1
Relatiile SUA-COREEA DE SUD
Student: Iosub Lavinia
Master AISI, anul II
2
Cuprins
1. Introducere ...................................................................................... 3
2. Consideratii istorice......................................................................... 4
3. Relatiile politice .............................................................................. 5
4. Relatiile economice ....................................................................... 10
5.Concluzii ........................................................................................ 20
Bibliografie ....................................................................................... 21
3
1. Introducere
Statele Unite și Coreea de Sud au o lunga istorie de prietenie și cooperare bazată pe
valori și interese comune. Cele două țări lucrează împreună pentru a combate amenințările
regionale și globale și pentru a consolida economiile lor.
Maturizarea democrației din Coreea de Sud și dezvoltarea economică rapidă au avut
un impact semnificativ asupra relațiilor sale externe, inclusiv relațiile strategice și economice
cu Statele Unite Statele. După decenii de aliniere strategică strânsă cu Statele Unite ale
Americii ultimii lideri aleși în mod democratic din Seul au căutat propria lor marca de politică
externă in relațiile cu Statele Unite ale Americii. Acum, ocupand locul al 13-lea drept cea mai
mare economie mondială, Coreea de Sud este un important partener comercial al Statelor
Unite.
În ultimul deceniu, Washington și Seul au luat o serie de măsuri pentru a recunoaște
creșterea Coreei de Sud . Viziunea președintelui Lee o " Coree Globala " reflectă ambițiile și
mai mari pentru un profil mai mare pe scena mondială, inclusiv un rol mai ferm în diplomație
regionala. Lee a mutat, de asemenea politica predecesorului său in angajamentul
necondiționat al Coreei de Nord la o politică de " reciprocitate " spre Phenian. Această
mișcarea a reorientat pozitia Chinei si Japoniei mai aproape de Statele Unite la presiunile
regimului să renunțe la programul de arme nucleare.
Lee și președintele Obama au semnat, un "Joint Vision" declarația în timpul Summit-
ul din iunie 2009, care prezintă o gamă largă de propuneri pentru îmbunătățirea cooperării
bilaterale pe probleme globale, cum ar fi schimbările climatice. Dar factorii politici interni vor
stabili in parametrii eforturile Coreei de a deveni un actor mai mare în comunitatea
internaționala. O intelegere mai clara a acestor factori s-a discutat in cadrul Congresului,
unde s-au stabilit factorii de decizie in politica pentru relația SUA-Coreea de Sud, parteneriat
pe termen mediu și lung.
4
2. Consideratii istorice
Alianta SUA-Coreea își are rădăcinile o data cu începutul Coreei de Sud ca stat-
națiune. De la sfârșitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Peninsula Coreeană a fost divizată
și ocupată de forțele sovietice și americane. În 1948, Uniunea Sovietică și Statele Unite au
predat puterea respectivilor presedinti care au fost alesi in vremea respectiva. Când războiul
coreean a izbucnit, SUA a acordat ajutor Coreei de Sud împotriva invaziei nord-coreene.
Strategia SUA s-a schimbat în 19501, când nord-coreenii au invadat Sudul, ceea ce a dus
războiul din Coreea. În mod evident, Phenianul a vrut unirea peninsulei sub control comunist.
Deși luptele au încetat cu un armistițiu în 1953, Statele Unite și Coreea de Sud au
adoptat un tratat în 1954. Acest acord a consolidat alianța și a garantat Coreei de Sud protecție
militară din partea SUA împotriva amenințărilor externe, fără îndoială, axat mai ales pe
Coreea de Nord.
În scopul de a garanta securitatea partii de sud de la o viitoare agresiune din partea
Coreei de Nord, Statele Unite și Coreea de Sud au semnat Tratatul Reciproc de Apărare în
1953. Tratatul prevede faptul că fiecare țară ar veni în apărarea celeilalte dacă este atacata de
către alta tara terta. În plus, armata americană și Coreea de Sud la această vreme se bucura de
un nivel ridicat de cooperare cu Statele Unite, unde se afla aproximativ 37.000 de militari în
Coreea de Sud.
În timp, Alianța a crescut și s-a transformat. Ceea ce a început ca o relație patron -
client bazata pe protecție militară, a evoluat acum într-o relație de alianță care, de asemenea
cuprinde cooperare politică, economică, socială și culturală. O mare parte din acest progres
provine de la industrializarea rapidă a Coreei de Sud și democratizare și rolul său de creștere
în comunitatea internațională. Acest lucru nu a exclus ciocniri și nepotrivire între
administrațiile in schimbare, precum si dispute pe tema prezenței militare americane,
dezacorduri cum să abordeze în mod eficient Coreea de Nord și provocări în negocierile
comerciale. Cu toate acestea, Alianța s-a consolidat inconfundabil de-a lungul anilor și va
continua, fără îndoială, să fie importantă.
În primele decenii ca țară independentă, politica Coreei de Sud cu privire la Phenian s-
a axat pe posibilitatea de a respinge o altă invazie nord-coreeană, în parteneriat cu Statele
Unite ale Americii2.
1 http://uskoreainstitute.org/resources/u-s-korea-alliance/
2 http://www.worldpoliticsreview.com/articles/13080/from-allies-to-partners-south-korea-and-the-united-states
5
În deceniile de după război, Coreea de Sud a cunoscut tulburări politice sub
conducerea autocratică, dar a dezvoltat o societate civilă vocala care a dus la proteste
puternice împotriva regimului autoritar. Activitățile pro-democrație s-au intensificat în anii
19803 și Coreea de Sud a început tranziția la ceea ce este acum un sistem vibrant, democratic.
Legăturile Coreea de Sud - SUA se bazează pe valorile comune ale democrației, drepturilor
omului și statului de drept.
