INSTITUTUL DE FILOZOFIE, SOCIOLOGIE ŞI ŞTIINŢE POLITICE
SECŢIA CERCETĂRI SOCIO-DEMOGRAFICE ALE FAMILIEI
Cu titlu de manuscris
C.Z.U.: 37.015.3: 159.922 (043.2)
Gaşper Lucia
Particularităţile psihologice ale identităţii etnice la adolescenţi
19.00.07 - Psihologie pedagogică, psihologia dezvoltării, psihologia personalităţii
Teză de doctor în psihologie
Conducător ştiinţific: Caunenco Irina, dr.psihol. conf.univ._____________ Autor: Gaşper Lucia _____________
Chişinău - 2008
2
CUPRINS Preliminarii ....................................................................................................................................3
Capitolul I. FUNDAMENTE TEORETICE ŞI METODOLOGICE DE STUDIERE A
IDENTITĂŢII ETNICE
§ 1.1. Delimitarea conceptuală a noţiunilor de „identitate etnică” şi de „autoconştiinţă etnică”...9
§ 1.2. Bazele teoretice şi empirice ale studierii identităţii etnice în psihologie ............................17
§ 1.3. Aspecte socioculturale ale cercetării etnosului şi identităţii etnice în Republica Moldova 29
§ 1.4. Problemele genezei identităţii etnice în psihologia dezvoltării ...........................................40
Capitolul II. CERCETAREA EMPIRICĂ A IDENTITĂŢII ETNICE LA ADOLESCENŢI
§ 2.1. Schema conceptuală, procedura şi instrumentarul metodic.................................................52
§ 2.2. Prezentarea şi analiza rezultatelor cercetării particularităţilor psihologice ale identităţii
etnice la adolescenţi.......................................................................................................................61
2.2.1. Studierea stereotipurilor etnice şi a tendinţelor afiliative....................................................61
2.2.2. Studierea ierarhiei preferinţelor etnice şi a montajelor psihologice de interacţiune
intergrupală ....................................................................................................................................69
Capitolul III. MODALITĂŢI PSIHOLOGICE DE DEZVOLTARE A INTERACŢIUNII
IDENTITĂŢII ETNICE ŞI A TOLERANŢEI ÎN PSIHOLOGIA
VÎRSTELOR ŞI ÎN CEA SOCIALĂ
§ 3.1. Fundamente teoretice conceptuale ale programului de dezvoltare a toleranţei etnice
utilizate în training.........................................................................................................................88
§ 3.2. Modalităţi practice de dezvoltare a toleranţei etnice la adolescenţi ....................................94
Concluzii generale şi recomandări ...........................................................................................114
Adnotare; termeni cheie (română, rusă, engleză) ..................................................................117
Bibliografie .................................................................................................................................120
Anexe ..........................................................................................................................................134
3
Preliminarii
Actualitatea temei. Interesul cercetătorilor din diferite domenii – psihologiei, pedagogiei,
sociologiei, etnologiei, antropologiei, politologiei, istoriei – faţă de problematica identităţii
sociale şi personale este determinat în prezent de transformările sociale radicale, ce se
caracterizează prin distrugerea stereotipurilor sociale, schimbarea valorilor, de necesitatea în
autodeterminarea personală şi socială a individului (G.M.Andreeva, А.N.Tatarko, M.A.Kozlova,
N.M.Lebedeva).
Actualitatea şi oportunitatea temei sînt condiţionate de faptul că în Republica Moldova, la
fel ca în alte ţări din spaţiul CSI, are loc transformarea dinamică a identităţii etnice la toate
grupurile de vîrstă. Acest proces de constituire a identităţii etnice se desfăşoară în condiţiile
nedeterminării sociale, care se exprimă prin imprevizibilitate (imposibilitatea subiectivă de
prognozare a dezvoltării identităţii, a evenimentelor), prezenţa unei multitudini de probleme
(subiectivitatea posibilităţilor, varietatea alegerii deciziilor şi interpretărilor), imposibilitatea
subiectivă de a controla dezvoltarea evenimentelor (E.P.Belinskaia).
Cum au arătat cercetările efectuate de N.M.Lebedeva în spaţiul postsovietic, identitatea
etnică pozitivă stă la baza toleranţei etnice. Pentru Republica Moldova problema toleranţei etnice
este deosebit de actuală, datorită transformărilor sociale care au avut loc pe teritoriul ei şi
evenimentelor din Transnistria (1992) şi UTA Găgăuzia (1991).
Spre deosebire de ţările din spaţiul postsovietic, Republica Moldova este unicul stat în care
există un etnos înrudit cu cel din România şi acest fapt influenţează asupra proceselor etnice din
ţară (C.King). Republica Moldova reprezintă o zonă unicală de contact etnic între lumea romană
şi cea slavonă, între culturile română, slavonă şi tiurcă într-un spaţiu geografic restrîns.
Problema identităţii etnice şi a particularităţilor formării ei este reflectată în mai multe
studii: formarea identităţii etnice (T.G.Stefanenko, O.L.Romanova, 1994; T.G.Stefanenko, 1988,
1999; S.A.Bakluşinskii, N.G.Orlova, 1998; V.P.Levkovici, L.D.Cuzmiţkaite, 1992;
I.I.Caunenco, 1999, 2004); transformarea identităţii etnice (N.M.Lebedeva, 1997;
A.B.Muldaşeva, 1991; T.G.Stefanenko, E.I.Şleaghina, S.N.Enikolopov, 1993; V.N.Pavlenko,
1999; M.N.Guboglo, 1999; N.M.Lebedeva, A.N.Tatarko, 2005; S.L.Buhareva, 2004); legătura
dintre identitatea etnică şi maturitatea generală a personalităţii (N.M.Lebedeva, 2002;
M.A.Kozlova 2004; N.M.Lebedeva A.N.Tatarko, 2005).
Un interes deosebit prezintă studiile cercetătorilor români: a) etnopsihologia românilor
(P.Popescu-Neveanu, 1994; S.Chelcea, R.Gherghinescu, M.Moţescu, 1994); b) influenţa
4
particularităţilor regionale asupra specificului psihologiei românilor (I.Mînzat, 1994; R.Chiran,
1994; M.Gârlan, D.C.Rădulescu, 1994); c) minorităţile conlocuitoare (E.Zamfir, 1994).
Deşi numărul cercetărilor efectuate în spaţiul postsovietic consacrate problemei identităţii
etnice este impunător (G.U.Soldatova, T.G.Stefanenko, D.Laitin, N.M.Lebedeva, V.I.Hotineţ;
V.N.Pavlenko, S.A.Taglin, O.L.Romanova, P.I.Gnatenko, I.A.Snejkova, I.I.Caunenco), nu există
o opinie unică referitor la fenomenul identităţii etnice şi la structura acesteia.
Analizînd literatura ştiinţifică, constatăm că noţiunile de identitate etnică şi autoconştiinţă
etnică sînt utilizate ca noţiuni identice, ca sinonime. Unii autori (V.I.Hotineţ) tratează identitatea
etnică ca o treaptă superioară a autoconştiinţei etnice. După etnopsihologul rus G.U.Soldatova,
identitatea etnică necesită a fi cercetată ca formă concentrată şi caracteristica esenţială a
conştiinţei etnice şi ca manifestare exterioară a inconştientului etnic (G.U.Soldatova).
Etnopsihologul rus T.G. Stefanenko susţine că noţiunea de identitate etnică este mai largă
decît cea de autoconştiinţă etnică. Identitatea etnică reprezintă nu numai conştientizarea, dar şi
trăirea apartenenţei sale la o comunitate etnică.
Etnopsihologii ucraineni V.N.Pavlenko şi S.A.Taglin menţionează nu numai trăirea şi
conştientizarea apartenenţei la un anumit grup, dar şi „trăirea reală” în calitate de membru al
grupului etnic, adică în corespundere cu modul de viaţă acceptat pentru grupul dat, evidenţiindu-
se, astfel, şi componenta comportamentală.
O atenţie deosebită necesită şi problema genezei identităţii sociale la vîrsta adolescenţei,
dificultatea principală fiind identificarea de sine. Nevoia adolescentului de a se autodetermina
este generată de nivelul dezvoltării situaţiei sociale (L.I.Bojovici, M.P.Ghinzburg, I.S.Kon,
T.V.Sneghireva, D.I.Feldştein). Această perioadă de vîrstă se caracterizează prin reprezentări
generale despre sine, care includ înţelegerea şi trăirea propriului „Eu”, a individualităţii şi
personalităţii irepetabile. Apare necesitatea de a uni toate acestea într-un sistem integru, astfel
găsind şi determinînd sensul existenţei proprii (L.I.Bojovici, V.Ă.Ciudnovski, K.Obuhovski,
D.A.Leontiev, U.Şchiopu ş.a.).
Tradiţional, psihologii care studiază problema identităţii (sociale sau personale) se bazează
pe teoria epigenetică a stadiilor psihosociale de dezvoltare a lui E.Erikson. Autorul consideră că
identitatea este o formaţiune personală complexă, ce posedă o structură cu mai multe niveluri, un
proces de organizare a practicii de viaţă în cadrul „Eu”- lui individual. Un interes deosebit
reprezintă perioada adolescenţei, în care, după E.Erikson, dezvoltarea identităţii are loc
neuniform şi este determinată de situaţia socială.
La momentul actual, formarea, transformarea şi structura identităţii etnice în funcţie de
grupul de apartenenţă (etnic, titular-netitular) la diferite grupuri de vîrstă în spaţiul postsovietic,
5
caracterizat prin formarea dinamică a structurii sociale în situaţia de nedeterminare socială, sînt
studiate insuficient.
Problema de cercetare rezidă în faptul că, pe de o parte, la etapa actuală are loc procesul
de statornicire a statalităţii Republicii Moldova, iar, pe de altă parte, nu este cunoscut procesul de
constituire a identităţii etnice la adolescenţii de etnii titulară şi minoritară.
Obiectul cercetării îl constituie identitatea etnică a adolescenţilor.
Cele menţionate mai sus au condiţionat alegerea temei lucrării şi au determinat scopul
cercetării: studierea particularităţilor psihologice ale identităţii etnice la adolescenţii de etnii
titulară şi minoritară în condiţiile nedeterminării sociale şi stabilirea modalităţilor practice de
dezvoltare a toleranţei etnice.
Analiza teoretică a problemei cercetate ne-a determinat să formulăm următoarele ipoteze
ale cercetării:
• particularităţile psihologice ale identităţii etnice a adolescenţilor sînt determinate de:
- grupul de apartenenţă – etnie titulară sau minoritară
- particularităţile mediului etnic de contact.
• adolescenţii de etnie titulară vor percepe situaţia socială ca fiind mai stabilă decît
adolescenţii etniei minoritare.
Pentru a atinge scopul formulat şi a verifica ipoteza, ne-am propus drept obiective
operaţionale:
• Analiza teoretică a problemei şi a cercetărilor identităţii etnice şi toleranţei etnice din
sursele de psihologie şi ale ştiinţelor adiacente.
• Argumentarea principiilor metodologice şi elaborarea schemei conceptuale de studiere a
identităţii etnice la adolescenţi.
• Studierea autostereotipurilor şi heterostereotipurilor etnice ale adolescenţilor moldoveni,
ruşi, ucraineni, bulgari şi găgăuzi.
• Prezentarea şi analiza comparativă a autostereotipurilor şi heterostereotipurilor
adolescenţilor de etnii titulară şi minoritară.
• Studierea sistemului de preferinţe etnice la adolescenţii de etnii titulară şi minoritară.
• Descrierea particularităţilor identităţii etnice a adolescenţilor de etnie titulară în funcţie
de mediul etnic de contact.
• Elaborarea unui program-model în vederea formării şi dezvoltării toleranţei etnice la
adolescenţi.
Reperele epistemologice ale cercetării:
• Teoria epigenetică a stadiilor psihosociale de dezvoltare (E.Erikson).
6
• Teoria identităţii sociale şi autocategorizării sociale (H.Tajfel, Dj.Terner).
• Teoria cultural-istorică (L.S.Vîgotski).
• Principiile determinării socioculturale a proceselor psihice (L.S.Vîgotski, A.B.Bruşlinski,
T.G.Stefanenko, A.G.Asmolov).
• Modelul celor două măsurări al aculturaţiei (Dj.Berry).
Studiul efectuat se bazează pe concepţiile teoretice privind structura identităţii etnice
(T.G.Stefanenko, G.U. Soldatova), transformarea identităţii sociale şi etnice în noul context
cultural şi sociopolitic (N.M.Lebedeva), particularităţile formării identităţii etnice în spaţiul
postsovietic, aculturaţia grupurilor etnice şi factorii toleranţei etnice (G.U.Soldatova).
Baza experimentală:
În studiu au fost implicaţi 358 de adolescenţi de diferite etnii: moldoveni (români), ruşi,
ucraineni, bulgari, găgăuzi din mun. Chişinău, or. Comrat (UTA Găgăuzia) şi or. Rîbniţa
(Transnistria). Vîrsta şi statutul: 16-18 ani (elevi, liceeni); 17-21 ani (studenţi).
Inovaţia ştiinţifică şi valoarea teoretică a cercetării:
Pentru prima dată în psihologia din Republica Moldova:
• A fost studiată empiric identitatea etnică ca un fenomen independent.
• S-au obţinut date empirice despre particularităţile structurii identităţii etnice, preferinţele
etnice ale reprezentanţilor etniilor titulare şi minoritare, influenţa mediului etnic de
contact asupra identităţii etnice în perioada formării statalităţii Republicii Moldova.
• Au fost stabilite nivelurile de bietnicitate la adolescenţii minorităţilor etnice.
• S-a efectuat analiza teoretică a fenomenului toleranţei etnice în psihologia vîrstelor şi în
cea socială.
• A fost stabilită empiric ierarhia preferinţelor etnice la adolescenţii de etnii titulară şi
minoritară.
• În baza studiului empiric s-au determinat particularităţile psihologice ale identităţii etnice
la adolescenţi în perioada instabilităţii sociale.
• Au fost generalizate şi sistematizate conceptele cercetărilor naţionale şi de peste hotare
privind problema identităţii etnice în psihologia vîrstelor şi în cea socială.
• S-au elaborat structura şi procesualitatea training-ului orientat spre formarea toleranţei
etnice.
Valoarea aplicativă a cercetării:
Rezultatele studiului pot fi utilizate:
• de către psihologii din şcolile multinaţionale în activitatea educaţională;
7
• la elaborarea programelor naţionale pentru minorităţile etnice şi la înlăturarea tensiunii
interetnice;
• în procesul de instruire ce ţine de următoarele domenii: psihologia vîrstelor, psihologia
dezvoltării, psihologia socială;
• ca bază pentru elaborarea programelor de curs avînd ca subiect educaţia multiculturală în
instituţiile preuniversitare şi universitare;
• pentru formarea identităţii etnice pozitive şi dezvoltarea dialogului intercultural, utilizînd
modelele şi structura training-ului în instituţiile de învăţămînt.
Tezele propuse pentru susţinere:
• Particularităţile psihologice ale identităţii etnice la adolescenţi sînt determinate de grupul
de apartenenţă etnică – etnie titulară sau minoritară. Pentru reprezentanţii etniei titulare
este caracteristică identitatea monoetnică, iar pentru cei ai etniei minoritare – identitatea
bietnică.
• Asupra particularităţilor constituirii identităţii etnice a adolescenţilor - reprezentanţi ai
etniilor titulară şi minoritară – influenţează statutul real şi cel subiectiv ale grupului.
• Specificul mediului etnic de contact (în raport majoritar-minoritar) influenţează
conţinutul structurii identităţii etnice la etnia titulară.
• Identitatea etnică a adolescenţilor ucraineni, găgăuzi şi bulgari este bietnică, adică
include apartenenţa etnică proprie şi alta (rusă), ceea ce se reflectă în stereotipurile etnice
şi în ierarhia preferinţelor.
• Adolescenţii de etnie titulară vor percepe situaţia socială ca fiind mai stabilă decît
adolescenţii etniei minoritare.
• Identitatea etnică pozitivă a adolescenţilor poate fi realizată prin implementarea unui
program psihologic model de dezvoltare a toleranţei etnice.
Metodele de cercetare:
• Metode teoretice: analiza şi sinteza literaturii psihologo-pedagogice, metodico-ştiinţifice
privind problema de cercetare, metoda ipotetico-deductivă pentru interpretarea şi
explicarea rezultatelor obţinute în cercetare.
• Metode empirice: convorbirea, ancheta, testul, teste proiective, experimentul de
constatare.
