1.Notiunea de adiminstratie publica.- In orice societate, administratia publica reprezinta, in esenta, un instrument al statului indispensabil in atingerea unor obiective majore determinate de el, de fapt, de realizare a unor valori politice stabilite prin acte juridice, in scopul satisfacerii interesului general, prin actiunea puterii publice.Notiune de administratie publica are doua acceptiuni: formal- organica si material –functionala.In sens formal- organica, notiunea de administratie publica desemneaza autoritatile publice care actioneaza , in regim de putere publica, pentru satisfacerea intereselor publice, iar in sens material- functional, termenul evoca activitatile pe care sunt insarcinate a le realiza aceste autoritati publice.Avand in vedere aceste aspecte, putem defini administratia publica ca ansamblul activitatilor desfasurate de catre autoritatile publice, prin care, in regim de putere publica se executa legea, in vederea satisfacerii unui interes public.2.Notiunea de “autoritate publica” si “organ de stat”- autoritati de natura statala [presedinte,guvern,ministere,prefect]3.Notiunea de “serviciu public” si categorii de servicii publice- Serviciu public este un organism înfiinţat prin lege sau pe baza legii, de către stat, judeţ sau comună, pentru satisfacerea intereselor generaleale comunităţii respective -autoritati autonome locale[ consiliul local,judetean,primar, regii autonome]4.Consideratii privind interesul comun al termenilor de “etica “ si “morala”-   1. Morala este un fenomen social, forma a constiintei sociale, iar etica este ostiinta, ramura a filozofiei, care studiaza acest fenomen; este doctrina despre morala.Deci diferenta dintre ele este diferenta dintre obiectul de studiu si instrumentul decunoastere. 2. Convenim ca morala poate fi caracterizata prin urmatoarele elemente:-este un fenomen social, forma a constiintei sociale;-norma morala nu se poate impune prin constrângere statala, ci doar prin educatie, traditii, opinie publica;-tot în sfera moralei se înscriu relatiile morale, în cadrul carora se remarcamoravurile, adica relatiile morale cu un caracter relativ stabil carecaracterizeaza un grup social, o clasa, o societate;-morala cuprinde si aprecierea faptelor si moravurilor oamenilor prinraportarea la un sistem de valori socialmente recunoscut, exprimata prin judecati si sentimente morale;-tot de morala tine si atitudinea oamenilor fata de normele existente însocietatea data.3. Din cele mai vechi timpuri si pâna astazi, filozofi de toate calibrele si toate orientarile au abordat în diferite modalitati, potrivit curentelor filozofice din care faceau parte, problemele moralei.Exista, totusi, o serie de categorii care reflecta problematica moralei, ca fenomen, de uz general în etica, chiar daca diversele etici le interpreteaza în mod diferit. Este interesant de remarcat ca aceste categorii au intrat în limbajul comun,având relativ acelasi înteles, într-o anumita societate, dintr-un anumit moment istoric.Dintre aceste categorii mentionam: datoria, constiinta morala, fericirea,onoarea, dreptatea - nedreptatea, echitatea, demnitatea, virtutea, responsabilitatea –indiferenta, liberul arbitru, onestitatea (cinstea), corectitudinea, încrederea, buna-credinta, principialitatea. 5.Caracteristicile moralei- Principalele caracteristici ale moralei sociale sunt următoarele:Unitatea structurală: este determinată de categorii, structură şi instanţă critică bine determinate, fiind o componentă de maximă maturitate a vieţii sociale.Diversitatea modalităţilor culturale de manifestare: valorile, normele, obiceiurile, idealurile, sistemul de sancţiuni diferă de la o matrice culturală la alta.

Dinamismul: în cadrul aceleiaşi culturi, semnificaţia sau conţinutul unor norme, valori, comportamente, atitudini se schimbă de la o etapă la alta a evoluţiei.Aderenţa la spaţiul social: este un domeniu prin excelenţă al relaţiilor interumane, un domeniu al confruntării dintre bine şi rău, ca produse ale aprecierii opiniei publice şi a conştiinţei individuale.6.Definitia notiunii de “deontologie”-1.Termenul "deontologie" se formeaza din cuvintele grecesti deon, deontos care înseamna ceea ce se cuvine, ceea ce trebuie facut, datorie si logos care înseamna discurs, stiinta.2,ansamblul de reguli care precizeaza normele de conduita si obligatiile etice ale unei profesiuni, precum si doctrina despre acestea. Aceste reguli au în vedere conduita celor ce exercita o anumita profesiune, atât în raporturile dintre ei, cât si în raporturile cu clientii lor sau cu publicul7.Definirea termenului de “profesie”-care are doua întelesuri: Într-o prima acceptiune, "profesiune" desemneaza ansamblul de cunostintet eoretice si deprinderi practice ce definesc pregatirea persoanelor care realizeaza o anumita activitate specializata, ce necesita, ca regula, o formatie universitara. În cea de a doua acceptiune, termenul "profesiune" semnifica grupul social organizat, compus din persoanele care desfasoara o anumita activitate specializata, ce necesita un ansamblu de cunostinte teoretice.8.Conceptul de functie publica- Definitia legala a functiei publice este data de art.2 alin.(1) din Legea nr.188/1999, republicata, potrivit caruia "functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia centrala si locala". 9.Trasaturile functiei publice- trasaturile caracteristice sunt urmatoarele: a) Functia publica este o situatie juridica reglementata legal, în sensul ca atât drepturile cât si obligatiile care formeaza continutul acesteia sunt prestabilite pe cale unilaterala, prin norme juridice, de catre organele administratiei publice. b) Functia publica reprezinta un ansamblu complex de drepturi si obligatii conferite titularului ei. c) Functia publica are un caracter propriu, în sensul ca apartine numai celui anume învestit în cadrul unui organ al administratiei publice. Caracterul propriu al functiei publice nu împiedica organele administratiei publice sa-si realizeze competenta prin îndeplinirea unor functii identice sau similare de catre mai multe persoane, cu delimitarea materiala a activitatii fiecareia. d) Functia publica are un caracter continuu în sensul ca existenta drepturilor si obligatiilor care formeaza continutul sau dureaza atâta timp cât dureaza competenta organului administratiei publice pe care functionarul public o realizeaza, fara intermitente. e) Functia publica are un caracter obligatoriu în sensul ca exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligatiilor care formeaza continutul sau nu reprezinta o facultate sau o posibilitate la aprecierea titularului functiei, care este obligat sa intervina, din oficiu sau la cerere, potrivit competentei sale. f) Drepturile si obligatiile care formeaza continutul functiei publice sunt exercitate în regim de putere publica. 10.Principiile ce stau la baza exercitarii functiei publice- Art.3 din Legea nr.188/1999, republicata, enumera principiile care stau la baza exercitarii functiei publice: a) principiul legalitatii functiei publice, potrivit caruia notiunea de functie publica este definita de lege, iar functiile publice sunt prevazute în anexa legii; b) principiul impartialitatii, în sensul ca functia publica va trebui sa fie exercitata fara partinire fata de toti participantii la raporturile juridice de drept administrativ; c) principiul obiectivitatii, în sensul ca exercitarea functiei publice trebuie facuta cu respectarea adevarului si a prevederilor legale aplicabile în cauza aflata spre solutionare; d) principiul transparentei, potrivit