Statele Unite și Coreea de Sud au o lunga istorie de prietenie și cooperare bazată pe
valori și interese comune. Cele două țări lucrează împreună pentru a combate amenințările
regionale și globale și pentru a consolida economiile lor. Statele Unite și-a menținut armata,
Air Force în sprijinul angajamentului său SUA- ROK – ”Tratatul mutual de apărare” pentru a
ajuta Coreea de Sud sa se apere împotriva agresiunilor externe. În 2013, cele două țări au
sărbătorit a 60- a aniversare a alianței SUA- Coreea de Sud. Economia din Coreea de Sud s-a
dezvoltat (Coreea a aderat la OCDE în 1996), relațiile comerciale și investițiile au devenit un
aspect tot mai important al relației SUA - Coreea de Sud.
În ultimii ani, alianța SUA-Coreea de Sud s-a extins într-un parteneriat global profund,
cuprinzător, iar rolul Coreei de Sud ca lider regional și global a continuat să crească. Coreea
de Sud a găzduit in 2010 summitului G-20, Summit-ul de securitate nucleară din 2012 și
Conferința Seul pe Cyberspace in 2013.
3. Relatiile politice
Sistemul de guvernare sud correan are la bază prevederile constiţutionale privind separarea
puterilor în stat:
puterea executivă – este exercitată prin preşedintele ţării, ales prin vot direct, pe o
perioadă de 5 ani (un singur mandat). Ultimele alegeri care au avut loc în decembrie
2012, au desemnat ca preşedinte pe doamna Park Geun-hye, prima femeie care accede
la cea mai înaltă funcţie în stat, în R. Corea.
Preşedintele numeşte pe primul ministru. La recomandarea primului ministru,
preşedintele numeşte adjuncţii primului ministru şi membrii cabinetului - Consiliul de
Stat.
Forma de guvernământ al Statelor Unite este definită drept o republică constituţională
federală, prezidenţială. Înţelegem printr-o republică constituţională un stat în care
3 http://www.state.gov/r/pa/ei/bgn/2800.htm
6
guvernământul este ales prin vot, acesta fiind reprezentantul poporului care trebuie să conducă
în conformitate cu legea constituţională ce limitează puterea acestuia asupra cetăţenilor.
Guvernul federal american, numit Administrație, este condus de Președintele Statelor
Unite. Președintele este ales o dată la 4 ani, aceeași persoană putând deține maximum
2 mandate. Deciziile executive sunt luate de președinte, iar membrii Cabinetului sunt oficial
considerați consilieri ai președintelui pe domeniile legate de responsabilitățile oficiilor lor.
Cabinetul include vicepreședintele și 15 șefi ai departamentelor executive. Aceștia sunt
secretarii pentru Agricultură, Comerț, Apărare, Educație, Energie, Sănătate și Servicii Umane,
Securitatea Patriei, Locuințe și Dezvoltare Urbană, Interne, Muncă, de Stat, Transport,
Finanțe, Afacerile Veteranilor, și Justiție.
Pe 16 iunie 20094 Președintele Obama și președintele Lee au anunțat ”Joint Vision”
pentru Alianța Statelor Unite ale Americii și Republica Coreea. Prin această declarație, țările
au reiterat angajamentul lor comun de pace, securitate și prosperitate în Coreea, în sens mai
larg. Unii speculeaza ca astfel de armonie rezultă din alinierea obiectivelor strategice de top
între cele doua administrații.
Alianța dintre Statele Unite și Coreea de Sud a apărut de la eliberarea de după război a
Coreei de Sud de către forțele americane și apoi atacul ulterior asupra țării recent
independente de către Coreea de Nord, susținută de către Uniunea Sovietică și China
comunistă, în iunie 19505. Forțele americane au rămas în Coreea de Sud de atunci, deși
numărul lor a fluctuat în timp. În plus, armata americană și Coreea de Sud la această vreme
se bucura de un nivel ridicat de cooperare, unde se afla aproximativ 37.000 de militari în
Coreea de Sud. Pe langa o cooperare militara, Statele Unite au ajutat Coreea de Sud sa-si
transforme economia într- una dintre cele mai vibrante din Asia. Ambele țări rămân parteneri
comerciali apropiați simbolizate de cifrele oficiale care clasează Coreea printre primii 10
parteneri comerciali din SUA6. Ambele țări au cooperat, de asemenea, intr-o serie de
negocieri cu Coreea de Nord, în speranța de a rezolva problema nucleară nord-coreeană.
În 2007, țările au semnat un acord de liber schimb bilateral și au convenit o rearanjare
a structurii militare de comandă, care oferă Seulului un cuvânt mai mare în propria apărare.
De asemenea, au redus diferențele lor cu privire la politica de Coreea de Nord. În 20077, un
conservator - Lee Myung-bak a câștigat președinția Coreei de Sud, partidul său obtinand
victorie si în alegerile parlamentare din 2008. Sub Lee, relațiile americano-sud coreene au 4 http://uskoreainstitute.org/resources/u-s-korea-alliance/
5 http://usforeignpolicy.about.com/od/countryprofile1/p/usskoreaprofile.htm
6 http://usforeignpolicy.about.com/od/countryprofile1/p/usskoreaprofile.htm
7 http://www.cfr.org/south-korea/us-south-korea-alliance/p11459
7
înflorit, în parte datorită relației personale puternice între el și președintele american Barack
Obama.
Președintele Lee Myung-bak a votat pentru rezoluția ONU care condamnă situația
drepturilor omului în Coreea de Nord, politică ce a determinat reacții furioase in Coreea de
Nord. Ziarul de stat din Coreea de Nord l-a numit pe Lee un " trădător " și un " lingușitor al
SUA”, iar Phenianul a expulzat oficialii guvernamentali sud-coreeni veniti în nord, tragand cu
rachete de pe coasta de vest- toate acestea înainte de alegerile parlamentare din Seul, în aprilie
2008.
Scufundarea Coreei de Nord a unei nave de război sud-coreene în martie 2010 și
bombardarea insulei Yeonpyeong, un teritoriu din Coreea de Sud, în luna noiembrie 2010, a
crescut tensiuni. Ca răspuns, Coreea de Sud și Statele Unite au efectuat exerciții militare
comune, iar Washingtonul a anunțat sancțiuni economice suplimentare destinate pentru a
deteriora si mai mult regimul de la Phenian. Cu temerile tot mai mari fata de de instabilitatea
din nord, ca urmare a regimului de succesiune, expertii au cerut o mai mare cooperare între
Washington și Seul pe planuri de urgență pentru a aborda pe plan diplomatic, economic si de
securitate provocările umanitare.