• Metode matematice de prelucrare statistică: criteriile Fhisher, Wilcoxon. Pentru
prelucrarea statistică au fost utilizate pachetele statistice Excel şi SPSS 12.
Aprobarea tezelor şi implementarea datelor experimentale:
Principalele teze ale lucrării au fost prezentate la următoarele conferinţe internaţionale:
8
• „Symposia Professorum”, Chişinău, ULIM, 2002.
• „Diversitatea culturală – tezaurul spiritual al poporului Republicii Moldova”, Chişinău,
2003.
• „ONG-urile şi impactul lor asupra procesului de transformare: analiză şi experienţă”, 6-7
noiembrie, Chişinău, 2003.
• „Transformation in Society as a Form of Social Change”, Universitateа din Magdeburg,
Germania, 14-16 mai, 2004.
• „Educaţia multiculturală ca mijloc de management al diversităţii şi de integrare în
societatea polietnică”, Chişinău, 2004.
• „Этнопсихологические и социокультурные процессы в современном обществе”, II
Международная научная конференция, Балашов, Россия, 2005.
• „Формирование личности в условиях социальных перемен”, Славянский
Университет Республики Молдова, Кишинев, 2006.
• „De la diversitatea lingvistică spre educaţia multilingvă şi multiculturală”, Centrul pentru
Problemele Minorităţilor, Chişinău, 2006.
Datele experimentale au fost implementate în cadrul următoarelor activităţi:
• Programul „Dezvoltarea toleranţei interetnice la adolescenţi şi tineri”, organizat cu
suportul financiar al Fundaţiei Soros-Moldova în perioada septembrie-octombrie 2001 în
oraşele Comrat, Sîngerei şi Rîbniţa (codul proiectului - VB463520).
• Programul “Dezvoltarea toleranţei - baza dialogului intercultural la tineret” organizat
cu suportul financiar al Fundaţiei Soros-Moldova în or. Comrat, or. Rîbniţa şi în s.Valea
Perjei, r-nul Cimişlia în anul 2002 (proiectul nr.103629).
• Programul “Şcoala de toleranţă”, organizat cu suportul Ambasadei SUA, Secţia pentru
cultură şi presă, nr.grantului SMD70003GR016, 15 februarie-15 mai 2003.
Validarea rezultatelor obţinute este asigurată prin diversitatea metodelor utilizate în
raport cu fiecare grup etnic, de volumul investigaţiilor empirice efectuate şi de prelucrarea
statistică a datelor, care s-a realizat cu ajutorul programului specializat SPSS 12.
Structura disertaţiei: preliminarii, 3 capitole, concluzii generale şi recomandări, adnotare
(în limbile română, engleză, rusă), bibliografie, anexe.
Cuvinte-cheie: identitate etnică, etnicitate, autoconştiinţă etnică, toleranţă etnică,
intoleranţă etnică, preferinţe etnice, atitudini etnice, autostereotip, heterostereotip, identitate
bietnică, probleme ale identităţii naţionale, relaţii interetnice, majoritate etnică, minorităţi etnice,
distanţă socială, marginalizare.
9
CAPITOLUL I
FUNDAMENTE TEORETICE ŞI METODOLOGICE DE STUDIERE A
IDENTITĂŢII ETNICE
§ 1.1. Delimitarea conceptuală a noţiunilor de „identitate etnică” şi de
„autoconştiinţă etnică”
Transformările sociale rapide şi situaţia de nedeterminare aduc în atenţia specialiştilor
probleme de etnopsihologie, în particular problema „identităţii etnice”, a caracterului naţional, a
autoconştiinţei etnice, a profilului etnopsihologic al unui popor, a toleranţei etnice etc.
Deschiderea spre spaţii culturale mai largi, însăşi comunicarea interculturală, suscită interesul
unei categorii largi de specialişti şi cercetători.
Problema identităţii sociale, inclusiv etnică, a generat un număr mare de studii reflectate
atît în psihologia occidentală, cît şi în cea americană (R.F.Benedict, 1934, 1943, 1946; J. Piajet,
1951; E.Erikson, 1996; H.Tejfel, 1978, 1982; H.Tejfel, Dj.Terner 1979; J.Marsia, 1970, 1980;
J.Mid, 1946; J.Phinney, 1990, 1993; Dj.de-Vos, Romanucci-Ross, 1982, 2001; F.L.K.Hsu, 1961;
Z.Freud, 1925; A.S.Waterman, 1992; S.Moscovici, 1988; S.Bochner, 1982; G.A.Kelly, 1955;
H.Triandis, J.Berry, 1980).
În spaţiul postsovietic, problema dată a generat o serie de studii teoretice şi empirice care
reflectă mai multe aspecte de cercetare: definirea identităţii etnice şi problema tensiunii
interetnice (G.U.Soldatova, 1991, 1996, 1998; L.M.Drobijeva, 1996; G.U.Soldatova,
L.A.Şaigherova, 2001, 2002), geneza identităţii etnice (T.G.Stefanenko, O.L.Romanova, 1994;
T.G.Stefanenko, 1988, 1999; S.A.Bakluşinskii, N.G.Orlova, 1998; V.P.Levkovici,
L.D.Cuzmiţkaite, 1992), criza identităţii etnice şi modalităţi de depăşire a ei (N.M.Lebedeva,
1995, 1997), raportul identitate etnică – toleranţă etnică (N.M.Lebedeva, A.N.Tatarko, 2005),
legătura dintre identitatea etnică şi maturizarea generală a personalităţii (M.A. Kozlova, 2004),
problema toleranţei etnice în cercetarea sociopsihologică (N.M.Lebedeva, F.M.Malhozova,
2002; V.F.Safin, S.S.Duşambaeva, 2002, 2003).
În lumina realităţilor complexe ale lumii contemporane, ale specificacităţii etapei de geneză
socială, psihologii români pledează pentru o consolidare a caracterului multivalent al subiectului
discutat. Ei şi-au consolidat cercetările în următoarele direcţii: identitatea naţională la tinerii
români, autoimaginea şi heteroimaginile etnice, identificarea naţională şi culturală (S.Chelcea,
M.Moţescu, 1995); relaţiile interetnice în reprezentarea socială a românilor care trăiesc în
10
diverse zone ale ţării (S.Tudor, R.Chiran, I.Scorţan, 1996); valorile, atitudinile şi relaţiile etnice
la români (M.Gârlan, 1999); valorile sociale şi percepţia minorităţii etnice (A.Liiceanu, 1996).
Un interes deosebit prezintă studiile efectuate de către L.Iacob (2003), care este
preocupată, în special, de problemele ce ţin de domeniul imagologiei. În monografia sa
„Etnopsihologie şi imagologie” sînt descrise opt studii, care se centrează pe tematica
autoimaginilor şi heteroimaginilor etnice, fiind abordate din perspectiva imagologică sau ego-
ecologică. În lucrare este descris impactul „acţiunii” stereotipurilor etnice, văzute prin prisma
cogniţiei sociale.
Unul dintre primii cercetători ai conştiinţei naţionale a fost istoricul şi sociologul
basarabean Vasile Harea, care a studiat populaţia din arealul Prut şi Nistru şi a dedus trăsăturile
forte ale basarabenilor (V. Harea, 1995).
Însă în cheia realizării studiului nostru menţionăm cercetarea efectuată de S.Rusnac (1995),
care a descris subiectul percepţiei reciproce între etnii în comunităţile mixte (pe baza
materialelor din Republica Moldova). Studiul prezintă una dintre primele cercetări de psihologie
socială din ţara noastră, fiind efectuată o analiză social-istorică profundă a relaţiilor interetnice în
Moldova.
Chiar dacă numărul cercetărilor empirice ale identităţii etnice este impunător, pînă în
prezent rămîne a fi discutabilă terminologia utilizată. Deseori noţiunile: etnicitate, identitate
etnică şi autoconştiinţă etnică sînt tratate ca sinonime. Despre neclaritatea acestor noţiuni scrie
politologul american C.King în studiile sale incluse în monografia „Moldovenii, România, Rusia
şi politica culturală” (C.King, 2002). Lucrările lui conţin cercetarea maleabilităţii identităţii
naţionale – gradul în care concepţiile individuale despre sine şi comunitate pot fi schimbate prin
educaţie, politică culturală şi prin alte forme de intervenţie a statului.
Faptul că identităţile etnice sînt mutabile, multiple, se suprapun şi adeseori se contrazic este
unul din puţinele lucruri înţelese în privinţa etnicităţii şi naţionalismului. Etnicitatea a fost
întotdeauna o noţiune cam neclară, modificîndu-se şi adaptîndu-se într-o regiune în care o
schimbare de politică poate încă să însemne şi o schimbare de frontiere politice. Studierea unor
teme controversate şi sensibile ca identitatea şi comunitatea, teme care uneori generează conflict
între politicieni şi populaţie, e o preocupare destul de dificilă (C.King, 2002, p.1).
G.U.Soldatova susţine că identitatea etnică în sens restrîns conţine nucleul motivaţional
cognitiv al autoconştiinţei etnice, însă prin altă prismă este mai extinsă - conţine în sine şi partea
inconştientă. Etnicitatea este o parte a identităţii sociale a omului, formarea şi funcţionarea
căreia se supun unor anumite legităţi sociopsihologice.
11
Deci identitatea etnică trebuie studiată, în primul rînd, ca o formă concentrată şi drept
caracteristică principală a autoconştiinţei etnice şi, în al doilea rînd, ca manifestare exterioară a
inconştientului etnic (G.U.Soldatova, 1998).
Considerăm mai autentică definiţia dată de T.G.Stefanenko (1999), care subliniază că nu
trebuie de egalat noţiunile de identitate etnică şi de autoconştiinţă etnică. Identitatea etnică se
„referă” la conştientizarea apartenenţei proprii către o anumită comunitate etnică şi nicidecum nu
se „reduce” la aceasta. Identitatea etnică, după acest autor, este rezultatul procesului cognitiv-
emoţional de autodeterminare a individului în spaţiul social în raport cu mai multe etnii.
La studierea identităţii etnice în literatura de specialitate sînt examinate două componente
de bază ale identităţii etnice – cognitivă (cunoştinţele) şi afectivă (mîndria, respectul, ofensele,
frica) -, care servesc drept criterii de bază în compararea interetnică (T.G.Stefanenko, 1998,
p.13). Pornind de la aceasta, A.N.Tatarko accentuează că componentele trebuie caracterizate cu
ajutorul unor parametri sau prin intermediul unor indici de măsurare. În calitate de parametri, ce
caracterizează componentele identităţii, sînt examinate două noţiuni: valenţa şi determinarea.
Valenţa (pozitivă-negativă) identităţii etnice este semnul emoţional al componentei afective.
Determinarea reprezintă, în primul rînd, nivelul de claritate al conştientizării, caracteristic unui
grup etnic, complexitatea cunoştinţelor, reprezentările despre particularităţile culturale şi
psihologice ale propriului grup (A.N.Tatarko, 2004).
T.G.Stefanenko (1999) menţionează, de asemenea, că deşi etnicitatea este flexibilă, ea are
un caracter ascriptiv (atribuit de societate). Indiferent de faptul dacă identitatea etnică se
formează în limitele unei culturi anumite şi în procesul de interacţiune intergrupală, ea este
relativ independentă şi de una, şi de alta. Cercetătoarea remarcă şi faptul că nu trebuie de
identificat identitatea etnică cu autoidentificarea etnică, care este unul din componentele
identităţii etnice.
Identitatea etnică se află la punctul de joncţiune dintre individ şi situaţia socială, de aceea
T.G. Stefanenko afirmă că este mai bine de examinat identitatea etnică ca o conştientizare a
relaţiilor dintre „Eu”–l personal şi mediul etnic – a identificării cu o comunitate etnică şi
separarea de alţii.
O perioadă îndelungată în etnopsihologie şi etnosociologie obiectul cercetărilor empirice l-
a constituit autoconştiinţa etnică - conştientizarea de către individ a apartenenţei proprii la o
comunitate etnică determinată. Mai tîrziu a fost evidenţiată noţiunea de „conştiinţă etnică” ca un
fenomen mai larg, extins, ce include în sine reprezentările membrilor comunităţii etnice despre
etnosul propriu şi cel străin, cuprinzînd montajele sociopsihologice şi stereotipurile etnice.
Astfel, autoconştiinţa etnică este o parte din conştiinţa etnică, care reflectă perceperea şi
12
reprezentarea individului despre sine ca membru al comunităţii etnice proprii. În aşa interpretare
autoconştiinţa etnică după sens este mai apropiată de noţiunea de identitate etnică sau de
etnicitate (N.M.Lebedeva, 1999).
Identitatea etnică constituie o parte a identităţii sociale şi este, în primul rînd, reprezentarea
omului despre sine ca membru al unui grup etnic determinat, ea incluzînd, de asemenea, şi
specificul emoţional-valoric atribuit membrilor grupului dat (T.G.Stefanenko, 2004).
Conform lui Dj.de-Vos, etnicitatea în sensul cel mai îngust este sentimentul continuităţii
trecutului, care se păstrează ca o parte esenţială a autodeterminării omului. Ea, la fel, este strîns
legată cu trebuinţa persoanei de a se integra într-un colectiv. Persoana simte, într-o măsură
oarecare, pericolul atunci cînd grupul său este pe cale de dispariţie. De aceea, etnicitatea include
în sine conştientizarea supravieţuirii personale în limitele continuităţii existenţei grupului.
Supravieţuirea grupului este garanţia supravieţuirii individului (Dj.de-Vos, 2001).
T.G.Stefanenko menţionează că psihologii consideră etnosul drept comunitate psihologică,
ce îndeplineşte funcţii importante, care oferă:
• informaţii pentru orientare în mediul extern;
• valori generale de viaţă;
• protecţie, răspunzînd nu numai de starea socială, dar şi de cea fizică, funcţie, datorită
căreia persoana se percepe ca o parte din „noi”, ceea ce este foarte important pentru
confortul propriu, totodată, etnosul nu prezintă unicul grup la care se adresează
persoana.
Deseori alte suporturi sînt insuficient de stabile, astfel existînd pericolul ca persoana să fie
exclusă din aceste grupuri (partide, organizaţii neformale etc.). Comunitatea etnică însă prezintă
stabilitate în timp, deoarece se caracterizează prin componenţă constantă, fiecare persoană
posedînd un statut etnic stabil, astfel „excluderea” din etnos este imposibilă. Datorită acestor
calităţi, etnosul este pentru persoană un grup de susţinere puternic şi sigur (T.G.Stefanenko,
1998).
I.V.Bromlei tratează noţiunea de etnos drept colectivitate stabilă de oameni ce există pe un
anumit teritoriu istoric, cu trăsături comune, relativ stabile în ceea ce priveşte limba, cultura şi
proprietăţile psihice, de asemenea cu conştiinţa unităţii lor şi cultură deosebită de alte etnii. Este
important ca aceste trăsături generale să fie recunoscute, conştientizate de reprezentanţii etnici,
ceea ce îşi găseşte reflectare în conştiinţa lor (I.V.Bromlei, 1983, cit. de N.M.Lebedeva, 1999, p.
18).
Studiul literaturii de specialitate relevă şi alte tratări ale naturii etnosului. De exemplu,
L.Gumilev consideră etnosul ca un fenomen natural. În înţelegerea sa etnosul este un colectiv de
13
oameni (o sistemă dinamică), opus altor colective analoage (noi şi alţii), avînd o structură
interioară deosebită şi un stereotip original de comportament (L.N.Gumilev, 1993).
Definiţiile date de I.V.Bromlei şi L.N.Gumilev sînt întrucîtva asemănătoare: şi într-un caz,
şi în altul prin noţiunea de etnos se subînţelege un grup de oameni cu trăsături specifice, care se
deosebesc de cele ale altor grupuri (N.M.Lebedeva, p.19, 1999).
Unii autori menţionează următoarele caracteristici ale etnosului: 1) comunitatea teritorială,
endogamia; 2) semnele etnice ce reflectă diferenţe reale (limba, cultura) şi 3) autoconştiinţa
etnică ce reiese din celelalte două (T.G.Stefanenko, 1998, p.17).
Conform altei viziuni, etnosul reprezintă o comunitate, care nu ţine de stat, economie,
politică, limbă şi cultură. Din cele expuse anterior, putem concluziona că autoconştiinţa sau
identitatea rămîne a fi unica caracteristică a etnosului (T.G.Stefanenko, 1998).
Putem fi de acord cu etnopsihologul rus T.G.Stefanenko că pentru psihologi are importanţă
faptul sau dovada că identitatea etnică este recunoscută ca una din caracteristicile etnosului.
