şi interpretată rigid în sensul că trecerea la o altă trebuinŃă ar necesita satisfacerea în întregime şi durabilă a trebuinŃei anterioare; apariŃia unei trebuinŃe noi după satisfacerea alteia anterioare vechi, nu se realizează brusc, năprasnic, ci gradual. Teoria lui Maslow oferă posibilitatea explicării funcŃionării simultane a trebuinŃelor, a fenomenelor de compensare, de sub sau supramotivare.

Teoriile holist-umaniste asupra motivaŃiei sesizează mai bine determinarea socio-culturală a nevoilor, depăşind astfel "artificilismul" multora dintre listele de motive; evoluŃia acestora concordant cu evoluŃia personalităŃii; interdependenŃa nevoilor, organizarea lor în sisteme integrate, ierarhizarea trebuinŃelor asemănător ierarhizării personalităŃii pe niveluri calitativ deosebite de complexitate; creşterea gradului de conştientizare a trebuinŃelor odată cu trecerea spre structurile emotivaŃionale complexe, îndeosebi spre cele de autorealizare; necesitatea raportării nevoilor la dinamica valorilor sociale şi individuale; rolul anticipării (aşteptării), ca factor motivaŃional, în dinamica comportamentală. Totodată, teoriile holist-umaniste ale motivaŃiei au şi o serie de limite. Erich Jantsch (1975 )arată că modelul propus de Maslow "presupune o lume statică a luV "aici şi acum?, o lume în care nevoile pot fi "real satisfăcute într-o ordine secvenŃială1 şi "abandonate?. Ca şi cum categoriile menŃionate ar putea fi vreodată satisfăcute "date la o parte", Magonoh Maruyama (1973, p. 55) critică tendinŃa lui Maslow de a generaliza anumite valori proprii culturii occidentale asupra tuturor celorlalte culturi. "Piramida" sa are deci un caracter cultural limitat, deoarece nu în toate culturile, nu în toate mediile socio-culturale se păstrează ierarhizarea presupusă de ea. Cătălin Mamali (1981), în critica sa în 9 puncte a "piramidei trebuinŃelor", stăruie asupra caracterului ei static şi unideterminant. El arată că apariŃia unor nevoi superioare lasă neschimbate nevoile inferioare, atât sub raportul modului lor de satisfacere, cât şi a relaŃiilor dintre ele. încercarea lui Maslow de a explica evoluŃia motivaŃiei nu are un caracter evoluŃionist deoarece " trecerea spre nivelurile moti-vaŃionale superioare nu duce şi la o restructurare a relaŃiilor dintre nivelurile piramidei, deci la o evoluŃie a piramidei (a structurii) motiva-Ńionale în ansamblul ei. Trecerea de la un nivel motivaŃional inferior la altul superior este condiŃionată doar retroactiv, nu şi proiectiv. Ea depinde aproape total de satisfacerea motivelor anterioare (inferioare) şi deloc de presiunea exercitată din vârful piramidei.? Dacă la aceasta adăugăm şi faptul că motivaŃia nu este abordată şi ia nivelul interacŃiunilor sociale dintre mai multe persoane, vom înŃelege şi mai bine caracterul limitat al explicaŃiei lui Maslow. Aşadar, putem vorbi de dublă determinare a trebuinŃelor umane: una "de jos în sus, care apare ca o simplă actualizare treptată a diferitelor

trebuinŃe, şi alta "de sus în jos, ca o presiune exercitată de "vârful piramidei" asupra trebuinŃelor inferioare, care echivalează» de cele mai multe ori, cu îmbogăŃirea şi restructurarea întregii piramide motivaŃionale. Cătălin Mamali propune o teorie dinamico-evolutivă asupra motivaŃiei, bazată pe evoluŃia sistemului motivaŃional al indivizilor ca urmare a interacŃiunii dintre ei. El introduce termenul de balanŃă motivaŃională, prin intermediul căruia explică raporturile dintre indivizii intraŃi în acŃiune şi mai ales relaŃiile dintre rolurile lor, fiecare dintre ei, fiind concomitent producător (sursă) de factori de satisfacŃie pentru nevoile celui cu care se află în interacŃiune, dar şî beneficiar al factorilor de satisfacŃie produşi de celelalte sisteme umane cu care se află în interacŃiune. BalanŃa motivaŃională este dată de "raportul dinamic existent între nivelul ierarhic al motivelor proprii pe care părŃile aflate în interacŃiune şi le satisfac şi respectiv, de nivelul ierarhic al motivelor pe care le satisfac celorlalŃi .

InŃeleasă în acest fel, balanŃa motivaŃională nu reprezintă o simplă însumare a unor motive de niveluri diferite, cî o adevărată sursă generatoare de noi motive specifice interacŃiunii. Principalele ei stări sunt: 1) stagnare motivaŃională, părŃile rămânând la acelaşi nivel motivaŃional prioritar pe care îl posedă; 2) dezvoltare motivaŃională inegală sau contradictorie, evoluŃia sistemului motivaŃional al unei părŃi producându-se prin stagnarea sau chiar regresia sistemului motivaŃional al celeilalte părŃi; 3) involuŃie motivaŃională reciprocă, când ambele părŃi trec în procesul interacŃiunii de la niveluri motivaŃionale superioare la niveluri inferioare; 4) coevoluŃia motivaŃională, când ambele părŃi aflate în interacŃiune trec spre niveluri motivaŃionale superioare. AlternanŃa în timp a statusurilor motivaŃionale a partenerilor acordă balanŃei motivaŃionale un caracter extrem de dinamic, mărind, totodată, valoarea ei explicativă.

Un loc aparte în psihologie îl ocupă modelul relaŃional al motivaŃiei, elaborat de J. Nuttin, inspirat de concepŃiile formulate de K. Lewin, H. A. Murray, R. S. Woodworth. MotivaŃia este abordată de Nuttin în cadrul unei concepŃii renovate şi lărgite a comportamentului, a unui comportament "cu faŃă umană", după cum se exprimă el, încercând să depăşească limitele impuse de behaviorism. MotivaŃia este concepută în termeni psihologici şi nu psihofiziologici sau psihopatologici, adică relaŃional şi comportamental, iar comportamentul, la rândul lui, este conceptualizat în contextul uman în care funcŃiile cognitive joacă un rol esenŃial. După opinia lui, noŃiunile de motivaŃie, comportament, personalitate se penetrează atât de mult încât ele ar trebui să intre în cadrul aceluiaşi model conceptual. O asemenea 158 penetrare o regăsim în modelul relaŃional al motivaŃiei propus de el. Punctul de plecare a! acestui model teoretic îl reprezintă relaŃiile preferenŃiale, pe care omul, în comportamentul său, le stabileşte cu lumea. TrebuinŃele de creştere, autorealizarea, interacŃiunea, schimbarea, progresul, alături de cele de altruism, plăcere, satisfacŃie în muncă îşi găsesc funcŃionalitatea în contextul relaŃiilor biologice, psihologice şi cognitive, pe care individul le întreŃine cu lumea înconjurătoare. Principalele aserŃiuni ale acestui model sunt următoarele:

1) individul - ca potenŃial de acŃiune, şi mediul - ca material situaŃional, formează o unitate bipolară a cărei funcŃionare interac-Ńională reprezintă celula de bază a stadiului comportamentului, din această perspectivă

definindu-se ca "subiect în situaŃie", iar mediul ca o "situaŃie a subiectului";

2) sistemul relaŃional individ-mediu are un caracter dinamic, individul în calitatea sa de organism viu tinzând spre dezvoltarea propriei sale funcŃionări, iar în calitate de "pol" al relaŃiei amintite tinzând spre a intra în relaŃii comportamentale cu unele obiecte ale lumii înconjurătoare, pentru a le percepe, manipula, stabili contacte interpersonale cu ele; relaŃiile preferenŃiale ale individului, cu Sumea, care nu sunt altceva decât trebuinŃele comportamentale ale individului, se manifestă sub un aspect negativ (în cazul insuficienŃelor funcŃionale) şi sub altul pozitiv (prin reacŃiile de căutare, întărire, acceptare afectivă);

3) originea ultimă a dinamismului sistemului individ-mediu se află tocmai în trebuinŃele sale; dat fiind faptul că individul este o entitate funcŃională incompletă, el resimte nevoia de a intra în relaŃii cu câteva categorii de obiecte (rezultă de aici că trebuinŃele nu sunt derivate direct dintr-un stimul extern, nici dintr-un deficit organic, ci sunt inerente funcŃionării relaŃiei dintre individ şi mediu, relaŃiile interacŃionale nefiind, la rândul lor, simple fapte date, ci "exigenŃe funcŃionale");

4) trebuinŃele, înainte de a fi canalizate spre un obiect specific, există sub o formă precomportamentală care presupune o orientare implicită spre o categorie de obiecte, această orientare implicită stând la baza răspunsului afectiv de congruenŃă sau incongruenŃă - plăcere sau neplăcere - declanşat de contactul cu un obiect concret;

5) motivaŃia nu este înainte de toate un proces de declanşare, ci unul de reglare continuă, ea este o direcŃionare activă a comportamentului, dirijând şi coordonând diferite operaŃii spre un obiect - scop, ea transformă o serie de reacŃii segmentare într-o acŃiune semnificativă;

6) comportamentele sunt intrinsec motivate în măsura în care tind să atingă obiectul care se află la capătul lor;

7) orientarea fundamentală a trebuinŃelor este înnăscută ceea ce nu înseamnă că ele nu se dezvoltă şi nu se concretizează în forme infinit diferenŃiate, modelate de factori experenŃiali (învăŃare şi canalizare) şi situaŃionali, ca' şi de procese de elaborare cognitivă; 8) dat fiind caracterul relaŃional al procesului motivaŃional, activarea lui îşi are originea fie în condiŃiile individului, fie în obiect care poate creşte, la individ, trebuinŃa latentă.

Autorul ne atrage atenŃia asupra faptului că în cadrul acestui model, motivaŃiile specific umane nu sunt simple derivaŃii secundare ale trebuinŃelor, ci se reataşează direct formelor superioare ale potenŃialului funcŃional al fiinŃei umane. Totodată, modelul relaŃional sugerează că nu trebuie să concepem dinanismul ultim al comportamentului în termenii unei serii de trebuinŃe psihice autonome. La fel ca şi comportementul, motivaŃia îşi are rădăcinile în unitatea funcŃională a individului şi se defineşte în funcŃie de mulŃi factori în chiar cursul acestei funcŃionalităŃi. Unul dintre aceşti factori, căruia autorul îi acordă o importanŃă deosebită, este cel cognitiv. După opinia lui, trebuinŃele se dezvoltă şi se transformă în scopuri, în planuri şi proiecte de acŃiune care vor fi utilizate de individ drept criterii de autoreglare şi autoevaluare a acŃiunilor sale. Aşadar, motivaŃia are nu doar rolul de a restabili echilibrul homeostatic, ci de a

contribui la creşterea, dezvoltarea individului, la depăşirea stadiilor deja atinse. GraŃie naturii cognitive a relaŃiei dintre individ şi mediu, comporta-mentul uman motivat devine suplu, personalizat şi constructiv, deose-bindu-se prin aceasta de comportamentul instinctiv rigid al animalelor. Autorul acordă o mare importanŃă personalizării motivaŃiei. Transfor-mându-se în scop şi proiect - scrie el - trebuinŃa devine "o afacere personală’’. Acest proces de personalizare afectează atât aspectul dinamic, cât şi funcŃia reglatoare a scopului". Anumite construcŃii personalizate de natură cognitivă, cum ar fi convingerile, concepŃia despre lume şi viaŃă etc. au o puternică forŃă motivaŃională. Opusul personalizării motivaŃiei îl constituie alienarea motivaŃională, care presupune efectuarea unor acŃiuni contrare dorinŃelor şi intenŃiilor, sub influenŃa presiunii sociale, a autorităŃii sau din nevoia conformităŃii. "Scopul nostru principal în expunerea mode-lului relaŃional - mărturiseşte autorul în finalul cărŃii sale, a fost de a pune în evidenŃă, pe de o parte, integrarea funcŃiilor cognitive motiva-Ńionale şi motorii în comportament şi, pe de altă parte, unitatea Personalitate - Lume în funcŃionarea psihologică’’.

3. MotivaŃie şi performanŃă. Optimum motivaŃional

MotivaŃia nu trebuie considerată şî interpretată ca un scop în sine, ci

pusă în slujba obŃinerii unor performanŃe înalte. Performanta este un nivel superior de îndeplinire a scopului. Din perspectiva diferitelor forme ale activităŃii umane (joc, învăŃare, muncă, creaŃie) ceea ce interesează este valoarea motivaŃiei şî eficienŃa ei propulsivă- în acest context, problema relaŃiei dintre motivaŃie şi performanŃă are nu doar o importanŃă teoretică ci şi una practică.

RelaŃia dintre motivaŃie, mai corect spus, dintre intensitatea motivaŃiei şi nivelul performanŃei este dependentă de complexitatea activităŃii (sarcinii) pe care subiectul o are de îndeplinit. Cercetările psihologice au arătat că în sarcinile simple (repetitive, rutiniere, cu componente automatizate, cu puŃine alternative de soluŃionare) pe măsură ce creşte intensitatea motivaŃiei, creşte şi nivelul performanŃei în sarcinile complexe însă (creative, bogate în conŃinut şi în alternative de rezolvare) creşterea intensităŃii motivaŃiei se asociază, pâna la punct, cu creşterea performanŃei.

In cadrul activităŃii trebuie să ne mulŃumim nu cu orice fel de performanŃă, ci cu performanŃe cât mai bune, cât mai înalte, care să însemne nu doar o simplă realizare a personalităŃii, ci o autodepăşire a posibilităŃilor ei. Stimulul motivaŃional, care împinge spre realizarea unor progrese şi autodepăşiri evidente, poartă denumirea de nivel de aspiraŃie. Acesta trebuie raportat la posibilităŃile şi aptitudinile subiectului (un 7 va ti un nivel de' aspiraŃie crescut pentru un elev slab, acceptabil pentru unul mediocru, dar o decepŃie pehtru unul bun). Pentru elevii slabi şi mediocri nivelurile de aspiraŃie relativ scăzute reprezintă succes m timp ce pentru cei cu aptitudini, un regres; ei vor legresa chiar ş\ sofa raportul valorificării capacităŃilor de care dispun. De aeeea este bine ca nivelul de aspiraŃie pentru a avea un efect pozitiv — sa fie cu puŃin peste posibilităŃile de moment. Nu trebuie uitat niciodată ca discrepanŃa prea mare dintre capacităŃi şi aspiraŃii este periculoasa. La Hontaine spunea, într-o fabulă a

sa, că atunci când o broască işi propune să se umfle pentru a ajunge elefant sfârşeşte prin a plesni.

Grile de autoevaluare: 1. MotivaŃia leagă persoana de lume şi o menŃine în sfera determinismului exterior, ceea ce este vital pentru fiinŃarea persoanei T/F 2. MotivaŃia creează persoanei sentimentul autodeterminării, al manifestării libere şi spontane T/F 3. "Piramida trebuinŃelor" creata de Maslow face parte din randul teoriilor instrumentaliste asupra motivatiei

Bibliografie:

• Nuttin. J. ( La structure de la personalite, Paris, P.U.F. 1985 )

• Nuttin. J. ( Theorie de la motivation humaine, Paris, P.U.F. 1985 )

• Golu. P, ( Motivatia, un concept de baza in psihologie, Revista de Psihologie,3, 1973 )




AFECTIVITATEA

Plan de idei: 1.Definire şi specificul proceselor afective

2.ProprietăŃile proceselor afective

3.Rolul afectivitatii

4.Clasificarea trairilor sfective


• Sa defineasca afectivitatea, indicand insusirile proceselor afective

• Sa indice rolul si functiile afectivitatii in viata psihica umana

• Sa opereze distinctii intre formele primare si cele secundare ale afectivitatii

• Sa analizeze raporturile dintre structurile valorizatoare ale psihicului uman sis a indice rolul emotivitatii in structura de ansamblu a personalitatii

1. Definire şi specificul proceselor afective

Omul nu se raportează indiferent la realitate dimpotrivă, obiectele, fenomenele, evenimentele care acŃionează asupra lui au un ecou, o rezonanŃă în conştiinŃa sa, trezesc la viaŃă anumite trebuinŃe, corespund sau nu nevoilor lui, îi satisfac sau nu interesele, aspiraŃiile, : idealurile. între stimulii interni ( pe care i-am reunit sub denumirea de motivaŃie) şi realitatea înconjurătoare au loc confruntări şi ciocniri a căror efecte sunt tocmai procesele afective. în timp ce aprobarea sau satisfacerea cerinŃelor interne generează plăcere, mulŃumire, entu-; ziasm, bucurie contrazicerea sau nesatisfacerea lor duce ia neplăcere, nemulŃumire, indignare, tristeŃe etc.

Nu trebuie să înŃelegem de aici că stările afective ar fi simple "umbre" ale trebuinŃelor, proiecŃii în conştiinŃa unor stări organice, "dublete" gratuite ale unor dezechilibrări fiziologice." Real, afectivitatea este fenomenul de rezonanŃă a lumii în subiect şi care se produce în măsura şi pe măsura dispozitivelor rezonante ale subiectului şi este totodată vibraŃia expresivă a subiectului social în lumea sa, o lăuntrică melodie existenŃială ce erupe în acŃiune şi reorganizează lumea.

EmoŃia este nu numai trăire subiectivă dar şi comunicare evaluativă, \ este nu numai o funcŃie dinamico - energetică selectivă, vectorială dar şi o conduită afectivă. In cadrul proceselor afective pe prim plan se află nu atât obiectul, cât valoarea şi semnificaŃia pe care acesta o are pentru subiect. Nu obiectul în sine este important ci relaŃia dintre el şi subiect, pentru că numai într-o asemenea relaŃie obiectul capătă semnificaŃii în funcŃie de gradul şi durata satisfacerii trebuinŃelor. Aceasta ne ajută să înŃelegem de ce unul şi acelaşi obiect produce stări afective variate unor persoane diferite.

Psihologia modernă a evidenŃiat o serie de diferenŃieri existente între cele două categorii de procese.

In procesele cognitive omul operează cu instrumente specializate (în gândire, cu instrumentul analizei şi sintezei, abstractizării şi generaiizăzîi; în imaginaŃie, cu cel al aglutizăriî şi tipizării, diminuării şi divizării etc), în procesele afective el reacŃionează cu întreaga fiinŃă. Afectivitatea este o vibraŃie concomitent organică, psihică şi comportamentală, ea este tensiunea întregului organism cu efecte de atracŃie sau respingere, căutare

sau evitare. Procesele afective constituie armonizarea sau conflictul individului, interpretat ca un tot, cu lumea şi cu sine, cu ambianŃa exterioară dar şi cu cea ce se produce în propriul său organism, cu evenimente prezente dar şi cu cele reamintite sau imaginate. Dacă în procesele cognitive subiectul se subordonează obiectului, pe care încearcă să-l epuizeze cognitiv, de data aceasta el se subordonează relaŃiei, într-un fel, sieşi, pentru că el este cel care "introduce" o anumită valoare sau semnificaŃie emoŃională în obiectul reflectat. Apoi, deşi procesele afective sunt declanşate prin fapte cognitive cum ar fi vederea unei cărŃi, audiŃia unei bucăŃi muzicale, reamintirea unei întâmplări etc, ele nu sunt reductibile la acestea. Ceea ce contează nu sunt potentele şi organizarea cognitivă a indivizilor ci organizarea lor motivaŃională, raportul obiectului (perceput, gândit sau imaginat) cu necesităŃile, cu gradul lor de satisfacere. Procesele afective, deşi diferite de procesele cognitive, sunt într-o strânsă interacŃiune cu ele. Atunci când conflictul afectiv produs de ciocnirea dintre emoŃii, sentimente, pasiuni este solidar cu conflictul cognitiv, cu ciocnirea ideilor, concepŃiilor, modalităŃlor de rezolvare etc, randamentul activităŃii intelectuale este mai mare. Dimpotrivă, dacă tensiunea afectivă scade, ajungându-se până la starea de indiferenŃă, se va reduce şi capacitatea individului de a soluŃiona probleme noi. Dezacordul dintre raŃional şi afectiv duce Sa dezadapîarea tranzitorie, mai ales atunci când un nivel intelectual superior se cuplează cu emoŃii primare, violente» oarbe.

Afectivitate şi motivaŃie. V. Pavelcu redă sugestiv relaŃia dintre cele două procese. El arată că afectivitatea nu este un simplu însoŃitor al motivului, deşi capătă proprietăŃi motivaŃionale,. De exemplu, sentimentul poate căpăta o mare valoare propulsatoare pentru conduita umană. Pe de altă parte, motivul devine afectiv şi tensional în procesul realizării scopului.uAfectul se naşte în momentul în care impulsul este frânat sau suspendat de o dltă forŃă externă sau internă. Astfel se creează câmpul afectiv şi dinamic, tensiunea afectivă’’.

Ion Radu (1985), inspirându-se din concepŃia lui Pavelcu şi încercând să opereze o distincŃie între afectivitate şi motivaŃii, arată că motivul are un caracter vectorial, în timp ce procesul afectiv prezintă aspectul de "câmp". De asemenea, el consideră că emoŃia nu este doar "un fapt secund", derivat, ci atât cauză, cât şi efect al motivaŃiei. Este contrazisă şi părerea acelor autori care inspiraŃi de teoria emoŃiei, ca "dezorganizatoare" a conduitei reduceau afectivitatea la "excesul de motivaŃie", pierzând în felul acesta din vedere emoŃiile pozitive, stenice care însoŃesc ramura ascendentă a curbei performanŃei. Paul Popescu Neveanu arăta mai de mult că procesele afective sunt motive activate şi desfăşurate într-o situaŃie dată, iar motivele sunt procese afective condensate, cristalizate, "solidificate".