Coreea de Sud și Statele Unite aparțin unui număr identic de organizații internaționale,
inclusiv Organizația Națiunilor Unite, G - 20, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare
Economică, Asia - Pacific forumul pentru Cooperare Economică, Asociația Națiunilor din
Asia de Sud-Est(ASEAN), Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială și Organizația
Mondială a Comerțului. Coreea de Sud găzduiește ”Green Climate Fund”, o organizație
internațională asociată cu conventia Natiunilor Unite privind schimbările climatice. Coreea de
Sud, de asemenea, este un partener de cooperare cu Organizația pentru Securitate și
Cooperare în Europa.
În aprilie 2013, Statele Unite și Coreea de Sud au fost de acord cu o prelungire de doi
ani a acordului existent bilateral de cooperare nucleară civilă. În ianuarie 2014, Congresul a
autorizat extinderea. Extinderea de doi ani este considerată o soluție temporară pentru a evita
orice perturbare a comerțului nuclear. Perioada de dupa expirare a acordului ar fi putut afecta
exporturile de materiale nucleare si reactoare a SUA din Coreea și ar fi putut afecta
construcția în curs de desfășurare de reactoare în Emiratele Arabe Unite, pentru care
companiile americane sunt furnizoare de componente și servicii.
În toamna anului 2013, după luni de speculații, guvernul sud-coreean a semnalat
acordul de Parteneriat Trans - Pacific (TPP), acord de liber schimb. Una dintre agendele
politice de top a presedintei Park este revigorarea economiei țării. În acest scop, guvernul său
8
a inițiat o strategie comercială de a intra în mai multe acorduri de liber schimb. Intr-o perioada
de accelerare economica, Coreea de Sud negociază o serie de acorduri de liber schimb.
În ciuda acestor indicatori de putere, alianța se confruntă cu o serie de provocări
semnificative. Guvernele conservatoare Park și Lee au încetinit semnificativ creșterile
bugetare pentru apărare.
În context cu ocazia vizitei la Washington a noii preşedinte sud-coreene, Park Geun
Hye, Barack Obama a declarat că "dacă Phenianul a crezut că prin recentele sale provocări ar
putea fisura relaţia dintre Coreea de Sud şi SUA, aducând Coreea de Nord în centrul atenţiei,
ziua de astăzi este o dovadă că Phenian-ul s-a înşelat din nou". Spusele lui Obama se bazează
nu doar pe colaborarea dintre cele două ţări în teatrul de operaţiuni din Afganistan şi pe
exerciţiile militare comune, ci şi pe acordul comercial semnat anul trecut de către cele două
ţări. Privind acest din urmă aspect, preşedintele american spune că rezultatele se văd:
exporturile americane în Coreea de Sud, fie că este vorba de servicii, produse agricole sau
automobile, au crescut cu aproximativ 50 la sută.
Pilonii politicii faţă de Coreea de Nord, care pare să fie în totalitate împărtăşită de
partea sud-coreeană, au fost explicaţi de Barack Obama: "Cheia este să fim pregătiţi în faţa
intimidărilor şi să reacţionăm în cazul agresiunilor. Să nu recompensăm provocările, dar să
rămânem deschişi în ceea ce priveşte colaborarea". Washingtonul a spus însă răspicat că au
trecut vremurile în care Phenianul provoca o criză, după care obţinea diverse concesii pentru
faptul că "s-a retras". Rămâne aşadar de văzut, spun unii analişti, dacă actuala colaborare
dintre America şi Coreea de Sud va dăinui şi în cazul în care va dispărea duşmanul comun.
În prezent la nivel mondial are loc o adevărată cursă a înarmării nucleare, deoarece
cine deţine puterea nucleară, deţine şi o mare influenţă asupra deciziilor mondiale. Având la
bază toate aceste aspecte, unirea Coreei de Nord şi Sud este privită atât ca o reîntregire a
patriei şi neamului, dar mai ales ca o alternativă la permanenta ameninţare cu război, ce
planează asupra celor două state. Pentru Coreea de Sud, Coreea de Nord este mai mult o
barieră decât un punct de sudură, iar politicile de reunificare a statului coreean s-au lovit
mereu de opoziţie nord-coreeană.
Deşi există mai multe scenarii privind reunificarea coreeană – de tipul colapsului
Coreei de Nord, războiului, federaţiei sau a uneia graduală – toţi marii analişti afirmă că o
„reunificare instantanee va fi traumatizantă pentru ambele ţări. Privite în oglindă, Coreea de
Sud este etalonul bunăstării, democraţiei şi dezvoltării economice, fiind „Miracolul de pe râul
Han”, în timp ce Coreea de Nord este una dintre cele mai sărace state, a cărei putere se
bazează strict pe arsenalul nuclear. Chiar dacă unirea Coreei ar reprezenta pentru SUA
9
dispariţia unei părţi a „axei răului” şi i-ar crea un aliat stabil, democratic şi dezvoltat, pe
termen lung Coreea ar putea deveni un contracandidat al Statelor Unite, la nivel mondial aşa
cum era să fie Japonia.
Confruntarea cu Coreea de Nord este elementul dominant strategic al relației SUA -
Coreea de Sud. Park a afirmat că politica ei preferată față de Coreea de Nord ” atrage după
sine și o politică flexibilă deschisa la negocieri”. Unele dintre elementele de cooperare ale
abordării Park față de Coreea de Nord ar putea intra în conflict cu politica SUA , ca urmare a
unei tensiuni inerente care există în opiniile celor două țări: preocuparea predominanta a
Statelor Unite este referitor la armele nord-coreene de distrugere în masă.
Contextul politico-militar zonal a fost dominat în prima parte a anului 2013, mai ales
începând din luna martie a.c., de tensiunile crescânde provocate de R.P.D. Coreeană, prin
“ameninţările nucleare”.