Aceasta înseamnă că etnosul reprezintă pentru individ o comunitate sau un grup psihologic de
apartenenţă. Din punct de vedere psihologic etnosul se caracterizează ca un grup de oameni
stabili în existenţa lor, care conştientizează faptul că sînt membri ai grupului pe baza unor
trăsături distinctive percepute ca diferenţe etnice.
Literatura etnologică şi cea sociologică conţin diverse concepţii privind esenţa, natura,
particularităţile şi structura etnosului.
Etnosul este tratat în cadrul concepţiilor primordialiste şi instrumentaliste. Reprezentanţii
primordialismului (L.N.Gumilev, I.V.Bromlei, S.A.Arutiunov) explică etnicitatea ca o
caracteristică înnăscută, care stă la baza conştiinţei etnice şi a comportamentului. Unii cercetători
ortodocşi, adepţi ai acestei orientări, afirmă că etnicitatea are rădăcini biologice, iar identitatea
etnică grupală se transmite din generaţie în generaţie. Teoria constructivistă interpretează
etnicitatea ca situaţională, schimbătoare şi dependentă de structura societăţii. Identitatea etnică
poate să evolueze sau să se reducă în funcţie de o mulţime de factori, unul dintre care este
capacitatea politicienilor de a mobiliza efectiv grupul pentru atingerea scopurilor generale sau
înlăturarea ameninţărilor exterioare. Unii instrumentalişti, (numiţi şi constructivişti) (F.Bart,
V.A.Tişcov) consideră că identitatea etnică se formează graţie elitei politice în lupta pentru
putere, adică este frecvent schimbătoare, supusă manipulărilor, dependentă de conştiinţa
grupului, înnăscută şi transmisă din generaţie în generaţie.
Aceste două orientări nu pot fi separate şi nu prezintă unica modalitate de înţelegere a
naturii şi a funcţionalităţii identităţii etnice, care este reală şi polifuncţională.
14
De noţiunea de etnos este legată şi problema înţelegerii noţiunilor de etnie titulară şi de
minorităţi etnice.
O „majoritate” este considerat segmentul de populaţie care depăşeşte din punct de vedere
numeric toate celelalte segmente etnice. Minorităţile etnice sînt un subgrup de oameni care
locuiesc într-o ţară concretă şi care alcătuiesc mai puţin de o jumătate din populaţie.
Reprezentanţii minorităţilor etnice se deosebesc de cealaltă parte a populaţiei prin apartenenţa lor
etnică, religie, limbă şi prin alte particularităţi deosebite. Uneori minorităţile se consideră o
naţiune separată sau un grup de oameni în funcţie de statutul pe care îl au în ţara dată. Deci
minorităţile etnice sînt considerate grupurile de cetăţeni ai unui stat, fiind numeric mai puţini
decît populaţia de bază, care are caracteristici etnice stabile, de limbă, religie, cultură şi care
doreşte să-şi păstreze propria identitate (N.Katiko, 2001).
Referitor la parametrii şi structura identităţii etnice autorii, de asemenea, nu au o părere
unică.
Analiza literaturii de specialitate permite a evidenţia următoarele caracteristici ale
identităţii etnice:
• Actualitatea identităţii etnice, ce ţine de situaţia social-politică la momentul dat şi
depinde de relaţiile interetnice, care, de regulă, se caracterizează prin tensiune.
Deoarece identitatea etnică este doar una din subidentităţi în sistema integrală, pentru
mulţi ea este o categorie actuală, iar pentru puţini o categorie centrală (V.N.Pavlenko,
1999, p.118).
• Valenţa identităţii etnice. Particularitatea de bază a caracteristicii date constă în faptul
că identitatea etnică are indicii săi, astfel fiind pozitivă sau negativă. Indicatorii empirici
ai valenţei identităţii etnice pot fi negativitatea sau pozitivitatea autostereotipurilor şi
sentimentelor atribuite etnicităţii (N.M.Lebedeva, 1993, 1995, 1997).
Cu toate că problema structurii identităţii etnice în alte ţări este studiată de mult timp, în
opinia unor autori ea rămîne a fi un „cîmp problematic” (I.Caunenco, 2006).
Mai acceptate sînt reprezentările despre componentele identităţii etnice:
• autocategorizarea ca membru al unui grup etnic determinat;
• sentimentul de apartenenţă la un grup etnic şi prezenţa unei relaţii strînse între membrii
grupului;
• atitudinea (pozitivă sau negativă) faţă de grupul etnic dat (V.N.Pavlenko, 1999, p.120).
V.I.Hotineţ (1995), studiind autoconştiinţa etnică, determină identitatea etnică ca o treaptă
superioară a autoconştiinţei etnice. Autorul evidenţiază două niveluri de autoconştientizare
etnică. Primul nivel constituie „reprezentările despre etnosul propriu” (apariţia şi trecutul istoric
15
al poporului, teritoriul etnic, limba, religia, cultura, economia, de asemenea particularităţile
antropologice şi psihologice). Al doilea nivel este cel de „autoidentificare etnică”
(„conştientizarea identificării cu etnosul propriu” şi, ca rezultat, conştientizarea particularităţilor
proprii etnopsihologice, ce caracterizează determinarea etnică, independenţa etnică a
personalităţii) (V.I.Hotineţ, 1995).
În literatura psihologică se menţionează că identificarea etnică poate fi dominată de
conflicte interne. De exemplu, conflictul între autostereotipul şi heterostereotipul grupului etnic
propriu în viziunea autgrupului (etnia dominantă şi importantă pentru individul dat). De obicei,
acest conflict apare la emigranţii de generaţia a doua, cînd, pe de o parte, se formează o identitate
dublă, care este apreciată de ei ca fiind un prejudiciu, iar, pe de altă parte, părinţii îi judecă
pentru această identitate dublă, deoarece ei ţin mult la etnia proprie şi o protejează (R.Golţ,
2004).
G.U.Soldatova, care a studiat fenomenul tensiunii etnice în diferite regiuni ale Rusiei,
evidenţiază următoarele particularităţi ale identităţii etnice:
1) Etnicitatea îşi are «originile în trecut». Este bine cunoscut faptul că în perioadele
dificile de dezvoltare a societăţii, cînd prezentul pare a fi un haos, iar viitorul este incert, popoare
întregi revin la istoria lor. Pentru antropologul american J. De Vos, identitatea etnică reprezintă
una din cele trei orientări ale «Eu - imaginii», şi anume orientarea spre trecut (De Vos, 1982).
2) Etnicitatea este mitologizată şi în aceasta constă forţa ei mobilizatoare. Punctul de bază
– ideea sau mitul despre o cultură generală, provenienţă, istorie.
3) Etnicitatea este o variabilă dependentă. Ea se dezvoltă sau se diminuează în
corespundere cu împrejurările exterioare (Van den Berghe, 1981). De aceea etnicitatea este un
instrument ideologic important în lupta pentru putere.
4) Etnicitatea are un substrat dublu, adică cultura etnică, care stă la baza ei, fiind, astfel,
divizată în cultură de uz «extern» şi în cultură de uz «intern», care nu este accesibilă străinilor
(S.Lurie, 1994).
5) Solidaritatea în calitate de indice fundamental al identităţii este evidenţiată de
majoritatea cercetătorilor, începînd cu T.Parsons (T.Parsons, 1975).
6) Etnicitatea după sens este confruntaţională, întreţinînd relaţii cu alte grupuri etnice, care
se creează după opoziţie. De aceea dezvoltarea etnicităţii este legată de creşterea intoleranţei
etnice, ca o manifestare a confruntaţionismului. Deci un factor important de intensificare a
etnicităţii este dorinţa de separare de alţii.
7) Etnicitatea este o categorie «emoţional-normativă». Demnitatea, mîndria, ofensa, frica
sînt nişte criterii importante de comparaţie interetnică. Toate acestea se bazează pe nişte legături
16
emoţionale puternice cu comunitatea etnică, obligaţiuni morale referitor la ea, ce se stabilesc în
procesul de socializare a individului.
Etnicitatea este foarte sensibilă la schimbările situaţiei interetnice, iar actualizarea ei, ca
formă a interacţiunii intergrupale şi intragrupale, duce la creşterea tensiunii şi a dezintegrării
comunităţii polietnice. Aceasta determină locul central al etnicităţii în cîmpul fenomenologic al
tensiunii etnice (G.U.Soldatova, 1998, p.47-49).
Despre delimitarea conceptuală a noţiunilor de identitate etnică şi de etnicitate scrie
psihologul L.G.Pocebut (2005, p.70). Identitatea etnică, în opinia autorului, este o categorie
psihologică, ce caracterizează conştientizarea subiectivă de către individ a apartenenţei sale la o
comunitate etnică concretă. Etnicitatea reprezintă o categorie sociologică, ce determină
apartenenţa etnică după un şir de indici.
G.U.Soldatova, studiind fenomenul tensiunii interetnice, descrie cinci tipuri de devieri de la
identitatea etnică pozitivă normală: 1) indiferenţa etnică (cosmopolitismul) ce apare atunci cînd
identitatea personală se află la un nivel mai înalt decît cea etnică; 2) hipoidentitatea
(etnonihilismul) – nedorinţa de a susţine valorile etnoculturale proprii, uneori negativismul faţă
de poporul propriu; 3-5) hiperidentitatea ce se caracterizează prin tendinţa către dominarea
etnică, cu înclinare către etnocentrism, care se manifestă prin: a) etnoegoism – este un mod mai
loial de manifestare, mai frecvent la nivel verbal, sub formă de tensiune etnică şi de enervare în
comunicarea cu reprezentanţii altui popor; b) etnoizolare – convingerea în superioritatea
poporului său, apeluri către „purificarea” naţiei, încetarea căsătoriilor şi a legăturilor interetnice;
c) fanatism naţional – tendinţa de a întreprinde acţiuni în scopul afirmării şi apărării intereselor
etnice, justificarea oricăror jertfe (G.U.Soldatova, 1998).
Concluzionînd, menţionăm că în multitudinea de noţiuni referitoare la identitatea etnică
autorii accentuează rolul conştientizării apartenenţei individului la o anumită comunitate etnică.
Ne afiliem opiniei lui T.G.Stefanenko, precum că identitatea etnică este un rezultat al procesului
cognitiv-emoţional, al mecanismului de autodeterminare a individului în spaţiul social privitor la
mai multe etnii, trăirea relaţiei „Eu” şi a mediului etnic – identificarea cu una sau cu cîteva
comunităţi şi separarea de alţii. Ea se formează în cadrul unei culturi anumite şi în procesul de
interacţiune interetnică, fiind, totodată, independentă şi de una, şi de alta. Studierea identităţii
etnice presupune două componente de bază – cognitiv (autoidentificarea, conţinutul
autostereotipurilor şi heterostereotipurilor; reprezentările despre distanţa dintre grupul propriu şi
altul) şi afectiv (sentimentul de apartenenţă la un grup etnic, favoritismul intergrupal, orientarea
stereotipurilor etnice).
17
§ 1.2. Bazele teoretice şi empirice ale studierii identităţii etnice în psihologie
Pentru a înţelege complexitatea şi multilateralitatea problemei identităţii etnice este necesar
de cunoscut istoria cercetării empirice a acestui subiect. Primele studii referitoare la identitate au
fost efectuate de către psihanalişti. În 1914 a apărut lucrarea lui S.Freud „Psihologia grupală şi
analiza Ego”. Noţiunea de „identificare” pentru prima dată a fost utilizată în contextul psihologic
ca o încărcătură emoţională inconştientă a copilului faţă de părinte (S.Freud, 1921). În lucrările
sale el a indicat şi sensul identificării ca mecanism de interacţiune între membrii grupului.
Această noţiune a fost utilizată de S.Freud în descrierea mecanismelor de formare a simpatiei
faţă de propriul grup etnic şi a antipatiei, care uneori se transforma în ostilitate, faţă de membrii
altor grupuri. S.Freud era de părerea că ostilitatea autgrupală este opusă unirii ingrupului.
Ambele mecanisme constituie două părţi ale unuia şi aceluiaşi fenomen. Această ambivalenţă a
relaţiilor emoţionale caracteristică antepreşcolarilor se extinde mai tîrziu şi asupra interacţiunii
sociale prin identificarea cu liderul grupului de apartenenţă şi ataşamentul către membrii săi, iar
sentimentele de concurenţă, ostilitate şi agresiune se manifestă vis-à-vis de membrii grupului
„străin”. Identificarea cu liderul grupului reprezintă după S.Freud, temelia formării grupului şi
este una dintre variantele ulterioare ale complexului Oedip. Aceasta ar însemna că
particularităţile relaţiilor intergrupale sînt înţelese în psihanaliza clasică drept consecinţă a unor
factori motivaţionali şi individuali.
Spre deosebire de freudismul ortodoxal, pentru care noţiunea de identificare este
semnificativă, dar nu decisivă, la adepţii teoriei lui S.Freud, mai întîi de toate menţionăm adepţii
neo-freudismului - Erik Erikson, noţiunea dată capătă prioritate şi ocupă primul plan, fiind
completată cu noţiunea de „identitate” (V.N.Pavlenko, 1999).
Ulterior, E.Erikson a studiat problema identităţii din altă perspectivă. El a analizat
amănunţit diverse variante de dezvoltare şi manifestare a acesteia, descriind opt stadii sau cicluri
de viaţă, care încep odată cu naşterea copilului. E.Erikson a introdus pentru prima dată noţiunea
de criză a identităţii personale şi a stabilit legătura continuă a acesteia cu crizele dezvoltării ce ţin
de schimbarea situaţiei sociale de dezvoltare a personalităţii. Identitatea este considerată de către
E.Erikson drept o formaţiune personală complexă, care are o structură multinivelară şi constituie
un proces de organizare a experienţei în cadrul „Eu”- lui individual. Elementele structurale de
bază ale personalităţii contribuie la adaptarea ei în sensul larg al acestui cuvînt (E.Erikson,
1996).
Conform lui E.Erikson, procesul formării şi dezvoltării identităţii protejează integritatea şi
individualitatea, experienţa omului, dă posibilitate de a pronostica atît ameninţările exterioare, cît
18
şi cele interioare. Identitatea execută de asemenea, şi o funcţie organizatorică în dezvoltarea
personalităţii. Autorul emite ideea că funcţiile „Eu”- lui urmăresc atenuarea anxietăţii în cadrul
procesului de soluţionare a conflictelor dintre două forţe contradictorii, astfel determinînd
dinamica dezvoltării personale. El identifică sentimentul de identitate cu funcţia senzaţiei
integratoare a percepţiei de timp: acţiunile din trecut şi aspiraţiile viitorului formează o unitate cu
prezentul; a percepţiei spaţiului: omul se identifică ca structură integrală indiferent de mediul de
existenţă, iar toate acţiunile şi deciziile sale nu sînt ocazionale sau impuse de cineva, ci
determinate din interior.
Noţiunea de identitate, în opinia lui E.Erikson, corespunde noţiunii de dezvoltare continuă,
permanentă a „Eu”-lui. Acest proces are o semnificaţie deosebită în perioada adolescenţei, ce se
caracterizează prin elemente duale pozitive şi negative aflate în opoziţie cu repercursiuni
esenţiale asupra identităţii. El descrie identitatea ca o formaţiune complexă a personalităţii, ce
posedă o structură cu mai multe niveluri.
La primul nivel individual de analiză E.Erikson determină identitatea ca rezultat al
conştientizării persoanei şi al propriei continuităţi în timp (constanţa imaginii fizice, a
temperamentului etc.). La nivel personal identitatea este definită ca perceperea de către om a
individualităţii proprii şi a experienţei de viaţă. La nivel social identitatea se determină ca un
construct personal, care reflectă solidaritatea interioară cu idealurile şi standardele ideale de
grup, în aşa mod ajutînd la realizarea procesului de „Eu - categorizare”: acestea reprezintă
caracteristicile, datorită cărora noi divizăm lumea în persoane care seamănă cu noi şi care se
deosebesc de noi. E.Erikson a denumit această structură - identitate socială. O asemenea
reprezentare a structurii identităţii, care conţine două componente de bază: personală şi socială,
este prezentă în majoritatea lucrărilor consacrate acestor probleme. În literatura de specialitate
este făcută o detaliere a identităţii, şi anume: de rol, profesională, etnică, religioasă
(E.P.Belinskaia, T.G.Stefanenko, 2000).
Aşadar, pentru E.Erikson identitatea personală şi cea socială sînt două poluri ale unuia şi
aceluiaşi proces de dezvoltare psihosocială a copilului.