E.B. Hurlock a făcut un experiment interesant prin care a demonstrat relaŃia dintre afectivitate şi motivaŃie. El a împărŃit o clasă de elevi în trei grupuri (lăudat, dojenit, ignorat) cărora li se dau spre rezolvare sarcini simple timp de 5 zile; înainte de începerea activităŃii, primului grup i se aduceau elogii pentru sarcina îndeplinită, celor din grupa a doua li se făceau observaŃii, iar ceilalŃi nu erau nici lăudaŃi nici dojeniŃi. S-a constatat că cea mai eficace a fost lauda, deoarece s-a asociat cu stări afective pozitive, tonifiante. Utilitatea dojanei scade pe măsură ce este utilizată continuu, deoarece generează stări afective neplăcute, negative;

cea mai neeficientă a fost ignorarea, deoarece în cazul ei lipsesc stările afective. Deşi între afectivitate şi motivaŃie există o strânsă interacŃiune, ele nu trebuie confundate.

Reuchlin (1988) arată că există stări de motivaŃie fără emoŃie (când subiectul cunoaşte mijloacele de atingere a scopului sau când îndeplinirea scopului presupune o perioadă lungă de timp), dar şi emoŃii care nu se asociază cu stări motivaŃionale (atunci când un individ este spectatorul unei acŃiuni în care nu este implicat).

Afectivitate şi alte funcŃii psihice.

Practic, nu există fenomen psihic cu care procesele afective să nu se afle în relaŃii de interacŃiune şi interdependenŃă. Afectivitatea se regăseşte în faza "ciocnirii motivelor* sau în "faza deliberării" din actul voluntar, ea este transfigurată în temperament, unele trăsături ale acesteia, cum ar fi gradul de impresionabilitate, fiind chiar de ordin afectiv, altele (impulsivitatea, calmul, destinderea) având o mare încărcătură afectivă. Ea declanşează şi potenŃează permanent actele creative.

Afectivitatea este prezentă începând cu pulsaŃiile inconştientului şi terminând cu realizările ultimative ale conştiinŃei. Tocmai de aceea ea este considerată ca fiind componenta bazală, infrastructurală a psihicului, dar şi nota lui definitorie, deoarece prin afectivitate omul se diferenŃiază profund de roboŃi şi calculatoare, de aşa zisa inteligenŃă artificială. Dacă raŃiunea omului poate fi reprodusă de calculator, stările şi trăirile afective vor rămâne apanajul lor specific. Dat fiind faptul că afectivitatea se implică în toate celelalte procese şi structuri psihice, fiind determinată la rândul ei de acestea, mai recent, în psihologie, există tendinŃa elaborării unor teorii generale asupra ei. R. Plutchik (1980) propune o teorie a emoŃiei care include următoarele postulate: câteva elemente comune sau patternuri prototipice pot fi identificate în orice emoŃie; fiecare emoŃie poate varia în intensitate, de la nivelul cel mai slab până a nivelul cel mai înalt; există un număr mic de emoŃii de bază din combinarea cărora apare multitudinea celorlalte. în analiza emoŃiilor, autorul citat ia în considerare următorii parametri; situaŃiile universale; emoŃiile primare; stimulul care le declanşează; cogniŃia inferată; comportamentul produs; efectul de supravieŃuire (de exemplu, în ordinea parametrilor de mai sus: acceptarea, încrederea; membrii grupului; prietenia; reciprocitatea; afilierea). Această teorie tinde, după opinia autorului, la un mare grad de generalitate fiind valabilă pentru om, animal, pentru situaŃiile universale.

2. ProprietăŃile proceselor afective

a) Polaritatea proceselor afective constă în tendinŃa acestora de a gravita fie în jurul polului pozitiv, fie în jurul celui negativ, şi apare ca urmare a satisfacerii sau nesatisfacerii diferenŃiate a trebuinŃelor, aspiraŃiilor (totală sau parŃială, de lungă sau de scurtă durată). De obicei, procesele afective sunt cuplate două câte două în perechi cuelemente contrare: bucurie-tristeŃe, simpatie-antipatie, entuziasm-deprimare, iubire-ură etc. Polaritatea se exprimă în caracterul plăcui sau neplăcut al stărilor afective» stenic sau astenic al acestora (unele mobilizând, "împingând" spre activitate, altele dimpotrivă, demobilizând, întârziind sau inhibând activitatea), în fine, în caracterul ior încordat sau destins (unele fiind tensionale, altele relaxante).

In mod curent, se consideră că stările afective plăcute sunt întotdeauna stenice» pe când cele neplăcute, astenice, fapt inexact. Succesul, se exemplu, ca stare afectivă plăcută poate fi stenică pentru unii oameni împingându-i spre activitate, dar astenică pentru alŃii, făcându-i să se mulŃumească cu ceea ce au obŃinut. La fel de eronată este şi opinia că trăiriie afective ar fi perfect, exclusiv sau absolut polare. în realitate, o trăire afectivă este predominant plăcută, dar la gândul că se va termina, consuma, ea generează şi o uşoară undă. de regret sau de tristeŃe. De asemenea, nu este obligatoriu ca ceea ce este plăcut pentru o persoană să fie la fel de plăcut şi pentru o alta. Polaritatea trăirilor afective se manifestă în funcŃie de particularităŃile situaŃiei, dar mai ales dependent de particularităŃile personale.

b) Intensitatea proceselor afective indică forŃa, tăria, profunzimea de care dispune la un moment dat trăirea afectivă. Din această perspectivă, vom întâlni unele stări afective intense şi chiar foarte intense şi altele mai puŃin intense. Ea este în funcŃie atât de valoarea afectivă a obiectului, de semnificaŃia lui în raport cu trebuinŃele subiectului, cât şi de capacitatea afectivă a subiectului.

Se ştie că unii oameni vibrează afectiv mai intens, chiar şi la evenimente comune, fără prea mare importanŃă, pe când alŃii rămân oarecum reci, impasibili sub raport afectiv, chiar şi în faŃa unor evenimente dramatice. Creşterea intensităŃii stărilor afective se obŃine nu ' prin repetarea stimulului (ca la memorie), care ar duce la tocirea afectivităŃii, ci prin schimbarea (amplificarea) semnificaŃiilor afecto-gene ale obiectului sau persoanei cu care suntem în relaŃie. O asemenea creştere a intensităŃii trăirilor afective trebuie să se producă însă în anumite limite optime, depăşirea acestora soldându-se cu # perturbarea activităŃii, lată, deci, că necesar este nu doar optimumul motivaŃional, ci şi optimumul, afectiv.

c) Durata proceselor afective constă în întinderea, persistenŃa în timp a acestora, indiferent dacă persoana sau obiectul care le-a provocat sunt sau nu prezente. Un sentiment poate dura un an, doi sau toată viaŃa, o emoŃie poate dura câteva ore sau câteva clipe; frica şi groaza în faŃa unui accident persistă şi după ce pericolul a trecut; dragostea se păstrează chiar dacă fiinŃa iubită nu mai este. Această proprietate are o foarte mare importanŃă deoarece alimentând permanent semnificaŃia afectogenă a unui stimul (obiect sau persoană) putem Ńine mereu trează starea afectivă faŃă de el.

d) Mobilitatea proceselor afective exprimă fie trecerea rapidă în interiorul aceleiaşi trăiri emoŃionale de la o fază la alta, fie trecerea de la o stare afectivă la alta. în primul caz este vorba de la trecerea de la stadiul primar, care exprimă o trăire nespecifică de incertitudine, bazat îndeosebi pe deficitul de informaŃie, la stadiul secundar, care presupune o trăire specifică, adecvată deznodământului favorabil sau nefavorabil, bazat pe

relevanŃa informaŃiei. în cel de al doilea caz, avem de-a face cu trecerea de la emoŃie la un sentiment sau de la un sentiment de un anumit tip la un sentiment, dar de alt tip (de la dragoste la ură şi invers).

Mobilitatea presupune trecerea de la o fază la alta, de ia o trăire la alta numai în condiŃii de necesitate, deci atunci când situaŃia şi solicitările o cer. Din acest considerent, ea trebuie deosebită de fluctuaŃia trăirilor afective, care presupune tot o trecere de la o stare la alta însă fără nici un motiv, fără să fie cerută de o solicitare obiectivă sau de vreo necesitate subiectivă. FluctuaŃia trăirilor afective este un indiciu al slăbiciunii, imaturităŃii sau chiar patologiei proceselor afective.

e) Expresivitatea proceselor afective constă în capacitatea acestora de a se exterioriza, de a putea fi "văzute", "citite", "simŃite". Exteriorizarea, manifestarea în afară, se realizează prin intermediul unor semne exterioare care poartă denumirea de expresii emoŃionale. Cele mai cunoscute expresii emoŃionale sunt:

• mimica (ansamblul modificărilor expresive la care participă elementele mobile ale feŃei: deschiderea ochilor, direcŃia privirii, poziŃiile succesive ale sprâncenelor, mişcările buzelor etc, prin intermediul cărora exteriorizăm bucuria, suferinŃa, mâhnirea, descurajarea, indignarea, sfidarea, surpriza etc);

• pantomimica (ansamblul reacŃiilor la care participă tot corpul: Ńinuta, mersul, gesturile; mersul sprinŃar, săltăreŃ trădează bucuria, bună dispoziŃie, pe când mersul încet, agale trădează supărare, tristeŃe);

• modificările de natură vegetativă (amplificarea sau diminuarea ritmului respiraŃiei, vasocontracŃia, vasodilataŃia, creşterea conducti-biiităŃii electrice a părului, hiper sau hipotonusul muscular, modificarea compoziŃiei chimice a sângelui sau a hormonilor etc soldate cu paloare, înroşire, tremurături, lacrimi, transpiraŃie, gol în stomac);

• schimbarea vocii (a intensităŃii, ritmului vorbirii, intonaŃiei, timbrului vocii etc; după intonaŃie, un "da" poate fi mult mai negativ decât un "nu"). ;

Expresiile emoŃionale nu sunt izolate unele de altele, ci se ; corelează şi se subordonează stărilor afective, dând naştere la ceea ; ce se numeşte conduita emoŃional-expresivă. De exemplu, conduita expresivă a tristeŃii (atârnarea braŃelor, aplecarea capului, pleoapelor şi colŃul buzelor lăsate în jos,, mişcări, fără vigoare, ochii "stinşi", faŃa "pământie") se deosebeşte de conduita expresivă a bucuriei (Ńinuta dreaptă, ochi deschişi, strălucitori, mobilitatea braŃelor, în general a muşchilor etc).

Trebuie reŃinut faptul că expresiile şi conduitele emoŃionale se învaŃă, se însuşesc în timpul vieŃii, fie prin imitaŃie, fie prin efort voluntar. Că aşa stau lucrurile ne este demonstrat de faptul că la orbii din naştere expresivitatea emoŃională este foarte sărăcăcioasă, faŃa este crispată, puŃin expresivă. Dacă şi lor li se aplică o serie de procese speciale, li se vor putea forma unele conduite expresiv-emoŃionale. Pe lângă capacitatea de învăŃare a expresiilor emoŃionale, omul o are şi pe aceea de a le provoca şi dirija voluntar, conştient, de a le simula şi folosi convenŃional pentru a transmite o anumită stare afectivă, chiar dacă aceasta nu există. De aici posibilitatea apariŃiei unor discrepanŃe între trăirile afective şi expresiile emoŃionale. Nu întotdeauna un actor trăieşte efectiv stările emoŃionale pe care le exteriorizează. ConvenŃionalizarea socială a expresiilor şi conduitelor emoŃionale, codificarea lor în obiceiuri, ritualuri tocmai în funcŃie de particularităŃile contextului social în care se manifestă are o mare valoare adaptativă, în sensul că facilitează comportarea individului aşa cum trebuie sau aşa cum i se solicită. Semnificativ este faptul că sub

influenŃa condiŃiilor sociale au apărut expresii emoŃionale noi, specific umane, cum ar fi zâmbetul cu diversele sale varietăŃi: binevoitor, ironic, condescendent, aprobativ, dispreŃuitor, răutăcios etc.

Expresiile emoŃionale îndeplinesc roluri importante în comporta-mentul omului, dintre care mai semnificative sunt:

• rol de comunicare (se face cunoscută în exterior starea afectivă trăită de o persoană pe care ea o doreşte ca ceilalŃi s-o perceapă; citind expresiile emoŃionale imprimate pe chipul elevilor săi, profesorul îşi poate da seama dacă aceştia au înŃeles sau nu; prin propriile sale expresii emoŃionale profesorul poate întări forŃa de sugestie a cunoştinŃelor);

• rol de influenŃare a conduitei altora în vederea săvârşirii unor acte (o persoană poate plânge pentru a impresiona, a obŃine mângâierea, acordul sau a ceea ce şi-a propus; o alta manifestă temeri pentru a se asigura de ajutorul cuiva; în acest sens, vorbim de utilizarea socială a expresiilor emoŃionale cu scop, pentru a obŃine ceva);

• rol de autoreglare în vederea adaptării mai bune la situaŃiile cu care ne confruntăm (plângem în situaŃii triste, râdem în cele vesele; comportamentul invers ar fi un exemplu tipic de dezadaptare expresiv-emoŃională);

• rol de contagiune (de a se transmite şi de a trezi reacŃii similare şi la alte persoane, de a da naştere la stări afective colective-pozitive sau negative - prin aceasta întărindu-se forŃa lor de coeziune sau de dezbinare a membrilor grupurilor);

• rol de accentuare sau de diminuare a însăşi stării afective (plângând ne putem "descărca", elibera sau dimpotrivă, "încărca" afectiv). In viaŃa socială, unele expresii şi conduite emoŃionale sunt întărite şi valorificate, altele inhibate şi respinse, având loc parcă un fel de "dresaj". în cultura noastră occidentală, de exemplu, plânsul este rezervat femeilor şi refuzat bărbaŃilor, în timp ce în alte culturi el este încurajat tocmai la bărbaŃi. Apoi, unele expresii emoŃionale se standardizează, se generalizează şi se asociază cu o serie de semne afectogene dând naştere, astfel, unui "limbaj afectiv", TristeŃea produsă de pierderea unei persoane dragi este simbolizată prin doliu - negru la anumite popoare, alb la altele. Sărutul s-a standardizat sub diferite specii: părintesc, amical, fratern, colegial, oficial, erotic etc. Rezultă că expresiile emoŃionale au nu doar o semnificaŃie individuală, ci şi una socială.

3.Rolul afectivităŃii

Componenta afectivă a personalităŃii nu se epuizează în emoŃiile de

moment, dimpotrivă, ea are o consistenŃă şi durabilitatea în timp, fapt care permite constituirea unor adevărate profiluri emoŃionale (echilibrat, hiperemotiv, hipoemotiv). Aceste profiluri, mai ales ultimele două, au ridicat problema rolului afectivităŃii în viaŃa individului. Unii autori au considerat că emoŃiile, prin starea de agitaŃie difuză, prin intensitatea şi desfăşurarea lor tumultoasă, dezorganizează conduita umană.

Janet (1928), după perspectiva psihopatologiei, insistă asupra caracterului generalizat al conduitelor dezadaptative care apar în emoŃii (Idee valabilă doar pentru stările afective primare» primitive nu şî pentru cele superioare), Pieron (1930), de pe o poziŃie strict funcŃionalistă,

consideră că emoŃia constă într-o descărcare anormală de energie nervoasă, o descărcare ce depăşeşte cantitatea ce poate fi utilizată de individ pentru reacŃiile normale şi care se poate produce chiar şi atunci când nu există ocazie de reacŃie. Wallon (1945), din perspectiva psihologiei şi psihiatriei infantile, arată că emoŃiile apar în urma acumulării unei cantităŃi de tonus muscular, care dacă nu se consumă în activităŃi adecvate, pentru a se epuiza gradat, degenerează în spasme, râs, plâns.

AlŃi autori susŃin, din contră, că emoŃia, prin mobilizarea energetică a întregului organism organizează conduita: Primul care a sesizat valoarea adaptativă a emoŃiilor a fost Darwin care, încă din 1872, arăta că originea emoŃiilor se află în tiparele vechi comportamentale desfăşurate de-a lungul evoluŃiei, tipare ce s-au comprimat şî păstrat deoarece s-au dovedit a fi utile acŃiunilor actuale. Chiar expresiile emoŃionale nu sunt decât reziduuri schematizate ale unor comportamente vechi, dar utile încă. W.B.Cannon (1911) consideră că emoŃiile sunt modalităŃi de activare a organismului în vederea restabilirii echilibrului. El acordă o mare importanŃă factorilor biochimici în sensibilizarea afectivă. O poziŃie contradictorie întâlnim la V. Pavelcu care arată pe de o parte, că emoŃia are rolul de a preveni psihicul de tulburări şi de dezagregare durabilă, de a restabili echilibrul, prin derivare, prin risipirea forŃelor pe căi vegetative, prin reacŃii inutile sub raportul conduitei, dar foarte utile prin efectul lor de liniştire, la lichidare a conflictului dintre tendinŃe, de rezolvare a înaltei tensiuni psihice pe de altă parte, emoŃia este un proces de degradare a psihicului spre fiziologie, de dezintegrare atât pe planul de adaptare individ-mediu, cât şi pe planul intrapsihic în realitate, afectivitatea îndeplineşte ambele roluri, dar în condiŃii diferite. EmoŃia dezorganizează conduita când este forate intensă sau în situaŃii noi, neobişnuite pentru care organismul nu are încă elaborate modalităŃi comportamentale adecvate. Stările de groază, de furie, de depresiune prin intensitatea lor crescută paralizează, anihilează, îl fac pe individ agresiv sau neputincios, devenind astfel o piedică în calea realizării eficiente a activităŃii. FuncŃia esenŃială a proceselor afective este însă aceea de a pune organismul în acord cu situaŃia, deci de a adapta, de a regla conduita umană. Chiar dezorganizarea iniŃială va duce, în final, la o organizare superioară, în sensul că individul va şti, în altă situaŃie, cum să reacŃioneze.

Procesele afective au rol în susŃinerea energetică a activităŃii (dacă procesele cognitive furnizează imagini, concepte, idei, cele afective furnizează energia necesară formării şi operării cu aceste produse psihice). Ele potenŃează şi condiŃionează acŃiunea, "regizează" schimburile cu ambianŃa, permiŃând stăpânirea ei. Chiar situaŃiile stresante sau frustrante, dacă au o intensitate moderată, îl ajută pe individ să se adapteze mai bine ambianŃei şi solicitărilor ei. Frustrarea se asociază nu doar cu conduitele agresive, represive sau autopunitive, ci şi cu conduite orientate spre creaŃie, performanŃă, autorealizare.

4.Clasificarea trăirilor afective

Dat fiind faptul că procesele afective sunt concomitent trăire şi

comunicare, stare de acŃiune, concentrate interne, dar şi şuvoi neîntrerupt

de manifestări exterioare, clasificarea lor se realizează după o multitudine de criterii. Printre acestea enumerăm:

1) proprietăŃile de care dispun (intensitate, durată, timp, mobilitate, expresivitate);

2) gradul lor de conştientizare (unele aflându-se sub controlul direct al conştiinŃei, altele scăpând acestui control);

3) nivel calitativ al formelor motivaŃionale din care izvorăsc (unele izvorăsc din nesatisfacerea trebuinŃelor, altele din nesatisfacerea idealurilor, convingerilor, concepŃiei despre lume şî viaŃă). Luând în considerare aceste criterii, coroletive în esenŃa lor, împărŃim procesele afective în trei categorii; primare, complexe, superioare, fiecare dintre ele dispunând de nenumărate subspecii.

A. Procesele afective primare au caracter elementar, spontan, sunt slab organizate, mai aproape de biologic (instinctiv) şi mai puŃin elaborate cultural, ele tind să scape controlului conştient, raŃional. în categoria lor includem: a)tonul afectiv al proceselor cognitive, care se referă la reacŃiile emoŃionale ce însoŃesc şi colorează afectiv orice act de cunoaştere: o senzaŃie, o reprezentare, o amintire, un gând etc. trezesc în noi stări afective de care nici nu ne dăm seama; culorile, sunetele, mirosurile percepute generează nu doar acte cognitive, ci şi afective (de plăcere, neplăcere etc). b)trăirile afective de provenienŃă organică sunt cauzate de buna sau proasta funcŃionare a organelor interne; ele sunt datorate, mai ales, "ciocnirilor" dintre organele interne în stare de boală; în cardiopatii apar stări de alarmă afectivă, în bolile gastro-intestinale apar stări de mohoraîă, în hepatită predominantă este euforia, pentru ca în maladiile pulmonare să fie mult mai frecvente stările de iritare.

c) afectele sunt forme afective simple, primitive şi impulsive» puternice, foarte intense şi violente» de scurtă durată, cu apariŃie bruscă şi desfăşurare impetuoasă. Groaza, mânia, frica, spaima, accesele de plâns zgomotos, râsul în hohote etc. sunt astfel de efecte care, deşi reorganizate cultural, se află foarte aproape de instincte. Stewart Agras (1985) consacră o monografie panicii. C.B.Wartman şi E.F. Loftus (1985) descriu diverse aspecte apărute în stările de criză. Ele sunt însoŃite de o expresivitate bogată, se manifestă direct, uneori necontrolat, ducând chiar la acte necugetate. Deşi se supun mai greu controlului conştient, acesta nu este total exclus şi tocmai de aceea omul nu este considerat a fi iresponsabil de acŃiunile efectuate sub impulsul afectelor. Angajarea într-o altă activitatea, efectuarea unor mişcări preventive ar putea contribui la stăpânirea lor.