caruia exercitarea functiei publice implica furnizarea, catre cetateni si asociatiile legale constituie, a tuturor informatiilor de interes public legate de procesul decisional; e) principiul eficientei si eficacitatii, potrivit caruia functia publica trebuie exercitata cu respectarea limitelor bugetului alocat organului respectiv si, totodata, cu urmarirea celui mai bun rezultat social pentru cetatean si/sau colectivitate; f) principiul responsabilitatii, în sensul ca functia publica trebuie exercitata în conformitate cu prevederile legale, iar încalcarea acestora atrage raspunderea titularului functiei publice; g) principiul orientarii catre cetatean, în sensul ca exercitarea functiei publice trebuie sa aiba ca scop satisfacerea drepturilor legale si intereselor legitime ale membrilor colectivitatii; h) principiul stabilitatii în exercitarea functiei publice, potrivit caruia titularii functiei publice nu pot fi eliberati sau destituiti decât în conditiile legii; i) principiul subordonarii ierarhice a titularului functiei publice, care este obligat la executarea întocmai si la timp a tuturor dispozitiilor legale ale superiorilor sai. 11.Natura juridical a functiei publice- reprezinta vointa juridica a unei institutii publice ,se realizeaza prin intermediul organelor sale fie ca sunt organe unipersonale /colegiale in ceea ce priveste doctrina privind nat. juridica a f.p.majoritatea autorilor apreciaza ca nat.juridica a f.p. este de ordin legal.iar actul unilateral de vointa e de dr pub si nu un contract de dr comun privat12.Reforma functiei publice- Obiectivul principal in domeniul reformei functiei p. este in domeniul asigurarii unui serviciu public profesionist, transparent,eficient,responsabil si impartial bazat pe merit13.Obiectivele specifice reformei functiei publice- Obiectivul principal in domeniul reformei functiei p. este in domeniul asigurarii unui serviciu public profesionist, transparent,eficient,responsabil si impartial bazat pe meritObiectivele specifice sunt:1.introducerea managementului performantei si dezvoltarea unui serv. p. orientat catre cetatean.2.dezvoltarea capacitatii de planificare a resurselor umane3.crearea si implementarea unui sistem de recrutare si promovare in functia publica bazat pe merit4.stabilirea de standarde de performanta si de conduita pt functionarii publici5. inbunatatirea comunicarii dintre autoritati si institutiile publice si beneficiarii serviciilor furnizate de acestia14.Notiunea de functionar public- "persoana numita, în conditiile prezentei legi, într-o functie publica". Deci, potrivit Statutului, functionarul public este titularul unei functii publice. Într-o accepţiune de maximă generalitate, prin funcţionar public înţelegem persoana care prestează o activitate, mai mult sau mai puţinspecializată, în cadrul unui serviciu public şi care este remunerată din fonduri publice. Serviciu public este un organism înfiinţat prin lege sau pe bazalegii, de către stat, judeţ sau comună, pentru satisfacerea intereselor generaleale comunităţii respective.Sunt funcţionari publici, în sens larg: parlamentarii, şeful de stat, membriiguvernului, magistraţii, persoanele  încadrate în administraţia publică civilăcentrală şi locală, cadrele didactice din unităţile de învăţământ de stat, militarii,poliţiştii, precum şi alte categorii.. În sens restrâns, prin „funcţionar public” înţelegem funcţionarii de carieră din administraţia publică

15.Trasaturile functionarului public-1)a se îndeplini un serviciu public;2)să fie cetăţeni români, fără deosebire de sex;3)serviciul public să fie permanent;4) patronul să fie statul, judeţul, comuna sau instituţii cu buget supus aprobării organelor reprezentative ale acestora.Categoria acestor funcţionari intră în prevederile legii, ei se bucură de drepturi şi sunt supuşi obligaţiilor specificate prin statut. Excepţie fac şi nu intră în prevederile prezentei legi: 1)funcţiile politice şi cele elective;2)mitropoliţii şi episcopii;3) funcţionarii corpurilor legiuitoare, a căror organizare este stabilită de regulamentul interior al fiecărui corp legiuitor în parte;4) specialiştii străini cărora li se încredinţează vremelnic sau prin contract o funcţie publică;5) lucrătorii, precum şi personalul angajat pentru un timp determinat sau pentru o anume lucrare.16.Conditiile de acces la functii publice a persoanelor fizice-Pr in s tabi l i rea condi ţ i i lor de acces în funcţ i i le publ ice , legiui torul urmăreşte s a t i s f a c e r e a a t â t a u n o r s c o p u r i d e n a t u r ă p o l i t i c ă , c â t ş i a u n o r i n t e r e s e d e o r d i n  profesional-administrativ.Condiţiile de acces în funcţiile publice pot fi grupate, după dreptul de apreciere î n s e l e c t a r e a c a n d i d a ţ i l o r , î n c o n d i ţ i i o b i e c t i v e ş i c o n d i ţ i i s u b i e c t i v e . C o n d i ţ i i l e o b i e c t i v e s u n t v e r i f i c a t e d e a u t o r i t a t e a s a u i n s t i t u ţ i a p u b l i c ă , p e b a z a a c t e l o r   doveditoare prezentate de candidaţi, fără a avea un drept de apreciere asupra acestora,în t imp ce condi ţ i i le subiect ive se bazează pe dreptul de opţ iune a angaja torului înstabilirea calităţilor individuale a fiecărui aspirant la o funcţie publică. După conţinutul lor condiţiile de acces în funcţiile publice pot fi generale, care  p r i v e s c t o a t e f u n c ţ i i l e p u b l i c e a d m i n i s t r a t i v e , d e m n i t ă ţ i l e p u b l i c e ş i f u n c ţ i i l e   j u r i s d i c ţ i o n a l e , f i i n d p r e v ă z u t e a t â t î n l e g e a f u n d a m e n t a l ă , c â t ş i î n s t a t u t u l funcţ ionar i lor publ ic i , ş i condi ţ i i specia le , refer i toare numai la anumite ca tegor i i de funcţionari publici, reglementate prin statute speciale.P o t r i v i t l e g i i p o a t e o c u p a o f u n c ţ i e p u b l i c ă p e r s o a n a c a r e î n d e p l i n e ş t e următoare le condi ţ i i : a ) . a re ce tă ţenie română ş i domici l iu l în Români a; b) cunoaşte l i m b a r o m â n ă , s c r i s ş i v o r b i t ; c ) a r e v â r s t ă d e m i n i m u m 1 8 a n i î m p l i n i ţ i ; d ) a r e capac i t a t e dep l i nă de exe rc i ţ i u ; e ) a r e o s t a r e de s ănă t a t e co re spunză toa re func ţ i e i  publice pentru care candidează, atestată pe bază de examen medical de specialitate; f)î n d e p l i n e ş t e c o n d i ţ i i l e d e s t u d i i p r e v ă z u t e d e l e g e p e n t r u f u n c ţ i a p u b l i c ă ; g ) î n d e p l i n e ş t e c o n d i ţ i i l e s p e c i f i c e p e n t r u o c u p a r e a f u n c ţ i e i p u b l i c e ; h ) n u a f o s t condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului saucontra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea  justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau

a unei infracţiuni săvârşite cu intenţiecare ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei încare a intervenit reabilitarea; i)nu a fost destituită dintr-o funcţie publică în ultimii 7ani; j) nu a desfăşurat activităţi de poliţie politică, astfel cum este definită prin lege.O c u p a r e a f u n c ţ i i l o r p u b l i c e v a c a n t e s e f a c e p r i n p r o m o v a r e , t r a n s f e r   redistribuire şi concurs17.Functionarul de fapt18.Functii publice generale corespunzatoare inaltilor functionari publici- Înalţii funcţionari publici realizează managementul de nivel superior în administraţia publică centrală şi în autorităţile administrative autonome. Pentru a ocupa o funcţie publică corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici persoana trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:a) cele prevăzute la art. 54;b) studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă;c) cel puţin 5 ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice;d) a absolvit programele de formare specializată pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici ori a exercitat un mandat complet de parlamentar;e) a promovat concursul naţional pentru intrarea în categoria înalţilor funcţionari public.Categoria înalţilor funcţionari publici cuprinde persoanele care sunt numite în una dintre următoarele funcţii publice a) secretar general al Guvernului şi secretar general adjunct al Guvernului;b) secretar general din ministere şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;c) prefect;d) secretar general adjunct din ministere şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;e) subprefect;f) inspector guvernamental.19.Functii publice generale de conducere- Categoria funcţionarilor publici de conducere cuprinde persoanele numite în una dintre următoarele funcţii publice: a) director general şi director general adjunct din aparatul autorităţilor administrative autonome, al ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acestora;b) director şi director adjunct din aparatul autorităţilor administrative autonome, al ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acestora;c) secretar al unităţii administrativ-teritoriale;d) director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, în cadrul instituţiei prefectului, în cadrul aparatului propriu al autorităţilor administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice subordonate acestora, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acestora;e) şef serviciu, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acesteia;f) şef birou, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acesteia.20.Functii publice generale de executie- Funcţiile publice de execuţie sunt structurate pe grade profesionale, după cum urmează:a) superior, ca nivel maxim;b) principal;c) asistent;d) debutan21.Modalitati de ocupare a functiilor publicePoate ocupa o functie publica persoana care indeplineste urmatoarele conditii: a)are cetatenia romana si domiciliul in Romania; b)cunoaste limba romana, scris si vorbit; c)are varsta de minimum 18 ani impliniti;

d)are capacitate deplina de exercitiu; e) are o stare de sanatate corespunzatoare functiei publice pentru care candideaza, atestata pe baza de examen medical de specialitate; f) indeplineste conditiile de studii prevazute de lege pentru functia publica; g) indeplineste conditiile specifice pentru ocuparea functiei publice; h) nu a fost condamnata pentru savarsirea unei infractiuni contra umanitatii, contra statului sau contra autoritatii, de serviciu sau in legatura cu serviciul, care impiedica infaptuirea justitiei, de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni savarsite cu intentie, care ar face-o incompatibila cu exercitarea functiei publice, cu exceptia situatiei in care a intervenit reabilitarea; i) nu a fost destituita dintr-o functie publica sau nu i-a incetat contractul individual de munca pentru motive disciplinare in ultimii 7 ani; j) nu a desfasurat activitate de politie politica, astfel cum este definita prin lege. Ocuparea functiilor publice vacante si a functiilor publice temporar vacante se poate face numai in conditiile prezentei legi. Ocuparea functiilor publice se face prin: a)promovare; b)transfer; c)redistribuire; d)recrutare; e) alte modalitati prevazute expres de prezenta lege.22.Perioada de stagiu a functionarului public.- perioada de stagiu este etapa din cariera functionarului public cuprinsa intre data numirii ca functionar public debutant in urma promovarii concursului de intrare in corpul functionarilor publici si dat numirii ca functionar definit.Perioada de stagiu are ca obiect confirmarea aptitudinilor profesionale ale functionarilor publici debutanti in indeplinirea atributiilor si responsabilitatilor unei functii publice , formarea lor practica , insusirea specificului activitatii autoritatii sau institutiei publice in cadrul careia isi desfasoara activitatea , precum si a exigentelor administratiei publice.Parcurgerea perioadei de stagiu este obligatorie si efectiva , cu exceptia situatiilor prevazute de lege.Perioada de stagiu este de 12luni pentru functionarii publici din clasa I, 8 luni pentru cei din clasa II, si 6 luni pentru cei din clasa III , calculate de la data numirii ca functionari publici debutanti.23.Numirea functionarilor publici- Numirea în functiile publice se face prin actul administrativ emis de catre conducatorii autoritatilor sau institutiilor publice din administratia publica sau centrala.Actul administrativ de numire are forma scrisa si trebuie sa contina temeiul legal al numirii, numele functionarului public, denumirea functiei publice, data de la care urmeaza sa exercite functia publica, drepturile salariale, precum si locul de desfasurare a activitatii.Fisa postului aferenta functiei publice se anexeaza la actul administrativ de numire, iar o copie a acesteia se înmâneaza functionarului public.La intrarea în corpul functionarilor publici, functionarul public depune juramântul de credinta în termen de 3 zile de la numirea în functia publica definitiva, în urmatoarea formula: „Jur sa respect Constitutia, drepturile si libertatile fundamentale ale omului, sa aplic în mod corect si fara partinire legile tarii, sa pastrez secretul profesional si sa respect

normele de conduita profesionala si civica. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!" Refuzul depunerii juramântului atrage revocarea actului administrativ de numire în functia publica.24.Promovarea functionarilor publici- In cariera, functionarul public beneficiaza de dreptul de a promova în functia publica si de a avansa în gradele de salarizare.Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei functii publice superioare vacante. Promovarea într-o functie publica superioara vacanta se face prin concurs sau examen.Pentru a participa la concursul pentru promovarea într-o functie publica de executie din gradul profesional superior, functionarii publici trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii minime : sa aiba o vechime minima de 2 ani în functiile publice de executie din gradul profesional principal sau 4 ani în functiile publice de executie din gradul profesional asistent, în clasa corespunzatoare studiilor absolvite ; sa fi obtinut la evaluarea performantelor profesionale individuale din ultimii 2 ani, cel putin calificativul „foarte bine" ; sa îndeplineasca cerintele specifice prevazute în fisa postului. Pentru ocuparea functiilor publice de conducere pot participa persoanele care îndeplinesc urmatoarele conditii; sunt absolvente ale programelor de formare specializata si perfectionare în administratia publica ; au fost numite într-o functie publica din clasa I; îndeplinesc cerintele specifice prevazute în fisa postului, precum si conditiile de vechime.Astfel sunt necesari: minimum 2 ani, pentru functiile de sef de birou, sef serviciu si secretar al comunei si minimum 5 ani pentru celelalte functii publice.25.Drepturile functionarilor publici.EnumerareDrepturile funcţionarilor publici, consemnate într -o formă sau alta înstatute, sunt, în principiu, urmatoarele:1. DREPTUL LA PROTECŢIE, care îmbracă două aspecte: -garantarea stabilităţii în funcţie, în scopul asigurării independenţeifaţă de schimbările politice şi în acest fel, a imparţialităţii; -apărarea împotriva defăimării, insultei, ameninţării şi ultrajului,precum şi asigurarea reparării prejudiciilor suferite în exerciţiul funcţiunii.2. DREPTUL LA SALARIZARE PENTRU SERVICIUL PRESTAT, LAODIHNĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE.Salariul funcţionarilor publici cuprinde: salariul de bază, sporuri şi indemnizaţii. Principala deosebire între situaţia salariaţilor şi cea afuncţionarilor publici este aceea că salariatul îşi poate negocia retribuţia cuangajatorul, în vreme ce funcţionarul public nu poate face acest lucru, salariulsău fiind stabilit prin lege. Durata normală a timpului de lucru este de 8 ore pe zi şi 40 de ore pesăptămână. Pentru asigurarea continuităţii serviciului, este reglementatăprestarea orelor suplimentare, peste programul de lucru sau în zilele de sărbători legale. În aceste situaţii se acordă fie compensarea cu timp liber corespunzător, fie plata majorată cu un anumit spor. Funcţionarii publici au dreptul, în condiţiile legii, la concediu de odihnă,concediu de boală, concediu de maternitate, concediu pentru creşterea şi  îngrijirea copilului, precum şi la alte concedii. Ei beneficiază, pe durataconcediilor, de anumite indemnizaţii, cu excepţia concediilor fără plată acordate la cererea lor.De asemenea, funcţionarii publici au dreptul la pensii, precum şi la celelalte drepturi de asigurări sociale de stat, în condiţiile legii.