Presedinta Coreei de Nord a dorit sa creeze o nouă eră de pace în Peninsula Coreeană
și a propus o serie de măsuri de consolidare a încrederii modeste cu Phenianul concepute
pentru a construi încrederea între cele două părți. În perioadele în care Coreea de Nord a
temperat comportamentul său s-a ajuns in incercarea de a reporni programul de reuniuni
temporare pentru familiile separate.
Pe langa o cooperare militara, Statele Unite a ajutat Coreea de Sud sa-si transforme
economia într- una dintre cele mai vibrante din Asia. Ambele țări rămân parteneri comerciali
apropiați simbolizate de cifrele oficiale care clasează Coreea printre primii 10 parteneri
comerciali din SUA. Ambele țări au cooperat, de asemenea, intr-o serie de negocieri cu
Coreea de Nord, în speranța de a rezolva problema nucleară nord-coreeană.
Coreea de Sud
Seful statului Președintele Park Geun-hye (ales Decembrie 2012;
limitat la un mandat de cinci ani)
Cel mai mare partid de opoziție Partidul Democrat (DP)
Populația 49 milioane (estimare iulie 2013) ; (Coreea de Nord
de 24,7 milioane), 313 milioane (SUA)
Etnie omogena
Speranta de viata 81 ani (SUA = 78 ani; Coreea de Nord 69 ani)
Rata de alfabetizare 98%
PIB-ul nominal 1,6 trilioane de dolari (estimare 2012); pe locul al 13-
lea din lume cea mai mare economie; (US = 15,7
trilioane dolari)
10
PIB-ul pe cap de locuitor (paritatea puterii de
cumpărare)
32.400 dolari (estimare 2012) (SUA = 49.800 dolari,
Coreea de Nord = 1.800 dolari)
Exporturile 548.2 milioane dolari (2012 estimare)
Importurile 520.5 milioane dolari (2012 estimare)
Limba oficială Coreeană
Capitala Seoul 9.778.000 locuitori (2013)
Moneda naţională Won sud-coreean (KRW)
Religia Budism (43%), protestanţi (34,5%), catolici (20,6%),
confucianism (3%), altele (1%)
4. Relatiile economice
De-a lungul ultimelor câtorva decenii, Coreea de Sud a atins un nivel extrem de ridicat
de creștere economică fiind al șaselea cel mai mare partener comercial de bunuri din Statele
Unite, cu o economie de un trilion de dolari. Firmele mari din SUA au fost mult timp lideri in
domeniul investitiilor din Coreea de Sud, în timp ce firmele de top din Coreea de Sud au
efectuat investiții semnificative în Statele Unite ale Americii . Există fluxuri pe scară largă de
bunuri fabricate, produse agricole, servicii, și de tehnologie între cele două țări.
Sursa: World Bank
Acordul de Comerț Liber (KORUS FTA) a intrat în vigoare la 15 martie 2012,
subliniind adâncimea relațiilor comerciale bilaterale. Acordul este asteptat sa stimuleze
exporturile de miliarde de dolari anual pentru ambele părți și crearea de noi locuri de muncă
legate de export, atât în Coreea de Sud și Statele Unite ale Americii.
Statele Unite si Coreea de Sud au incheiat un acord pentru comert "istoric", ce va duce
la majorarea exporturilor americane la 11 miliarde de dolari si va sprijini 70.000 de locuri de
munca, a anuntat presedintele Barack Obama. In urmatorii cinci ani, potrivit acordului, vor fi
eliminate taxele pentru 95% din produse industriale si de consum. "Va contribui semnificativ
la scopul de a dubla exporturile americane in urmatorii cinci ani. De fapt, estimam ca acest
acord va creste productia americana mai mult decat ultimele noua acorduri de comert liber la
11
un loc", a declarat Barack Obama.
Prima versiune a acestui acord a fost negociat in 2007, de administratia lui George W.
Bush, insa a fost respinsa in Congres. Potrivit noului acord, Coreea de Sud trebuie sa reduca
taxele asupra importurilor de autoturisme din SUA de la 8 % la 4 % si sa le elimine total in
cinci ani. Pe de alta parte, taxa de 2,5 % aplicata masinilor importate de americani din Coreea
de Sud va ramane valabila pana in al cincilea an, in loc sa fie eliminat imediat, asa cum
prevedea varianta din 2007.
Obama sustine ca producatorii americani de masini si camioane vor avea un acces mai
facil la piata coreeana, iar noul acord va incuraja dezvoltarea de masini electrice si tehnologii
ecologice si va asigura o piata echitabila in SUA.
Coreea de Sud a fost lovită puternic de criza financiară globală începuta la sfârșitul
anului 2008, din cauza dependenței sale mari asupra comerțului internațional și împrumuturile
la fel de mari de la bancile din străinătate. Creșterea PIB-ului a scăzut la 0,2% în 2009. Cu
toate acestea, economia sud-coreean a revenit înapoi și a crescut cu 6,2% în 2010. Guvernul a
luat măsuri de contracarare puternice pentru atenuarea impactului crizei, angajarea într-o serie
de măsuri de stimulare fiscală în valoare de aproximativ 6% din PIB-ul țării.
Bank of Korea (BOK), de asemenea, a acționat agresiv prin scăderea ratelor dobânzii
pana la 5%. BOK a negociat acorduri de swap valutar cu Statele Unite, Japonia și China.
Deprecierea monedei din 2008 și 2009 a ajutat la stimularea redresarii economice din Coreea
de Sud de a fexporta relativ mai ieftin la multe alte valute, în special in yenul japonez.
Din 2010, o creștere in Coreea de Sud a PIB-ului real a încetinit, în mare parte din
cauza unei încetiniri în dezvoltarea comertului. Economia Coreei de Sud este extrem de
dependentă de intrările de capital și a exporturilor, acestea din urmă fiind egale cu
aproximativ jumătate din PIB-ul anual al țării. Astfel, Coreea de Sud rămâne vulnerabilă la o
încetinire în piețele sale majore de export : China, Statele Unite si Uniunea Europeană.
Creșterea PIB-ului în 2011 a fost de 2 % în 2012 și este estimat în jurul valorii de 2,8 % în
2013.