B. Procesele afective complexe beneficiază de un grad mare de conştientizare şi intelectualizare. Cuprind:

a) emoŃiile curente care sunt forme afective de scurtă durată, active, intense, provocate de însuşirile separate ale obiectelor» au un caracter situativ, desfăşurare tumultoasă sau calmă, orientare bine determinată spre un obiect sau o persoană anumită. Printre acestea, enumerăm: bucuria, tristeŃea, simpatia, antipatia, entuziasmul, admiraŃia, dispreŃul, speranŃa, deznădejdea, plăcerea, dezgustul etc. Ele sunt mult mai variate şi diferenŃiate decât afectele, manifestându-se în comportament mas nuanŃat şi rafinat, în principal, după tipare şi convenienŃe socio-culturale; Sartre (1965) în monografia sa introduce o anumită notă de

iraŃional în interpretarea emoŃiilor, considerându-le ca fiind "conduite critice de impas"»

b) emoŃiile superioare legate nu atât de obiecte, cât de o activitate pe care o desfăşoară individul. Ele pot să apară în activităŃile intelectuale, în reflectarea frumosului din realitate, în realizarea comportamentului moral De obicei, presupun evaluări, acordări de semnificaŃii valorice activităŃilor desfăşurate. Când între ele şi situaŃiile de viaŃă există coincidenŃe, asistăm la acumularea şi sedimentarea lor treptată, fapt care generează stări emoŃionale concordante. Conflictul dintre aşteptările şî obişnuinŃele emoŃionale, pe de o parte, şî caracterul inedit al situaŃiilor cu care ne confruntăm, pe de alta parte, produce şocul emoŃional. Spre deosebire de afecte, ele se supun în mai mare măsură învăŃării, existând chiar o formă de învăŃare numită învăŃarea afectivă.

c)dispoziŃiile afective sunt stări difuze cu intensitate variabilă şi durabilitate relativă. Spre deosebire de emoŃii, care au o orientare precisă, ele sunt mai vagi. Aceasta nu înseamnă că nu au o cauză sau chiar mai multe, însă individul, cel puŃin momentan nu-şî dă seama de existenŃa acesteia. Un elev poate fi bine sau prost dispus fără să-şi dea seama de ce anume. în urma unei analize atente» cauza dispoziŃiei poate fi depistată şi înlăturată (dacă este vorba de o dispoziŃie negativă care de obicei creează un fond pesimist) sau reŃinută şî amplificată (dacă este vorba de o dispoziŃie pozitivă care, de obicei, creează un fond optimist). Dacă dispoziŃiile se repetă se pot transforma în trăsături de caracter. Firile închise, taciturne, anxioase, mohorâte, blazate ca şi cele deschise, bine dispuse, vesele, entuziaste se formează tocmai prin repetarea şi prelungirea în timp, în personalitatea individului, a dispoziŃiilor afective trăite de acesta în existenŃa personală.

C. Procesele afective superioare se caracterizează printr-o mare restructurare valorică, situată nu la nivel de obiect (ca cele exprimate), de activitate (ca cele complexe), ci la nivel de personalitate depăşind prin conŃinutul şi structura lor stările emoŃionale disparate şi tranzitorii.

a) sentimentele sunt trăiri afective intense, de lungă durată, relativ stabile, specific umane, condiŃionate social istoric. Prin gradul lor de stabilitate şi generalitate sau forma unor atitudini afective care se păstrează multă vreme, uneori toată viaŃa, chiar şi atunci când situaŃia provoacă noi sentimente. Datorită stabilităŃii lor, putem anticipa conduita afectivă a individului. Sentimentele, cum ar fî dragostea, ura, gelozia, admiraŃia, îndoiala, recunoştinŃa, includ elemente de ordin intelectual, motivaŃional, voluntar şi caracterizează omul ca personalitate.

Sentimentele se nasc din emoŃii, dar nu trebuie reduse la acestea. Sentimentul este o emoŃie repetată, oscilantă şi abia apoi stabilizată şi generalizată (să ne gândim la certurile şi împăcările tinerilor ce se succed cu o mare repeziciune); el este o emoŃie care gestează, persistă în timp şi rezistă la diverşi factori perturbatori. Există chiar o procesualitate a formării unui sentiment ce cuprinde faze de cristalizare (u cuplare într-o diademă a cristalelor afective’’), după cum se exprimă Vasile Pavelcu), de maturizare (nivel înalt de funcŃionare) şi de decristalizare (dezorganizare prin saŃietate şi uzură asociate cu decepŃii, deziluzii, pesimism). Nici asocierea sentimentelor nu este total întâmplătoare, ci are loc după o serie de reguli şi legi. Psihologul francez Theodule Ribot vorbea chiar de existenŃa unei ’’logici’’ a sentimentelor.

Ca generalizări ale emoŃiilor, sentimentele pot fi: intelectuale (curiozitatea, mirarea, îndoiala, dragostea de adevăr) care apar în procesul cunoaşterii şi reflectă relaŃia faŃă de ideile proprii sau ale altora;

estetice (admiraŃia, extazul), apărute în procesul reflectării frumosului în viaŃă, natură, societate; morale (patriotismul, datoria) ce reflectă atitudinea faŃă de bine sau rău, faŃă de conduitele personale sau ale semenilor.

Incă din 1948, Jean Maisonneuve analiza şi alte categorii: sentimentul propriei persoane (de inferioritate sau superioritate); senti-mentele psihosociale (vanitate, încredere, simpatie» sociabilitate).

b) pasiunile sunt sentimente cu o orientare, intensitate, grad de stabilitate şi generalitate foarte mare, antrenând întreaga personalitate. ’’Fără pasiuni -scria scriitorul francez Amiel - omul nu e decât o forŃă latentă’’. Punându-şi în funcŃiune pasiunile nobile, cu orientare socială pentru adevăr, dreptate, progres, omul se revitalizează, îşi consumă energia creatoare, biruie multe greutăŃi, în acelaşi timp, eî trebuie să lupte cu pasiunile negative» aşa numitele patimi sau vicii, dirijate de scopuri egoiste, dăunătoare, ce pun stăpânire pe personalitate şi o domină, devitalizează şi deviază comportamental.

REGLAREA PSIHICĂ A COMPORTAMENTULUI

Oricât de bine formate şi dezvoltate ar fi mecanismele infor-maŃional-operaŃionale şi cele de stimulare şi energizare psihică, activitatea omului poate rămâne la niveluri relativ scăzute de elaborare şi eficienŃă, dacă nu intră în funcŃiune o nouă categorie de mecanisme, şi anume, mecanismele de reglare a comportamentelor. Menirea acestora este de a realiza sau reface starea întregului sistem psihic sau a unora dintre componentele lui, în condiŃiile în care "mărimile" lor caracteristice s-au abătut de la anumite niveluri funcŃionale considerate a fi optime. Intrarea în funcŃiune a unor asemenea mecanisme este impusă de cel puŃin două necesităŃi. Mai întâi, de necesitatea efectuării unor acte, acŃiuni şi activităŃi mai complexe. Se ştie că în funcŃionalitatea concretă a vieŃii psihice intervin momente diferite ca valoare, grad de dificultate şi finalitate, ca de exemplu: stimulare-reacŃie, proiectare-realizare, detectare-diferenŃiere, identificare-inter-pretare, selecŃie-control, comandă-decizie etc. în cadrul fiecărei perechi de acŃiuni enumerate, cel de al doilea termen al perechii este cu mult mai complex decât primul, realizarea lui fiind imposibilă fără intervenŃia mecanismelor reglatoare. în al doilea rând, prezenŃa mecanismelor reglatoare este cerută cu necesitate de trecerea de la unele momente ale activităŃii la altele. Uneori, o asemenea trecere este simplă, se realizează de la sine, spontan; alteori, ea este mai dificilă şi de aceea trebuie "ajutată", facilitată. Trecerea de la un moment la altul devine şi mai greoaie dacă intervine o serie de factori perturbatori. Aşadar, mecanismele de reglare ajută la îndeplinirea optimă a fiecărei funcŃii, la alegerea celei mai bune sau nimerite funcŃii în conformitate cu particularităŃile situaŃiei, la stabilirea succesiunii adecvate de derulare a acŃiunilor etc.

Există forme diferite de reglare; reglare de stabilizare (care urmăreşte menŃinerea unor coordonate ale structurilor psihofiziologice în limitele unor valori date); reglare de optimizare (ce răspunde unui dublu scop: pe de o parte, scopului de realizare a unui echilibru energetico funcŃional în condiŃiile existenŃei mai multor alternative, pe de altă parte, scopului de perfecŃionare a'comportamentului, de creştere a performanŃelor), reglare de dezvoltare (legată de transformarea şi perfecŃionarea continuă a organizării iniŃiale). Fiecare dintre aceste forme aie reglării funcŃionează la niveluri diferite: nivelul biofiziologic

(structurat în jurui satisfacerii trebuinŃelor fiziologice) şî nivelul psihic (structurat în jurul satisfacerii trebuinŃelor psihospiri-cuaie ale omului). La rândul lui, fiecare nivel dispune de subniveluri proprii specifice, de reglare. Astfel, reglajul biofiziologic funcŃionează la subnivelul reflex-necondiŃionat (bazat pe declanşarea automată a diferitelor tipuri de reacŃii la acŃiunea excitanŃilor din mediu) şi la subnivelul reflex-condiŃionat (bazat pe modularea cantităŃii, calităŃii şi stabilităŃii răspunsului prin factorii de întărire din ambianŃa în care se desfăşoară activitatea). Reglajul psihic dispune de subnivelul inferior (specific animalului şi sugarului, dezvoltat ca urmare a necesităŃilor de coechilibrare cu mulŃimea factorilor externi, fără o semnificaŃie biologică, şi mediat de principiile semnalizării, explorării şi orientării) şi de subnivelul superior (ce răspunde necesităŃilor de coechilibrare cu mulŃimea factorilor şi condiŃiilor vieŃii sociale, a asimilării produselor socioculturale şi desfăşurării unor acŃiuni cu caracter integrativ, mediat de principiile simbolizării şi axiologizării).

Mecanismele prin intermediul cărora se realizează reglajul psihic al activităŃii şi comportamentului sunt numeroase. Toate mecanismele prezentate până acum, pe lângă alte roluri, îndeplinesc şi roiuri de reglare, deoarece reglarea este o caracteristică mai generală a întregului psihic. Există însă unele mecanisme psihice care intervin mai direct şi mai pregnant în reglajul psihocompotamental. După opinia noastră, acestea sunt: comunicarea şi limbajul - care permit proiectarea anticipată a rezultatului acŃiunii în raport cu intenŃiile şi dorinŃele persoanei ca şi obŃinerea modificărilor psihocomportamen-tale dorite; atenŃia - ce asigură reglajul bazat pe orientarea, focalizarea şi selecŃia actelor sau activităŃilor; voinŃa - ca formă superioară de reglaj psihic ce tinteste spre atingerea unui scop conştient propus care corespunde condiŃiilor sociale şi care intră în joc atunci când este necesară învingerea unor obstacole ce apar în calea realizarii scopului propus. Analizei acestor mecanisme îi consacram cea de a cincea secŃiune a lucrării noastre.


1. Polaritatea proceselor afective constă în tendinŃa acestora de agravita în jurul polului pozitiv T/F 2. Mobilitatea proceselor afective exprimă fie trecerea lenta în interiorul aceleiaşi trăiri emoŃionale de la o fază la alta, fie trecerea de la o stare afectivă la alta T/F 3. Procesele afective complexe beneficiază de un grad inalt de conştientizare şi intelectualizare T/F

Bibliografie:

• Popescu Neveanu, P. ( Curs de psihologie, Bucuresti, Tipografia Universitatii, 2 vol. 1976,1977 )




COMUNICAREA Şl LIMBAJUL

Plan de idei:

1.Notiuni de baza

2.Scopurile si rolurile comunicarii

3.Formele comunicarii

4.Functiile comunicarii si limbajului

Obiective:


• Sa realizeze distinctia intre limba, limbaj, vorbire

• Sa aiba o intelegere detaliata asupra functiilor limbajului

• Sa distinga intre formele limbajului si sa evalueze locul acestora in fundamentarea cognitiei umane

1.NoŃiuni de bază

Faptul că limbajul şi comunicarea constituie mecanismele psihice

aflate cel mai la îndemâna individului pentru a-şi regla propria sa conduită, dar şi conduita altora, este mult prea evident pentru a insista asupra lui. Dacă sistemul imaginilor, conceptelor şi ideilor, format prin intermediul mecanismelor informaŃional-operaŃionale ar fi Ńinut ascuns, secret dacă el n-ar fi folosit, vehiculat, atunci n-ar avea aproape nici o utilitate practică, nu ar fi capabil de influenŃă şi interinfluenŃă, nu ar putea fi preluat şi reintrodus în circuitul cunoaşterii, nu ar avea nici un impact asupra activităŃii umane, lată de ce, comunicarea, înŃeleasă în sensul său extins, ca act tranzacŃional, inevitabil în situaŃii de interacŃiune, devine esenŃială, fundamentală atât pentru viaŃa personală, cât şi pentru viaŃa socială a individului. Din păcate, noŃiunile de comunicare, limbă, limbaj sunt polisemantice, ele comportând o pluralitate de sensuri. Acest fapt provine nu numai din complexitatea intrinsecă a fiecărei noŃiuni, ci şi din acela că ele constituie obiectul de investigaŃie al mai multor discipline ştiinŃifice (lingvistica, psihologia, sociologia, semiotica, cibernetica etc), care aduc propriile lor perspective de abordare, nu întotdeauna identice sau măcar complementare. Lămurirea sensului psihologic al acestor noŃiuni se impune, de aceea, ca o necesitate.

Comunicarea a fost definită cel mai adeseori ca o formă particulară a relaŃiei de schimb între două sau mai multe persoane, două sau mai multe grupuri. O astfel de înŃelegere îşi are rădăcinile în concepŃia lui Claude Levi-Strauss, care interpreta societatea de pe poziŃiile unei teorii a comunicării. După el, în societate sunt posibile trei tipuri de schimburi (sau de comunicări): schimbul femeilor între grupuri (datorat regulilor rudeniei sau căsătoriei); schimbul bunurilor materiale (datorat regulilor economice); schimbul mesajelor într-o limbă comună interlocutorilor (datorat regulilor lingvistice). Primele două tipuri de schimburi lărgesc în mod nepermis sfera noŃiunii de comunicare, cel de al treilea o îngustează mult mai mult, reducând-o doar la comunicarea dintre oameni şi doar la un singur tip al acesteia, cea verbaiă. Dat fiind faptul că nici una dintre aceste două accepŃiuni nu este satisfăcătoare, cercetătorii s-au orientat spre depistarea unor elemente diferenŃîatoare mult mai fine. Unul dintre pasionaŃii investigatori ai comunicării nota: "Pentru noi exista comunicare când există schimb de semnificatie (Claude Flament, în vol IX. p. 17B1).

Se reŃine, aşadar, noŃiunea de "schimb", dar se precizează mai bine conŃinutul acesteia, semnificaŃiile putând fi transmise atât prin mijloace verbale, cât şi nonverbale. AlŃi autori au adur precizări pe direcŃia unora sau altora dintre parametrii presupuşi de "schimbul de semnificaŃii". Norbert Sillamy insista asupra caracterului de feed-back al comunicării. Când informaŃia este transmisă, considera el, se produce o acŃiune asupra receptorului şi un efect retroactiv asupra persoanei emitente. Anzieu şi Martin (1969) atrag atenŃia asupra elementelor componente ale comunicării, ca şi asupra orientării ei. Comunicarea constituie, după el, ansamblul proceselor psihice şi fizice prin care se efectuează operaŃia de punere în relaŃie a unei persoane sau a mai multora, cu o alta sau cu mai multe, în vederea atingerii unor obiective. Aşadar, esenŃiale pentru actul comunicării sunt: 1) relaŃia dintre indivizi sau dintre grupuri; 2) schimbul, transmiterea şi receptarea de semnificaŃii; 3) modificarea voită sau nu a comportamentului celor angajaŃi. înŃelegerea în acest mod a comunicării o întâlnim şi în lucrările de dată ceva mai recentă. uPrin a comunica şi comunicare noi înŃelegem punerea în relaŃie a spiritelor umane sau, dacă preferăm, a creierelor umane . Cei doi autori subliniază, de asemenea, caracterul finalizat al comunicării, chiar dacă el este sau nu conştientizat ca atare de interlocutori. Principala problemă pe care o presupune studiul comunicării este aceea a stabilirii conŃinutului şi a mijloacelor prin intermediul cărora acesta esto transmits. Cât priveşte conŃinutul, el este extrem de variat. Comunicarea vehiculează imagini, noŃiuni, idei (deci are un conŃinut informa Ńional), ea facilitează şi manifestarea conduitelor afective, produce disonanŃa sau consonanŃa psihică, efecte de acceptare sau refuz concordanŃă sau nonconcordanŃă (acesta fiind conŃinutul afectiv emoŃional), prin comunicare se transmit trebuinŃe, aspiraŃii, imbolduri spre acŃiune (conŃinutul motivaŃional), se iniŃiază, se declanşează sau : se stopează activităŃile, se manifestă rezistenŃa la eforturi (conŃinutul volitiv). Cu un cuvânt, toată viaŃa noastră psihică este implicată în comunicarea specific umană, aceasta diferenŃiindu-se prin conŃinutul ei extins de cea desfăşurată la nivel infrauman. în general, se comunică trei tipuri de informaŃii: cognitive (conŃinutul semnelor lingvistice); indiceale (centrate pe locutor cu scopul definirii şi controlării rolului lui în timpul comunicării); injonctive sau conative (schimbate între interlocutori pentru a face să progreseze comunicarea spre realizarea . unui scop). Mijloacele comunicării se clasifică, de obicei, după două axe opuse: vocal versus nonvocal (cuvinte versus gesturi, atitudini) şi verbal versus non verbal (cuvinte versus noncuvinte). Din combinarea acestor două axe rezultă următoarele categorii de mijloace de comunicare: 1) vocal-verbal: cuvântul fonetic ca unitate lingvistică; 2) vocal-nonverbal: intonaŃii, calitatea vocii, emfază; 3) nonvocal-verbal: cuvântul scris ca unitate lingvistică; 4) nonvocal-nonverbal: expresia feŃei, gesturile, atitudinile.

Există şi o altă clasificare a mijloacelor de comunicare: lingvistice (limba dublu articulată şi de manifestările vocale); para-lingvistice, mai mult sau mai puŃin conştiente, înŃelese de membrii unei culturi: nonverbal-vocale (tonul vocii), nonvocale (gesturi); extralingvistice, care scapă locutorului în timpul comunicării: vocale (calitatea vocii care furnizează informaŃii biologice, psihologice sau sociale asupra locutorului), nonvocale (maniera de a se îmbrăca). Combinarea conŃinuturilor şi mijloacelor comunicării conduce la un anumit specific al comunicării. Astfel, informaŃia cognitivă este legată de mijloace lingvistice şi paralingvistice (gesturile fiind un substitut al cuvintelor); informarea injonctivă este legată preponderent de mijloacele paralingvistice (gesturi,

mişcări, intonaŃii pentru a se sugera unui participant de a vorbi), dar uneori şi de mijloacele lingvistice (fraze rituale de primire); informarea indiceală se transmite prin toate mijloacele .Cele de mai sus ne ajută să diferenŃiem încă două noŃiuni (limba şi limbajul) strâns legate între ele şi extrem de importante pentru comunicare.

Limba este totalitatea mijloacelor lingvistice (fonetice, lexicale şi gramaticale) ce dispune de o organizare ierarhică potrivit unor reguli de ordonare. Ea este un sistem închegat de semne (cuvinte) şi de reguli gramaticale stabilite socîal-istoric. în raport cu individul, ea este un dat obiectiv. Ea depinde nu de existenŃa în sine a individului, ci de existenŃa colectivităŃii umane, a poporului, a naŃiunii. Din acest punct de vedere, ea este extraindividuală.

Limbajul este definit cel mai adeseori ca fiind activitatea j psihică de comunicare între oameni prin intermediul limbii. "Limbajul este activitatea verbală, comunicare prin intermediul limbii: una dintre formele activităŃii comunicative ale omului’’. Trebuie subliniate cel puŃin două diferenŃieri existente între limbă şi limbaj.

a. în timp ce limba este un fenomen social (elaborată de societate şi nu de fiecare individ în parte), limbajul este un fenomen individual, individualizarea lui realizându-se atât în plan fiziologic (datorată unor particularităŃi ale aparatului fonator), cât şi în plan psihologic (el având o manifestare personală şi diferită de la individ la individ; chiar dacă materialul limbii este acelaşi, diferă selecŃia şi dispunerea cuvintelor în frază, fiecare act de comunicare caracteri-zându-se printr-un "coeficient personal"; extrem de ilustrativă pentru caracterul individualizat psihologic al limbajului este definiŃia dată limbajului de Rubinstein:

b. dacă limba este extraindividuală, limbajul este mijlocul de vehiculare al limbii, el presupune transformarea elementelor limbii în elemente proprii, or pentru aceasta este necesară conştientizarea laturii fonetice, grafice şi semantice a cuvintelor, trecerea de la structuri semantice simple (cuvinte izolate) la structuri semantice complexe (propoziŃii, fraze, discursuri, texte). Dacă diferenŃa dintre limbă şi limbaj este mai slab conturată în literatura de specialitate, nu acelaşi lucru s-ar putea spune despre diferenŃa dintre comunicare şi limbaj.

Din definiŃiile date până acum reiese că cele două noŃiuni se diferenŃiază după sfera lor: comunicarea, dat fiind că se realizează nu doar prin mijloace verbale, ci şi nonverbale, are o sferă mai largă decât limbajul care este o comunicare verbală, realizată prin mijloace lingvistice. Aşa stau lucrurile când interpretăm comunicarea şi limbajul după mijloacele folosite. în acest caz, suntem tentaŃi să absolutizăm funcŃia de comunicare a limbajului în detrimentul celorlalte funcŃii ale lui (cognitivă, expresivă, reglatoare). Vaier Mare considera că între comunicare şi limbaj există relaŃii de coincidenŃă parŃială a sferelor, cele două noŃiuni conŃinând şi elemente proprii, ireductibile unele la altele. Limbajul depăşeşte limitele comunicării propriu-zise, desfăşurându-se, într-un fel sau altul, şi atunci când nu are loc comunicarea interumană (deci limbajul continuă să funcŃioneze şi atunci când omul nu comunică cu nimeni). La rândul ei, comunicarea depăşeşte limitele limbajului verbal, angajând o serie de comportamente specifice ale vieŃii psîfice a omului (imitaŃia, contaminarea, competiŃia etc). Autorul citat atrage atenŃia asupra faptului că distincŃia, deşi reală, este totuşi relativă, în realitate cele două fenomene fiind indisolubil legate între ele. Lucrul acesta devine cu atât mai evident cu cât limbajul este mai elaborat. Odată constituit, prin verigile sale

externe, el intervine în desfăşurarea tuturor formelor de activitate umană, inclusiv în procesul comunicării nonverbale.