 3. DREPTUL DE A PARTICIPA, prin intermediul organismelor consultative, la organizarea serviciilor publice şi la elaborarea regulilor statutare.4. DREPTUL FUNCŢIONARULUI DE A CUNOAŞTE ŞI ATACADECIZIILE INDIVIDUALE CARE ÎL PRIVESC.5. DREPTUL DE A BENEFICIA DE PERFECŢIONAREPROFESIONALA CONTINUĂ.6. DREPTUL LA CARIERĂ. Acesta semnifică posibilitateafuncţionarului de a avansa în funcţie, potrivit meritelor sale personale, fărănici o altă discriminare.7. DREPTUL DE A SE ASOCIA ÎN SINDICATE ŞI DE A PARTICIPALA ACTIVITĂŢILE SINDICALE. Acest drept este supus unor restricţii cederivă din principiul continuităţii serviciului public 8. DREPTUL LA OPINIE.Dreptul la opinie al funcţionarilor publici este garantat prin dispoziţiileconstituţionale referitoare la libertatea conştiinţei şi cea de exprimare. Înacest sens este interzisă orice discriminare între funcţionari pe criterii politice,sindicale, religioase, etnice, de sex, stare materială, origine socială sau deorice altă natură. Exprimarea opiniilor este însă limitată de obligaţia deneutralitate şi de cea de rezervă.9. DREPTURILE POLITICECu unele excepţii de natură constituţională sau legală, funcţionariipublici români se bucură de cvasi-integralitatea drepturilor politice, adică potface parte din partide politice, cu toate consecinţele ce decurg de aici,inclusiv dreptul de a fi ales, singura restricţie fiind interdicţia de a face parte din organele de conducere ale partidelor politice.Excepţiile se referă la anumite categorii de funcţionari publici, cumsunt înalţii funcţionari publici. Aceştia au dreptul de a alege, însă nu pot face parte din partide politice26.Dreptul la alegerea profesiei si a locului de munca- Un drept strâns legat de exercitarea functiei este dreptul de alegere a profesiei si a locului de munca. Acesta are în vedere faptul ca exercitarea functie nu este un scop în sine, si reprezinta pentru functionarul public însasi exercitarea profesiei sale, cariera sa profesionala. Având în vedere ca o persoana, de regula, îsi face o cariera pentru toata viata, tot asa si cariera functionarului public trebuie sa-i asigure exercitarea cunostintelor profesionale pe durata întregii sale vieti. De aceea dreptul la profesie, presupune, totodata continuitate, stabilitate, si chiar inamovibilitate in functia publica. Problema carierei acestuia ramâne în continuare de esenta functiei publice si avem în vedere statele unde regimul de drept public este în continuare în drepturile sale legitime. Continuitatea în functie, deriva în mod nemijlocit de caracterul functiei, care este transmis si titularului ei, si îi confera certitudinea exercitarii profesiei într-o perspectiva pe care îl stimuleaza sa-si desavârseasca în permanenta cunostintele profesionale sa dea randament maxim în exercitarea functiei.27.Dreptul la opinie, dreptul la informare si la asociere sindicala- dreptul la opinie este garantat de lege (art. 25, alin. 1 din Legea nr. 188 din 08 decembrie 1998) ca expresie a consacrarii constitutionale a libertatii de exprimare. Acest drept presupune o conduita adecvata a functionarului public atât la serviciu, cât si în afara acestuia, bazata pe neutralitate, loialitate si cresterea prestigiului autoritatii sau institutiei publice din care face parte. Totodata, în alin. 2 al art.25 din Statutul functionarilor publici se prevede interdictia discriminarii functionarilor publici pe criterii politice, de apartenenta sindicala, convingeri religioase, etnice, de sex, orientare sexuala, stare materiala, origine sociala,

sau de orice alta asemenea natura;b) dreptul la informare cu privire la deciziile care se iau în aplicarea statutului functionarilor publici si care îi vizeaza în mod direct (art. 26). Acest drept cu valoare de principiu reflecta democratizarea functiei publice si realizarea dialogului social;c) dreptul de asociere sindicala este garantat functionarilor publici, cu exceptia celor care sunt numiti în categoria înaltilor functionari publici, functionarilor publici de conducere si altor categorii de functionari publici carora le este interzis acest drept prin statute speciale (art. 27, alin. 1). Acest drept social-politic este consecinta dreptului constitutional al liberei asocieri în partide politice, sindicate si alte forme de asociere. Dreptul la asociere sindicala este interzis înaltilor functionari publici, functionarilor publici de conducere si unor functionari cu statut special în considerarea importantei activitatii desfasurate, pentru promovarea interesului public care trebuie sa primeze în dauna celui privat. Alin. 2 prevede ca , în baza acestui drept functionarii publici pot în mod liber sa înfiinteze organizatii sindicale, sa adere la ele si sa exercite orice mandat în cadrul acestora;28.Dreptul la salariu29.Dreptul de a fi ales30.Dreptul la pensie31.Dreptul la protectie a functionarilor publici32.Indatoririle functionarilor publici- Principalele îndatoriri ale funcţionarilor publici, pe care le vom enumera mai jos, decurg din misiunea socială a administraţiei publice, şi anume realizarea interesului general prin intermediul unui serviciu public, lanivelul activităţii executive. Acestea sunt: 1. OBLIGAŢIA ÎNDEPLINIRII SERVICIULUI CU DEVOTAMENT,PROBITATE ŞI DEMNITATE. Potrivit acestei obligaţii, funcţionarii publici,indiferent de rangul lor ierarhic, sunt responsabili de realizarea sarcinilor deserviciu ce le sunt încredinţate. Ei trebuie să-şi utilizeze întreaga capacitatepentru a-şi îndeplini în cele mai bune condiţii obligaţiile de serviciu. Deasemenea, în întreaga lor activitate ei trebuie să fie de bună credinţă.Funcţionarul public nu-şi poate permite manifestări emoţionale stridente,lipsă de politeţe, relaţii particulare cu persoane dubioase sau care au interese ce depind de funcţia pe care o exercită.2. OBLIGAŢIA DE SUPUNERE IERARHICĂ. Această obligaţie cereca toţi funcţionarii să se conformeze dispoziţiilor superiorului ierarhic, cuexcepţia dispoziţiilor vădit ilegale şi a celor care compromit grav un interespublic (vădit inoportune).3. OBLIGAŢIA DE IMPARŢIALITATE (NEUTRALITATE). În timpulexercitării atribuţiilor de serviciu, funcţionarul este obligat să se abţină de la exprimarea sau manifestarea convingerilor sale politice sau religioase.Opiniile funcţionarului nu trebuie să afecteze obiectivitatea şi imparţialitateade care trebuie să dea dovadă în raporturile de serviciu.Potrivit acestei obligaţii, în instrumentarea dosarelor ce le sunt  încredinţate, funcţionarii trebuie să se abţină de la orice favoritism saupartizanat, să asigure egalitatea de tratament sau, cu alte cuvinte să nucomită nici o discriminare pozitivă sau negativă, interzisă de lege.4. OBLIGAŢIA DE REZERVĂ se referă la comportamentul funcţionarului public în afara serviciului.Această obligaţie pretinde ca, în exprimarea opiniilor personale, înspecial a celor politice, religioase şi a celor referitoare la autorităţile publice,funcţionarul public să păstreze prudenţa şi măsura. El nu-şi poate permite înnici

