ÎNVĂȚĂTURILE LUI NEAGOE BASARAB CĂTRE FIUL SĂU TEODOSIE
Nu cunoaștem împrejurările în care și-au luat naștere cronicile muntene, deoarece, în
afară de Viața patriarhului Nifon și de o cronică scrisă în limba română în vremea lui Mihai
Viteazul și păstrată într-o traducere latină, istoriografia munteană nu ne-a fost păstrată decât în
compilații târzii din veacul al XVII-lea.
Știrile pe care le găsim însă în aceste compilații trec dincolo de epoca lui Mihai Viteazul
și a lui Neagoe Basarab. Ele se referă la primii voievozi și, deși confuze și lacunare, ne indică
totuși că și în Țara românească istoriografia trebuie să fi început de timpuriu. Când s-a inceput
însă, în ce împrejurări și în ce limbă nu putem știi precis, deoarece, dincolo de epoca lui Neagoe
Basarab, nu ni s-a păstrat nimic și până acum nu s-a descoperit și nicinu avem din alte izvoare
știință de cronică slavonească pentru Țara Românească.
Cultura în limba slavă, inițiată de Nicodim și ucenicii săi, era atât de înfloritoare în
Muntenia ca și în Moldova.
Cel mai de seamă moment al cugetării și simțirii în limba slavă îl formează însă
Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie. Acest prețios moment este legat de
numele domnului care a ridicat minunata mânăstire de la Curtea de Argeș și mitropolia din
Târgoviște și care a fost protectorul călugărului sarb Macarie, patronând imprimarea primelor
cărți de slujbă bisericească pe pămant românesc. Un adevarat voievod al culturii românești și un
mare sprijitor, prin darurile trimise, al creștinătății din întreg Răsăritul ortodox, oprimat sub
apăsarea păgână, „ cititor mare a toată Sfetagora”, cum îl numește Gavriil, preotul Muntelui
Athos. Învățăturile lui Neagoe Basarab au fost utilizate și de N. Bălcescu în studiul său despre
Puterea armată și arta militară la români, apărut în 1844 în revista Propășirea, de la Iași, și
fusese publicată pentru întâia dată cu un an mai înainte, în tipografia colegului său, Sf. Sava. La
epoca apariției, și multă vreme mai târziu, se credea că aceste învățături au fost scrise de
evlaviosul domn al Munteniei în limba țării. În 1894, învățatul rus Lavrov, descoperind însă în
Biblioteca Națională din Sofia o redacțiune slavonească a învățăturilor, a închis discuția,
BRATU ELIZA-TEODORA
AN I, GRUPA 1 ENGLEZĂ
BRATU ELIZA-TEODORA
AN I, GRUPA 1 ENGLEZĂ
deoarece, în urma acestei descoperiri, toți istoricii noștri literari sunt astăzi de acord că
Învățăturile au fost redactate în limba slavonă.
CUPRINSUL OPEREI
Opera este împărțită în unsprezece părți. În structura ei se întrețes însă două elemente
distincte: unul alcătuit din material mai mult de ordin religios, altul din învățături și sfaturi cu
caracter politic. Este ca un tratat menit să îndrumeze către viața creștinească și mai ales să
pregătească pentru domnie pe vlăstarul domnesc, o operă parenetică, asemănătoare cu cele
cunoscute în literaturile bizantine sub numele de Oglinzile domnitorilor, imitate și în literaturile
slave și cunoscute și în Apus. O astfel de operă este și Ceasornicul domnilor, tradus de Nicolae
Costin după un original ce venea, prin intermediar latin, tocmai din Spania.
În prima parte, Neagoe sfătuiește în câteva pagini pe fiul său să păzească întotdeauna cu
sfințenie poruncile lui Dumnezeu, că dacă le calcă, chiar dacă s-ar ridica împărații lumii cu toată
puterea lor să-i vină în ajutor, nimic nu-i folosește, pe când dacă le păzește, oricâți vrăjmași s-ar
stârni împotriva lui, Dumnezeu îl va ajuta.
Pornind de la această temă, dezvoltată frumos din punct de vedere al moralei creștine,
urmează, chipurile pentru exemplificare, un bogat material biblic împrumutat din Cartea regilor,
despre Saul, despre David, despre Solomon, despre Ahia proprocul și Ierovoam, feciorul lui
Solomon, despre Ahav împăratul, despre Iue împăratul care a săgetat pe Ioaram feciorul lui Ahav
și pe împărăteasa Isavela, despre Seneheib împăratul Asiriei, despre lezechia împăratului. După
aceea, fiindcă mai înainte se spusese că domnul trebuie să fie credincios lui Dumnezeu cum a
fost sfântul Constantin, se intercalează brusc Viața Sf. Constantin și Elena și aflarea sfintei cruci,
după care urmeazăalte capitole biblice: Avesalom și lupta lui împotriva lui David și, in sfărșit
această primă parte se încheie cu câteva parabole din Varlaam și Ioasaf: a celor două cosciuge, a
privighetoarei, a celor trei prieteni.
Partea a doua, consacrată mai mult sfaturilor privitoare la guvernământ, începe cu două
capitole care se leagă prin cuprinsul lor de materia primei părți: unul privitor la cinstirea
icoanelor, altul privitor la dragostea și frica de Dumnezeu.
După aceea urmează, fără o legătură strânsă cu precedentele, un capitol de o rară
frumusețe lirică: cartea lui Neagoe Basarab când și-a transferat moaștele mamei sale, Neaga, și a
fiilor săi Petru, Ioan și Anghelina în ctitoria de la Argeș, capitol care atrage după sine câteva
pagini din romanul lui, Varlaam și Ioasaf și din Fisiolog: pilda pentru nimicnicia vieții acesteia
pământești, precum și pildele despre șarpe, porumbel și struțocamil.
După aceste capitole în legătură cu suferințele lui Neagoe, urmeazp o serie de sfaturi
practice privitoare la opera de guvernare: „cum și în ce chip să cinstească boierii și slugile” ce-l
vor servi cu dreptate; cum să așeze boierii și slujitorii în locurile de cinste la curtea sa; reguli de
bună purtare la masă; sfaturi de cum să facă judecățile și să împartă dreptățile; povețe de
milostivire și de îndurare, de înlăturarea pizmei și a gândului de răzbunare și, în sfârșit, după un
capitol referitor la pecetluirea cărții aceștia, opera se încheie cu rugăciunea, adică cu ”cuvântul
de iertare” pe care domnul în ceasul morții îl îndreaptă către ”coconii săi și către cocoane, și
către boierii săi cei mari și cei mici și către alte slugi ale sale către toate”.