Alegerile prezidențiale din 2012 au luptat in mare parte peste problemele de guvernare
(în urma unui număr de scandaluri de corupție), bunăstarea socială si creșterea inegalitatii
veniturilor. In calitate de actual președinte Park și fostul președinte Lee, si-au propus
modalități de a extinde siguranța socială din Coreea de Sud.
Coreea de Sud are una dintre cele mai mici rate ale cheltuielilor de asistență socială.
Îmbătrânirea rapidă a populației din Coreea de Sud este de așteptat sa creeze presiuni
financiare suplimentare asupra cheltuielilor guvernamentale în viitor.
12
Cu o populaţie activă de peste 24 milioane de locuitori şi un PIB estimat lapeste 1.156
miliarde USD în anul 2012 (creştere cu 2% faţă de 2011), economia Republicii Coreea este pe
locul 4 în Asia (dupa China, Japonia şi India) şi pe locul 13 în lume. La nivelul anului 2012,
venitul pe locuitor în Coreea de Sud a atins 23.000 dolari SUA.
Strategia procesului de industrializare a pus accentul, în prima fază, pe dezvoltarea
industriei usoare, în special sectorul produselor textile, iar ulterior au cunoscut o puternică
dezvoltare industria grea, chimică şi petrochimică, bazate pe existenţa unor importante
capacităţi de rafinare de-a lungul coastelor ţării. Odată cu intrarea în funcţiune a celui de al
treilea furnal la combinatul siderurgic Kwanyang, Republica Coreea a devenit cel de-al
şaselea producător de oţel din lume şi pe aceasta bază s-a dezvoltat un putenic sector al
industriei constructoare de maşini. Constructiile navale şi producţia de autovehicule au
înregistrat creşteri importante, ca urmare a cererilor de pe piaţa internă şi cea internatională.
De altfel, alături de industria electronică, acestea se numără printre principalii piloni ai
expansiunii economice şi comerciale sud-coreene din ultima decadă. Promovarea constantă a
afacerilor principalelor conglomerate Samsung, LG, Hyundai, SK, Doosan etc. a constitut şi
continuă să fie un atribut esenţial al politicii guvernamentale şi care a permis concentrarea
resurselor în adevărate vârfuri de lance din punct de vedere tehnologic.
Industria electronică a cunoscut, de asemenea, o dezvoltare puternică în ultimul
deceniu, cu o pondere din ce în ce mai mare în volumul exportului şi al încasărilor valutare. În
ultimii ani, sectorul telecomunicaţiilor şi al tehnologiei informaţiei au cunoscut o dezvoltare
de o deosebită amploare, firme precum Samsung Electronics, LG Electronics8 numărându-se
printre principalii jucători de plan mondial.
O caracteristică importantă a strategiei de dezvoltare economică a Republicii Coreea
constă în asigurarea unui acces îmbunătăţit pe pieţele externe, prin încheierea unui număr cât
mai mare de acorduri de liber schimb cu principalii săi parteneri comerciali, atât ţări, cât şi
blocuri economice.
Primul astfel de acord a fost negociat şi încheiat de Coreea de Sud cu Chile (2004),
după o perioada de 5 ani de discuţii apreciate ca dificile şi întâmpinarea unei serioase opoziţii
interne din partea fermierilor. Au urmat încheierea acordului de comerţ liber cu Singapore
(martie 2006) şi, consecutiv, cel cu blocul ţărilor membre EFTA (septembrie 2006). În aprilie
2007 a fost semnat acordul de comerţ liber cu SUA care a încununat un semnificativ efort din
partea negociatorilor sud-coreeni. Acest acord a intrat în vigoare la 15 martie 2012.
8 http://www.dce.gov.ro/Materiale%20site/Indrumar_afaceri/Indrumar_afaceri_Coreea.pdf
13
De asemenea, Coreea de Sud a semnat în 2007 un acord privind liberalizarea treptată,
până în anul 2010, a comerţului cu produse industriale şi servicii cu blocul economic ASEAN
(mai puţin Thailanda).
Importurile sunt practic nesemnificative nedepâşind, în cele mai bune cazuri, 7-8
procente din totalul pieţei, restul find asigurat de producătorii coreeni sau de companii de tip
joint venture (Renault/Nissan-Samsung Motors). În următorii ani, se estimează o creştere a
cererii cu circa 6% pe an, ajungând la valoarea de 25 miliarde dolari SUA, aceasta în funcţie
însă şi de evoluţia ratei de schimb won-dolar american care poate favoriza sau nu importurile.
Excedentul contului curent, care a înregistrat un record la finele anului 2012, respectiv
de 43,3 miliarde USD, se prevede a se menţine, bazat pe uşoara revenire a economiei globale
pe ansamblu şi a ratei de creştere a exporturilor:
a. sectorul principal de export, în ceea ce priveşte perspectiva de creştere, este cel al
produselor IT, ca urmare a cererii sporite de telefoane “smart” şi de autoturisme, inclusiv părţi
şi accesorii ale acestora;
b. importurile: cererea pieţei interne pentru produse din import se apreciază că va marca o
creştere cu cca. 6% faţă de 2012 şi se va adresa, în principal, materiilor prime şi bunurilor de
capital.
Elemente de politică economică avute în vedere de noul guvern sunt:
a. sporirea ajutorului financiar pentru sustinerea mediului de afaceri, mai ales pentru MM-uri,
prin instituirea unui fond de garantare a creditelor, extinderea termenelor de plată a taxelor,
acordarea de capital de urgenţă pentru firmele aflate în dificultate;
b. revitalizarea tranzacţiilor imobiliare, prin scăderea taxelor pe proprietate, pe un termen
limitat.
c.stimularea exporturilor, prin acordarea de credite pentru producţia de export şi folosirea mai
eficientă a Acordurilor de Liber Schimb.
Industria auto este cel mai important subsector al industriei construcţiilor de maşini,
acest domeniu s-a dovedit a fi şi cel mai dinamic în ultimii ani contribuind cu circa 60% la
veniturile realizate din exporturile pe pieţele externe. Republica Coreea ocupă un loc de frunte
la scara mondială, atât din punct de vedere tehnologic, cât şi al volumului producţiei.