2.Scopurile şi rolurile comunicării

Comunicarea între persoane sau între grupuri joacă un rol esenŃial, de prim ordin. Ea este atât de importantă şi utilă încât unii autori nu s-au sfiit s-o considere ca reprezentând unul dintre "elementele" cheie în definirea, înŃelegerea şi explicarea individului şi chiar a societăŃii. Există, am putea spune, câteva "raŃiuni" ale comunicării la nivel individual. Prin comunicare, individul se umanizează, îşi formează şi îşi dezvoltă personalitatea, deoarece ea este cea care asigură transmiterea experienŃei sociale. De asemenea, comunicarea permite influenŃarea educativ-formativă a individului. în lipsa comunicării, individul rămâne la nivelul dezvoltării biologice, rămâne izolat, inapt pentru interacŃiunea socială, privat de capacitatea de integrare în colectivitate. Nu va fi posibilă interacŃiunea raŃională, bazată pe gândire şi reflexie, coordonarea reciprocă a persoanelor, cooperarea şi interinfluenŃarea reciprocă. Omul este o fiinŃă care comunică şi în virtutea acestui fapt se formează şi se manifestă ca om. Pentru a semnifica acest fapt, Rodolphe Ghiglione [82] a introdus conceptul de "om comunicant". ActivităŃile de comunicare îl transformă pe om dintr-un simplu subiect într-un actor capabil să "acŃioneze asupra" şi nu numai de a "fi în". Omul comunicant, apelând la limbă, se construieşte pe sine într-un context intercomunicaŃional permanent, atitudinile lui verbale fiind legate de context, de microsituaŃiile sociale în care el - trăieşte. Ilustrative, din acest punct de vedere, sunt experimentele făcute pe copii care provin din clase sociale favorizate şi defavorizate (Bernstein, 1971). Clasa de apartenenŃă a copiilor are influenŃă asupra achiziŃiei limbajului, dar este departe de a determina strict funcŃionarea cognitivă a copiilor, aceasta din urmă depinzând de particularităŃile situaŃiilor concrete de comunicare. Se pare că omul comunicant nu este doar oglinda care reflectă realitatea, ci chiar constructorul neîncetat al realităŃii. Aceasta nu înseamnă a nega determinismul, ci a lăsa loc unei dinamici creatoare. Realitatea socială nu este un fapt ce trebuie tradus în limbă, ci un şantier de construcŃii. Indivizii nu încetează de a construi această realitate, dar se construiesc şi pe ei înşişi ca urmare a tranzacŃiilor comunicative. SpaŃiul comunicării nu este un Soc neutru şi omogen, ci dimpotrivă, un loc de ajustare şi de glisare semantică. Ceea ce îi permite omului comunicant de a fi un constructor al realităŃii este posibilitatea care i se oferă de a-şl apropia sistemele de semne care îi sunt proprii şi nu doar de a fi traversat prin ele.). Există, însă nu numai raŃiuni individuale ale comunicării, ci şi "raŃiuni sociale". Prin comunicarea socială, oamenii sporesc uniformitatea de informare, depăşind, astfel, stadiul în care unii sunt informaŃi, iar alŃii nu. Comunicarea socială contribuie la sporirea uniformităŃii de opinie a membrilor grupurilor» fapt care se instituie într-o premisă esenŃială a uniformităŃii de acŃiune» Schimbarea ordinii ierarhice a grupurilor se poate obŃine prin intermediul schimbului de informaŃii. Comunicarea satisface şi nevoia exteriorizării emoŃiilor. G.A. Miller (1956) îşi începea unul dintre capitolele lucrării sale Limbaj şi comunicare cu următoarele cuvinte: "Organizarea socială este imposibilă fără comunicare’’. La rândul său, Levi-Strauss (1962) , scria: "o societate este constituită din grupuri care comunică între e/e". Comunicarea este atât de importantă încât unii autori

au numit-o "lubrefiantuP vieŃii individuale şi sociale a oamenilor. Rolurile ei reies cel mai bine în evidenŃă din scopurile pe care le îndeplineşte. De Vito stabilea cinci scopuri esenŃiale ale comunicării: a) descoperirea personală (în timpul comunicării învăŃăm despre noi şi despre alŃii, ne descoperim, mai ales prin intermediul comunicării sociale, care constă în raportarea la alŃii şi în final, în propria noastră evaluare); b) descoperirea lumii externe (comunicarea dă o mai bună înŃelegere a realităŃii exterioare, a obiectelor şi evenimentelor); c) stabilirea reiaŃi-Hor cu sens (prin comunicare căpătăm posibilitatea de a stabili şi a menŃine relaŃii strânse cu alŃii, deoarece ne place să ne simŃim iubiŃi şi plăcuŃi de alŃii); d) schimbarea atitudinilor şl comportamentelor (comunicarea, mai ales cea realizată prin mass-media, excelează în • schimbarea atitudinilor şi comportamentelor noastre şi ale altora); e) joc şi distracŃii (comunicarea este mijloc de destindere, de a face glume, de a ne simŃi bine) . Autorul arată că acestea nu sunt singurele scopuri ale comunicării, dar sunt cele mai importante. Apoi, se pare că nu fiecare dintre ele este important, ci mai ales combinarea lor. în sfârşit, aceste scopuri afectează atât Şinele personal, cât şi Şinele altor oameni. Pentru că până acum am prezentat rolul comunicării, înŃeleasă în expresia ei generală, se cuvine să subliniem şi rolul comunicării verbale, deci a limbajului. Limbajul, fiind o conduită de tip superior, restructurează până în temelii activitatea psihică a omului. El joacă un rol important mediator în desfăşurarea şi dezvoltarea tuturor celorlalte mecanisme psihice, indiferent dacă acestea sunt conştiente sau inconştiente. Sub influenŃa lui, percepŃia capătă sens, semnificaŃie, se îmbogăŃeşte, se transformă în observaŃie - ca percepŃie cu scop; reprezentările devin generalizate când sunt evocate sau formate cu ajutorul cuvintelor; fără limbaj nu se poate vorbi de formarea noŃiunilor, judecăŃilor şi raŃionamentelor, fără el nu există abstractizări şi generalizări, nu pot fi rezolvate probleme; formulările verbale sunt garanŃia memorării de durată; în combinato-rica imaginativă, cuvintele apar ca vehiculatori de imagini; verbalizarea permite definirea motivelor şi departajarea lor de scopuri; voinŃa este un proces de autoreglaj verbal; însăşi personalitatea umană se formează şi îşi exteriorizează mare parte din conŃinutul ei prin limbaj. Limbajul devine, astfel, un fel de ax al sistemului psihic uman, care face posibil fenomenul de conştiinŃă ([184], p. 71). Rolul limbajului este atât de mare încât activitatea lui nu se întrerupe odată cu întreruperea comunicării cu alŃii, dimpotrivă, ea se păstrează pe tot parcursul stării de veghe (uneori sub forma limbajului interior) şi chiar şi în timpul somnului. Faptul că limbajul are un rol fundamental în activitatea psihică a omului poate fi demonstrat, printre altele, cu ajutorul unui experiment în care activitatea lui este perturbată. De exemplu, dacă se cere unor copii ca în timpul procesului rezolvării problemelor să-şi Ńină limba cu dinŃii, vor apărea perturbări ale procesului rezolutiv.

3.Formele comunicării

In general, în clasificarea comunicării sunt utilizate trei criterii:

numărul de persoane, instrumentele (mijloacele) comunicării, obiectivele ei. După numărul de persoane care participă la procesul comu-nicaŃional, desprindem comunicarea interpersonală (se desfăşoară între două persoane, capătă o nuanŃă personală atunci când partenerii se află în relaŃii intime, reciprocitate sau o nuanŃă profesională, când partenerii se

cunosc mai puŃin; poate fi autentică aspirând la durată şi permanenŃă sau neautentică, ocaziŃională, provizorie) şi comunicarea de grup (reglată nu de optica personală a fiecărui participant ci de optica generală, comună tuturor membrilor grupului, ea fiind deci supraindividuală); la rândul ei poate fi împărŃită în comunicare intra-grup - desfăşurată în interiorul grupului - şi comunicare intergrup -între grupuri. Clasificarea comunicării după instrumentele folosite am făcut-o mai sus, aşa că nu mai revenim asupra ei. Reamintim doar că cea mai răspândită este clasificarea comunicării în nonverbală şi verbală. După prezenŃa sau absenŃa unor obiective, desprindem: comunicare incidentală (atunci când individul furnizează informaŃia despre sine fără a avea intenŃia de a o face; prin indici mai grosieri sau de mare fineŃe, indivizii comunică informaŃii despre statutul, rolu-, rile, aspiraŃiile lor şi chiar despre o serie de trăsături psiho-compor-tamentale); comunicare consumatorie (care survine ca o consecinŃă a unor stări emoŃionale sau motivaŃionale a unui individ, fiind expresia directă a acestor stări; ceea ce îi împinge pe indivizi să comunice nu este dorinŃa de a furniza informaŃii, ci pur şî simplu de a-şi exprima starea afectivă pe care o trăiesc; ea vizează schimbul cu altul din plăcere, luând adeseori forma ua vorbi pentru a vorbT t"a vorbi pentru a trece timput); comunicare instrumentală (urmăreşte un obiectiv riguros, şi anume, modificarea conduitei receptorului, presupune întotdeauna prezenŃa unor scopuri, este, deci, utilitară), comunicare comuniune (partenerii comunică cu bucurie reciprocă şi fără altă ambiŃie decât de a "sărbători" întâlnirea ior; vizează mai ales atmosfera emoŃională apărută în cursul derulării ei). Referiri şi analize ale acestor stări ale comunicării au făcut Leon Festinger (1950), Robert Zajonc (1966), Gerard Wackenheim (1969). Dintre toate, comunicarea instrumentală are cele mai mari virtuŃi reglatorii, ea deosebindu-se net de cea consumatorie. Dacă în comunicarea consumatorie mesajele sunt emise, forma şi conŃinutul lor depinzând de starea emiŃătorului, în comunicarea instrumentală mesajele sunt transmise şi variază după efectele pe care trebuie să le producă asupra receptorului. Apoi, dacă în prima, altul este perceput ca subiect dorit pentru a fi întâlnit şi pentru a stabili comunicarea, în cea de-a doua, altul este perceput ca obiect de exploatat. ParticularităŃile acestor forme de comunicare sugerează utilizarea lor diferenŃiată în situaŃiile concrete interacŃionale. De pildă, utilizarea comunicării consumatorii într-o situaŃie de examen, şi nu a celei instrumentale, ar constitui nu numai o greşeală de ordin psihologic, ci şi o greşeală practică, deoarece ea n-ar fi eficientă. Recent, s-a încercat clasificarea formelor comunicării dintr-o perspectivă mai amplă: filosofică, tehnică, politică, pragmatică. Lucien Sfez [220] recurge la trei metafore în clasificarea formelor comunicării: metafora maşină (potrivit căreia omul este liber vis-â-vis de tehnică, se serveşte, dar nu este servit de ea, importantă fiind prepoziŃia "cu"; această perspectivă presupune a vorbi despre comunicare ca despre un mecanism, ca despre o maşină, cu trei elemente esenŃiale -emiŃător, canal, receptor - dintre care centrul este primul, el având putere asupra celorlalte); metafora organism (omul este partea unui întreg, el este inserat în acest tot, el face parte din mediu, iar mediul % face parte din el; apare astfel un cuplu în care cei doi parteneri nu şi-au pierdut total identitatea, dar practică schimburi neîncetate între ei, unul exprimându-se prin altul; ceea ce contează este prepoziŃia "în"; aplicată la comunicare, această metaforă atrage atenŃia asupra necesităŃii de a fi luate în considerare toate elementele constitutive ale comunicării, care se integrează unele în altele); metafora confuziei (omul este absorbit de tehnică, el nu există decât prin tehnică, de aici şi importanŃa particulei

"prin"; subiectul şi obiectul, producătorul şi produsul încep să se confunde, pierzându-şi astfel realitatea, identitatea sensul; în loc de a fi producător, omul este un simplu produs, lăsând prioritate maşinii inteligente; aplicată la comunicare, această metaforă conduce la confundarea totală a emiŃătorului cu receptorul; într-un univers în care toŃi comunică, fără a putea determina cine vorbeşte, într-un univers fără ierarhie, comunicarea moare prin exces de comunicare şi sfârşeşte printr-o interminabilă agonie de spirale). Prima metaforă generează comunicarea reprezentativă (în care emiŃătorul traduce lumea obiectivă pentru un receptor pasiv), a doua, comunicare expresivă (în care individul exprimă lumea care îl exprimă pe el însuşi); în sfârşit, a treia, comunicare confuză (bazată pe confuzia dintre cele două forme anterioare sau cum o numeşte autorul, tautism, un neologism ce provine din combinarea tautologiei, pentru că aici comunicarea este o repetiŃie imperturbabilă în liniştea unui subiect mort sau surdo-mut, cu autismul, deoarece individul este închis în fortăreaŃa sa interioară; comunicarea se face de la sine către sine însuşi, însă un sine diluat într-un tot). Dintre toate aceste forme ale comunicării, noi vom insista asupra a două dintre ele (comunicarea nonverbală şi comunicarea verbală) mai mult cercetate de psihologie.

Comunicare nonverbală. După cum reiese chiar din denumirea ei, se realizează prin intermediul mijloacelor nonverbale, printre acestea, mai amplu abordate şi investigate, fiind corpul uman, spaŃiul sau teritoriul, imaginea.

Comunicarea prin corp este cea mai complexă, deoarece corpul intervine în "întâlnirile" cotidiene nu doar ca un obiect natural, ci şi ca un produs voluntar travestit, mascat, metamorfozat (prin îmbrăcăminte, machiaj, tatuaj, mutilări) [125]. Ea recurge la mijloace ca: aparenŃa fizică, gesturile, expresia feŃei (mimica). Legat de aparenŃa fizică, o mare importanŃă o are îmbrăcămintea persoanei, ca furnizor de informaŃii adecvate sau false despre individ, de asemenea, ca mijloc facilitator al apropierii sau îndepărtării unor persoane de altele, mai ales în situaŃiile în care îmbrăcămintea este aproape un mijloc instituŃionalizat (îmbrăcămintea de poliŃist, de medic etc). Uneori îmbrăcămintea "comunică" diverse trăsături caracteriale ale oamenilor (fuga spre originalitate) sau intenŃiile lor (intenŃia de a se distinge, de a place etc). Gesturile reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace care dau acces la o persoană. Jean Stoetzel [225] le clasifica în trei categorii: gesturi aulice (care nu au nici o legătură cu comunicarea, dar care trădează o anumită stare afectivă a individului, de exemplu, la un examen, o persoană îşi frământă mâinile, Ńine creionul între dinŃi, mişcă picioarele sub bancă); gesturi obişnuite (reverenŃa diplomatului, degetele ridicate aîe elevilor care vor să răspundă la lecŃie etc); gesturi simbolice (prin care se exprimă aprobarea, indiferenŃa, entuziasmul; pentru a chema pe cineva se face un semn cu degetul, pentru a aproba se dă din cap), Există chiar o ştiinŃă a gesturilor, numită kinezica. ContribuŃii importante la structurarea ei a adus Ray Birdwhistell (Introduction io kinesics, 1952), care a aplicat metodologia lingvisticii structurale la studiul gesturilor» găsind o corespondenŃă între unităŃile verbale şi cele gestuale (fenomenelor le corespund kinemele, ca fiind cele mai mici unităŃi de acŃiuni gestuale; morfemeior le corespund kinemorfemele). Kinezica devine în concepŃia lui o adevărată gramatică a gesturilor. Există însă nu numai o kinezica, ci şi o parakinezică, deoarece gesturile au intensitate, durată, întindere, amplitudine, ritmuri constante sau în flux, caracteristici care se integrează contextelor psihologice,

sociale. Studiind relaŃia dintre cultură şi personalitate, Birdwhistell a ajuns la concluzia că gestul reprezintă o a treia instanŃă ce se interpune între cele două noŃiuni. El ajunge chiar la stabilirea unei stratificări sociale a oamenilor pornind de la indicii gestuali. Corpul uman înseamnă nu numai aparenŃa fizică sau gestică, ci şi expresia feŃei] mimica cu un foarte mare rol în comunicarea nonverbală. Privirea, se pare, că se distinge ca element central al expresiei feŃei. SusŃinerea sau ocolirea ei, fixitatea sau mobilitatea ei trădează stările de admiraŃie, iubire, duşmănie etc Cercetările au arătat că într-o conversaŃie asupra unor probleme personale, persoanele se privesc între 50%~60% în timpul conversaŃiei. Prin expresia feŃei putem stimula, orienta, decodifica şi înŃelege intenŃiile partenerului, susŃine partenerul.

Comunicarea prin spaŃiu şi teritoriu. Omul este extrem de grijuliu cu spaŃiul în care trăieşte. El îşi delimitează şi amenajează teritoriul în funcŃie de nevoi şi împrejurări. Tocmai modul de delimitare şi amenajare a spaŃiului "comunică" multe informaŃii despre individ. Dintr-o perspectivă sociologică şi antropologică, pot fi desprinse trei tipuri de teritorii: tribale, familiale, personale (Desmond Morris, 1977).

Dintr-o perspectivă psihologică şi psihosocială ne ocupăm mai ales de ultimul tip, de teritoriu, mai strâns legat de particularităŃile psihice ale omului. Studiul relaŃiilor spaŃiale, ca mod de comunicare, revine unei ştiinŃe numite proxemica. Printre problemele studiate de ea putem enumera: jocul teritoriilor, maniera de a percepe spaŃiul în diferite culturi, efectele simbolice ale aspectelor spaŃiale, distanŃele fizice ale comunicării. Edward T. Hali excelează în studiul rolului distanŃelor spaŃiale în comunicare. Cartea lui, The Hidden Dimension, apărută în 1966, este considerată a fi o veritabilă gramatică a spaŃiului. După el, există patru tipuri de distanŃe (intimă, personală, socială, publică) ce reglează comunicarea în funcŃie de respectarea sau încălcarea lor. Fiecare dintre ele se asociază diferit cu celelalte categorii de mijloace . ale comunicării. De exemplu, în distanŃa intimă (corp la corp sau maximum 15-40 cm, vocea are un rol minor, se exprimă involuntar unele vocale); în distanŃa personală (45-75 cm, până la maxim 125 cm, vocea este normală, familiară); în distanŃa socială (125-210 cm, cu un maxim de 210-360 cm, vocea este plină şi distinctă, mai intensă decât în distanŃa anterioară); în distanŃa publică (3,60-7,50 m şi cu un maximum de peste 7,50 m, discursul este formalizat, gesturile stereo-tipe, interlocutorul devine un simplu spectator, iar comunicarea un spectacol).

Comunicare prin imagini. ViaŃa modernă a adus cu sine o multitudine de mijloace imagistice de comunicare (afiş, fotografii, benzi desenate, ilustraŃii, cinema, televiziune). Comunicarea prin imagini, omniprezentă, crează un paradox: deşi mai puŃin interactivă, deoarece se exercită într-un singur sens, ea este mult mai eficientă, deoarece afectează un număr extrem de mare de persoane. Aşadar, între reciprocitatea şi amploarea ei există o oarecare incompatibilitate. Aceasta se datorează, pe de o parte, tehnicii care nu oferă destinatarului posibilitatea de răspuns imediat, pe de altă parte, diferenŃelor de competenŃă: în timp ce toŃi oamenii ştiu să mânuiască limbajul, acest lucru nu-i valabil şi pentru imagine, fapt care duce la accentuarea inegalităŃii dintre emiŃător şi receptor.O mare importanŃă în această formă de comunicare o are mesajul lingvistic care însoŃeşte imaginea, o completează sau o exprimă. De asemenea, important

este şi contextul, el făcând să varieze semnificaŃia imaginii. Abraham Moles (1988) a stabilit chiar un indice de iconicitate, iar Jacques Bertin a efectuat studii asupra ’’graficii’’ definită de el ca "limbajul ochil’’. Proliferarea comunicării prin imagini, deşi omniprezentă, este considerată de unii autori ca reprezentând un fenomen de regresiune culturală, el împiedicând dezvoltarea altor forme de comunicare (se pierde, de exemplu, gustul pentru lectură).

Mijloacele nonverbale ale comunicării au, în totalitatea lor, următoarele roluri: 1) de a transmite ceva (idei, informaŃii, intenŃii, trăsături de caracter); 2) de a nuanŃa şi preciza comunicarea (care devine, astfel, aprobativă sau dezaprobativă, receptivă sau nereceptivă); 3) de a ajuta persoanele să se exprime şi să se înŃeleagă reciproc mult mai bine (pentru realizarea acestui ultim rol, mijloacele verbale trebuie să ie însoŃească pe cele verbale, în nici un caz nu pot acŃiona independent). De Vito stabileşte şase funcŃii aie comunicării nonverbale asociate celei verbale. Astfel, ea accentuează, completează, contrazice, reglează, repetă, substituie comunicarea verbală.

Comunicarea verbală (limbajul).