Abordările teoretice ale noţiunii de identitate ale lui E.Erikson au trezit un interes deosebit
pentru noţiunea dată, fiind întreprinse tentative de a studia empiric fenomenul respectiv. Printre
cele mai reuşite sînt cercetările lui J.Marsia, care a studiat în contextul tipologiei elaborate de
către E.Erikson statuturile identităţii. Se consideră că cercetările acestui savant au căpătat
popularitate deoarece au fost printre primele încercări experimentale ce au avut ca scop
abordarea identităţii proprii în comparaţie cu alţii. J.Marsia a atras atenţia asupra etapei formării
identităţii nu numai ca o etapă din cele opt ale dezvoltării epigenetice ale individului, ce se poate
19
solda cu un rezultat pozitiv sau negativ, dar şi ca o etapă ce prezintă interes prin valoarea proprie
(V.N.Pavlenko, 1999).
J.Marsia, bazîndu-se pe teoria lui E.Erikson, a determinat identitatea ca o structură
dinamică, care uneşte necesităţile, capacităţile, convingerile, istoria individuală. Structura
identităţii personale se conturează pe măsura rezolvării de către om a diferitor probleme de viaţă.
Pornind de la modelul de statut al identităţii, J. Marsia a stabilit că identitatea personală la un
moment anumit poate avea unul din următoarele statute: identitatea realizată, identitatea
prematură, identitatea difuză, moratoriul. Fiecare statut se formează în funcţie de corespunderea
a doi parametri: prezenţa sau lipsa crizelor şi formarea sau lipsa unităţilor identităţii – scopurilor,
valorilor, credinţelor, intereselor, capacităţilor.
Tabelul 1
Statutul identităţii după J.Marsia
Unităţile După criză Criza Pînă la criză
S-a format
Nu s-a format
Identitatea realizată
Identitatea difuză
-
Moratoriul
Identitatea prematură
Identitatea difuză
Moratoriul. Această noţiune J.Marsia o utilizează, ca şi E.Erikson, referitor la persoana
care se află în criză de identitate şi care încearcă să depăşească această criză prin diverse metode.
Persoana se află permanent în căutarea informaţiei necesare pentru înlăturarea crizei (lecturarea
literaturii speciale, discuţii cu prietenii, părinţii, experimentarea în diferite situaţii de viaţă). În
stadiile timpurii de căutare a informaţiei persoana încearcă sentimentul bucuriei, aşteptării, dă
dovadă de curiozitate.
Identitatea prematură. Acest statut presupune prezenţa la persoană a diferitor montaje
psihologice care sînt impuse de către cineva (de obicei, de către părinţi). De aceea în cazul dat
individul nu posedă (sau posedă într-o măsură foarte mică) experienţa de trăire şi de depăşire a
crizei. Pentru mulţi acest moment serveşte drept punct incipient în dezvoltarea proprie.
Identitatea difuză. Despre acest statut se vorbeşte în cazul în care persoana nu are o
orientare profesională şi ideologică clar definită, doar o experienţă de trăire a crizei de identitate.
Fenomenologic, acest tip de identitate apare la oamenii fără identificări stabile.
Identitatea realizată. Statutul respectiv este caracteristic oamenilor care au depăşit criza,
sînt antrenaţi în activitatea profesională, pentru care au optat personal şi respectă anumite
principii. (V.N.Pavlenko, 1999, p.245).
20
J.Marsia în ultimele sale publicaţii menţionează că identitatea se dezvoltă pe parcursul
întregii vieţi a omului. Sînt cunoscute două modalităţi de realizare a identităţii: 1) conştientizarea
treptată a unor informaţii despre sine (nume, cetăţenie, prezenţa capacităţilor etc.) - conduce la
formarea unei identităţi premature; 2) luarea independentă de decizii referitor la propria persoană
– contribuie la formarea unei identităţi realizate.
Conform lui E.Erikson, dezvoltarea identităţii la vîrsta adolescentină are loc neuniform şi
acest proces este determinat atît de particularităţile individuale ale adolescentului, cît şi de
situaţia socială. Tinereţea este vîrsta înţelegerii emoţional-apreciative a apartenenţei la o anumită
comunitate etnică, a „încadrării” în cultură. Procesul de formare (constituire) a identităţii etnice
are loc în situaţia transformărilor sociale radicale, crizele din societate fiind în stînsă legătură cu
cele personale (E.Erikson).
Introducerea sistemului de studii de 12 clase şi prelungirea statutului de liceist a generat un
interes deosebit pentru vîrsta adolescentină. Această prelungire de statut influenţează şi
autodeterminarea personalităţii. Perioada respectivă se caracterizează prin autodeterminare
socială şi activă şi prin căutarea răspunsului la întrebarea „Unde sînt eu în societate?”. De aceea
studierea identităţii etnice este deosebit de actuală pentru conceperea particularităţilor
personalităţii adolescentului în situaţia transformărilor sociale.
Teoria lui E.Erikson a fost preluată de A.Waterman, care, de asemenea, a evidenţiat în
calitate de elemente de identitate scopurile, valorile şi credinţele personalităţii. Toate aceste
elemente sînt atribuite la patru sfere ale vieţii omeneşti, fiecare influenţînd în aceeaşi măsură
identitatea: profesională, convingerile religioase şi morale, orientările politice, rolurile sociale –
gender, de cuplu, familiale. A.Waterman a încercat să completeze criteriile descrise de J.Marsia
cu al treilea – expresivitatea personală. Autorul propune următorul model de dezvoltare a
identităţii:
ID IP M IR
Desenul 1. Modelul de dezvoltare a identităţii al lui A. Waterman: ID – identitatea difuză; IP –
identitatea prematură; M – moratoriul; IR – identitatea realizată
ID
IP M
IP
ID M ID IR
IR
ID M
21
Conform modelului lui J.Marsia, dezvoltarea identităţii nu este un proces linear, ea poate să
aibă şi un nivel mai inferior. Chiar avînd o identitate etnică realizată, persoana poate trece prin
criză şi să se reîntoarcă la starea de difuzie. Sentimentul de încredere, hotărîre se pierde atunci
cînd valorile şi convingerile îşi pierd vivacitatea lor şi nu corespund cerinţelor vieţii
contemporane. Dacă această perioadă este însoţită de procesul de depăşire a crizei, persoana are
şanse din nou să obţină identitatea realizată. În cazul în care persoana nu doreşte să observe
schimbările evidente şi să-şi utilizeze forţele şi capacităţile pentru a găsi noi modalităţi, apare
pericolul de a resimţi starea de difuziune (N.V.Antonova, 1996).
Problema corespunderii determinării sociale şi libertăţii personalităţii, Dj.Mid o rezolvă
evidenţiind două tipuri de identitate: conştientizată şi neconştientizată. Identitatea
neconştientizată se bazează pe normele interiorizate sociale, pe valori, obiceiuri – acestea
formînd un complex de aşteptări acceptat, promovat de grupul social, căruia îi aparţine.
Identitatea conştientizată este rezultatul construirii conştiente şi reflexive a „Eu” - concepţiei.
În lucrările sale Dj.Mid analizează două aspecte ale identităţii: „Noi”, care descrie persoana
ca o fiinţă determinată social – „reprezentantul societăţii în individ”, şi „Eu”, care prezintă
persoana ca fiinţă, care este capabilă de a reacţiona la situaţia socială în mod individual şi
original. În opinia sa, pentru interpretarea comportamentului uman este necesar a ţine seama de
aceste două aspecte ale identităţii.
Dj.Mid consideră că identitatea nu este un atribut înnăscut al omului, condiţia de bază a
dezvoltării ei fiind includerea individului în grupul social. Identitatea neconştientizată este
primară, iar dezvoltarea ei în continuare duce la conştientizarea identităţii. Dacă omul face parte
din mai multe grupuri sociale, care au diferite norme şi orientări valorice, pot apărea două (sau
mai multe) identităţi. Dj. Mid considera că omul nu se naşte cu o identitate, ea se prezintă ca
rezultat al experienţei sociale, al interacţiunii cu alţi oameni. Astfel, accentul este pus pe
identitatea determinată social: ea este prezentă cînd individul este inclus în grupul social, ca un
rezultat al comunicării cu membrii acestui grup. O atenţie deosebită se acordă comunicării
verbale şi nonverbale. După cum am menţionat, dezvoltarea identităţii începe de la identitatea
neconştientizată, ajungîndu-se treptat la cea conştientizată. Identitatea conştientizată presupune
prezenţa capacităţilor de reflexie. În unele situaţii, societatea determină identitatea individului,
oferindu-i norme şi legi de existenţă, iar în alte cazuri individul singur îşi alege scopurile,
valorile, necesităţile.
Ideea lui Dj.Mid despre tipurile de identitate – identitatea socială şi individuală – este
dezvoltată de către E.Goffman, care descrie trei tipuri de identitate: 1) identitatea socială –
tipizarea personalităţii altor oameni pe baza atributelor grupului social, căruia îi aparţin; 2)
22
identitatea personală, ce conţine caracteristicile individuale ale omului; 3) „Eu”- identitatea –
perceperea subiectivă de către individ a situaţiei de viaţă, a fenomenului de continuitate şi de
varietate a ei. Identitatea personală este tratată, de asemenea, ca un fenomen social: perceperea
identităţii personale se manifestă cînd informaţia despre faptele vieţii omului este cunoscută
partenerului cu care interacţionează (N.V.Antonova, 1996).
Analiza orientărilor teoretice referitor la studierea identităţii demonstrează o difuzie şi
momente contradictorii. În urma studierii acestui subiect putem evidenţia două orientări
teoretice: 1) teoria epigenetică a stadiilor psihosociale de dezvoltare a lui E.Erikson şi a
urmaşilor săi, în care accentul este pus pe aspectul interior - integritatea individului în timp şi
spaţiu; 2) teoria interacţionismului simbolic, care dă primatul spaţiului interpersonal, fiind
evidenţiat aspectul exterior, în special comunicarea şi factorii ce influenţează formarea identităţii
(V.P.Pavlenko, 1999).
Analiza identităţii ca o structură importantă psihică nu numai a personalităţii, dar şi a
grupului, a început să fie efectuată în cadrul orientării cognitiviste. Ideea de bază constă în aceea
că impresiile despre lume se organizează în interpretări – idei, stereotipuri, seturi, aşteptări - care
joacă rolul de reglator al comportamentului social. Cea mai recunoscută teorie, elaborată în baza
acestor principii, este teoria identităţii sociale a lui G.Tejfel şi a colaboratorilor săi (G.Tejfel,
1978). Această teorie reprezintă una dintre bazele conceptuale ale cercetării de faţă, de aceea în
lucrare este menţionată în mod special. Ea a propulsat majoritatea cercetărilor în domeniul
psihologiei sociale şi al psihologiei vîrstelor efectuate de către T.G.Stefanenko, G.U.Soldatova,
M.Kozlova, N.M.Lebedeva.
Psihologii din Marea Britanie G.Tejfel şi Dj.Terner înţeleg sub noţiunea de identitate
sistema cognitivă, ce reglează comportamentul corespunzător condiţiilor de existenţă. În opinia
lor, identitatea poate fi:
a) personală, care înglobează autodeterminarea individului din punctele de vedere fizic,
intelectual şi moral;
b) socială, care este formată dintr-o multitudine de identificări şi care determină
apartenenţa persoanei în cadrul diverselor categorii sociale: rasă, naţionalitate, gen etc.
Cercetările lui G.Tejfel şi ale colegilor săi demonstrează că componenta cognitiv-
emoţională a identităţii este, în primul rînd, rezultatul interacţiunii intergrupale.
Caracteristicile principale ale teoriei identităţii sociale sînt:
1) Persoana, indentificîndu-se cu un anumit grup, tinde să aprecieze acest grup pozitiv,
consolidînd, astfel, statutul grupului şi sporind autoaprecierea sa.
2) Identitatea socială include trei componente: cognitivă, emoţională şi comportamentală.
23
3) Componenta cognitivă a identităţii sociale constă în conştientizarea de către persoană a
apartenenţei de grup şi se realizează prin compararea grupului propriu cu alte grupuri după mai
multe criterii. În aşa fel, la baza identităţii stau procesele cognitive de cunoaştere (categorizare) a
lumii etnosociale.
4) Componenta emoţională a identităţii sociale se află în interacţiune cu componenta
cognitivă. Partea emoţională a identităţii rezidă în conştientizarea apartenenţei la un anumit grup
sub forma unor sentimente ambivalente: dragoste sau ură, mîndrie sau jenă.
5) Componenta comportamentală se manifestă în cazul în care diferenţele între grupul
propriu şi alt grup devin foarte vizibile şi semnificative pentru persoană. Din acest moment
începe a funcţiona un mecanism caracterizat prin comportament de pe poziţia membrului
grupului propriu, evitînd poziţia individuală, independentă.
Teoria identităţii sociale are scopul de a explica discriminarea intergrupală în lipsa
intereselor de conflict şi conţine ipoteza cognitiv-motivaţională, conform căreia indivizii tind să
diferenţieze grupurile proprii de alte grupuri în vederea atingerii unei identităţi sociale pozitive.
Această concepţie a devenit o variantă a teoriei autoactualizării, al cărei autor este J.Terner.
Teoria autoactualizării este axată pe ideea că sinele poate fi analizat ca o structură cognitivă. În
acest context „Eu”- concepţia poate fi determinată ca un complex de reprezentări cognitive ale
„Eu”- lui. „Eu”- concepţia include mai multe componente. Ea funcţionează ca ceva integral,
deoarece reprezentările cognitive pot forma un sistem cognitiv. Pe de altă parte, deoarece toate
componentele posedă, la rîndul lor, de asemenea, un nivel înalt de autonomie, ele pot exista
independent. Autorul menţionează că grupul din punct de vedere psihologic este real, fiind
caracterizat de un anumit proces psihic determinat – de autocategorizare – , element ce determină
comportamentul grupal.
În prezent unii autori înaintează ca subiect de cercetare compararea identităţii sociale şi
personale. De exemplu, G. Breakwell subliniază legătura între ele, presupunînd că identitatea
socială şi personală sînt două poluri ale procesului de dezvoltare personală. Identitatea personală,
în opinia autoarei, este produsul identităţii sociale, dar după formarea sa începe activ să
influenţeze asupra celei sociale. (G.Breakwell, 1993, cit. de L.A. Şaigherova, p.19).
Prezintă interes cercetările etnologului american J.De-Vos, care a încercat să sistematizeze
factorii ce susţin transformarea identităţii etnice în mediul incultural. O perioadă îndelungată de
timp el a studiat identitatea etnică a migranţilor la diferite grupuri etnice. Este unul dintre
cercetătorii, care a studiat influenţa familiei asupra identităţii etnice a migranţilor. Considerînd
identitatea etnică o parte componentă a identităţii sociale, cercetătorii contemporani întreprind
încercări de a evidenţia nişte particularităţi, ce pot fi atribuite doar ei. J. De Vos menţionează că
24
pentru formarea identităţii etnice integrale şi armonioase este necesar ca valorile transmise de
şcoală şi de grupul de semeni să coincidă cu valorile transmise de către familie. Atunci cînd
valorile socializării primare sînt confirmate de valorile socializării secundare, are loc
intensificarea moştenirii culturale şi, respectiv, realizarea identităţii cu comunitatea etnică
proprie (De Vos, 1983).
Identitatea etnică este o formă de identitate inclusă în tradiţiile culturale, orientată spre
trecut, spre deosebire de alte forme, care sînt orientate spre prezent sau trecut.
Etnicitatea este considerată, în primul rînd, un fenomen ce include sentimentul de
apartenenţă la un anumit neam, la o anumită comunitate, religie, limbă. Acest sentiment primar
nu poate avea legătură cu comunităţile politice sau geografice (De Vos, 2001, p.247). Această
tematică îşi găseşte actualmente reflectare şi în studiile efectuate în spaţiul postsovietic.
(V.P.Levkovici, L.D.Cuzmiţkaite, 2003).
Pentru studiul nostru prezintă interes ideea lui A.Smith (2002), conform căreia constituirea
naţiei este un proces care se reînnoieşte permanent. Fiecare generaţie primeşte de la generaţiile
anterioare informaţii despre interpretarea experienţei colective, dar obiectivele interpretării le
elaborează doar ea.
Tematică etnică a fost abordată şi de cercetătorii români, care au fost preocupaţi de astfel
de probleme ca identitatea naţională, etnicitatea, relaţiile interetnice, atitudinile majoritari-
minoritari, reprezentările sociale ale acestor realităţi începînd cu anii '70 ai secolului al XX-lea.