Importurile sunt practic nesemnificative nedepâşind, în cele mai bune cazuri, 7-8 procente din
totalul pieţei, restul find asigurat de producătorii coreeni sau de companii de tip joint venture
(Renault/Nissan-Samsung Motors). În următorii ani, se estimează o creştere a cererii cu circa
6% pe an, ajungând la valoarea de 25 miliarde dolari SUA, aceasta în funcţie însă şi de
evoluţia ratei de schimb won-dolar american care poate favoriza sau nu importurile.
14
Sectorul agricol a reprezentat şi se va menţine în continuare printre priorităţile
guvernamentale în contextul în care Republica Coreea se află angajată într-o ofensivă pe
marginea negocierii şi încheierii de noi acorduri de liber schimb în plan regional, dar şi
bilateral. Se estimează că sectorul alimentar din Republica Coreea se va dezvolta semnificativ
în următorii ani, în special în ceea ce priveşte sectorul cărnii de vită şi de pasăre, cel al
legumelor şi fructelor prelucrate şi cel al vinului. Cererea consumatorilor sud-coreeni pentru
produsele prelucrate din carne, legume şi fructe, va continua să se majoreze ca urmare a
creşterii numărului de familii, dar şi a reluării încrederii acestora în calitatea produselor
fabricate pe pieţele externe, îndeosebi cele provenite de pe pieţele vestice.
Republica Coreea este una dintre ţările cele mai avansate din lume în ceea ce priveşte
comunicaţiile, având cel mai înalt grad de utilizare al Internetului şi a telefoniei mobile cu
diverse aplicaţii. La peste 23 milioane de utilizatori de Internet (dintr-o populaţie de peste 48
milioane locuitori), Coreea de Sud deţine cea mai mare rată de utilizare pe cap de locuitor la
telefonia fără fir.
Structura exporturilor sud-coreene include, în principal produse finite: semiconductori,
mijloace de transport (autovehicule, nave), produse electronice şi bunuri de larg consum,
produse metalurgice, textile şi confecţii şi într-o măsură mai mică materii prime şi
semifabricate: produse agricole, energie şi materii prime (altele decât agricole).
De asemenea, Coreea de Sud a semnat în 2007 un acord privind liberalizarea treptată,
până în anul 2010, a comerţului cu produse industriale şi servicii cu blocul economic ASEAN.
Coreea de Sud și Statele Unite sunt parteneri economici majori. În 2013, comerțul
între cele două țări au totalizat aproximativ 100 miliarde USD, ceea ce a determinat Coreea de
Sud sa fie al șaselea cel mai mare partener comercial al Statelor Unite. Pentru unele state
occidentale și sectoare din SUA, piața sud-coreeană este foarte importanta. În 2013, Statele
Unite ale Americii a fost al doilea cel mai mare partener al Coreei de Sud de tranzacționare, a
doua cea mai mare piață de export și a treia cea mai mare sursă de importuri. A fost printre cei
mai mari furnizori de investiții straine directe (ISD) din Coreea de Sud.
La data punerii în aplicare a zonei de liber schimb KORUS, 82% din liniile tarifare din
SUA și 80 % din liniile tarifare din Coreea de Sud. Din al zecelea an al acordului, cifrele se
vor ridica la o valoare estimată de 99% și 98%. Barierele non - tarifare în comerțul de bunuri
și bariere în comerțul cu servicii și investițiile străine vor fi reduse sau eliminate în
conformitate cu KORUS.
Conform datelor de mai jos, comertul cu marfuri Coreea de Sud - SUA a crescut cu
aproximativ 2,5 % în 2013 față de 2012. Exporturile din SUA către Coreea de Sud au scăzut
15
cu aproximativ 1,7%, în timp ce importurile americane din Coreea de Sud au crescut cu
aproximativ 5,5 %.
Comertul cu marfuri SUA-Coreea de Sud
(milioane dolari)
Anul
Export USA
Import USA
Balanta comerciala
Total
1990 14.4 18.5 -4.1 32.9
1995 25.4 24.2 1.2 49.6
2000 27.9 40.3 -12.4 68.2
2005 27.5 43.8 -16.3 71.3
2010 38.8 48.9 -10.1 87.7
2011 43.4 56.7 -13.3 100.1
2012* 42.3 58.9 -16.6 101.2
2013 41.6 62.2 -20.6 103.8
Source: Global Trade Atlas, accessed February 11, 2014
Produsele cele mai des exportate de SUA in Correa de Sud sunt: aeronave civile;
produse chimice; produse de cărbune; materiale plastice; porumb și grâu. Produsele cele mai
des importate de SUA: vehicule și piese auto, telefoane mobile, calculatoare, tablete și
componente ale acestora, fier și oțel, ulei de motor, anvelope.
Coreea de Sud, de asemenea, a lansat un acord pentru a permite SUA sa vanda pana la
25.000 de masini pe an pe producător, atât timp cât acestea respectării standardelor de
siguranță și de mediu din SUA.
In 2012, vanzarile de masini din SUA în Coreea de Sud a crescut brusc. De exemplu,
în 2012 vânzările de mașini făcute de Ford a crescut cu 22,5%, vanzarile de masini realizate
de Chrysler au crescut cu 24,3% , iar vanzarile de masini realizate de Cadillac au crescut cu
32,4% , în comparație cu vânzările în 2011. Camera de Comerț din Coreea a susținut că
tarifele mai mici și impozitele de consum din SUA, privind sistandardele de siguranță și de
mediu au permis producătorilor să reduca prețurile masinilor pe piața din Coreea de Sud, ceea
ce le face mai competitive.
Atât Coreea de Sud cat și Statele Unite au făcut o prioritate in a se asigura că
întreprinderile mici și mijlocii sunt în măsură să profite de acordul KORUS.