Limbajul este unul dintre mijloacele cele mai specific umane, cel mai frecvent folosit în comunicarea interumană. El a şi fost definit de aceea ca fiind "un vehicol ce transportă intenŃii, atitudini, un simplu mijloc de transmisie a informaŃiilor, care circulă fără rezistenŃă de la un sistem cognitiv, la altul. DefiniŃia este voit îngustată pentru a sublinia mai ales funcŃia de comunicare a limbajului. Limbajul este însă mai mult decât un simplu mijloc de transmisie, el este şi un tip aparte de conduită a individului, şi anume, de conduită verbală, ce implică activităŃi diverse (vorbire, ascultare, schimb de idei, reŃinerea mesajelor sonore, repro-ducerea sau traducerea lor). De asemenea, conduita verbală se subsumează unei familii mai vaste de conduite şi anume conduitelor simbolice (desen, gesturi, scris, diverse alte coduri). Limbajul, ca facultate inerentă şi specifică speciei umane, constituie tocmai expresia şi realizarea conduitelor verbale.Studiul limbajului presupune investigarea unor probleme cum ar fi: perceperea limbajului, înŃelegerea discursului, memorizarea frazelor şi a textelor, achiziŃia şi producerea limbajului. Nu-i de mirare, de aceea, de ce psihologii au început studiul limbajului cu investigarea relaŃiei dintre fenomenele externe ale producerii şi perceperii sunetelor, şi procesul intern al gândirii (Wundt). Buhler, criticând poziŃia lui Wundt, explica limbajul prin referire doar la evenimentele externe, decât prin invocarea obscurelor "procese mentale", poziŃie care se va radicaliza în behaviorism. Watson, Kantor etc. s-au centrat pe studiul determinanŃilor funcŃionali ai comportamentului verbal. ContribuŃii remarcabile la studiul limbajului au adus reprezentanŃii şcolii constructiviste (Wallon, Vîgotski, Luria, Piaget) preocupaŃi de investigarea achiziŃiei limbajului, implicit de socializarea copiilor. Deşi problemele emisiei, perceperii, înŃelegerii limbajului sunt extrem de importante pentru o psihologie a limbajului noi nu ne putem opri asupra lor. Din multitudinea problematicii referitoare la limbaj, vom decupa doar o singură problemă care se distinge nu numai prin semnificaŃia ei majoră, ci şi prin aceea că a fost extrem de controversată. Este vorba despre problema achiziŃiei limbajului, care i-a condus pe unii autori la considerarea limbajului ca fiind înnăscut, iar pe alŃii la ideea construirii treptate a structurii limbajului. Teorii nativiste ale limbajului insistă asupra rolului echipamentelor biologice înnăscute. Nu este nici un dubiu, afirmă

susŃinătorii acestor teorii, că intrăm în lume echipaŃi pentru vorbire. Făcând un inventar al capacităŃilor înnăscute ale vorbirii, Gray arată că acestea sunt: 1) structurile anatomice prezente în gât (laringe, faringe) care ne fac apŃi a produce o gamă largă de sunete, comparativ cu orice alt manifer; 2) preferinŃa de a asculta, de a vorbi, de a distinge toate sunetele de bază ale vorbirii; 3) mecanisme care fac posibilă trecerea prinŃr-o serie de faze (gângurit, lalaŃiune etc); 4) ariile specializate pentru vorbire din creier (Broca şi Vernicke). Cel mai tipic reprezentant al teoriilor nativiste ale limbajului este Noam Chomsky. Trei idei mai importante ale lui Chomsky, prezente în diversele sale lucrări (Sintactic Structures, 1957, Aspects of the Theory of Sintax, 1965), ne vor reŃine atenŃia. Prima se referă la încercarea acestuia de a explica structurile lingvistice de suprafaŃă descrise înaintea lui de Saussure şi Sapir. Cei doi autori arătaseră că unităŃile lingvistice de bază intră în relaŃii specifice între ele şi chiar cu realităŃile extralingvistice (semnale, simboluri, integrându-se în construcŃii mult mai complexe (sintagme, paradigme, produse gramaticale). Chomsky şi-a propus un dublu scop: 1) de a găsi acele structuri non-aparente ale vorbirii (numite de el structuri profunde) în stare de a explica structurile de suprafaŃă; 2) de a stabili regulile care transformă structurile profunde în structuri de suprafaŃă. El consideră că, dacă lingviştii ar studia numai limbajul pe care oamenii îl produc, n-ar putea descoperi principiile care stau la baza propoziŃiilor emise, n-ar putea înŃelege cum se articulează ele sau înŃelesurile diferite pe care le sugerează una şi aceeaşi propoziŃie. Tocmai de aceea, el s-a orientat spre dezvoltarea regulilor de transformare a structurilor profunde în structuri de suprafaŃă, constituind ceea ce s-a numit gramatica generativă. Trecerea de la gramatica sintagmatică de suprafaŃă la cea generativă şi transformaŃională a reprezentat o adevărată revoluŃie în ceea ce priveşte conceperea limbajului, ea atrăgând atenŃia psihologilor de a studia nu doar comportamentul verbal în expresia lui internă, ci şi reprezentările mentale psiholingvistice pe care comportamentele verbale le reflectă. O a doua idee a lui Chomsky, care ne interesează, se referă la distincŃia pe care el o face între conceptul de competenŃă lingvistică şi conceptul de performanŃă lingvistică. în limbajul vorbit al unui individ există fraze gramaticale, dar şi fraze negramaticale. Cum ar putea fi diferenŃiate acestea? Chomsky oferă ca metodă recurgerea la intuiŃia subiectului, la conştiinŃa lui implicită, adică la capacitatea lui intrinsec-ideală de a produce şi înŃelege fraze în acord cu "forma" limbii, de a aprecia gradul de devianŃă al unui enunŃ în raport cu o "bună formă". Pornind de aici, Chomsky îşi propune un nou scop, şi anume, acela al analizei competenŃei lingvistice a subiectului vorbitor, care reprezintă o proprietate eseŃială a spiritului uman. Ea constă în cunoaşterea de care dispune subiectul, cunoaştere ce prezidează orice act verbal, ea luând forma unei gramatici, a unui sistem de reguli. PerformanŃa lingvistică este definită ca fiind capacitatea subiectului de a pune în practică sistemul de reguli, în funcŃie de diverse situaŃii şi împrejurări. Conceptul de competenŃă este studiat de lingvistică, cel de performanŃă de psiholingvistică. Din păcate, relaŃiile dintre cele două concepte sunt, după cum remarca Bronkart, ambigue, fapt care a marcat pentru mult timp însăşi relaŃiile dintre lingvistică şi psiholingvistică. Cea de-a treia idee esenŃială pentru psihologia limbajului este cea care se referă la considerarea limbajului (mai ales a structurilor profunde şi a competenŃei lingvistice) ca fiind înnăscut. Premisa de la care porneşte Chomsky este aceea că, la naştere, creierul omenesc este înzestrat cu o structură nervoasă înalt specifică, având capacitatea de a realiza structuri lingvistice

complexe. Mai mult, creierul omenesc se maturizează la fel ca alte organe (inima, ficatul), în cazul lui fiind mai nimerit să vorbim despre creştere, ideea de dezvoltare şi de construcŃie, când este vorba de limbaj, nemaiavând sens. Maturizarea creierului se produce prin developarea în sens fotografic a unor structuri deja existente şi nicidecum prin învăŃare. Argumentul imbatabil în favoarea acestei teze l-ar constitui localizarea centrului limbajului, care pledează pentru specificitatea ereditară. Chomsky consideră, deci, că omul se naşte predispus să înveŃe limbajul în anumite moduri. Regulile lingvistice sunt mult pre complexe pentru ca să poată fi învăŃate de către copii singuri, cu ajutorul unei inteligenŃe generale. Dimpotrivă, arată el, copiii sunt ajutaŃi de o înŃelegere înnăscută a aspectelor limbii (este vorba despre regulile gramaticale) comune tuturor limbilor. De asemenea, ei sunt ajutaŃi de un ghid înnăscut care facilitează achiziŃionarea regulilor unice ale limbajului specific unei culturi. Acestea sunt numite de Chomsky mijloace de achiziŃie ale limbajului (lan-guage-acquisition devices, prescurtat LAD). O facultate de limbaj determinată genetic, precizează o anumită clasă de gramatici omeneşte accesibilă. Copilul îşi va însuşi una din aceste gramatici pe baza datelor limitate care îi sunt accesibile. Pentru Chomsky, lingvistica cu structurile ei profunde, cu gramaticile ei generative este primordială în raport cu cogniŃia. Centrându-se prea mult pe modul în care lingviştii trebuie să formuleze regulile gramaticale şi nu pe modul de achiziŃie a limbajului de către copil, fapt care i-a atras acuzaŃia de adultocentrism, Chomsky pierde din vedere faptul că dezvoltarea cognitivă şi cea a limbajului sunt interactive. Bronckart arată că pe bună dreptate concepŃia lui Chomsky a avut un veritabil rol catalizator în evoluŃia ştiinŃelor comportamentului verbal şi a ştiinŃelor în general, dar nu uită să adauge că udin punct de vedere psihologic, ca şi din punct de vedere pedagogic, interesul ei este limitat.

Teoriile învăŃării limbajului au fost dezvoltate de behaviorişti şi constructivişti. Skinner, în lucrarea sa Comportamentul verbal, apărută în 1957, lansa ideea potrivit căreia limbajul nu este în mod special diferit de orice altă formă a comportamentului. Spre deosebire însă de behaviorismul tradiŃional al lui Watson, care punea accent doar pe două elemente (stimul - reacŃie), Skinner adăuga un al treilea, şi anume, întărirea (sau recompensa, cum mai este denumită popular). Aceste trei elemente interacŃionează în maniera următoare: stimulul care acŃionează asupra organismului oferă ocazia pornind de la care răspunsul este susceptibil de a fi emis şi de a fi întărit. Dacă se produce întărirea pozitivă a reacŃiei, se instalează un proces de discriminare şi stimulul devine un agent susceptibil de a face să apară răspunsul. Acesta este tipul de interacŃiune pe care Skinner îl numeşte "operant’’.

Comportamentul verbal este un asemenea comportament operant, ' achiziŃionat prin condiŃionarea operantă. Comportamentul operant este, aşadar, folosit ca un instrument pentru a opera în mediul înconjurător, într-o astfel de manieră, încât să se achiziŃioneze o întărire a stimulului. în explicarea comportamentului verbal, trebuie să Ńinem seama de variabilele situaŃionale susceptibile a întări răspunsul, dar şi de istoria întăririlor în contextul grupului social din care face parte individul sau de îngrădirile genetice ale speciei sale. Aşadar, limbajul se învaŃă, este achiziŃionat în timpul vieŃii individului. Pentru aceasta, el trebuie ajutat prin condiŃii şi mijloace specifice. Dacă în viziunea lui Chomsky esenŃial era ceea ce el numea language-aquisition-device - LAD, în viziunea behavioriştilor şi a reprezentanŃilor teoriilor învăŃării sociale, important este sistemul de

suport pentru achiziŃia limbajului (language~aquisition support-system - prescurtat LASS).

ContribuŃia cea mai semnificativă pe direcŃia ilustrării caracterului dobândit al limbajului a adus-o, însă, Piaget, adept al modelului auto-organizării psihicului. Fără a intra în amănunte, amintim că trei concepte sunt esenŃiale pentru întreaga teorie piagetiană: 1) InteracŃionism (care se referă la relaŃiile de interacŃiune reciprocă între organism şi mediu, respinge unilateralitatea teoriilor behavioriste care privilegiază mediul, dar şi teoriile preformiste, ce acordau o prea mare atenŃie structurilor interne ale organismului); 2) constructivism (ce vizează două aspecte esenŃiale" pe de o parte, rolul activ al organismului, pe de altă parte, caracterul progresiv al elaborării structurilor cunoaşterii, inclusiv a limbajului); 3) echilibrul (ce cuprinde sistemele reglatoare care permit acŃiunea organismului împotriva factorilor perturbatori şi reechilibrarea structurilor interne). Ipoteza piagetiană esenŃială în ceea ce priveşte natura şi originea limbajului este continuitatea funcŃionată între sistemele reprezentative şi cele de tratare a informaŃiilor, Subiectul, datorită perfecŃionării sistemelor de tratare a informaŃiilor, îşi construieşte mai întâi imaginile mentale (reprezentările), apoi simbolurile şi, în sfârşit, semnele vorbirii. Crearea semnificaŃiei este indisolubil legată de activitatea cognitivă. Trecerea de la inteligenŃa acŃionată (senzorio-rnotorie) la inteligenŃa operaŃională (reflexivă) se face în mod firesc, fără rupturi majore. In final, se ajunge la adaptarea corespunzătoare a individului ia solicitările mediului. în 1975 a avut loc o celebră dispută între Piaget şi Chomsky, cunoscută sub denumirea de controversă dintre inneism şi constructivism. ConcepŃia lui Chomsky duce către o serie de bizarerii: 1) dat fiind faptul că limbajul este cuprins în genomul individului, acesta şi-l poate însuşi chiar în condiŃiile unei educaŃii limitate; 2) toate ipostazele posibile despre regulile sintaxei pe care copilul ar putea să le inventeze sunt excluse de moştenirea genetică; 3) limbile vorbite sunt în toate privinŃele, în toată lumea, aceleaşi; 4) mediul joacă, în cel mai bun caz, un rol declanşator, el având un rol minim în elaborarea cunoştinŃelor. Acestor concluzii exagerate, Piaget le opune altele mult mai realiste: 1) structurile cognitive ale intelectului se construiesc prin-tr-o organizare de acŃiuni succesive exercitate asupra obiectelor; (deşi nu crede în existenŃa structurilor cognitive înnăscute ale inteligenŃei, acceptă ideea că funcŃionarea inteligenŃei implică mecanisme nervoase ereditare, mecanisme care sunt insuficiente pentru explicarea genezei şi evoluŃiei comportamentului uman); 2) există o inteligenŃă general umană care este aptă să transforme în realitate potentele organizatoare elementare ale creierului, în diferite forme din ce în ce mai complexe.

4.FuncŃiile comunicării şi limbajului

Eficacitatea comunicării este strict dependentă de gradul de implicare

al individului (sau grupului) în ea. La rândul său, gradul de implicare exprimă caracterul funcŃional al comunicării şi limbajului, lată de ce psihologii s-au concentrat pe stabilirea funcŃiilor acestor două mecanisme psihice. Aceasta diferă atât ca număr, cât şi ca denumire. Karl Buhler (1933) le clasifică după natura procesului psihic predominant (emoŃional-expresivă, conativă, referenŃial-designativă). A. Ombredane (1951) preferă ierarhizarea lor de la primitiv şi spontan către elaborat şi voluntar

(afectivă, ludică, practică, reprezentativă, dialectică). R. Jakobson (1960) porneşte de la centrarea pe unul sau altul dintre elementele comunicării (emoŃional-expresivă - centrată pe emiŃător; conativ-persuasivă - centrată pe receptor; denotaŃiv-reprezentativă - centrată pe obiectul desemnat; poetica - centrată pe mesaj; fatică - centrată pe canalul de comunicare; metalingvistică -centrată pe elementele codului). Abravanel şi Ackerman (1973) iau în consideraŃie efectele produse (creatoare, reglare a intenŃiilor, structurare a intelectului). Nu ne propunem să analizăm vreuna dintre aceste funcŃii, ci doar să atragem atenŃia asupra faptului că în fiecare dintre clasificările enumerate este prezentă funcŃia reglatoare a comunicării şi limbajului, pe care noi o considerăm esenŃială. Din perspectiva activităŃii şi existenŃei umane, ne interesează nu atât schimbul de mesaje în sine dintre parteneri, cât mai ales modul şi maniera în care un asemenea schimb de mesaje conduce la modificări, restructurări în plan cognitiv, afectiv, atitudinal, motivaŃional etc. Comunicarea trebuie raportată la individ şi la grupul din care el face parte, la valenŃele pe care ea le are în raport cu aceste două entităŃi esenŃiale ale vieŃii sociale. Tocmai de aceea găsim extrem de interesantă o clasificare a funcŃiilor comunicării şi limbajului făcută de Gerard Wackenheim în raport cu individul şi cu grupul. Autorul citat consideră că limbajul şi comunicarea îndeplinesc, în raport cu individul, următoarele funcŃii: 1) funcŃia de integrare a individului în mediul său (permite individului să trăiască alături şi împreună cu alŃii, să ia poziŃie faŃă de alŃii, să se adapteze situaŃiilor noi, să Ńină seama de experienŃa altora, să asimileze o parte din ea); 2) funcŃia de dezvăluire şi autodezvăluire (prin comunicare, individul se face cunoscut altora, dar şi sieşi, îşi corijează o serie de percepŃii şi atitudini eronate, se introspectează şi se poate înŃelege mai bine); 3) funcŃia valorizatoare (comunicarea răspunde nevoii individului de a fi apreciat prin intermediul ei individul atrăgând atenŃia altora asupra sa, implicit, afirmându-se); 4) funcŃia reglatoare a conduitei altora (comunicând cu alŃii, un individ îşi poate ameliora poziŃia în ierarhia grupului, îi poate determina pe aceştia să-şi schimbe atitudinile, creează conflicte sau atmosfere destinse în timpul unei conversaŃii); 5) funcŃia terapeutică (comunicarea este un mijloc curativ, mărturie în acest sens stând psihanaliza, psihodrama şi întreŃinerea rogersiană). La fel de importante sunt şi funcŃiile comunicării în raport cu grupul: 1) funcŃia productiv-eficientă (permite realizarea sarcinilor mai ales în situaŃia în care acestea implică un înalt grad de cooperare între membrii grupului, ajută "locomoŃia" grupului spre atingerea scopurilor fixate); 2) funcŃia facilitatoare a coeziunii grupului (prin comunicare se naşte şi subzistă un grup; încetarea sau perturbarea ei se soldează fie cu moartea grupului» fie cu apariŃia unor disfuncŃionalităŃi grave); 3) funcŃia de valorizare a grupului (aproape identică cu cea întâlnită şi la nivelul individului; prin comunicare grupul îşi afirmă prezenŃa, se pune în evidenŃă, îşi relevă importanŃa, originalitatea, îşi justifică existenŃa); 4) funcŃia rezolutivă a problemelor grupului (comunicarea salvează onoarea grupului, iar când acesta se degradează trece prin perioade dificile, poate fi utilizată ca mijloc terapeutic; sociodrama este poate cel mai bun exemplu în susŃinerea acestei funcŃii). FuncŃiile comunicării şi limbajului, clasificate după raportarea la grup, sugerează faptul că dincolo de cuvinte şi de sensul asigurat de lexic, omul poate produce sensuri derivate, cu efecte multiple, datorate tocmai dinamicii grupului. Cei care au înŃeles cel mai bine ce vor să spună cuvintele într-un context grupai au fost discipolii lui Bateson, care au format grupul numit "şcoala de la Palo Alto" sau "colegiul invizibil".

După reprezentanŃii acestui grup (Don Jackson, Paul Watzlawick, Erving Goffman etc.) a comunica înseamnă a "intra în orchestră", a intra în simbolurile disponibile, a-Ńi ajusta timbrul la ansamblul preexistent, a pune în comun, a face ceva împreună cu cineva. Paradigma orchestrei se opune paradigmei liniei de telegraf, ea combate egocentrismul, insistând, în schimb, asupra necesităŃii de a pune în joc ansamblul semnelor disponibile interlocutorilor care declanşează comportamente. Toate funcŃiile enumerate sunt, sub o formă sau alta, expresii particulare ale funcŃiei generale de reglare a comunicării şi limbajului.

Rolul reglator al comunicării şi în special al limbajului a fost evidenŃiat într-o multitudine de cercetări, lată doar câteva pe care le dăm cu titlu de exemplu: • "inserŃia stimulilor din primul sistem de semnalizare într-o reŃea de

semnificaŃii corespunzătoare limbajului, conferă stabilitate şi permanenŃă reacŃiei declanşate; apariŃia unui stimul nou în câmpul perceptiv al unui subiect declanşează reflexul de orientare, care scade în intensitate dacă stimulul respectiv este repetat; când stimulului respectiv i se acordă o anumită semnificaŃie printr-un comentariu verbal adecvat, reflexul de orientare se menŃine şi nu mai poate fi stinsT. (Luria, 1959);

• "limbajul ajută la reajustarea funcŃionării cognitive; cunoscut este experimentul unei cercetătoare care a pus copiii de 12-30 luni în situaŃia discriminării perceptive a două lăzi colorate diferit (una roşie, alta verde, sub cea verde aflându-se o bomboană); reacŃia de alegere neînsoŃită de limbaj este dificilă; când intervine însă limbajul - prin indicarea culorii cutiei sub care se află bomboana - discriminarea perceptivă are loc foarte rapid3. (Liublinskaia, 1967);

• "comunicarea şi limbajul reglează procesul devenirii personale a individului; comunicarea este factorul exogen care intervine în evoluŃia personalităŃii, ea produce modificări durabile în conduita persoanelor. (Wackenheim, 1969);

"dirijarea percepŃiei prin limbaj facilitează procesul rezolvării problemelor (mai ales ale celor de relaŃionare spaŃială); într-un experiment s-a demonstrat că percepŃia dirijată este infinit superioară percepŃiei spontane, nedirijată prin limbaj în cazul rezolvării unor probleme; timpul de rezolvare este foarte scurt, numărul erorilor comise este mic etc.n (Preda, 1979, 1988).

InfluenŃa reglatoare a limbajului se remarcă cel mai bine în cadrul proceselor persuasive. EsenŃială în acest caz rămâne argumentarea, amplu tratată în unele lucrări de specialitate. Chaim Perel-man şi Lucie Olbrechts-Tyteca (1988), într-un amplu Trăite de l'argumentation, după ce prezintă în primele două părŃi câteva probleme generale referitoare la cadrele argumentării (demonstraŃie şi argumentare, efectele argumentării, argumentare şi violenŃă, argumentare şi angajare etc), se concentrează, în partea a treia, asupra tehnicilor argumentative. Sunt trecute în revistă tehnici cum ar fi: folosirea argumentelor cvasîlogice, a argumentelor bazate pe structura realului (relaŃii de succesiune, de coexistenŃă), a legăturilor care fundează realul (cazul particular, raŃionamentul prin analogie). în finalul lucrării, sunt făcute comentarii asupra disocierii noŃiunilor şi interacŃiunii argumentelor. Din păcate, nu ne putem opri în spaŃiul acestei lucrări asupra unor date extrem de interesante din această lucrare. în afara strategiilor argumentative, o mare importanŃă, dintr-o

perspectivă psihologică, o au şi factorii facilitatori sau perturbatori ai persuasiunii, O sistematizare excelentă a acestora a fost făcută de către Marcel Bromberg . Persuasiunea este influenŃată de: 1) caracteristicile sursei persuasive (credibilitatea, atractivitatea, puterea ei de a distrubuî sau nu recompense şi pedepse; 2) caracteristicile mesajului (mesaje unilaterale sau bilaterale, structura mesajului, tipul mesajului); 3) caracteristicile receptorului (legate îndeosebi de unele procese şi mecanisme psihice ce intră în funcŃiune în timpul procesului persuasiv; atenŃia, înŃelegerea, acceptarea, memorizarea, acŃiunea; o mare importanŃă o are şi punerea în gardă a receptorului, contra intenŃiei persuasive sau contra conŃinutului mesajului - ambele putând duce la fenomenul rezistenŃei la schimbare). Legate de unul sau altul dintre aceşti factori, există tehnici de reglare dezvoltate în psihologie referitoare la procesele persuasive. De exemplu, McGuire (1964) a propus tehnica inoculării, bazată pe analogia cu imunizarea biologică a organismului. Aşa cum putem creşte capacitatea de apărare a organismului prin injectarea anticipată a unor viruşi, similari celor care se presupune că vor acŃiona mai târziu, tot aşa putem stimula apărarea atitudinală a individului inoculându-i o formă atenuată de argumente contraatitudinale susceptibile a fi formate în viitor. Există şi terapii de susŃinere, asemănătoare întăririi organismului printr-un aport de vitamine. Analog, îi putem furniza individului o previziune bazată pe un set de argumente de susŃinere care îi va permite să reziste la contra-propaganda ulterioară. De la astfel de constatări s-a ajuns şi la o generalizare: dacă posibilitatea de contraargumentare a receptorului permite descreşterea impactului persuasiv al unui discurs, atunci orice procedeu capabil a anihila un astfel de proces trebuie să crească eficacitatea discursului. Aşadar, impactul mesajului persuasiv va fi cu atât mai mare cu cât el este structurat într-o manieră capabilă a elimina orice contraargumentare din partea receptorului.