Constantin Rădulescu-Motru (1998) în lucrarea “Psihologia poporului român” specifică
următoarele particularităţi caracteristice acestui popor: ospitalitatea, toleranţa, sinceritatea,
religiozitatea, individualismul, instabilitatea. Cercetătorii S.Chelcea, M.Moţescu, studiind
reprezentările sociale ale identităţii etnice la români, evidenţiază un aspect deosebit al identităţii
în relaţiile interetnice (sînt comparate grupurile etnice ale nemţilor, ungurilor şi ţiganilor) -
toleranţa.
Cunoscutul sociolog român D.Drăghicescu, în lucrarea sa „Din psihologia poporului
român” (1996), analizează cum se recunosc şi se regăsesc caracterele istoriei şi ale societăţii
româneşti în trăsăturile cele mai de seamă ale portretului românilor. De ex., autorul, caracterizînd
imaginea românilor, menţionează pasivitatea, rezistenţa defensivă, lipsa de energie ofensivă,
modestie cuminţită, înţelepciune resemnată (D.Drăghicescu, 1996).
Sfera de interese a cercetătorilor români reprezintă: a) etnopsihologia românilor
(P.Popescu-Neveanu, 1994; S.Chelcea, R.Gherghinescu, M.Moţescu, 1994); b) particularităţile şi
diferenţele regionale (I.Mînzat, 1994; R.Chiran, 1994; M.Gîrlan, D.C.Rădulescu, 1994); c)
25
comparaţiile intra- şi internaţionale (A.Liiceanu, 1994; S.Rusnac, 1994; T.Ştefănescu, 1994); d)
minorităţile conlocuitoare (E.Zamfir, 1994).
În studierea caracteristicilor etnopsihice sînt utilizate o serie de metode: analiza produselor
culturale, observarea şi explorarea comportamentului oamenilor comunităţii respective în diverse
situaţii, cercetarea orientărilor de valoare, stabilirea naturii şi frecvenţei unor trăsături psihice sau
a tipului predominant de personalitate, analiza reprezentărilor comunităţii despre sine sau despre
alţii, identificarea manierei în care este receptată de alteritate etc. (L.Iacob, 2003).
Un rol aparte în studiul etnicităţii îi revine imagologiei - demers cu statut interdisciplinar –
la graniţa dintre literatura comparată, istorie, antropologie şi psihologie. Imagologia, în sensul
restrîns, tradiţional, al termenului, se ocupă cu studiul imaginilor pe care şi le fac popoarele
despre sine (autoimagini) sau despre alte popoare (heteroimagini). Ambele categorii de imagini
pot exista sub forma stereotipurilor etnice. Cele mai numeroase cercetări sînt orientate asupra
vecinilor, a celor puternici sau a propriei identităţi (L.Iacob, 2003).
Un interes deosebit prezintă studiile efectuate de către psihologul român L.Iacob (2003),
care este preocupată, în special, de problemele ce ţin de domeniul imagologiei. În monografia sa
fundamentală “Etnopsihologie şi imagologie” sînt descrise opt studii, care se centrează pe
tematica autoimaginilor şi heteroimaginilor etnice, fiind abordate din perspectiva imagologică
sau ego-ecologică. Aceste studii ne-au ajutat să înţelegem mai bine cum are loc procesul de
formare a identităţii etnice la etnia titulară în spaţiul nostru.
Cercetătoarea a întreprins un demers comparativ în ceea ce priveşte autoimaginile şi
heteroimaginile. Pentru dimensiunea etică, dintre sursele străine cercetătoarea a selectat studiul
«Rumanian Culture and Behavior» (1943) realizat de Ruth Benedict, reprezentantă de marcă a
şcolii americane de antropologie culturală. Pentru latura emică a dialogului s-a apelat la diverşi
autori români, implicaţi în discutarea problematicii specificităţii dezvoltării societăţii române, a
dimensiunii psihologice a identităţii etnice. Menţionăm doar cîţiva autori: V.Alecsandri,
T.Arghezi, L.Blaga, E.Cioran, M.Eliade, M.Eminescu, T.Maiorescu ş.a.
R.Benedict caracterizează românii ca fiind oameni simpatici, cărora le place veselia, dar,
totodată, şi deschiderea către corupţie, care este considerată ca ceva firesc.
Analiza comparativă a auto- şi heteroimaginilor a oferit posibilitatea unei înţelegeri mai
eficiente în ceea ce priveşte valorile: plăceri, raportare religioasă, recunoaştere socială, angajare
în activitate. Excepţie fac valorile indulgenţă şi onestitate, raportul lor fiind inversat (L.Iacob,
p.133). L.Iacob menţionează că heteroimaginea analizată are o tonalitate de ansamblu pozitivă.
Prezintă interes valorile ce se situează în primele ranguri: apropiere de natură şi artă, curaj,
imaginaţie, viaţă tumultoasă, recunoaştere socială. La fel şi a ultimelor: onestitate, indulgenţă,
26
umanism, autocontrol, demnitate. O categorie aparte sînt valorile care deopotrivă sînt afirmate şi
negate, căpătînd un statut ambivalent: confort, viaţă liniştită, umanism.
Comparativ, în cazul autoimaginii, au statut înalt criteriile istoria şi personalităţile, în timp
ce heteroimaginea valorifică criteriile viaţă zilnică şi educaţia. Autoarea interpretează acest fapt
prin aceea că atunci cînd se raportează la sine, în termenii etnoimaginii, românii tind să se refere
la istoria lor şi la personalităţile reprezentative, mai ales ale trecutului. Prezentîndu-i pe români
sursa americană tinde să se oprească la viaţa zilnică şi educaţie. Dar aici, autoarea menţionează o
amprentă americană.
Interesul pentru studiile efectuate de către L.Iacob constă în aceea că rezultatele includ o
imagine complexă a românilor.
Factorii ce influenţează identitatea etnică sînt familia, mediul în care locuiesc respondenţii
(mediul monoetnic sau polietnic), sistemul de instruire, starea socio-politică a societăţii. Aceşti
factori au fost menţionaţi de De Vos, J.Phinney, N.M.Lebedeva, T.G.Stefanenko.
Pentru studiul nostru a prezentat interes influenţa mediului (monoetnic sau polietnic) în
care locuiesc respondenţii şi influenţa lui asupra particularităţilor psihologice ale identităţii
etnice la adolescenţi ţinînd cont de situaţia socio-politică creată în mediul de existenţă
(statornicirea statalităţii RM, autonomia Găgăuziei).
Problema identităţii sociale a obţinut şi în spaţiul postsovietic o imagine „etnică”.
Fenomenul identităţii etnice a constituit obiectul de cercetare psihologică în studiile
cercetătorilor N.M.Lebedeva, V.P.Levkovici, V.P.Pavlenko, V.F.Petrenko, E.I.Şleaghina.
Prezintă interes cercetarea longitudinală realizată de G.U.Soldatova, care abordează identitatea
etnică în unele regiuni ale Rusiei, ce se caracterizează prin tensiune etnică (Republicile Tuva,
Tatarstan, Saha şi Caucazul de Nord). Studiile efectuate în aceste regiuni în anii 1994-1995 au
demonstrat că în perioada actualizării etnicităţii orientările hiperetnice şi xenofobe erau
caracteristice unui număr redus de respondenţi. Printre locuitorii ruşi ai acestor republici numărul
de persoane varia în limita de la 1% la 5%, printre etnia titulară de la 3% pînă la 9%. Totuşi acest
număr neînsemnat de persoane nu trebuie ignorat. Pe parcursul creşterii tensiunii interetnice
hiperactivitatea devine caracteristică pentru păturile active şi influente ale populaţiei, care
reprezintă etnia majoritară. Hiperidentitatea sporită a etniei titulare în comparaţie cu populaţia
rusă este o reflectare a tendinţei de grup către dominare pe teritoriul etnic propriu, o asociere mai
mare cu grupurile etnice după diferiţi parametri. Hiperidentitatea mai redusă a ruşilor vorbeşte
despre faptul că apartenenţa etnică pentru ei, deocamdată, nu are o semnificaţie mare în
comparaţie cu etnia titulară. În general, ruşii din aceste republici se străduie să-şi păstreze
statutul lor socioprofesional şi, de aceea, demonstrează un nivel mai înalt de toleranţă etnică.
27
Reacţii xenofobe intensive se înregistrează la cei sosiţi din alte regiuni, în primul rînd, la
migranţi (G.U.Soldatova, 1998, p.356).
Etnopsihologul rus N.M.Lebedeva cu colaboratorii săi au efectuat un studiu al structurii
identităţii etnice şi al legăturii ei cu toleranţa. Au fost cercetate categoriile psihologice (distanţa
socială, autostereotipurile şi heterostereotipurile), care influenţează asupra particularităţilor
identităţii etnice şi toleranţei etnice la diferiţi reprezentanţi ai grupurilor etnice care locuiesc la
nordul Başkiriei. În calitate de categorii subiective, care puteau fi legate cu toleranţa etnică, s-au
studiat ambivalenţa, distanţa subiectivă culturală. Conform datelor cercetărilor etnopsihologice
(N.M.Lebedeva, 1999, Dj.Berry, 1984), identitatea etnică pozitivă contribuie la formarea
toleranţei etnice. Elementele negative în structura identităţii etnice (autostereotipurile negative şi
sentimentele negative) favorizează formarea intoleranţei etnice. La cercetarea propriu-zisă au
participat persoane de naţionalitate başkiră, tătară, rusă şi udmurtă. În urma cercetării s-a ajuns la
următoarea concluzie: existenţa corelaţiei între identitatea etnică pozitivă şi toleranţa etnică
(heterostereotipuri pozitive, sentimente legate de etnicitate) la reprezentanţii celor patru grupuri
confirmă ideea despre legătura identităţii etnice pozitive cu toleranţa etnică. De asemenea, s-a
observat că la reprezentanţii diferitor grupuri etnice nivelul de evidenţiere a autoidentificării
etnice este diferit. Ruşii, tătarii şi udmurzii au demonstrat o autoidentificare etnică mai
exprimată, mai clară şi mai determinată în comparaţie cu başkirii. În linii generale se poate de
vorbit despre un climat favorabil în regiune, fapt ce evidenţiază caracteristicile sociopsihologice,
ce indică asupra toleranţei etnice generale la reprezentanţii tuturor grupurilor etnice care locuiesc
în regiunile menţionate (N.M.Lebedeva, 2002).
Printre lucrările semnificative dedicate studierii identităţii etnice este considerată cea a
psihologului T.G.Stefanenko, în care identitatea etnică a fost studiată de pe poziţiile
construcţioniste ale psihologiei sociale, ca un domeniu conceptual şi fenomenologic
independent, ca autocategorizarea, realizată de către individ în procesul constituirii realităţii
sociale. În lucrare au fost generalizate şi sistematizate abordările principale ale cercetătorilor de
peste hotare şi din Rusia ale identităţii etnice, autoconştiinţei etnice, etnicităţii (T.G.Stefanenko,
1996).
T.G.Stefanenko a efectuat un studiu empiric referitor la interacţiunea limbii şi identităţii
etnice, subliniind că limba stă la baza identificării cu grupul etnic propriu. Limba este o condiţie
importantă pentru existenţa oricărei comunităţi etnice, scrie T.G. Stefanenko (1999), fiind
considerată în majoritatea cazurilor drept cel mai important şi stabil indice de determinare a
identităţii etnice. Limba este atît un mijloc de comunicare interetnică, cît şi un simbol în procesul
de formare a sentimentului de comunitate al oamenilor. Grupurile etnice contactează permanent.
28
În mediul polietnic funcţionează diferite limbi, care influenţează formarea identităţii etnice.
Particularităţile identităţii etnice a individului depind de contextul social, în care ea se formează
şi, în măsură considerabilă de manifestarea ei, determinată de vitalitatea etnolingvistică a
grupului (T.G. Stefanenko, 1999).
Pentru cercetarea noastră teoria identităţii sociale a lui H.Tajfel şi J.Turner prezintă interes,
prin ideea ce postulează legătura dintre individ şi un anumit grup social: aprecierea pozitivă a
grupului de apartenenţă sporeşte concepţia pozitivă despre sine.
Ni se pare valoroasă clasificarea „Eu” - concepţiei în trei niveluri:
1) nivelul superior reflectă existenţa omului în general;
2) nivelul mediu corespunde relaţiilor de intergrup (formarea identităţii sociale);
3) nivelul inferior subliniază diferenţierea dintre membrii ingrupului (formarea identităţii
personale).
Nivelul superior include în sine nivelurile inferioare.
Conceptele teoretice ale cercetătorului T.G.Stefanenko au adus un aport deosebit în cercetarea
subiectului prin:
• formularea noţiunii de identitate etnică. Ne referim la noţiunea, conform căreia
identitatea etnică a individului se formează în cadrul unei anumite culturi şi în procesul
de interacţiune interetnică, dar, totodată, fiind relativ independentă şi de una, şi de alta.
Posibil, problema influenţei particularităţilor individuale asupra formării identităţii
etnice va fi scopul unui alt studiu;
• identitatea etnică se formează activ de către individ pe baza etnicităţii ascriptive,
atribuite de societate, dar nu se reduce la aceasta. Acest concept este actual pentru
timpul prezent – cînd au loc interacţiuni interculturale.
De exemplu, studiind identitatea etnică a adolescenţilor (I.Caunenco, L.Gaşper, 1999) şi
realizînd training-urile psihologice, noi am întrebat ce naţionalitate şi-ar alege respondenţii.
Mulţi adolescenţi alegeau americanii („Ei sînt oameni puternici şi de afaceri”, „a fi american –
înseamnă „a-ţi construi” propria viaţă singur”), francezii („ei sînt foarte instruiţi”, „au o viaţă
foarte interesantă”). Astăzi, cînd migraţia de muncă include toate grupurile de vîrstă, asupra
identităţii etnice poate influenţa şi experienţa aflării în alt mediu etnic, unde lucrează părinţii;
• identitatea etnică este rezultatul procesului cognitiv emoţional al
identificării/diferenţierii individului în spaţiul social referitor la mai multe etnii, trăirea
relaţiilor „Eu” şi a mediului etnic – a identificării cu una sau cu cîteva comunităţi etnice
şi separarea de alţii. Anume procesul de trăire emoţională a apartenenţei sale către un
anumit grup etnic este de bază în formarea identităţii etnice. În cazul studiului nostru
29
acest proces reprezintă comunicarea. Anume în procesul de comunicare are loc
„întîlnirea culturilor”, trăirea „neasemănărilor”, unicalităţii grupului (etnic) de
apartenenţă.
• concluziile empirico-teoretice ale T.G.Stefanenko despre aceea că „în procesul de
dezvoltare a copilului, identitatea etnică parcurge mai multe etape de la cea difuză pînă
la cea realizată. Rezultatul acestui proces este formarea la vîrsta adolescentină a
cunoaşterii despre particularităţile grupurilor etnice, asemănările şi deosebirile sale, o
autoidentificare clară cu comunitatea etnică pe baza indicilor etnodiferenţiatori.
• asupra formării identităţii etnice a copiilor şi adolescenţilor influenţează statutul
grupului etnic (majoritar sau minoritar). O identificare clară cu grupul lor o au nu numai
adolescenţii – reprezentanţi ai grupului majoritar - dar şi reprezentanţii acelui grup
minoritar, care subiectiv nu se percep şi nu sînt percepuţi astfel în relaţiile intergrupale.
(T.G. Stefanenko, 1999).
În baza analizei orientărilor teoretice şi empirice, a identităţii etnice în psihologie
(reprezentanţii psihanalizei, interacţionismului şi psihologiei cognitive) se poate concluziona că
aceste abordări ale fenomenului identităţii etnice sînt diferite, dar, totodată, au şi anumite
tangenţe: temelia o constituie sfera motivaţional-afectivă (cercetările identităţii în psihanaliză).
Aceste abordări se completează reciproc şi vizează diverse aspecte ale identităţii. De menţionat
necesitatea formării identităţii sociale pozitive, descrise de G.Tejfel, care apoi a fost completată
cu anumite componente cognitive.
§ 1.3. Aspecte socioculturale ale cercetării etnosului şi identităţii etnice în
Republica Moldova
În Republica Moldova, care este un stat polietnic, în ultimul deceniu au avut loc schimbări
de ordin general, caracteristice spaţiului postsovietic, şi specifice, determinate de formarea
statalităţii ţării. Aceste procese au condiţionat intensificarea cercetărilor în domeniile etnografiei,
istoriei, sociologiei (V. Stepanov, 2002, V. Zelenciuc, 2000, O.Luchianeţ, 2006).
Pentru Republica Moldova, la fel ca şi pentru ţările din spaţiul postsovietic, sînt
caracteristice:
• Schimbarea statutului etnopolitic al grupurilor etnice.