Mediul de afaceri din Coreea
La prima vedere, Coreea pare a fi " la fel ca orice altă națiune". Capitala sa, Seul, este
o metropolă înfloritoare, modernă, cu cele mai recente tehnologii din lume. Peste tot în
Coreea, poti găsi telecomunicații de primă clasă, hoteluri de cinci stele, restaurante
16
occidentale, sisteme moderne de transport (inclusiv rețele de metrou foarte eficiente),
arhitectura inovatoare. Cu toate acestea, mediul este traditional, iar pentru orice american care
vine sa deschida o afacere in Seul își dă seama că nu este Los Angeles. Coreenii nu vor avea
așteptari sa fii expert pe nuante de cultura a lor, insa ei vor aprecia, în general, efortul ca un
străin sa exprime un mulțumesc sau un salut în limba coreeană.
Deși coreenii au trecut de foarte timp în randul societatilor occidentale, modalitățile
tradiționale de gândire sunt inca practicate în multe domenii. Coreenii au un mare respect
pentru familie. Companiile americane ar putea dori să ia în considerare aceste roluri
tradiționale de familie, atunci când comercializeaza pentru consumatorii coreeni.
În companiile coreene, majoritatea femeilor care lucrează, cele cu studii superioare de
top, sunt încă retrogradate la pozitii de secretariat, contabilitate sau munca educativă.
Coreenii au încă un mare respect pentru orice senior în vârstă și se stabileste în mod
intuitiv poziția lor ierarhică în raport cu alții, în funcție de vârstă. Într-adevăr, unul dintre
principiile fundamentale ale limbii coreene se bazează pe multitudinea de terminatii verbale,
care indică nivelul de respect acordat de o altă persoană. În plus, un barbat primește în
general mai mult respect în lumea afacerilor decât o femeie, deși in afacerile in străinătate (in
cazul femeilor non-asiatice) sunt acordate cu aceeasi egalitate de respect în calitate de oameni
de afaceri straini. Femeile necasatorite primesc, în general mai puțin respect decât femeile
căsătorite, ale căror legături cu soțul lor stabileste, de cele mai multe ori poziția lor în
societate.
Omul de afaceri american, ca străin este scutit de sistemul anterior de clasificare a
societății, deși ar trebui să fie pregătiti să răspundă la întrebări pe care coreenii le pot
considera la fel de comune pentru a stabili o ierarhie a societății, in care străinii le pot
considera ca informatii personale, cum ar fi întrebări despre vârstă și starea civilă.
Americanii ar trebui să fie gata sa amestece afacerile cu viața socială, asa cum coreenii
si-au bazat afacerile pe relatiile. Un om de afaceri ar trebui să arate un respect deosebit față de
societate coreeană.
Coreea practica încă etica lui Confucius, bazata pe legături strânse in grup. În timp ce
un american ar putea gândi în termeni individuali, (de exemplu, ceea ce este în interesul lui),
un coreean crede frecvent în termeni de grup, (de exemplu, ceea ce este în interesul grupului
și cum pot ajuta pentru a menține armonia în grup) din acest motiv, majoritatea coreenilor
sunt foarte patriotici. În scopul de a încheia o afacere, atunci când negociază, beneficiile
pentru grup, fie pentru companie sau tara ar trebui să fie accentuat.
17
Pentru coreeni, relatiile sunt toate importante. Coreenii vor să facă afaceri cu oameni
care au format o legătură personala cu ei sau prin care un intermediar comun a realizat o
introducere.
Schimbul de cărți de vizită este un mijloc prin care coreenii afla mai multe detalii
despre numele, poziția și statutul unei persoane. Coreenii au in vedere un cod ierarhic foarte
strict, prin care ei se vor întâlni, în general pentru a discuta despre afaceri cu persoane de
același rang in paralel. Oamenii de afaceri ar trebui să aibă întotdeauna cardurile lor de afaceri
(de preferință, bilingve) gata să faca schimbul cu omologul coreean cu respect. Ca atare, o
carte de vizită scrisa cu caractere chinezești poate servi pentru o călătorie de afaceri în
Coreea, China și Japonia.
Stilul de negociere este deosebit de important. Coreenii se pot dovedi negociatori
subtili și eficienti insa pot adopta si o poziție de negociere rigida care pot lucra în
dezavantajul americanilor. Oferta ta poate include cel mai mare potențial de preț, tehnologie și
profit, dar încă mai poate fi refuzat, deoarece clientului coreean nu-i place stilul tau.
Un punct important poate fi un acord cu o firmă coreeana. Occidentalii acordă o mare
importanță pentru un contract scris care specifică fiecare detaliu al relației de afaceri. Pentru
coreeni, valoarea unui contract poate fi ca o declarație de consens vag structurata, care
definește în linii mari ceea ce a fost negociat, dar lasă loc suficient pentru a permite
flexibilitate și adaptare. Guvernul coreean a încercat să abordeze această percepție dublă prin
formularea unor "Modele" de contracte tehmologice de acordare a licențelor și alte
aranjamente. Ambele părți trebuie să se asigure că obligațiile precizate într-un contract
negociat sunt pe deplin intelese.
Cei mai mulți coreeni au trei nume. Aceste nume, de obicei, urmează modelul chinez
de un nume de familie, urmat de două prenume date. În abordarea coreenilor, străinii trebuie
să respecte utilizarea numelor de familie (de exemplu , d-le Kim , doamna Lee), folosind
titluri formale , dacă este posibil (de exemplu, Dr. Yoo , Director Song). Cele mai frecvente
nume sunt Kim, Lee, și Park. În utilizarea titlurilor oficiale, după caz, ar trebui să fie
întotdeauna familiarizat cu numele complet, inclusiv cele două nume date, pentru scopuri de
identificare, așa cum ar putea fi mai multi Park sau Dr. Lee în aceeași companie și chiar in
aceeași spatiu de muncă.
Principalii parteneri de export sunt China (25% din totalulu exporturilor), ASEAN
(14%), Statele Unite ale Americii (10%) și Uniunea Europeană (9 %). Restul sunt exporturi
catre: Japonia, India, Brazilia și Paraguay.
18
Sursa: http://www.tradingeconomics.com/
Statele Unite este al treilea cel mai mare exportator din lume. Exporturile principale
sunt: mărfuri industriale (34 %din total exporturi) și industria bunurilor de capital (33%).