1. Dintre scopurile esenŃiale ale comunicării stabilite de De Vito fac parte: descoperirea personala, stabilirea relatiilor cu sens, schimbarea atitudinilor şl comportamentelor T/F 2. Teoriile învăŃării limbajului au fost dezvoltate de behaviorişti şi psihanalisti. T/F 3. InfluenŃa reglatoare a limbajului se remarcă cel mai bine în cadrul proceselor senzoriale. T/F

Bibliografie:

• Fraisse,P. Piaget., J. ( Eds ) ( Traite de psychologie experimentale, Paris, P.U.F, 1963, in 9 volume )

• Sillamy, N. ( Dictionnaire de la psychologie, Paris larousse, 1965, 1989)

• Baylon, Ch. Mignot, X ( La communication, Paris, Ed. Nathan, 1991 )




ATENłIA

Plan de idei:

1.Specificul psihologic al atentiei

2. Diferente individuale in atentie

Obiective:


• Sa defineasca atentia si sinuozitatile abordarii ei

• Sa descrie modelele explicative ale atentiei

• Sa evidentieze diferentele individuale ale atentiei

1.Specificul psihologic al atenŃiei

AtenŃia a avut în câmpul cercetării psihologice o evoluŃie extrem de

sinuoasă, făcând saltul de la considerarea ei ca fiind o facultate psihică centrală până la ignorarea sau chiar izgonirea ei din psihologie. Spre sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului al XX-lea, atenŃia era considerată, de către introspec-Ńionişti, o facultate de sine stătătoare, independentă, cu conŃinutul său specific, la fel ca alte procese şi activităŃi psihice, având un rol determinant, decisiv, în buna desfăşurare a celorlalte fenomene psihice. Prin intermediul ei, se explică toată bogăŃia vieŃii sufleteşti, toate celelalte fenomene psihice, omiŃându-se, însă, tocmai explicaŃia ei. în Europa, Wundt, Eddinghaus considerau că atenŃia s-ar datora aşa-numitei "priviri interioare", ea fiind tributară clarităŃii şi purităŃii stărilor de conştiinŃă, îngustării câmpului conştiinŃei care ar asigura, astfel, ridicarea nivelului reprezentărilor şi al gândirii. în America, funcŃio-nalismul (reprezentat prin James) s-a centrat pe natura selectivă a atenŃiei ca o funcŃie activă a organismului bazat pe starea lui motiva-Ńională, în timp ce structuralismul (cu reprezentatul său de frunte Titchener) vedea atenŃia ca o stare a conştiinŃei caracterizată prin creşterea concentrării şi a clarităŃii senzoriale, centrându-se, de aceea, pe studiul condiŃiilor care tind să maximizeze claritatea şi proeminenŃa senzaŃiei. Nu întâmplător Titchener (1908) afirma despre atenŃie că reprezintă 'nervul întregului sistem psihologic". Din păcate, odată cu apariŃia şi dezvoltarea behaviorismului, "soarta" atenŃiei devine mai mult decât precară, ea fiind ignorată sau chiar eliminată din psihologie. Psihologul danez E. Rubin a prezentat la cel de-al IX-lea congres de psihologie experimentală de la Munchen, din 1925, o comunicare intitulată " NonexistenŃa atenŃie’’. G. Dwelshauvers, deşi iniŃial (în 1890) a împărtăşit punctul de vedere emis de Wundt, mai târziu a ajuns la concluzii total opuse, fapt care l-a determinat să excludă atenŃia din tratatul său de psihologie apărut în 1928. In ceea ce îi priveşte pe behavioriştii tradiŃionali, ei interpretau atenŃia în termeni pur comportamentali. W.S. Hunter (1928), de exemplu, consideră că ceea ce numim prin termenul de atenŃie n-ar fi altceva decât o componentă a unui comportament dominant. Schimbarea câmpului teoretic al psihologiei,

datorată, în principal» apariŃiei unor noi perspective de abordare, multiplicarea cerinŃelor vieŃii practice, care implică sporirea capacităŃilor atenŃiei, au condus, cu timpul, ş î la schimbarea atitudinii faŃă de atenŃie care a reintrat în câmpul investigaŃiilor şi cercetării experimentale.

Cum ar putea fi explicate aceste sinuozităŃi în abordarea atenŃiei? Faptul că ea are un rol imens în viaŃa şi activitatea omului n-ar putea fi pus de nimeni sunt semnul întrebării. Ştim chiar din experienŃa empirică personală că prin atenŃie selectăm preferenŃial stimulii, ideile, le reliefăm şi gradăm, ne dirijăm anticipativ activitatea etc. Şi atunci, de ce uneori asemenea caracteristici şi roluri ale atenŃiei au fost înŃelese, apreciate şi ca urmare investigate, iar alteori nu? Se pare că însăşi complexitatea în sine a atenŃiei constituie răspunsul la această întrebare. Psihologii au oscilat mult între considerarea atenŃiei ca fiind proces psihic, activitate psihică, stare psihică, condiŃie facilitatoare sau perturbatoare a celorlalte fenomene psihice» Iar atunci când nici unui din aceste atribute nu-i satisfăceau, au declarat atenŃia ca fiind un proces psihofiziologic, domeniu de graniŃă între psihologie şi filosofie. Indiferent însă ce este atenŃia (proces, activitate, stare, condiŃie) ceea ce cotează este specificul ei psihologic care multă vreme a rămas o enigmă. în legătură cu depistarea unui asemenea specific psihologic al atenŃiei s-au manifestat cel puŃin două tendinŃe. Unii psihologi au redus atenŃia la alte fenomene psihice, confundând-o în cele din urmă cu acestea. Pentru Ribot (1889) atenŃia era un "act motor". Faptul că atenŃia este însoŃită de o serie de mişcări (vasomotorii, respiratorii, contracŃia muşchilor mimicii, dirijarea aparatelor senzoriale spre sursele de informaŃie) este incontestabil. Aceste mişcări întreŃin şi intensifică atenŃia, ca dovadă că atunci când sunt suspendate sau împiedicate, activitatea se perturbă. Ribot greşeşte însă considerând că aceste mişcări sunt elemente constitutive ale atenŃiei şi în felul acesta pierde din vedere tocmai specificul ei psihologic. AlŃi autori au considerat atenŃia ca fiind un proces cognitiv şi conativ (Roşea, 1947)

Pentru alŃii, atenŃia este "aspectul activ selectiv al percepŃiei, care constă în prepararea şi orientarea individului spre perceperea unui stimul particular" .Reducerea atenŃiei la percepŃie este evidentă; or, atenŃia intervine şi în multe alte fenomene psihice (memorie, gândire etc).

Cea de a doua tendinŃă care s-a manifestat a constat în încercarea psihologilor de a depista elementele psihologice proprii, specifice în stare a individualiza atenŃia. Pentru descoperirea acestora putem porni de la două sugestii date de psihologul francez Maurice Reuchlin [198]:

• organismul uman este bombardat de o cantitate imensă de informaŃii, cantitate ce este superioară celei care poate fi tratată, tradusă, implicată în răspunsurile adaptive (de altfel, o parte a acestei informaŃii, fiind nepertinentă, nici nu este legată de reacŃiile adaptive), în aceste condiŃii, apare necesitatea stringentă de a selecŃiona şi filtra informaŃia în vederea traducerii ei în dispozitivele care elaborează răspunsurile (construcŃia unui percept, a unei habitudini , punerea în funcŃiune a unor răspunsuri generalizate etc). Tocmai această selecŃie a informaŃiilor constituie procesul esenŃial pe care îl evocăm atunci când vorbim despre atenŃie. Aşadar, atenŃia s-ar traduce, după Reuchlin, printr-o reacŃie generală de alertă cu ajutorul căreia se relevă informaŃia pertinentă care devine prioritară, ea fiind întărită în raport cu cea nepertinentă care este fie marginalizată, fie respinsă;

• în existenŃa sa, omul se întâlneşte cu stimuli cunoscuŃi, familiari, previzibili, care presupun punerea în funcŃiune a unor răspunsuri deja

achiziŃionate, dar şi cu stimuli noi, nefamiliari, imprevizibili, (prosexigeni, după cum îi numeşte Pieron) care conŃin o cantitate mai mare de informaŃii punând de aceea organismului o problemă care nu mai poate fi rezolvată prin apelul la experienŃa anterioară. Această problemă se rezolvă prin activarea organismului, care implică o explorare complementară a noilor stimuli. Omul va compara informaŃia brută venită actual de la receptori cu cea existentă în memorie, apoi va decide dacă noua informaŃie este sau nu coerentă cu cea stocată, dacă ea corespunde sau nu propriilor sale trebuinŃe. Subiectul îşi declanşează alerta atenŃiei pentru a decide ce va face nu doar în funcŃie de noutatea stimulului, ci şi de interesul lui pentru organism. Noul stimul, prosexigen, declanşează reacŃii de orientare (care comportă o funcŃie generală de facilitare senzorială şi motorie), reacŃii de focalizare (concentrare pe stimul, asociată, uneori, cu o oarecare imobilizare a organismului menită a minimaliza numărul stimulilor ce ar putea distrage), reacŃii de selecŃie a informaŃiilor (însă o selecŃie preferenŃială dependentă de specificul activităŃii şi de stringenŃa nevoilor subiectului). Orientarea şi focalizarea pe stimuli a psihicului în vederea selectării informaŃiilor pertinente par a fi cele trei note definitorii ale atenŃiei care o diferenŃiază de alte fenomene psihice. Sub o formă sau alta, aceste caracteristici apar în majoritatea definiŃiilor date atenŃiei. AtenŃia este "orientarea electivă a activităŃii psihice" .Pentru Zaporojet, atenŃia este "activitatea psihică ce constă în orientarea spre obiectele şi fenomenele înconjurătoare şi care asigură reflectarea lor cea mai deplină şi mai precisă în creierul omulur (1959). Oswald defineşte atenŃia ca "fenomen ce dispune de calitate selectivă şi orientativă" (1962). AtenŃia este nconcentrarea spiritului asupra unor lucruri. A fi atent înseamnă a te detaşa de mediul exterior pentru a te focaliza pe ceea ce te interesează". Deşi aceste precizări sunt preŃioase, ele sunt insuficiente. Nu este de ajuns să ştim că atenŃia este însuşirea conştiinŃei sau activităŃii psihice de a fi orientată şi concentrată într-o anumită direcŃie, ci trebuie să ştim şi "în ce anume constă această activitate de orientare a activităŃii psihice". Autorul citat arăta că specificul orientării trebuie căutat în "ierarhizarea interioară a raporturilor de forŃă determinate de condiŃiile obiective" (ibid). Cât priveşte concentrarea, ea constă în îngustarea, limitarea câmpului conştiinŃei, din punct de vedere neurofiziologic, având loc o inhibiŃie relativă şi temporară a excitaŃiei nervoase, structurile centrale (cortexul cerebral) acŃionând direct asupra celor inferioare. Mecanismul facilitării, reliefării anumitor stimuli în detrimentul altora este problema centrală a atenŃiei. Analiza celor trei caracteristici trebuie să fie însă şi mai profundă deoarece nu întotdeauna ele sunt intrinseci atenŃiei. ReacŃia de orientare este importantă pentru explicarea atenŃiei dar ea "nu este încă atenŃie". Aceasta deoarece, arată autorul citat, un fenomen psihologic, cum este atenŃia, nu poate fi redus la altul, fiziologic. De asemenea, deoarece reacŃia de orientare nu constituie integral substratul atenŃiei. între reacŃia de orientare şi atenŃia propriu-zisă există activarea, dinamogenia (selecŃia, concentrarea, creşterea eficienŃei performanŃelor senzorio-motorii) ca elemente mult mai specifice ale atenŃiei. O foarte mare importanŃă în procesul atenŃiei o are şi starea de pregătire pentru actul respectiv, atitudinea pregătitoare, numită de unii autori set, de alŃii atenŃie preperceptivă, premo-torie. Atitudinea pregătitoare nu trebuie confundată însă cu atenŃia efectivă (sau efectoare), ea fiind de cele mai multe ori o etapă a atenŃiei, care poate trece firesc în atenŃia efectoare, formând împreună cu ea un întreg sudat, dar care se poate şi întrerupe, dacă nu există o corespondenŃă între pregătire şi

stimulul actual. AtenŃia este o concentrare a activităŃii psihice pe un stimul prezent, actual, în timp ce setul presupune aşteptarea unor semnale viitoare. Aşadar, în timp ce atenŃia rereprezintă o adaptare la situaŃiile date, prezente, setul (atitudinea premergătoare) are un caracter anticipativ, predictiv în raport cu stimulii probabili. în sfârşit, este necesar să diferenŃiem atenŃia de o altă noŃiune cu care pare a se confunda, şi anume de noŃiunea de vigilenŃă. Prin vigilenŃă înŃelegem, alături de Head (1923), starea caracterizată printr-un înalt grad de eficienŃă fiziologică. Pieron asimilează termenul de vigilenŃă cu cel de atenŃie, fapt ce nu este întrutotul corect, deoarece nivelul de vigilenŃă este foarte variabil, în anumite situaŃii el putând chiar să scadă. AlŃi autori au dat un alt sens termenului de vigilenŃă - atenŃie susŃinută în cursul efectuării unor sarcini monotone sau starea de pregătire a organismului pentru e răspunde la semnalele rare, neregulate, de intensitate scăzută, a căror apariŃie este greu de prevăzut. Se poate asimila urs termen cu altul? Părerile sunt împărŃite. "A fi atent înseamnă a fi vigilent " AtenŃia implică mai mult decât o vigilenŃă crescută, ea constă în orientarea selectivă a percepŃiei’’.

Modele explicative ale atenŃiei

Cu privire ia atenŃie, au fost formulate, de-a lungul timpului, diferite concepŃii, teorii, au fost oferite o multitudine de explicaŃii, evident mai rnult sau mai puŃin plauzibile. Deşi extrem de diverse între ele-, nu este greu să desprindem unele elemente generale, comune ale lor. Tocmai astfel de elemente au permis conturarea câtorva tipuri de modele explicativ-interpretative ale atenŃiei, pe care încercăm să le schiŃăm şi să le exemplificăm în continuare.

a) Modele fiziologice ale atenŃiei. Acestea au fost, fără îndoială, cele mai numeroase, ele punând accentul în explicarea atenŃiei pe mecanismele fiziologice şi neurologice. Se diferenŃiază între ele tocmai prin elementul fiziologic sau neurologic luat în seamă. Multă vreme, o serie de cercetători, începând cu I.P. Pavlov, au considerat că atenŃia (mai ales cea involuntară) ar fi cel mai bine explicată prin intermediul reflexului de orientare, al reflexului descoperit de Pavlov în 1910. Diferitele componente ale reflexului de orientare (somatomotrice, vegetative, senzoriale, electroencefalografice) intervin, diferenŃiat, în fazele atenŃiei, în fazele iniŃiale, o importanŃă deosebită o au componentele motrice, care apoi se diminuează, fiind inhibate. Componentele somatomotrice nu sunt specifice, deoarece unele modificări exterioare ale atenŃiei (privirea încordată, diminuarea mişcărilor etc.) pot fi reproduse de cele mai multe ori fără a avea loc o concentrare reală a atenŃiei. Cele mai stabile şî caracteristice pentru atenŃie sunî componentele electroencefalografice. Dacă frecvenŃa undelor bioelectrice din starea de veghe şî repaus senzorial este de 8-13 cicli pe secundă, starea de atenŃie se traduce printr-un ritm cu o frecvenŃă crescută, de 14-18 cicli pe secundă. în momentul aplicării unui sunet monoton, care declanşează atenŃia involuntară, apar şi modificările electroencefalografice corespunzătoare. Dacă acŃiunea excitantului se prelungeşte şî persoana nu mai este atentă, atunci dispar şi undele electrice specifice atenŃiei. Reflexul de orientare nu numai că semnalizează organismului prezenŃa şi acŃiunea unui excitant, ci ajută şî la precizarea naturii lui.

In perioada de timp cuprinsă între excitantul vag» nedeterminat, şi reacŃia organismului funcŃionează, aşadar, reflexul de orientare care pregăteşte reacŃia adecvată. Dat fiind faptul că reflexul de orientare este

necondiŃionat» realizat cu precădere la etajele inferioare ale creierului şi mai ales datorită faptului că el produce o reacŃie difuză, neconcentrată în sfera analizatorului excitat, cu timpul s-a trecut la analiza mecanismelor fiziologice corticale ale atenŃiei. Savantul rus A.A. Uhtomski (1923) a introdus aşa numitul principiu al dominantei -ca o zonă corticală caracterizată printr-o excitabilitate mai scăzută. Dominanta se creează, creşte, se întăreşte pe baza excitaŃiilor care se găsesc în alte zone ale scoarŃei în momentul apariŃiei ei, pe seama acestora. Ea cumulează energia diferiŃilor centri şi, în acelaşi timp, inhibă reacŃiile pe care aceştia le-ar putea provoca în mod normal. Prin "dominantă" explicăm concentrarea atenŃiei capacitatea oamenilor de a lucra în condiŃii relativ nefavorabile, excitanŃii colaterali, în loc de a dezorganiza activitatea o întăresc, o favorizează. Unele caracteristici ale dominantei (capacitatea ei de a se deplasa dintr-o zonă în alta, de a se menŃine mai mult timp, de a se stinge dacă nu este întărită) explică tot atât de bine mobilitatea, stabilitatea sau dispariŃia atenŃiei. Dominanta nu se formează însă numai pe baza sumarii excitaŃiilor de pe scoarŃa cerebrală, ci pe baza influenŃelor primite de la formaŃiunea reticulară, căreia cercetătorii au început să-i acorde o atenŃie cu totul deosebită, considerând-o a îndeplini cel mai important rol în explicarea atenŃiei. Rolul ei este dublu: pe de o parte, primeşte toate mesajele venite de la toŃi receptorii, inclusiv de ia creier; pe de altă parte, emite mesaje facilitatoare sau inhibatoare. Ea face selecŃia mesajelor, adică îndeplineşte funcŃia esenŃială a atenŃiei. Dat fiind faptul că formaŃiunea reticulară dispune de două structuri morfofun-cŃionale distincte (sistemul reticulat activator - SRAA şi sistemul reticulat difuz de proiecŃie - SRDP), ea îndeplineşte roluri diferite. Prin primul sistem (localizat în trunchiul cerebral, bulb, protuberantă şi mezencefal) ea produce efecte tonice, de lungă durată, permanente ce se prelungesc şi după încetarea stimulării senzoriale, fapt care se traduce în plan psihologic prin declanşarea şi menŃinerea atenŃiei. Prin cel de-al doilea sistem (localizat în diencefal), ea produce efecte de scurtă durată, acestea fiind limitate topografic şi egale cu stimularea senzorială, ceea ce explică în plan psihologic comutarea şi mobilitatea atenŃiei. Pornindu-se de la aceste mecanisme, şi mai ales de la ultimul, au fost elaborate o multitudine de teorii. Mai cunoscute sunt: teoria activării (Hebb, 1966), potrivit căreia impulsurile aferente, în drumul lor către cortexul cerebral, îndeplinesc două funcŃii diferite: funcŃia informatoare, semnalizatoare şi funcŃia activatoare, aceasta din urmă având un rol tonigen şi corespunzând atenŃiei; teoria filtrului (Broadbent, 1958), după care există o selecŃie a informaŃiilor senzoriale, o parte dintre ele (cele relevante) fiind lăsate să treacă spre sistemul preceptual, în timp ce altele (cele irelevante) sunt blocate, eliminate. AtenŃia ar funcŃiona deci ca un filtru după principiul "totul sau nimic". Controverse s-au purtat în legătură cu locul de amplasare al acestui filtru (Treisman considera că el s-ar afla la nivelul receptorilor analizatorilor, în timp ce Deutsch îl amplasa la nivelul central, superior), cât şi cu privire la rolurile îndeplinite de el. (Broadbent - filtrul blochează informaŃiile nerelevante; Neisser - filtrul acŃionează în sens pozitiv, tonigen, amplificând efectul psihologic al semnalelor relevante; Treisman - filtrul slăbeşte semnalele care nu sunt urmărite atent, ele neajungând la proiecŃia corticală, astfel încât se prelucrează numai semnalele captate cu atenŃie; în felul acesta, filtrul protejează creierul de suprasolicitări, previne unele efecte nedorite, cum ar fi: interferenŃa, reacŃiile neadecvate la stimuli care acŃionează asupra receptorilor)