• Căutarea unei identităţi noi, adecvate realităţilor etnice şi culturale, de către
reprezentanţii etniei titulare şi ai minorităţilor etnice.
• Creşterea tensiunii interetnice, a intoleranţei şi xenofobiei.
30
• Eforturile în vederea formării unei identităţi civile şi constituirii unui multiculturalism
în scopul păstrării păcii etnice (N.M. Lebedeva, 2002, p.10).
Asupra proceselor sociopolitice din Republica Moldova au influenţat şi următorii factori:
• Republica Moldova, spre deosebire de celelalte republici ale Uniunii Sovietice, era
unica republică unde majoritatea populaţiei era legată din punct de vedere cultural cu un
stat naţional de dincolo de hotarul ei (King Charles, 2002, p.6). Astfel, ea, este unicul
stat din spaţiul post sovietic în care există un etnos înrudit, cu cel din România. Şi acest
fapt influenţează asupra proceselor etnice din ţară (C.King, 2002).
• Republica Moldova reprezintă o zonă unicală de contact etnic între lumea romană şi cea
slavonă, între culturile română, slavonă şi tiurcă într-un spaţiu geografic restrîns. Etnia
titulară, moldovenii, alcătuiesc 75,8% din numărul populaţiei (fig.1).
• În partea de nord a republicii şi în partea stîngă a ei, alături de etnia titulară, cei mai
numeroşi sînt ucrainenii. După datele recensămîntului, aceştia alcătuiesc 8,4% (fără
ucrainenii din Transnistria), adică ocupă locul doi după moldoveni. Contactele istorice
de lungă durată şi relaţiile de vecinătate bune au determinat formarea unei atitudini
tolerante reciproce a reprezentanţilor acestor două popoare. Despre aceasta vorbesc şi
căsătoriile interetnice.
Bulgarii locuiesc la sudul Republicii Moldova, în judeţul Taraclia (mai mult de 30 mii), şi
constituie, după datele ultimului recensămînt, 1,9%. Strămoşii bulgarilor de astăzi s-au mutat cu
traiul aici la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, salvîndu-se de asuprirea otomană. De la bun început
bulgarii s-au adaptat la condiţiile din locurile noi, incluzîndu-se activ în viaţa culturală şi socială
a Basarabiei (N.Cervenkov, 2001). În prezent în şcolile din localităţile cu populaţie bulgară
compactă se predă obligatoriu limba şi literatura bulgară. În or.Chişinău a fost deschisă o şcoală
medie bulgară „Vasile Levski”, în or. Taraclia funcţionează un colegiu pedagogic şi o
universitate.
Locuitorii de naţionalitate rusă sînt concentraţi, mai ales, în partea centrală a republicii şi
pentru ei este caracteristic o dispersie în ceea ce priveşte locul de trai. Spre deosebire de Ucraina,
Letonia şi Estonia, în Republica Moldova ruşii nu formează un grup numeros. Actualmente ei
alcătuiesc, după datele recensămîntului preliminar, 5,8% din numărul populaţiei. Istoriceşte
comunitatea polietnică în Moldova s-a format pe baza limbii şi culturii ruse.
Găgăuzii locuiesc la sudul Republicii Moldova şi, conform datelor recensămîntului din
anul 2004, alcătuiesc 4,4%. Discuţii despre istoria etnică a găgăuzilor se duc pînă în prezent.
Mulţi cercetători îi consideră descendenţi ai oguzilor, pecenegilor, cumanilor, polovţienilor, care
pribegeau în evul mediu pe aceste pămînturi, venind din regiunea Mării Negre. Găgăuzilor le
31
lipseşte statul „istoric”, deoarece s-au format ca etnie pe teritoriul Moldovei. În Găgăuzia ei
constituie 78,7% din numărul populaţiei. Limba găgăuză face parte din familia limbilor turcice,
spre deosebire de alte limbi vorbite aici. În UTA Găgăuzia există trei limbi oficiale: găgăuza,
româna şi rusa.
Figura 1 Structura populaţiei după naţionalităţile de bază (Recensămîntul populaţiei 2004,
Chişinău 2006)
În prezent populaţia din Republica Moldova este împărţită în două categorii mari: prima
este numită vorbitoare de limba română, a doua - vorbitoare de limba rusă. În afară de ruşii etnici
a doua categorie include şi reprezentanţi ai etniei titulare, de asemenea bulgarii, găgăuzii,
ucrainenii şi alte grupuri etnice, care comunică în limba rusă. Populaţia vorbitoare de limba rusă
se caracterizează, mai ales, prin limba vorbită – rusa, care a devenit pentru ea maternă. În acelaşi
timp, asupra autoconştiinţei reprezentanţilor acestei categorii au influenţat apartenenţa la altă
naţionalitate, mediul de trai - polilingvistic şi policultural (V.Stepanov, 2004, 2006).
După A.I.Skvorţova, pentru Moldova, în general, este caracteristică „neformarea” unei
identităţi etnice concrete, practic, pentru toate grupurile etnice. Şi anume drept rezultat al
nedesăvîrşirii procesului de formare a identităţii etnice a diferitor grupuri etnice, ea posedă un
potenţial atît bipolar, cît şi dispersional ale unei societăţi polietnice (A.I. Skvorţova, 2002).
Unii autori au fost preocupaţi de problema minorităţilor etnice din Republica Moldova (V.
Stepanov, 2000); de aspectele problemei privind autoconştiinţa etnică în Moldova
(O.C.Galuşcenco, 2006); de procesele de transformare a autoconştiinţei etnice a populaţiei
Basarabiei la sfîrşitul sec.XVIII – înc. sec. XIX. (O.C.Radova, C.V.Capustin 2006); de problema
75.8%
8.4%
5.9% 4.4% 2.2% 0.4%1.0%1.9%
Moldoveni Ucraineni Ruşi Găgăuzi Români Bulgari Alte naţionalităţi Nedeclarată
32
ruşilor din Moldova (A.I.Skvorţova, 2002); de globalizarea şi problemele identităţii în lumea
contemporană (O.C.Galuşcenco, 2002).
A.I.Skvorţova analizează diferite aspecte ale statutului populaţiei ruse din Moldova,
descriind avantajele şi dezavantajele statutelor populaţiilor, menţionînd combinarea lor, ceea ce
duce la multidimensiunea şi diversitatea populaţiei ruse din Republica Moldova (A.I.Skvorţova,
2000).
În opinia A.I.Skvorţova, este necesară crearea unei societăţi multiculturale, bazate nu pe
drepturile culturale de grup, ci pe alegerea liberă a individului în condiţiile toleranţei şi
deschiderii întregii societăţi. Integrarea este un pluralism colectiv raţional, care nu minimalizează
interesele societăţii în general, dar consideră individul drept valoare principală a societăţii
contemporane (A.I.Skvorţova, 2000, p.101).
După constituirea Republicii Moldova ca stat independent, a început studiul ştiinţific intens
al particularităţilor etnosurilor care locuiesc aici.
N.Cervencov scrie despre comunităţile naţionale ale bulgarilor din Moldova: „Renaşterea”,
„Comunitatea bulgarilor din Republica Moldova”, „Comunitatea ştiinţifică a bulgarilor din
Republica Moldova”. Cercetătorii sînt preocupaţi, în special, de istoria, limba şi cultura
bulgarilor din republică. N.Cervencov aminteşte de cercetările sociologice efectuate în asociaţie
cu savanţii bulgari, privind particularităţile bulgarilor basarabeni, valorile acestora, descrie
utilizarea limbii bulgare în diferite domenii. Bulgarii au posibilitatea de a studia limba maternă în
instituţiile de învăţămînt. El menţionează faptul că au fost elaborate programe de studiere a
limbii şi literaturii bulgare, a istoriei, culturii şi tradiţiilor poporului bulgar, manuale pentru
şcolile medii (N.Cervencov, 2000, p.243).
Despre parteneriat şi cooperare în promovarea dialogului intercultural scrie şi T.M.
Levandovscaia, menţionînd interacţiunea între diferite organizaţii internaţionale în această
direcţie. O importanţă deosebită au organizaţiile internaţionale care oferă ajutor metodic şi
financiar pentru rezolvarea problemelor privind drepturile minorităţilor etnice din Republica
Moldova şi păstrarea identităţii lor. Parteneriatul cu organizaţiile internaţionale vizează
organizarea diferitor conferinţe, seminare etc. în scopul promovării diversităţii culturale,
lingvistice, religioase, spirituale, formării unei atitudini tolerante faţă de diferenţele existente. În
acest sens se pune accentul pe rolul organizaţiilor obşteşti ruse, ucrainene, bulgare, bielaruse,
poloneze, a căror activitate este orientată spre dezvoltarea multiculturalităţii
(T.M.Levandovscaia, 2000, p. 249).
Referitor la problema multiculturalităţii, menţionăm de asemenea, contribuţia adusă de
O.Luchianeţ, care a realizat o descriere amplă a identităţii etnice a populaţiei din Basarabia, a
33
tradiţiilor şi inovaţiilor de aici, a indicat cum se percep ruşii pe sine şi cum sînt priviţi de către
moldoveni, cum au fost descrise toate acestea de călătorii din prima jumătate a sec.al XX-lea.
Analizînd literatura ştiinţifico-populară din prima jumătate a secolului al XX-lea care conţine
informaţii despre Basarabia, autoarea menţionează, în special, lucrările lui D.Moruzi, care a
conturat imaginea reprezentanţilor păturilor superioare ale populaţiei, evidenţiind calităţile lor,
care demonstrează o identificare negativă. Criza identităţii, după cum scrie D. Moruzi, s-a
manifestat nu numai în schimbarea numelor de familie moldoveneşti cu nume ruseşti, ci şi în
cultura tradiţională. D. Moruzi vorbeşte despre atitudinea autohtonilor faţă de „străini” şi cum
sînt percepuţi aceştia de societatea tradiţională. Problema păstrării identităţii naţionale cînd se
intensifică contactele cu purtătorii altor tradiţii, a fost în centrul atenţiei reprezentanţilor
comunităţii basarabene. Bătrînii erau îngrijoraţi de soarta copiilor, care pot să-şi piardă specificul
naţional (O.Luchianeţ, 2006, p.20).
Problemele referitoare la autoconştiinţa naţională a moldovenilor şi-au găsit reflectare şi în
literatura ştiinţifică, precum şi în cea ştiinţifico-populară. Intenţionînd să arate specificul
identităţii, culturii moldovenilor, autorii din această perioadă prin contribuţia lor au influenţat
procesul de dezvoltare a autoconştiinţei naţionale (O.Luchianeţ, 2006, p.172).
Identitatea etnică a fost cercetată de etnologul V.Stepanov. În studiile sale empirice, el a
ajuns la concluzia că etnosul majoritar este neomogen din punctul de vedere al mentalităţii
etnice. La fel şi elita politică este divizată în proromână şi promoldovenească (V.Stepanov,
2000). În opinia acestui autor, ucrainenii alcătuiesc populaţia majoritară la nordul Republicii
Moldova. Spre deosebire de locuitorii din regiunea etnografică din nordul republicii cei din
regiunea etnografică din sudul ei, în ceea ce priveşte identificarea etnică şi civilă, sînt mai activi.
Se evidenţiază, mai ales, găgăuzii, care s-au format definitiv ca naţiune pe teritoriul Bugeacului.
Constituirea UTA Găgăuzia se datorează tensiunii interetnice de la începutul anilor '90 ai
secolului XX –lea. Referitor la orientarea etnopolitică a elitei găgăuze opiniile într-o anumită
măsură, sînt diferite. Unii susţin identitatea etniei găgăuze, unicitatea acesteia şi dreptul ei la
autodeterminare, există şi o orientare proturcă a elitei naţionale (V.Stepanov, 2000, p.92).
În ultimul timp au apărut un şir de lucrări ce reflectă fenomenul identităţii religioase şi
identităţii etnice (A.Papţova, 2003, 2004, E.Cvilincova, 2006).
Despre raportul dintre identitatea religioasă, etnică şi cea lingvistică a găgăuzilor în sec.
XIX-XX scrie cercetătoarea A.Papţova (2006), care menţionează că identitatea religioasă a avut
o importanţă deosebită pentru identitatea etnică a găgăuzilor atît în secolul al XIX-lea, cît şi la
sfîrşitul secolului al XX-lea. Predominarea în secolul al XIX-lea a identificării religioase în
identitatea etnică a găgăuzilor a determinat concepţia istorică, despre formarea stereotipurilor
34
etnice. La sfîrşitul secolului al XX-lea s-a înregistrat o creştere a autoconştiinţei naţionale.
Autoarea menţionează şi pluralismul religios din UTA Găgăuzia, subliniind importanţa
componentului religios în sistemul de identificare a găgăuzilor (A.Papţova, 2006).
Problema identităţii etnice, a relaţiilor interetnice este analizată şi în lucrările psihologilor
autohtoni (S.Rusnac, 1995, P. Borocina, 1995, I.Caunenco, 2004, 2006, L.Gaşper, 2004).
Obiectul studiului psihologului I.Caunenco (2006, 2007) l-a constituit particularităţile
psihologice ale identităţii etnice a tinerilor din Republica Moldova. (I.Caunenco, 2006).
Eşantionul a cuprins 200 de tineri cu vîrsta între 18-24 de ani (studenţi) din oraşele – Chişinău,
Comrat (Găgăuz-Ery), Taraclia. Naţionalitatea respondenţilor: moldoveni, ruşi, ucraineni,
găgăuzi, bulgari.
Drept rezultat al studiului, la toate grupurile etnice s-a înregistrat un autostereotip pozitiv,
adică imaginea şi atitudinea faţă de propriul grup este pozitivă.
Tabelul 2
Valorile medii ale coeficienţilor ambivalenţei (A), intensităţii (S) şi orientării (D-
coeficientul diagnostic) la tineri
Moldoveni Găgăuzii Ruşii Ucrainenii Bulgari Tipul aprecierii
A S D A S D A S D A S D A S D Autoaprecierea 0,60 0,25 0,21 0,63 0,25 0,20 0,64 0,24 0,20 0,63 0,25 0,21 0,57 0,29 0,25 Nota "Ideal" 0,52 0,40 0,32 0,54 0,40 0,30 0,48 0,44 0,36 0,48 0,45 0,36 0,48 0,42 0,35 Autostereotipul 0,67 0,15 0,12 0,70 0,11 0,09 0,62 0,26 0,22 0,67 0,20 0,17 0,63 0,22 0,18 Heterostereotipul moldovenilor 0,70 -0,01 -0,01 0,73 -0,01 -0,01 0,72 0,05 0,05 0,71 0,04 0,03
Heterostereotipul ruşilor 0,67 0,21 0,17 0,71 0,09 0,08 0,66 0,20 0,17 0,63 0,22 0,17
A fost înregistrată identificarea cu propriul grup, la nivel de personalitate, la moldoveni
(elevii din Transnistria, Găgăuzia), la ruşi, la ucraineni (elevi, studenţi). Aceasta înseamnă că
componentul etnic, pentru grupurile etnice date, este important pentru construirea „Eu” –
concepţiei, existînd tendinţa de identificare cu grupul etnic după tipul hiperidentităţii.
La nivel de grup perceperea ruşilor ca un grup mai apropiat s-a semnalat la ucraineni şi
bulgari (studenţi). La nivel de personalitate ruşii sînt percepuţi ca grup apropiat de către
ucraineni. Apropierea autostereotipurilor, „imaginii Eu” şi heterostereotipurilor ruşilor denotă un
anumit nivel de bietnicitate atît la nivel de grup, cît şi la nivel personal. Bietnicitatea este mai
stabilă la ucraineni. Toate grupurile etnice învaţă în limba rusă şi pentru mulţi ea este a doua
după limba maternă.
35
Studierea afilierii, adică a tendinţei de a respecta normele şi scopurile propriului grup etnic
(G.U.Soldatova, 1998, p.32), a demonstrat că tendinţele afiliative la moldoveni şi găgăuzi sînt
mai exprimate, rezultate asemănătoare fiind înregistrate şi la adolescenţi.
60%
74%
57%
43%
45%
20%
3%
20%
24%
10%
20%
23%
23%
33%
45%
găgăuzi
moldoveni
bulgari
ruşi
ucraineni
Afiliative Oscilatorii Antiafiliative
Figura 2 Tendinţele afiliative şi antiafiliative ale grupurilor etnice (tineri)
Se observă o dinamică în tendinţele de afiliere la bulgari (studenţi). Studiul s-a efectuat
în cadrul Universităţii din Taraclia, regiune locuită preponderent de către bulgari. Această
universitate are legături strînse cu Bulgaria, stat care oferă ajutor Universităţii.