un caz manifestări extremiste şi nu poate comite nici un fel de violenţe, la adresa autorităţilor sau instituţiilor publice  Obligaţia de rezervă şi cea de imparţialitate vizează o anumitădepersonalizare a funcţiei publice, prin disocierea ei de partea din subiectivismul persoanei titularului care dăunează activităţii administraţiei. 5. OBLIGAŢIA DE DECENŢĂ. Aceasta presupune ca funcţionarul să nu comită, în exerciţiul funcţiunii sau în viaţa particulară, gesturi sau actecare să provoace scandal sau dispreţ public. 6. OBLIGAŢIA INFORMĂRII PUBLICULUI. Potrivit acestei obligaţii,funcţionarul trebuie să satisfacă cererile legitime de informaţii din parteapublicului, în limitele impuse de obligaţia de discreţie şi de apă rare asecretului profesional.Această obligaţie ţine de principiul transparenţei administraţiei faţăde cetăţeni, din care derivă şi obligaţia administraţiei de a-şi motiva deciziile.7. OBLIGAŢIA DE DISCREŢIE ŞI DE PĂSTRARE A SECRETULUIPROFESIONAL .Conform acestei obligaţii, pe de o parte, funcţionarul nutrebuie să încerce să afle informaţii pentru satisfacerea propriei curiozităţi,care nu sunt necesare îndeplinirii serviciului, iar pe de alta, nu are voie sădezvăluie informaţiile nedestinate publicităţii, la care a avut acces ca urmarea exercitării funcţiei.8. OBLIGAŢIA EXCLUSIVITĂŢII FUNCŢIEI PUBLICE. Aceastainterzice funcţionarului public de a cumula funcţia publică pe care o deţine cu orice altă funcţie sau demnitate publică33.Delegarea functionarului public- Delegarea se caracterizează prin schimbarea locului de desfăşurare aactivităţii, în cadrul aceleiaşi funcţii, şi presupune, de obicei, o deplasare în altă localitate. Ea se dispune în interesul autorităţii sau instituţiei publice încare este încadrat funcţionarul şi, ca regulă, nu poate depăşi 60 de zile calendaristice într- un an. Pe cale de excepţie, delegarea se poate dispunepentru o perioadă mai mare de 60 de zile calendaristice într-un an, dar numai cu acordul scris al funcţionarului public. Funcţionarul public poate refuza delegarea dacă se află într -una dintre următoarele situaţii:graviditate;îşi creşte singur copilul minor;starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată delegarea.Pe timpul delegării, funcţionarul public îşi păstrează funcţia şi salariul,iar autoritatea sau instituţia care îl deleagă este obligată să suporte costulintegral al transportului, cazării şi al indemnizaţiei de delegare34.Detasarea functionatului public-Detaşarea se caracterizează prin trecerea temporară într -o funcţiepublică vacantă, la o altă autoritate sau instituţie , în localitatea de domiciliusau în altă localitate. Ea se dispune în interesul autorităţii sau instituţiei publice în care urmează să îşi desfăşoare activitatea funcţionarul, de regulă,pentru cel mult 6 luni. Pe cale de excepţie acest interval poate fi depăşit, dar numai cu acordul scris al funcţionarului. Detaşarea se poate dispune numai dacă pregătirea profesională afuncţionarului respectiv corespunde atribuţiilor şi responsabilităţilor funcţieipublice pe care urmează a fi detaşat. Funcţionarul public poate refuza detaşarea dacă se află într -una dintre următoarele situaţii: graviditate; îşi creşte singur copilul minor;starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical, face contraindicatădetaşarea;detaşarea se face într -o localitate în care nu i se asigură condiţiicorespunzătoare de cazare;este singurul întreţinător de familie; motive familiale temeinice justifică refuzul de a da curs detaşării.