b) Modelele psihologice ale atenŃiei. Sunt de dată mai recentă şi se inspiră din psihologia cognitivistă. în genere, se porneşte de la ideea considerării omului ca un sistem de tratare a informaŃiilor. Ca urmare, putem studia: etapele tratării informaŃiilor, funcŃiile psihice puse în acŃiune succesiv, relaŃiile dintre dispozitivele sistemului. AtenŃia este una dintre funcŃiile psihice ce intervine în tratarea informaŃiilor, care ia rândul ei presupune o desfăşurare procesuală şi o structurare relaŃională. O serie de cercetători (Mowbray, 1953; Cherry, 1953; Treisman, 1960 etc.) au făcut experimente bazate pe transmiterea unor informaŃii la o cască cu dublu receptor, câte unul la fiecare ureche. La o ureche se prezenta un mesaj, la cealaltă un alt mesaj. SituaŃia experimentală îi impunea subiectului să fie atent doar la unul dintre cele două mesaje. Totodată, se putea descoperi şi chiar măsura ce percepe şi ce reŃine subiectul din celălalt mesaj. De obicei, se prezentau mesaje concomitente, la unul subiectul trebuind să fie atent, iar pe celălalt să-l ignore. Această situaŃie experimentală încerca să moduleze (să reproducă) situaŃiile fireşti din viaŃa cotidiană» Ştim foarte bine că putem discuta cu cineva chiar atunci când în jurul nostru este o atmosferă foarte animată sau putem fi absorbiŃi de o lectură, ignorând ceea ce se petrece în jur. Cherry (1953) a făcut următorul experiment: a pus subiecŃii să asculte două pasaje de proză, unul din ele trebuind a fi repetat continuu, pe măsură ce era auzit, un fel de lectură auditivă cu glas tare, apoi i-a întrebat ce anume au reŃinut din cel de al doilea text în care a introdus o serie de variaŃii. A descoperit că subiecŃii nu-i puteau spune nimic despre conŃinutul textului, ci doar. dacă era vorba de o voce de bărbat sau de femeie. SubiecŃii n-au remarcat dacă textul a trecut din engleză în germană, dacă era redat invers pe o bandă de magnetofon etc. "SubiecŃii păreau a fi blocat un întreg şuvoi de cuvinte, observând numai caracteristicile generale ale mesajelor luate ca simple sunete" Astfel de experimente au condus la formularea metaforei "comutatorului". în experiment lucrurile s-au petrecut ca şi când sistemul fiecărui subiect de tratare a informaŃiilor ar dispune de un comutator care i-ar permite să deschidă sau să închidă, după dorinŃă, canalele de comunicare, lăsând informaŃia să treacă sau barându-i drumul. S-a precizat chiar "locul" informaŃiilor: între receptor, care preia caracteristicile fizice ale stimulilor, însă înaintea dispozitivelor de decodare a conŃinutului semantic al mesajelor; sau după memoria de scurtă durată, dar înainte de memoria de lungă durată. O analiză mai atentă a datelor a evidenŃiat, însă, un alt fapt care nu se mai potrivea cu această explicaŃie. Moray (1959), prezentând liste repetate de cuvinte la urechea care nu era atentă, a remarcat că subiecŃii nu le mai puteau recunoaşte deloc după aceea. Când a inclus însă numele subiectului în acele liste de cuvinte, cel puŃin jumătate dintre cei supuşi experimentului şi-au auzit propriul nume. Aceasta înseamnă că la nivelul fiecărui canal de conducere există o serie de atenuatori care lasă o parte a informaŃiei să treacă pentru a fi mai apoi comparată cu aşteptările sau trebuinŃele subiectului şi cu conŃinutul memoriei de lungă durată. Atenuatorii vor fi mai mult sau mai puŃin deschişi în funcŃie de rezultatul acestei comparaŃii. Se pare, deci, că ceea ce are semnificaŃie pentru subiect, ceea ce corespunde unor nevoi personale ale lui este reŃinut chiar şi cu urechea neatentă. Unul dintre cele mai relevante modele cognitive ale atenŃiei este regăsit în teoria operatorilor cognitivi, formulată de J Pascual-Leone (1982), potrivit căreia tratarea informaŃiei se derulează, secvenŃial, în cadrul fiecărei secvenŃe atenŃia având atât funcŃii generale, cât şi funcŃii speciale. Individul dispune de un repertoriu total de scheme, pe care le poate activa cu ajutorul unor operatori specifici dând naştere

astfel unui câmp de activare. De exemplu, intrarea în acŃiune a operatorilor senzoriali produce un răspuns automat, "preatenŃional"; activarea operatorilor inhibitivi se soldează cu filtrarea şi inhibarea schemelor nepertinente sau a celor incompatibile între ele;

c) Modele psihofizlologice ale atenŃiei. Acestea încearcă să furnizeze o explicaŃie mai complexă asupra atenŃiei, luând în consideraŃie atât mecanismele fiziologice, cât şi pe cele psihologice. Teoria filtrului, care este o teorie fiziologică, a fost completată cu informaŃii furnizate de psihologia cognitivă. Datorită filtrării informaŃiilor, individul poate căpăta informaŃii despre noi stimuli care acŃionează simultan asupra lui. Cum ar putea fi explicat, şi din punct de vedere psihologic, un asemenea efect? N. Moray (1973) consideră că strategia ce se aplică într-o astfel de situaŃie este cea a luării unor mostre de informaŃii, la intervale optime de timp, din mulŃimea mesajelor la care nu suntem atenŃi tot timpul, deci continuu. De exemplu, atunci când în cursul unei conversaŃii, subiectul se concentrează asupra mesajului A, el poate, în momentele redundante, să-şi deplaseze atenŃia şi asupra mesajului fi, tocmai pentru a atrage "mostre" de informaŃii din el. Aşadar, în condiŃiile deplasării rapide a atenŃiei de la un mesaj la altul este posibilă cunoaşterea relativ adecvată şi a celui din urmă.Cu ani în urmă, în 1966, când a apărut o lucrare sugestiv intitulată Orizonturi noi în psihologie (tradusă şi apărută în limba română în 1973), Anne Treisman, specialistă în probleme de psihologie experimentală, scria: mPoate că cea mai pasionantă Ńintă ar fi să reuşim să legăm modelele noastre psihologice, precum şi diagramele de flux, cu fenomenele fiziologice ale sistemului nervos ce stau la baza lor’’.Iată că datorită progresului adus de psihologia cognitivă un asemenea fapt a devenit posibil.

2.DiferenŃe individuale în atenŃie

Chiar dacă există o serie de caracteristici generale ale atenŃiei, comune pentru toŃi oamenii, manifestarea acestora este întotdeauna particulară, diferită de la individ la individ. Un asemenea fapt are nu doar o semnificaŃie teoretică, fundamentând psihologia diferenŃială, ci şi una practic-acŃională. Fiind extrem de mult implicată în percepŃie, atenŃia "împrumută", probabil, de la aceasta unele caracteristici. Există, de pildă, indivizi capabili să-şi menŃină mult timp atenŃia asupra unui stimul determinat, cu explorări succesive ale acestuia, până la nivel de detalii, dar există şi indivizi cu o atenŃie flotantă şi fluctuantă, predispuşi mai degrabă spre o percepŃie sintetică, globală şi de scurtă durată. Un asemenea fapt are o importanŃă pentru organizarea procesului instructiv-educativ, mai ales atunci când este necesară îmbinarea celor două tipuri de percepŃii, implicit de atenŃii. Sunt, apoi, oameni care îşi fixează şi îşi menŃin atenŃia o perioadă mai îndelungată în funcŃie de natura stimulului: unii fiind mai atenŃi la stimulii vizuali, alŃii la stimulii auditivi, fapt care afectează performanŃele în activităŃile exact opuse predispoziŃiei curente. Sunt, apoi, diferenŃe individuale în ceea ce priveşte capacitatea de concentrare a atenŃiei dependent de particularităŃile câmpului perceptiv, fapt care se repercutează asupra performanŃelor obŃinute la diverse teste de atenŃie..Există unele teste de atenŃie concentrată în care sarcina constă în parcurgerea stimulilor care apar într-o parte a câmpului perceptiv,

întotdeauna aceeaşi, şi teste de atenŃie difuză, când subiectul trebuie să survoleze cu privirea, simultan, diferite zone ale câmpului perceptiv, stimulul semnificativ putând apărea în oricare partea câmpului. Nu este deloc surprinzător de ce unul şi acelaşi individ obŃine rezultate diferite, inegale la cele două categorii de teste. Tipul de sistem nervos atrage după sine o serie de efecte asupra atenŃiei: stimulii accesorii au un efect favorizant asupra concentrării atenŃiei la tipul "puternic", efectul fiind opus la tipul "slab". AmbianŃa în care se desfăşoară activitatea atenŃiei: la tipul puternic, zgomotul nu afectează performanŃele, în timp ce la tipul slab acestea scad. Aceste note particulare, diferenŃiatorii trebuie luate în considerare în creionarea profilului psihologic al atenŃiei unei persoane şi nu trebuie considerate ca defecte ale ei.


1. Titchener afirma despre atenŃie că reprezintă “nervul întregului sistem psihologic”. T/F 2. Anumiti autori sustin ca atenŃia implică mai mult decat o vigilenŃă crescuta, ea consta in orientarea selectivă a motivatiei. T/F 3. I.P. Pavlov considera că atenŃia (mai ales cea involuntară) ar fi cel mai bine explicată prin intermediul reflexului de orientare. T/F

Bibliografie:

• Delay, J, Pichot P. ( Abrege de psy chologie, Paris, Masson, 1969,1984)

• Corsini, R. J, ( Encyclopedia of Psychology, New York, Jhon Wiley $ Sons, 4 vol. 1984 )




VOINłA

Plan de idei: 1.Probleme controversate ale vointei

2.Specificul psihologic al vointei

3.Structura actului voluntar

4.Defectele vointei


• Sa defineasca vointa si problemele controversate ale acesteia

• Sa descrie procesualitatea actului voluntary

• Sa integreze vointa in structura sistemului psihic uman

1. Probleme controversate ale voinŃei

VoinŃa este forma superioară de reglaj psihic. De la conduita involuntară, spontană, nedirecŃionată de prezenŃa scopului şi neimplicând nici un fel de efort, drumul parcurs de formele de reglare psihică a fost lung şi anevoios. Faptul că voinŃa reprezintă unul dintre "nivelurile cele mai înalte" (highest level) ale voinŃei psihice, cel mai recent, cel mai sintetic, cel mai complex, dar şi cel mai fragil şi puŃin organizat, a fost intuit de nenumăraŃi autori. Poate că simpla evocare a numelui lui J.H. Jackson, un profesor englez de neurologie care descrie cum arhitectura personală a individului reproduce filogeneza, ajungând până la cele mai înalte forma de organizare, a numelor celebrilor . psihopatologi francezi J.M. Charcot şi P. Janet care s-au abandonat într-o perioadă a vieŃii lor jacksonism-ului, ar fi suficientă. InfluenŃa acestor autori care consideră voinŃa ca un nivel înalt de organizare a vieŃii psihice este atât de mare încât se regăseşte şi în definiŃiile actuale ale voinŃei. "Actul voluntar este actul care se constituie în prezentul istoriei şi care face sinteza dinamică a arheologiei organismului şi a capacităŃilor sale reflexive (el este deci complex şi de aceea singular şi personal) pentru a acŃiona într-o realitate actual raŃională şi pentru a pune iniŃiativele dincolo de raŃiunea însăşr ([18], p. 29). Era şi firesc ca un asemenea act superior să atragă şi să reŃină atenŃia nenumăraŃilor gânditori. Odată însă cu penetrarea voinŃei în cele mai diverse arii ale cunoaşterii (filosofie, psihologie, pedagogie, sociologie) s-au înmulŃit şi controversele în legătură cu ea sau în jurul ei. Un asemenea fapt n-a fost, desigur, gratuit, ci perfect explicabil datorită "enigmelor" conŃinute de voinŃă. Este voinŃa un act determinat sau nu? Şi dacă este determinată, de unde vine această determinare, din exterior sau din interior? Care este natura voinŃei? Ce loc ocupă ea în sistemul de personalitate al individului? - iată o multitudine de întrebări care au generat controverse acerbe între gânditori. SchiŃarea lor, fie şi fugitivă, este necesară şi devine semnificativă nu doar pentru a cunoaşte "istoria" voinŃei, ci pentru a înŃelege mai bine specificul ei psihologic.

A)Determinarea voinŃei. Pentru unii filosofi, voinŃa este o "forŃă universală primordială", un "principiu spiritual", o "forŃă iniŃială" care pune în mişcare atât latura materială a vieŃii, cât şi latura spirituală. Fichte o definea ca fiind "un liber arbitru", situat în afara oricărui determinism. Hartman şi Schopenhauer o considerau ca fiind dirijată de un principiu divin, de o activitate universală care acŃionează permanent, subordonând

toate forŃele omului şi orientându-se spre anumite scopuri fără vreo legătură cu raŃiunea. La Bergson, voinŃa avea un caracter originar, ea fiind independentă. în ceea ce îi priveşte pe psihologi, aceştia au pornit de la ideea că viaŃa psihică, comportamentul sunt determinate de un set complex de forŃe de neînŃeles. Această presupunere, chiar dacă ia forma determinismului psihic, ca şi în psihanaliză, sau a determinismului ambiental, ca în behaviorism, a fost întotdeauna opusă voinŃei libere. Oamenii nu sunt liberi să se determine ei înşişi, ci sunt determinaŃi de forŃe din afara controlului lor, indiferent de natura materială sau psihică a acestor forŃe. Deşi această idee este valoroasă deoarece introduce voinŃa în circuitul determinismului, ea a contribuit la formularea uneia dintre cele mai grele întrebări: voinŃa este o forŃă imaterială şi autonomă sau un mecanism strict determinat dar inapt de autodeterminare? Un răspuns posibil la această întrebare a fost formulat de E.L. Deci, în lucrarea sa Psihologia autodeterminării (1980). El consideră că ideea voinŃei ca opusă liberului arbitru nu implică neapărat şi libertatea de cauzalitate. El propune utilizarea termenului de voinŃă pentru a se referi la capacitatea oamenilor de a decide cum să se comporte şi să facă în aşa fel încât deciziile lor să fie antecedente cauzale ale propriului lor comportament. Oamenii, arăta el, au capacitatea de a-şi alege, până la o anumită limită, propriul comportament pe baza propriilor comportamente şi gânduri. Aşadar, autodeterminarea implică procesul utilizării voinŃei cuiva, procesul de a ne decide cum să ne comportăm. Un asemenea proces poate fi privit ca fiind absolut legal deoarece principiile prin care oamenii fac alegeri pot fi descoperite. Natura voinŃei. Cei mai mulŃi gânditori au căutat explicaŃia proceselor voliŃionale în afara lor, în alte fenomene psihice mai mult sau mai puŃin apropiate de voinŃă dar care, totuşi, nu au un caracter voluntar. S-a ajuns, astfel, la formularea unor teorii pe care Vigotski le numea, încă din 1923, teorii eteronome. Filosofii sensualişti considerau că voinŃa este rezultatul tendinŃelor aflate în conflict, victoria uneia dintre ele. Pentru Condillac, de exemplu, voinŃa era o formă de dorinŃă determinată. RaŃionaliştii credeau, dimpotrivă, că numai tendinŃele judecate, acceptate, deci filtrate raŃional, dispun de capacitatea de a determina o serie de acte. Numai actele gândite erau considerate ca fiind voluntare, şi nu rezultatul forŃelor care ne determină să le îndeplinim. Pentru unii filosofi era suficient să cunoşti binele ca să-l şi practici. De aici şi faimoasa formulă.

B)"voinŃa este un mod de a gândi", "puterea de a afirma şi de a nega", "voinŃa şi inteligenŃa sunt unul şi acelaşi lucru.’’ Reflexul imediat al unor asemenea idei în psihologie a condus la elaborarea teoriilor afective şi a teoriilor intelectualiste. Wundt a fost cel care a fundat voinŃa pe afectivitate, în concepŃia lui procesele afective fiind cele mai active, care îl angajează plenar pe individ în acŃiune. Caracterul acŃionai al proceselor afective ca şi momentul actualităŃii lor sunt esenŃiale pentru voinŃă pentru că, sub aspect obiectiv, ele sunt trăite în mod specific. Ebbinghaus şi Herbart au fondat voinŃa pe procesele intelectuale. Primul reprezentant al aso-ciaŃionismului, era de părere că asociaŃiile reversibile stabilite între stimuli ar explica voinŃa. El îşi definea voinŃa ca 'instinct văzător*, care îşi cunoaşte scopul. Cel de al doilea, credea că nu asociaŃia în sine explică voinŃa, ci participarea raŃiunii. Fiecare faptă este voluntară, afirmau elevii lui Herbart, în măsura în care este raŃională. Aceste concepŃii sunt, fără îndoială, reducŃioniste. Ele reduc voinŃa la alte fenomene de natură psihică şi o confundă cu acestea. De asemenea, ele nu reuşesc să explice cum actele involuntare devin voluntare. Şi totuşi, "sâmburele de adevăr

conŃinut în ele era patosul determinismului, era încercarea de împotrivire faŃă de teoriile spiritualiste medievale, care vorbeau despre voinŃă ca despre o "forŃă fundamentală" nesupusă analizei deterministe" (Vigotski, în afara acestui merit, ele mai au şi altul: până la un anumit punct fiecare dintre ele sunt corecte, dincolo de care devin limitate. Ceea ce nu a înŃeles Wundt a fost faptul că voinŃa nu emerge întotdeauna din afect, ci îl poate şi reprima. Or, din moment ce ea operează în sens contrar afectivităŃii, înseamnă că reprezintă calitativ altceva decât afectivitatea. Fără îndoială că voinŃa presupune gândirea, judecata, cum credea Herbart, dar ea nu se limitează la ele. O acŃiune judecată ca bună nu este şi automat executată. Apoi, sunt persoane care judecă repede dar se antrenează greu în acŃiune, la fel cum altele judecă lent, dat se arată a fi tenace în deciziile lor. lată de ce, încercările ulterioare ale psihologilor s-au centrat pe separarea, chiar pe cale experimentală, a actelor voluntare de cele afective (Kurt Lewin) sau de cele intelectuale (Kurt Koffka). VoinŃa este o capacitate psihică ireductibilă. în sprijinul acestei idei putem aduce drept argument concepŃiile de bun simŃ asupra voinŃei. Formularea Vreau pentru că vreau" este extrem de răspândită la nivelul psihologiei empirice, ea fiind singura explicaŃie a voinŃei care îşi are propriul ei specific. Unii psihologi aduc, însă, şi argumente ştiinŃifice. VoinŃa nu poate fi identificată cu afectivitatea sau cu inteligenŃa, dar nici ruptă de ele. Ea nu se confundă cu tendinŃele, chiar superioare, ci le domină în anumite privinŃe. De asemenea, ea nu se suprapune peste sensibilitate sau peste o activitate iraŃională pe care o domesticeşte şi o aserveşte, ci reprezintă chiar această sensibilitate şi activitate spontană, controlată însă de inteligenŃă şi de raŃiune. VoinŃa nu este o forŃă care domină energiile de ordin inferior, ci un "soi" de forŃă sau de energie, ea este puterea de a realiza o sinteză raŃională a acestor forŃe ([74], p. 44). Deşi conceperea voinŃei ca o sinteză între afectivitate şî raŃionalitate reprezintă un pas înainte faŃă de viziunile anterioare, nici ea nu este în măsură să soluŃioneze controversata problemă a naturii voinŃei. C) locul voinŃei în sistemul de personalitate al individului VoinŃa se elaborează odată cu personalitatea şi prin intermediul ei; de aceea, mulŃi psihologi o consideră mai degrabă o caracteristică sau o capacitate a personalităŃii în acŃiune, decât o facultate de sine stătătoare. Or, "topirea" voinŃei în personalitate conduce la anularea propriului ei specific.

AlŃi autori o văd ca pe o simplă "componentă" a personalităŃii, amalgamată cu altele. Efectul este acelaşi: estomparea diferenŃelor dintre ea şi alte capacităŃi psihice. VoinŃa nu trebuie să fie interpretată ca o "instanŃă independentă care se integrează în mozaicul personal ităpT, ci ca o "funcŃie care rezultă din integritatea şi unitatea personalităŃii implicând într-o fază specifică participarea tuturor funcŃiilor psihice... şi dobândind, prin aceasta, o funcŃionalitate specifică de autoreglare şi autodeterminare deosebit de importantă în autorealizarea personalităŃii’’.

2. Specificul psihologic al voinŃei

Psihologii au ajuns la concluzia că specificul psihologic al voinŃei îl reprezintă efortul voluntar. O asemenea idee apare conturată încă la James în ale sale Principii de psihologie (1890). O lectură neatentă a lui James i-au făcut pe unii comentatori să considere că psihologul american

accentuează prea mult rolul aşa numitului moment ("facă-se"), termen preluat din biblie, în geneza voinŃei. Este adevărat că James credea că momentul fiat constituie "esenŃa însăşi a caracterului voluntar al actului", dar el nu uita să adauge că acest moment nu apare întotdeauna în actul voluntar, ci numai uneori. Ceea ce "descoperim în conştiinŃă, înaintea actului voluntar, se reduce la imaginile anticipatoare ale senzaŃiilor care vor provoca mişcarea, acompaniate (în unele cazuri) de un fiat sau de consimŃirea actua-lizării senzaŃiilor" în altă parte, el arăta că în plus faŃă de reprezentarea mişcării, într-un mare număr de cazuri, deci nu în toate, voinŃa presupune un fiat expres ce este cel care decide existenŃa mişcării. Fiatul este un antecedent mental adiŃional care comandă voinŃa. El apare numai atunci când în conştiinŃă sunt prezente, simultan, idei antagoniste sau când este nevoie de a neutraliza inhibiŃia unei reprezentări antagoniste. James merge însă şi mai departe încercând să explice ce anume determină apariŃia momentului fiat. Pentru aceasta, el introduce noŃiunea de "efort interior" sau de "efort voliŃional". Există efort, arăta el, atunci când individul face apel la un motiv rar şi ideal pentru a neutraliza impulsurile habituale şi instinctive, atunci când acŃiunea se execută contra tendinŃelor naturale foarte explozive sau în ciuda inhibiŃiilor naturale foarte obstructive. Efortul este o "forŃă adiŃională supraadăugată motivelor". Când analizăm efortul voluntar, ne aflăm în "inima" problemei voinŃei, spunea James. Efortul voluntar constă, după opinia lui, în capacitatea atenŃiei de a menŃine energic reprezentările sub privirea conştiinŃei. El se diferenŃiază de efortul muscular, ca sinteză a tuturor senzaŃiilor periferice ocazionate de o contracŃie musculară, cu care adeseori este confundat. Momentul fiat, deşi esenŃial pentru voinŃă, se produce în strânsă legătură cu efortul voluntar. James scria textual: "Există cazuri când momentul fiat presupune un mare efort voluntar, neantrenând decât contracŃii musculare insignifiante, ca de exemplu atunci când trebuie să ieşi din pat şi să faci o baie într-o dimineaŃă rece". Eficacitatea fefortului voluntar constă în a menŃine sub privirea conştiinŃei un motiv ideal, de a-l prelungi sau de a-l intensifica, de a înclina balanŃa în favoarea unor alternative care sunt "candidate serioase" la existenŃă. James acorda o mare atenŃie efortului voluntar, deoarece cu ajutorul lui omul are capacitatea de a "penetra într-o lume absolut nouă" sau pentru că el apare ca "realitatea substanŃială a ceea ce suntem". După opinia lui, nu numai viaŃa morală ci şi viaŃa religioasă sunt dependente de "suma eforturilor de care suntem capabili’’.