La ucraineni sînt exprimate, la fel, tendinţele afiliative şi cele antiafiliative. La ruşi,
nivelul de antiafiliere este mai scăzut, iar grupul oscilatorilor este mai mare. Acest grup este
alcătuit din respondenţi la care atît tendinţele afiliative, cît şi cele antiafiliative sînt exprimate
identic. Posibil, aceasta este una din strategiile de adaptare şi necesită un studiu separat.
Pentru studierea ierarhiei preferinţelor etnice, la nivelul intraindividual, a fost utilizat
„Testul culorilor al relaţiilor” (O.A.Boronoev, V.N.Pavlenko).
Reprezentanţii etniei titulare ocupă locurile trei şi patru la toate minorităţile etnice. La
adolescenţii ruşi, aceştia ocupă locul doi. Moldovenii
Suma alegerilor Rangul
Suma alegerilor Rangul
Moldoveni 30 1 39 1Ruşi 20 2 29 2Ucraineni 14 3.5 23 3Evrei 14 3.5 10 5Bulgari 12 6.5 7 6Polonezi 12 6.5 11 4Găgăuzi 13 5 1 7.5Ţigani 5 8 1 7.5Coeficientul de corelaţie a rangurilor: 0.798
Grupul etnicReal Declarat
30
20
14
14
12
12
13
5
Moldoveni
Ruşi
Ucraineni
Evrei
Bulgari
Polonezi
Găgăuzi
Ţigani
Declarat Real
Figura 3 Ierarhia preferinţelor etnice
36
Ruşii
Suma alegerilor Rangul
Suma alegerilor Rangul
Moldoveni 12 4 25 3Ruşi 33 1 39 1Ucraineni 24 2 31 2Evrei 16 3 7 5Bulgari 10 6 9 4Polonezi 11 5 4 7Găgăuzi 8 7 5 6Ţigani 5 8 0 8Coeficientul de corelaţie a rangurilor: 0.833
Grupul etnicReal Declarat
12
33
24
16
10
11
8
5
Moldoveni
Ruşi
Ucraineni
Evrei
Bulgari
Polonezi
Găgăuzi
Ţigani
Declarat Real
Figura 4. Ierarhia preferinţelor etnice Găgăuzii
Suma alegerilor Rangul
Suma alegerilor Rangul
Moldoveni 12 4.5 17 3.5Ruşi 30 1 37 2Ucraineni 16 3 17 3.5Evrei 7 8 1 6Bulgari 12 4.5 10 5Polonezi 11 6 0 7.5Găgăuzi 23 2 38 1Ţigani 9 7 0 7.5
Coeficientul de corelaţie a rangurilor: 0.863
Grupul etnicReal Declarat
12
30
16
7
12
11
23
9
Moldoveni
Ruşi
Ucraineni
Evrei
Bulgari
Polonezi
Găgăuzi
Ţigani
Declarat Real
Figura 5 Ierarhia preferinţelor etnice Ucrainenii
Suma alegerilor Rangul
Suma alegerilor Rangul
Moldoveni 11 4.5 19 3Ruşi 25 1.5 36 1Ucraineni 25 1.5 33 2Evrei 7 7 7 4Bulgari 14 3 5 5.5Polonezi 9 6 5 5.5Găgăuzi 5 8 2 7.5Ţigani 11 4.5 2 7.5
Coeficientul de corelaţie a rangurilor: 0.649
Grupul etnicReal Declarat
1
1
Декларируемое
Реальное
11
25
25
7
14
9
5
11
Moldoveni
Ruşi
Ucraineni
Evrei
Bulgari
Polonezi
Găgăuzi
Ţigani
Declarat Real
Figura 6 Ierarhia preferinţelor etnice BulgariiGrupul etnic Real Declarat
Suma alegerilor Rangul
Suma alegerilor Rangul
Moldoveni 16 3 11 4Ruşi 23 2 36 2Ucraineni 15 4 24 3Evrei 14 5 2 6Bulgari 24 1 38 1Polonezi 9 7 0 7.5Găgăuzi 12 6 10 5Ţigani 7 8 0 7.5
Coeficientul de corelaţie a rangurilor: 0.940
1
1
Декларируемое
Реальное
16
23
15
14
24
9
12
7
Moldoveni
Ruşi
Ucraineni
Evrei
Bulgari
Polonezi
Găgăuzi
ŢiganiDeclarat Real
Figura 7 Ierarhia preferinţelor etnice
37
Aceste rezultate confirmă faptul că la nivel intrapsihologic, Republica Moldova, fiind o
ţară multiculturală, posedă un potenţial bogat în domeniul relaţiilor interetnice. Ruşii ocupă la
toate grupurile etnice locurile unu şi doi, fapt ce confirmă statutul etnosocial subiectiv înalt al
acestui grup.
O componentă importantă a identităţii etnice, a structurii ei cognitive este sfera valorică
atît la nivel de personalitate, cît şi la nivel de grup. Pentru studierea orientărilor valorice de
grup în cadrul universaliilor psihologice „individualism-colectivism” a fost utilizată tehnica
„Diferenţialul cultural-valoric”, elaborată de G.U.Soldatova. (1999).
Studierea orientărilor cultural-valorice a înregistrat suprapunerea zonelor semantice, de
asemenea şi diferenţele dintre toate grupurile etnice. La scala „orientarea către grup-
orientarea către sine” la toate grupurile etnice prevalează ajutorul reciproc. Etnia titulară,
ucrainenii, găgăuzii sînt mai orientaţi către supunere şi se deosebesc de bulgari şi ruşi.
Bulgarii, ruşii, găgăuzii sînt orientaţi spre independenţă într-o măsură mai mare decît
moldovenii, ucrainenii. La moldoveni şi ucraineni aşa calităţi ca independenţa şi supunerea
statistic nu se deosebesc. La scala susţinerea tradiţiilor, ruşii se deosebesc de toate grupurile
etnice. Menţionăm că toţi reprezentanţii grupurilor etnice sînt orientaţi spre susţinerea
tradiţiilor (90%), însă la ruşi aceasta este mai puţin exprimat.
Potrivit scalei orientarea către schimbare - „Deschidere faţă de schimbări – opunere
faţă de schimbări”, la toate grupurile etnice prevalează orientarea spre deschidere şi se
deosebeşte semnificativ de orientarea spre închidere. Deschiderea către schimbări este mai
exprimată la găgăuzi şi la ruşi. Toate grupurile sînt orientate spre viitor. Ruşii şi bulgarii sînt
mai mult orientaţi să rişte, în comparaţie cu găgăuzii, moldovenii şi ucrainenii. La cei din urmă
precauţia şi riscul sînt exprimate la fel.
Scala orientarea unul la celălalt - „Orientarea către interacţiune – respingerea
interacţiunii” – relevă faptul că toate grupurile etnice sînt orientate spre toleranţă şi nici un
grup nu se deosebeşte la nivelul de agresivitate. Dar în interiorul grupului la parametrul linişte
– agresivitate deosebirile sînt semnificative la bulgari, ruşi, ucraineni în privinţa unei toleranţe
mai exprimate. Etnia titulară se deosebeşte de etniile minoritare prin faptul că se apreciază ca
dînd dovadă de mai multă răceală. Celelalte grupuri etnice se apreciază ca fiind mai
afectuoase (colectivismul). La bulgari, găgăuzi, moldoveni, ucraineni orientarea către
concurenţă-cedare este exprimată la fel, numai la ruşi prevalează orientarea spre concurenţă.
Analiza orientărilor cultural-valorice a determinat atît suprapunerea zonelor semantice
la minorităţile etnice şi la etnia titulară, cît şi diferenţele. Toate grupurile etnice sînt orientate
spre susţinerea în interiorul grupului, spre deschidere faţă de schimbări, spre viitor, este
38
importantă valoarea – ascultarea legii. Totodată, ruşii sînt mai orientaţi spre valorile
individuale (în comparaţie cu alte grupuri etnice). Ei sînt mai puţin orientaţi la susţinerea
tradiţiilor, înclinînd mai mult spre independenţă, risc, concurenţă. Totodată, reprezentanţii
etniei titulare şi găgăuzii mai puţin cred în putere, sînt orientaţi să cedeze şi să susţină tradiţiile.
Datele obţinute empiric permit să formulăm următoarea concluzie: relaţiile interetnice
dintre etnia titulară şi minorităţile etnice reprezintă un potenţial mare, datorită convieţuirii
paşnice de lungă durată.
În urma cercetării s-a stabilit că:
• Respondenţii din grupurile etnice sînt mai apropiaţi de grupurile lor proprii. La
minorităţile etnice se înregistrează o distanţă culturală mai apropiată cu etnia titulară şi cu ruşii;
o apropiere mai mică s-a înregistrat cu grupul ţiganilor şi al evreilor. Este interesant faptul că la
ucraineni apropierea este aceeaşi, atît cu etnosul propriu, cît şi cu cel rus, ceea ce confirmă
rezultatele obţinute la stereotipurile etnice, şi anume – bietnicitate la nivel de grup şi individual.
• apropiere mai mare (o deschidere) către alte etnii au manifestat găgăuzii. Cele mai
apropiate grupuri etnice sînt ruşii şi moldovenii.
Concluziile făcute referitor la studiul tinerilor sînt:
• Bietnicitatea la ucraineni se manifestă la nivel de personalitate, la bulgari la nivel de
grup.
• Pentru tinerii găgăuzi este caracteristică monoetnicitatea, cu toate că studiile efectuate în
2004 au înregistrat pentru grupul găgăuzilor bietnicitate la nivel de grup. De menţionat faptul că
numai pentru etnia titulară şi pentru găgăuzi sînt caracteristice tendinţele afiliative. Aceasta se
explică prin aceea că şi moldoveni, şi găgăuzii (Găgăuz-Ery) sînt grupuri „majoritare”. Referitor
la găgăuzi, avem în vedere regiunea Găgăuz-Ery, unde ei alcătuiesc majoritatea – 78,8% din
populaţie.
• Specificul procesului de construire a identităţii etnice în Republica Moldova constă în
aceea că viz-à-vi de statutul înalt al etniei titulare, un statut înalt (subiectiv) posedă grupul
ruşilor. Minorităţile etnice, fiind bietnice (de diferit nivel), includ în matricea etnică grupul său şi
grupul minorităţilor etnice (cel al ruşilor). Aici, bineînţeles, trebuie de luat în consideraţie
dezvoltarea istorică a regiunii şi faptul că minorităţile etnice la momentul actual sînt vorbitoare
de limbă rusă.
Ruşii, la fel ca reprezentanţii etniei titulare, au demonstrat identificarea numai cu grupul
etnic propriu la toate grupurile de vîrstă. Posibil, nici tinerii etniei titulare, nici reprezentanţii
minorităţilor etnice nu percep ruşii în calitate de grup minoritar (datele referitoare la ierarhia
preferinţelor, distanţa socială şi culturală, analiza comparativă a stereotipurilor etnice). Cu toate
39
că există caracteristici care vorbesc despre o anumită dezadaptare – heterostereotipul cu nuanţă
slab negativă al moldovenilor.
Republica Moldova deţine un potenţial înalt de construire a relaţiilor interculturale
pozitive. Despre aceasta confirmă zonele semantice comune evidenţiate în sfera orientărilor
cultural-valorice; distanţa culturală apropiată cu etnia titulară; un loc înalt în ierarhia
preferinţelor etnice şi memoria istorică de convieţuire îndelungată în comun. Există anumite
sfere, care pot să determine tensiunea: numărul sporit de „oscilanţi” în perceperea situaţiei
sociale (indiferent de apartenenţa etnică), cu alte cuvinte tendinţa către marginalizare; o anumită
distanţare a minorităţilor etnice de etnia titulară, exprimată în heterostereotipul moldovenilor.
(I.I.Caunenco, 2007, p. 310-326).
Studiul efectuat de către P.Borocina (1995) a fost consacrat problemei naţionale de
adaptare sociopsihologică a elevilor din clasele superioare – reprezentanţi ai etniei minoritare din
Repubica Moldova. A fost stabilită influenţa situaţiei sociale asupra procesului de adaptare a
grupurilor etnice şi analizată legătura adaptării sociopsihologice cu caracteristicile concrete ale
situaţiei sociale. Drept verigă ce stabileşte corelaţia dintre situaţia socială şi procesul de adaptare
se prezintă şcoala cu un program special de studiere a istoriei, culturii şi limbii evreieşti.
S.Rusnac într-un studiu referitor la particularităţile percepţiei etnosociale în comunităţile
mixte (1995) a întreprins o tentativă de a evidenţia factorii care o determină şi dinamica
procesului cunoaşterii. Autoarea subliniază că spaţiul geopolitic, populat din timpuri străvechi de
diverse etnii, se caracterizează prin relaţii interetnice favorabile colaborării, înlăturarea forţată a
diferenţelor naţionale şi neglijarea valorilor etnice, promovate în perioada sovietică şi-au lăsat
amprenta asupra raporturilor etnosociale. Românii basarabeni, cărora în această perioadă li s-au
creat condiţii neprielnice de dezvoltare comparativ cu etnicii ruşi, recăpătîndu-şi dreptul firesc de
a-şi promova valorile naţionale, manifestă o percepţie mai profundă a propriului grup, recurgînd
mai frecvent la aprecieri cu caracter negativ în descrierea „altuia”. În studiu se menţionează că
nu numai factorul istoric influenţează asupra percepţiei etnosociale, dar şi factorii culturali şi
sociali. Observările istorice ale etnicilor ruşi s-au stabilit în mediul urban cu mult înaintea
băştinaşilor. Subiecţii chestionaţi, evidenţiind în „caracterul naţional” al românilor hărnicia,
ospitalitatea, cuminţenia – calităţi preţuite mai ales în mediul rural -, consideră caracteristici ale
etnicilor ruşi comunicativitatea, abilitatea, curajul, optimismul, spiritul întreprinzător. Aceste
aprecieri sînt date, mai ales, de persoanele chestionate din or. Orhei, unde românii alcătuiesc un
procent considerabil al populaţiei (70%) şi au migrat din mediul rural în ultimii 30 de ani. În
Chişinău pentru anchetare au fost selectate persoane din mediul studenţesc, mai puţin
determinate de contextul social, deci mai autonome. Cercetătoarea este de părerea că acest fapt a
40
determinat o oarecare omogenitate a percepţiei intergrupale, manifestîndu-se factorul
apartenenţei la acelaşi grup social studenţesc, cea ce a diminuat diferenţele etnice. Autoarea a
încercat să dezvăluie fenomenul „caracterului naţional”, care însoţesc cunoaşterea socială pe un
teren deosebit – cel al conlocuirii etnice. Acesta este un moment original în lucrare, comparativ
cu alte abordări ale problematicii etnopsihologice. Se menţionează că efectuarea cercetării
empirice pe un eşantion de persoane concrete a micşorat riscul subiectivităţii (S.Rusnac, 1995,
p.235-237).
Deci problema identităţii etnice, a autoidentificării etnice este studiată de către diferiţi
specialişti din domeniile etnologiei, psihologiei, istoriei, sociologiei. Autodeterminarea
personală, etnică este pusă la baza societăţii civile în Republica Moldova, la fel şi toleranţa
interetnică. Putem fi de acord cu A.Smith că cunoaşterea istoriei raporturilor etnice şi a culturii
din trecut va ajuta la prognozarea viitorului. Pentru depăşirea crizei identităţii sociale şi
soluţionarea acestei crize potenţialul grupului poate să aibă o importanţă considerabilă.
§ 1.4. Problemele genezei identităţii etnice în psihologia dezvoltării
Problema genezei identităţii etnice a trezit interesul atît al psihologilor din domeniul
psihologiei vîrstelor şi sociale, cît şi al celor care se ocupă de etnologie, etnografie, sociologie:
J.Piaje, E.Erikson (1996); Gudman (1964); Kaţ (1976), V.P.Levkovici, L.V.Kuzmiţkaite (1992);
Dj.De Vos (2001); T.G. Stefanenko (1999); T.G.Stefanenko, O.L.Romanova (1994, 1999);
M.Barret (2001); V.N.Pavlenko, P.I. Gnatenko (1999); I.A.Snejkova (1982) ş.a.
O atenţie deosebită acordă cercetătorii de peste hotare problemei formării autoconştiinţei
etnice, studierii diferitelor aspecte ale acestui proces. Mulţi autori consideră că autoconştiinţa
etnică nu este un construct înnăscut, ci se formează în procesul de dezvoltare a societăţii şi
corespunde etapelor de dezvoltare psihică a individului (E.P.Belinskaia, T.G.Stefanenko, 2000;
V.I.Kozlov, 1974; I.A.Snejkova, 1982; B.I.Hotineţ, 1998; J.S.Phinney, 1990, 1993).