 Pe perioada detaşării, funcţionarul îşi păstrează funcţia deţinută laautoritatea sau instituţia care l-a detaşat. Autoritatea sau instituţia la careeste detaşat trebuie să-i asigure drepturile salariale avute. Dacă salariul corespunzător funcţiei pe care funcţionarul public este detaşat este mai mare, el are dreptul la acest salariu.Pe timpul detaşării în altă localitate, autoritatea sau instituţia publicăbeneficiară este obligată să acorde funcţionarului indemnizaţia de detaşare şisă-i suporte următoarele cheltuieli:costul integral al transportului, dus şi întors, cel puţin o dată pelună;costul integral al cazării în localitatea respectivă;35.Transferul functionarului public-Transferulse caracterizează prin trecerea definitivă într -o funcţiepublică vacantă, la o altă autoritate sau instituţie publică. Transferul se face într-o funcţie publică echivalentă sau inferioară, cu condiţia ca funcţionarulpublic transferat să îndeplinească cerinţele specifice prevăzute în fişa postului.Transferul îmbracă două forme: în interesul serviciului sau la cerereafuncţionarului public. Transferul în interesul serviciului se poate face numai cu acordul scrisal funcţionarului public transferat. Dacă transferul în interesul serviciului se face la o autoritate sau instituţie publică situată în altă localitate, funcţionarultransferat are dreptul la o indemnizaţie egală cu salariul net din lunaanterioară transferului, la acoperirea cheltuielilor de transport şi la unconcediu plătit de 5 zile. Transferul la cerere are loc în urma aprobării cererii de transfer,formulată de funcţionarul interesat, de către conducătorul autorităţii sauinstituţiei publice la care se solicită transferal.36.Mutarea functionarului public-Mutarea poate avea loc numai dacă funcţionarulrespectiv îndeplineşte condiţiile cerute pentru noua funcţie. Mutarea definitivă se poate face atât în interesul funcţionarului, cât şial instituţiei. Ea se aprobă, respectiv se dispune de conducătorul autorităţiisau instituţiei publice, numai cu acordul scris al funcţionarului în cauză.Mutarea definitivă se face pe o funcţie publică de aceeaşi categorie, clasă şi grad profesional.Mutarea temporară se face în interesul autorităţii sau instituţieipublice, prin dispoziţia motivată a conducătorului acesteia, pe o perioadă de cel mult 6 luni într-un an, cu respectarea pregătirii profesionale şi păstrareadrepturilor salariale ale funcţionarului public.37.Suspendarea raportului de serviciu a functionaruui public- este o întrerupere temporară aacestuia. În această perioadă se păstrează calitatea de funcţionar public,  însă acesta nu îşi exercită funcţia şi nu beneficiază de drepturile salarialeaferente. Raportul de serviciu se suspendă de drept sau la iniţiativafuncţionarului public. Statutul funcţionarilor publici menţionează o diversitate de situaţii careconduc la suspendarea de drept a raportului de serviciu. Dintre aceste situaţii învederăm: perioada în care funcţionarul este numit sau ales într -o funcţie dedemnitate publică;perioada în care funcţionarul este încadrat la cabinetul unuidemnitar;perioada în care este desemnat de către autoritatea sau instituţiapublică să desfăşoare activităţi în cadrul unor misiuni diplomatice aleRomâniei ori în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale; perioada în care funcţionarul desfăşoară o activitate sindicalăpentru care legea prevede suspendarea;dacă s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea anumitor infracţiuni;pe perioada cercetării administrative, în situaţia în care funcţionarulpublic care a săvârşit abaterea disciplinară poate influenţacercetarea administrativă;perioada în care funcţionarul este arestat preventiv;perioada în care

funcţionarul este în concediu pentru incapacitatetemporară de muncă pentru o perioadă mai mare de o lună sau în concediu de maternitate.Suspendarea raportului de serviciu, din iniţiativa funcţionarului public,se produce în următoarele situaţii:a)concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani,  în condiţiile legii; b)concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la 18 ani, în condiţiilelegii;c)desfăşurarea unor activităţi în cadrul unor organisme sau instituţiiinternaţionale, fără a fi desemnat de autoritatea sau instituţiapublică la care este încadrat; d)pentru participarea la campania electorală; e)pentru participarea la grevă, în condiţiile legii. De asemenea, raportul de serviciu se poate suspenda şi la cerereamotivată a funcţionarului public, pentru un interes legitim, pe o perioadăcuprinsă între o lună şi 3 ani. Pe perioada suspendării raportului de serviciu, autorităţile şi instituţiilepublice au obligaţia să rezerve postul aferent funcţiei publice respective.Acesta poate fi ocupat doar pe perioadă determinată, în condiţiile legii.38.Cazuri de incetare de drept a raportului de serviciu- Încetarea raportului de serviciureprezintă întreruperea definitivă aacestuia şi pierderea calităţii de funcţionar public, cu excepţia celor ce intră încorpul de rezervă. Încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici are loc în următoarele condiţii: de drept; prin acordul părţilor, consemnat în scris;prin eliberare din funcţia publică;prin destituire din funcţia publică; prin demisie aportul de serviciu încetează de drept :a) la data decesului funcţionarului public; b)la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de declarare amorţii funcţionarului public; c)dacă funcţionarul public nu mai are cetăţenia română şi domiciliul în ţară; d)dacă funcţionarul public şi-a pierdut capacitatea deplină deexerciţiu; e)dacă funcţionarul public nu mai îndeplineşte condiţiile de studiiprevăzute de lege pentru funcţia respectivă; f)la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi astagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, după caz, ladata comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă,anticipată sau de invaliditate; g)ca urmare a constatării nulităţii absolute a actului administrativ denumire în funcţia publică, de la data la care nulitatea a fostconstatată printr –o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă; h)când funcţionarul public a fost condamnat printr -o hotărâre judecătorească definitivă pentru o faptă prevăzută la art.54lit.h dinStatut1 sau s-a dispus aplicarea unei sancţiuni privative de libertate, la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare; i)ca urmare a interzicerii exercitării profesiei sau a funcţiei, camăsură de siguranţă ori ca măsură complementară, de la datarămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s -a dispusinterdicţia;  j)la data expirării termenului pentru care a fost ocupată, pe perioadădeterminată, funcţia publică.39.Eliberarea din functie a functionarului public-   Eliberarea din funcţia publică intervine pentru motive neimputabile sauimputabile funcţionarului. Motivele neimputabile sunt următoarele:

 a) autoritatea sau instituţia publică şi-a încetat activitatea ori a fostmutată într -o altă localitate, iar funcţionarul public nu este de acordsă o urmeze; b)autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare areorganizării, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public; c)ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia publică,ocupată de funcţionarul public, a unui funcţionar public eliberat sau destituit nelegal sau pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare; d)funcţionarul nu mai îndeplineşte condiţiile specifice pentruocuparea funcţiei publice; e)starea sănătăţii fizice sau/şi psihice a funcţionarului public,constatată prin decizia organelor competente de expertizămedicală, nu îi mai permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare funcţiei deţinute; f)refuzul neîntemeiat al înaltului funcţionar public de a acceptamobilitatea în funcţie. Eliberarea din funcţie este considerată imputabilă funcţionarului public,dacă s-a produspentru incompetenţă profesională, în cazul obţineriicalificativului „nesatisfăcător” la evaluarea performanţelor profesionale individuale. În cazul eliberării din funcţie, autoritatea sau instituţia publică esteobligată să acorde funcţionarilor un preaviz de 30 de zile calendaristice. În perioada de preaviz, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice poateacorda celui în cauză reducerea programului de lucru, până la 4 ore zilnic,fără afectarea drepturilor salariale cuvenite. În cazurile menţionate la lit.b,c şi d (supra)funcţionarii publici pot fieliberaţi din funcţie numai dacă, în perioada de preaviz, nu există posturivacante corespunzătoare în cadrul autorităţi sau instituţiei publice sau dacăaceştia refuză să le ocupe. În cazurile menţionate la lit.a-d (supra), dacă nu există funcţii publicevacante corespunzătoare în cadrul autorităţii sau instituţiei publice,autoritatea sau instituţia publică are obligaţia de a solicita Agenţiei Naţionalea Funcţionarilor Publici, în termenul de preaviz, lista funcţiilor publicevacante. În cazul în care există o funcţie publică vacantăcorespunzătoare,identificată în perioada de preaviz, funcţionarul public va putea fi transferat în interesul serviciului sau la cerere.Funcţionarii publici care au fost eliberaţi din funcţie în situaţiilemenţionate la lit.a-dşi f (supra)formează corpul de rezervă al funcţionarilor publici. Acesta este gestionat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în scopul redistribuirii funcţionarilor care îl compun în funcţii vacantecorespunzătoare studiilor absolvite şi pregătirii profesionale. Membrii corpului e rezervă părăsesc acest corp şi îşi pierd calitatea de funcţionar public înurmătoarele situaţii:după împlinirea termenului de 2 ani de la data trecerii în corpul derezervă; în cazul în care Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publiciredistribuie funcţionarul într -o funcţie publică vacantăcorespunzătoare studiilor absolvite şi pregătirii profesionale, iar acesta o refuză;40.Demisia din functia publica- intervine ca sancţiune disciplinară, decinumai pentru motive imputabile funcţionarului, legea stabilind limitativurmătoarele situaţii: a)săvârşirea repetată a unor abateri disciplinare sau a unei abateridisciplinare care a avut consecinţe grave; b)dacă s-a ivit un motiv de incompatibilitate, iar funcţionarul public nuacţionează pentru încetarea acestuia, într -un termen de 10 zilecalendaristice de la data la care a intervenit cazul deincompatibilitate.Incompatibilităţile privind funcţionarii publici sunt reglementate la art.94 –98 din Legea nr.161/2003, privind unele măsuri pentru asigurareatransparenţei în exercitarea

demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi înmediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.Potrivit reglementărilor menţionate, calitatea de funcţionar public esteincompatibilă cu orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit,precum şi cu funcţiile de demnitate publică. Funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alteactivităţi, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice; în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepţia cazului în carefuncţionarul public este suspendat din funcţia publică;în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori în alte unităţi cu scop lucrativ, din sectorul public; în calitate de membru al unui grup de interes economic.De asemenea, funcţionarii publici nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în legătură cu funcţia publică pecare o exercită. Nu sunt permise raporturile ierarhice directe în cazul în carefuncţionarii publici respectivi sunt soţi sau rude de gradul I. Interdicţiapersistă şi în cazul în care şeful ierarhic direct are calitatea de demnitar. Funcţionarii publici pot exercita funcţii sau activităţi în domeniuldidactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar –artistice şi în alte domeniide activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectăcu atribuţiile exercitate ca funcţionar public potrivit fişei postului Funcţionarii publici, cu excepţia înalţilor funcţionari, pot fi membri aipartidelor politice legal constituite, însă nu pot fi membri ai organelor deconducere ale partidelor politice şi le este interzis să exprime sau să apere înmod public poziţia unui partid politic.  În final, precizăm că încetarea de drept a raportului de serviciu seconstată, iar eliberarea şi destituirea din funcţia publică se dispun, ca regulă,prin act administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, carepoate fi atacat în faţa instanţei de contencios administrativ. Instanţa poate dispune anularea actului şi reîncadrarea funcţionarului în funcţia publicădeţinută.41.Raspunderea disciplinara –cazierul administrative- act oficial care cuprinde toate sancţiuniledisciplinare aplicate funcţionarului public şi care nu au fost radiate. Cazieruladministrativ este gestionat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. În final, trebuie menţionat că Statutul funcţionarilor publici consacrăinstituţia reabilitării disciplinare.Reabilitarea disciplinară constă în înlăturarea oricăror consecinţe aleaplicării unei sancţiuni disciplinare. Astfel, funcţionarul public, sancţionat şireabilitat, se consideră că nu a fost sancţionat niciodată, cu toate efectelece decurg de aici (acordarea drepturilor salariale corespunzătoare;promovarea în trepte, clase, grade etc.) Reabilitarea, ce se materializează prin radiere a sancţiunii respective din cazierul administrativ, operează astfel: a) în termen de 6 luni de la aplicare pentru „mustrare scrisă”; b) în termen de un an de la expirarea termenului pentru care au fostaplicatesancţiunile prevăzute la art. 77alin.3 lit. b –d (supra);c) în termen de 7 ani de la aplicare, în cazul destituirii

42.Raspunderea contraventionala a functionarului public - Răspunderea contravenţională a funcţionarilor publici se angajează încazul în care aceştia au săvârşit o contravenţie, în timpul şi în legătură cu serviciul43.Raspunderea civila a functionarului public- Răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează:pentru pagube produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sauinstituţiei publice în care funcţionează;pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordatnecuvenit;pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, încalitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile; în acest caz vinovăţiafuncţionarului trebuie apreciată prin prisma riscului normal al serviciului44.Raspunderea penala a functionarului public-Răspunderea funcţionarului public pentru infracţiunile săvârşite în timpul serviciului sau în legătură cu serviciul se angajează potrivit legii penale. În cazul în care funcţionarul public a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contraautorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni care implicăincompatibilitate cu exercitarea unei funcţii publice, conducătorul autorităţiisau instituţiei publice va dispune suspendarea funcţionarului public. Dacă instanţa judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului penal,suspendarea din funcţie încetează, iar funcţionarul respectiv va fi reintegrat în funcţia publică deţinută şi îi vor fi achitate drepturile salariale aferenteperioadei de suspendare. În situaţia în care nu sunt întrunite condiţiile pentru angajarea răspunderii penale, dar fapta funcţionarului public poate fi consideratăabatere disciplinară, va fi sesizată comisia de disciplină. De la momentul începerii urmăririi penale, în situaţia în carefuncţionarul public poate influenţa cercetarea, persoana care are competenţanumirii în funcţia publică are obligaţia să dispună mutarea temporară afuncţionarului public în cadrul altui compartiment sau structuri fără personalitate juridică a autorităţii sau instituţiei publice. Precizăm că aceeaşi faptă poate antrena atât răspundereadisciplinară, cât şi răspunderea contravenţională şi cea civilă.45.Incompatibilitati privind functionarul publicCalitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică, cu excepţia calităţii de cadru didactic. Funcţionarii publici nu pot deţine funcţii în regiile autonome, societăţile comerciale ori în alte unităţi cu scop lucrativ.Funcţionarii publici nu pot exercita la societăţi comerciale cu capital privat activităţi cu scop lucrativ care au legătură cu atribuţiile ce le revin din funcţiile publice pe care le deţin şi nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în legătură cu funcţia pe care o îndeplinesc.46.Principiile ce guverneaza conduita profesionala a functionarului public- Principiile care guvernează conduita profesională a funcţionarului public şi a personalului contractual sunt cele prevăzute la art 3 din Legea nr. 7/ 2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici şi la art.3 din Legea nr. 477/ 2004 privind Codul de conduită a personalului contractual din autorităţile şi instituţiile publice.a) supremaţia Constituţiei şi a legii, principiu conform căruia funcţionarii publici şi