Ideea efortului voluntar, ca element esenŃial al voinŃei,, a fost reluată şi de Lewin. Analizând o serie de acte volitiv-afective bazate pe intenŃie, el a arătat că acestea sunt legate, în principal, de specificul stării de "încordare" (Spannung). Unul dintre experimentele sale (lăsarea timp îndelungat a unui subiect singur, concomitent cu urmărirea lui dintr-o cameră alăturată) a schiŃat câteva idei interesante. Rămas singur, subiectul căuta un punct de sprijin în afara acŃiunilor sale. O femeie, de exemplu, îşi determina acŃiunile după mişcarea acelor ceasornicului (Voi pleca atunci când acele ceasornicului ajung în poziŃie perpendiculară"). SituaŃia în care se afla era modificată astfel: ea îşi propunea să aştepte până la o anumită oră, apoi să se ridice şi să plece. După expresia lui Lewin, ea modifica "câmpul psihologic88 în care se afla, creându-şi astfel o nouă situaŃie în acel câmp. Aşadar, era vorba despre transferul stării absurde a subiectului" într-o nouă stare ce capătă însă sens. Dembo, colaborator al lui Lewin, preluând această idee a organizat experimente în care subiecŃii aveau de rezolvat probleme ce nu puteau fi practic rezolvate, într-o primă

fază, el a constatat că subiectul încerca, făcea eforturi, dar neputând îndeplini sarcina, manifesta tendinŃa de a o părăsi» într-o a doua fază, subiectul era constrâns de experimentator să continue rezolvarea. în această nouă situaŃie, subiectul căuta o soluŃie de compromis: rămânea în câmpul sarcinii, dar în aceiaşi timp se izola de ea (încerca să citească un ziar pe care îl avea la îndemână). O aîtă formă de soluŃionare a tensiunii o reprezenta refugiul în planul imaginar în care subiectul căuta soluŃii imaginare. Obstacolul dintre subiect şi scop a fost numit de Dembo, "barieră internă", iar obligativitatea de a continua acŃiunea "barieră externă". RelaŃia dintre cele două tipuri de "bariere" este ilustrată şi de cazul copiilor care stau la masa de învăŃat pentru că aşa li se impune (bariera externă), dar se preocupă de cu totul altceva (se joacă, desenează, mototolesc o hârtie), acte echivalente cu fuga din câmpul sarcinii. Toate aceste constatări au condus spre concluzia că specificul psihologic al voinŃei constă nu doar în efortul voluntar ce urmează a fi mobilizat în vederea atingerii scopurilor, ci şi în dinamica acestuia. Or, dinamica efortului voliŃional, ca stare de tensiune, de încordare internă, de mobilizare a tuturor resurselor psihonervoase, ca mnucleu subiectiv al procesului de voinŃă’’ depinde de mutarea lui pe mărimea obstacolului. Obstacolul nu trebuie confundat nici cu o piedică externă, reală, nici cu o rezistenŃă internă resimŃită de individ. Din punct de vedere psihologic, el rezultă din confruntarea posibilităŃilor individului cu condiŃiile obiective ale activităŃii, fapt care face ca una şi aceeaşi piedică externă sau rezistenŃă internă să reprezinte un obstacol pentru un individ, nu însă şi pentru un altul. Când între mărimea efortului voluntar şi mărimea obstacolului există o concordanŃă, avem de a face cu un reglaj voluntar eficient, când între cele două mărimi apar discrepanŃe, reglajul voluntar este deficitar. SituaŃiile de supramobilizare voluntară, ca şi cele de submobilizare sunt la fel de neeficiente: în primul caz, deşi activitatea se finalizează, are loc un consum energetic prea mare care duce la oboseală, surmenaj, satisfacŃii îndoielnice; în cel de-al doilea caz, activitatea nici nu se finalizează măcar, lată de ce este necesară realizarea nu numai a unui optim motivaŃional sau afectiv, ci şi a unui optim voliŃional.

In legătură cu efortul voluntar, trebuie făcute câteva precizări: • ca urmare a confruntărilor individului cu sarcini de acelaşi fel,

efortul voluntar se poate specializa, adică devine capabil de a se manifesta doar în acele tipuri de activităŃi, care vor fi de aceea căutate, şi nu în altele;

• capacitatea de a manifesta efort voluntar este foarte mare, dar nu nelimitată; când efortul voluntar este puternic şi îndelungat, se ajunge la obosi rea şi chiar surmenajul individului şi deci la scăderea performanŃelor acestuia;

• în rezolvarea concretă a sarcinilor contează nu doar mărimea efortului voluntar, ci şi uşurinŃa cu care el poate fi disponibilizat, concepŃia potrivit căreia dispun de voinŃă cel care este capabil de un efort mare, este parŃial corectă. în realitate, dispune de o mare voinŃă nu cel care se mobilizează greu, cu un consum energetic considerabil, ci cel care îşi disponibilizează rapid capacitatea de efort, ca urmare a utilizării ei frecvente. Oricât ar părea de ciudat se poate vorbi de o oarecare automatizare a capacităŃii de folosire a efortului voluntar;

• disponibilizarea efortului voluntar, a sursei de energie nece-sară voinŃei este produsă, conform legilor lui James şi Lewin, de nevoia care a motivat la origine comportamentul dorit. Nevoia de a-şi menŃine sănătatea, de a căpăta aprobarea socială îl poate determina pe un individ să alerge într-o cursă sportivă. Ce se întâmplă însă când aceste nevoi

originare se epuizează? Deci, emite opinia că în astfel de situaŃii, motivaŃia intrinsecă bazată pe nevoia înnăscută de competenŃă şi de autodeterminare furnizează energia necesară voinŃei. El arată că oamenii trebuie să posede nu numai capacitatea de a decide cum să se comporte, ci şi nevoia de a decide cum să se comporte. Pentru a rămâne sănătoşi, oamenii ar trebui să-şi satisfacă nevoia de autodeterminare aşa cum îşi satisfac nevoia de foame. Necesitatea intrinsecă pentru determinare este cea care furnizează individului energia de a decide cum să se comporte şi de a continua practicarea comportamentului ales chiar şi atunci când energia celorlalte nevoi este împrăştiată. (E.L. Deci, în: [50], voi. 2, p. 288-289). Dat fiind faptul că voinŃa pune la dispoziŃia individului energia utilă organizării şi concentrării activităŃii în direcŃia realizării scopului, ea devine unul dintre mecanismele psihice ale reuşitei activităŃii, ale obŃinerii unor performanŃe înalte.

3. Structura actului voluntar

Manualele de psihologie, când se referă la structura actului voluntar, stabilesc următoarele etape: 1) conceperea situaŃiei (stabilirea obiectivului ce urmează a fi realizat); 2) deliberarea (examenul soluŃiilor disponibile, inventarierea argumentelor "pro" şi "contra" în

funcŃie de sistemul de valori de care ele dispun, ezitările şi pendulările între diversele alternative); 3) decizia (reŃinerea unei singure variante acŃionale din cele disponibile); 4) execuŃia (traducerea în fapt a actului respectiv şi realizarea obiectivelor propuse). Această schemă este atât de populară, succesul ei a fost atât de mare, încât unii autori nu s-au

sfiit s-o numească "şcolărească". Cele mai frecvente comentarii care s-au făcut în legătură cu ea au fost următoarele:

• nu toate fazele actului presupun prezenŃa voinŃei, deci a efortului voluntar. Paul Foulquie considera că actul propriu-zis şi exclusiv care aparŃine voinŃei este doar decizia "care constă în rezoluŃia fermă şi definitivă de a executa proiectul estimat ca rezonabit ([74], p. 32). Celelalte trei faze sunt expresia altor fenomene psihice (reprezentative sau asociative), relevând prezenŃa raŃiunii sau inteligenŃei. Punctul de vedere potrivit căruia decizia este faza fundamentală a actului voluntar este larg răspândit în psihologie. Pentru James, momentul fiat nu este altul decât momentul deciziei. Ed. Claparede scria că voinŃa constă în "sacrificarea unei dorinŃe pe altarul altei dorinŃe", deci în optarea pentru una din ele. "CondiŃia fundamentală a actului voluntar este existenŃa în conştiinŃă a unei alegeri între elementele unor alternative având valori diferite. Când alegerea se face asupra alternativelor în care nu este implicată nici o valoare (ca în experimentele de discriminare senzorială) nu vorbim obişnuit de acte voluntare" .Cei doi autori dau şi exemple de cercetări experimentale în care sunt puse în conflict diferite fenomene, de exemplu, conflictul dintre o pulsiune sau un comportament fixat prin învăŃare şi o motivaŃie, un ordin dat de experimentator. în experimentele clasice ale lui Ach subiectul învaŃă să asocieze două perechi de silabe. Când asociaŃia este bine fixată, li se cerea să asocieze prima silabă cu o alta total diferită de cea învăŃată anterior. Ach arăta că puterea de a rezista la obişnuinŃă furnizează măsura voinŃei. în alte experimente conflictul se realizează între pulsiunea de a evita durerea şi instrucŃia verbală de a rezista. Şi alŃi psihologi consideră voinŃa ca fiind "o alegere într-un conflict de tendinŃe" .Deşi numai decizia presupune prezenŃa expresă a voinŃei, celelalte faze sunt păstrate şi considerate ca fiind condiŃii necesare ale actului voluntar; nu toate fazele sunt acceptate în structura actului voluntar. Sub influenŃa existenŃialismului şi mai ales a psihanalizei, schema clasică a actului voluntar este contestată. Este pusă la îndoială, şi uneori chiar total negată, valoarea deliberării. "Când eu deliberez, jocurile sunt deja făcute" afirma Sartre. Mare parte a actelor noastre, spun psihanaliştii, sunt determinate inconştient, aşa încât deliberarea nu este decât o comedie, o raŃionalizare a posteriori. VoinŃa este, într-adevăr, expresia conştiinŃei de sine, dar ea este şi expresia întregii personalităŃi a individului, ea este expresia învăŃării, inteligenŃei, educaŃiei sociale, dar şi a motivaŃiilor inconştiente;

• fazele actului voluntar nu parcurg ordinea prescrisă de schema clasică. Activitatea noastră interioară este plină de confuzie, consideră Foulquie. în focul acŃiunii, nu observăm distincŃia netă a momentelor care pun succesiv în joc funcŃii psihice diferite. Suntem în întregime în fiecare dintre demersurile noastre mentale. N-ar fi exclus, de aceea, ca momentele actului voluntar să se inverseze, să se revină asupra unora dintre ele, să fie compromise altele. Pe bună dreptate se întreba un autor dacă "este decent a descompune un act, a cărui esenŃă pare a fi sintetică, în timpi discutabili şi a căror valori sunt tot atâtea probleme"

Intrebările formulate de psihologii moderni, unele dintre ele con-Ńinute implicit şi în comentariile de mai sus, au clătinat serios edificiul raŃional al actului voluntar, dar care nu corespunde întrutotul realităŃii. Este într-adevăr decizia, momentul esenŃial, fundamental al voinŃei? Ce se întâmplă cu o decizie dacă nu este executată? Să se finalizeze oare actele voluntare numai prin execuŃie sau şi prin alte tipuri de comportamente? La primele două întrebări nu este greu să răspundem. Prin acordarea unei priorităŃi deciziei în structura actului voluntar, se minimalizează valoarea şi importanŃa celorlalte momente. Fără îndoială că decizia are o pondere deosebită, dar ştim bine chiar din experienŃa cotidiană că de multe ori

decidem, luăm hotărâri pe care însă nu le putem duce la bun sfârşit. Poate fi socotit om de voinŃă cel care decide bine şi repede, dar nu-şi traduce în fapt deciziile luate? După opinia noastră toate fazele actului voluntar îşi au semnificaŃia şi importanŃa lor, însă cea mai importantă este ultima, execuŃia, deoarece ea reprezintă finalizarea actului respectiv. Proba autenticităŃii proiectului stabilit, a corectitudinii deciziei luate o constituie îndeplinirea proiectului. Dacă procesualitatea se opreşte în una dintre faze, înaintea executării, nu avem de a face cu un act voluntar propriu-zis, ci cu procese cognitive, afectiv-motivaŃionale, raŃional-decizionale. Neintegrate, nesubordonate şi necontrolate de efortul voluntar ele nu se convertesc în momente ale' actului voluntar, ci rămân de sine stătătoare. Cât priveşte următoarea întrebare, ea sugerează o limită a schemei clasice a actului voluntar, şi anume considerarea lui numai în plan acŃionai. Or, se ştie că voinŃă înseamnă nu doar capacitatea de a iniŃia şi desfăşura acŃiuni, ci şi capacitatea de a amâna sau inhiba diverse acŃiuni. Se consideră chiar că reglajul voluntar este mai puternic tocmai în astfel de situaŃii, pe baza motivului simplu că acŃiunile sunt nu numai voluntare, ci şi impulsive, insuficient gândite şi filtrate conştient. Deosebit de semnificativă devine, în aceste condiŃii, concepŃia psihologului român Mihai Ralea care în lucrarea sa Explicarea omului (1946) considera că nota distinctivă a omului în raport cu animalul este capacitatea sa de a-şi amâna, întârzia, suspenda, inhiba reacŃiile în faŃa solicitărilor mediului. Prin amânare, omul îşi controlează reacŃiile vitale, reflexele imediate, actele sale comportamentale mai simple sau mai complexe. Datorită amânării, care pentru noi este echivalentul voinŃei, omul, în loc de a fi robit de mediu, în loc de a se manifesta exploziv, direct, nemijlocit, în loc de a fi dominat de reacŃii automate, instantanee, de acte instinctive, de răspunsuri uniforme - se opune mediului tocmai pentru a-l stăpâni, se manifestă controlat, reŃinut, mijlocit, reflexiv, raŃional, este dominat de reacŃii variate, diverse, conştiente. Amânarea este capacitatea omului de a-şi crea obstacole tocmai pentru a deveni liber, de a putea interveni constructiv, de a avea timp pentru a-şi alege cele mai potrivite mijloace de acŃiune, de a le varia şi restructura. Ea nu constituie un simptom al deficitului energetic al omului, al neputinŃei lui de a acŃiona prompt, deci o deprimare, ci un stimulent. Orice obstacol este o provocare care mobilizează într-un organism alarmat, cuprins de panică, mult mai multe resurse, mai multe izvoare de energie decât o cale netedă, lipsită de dificultăŃi ([194], p. 298). Aşadar, amânarea îl ajută pe om să-şi realizeze scopurile mai înalte, mai complexe, mai îndepărtate, îi deschid calea propriei sale afirmări şi expansiuni, lată de ce este necesar să considerăm că actul voluntar se încheie nu numai cu execuŃia deciziei, ci şi cu amânarea sau inhibarea acŃiunii, ca verigă ce poate redeclanşa întregul act.

4.Defectele voinŃei

S-a desprins credem din cele de mai înainte că voinŃa este capacitatea individului de a iniŃia, determina şi de a acŃiona, dar şi capacitatea de a amâna, frâna, inhiba tendinŃa spre acŃiune. Ea comportă, aşadar, o putere de impulsiune, dar şi o putere de inhibiŃie. Este aproape incredibil cum această natură complexă a voinŃei a fost intitulată de James de la începuturile psihologiei. El vorbea de "forŃele impulsive" şi de "forŃele inhibatoare" ale voinŃei ca şi de raporturile dintre ele, acestea din urmă fiind esenŃiale pentru starea de norma-litate sau pentru cea patologică a voinŃei. Atunci când forŃele excitative sunt prea puternice, avem de-a face cu voinŃa precipitată] atunci când raporturile între ele sunt false, ne aflăm în faŃa unei voinŃe pervertite, care la rândul ei cuprinde două forme distincte: cazul obstrucŃiei voinŃei (când acŃiunea normală este imposibilă) şi cazul exploziei voinŃei (când acŃiunea anormală este de nereprimat). Preluând aceste idei atât de generose, Paul Foulquie considera că voinŃa este o "putere de sinteză". O voinŃă normală nu este un simplu rezultat al forŃelor psihice, ci integrarea lor, într-un echilibru corect. O voinŃă perfectă provine din echilibrul perfect al forŃei de impulsiune şi puterii de inhibiŃie. Cum însă o asemenea situaŃie reprezintă un ideal, cel mai adeseori întâlnim dezechilibrul forŃelor, care constă fie în excesul, fie în deficitul lor. Defectul unei puteri este cu atât mai grav cu cât el se întâlneşte cu excesul celeilalte. Nu este suficient să aducem un deficit de inhibiŃie la un exces de excitaŃie şi nici invers. SchiŃăm, în continuare, principalele defecte ale voinŃei, aşa cum au fost ele prezentate de Foulquie:

a) defecte derivate din excesul de inhibiŃie. Acestea se manifestă în două moduri: fie prin controlarea de către inhibiŃie a fiecărui detaliu al actului şi nu ai actului în întregul său, fie prin prelungirea luării hotărârii. Avem de a face, în acest caz, cu un supra-inhibat care fie că nu ia hotărâri, fie că nu ajunge la nici o concluzie. Blocajul se produce în momentul luării deciziei sau după decizie. In primul caz, întâlnim îndărătnicii (cu comportamente rigide, lipsite de supleŃe, cu o forŃă aparentă, în realitate caracterizaŃi printr-o slăbiciune deoarece individul este prea dependent de sine) şi încăpăŃânaŃii (care ignoră utilizarea logicii; aceştia, chiar dacă gândesc înainte de luarea deciziei, nu sunt interesatŃi de justificarea ei. în cel de-al doilea caz este vorba de timoraŃi (care aşteaptă ca evenimentele să decidă pentru ei), scrupuloşi (cu temeri de ordin moral şi care se lasă în voia celor cu o voinŃă mai puternică) şi capricios! (ce părăsesc subit poziŃiile adoptate pentru a se instala în cele adverse).

b) defecte derivate din deficitul de inhibiŃie. Sunt întâlnite ia persoanele subinhibate caracterizate prin: decizii rapide dar extrem de instabile, libertatea şi imprevizibilitatea acŃiunilor, angajarea după prima impresie, insuficienŃa evaluării consecinŃelor acŃiunilor întreprinse. Din deficitul de inhibiŃie apare versatilitatea (lipsa de fermitate, nestatornicia, fluctuaŃia comportamentală) şi sugestibilitatea (imposibilitatea de degajare de influenŃele externe).

c) defecte derivate din excesul de impulsiunL Apar atunci când o excitaŃie puternică» un elan irezistibil îl împing' pe individ spre acŃiune. Impulsivitatea ia mai multe forme: reactivă (când omul se comportă ca un automat imediat, ca un reflex) şî explozivă (reacŃia nu este imediată, are loc mai întâi un proces de inhibiŃie, apoi apare explozia). Alte două fenomene de impulsivitate sunt cea emotivă (specifică persoanelor emotive» sensibile, care apar ca fiind jucăria propriilor lor sentimente) şi cea ideativă (specifică persoanelor cu mare mobilitate intelectuală care îşi schimbă rapid ideile, nu se fixează pe ele; de aceea, se caracterizează printr-o oarecare incoerenŃă a conduitelor şi a ideilor). Excesul de impulsiuni are efecte analoage deficitului de inhibiŃie: dacă impulsivul este instabil ca subinhibatul, el nu este pasiv, căci impulsivitatea presupune o forŃă vie. Dacă această forŃă se opune schimbării, impulsivul poate fi mai stabil decât subinhibatul.

d) defecte derivate din deficitul de impulsiunL Acestea provin dintr-o slăbiciune a voinŃei, a puterii ei de decizie. Persoanele cu deficit de impulsiuni se simt pierdute în faŃa unor situaŃii noi în care trebuie să facă o alegere, ele având nevoie de un sfătuitor. De aici, docilitatea şi devoŃiunea faŃă de alŃii. în cazul acestor defecte, este vorba de o intervenŃie a voinŃei (datorită scăderii tensiunii afective) care coexistă însă cu o sensibilitate vie şi profundă. Concluzia lui Foulquie este exterm de interesantă: excesul sau deficitul de excitaŃie şi de inhibiŃie face ca voinŃa să fie imperfectă, însă prin lipsa echilibrului, nu prin lipsa voinŃei. Şi exemplele date de el sunt elocvente: impulsivului nu i se poate reproşa lipsa voinŃei, defectul lui constând nu în aceea că "nu vrea", ci în aceea că "vrea prea repede şi nesăbuit"; suprainhibatul este un voluntar, dar toată energia lui se concentrează paradoxal, pe frâne; insuficienŃa inhibiŃiei nu este un obstacol pentru decizie şi acŃiune: ea face numai ca decizia să fie impersonală, iar acŃiunea negândită. Se înŃelege de la sine că educarea voinŃei constă în stabilirea echilibrului între cele două categorii de forŃe.


1. Anumiti filosofi considera ca voinŃa este o "forŃă universală primordială", un "principiu spiritual", o "forŃă iniŃială" care pune în mişcare latura materială a vieŃii. T/F 2. Dupa Bergson, voinŃa prezenta un caracter originar, ea fiind independentă. T/F 3. VoinŃa se elaborează odată cu personalitatea şi prin intermediul ei. T/F

Bibliografie:

• Beauvois, J.L, Ghiglione R. ( L’homme et son langage, Paris, P.U.F 1981

• Corsini, R.J. ( Concise Encyclopaedia of Psychology, New York, Jhon Wiley $ Sons, 1987 )

• Zorgo B. ( Probleme fundamentale ale psihologiei, Bucuresti, Ed. Academiei Romane, 1980 )

• James,W. ( Precis de psychologie, Paris, Marcel Riviere, 1929 )