Principalii parteneri la export sunt: Canada (19 % din total exporturi), Uniunea Europeană
(17%), Mexic (14%), China (7%) și Japonia (5 %).
Sursa: http://www.tradingeconomics.com/
Coreea de Sud importă în principal ulei (23% din total importuri), semiconductori (6
%) și gaze naturale (5%). Alte importuri includ cărbune, oțel și minereu de fier. Principalii
parteneri de import sunt China (16% din total importuri), Japonia (12%), Statele Unite ale
Americii (8%) și Arabia Saudită (7%). Altele includ: Uniunea Europeană (9%), ASEAN (10
%) si Australia (5%).
19
Sursa: http://www.tradingeconomics.com/
Statele Unite ale Americii este cel mai mare importator din lume. Principalele
importuri din SUA sunt mărfuri industriale (32% din total importuri). Altele includ: bunuri de
capital (24%); autovehicule, piese si motoare (13%); bunuri de larg consum (12%). Principalii
parteneri de import sunt: China (18% din total importuri), Uniunea Europeană (16 %), Canada
(14%), Mexic (12 %) și Japonia (6%).
Sursa: http://www.tradingeconomics.com/
20
5.Concluzii
După cel de-al Doilea Război Mondial, Statele Unite ale Americii au sprijint economia
sud-coreeană.
Coreea de Sud este o putere economică la nivel mondial și face parte din
categoria țărilor dezvoltate. Are a douăsprezecea economie la nivel mondial și a treia în Asia,
după Japonia și China. Cel mai mare partener comercial și de export al Coreei de Sud este,
astăzi, China. Țara a avut o creștere economică rapidă datorită exporturilor de produse finite,
fiind una din cei Patru Tigri Asiatici. Cele mai importante ramuri ale industriei sunt
construcția de automobile, de semiconductoare, de electronice (Samsung și LG Electronics),
de nave și industria siderurgică.
În domeniul construcției de automobile, țara se află pe locul al cincilea pe glob, cei
mai mari producători fiind Hyundai și Kia Motors..Agricultura polarizează 12%
din populația activă, dar, deși este foarte productivă, nu asigură necesarul intern. Pe jumătate
din suprafața agricolă se cultivă orezul, pe 11% din terenuri orz, iar pe restul se mai cultivă
batate, tutun și soia. Pescuitul reprezintă, la rândul său, o altă ramură importantă, plasând
Coreea de Sud pe locul 9 în lume.
Comerțul exterior a crescut mult în anii '60, ducând la dezvoltarea economică a acestui
stat. Coreea de Sud exportă: textile, utilaje, nave, produse electrotehnice, automobile, articole
de cauciuc, conserve de pește și porțelan, iar principalele produse importate sunt: petrol,
produse petrochimice, produse chimice, materii prime, mașini și utilaje.
Datorită condițiilor naturale propice și a sporului demografic (inițial mai ales prin
imigrație din Europa - între 1800 și 1913 sosind în total cca. 50 milioane de oameni), industria
s-a dezvoltat într-un ritm rapid, ceea ce a permis SUA să ocupe o poziție de frunte pe arena
internațională. Totodată, statul este considerat simbolul economiei libere de piață. Datorită
abundenței bogățiilor naturale (cărbune, petrol, gaze naturale, hidroenergie), SUA este mai
puțin dependenta de importul de energie decât majoritatea celorlalte state industrializate. Un
alt avantaj al său îl constituie culturile agricole: America este privită drept grânarul globului,
iar o parte importantă a producției agricole este exportată în lumea întreagă.
21
Bibliografie
1. U.S.-Korea Alliance, http://uskoreainstitute.org/resources/u-s-korea-alliance/
2. Weston S. Konishi, Mark E. Manyin, September 30, 2009, South Korea: Its Domestic
Politics and Foreign Policy Outlook, http://assets.opencrs.com/rpts/R40851_20090930.pdf
3. David Maxwell, August 8, 2013, OPCON TRANSFER AND THE AMERICAN-ROK
ALLIANCE, http://warontherocks.com/2013/08/opcon-transfer-and-the-american-rok-alliance/
4. U.S.-Korea Free Trade Agreement Shows Strong Results on Second Anniversary, March
15, 2014, http://seoul.usembassy.gov/p_rok_fta_031514.html
5. Tara O, U.S.-ROK Strategic Alliance 2015 13-Sep-2010,
http://www.worldsecuritynetwork.com/United-States-Koreas/O-Tara/U.S.-ROK-Strategic-
Alliance-2015
6. Mark E. Manyin, Emma Chanlett-Avery, Ian E. Rinehart, Mary Beth Nikitin , William H.
Cooper , February 12, 2014, U.S.-South Korea Relations
https://www.fas.org/sgp/crs/row/R41481.pdf
7. The Strategic Importance of U.S.-South Korea Economic Relations,
http://www.nbr.org/publications/specialreport/pdf/Preview/SR4_preview.pdf
8. Mark E. Manyin, July 1, 2004, South Korea-U.S. Economic Relations:Cooperation,
Friction, and Future Prospects, http://www.fas.org/man/crs/RL30566.pdf
9. Doing Business in Korea, http://export.gov/southkorea/doingbusinessinskorea/index.asp
10. Republica Coreea Îndrumar de afaceri/2013,
http://www.dce.gov.ro/Materiale%20site/Indrumar_afaceri/Indrumar_afaceri_Coreea.pdf
11. http://www.tradingeconomics.com/
12. Richard Weitz, July 9, 2013, From Allies to Partners: South Korea and the United States,
http://www.worldpoliticsreview.com/articles/13080/from-allies-to-partners-south-korea-and-the-
united-states
13. Jayshree Bajoria, and Youkyung Lee, October 13, 2011, The U.S.-South Korea Alliance,
http://www.cfr.org/south-korea/us-south-korea-alliance/p11459
14. U.S. Relations With South Korea, January 31, 2014,
http://www.state.gov/r/pa/ei/bgn/2800.htm
Recommended