personalul contractual au îndatorirea de a respecta Constituţia şi legile ţării;b) prioritatea interesului public, principiu conform căruia funcţionarii publici şi personalul contractual au îndatorirea de a considera interesul public mai presus decât interesul personal, în exercitarea funcţiei publice;c) asigurarea egalităţii de tratament a cetăţenilor în faţa autorităţilor şi instituţiilor publice, principiu conform căruia funcţionarii publici şi personalul contractual au îndatorirea de a aplica acelaşi regim juridic în situaţii identice sau similare;d) profesionalismul, principiu conform căruia funcţionarii publici şi personalul contractual au obligaţia de a îndeplini atribuţiile de serviciu cu responsabilitate, competenţa, eficienţa, corectitudine şi conştiinciozitate;e) imparţialitatea, nediscriminarea şi independenţa, principiu conform căruia funcţionarii publici şi personalul contractual sunt obligaţi să aibă o atitudine obiectivă, neutră faţă de orice interes politic, economic, religios sau de altă natură, în exercitarea funcţiei publice.f) integritatea morala, principiu conform caruia functionarilor publici le este interzis sa solicite sau sa accepte, direct ori indirect, pentru ei sau pentru altii, vreun avantaj ori beneficiu in considerarea functiei publice pe care o detin, sau sa abuzeze in vreun fel de aceasta functie; g) libertatea gandirii si a exprimarii, principiu conform caruia functionarii publici pot sa-si exprime si sa-si fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept si a bunelor moravuri; h) cinstea si corectitudinea, principiu conform caruia in exercitarea functiei publice si in indeplinirea atributiilor de serviciu functionarii publici trebuie sa fie de buna-credinta; i) deschiderea si transparenta, principiu conform caruia activitatile desfasurate de functionarii publici in exercitarea functiei lor sunt publice si pot fi supuse monitorizarii cetatenilor.47.Loialitatea fata de autoritate si institutii publice a functionarului publicFuncţionarii publici au obligaţia de a apăra în mod loial prestigiul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi de a se abţine de la orice act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii sau intereselor legale ale acesteia. Funcţionarilor publici le este interzis:a) să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu activitatea autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, cu politicile şi strategiile acesteia ori cu proiectele de acte cu caracter normativ sau individual;  b) să facă aprecieri neautorizate în legătură cu litigiile aflate în curs de soluţionare şi în care autoritatea sau instituţia publică în care îşi desfăşoară activitatea are calitatea de parte; c) să dezvăluie informaţii care nu au caracter public, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege; d) să dezvăluie informaţiile la care au acces în exercitarea funcţiei publice, dacă această dezvăluire este de natură să atragă avantaje necuvenite ori să prejudicieze imaginea sau drepturile instituţiei ori ale unor funcţionari publici, precum şi ale persoanelor fizice sau juridice;  e) să acorde asistenţă şi consultanţă persoanelor fizice sau juridice în vederea promovării de acţiuni juridice ori de altă natură împotriva statului sau autorităţii ori instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.. Dezvăluirea informaţiilor care nu au caracter public sau remiterea documentelor care conţin asemenea informaţii, la solicitarea reprezentanţilor unei alte autorităţi ori instituţii publice, este permisă numai cu acordul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionarul public respectiv îşi desfăşoară activitatea.

Prevederile prezentului cod de conduită nu pot fi interpretate ca o derogare de la obligaţia legală a funcţionarilor publici de a furniza informaţii de interes public celor interesaţi, în condiţiile legii, sau ca o derogare de la dreptul funcţionarului public de a face sesizări în baza Legii nr. 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii.48.Activitatea politica a functionarului public-În exercitarea funcţiei publice, funcţionarilor publici le este interzis: a) să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice;b) să furnizeze sprijin logistic candidaţilor la funcţii de demnitate publică;    c) să colaboreze, în afara relaţiilor de serviciu, cu persoanele fizice sau juridice care fac donaţii ori sponsorizări partidelor politice;    d) să afişeze, în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice, însemne ori obiecte inscripţionate cu sigla sau denumirea partidelor politice ori a candidaţilor acestora. 49.Cadrul relatiilor in exercitarea functiei publice-În relaţiile cu personalul din cadrul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi cu persoanele fizice sau juridice, funcţionarii publici sunt obligaţi să aibă un comportament bazat pe respect, bună-credinţă, corectitudine şi amabilitate. Funcţionarii publici au obligaţia de a nu aduce atingere onoarei, reputaţiei şi demnităţii persoanelor din cadrul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi persoanelor cu care intră în legătură în exercitarea funcţiei publice, prin:a) întrebuinţarea unor expresii jignitoare; b) dezvăluirea unor aspecte ale vieţii private;  c) formularea unor sesizări sau plângeri calomnioase. Funcţionarii publici trebuie să adopte o atitudine imparţială şi justificată pentru rezolvarea clară şi eficientă a problemelor cetăţenilor. Funcţionarii publici au obligaţia să respecte principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, prin:  a) promovarea unor soluţii similare sau identice raportate la aceeaşi categorie de situaţii de fapt;  b) eliminarea oricărei forme de discriminare bazate pe aspecte privind naţionalitatea, convingerile religioase şi politice, starea materială, sănătatea, vârsta, sexul sau alte aspecte. Pentru realizarea unor raporturi sociale şi profesionale care să asigure demnitatea persoanelor, eficienţa activităţii, precum şi creşterea calităţii serviciului public, se recomandă respectarea normelor de conduită prevăzute la alin. (1)-(3) şi de către celelalte subiecte ale acestor raporturi.50.Folosirea prerogativelor de putere publica a functionarului publicEste interzisă folosirea de către funcţionarii publici, în alte scopuri decât cele prevăzute de lege, a prerogativelor funcţiei publice deţinute. Prin activitatea de luare a deciziilor, de consiliere, de elaborare a proiectelor de acte normative, de evaluare sau de participare la anchete ori acţiuni de control, funcţionarilor publici le este interzisă urmărirea obţinerii de foloase sau avantaje în interes personal ori producerea de prejudicii materiale sau morale altor persoane. Funcţionarilor publici le este interzis să folosească poziţia oficială pe care o deţin sau relaţiile pe care le-au stabilit în exercitarea funcţiei publice, pentru a influenţa anchetele interne ori externe sau pentru a determina luarea unei anumite măsuri. Funcţionarilor publici le este interzis să impună altor funcţionari publici să se înscrie în organizaţii sau asociaţii, indiferent de natura acestora, ori să le sugereze acest lucru, promiţându-le acordarea unor avantaje materiale sau profesionale. 51.Conduita functionarului public in cadrul relatiilor internationale

Funcţionarii publici care reprezintă autoritatea sau instituţia publică în cadrul unor organizaţii internaţionale, instituţii de învăţământ, conferinţe, seminarii şi alte activităţi cu caracter internaţional au obligaţia să promoveze o imagine favorabilă ţării şi autorităţii sau instituţiei publice pe care o reprezintă.În relaţiile cu reprezentanţii altor state, funcţionarilor publici le este interzis să exprime opinii personale privind aspecte naţionale sau dispute internaţionale.În deplasările externe, funcţionarii publici sunt obligaţi să aibă o conduită corespunzătoare regulilor de protocol şi le este interzisă încălcarea legilor şi obiceiurilor ţării gazdă. 52.Rolul Agentiei Nationale a Functionarior Publici in aplicarea Codului de Conduita a functionarilor publiciAgenţia Naţională a Funcţionarilor Publici coordonează, monitorizează şi controlează aplicarea normelor prevăzute de prezentul cod de conduită, exercitând următoarele atribuţii: a) urmăreşte aplicarea şi respectarea, în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, a prevederilor prezentului cod de conduită;b) elaborează studii şi analize privind respectarea prevederilor prezentului cod de conduită;c) colaborează cu organizaţiile neguvernamentale care au ca scop promovarea şi apărarea intereselor legitime ale cetăţenilor în relaţia cu funcţionarii publici. Prin activitatea sa, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici nu poate influenţa derularea procedurii de lucru a comisiilor de disciplină din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.