La malul cu florile

02.ursitoare, ursitoare

maica mea când m-o făcut mi-o dat nume de-mprumutsă îmi piardă urmele, iele, ursitoarele

şi-o luat drumul spre pădure să am ochi ca două mureşi-o luat drumul către munte ca să am buzele muteşi-o luat drumul către şes din cuvinte să îi ţesdoinele, ofurile, spaimele şi visele

maică…o luaşi pe drum în sus, către cerul de apusunde-şi joacă horele, ielele turbateleşi-unde calcă apăsat, după ce au descântatele, ursitoarelesă le-ntrebi, să le descoşi pânza vieţii să o coşi, să aduci iar fir la fir să mă dărui, să mă năruicu aur, smirnă şi mir drumul vieţii să-l ţiu dreptsă am o inimă-n pieptsă am minteliminatănopţii să îi bat la poartăs-o întreb de sănătateşi să curg lin pân-la moarteca o apă, ca o iarbă, necosită ne-njosităşi de stele răscolităarsă-n doruritrasă-n gânduricu moartea zidită-n scânduri