Studiul problemei genezei identităţii etnice, presupune de obicei, determinarea etapelor de
vîrstă: analiza aspectului de conţinut al identităţii etnice la fiecare etapă de vîrstă; stabilirea
rolului factorilor care influenţează formarea identităţii etnice (T.G.Stefanenko, O.L.Romanova,
1994).
Unul din scopurile urmărite este determinarea influenţei particularităţilor etnice ale
grupului asupra procesului de socializare şi inculturaţie. Prin noţiunea de socializare se
subînţelege integrarea individului în societare, obţinerea experienţei, necesare pentru executarea
rolurilor sociale. După părerea lui M. Herskovits (1967), individul în procesul de inculturaţie
41
înţelege lumea şi comportamentul reprezentanţilor culturii şi, ca rezultat, se stabilesc asemănarea
cognitivă, emoţională şi comportamentală cu aceştia şi diferenţa de alte culturi. Procesul de
inculturaţie se începe din momentul naşterii, o dată cu dobîndirea de către copil a primelor
deprinderi de viaţă, cu însuşirea limbajului şi se finisează în momentul morţii. Rezultatul final al
inculturaţiei este formarea individului, care cunoaşte cultura, limba, ritualurile, valorile ş.a..
Autorul menţionează că procesul de socializare şi inculturaţie se desfăşoară concomitent: fără
includerea în cultură, persoana nu poate exista ca membru al societăţii (M.Herskovits, 1967).
Majoritatea cercetătorilor sînt de părerea că identitatea etnică matură se conturează
aproximativ la vîrsta adolescenţei (J.Piaje, E.Erikson, J.Phinney, T.G.Stefanenko,
O.L.Romanova). Dar anumite particularităţi de formare a identităţii se observă în copilărie, la
preşcolari. Copiii mici sînt mai mult orientaţi spre familie şi mediul social înconjurător,
problemele orientării în spaţiul social pentru ei nu sînt încă actuale. Este greu de înţeles procesul
dezvoltării identităţii etnice fără conştientizarea lui în perioada preşcolară. De studierea
identităţii naţionale şi regionale s-a ocupat J.Piajet şi A.Weil (1950); G.Iahoda (1960). În studiile
lor se menţionează că pînă la cinci ani copiii au o reprezentare vagă despre ţară, naţionalitate.
Începînd cu vîrsta de şase ani, cunoştinţele copiilor despre ţară şi naţiune încep să se dezvolte.
Referitor la corelaţia dintre identitatea regională şi naţională, J.Piajet subliniază că copiii mai
mici de 7 – 8 ani greu înţeleg ce înseamnă oraş şi ţară. Mai tîrziu ei stabilesc diferenţa dintre
aceste noţiuni, dar nu pot determina apartenenţa persoanei la o anumită naţionalitate
(V.N.Pavlenko, 1999, p.148).
În prezent există puţine studii referitoare la această problemă. Cercetătorii preocupaţi de
procesul identităţii etnice se bazează pe studiile lui J.Piajet şi colaboratorii săi. Lui J.Piajet îi
aparţine una din primele concepţii privitor la conştientizarea de către copil a apartenenţei sale la
un anumit grup etnic. El a evidenţiat trei etape în formarea identităţi etnice:
1) La vîrsta de 6-7 ani copilul capătă primele cunoştinţe fragmentare şi nesistematice,
referitor la apartenenţa sa etnică. Pentru copil familia şi mediul social în care se află nemijlocit
sînt mai importante decît ţara şi grupul etnic.
2) La vîrsta de 8-9 ani copilul deja se identifică clar cu grupul său etnic, existînd temeiurile
pentru aceasta: naţionalitatea părinţilor, locul unde trăieşte, limba maternă, apar sentimentele
naţionale.
3) La vîrsta de 10-11 ani identitatea etnică se formează complet, iar în calitate de
particularităţi ale diferitelor popoare copilul menţionează unicalitatea istoriei, tradiţiile culturale
specifice. Copiii intervievaţi de către J. Piajet, care puteau conştientiza modelele cognitive,
42
legate cu noţiunea de „patrie”, au adus chiar argumente politice, ideologice, care demonstrează
existenţa sentimentelor patriotice.
Au fost propuse şi alte modele de dezvoltare a identităţii etnice, concretizîndu-se limitele
de vîrstă, conţinutul etapelor de dezvoltare a identităţii etnice. S-a stabilit că copiii încep să se
identifice cu grupul etnic la vîrsta de 3-4 ani. Practic, toţi psihologii sînt de acord cu J.Piajet că
copilul are deplin conştiinţa despre identitatea etnică la vîrsta adolescenţei, cînd reflexia sinelui
are o importanţă primară.
Problema identităţii etnice a fost studiată de către psihologii americani: E.Erikson,
J.Phinney; de psihologii din Europa: M.Barret, J.Short, T.Farroni, E.Lyons, M. Bennet; din
Rusia: T.G. Stefanenko, O.L.Romanova; din Ucraina: V.N.Pavlenko, R.Karakozov, R.Kadîrova,
I.Kreaj, O.Ivanova.
Merită atenţie abordarea lui E. Erikson a temei privind legătura ciclului de viaţă individual
cu ciclul generaţiilor şi, în general, problema dinamicii generaţiei. Noţiunea de identitate în afară
de continuitatea în timp presupune şi integritatea, iar identitatea poate fi interpretată nu numai ca
identitate personală, dar şi grupală (de rasă, socială, de gen ş.a.). E.Erikson menţionează, de
asemenea, rolul perioadei adolescenţei în procesul de formare a autoconştiinţei etnice. Conform
teoriei lui, identitatea psihosocială coincide cu etapa a cincea de dezvoltare psihosocială, care se
caracterizează prin criza personalităţii, „identitatea fiind împotriva difuziei rolurilor” (E. Erikson,
1996, p.366). Criza identităţii începe la vîrsta adolescenţei timpurii şi se finisează în perioada
tinereţei. Se presupune că procesul de consolidare a identităţii etnice are loc anume în această
perioadă a vîrstei.
E.Erikson a analizat formarea sentimentului de identitate ca una din condiţiile principale
ale dezvoltării „Ego”-ului. Conform concepţiei clasice epigenetice, Ego în constituirea sa
parcurge 8 stadii şi la fiecare din ele se formează şi se consolidează una din cele două alternative
posibile de dezvoltare. Identitatea (în comparaţie cu difuzia etnică şi confuzia de roluri) trebuie
să se formeze ca rezultat al crizei la al cincilea stadiu de dezvoltare a Ego-ului (V.N.Pavlenko,
1999, p. 8-9).
Majoritatea cercetătorilor consideră lucrările lui E. Erikson drept începutul abordării
psihologice a noţiunii de identitate. Pentru el dezvoltarea primară a identităţii include o sinteză
de identificări, ce au loc în procesul de socializare. Mai tîrziu apare identificarea nu cu persoane
concrete, ci cu comunităţi mici şi mari, care trebuie să fie integrate în sistemul de identitate
(V.N.Pavlenko, 1999, p.10).
După E. Erikson, dezvoltarea identităţii la vîrsta adolescenţei se realizează neuniform, în
mare măsură fiind determinată de capacităţile individuale ale adolescentului şi de situaţia lui
43
socială. Autorul a evidenţiat diferite căi de cercetare a variantelor de dezvoltare a identităţii la
vîrsta adolescenţei şi în tinereţe. Pe baza analizei materialului clinic a fost efectuată clasificarea,
ce include două tipuri de bază ale identităţii: matură şi neformată.
Identitatea matură la vîrsta adolescenţei reprezintă rezultatul integrării stadiilor precedente,
pentru ce este necesar ca adolescentul să conştientizeze crizele precedente. Parcurgînd căile de
formare a identităţii personale, fiecare individ trece prin cîteva etape, pe care E.Erikson le-a
determinat prin contrapunerea calităţilor de bază, care se formează ca rezultat al dobîndirii
experienţei de viaţă la diferite etape de vîrstă. Rezolvarea crizei la fiecare etapă de dezvoltare a
personalităţii determină întreaga viaţă a omului. În fiecare calitate de personalitate formată se
reflectă atitudinea profundă faţă de lumea înconjurătoare şi faţă de sine. Drept rezultat al
rezolvării crizelor la fiecare etapă, copilul alege una din două relaţii polare: încredere-
neîncredere, autonomie-îndoială, iniţiativă-sentimentul de vină, competenţă-inferioritate,
identitate-confuzia de roluri.
Cercetătoarea americană J.Phinney a prezentat modelul stadial al formării identităţii etnice
(J.Phinney, 1993). În opinia ei, psihologii au analizat minuţios dezvoltarea conştiinţei etnice la
copii şi au atras atenţia, în special, asupra identităţii etnice la maturi, însă perioada adolescenţei,
cînd se formează autoidentificarea etnică, este cercetată insuficient.
J.Phinney se bazează pe teoria identităţii lui E.Erikson şi a psihologului J.Marsia, care a
evidenţiat patru stadii ale procesului de formare a identităţii (J.Marsia, 1980). Autorul
menţionează că condiţia necesară a formării identităţii etnice este identificarea sinelui cu grupul,
în caz contrar are loc confundarea noţiunilor de identitate etnică şi de apartenenţă etnică. Despre
aceasta scrie şi psihologul rus T.G.Stefanenko, care susţine că trebuie de făcut o deosebire între
etnicitate drept categorie socială şi autoconştiinţă.
În cercetările lui J. Phinney s-a stabilit, de asemenea, o corelaţie puternică între autorespect
şi identitatea etnică. Conform lui, identitatea etnică la minorităţile etnice are un rol important în
formarea „Eu” - concepţiei (J. Phinney, 1997).
El evidenţiază două componente ale identităţii etnice: 1) susţinerea grupului, care se
manifestă prin emoţii pozitive; 2) componentul dinamic – procesul de experimentare, învăţare şi
devenire reală ca membru al grupului etnic (J. Phinney, 1999).
Primul stadiu a fost denumit de către J.Phinney identitate necontrolată, în acest stadiu
lipsind interesul pentru problemele privind originea etnică, apartenenţa la un anumit grup etnic.
Atît preadolescenţii, cît şi maturii nu se confruntă cu dificultăţi în ceea ce priveşte identitatea
etnică la această etapă. Acestui stadiu îi corespunde două variaţii de identitate:
44
1) difuză – indivizii, nu se interesează de apartenenţa lor etnică şi nu se gîndesc la ea; 2)
prealabilă - indivizii preiau atitudinile etnice pozitive ale părinţilor şi ale altor maturi şi, de
asemenea, nu preferă grupul majoritar.
Al doilea stadiu – căutarea identităţii etnice (moratoriul) – se caracterizează prin cercetarea
propriei identităţi, tendinţa de a înţelege importanţa etnicităţii pentru propria viaţă şi se aseamănă
cu stadiul moratoriului, descris de către J. Marsia. Cercetările lui J. Phinney au dovedit că
majoritatea adolescenţilor-respondenţi, în afară de cazurile de discriminare şi umilinţă naţională
nu au putut să numească un eveniment deosebit, care le-ar fi modificat percepţia provenienţei
etnice. Procesul intensiv de includere în cultura poporului său se realizează prin aşa tipuri de
activităţi ca lectura, convorbirea, vizitarea muzeelor şi prin participarea activă la viaţa culturală.
J. Phinney presupune că drept rezultat al rezolvării crizei identităţii etnice adolescenţii înţeleg
mai profund etnicitatea lor.
Pentru stadiul al treilea – identitatea etnică realizată – sînt specifice conştientizarea clară a
particularităţilor etnice, ataşamentul faţă de cultura etnică şi comunitatea etnică. Acesta este
stadiul identităţii realizate, deoarece dispare contradicţia privind dezvoltarea proprie. Stadiul
corespunde cu identitatea personală bine formată, de aceea respondenţii care o posedă, cred mai
mult în apartenenţa etnică proprie şi conştientizează locul ei în viaţă (J. Phinney, 1993, p.73).
În prezent această problemă este studiată de psihologii din Marea Britanie: M. Barett,
S.Whennell, J.Short, I.Vila (1997). M.Barret în studiile sale s-a axat pe următoarele principii
teoretice:
1) Sentimentul identităţii naţionale se dobîndeşte şi se dezvoltă în perioada copilăriei şi
tinereţii. Sentimentul subiectiv al identităţii naţionale este un construct psihologic deosebit de
conflictual. Ea constă dintr-un conglomerant complex de cunoştinţe şi convingeri în raport cu
grupul naţional, de emoţii, sentimente, aprecieri, evaluări vis-à-vis de acesta.
2) Transformările care se produc la copiii cu vîrsta de 6-11 ani sînt „rezultatul sporirii
capacităţilor copilului de a conceptualiza, reflecta în noţiuni grupurile sociale mari şi de a
înţelege că anume aceste grupuri sociale sînt formate din diverse persoane …. şi unitatea de
analiză este „copilul – contextul sociocultural” (M.Barret, 2001, p.51). M.Barret menţionează, de
asemenea, dinamica procesului dat, adică faptul că „nişa socială” se află într-o schimbare
continuă.
3) În structura identităţii naţionale pot fi evidenţiate următoarele elemente:
a) Aspectele cognitive ale identităţii naţionale includ cunoştinţe despre grupul naţional
propriu; individul se caracterizează pe sine ca membru al acestui grup.
45
M. Barrett conturează cîmpul problematic al studiului în domeniul genezei identităţii
naţionale. El menţionează că „trebuie de analizat cum copiii dobîndesc cunoştinţe despre
teritoriul geografic naţional. Se poate întîmpla ca identitatea naţională iniţial să fie dobîndită
independent de cunoştinţele despre teritoriul de existenţă (M.Barrett, 2001, p.19-20). În opinia
lui, rămîn a fi actuale următoarele probleme: în ce mod copiii dobîndesc cunoştinţe despre
simbolica naţională, pe ce căi se formează reprezentările despre înrudirea sau rudenia comună,
care sînt factorii ce le influenţează. Evident trebuie de ţinut cont de variaţiile individuale în
dezvoltarea copilului.
b) Aspectele afective ale identităţii naţionale includ sentimentele, emoţiile şi aprecierile. M.
Barret conturează cîmpul problematic al cercetării pentru specialiştii din domeniul psihologiei
vîrstelor – semnificaţia subiectivă a identităţii naţionale, gradul ataşamentului faţă de teritoriul
naţional.
c) Convexitatea, reliefarea, proeminenţa identităţii naţionale. Sub noţiunea de proeminenţă
naţională cercetătorul subînţelege nivelul de exprimare a identităţii naţionale în funcţie de
context.
M.Barrett menţionează că majoritatea colaboratorilor săi au efectuat studii asupra copiilor
englezi, care aparţineau grupului majoritar de copii de culoare albă.
Începînd cu anii 1990, M. Barrett cu colegii au iniţiat studierea dezvoltării reprezentărilor
despre ţara lor şi despre alte ţări şi popoare la copiii de diferite vîrste. Cercetarea a devenit cros-
culturală, urmărindu-se studiul şi compararea identităţii naţionale a copiilor şi adolescenţilor care
locuiesc în Anglia, Scoţia, Katalonia, Spania de Sud şi Italia (M.Barrett, 2001). O cercetare
similară, efectuată cu sprijinul INTAS, vizează copiii din Rusia, Ucraina, Gruzia şi Azerbaidjan
şi a urmărit scopul de a studia identificarea subiectivă a acestora cu grupul de apartenenţă şi a
favoritismului ingrupal. Au fost supuşi investigaţiei 459 de copii britanici (scoţieni şi englezi) cu
vîrsta de la 6 pînă la 15 ani. În urma cercetării s-a stabilit că identificarea cu grupul al cărui
membru este copilul nu este o condiţie obligatorie pentru stabilirea favoritismului ingrupal:
copiii care nu se identifică cu grupul etnic propriu (englez sau scoţian) au acordat preferinţă
grupului propriu. S-a determinat că copiii şi adolescenţii apreciază pozitiv şi dau prioritate
grupului etnic propriu nu din cauza calităţilor negative ale altor comunităţi etnice, dar pornind de
la caracteristicile pozitive ale grupului propriu. S-a ajuns la concluzia că, intensificarea nivelului
de autoidentificare cu grupul etnic propriu, cu grupul civil, corelează pozitiv cu intensificarea
aprecierii personale pozitive şi nu influenţează aprecierea autgrupului.
M.Barrett a întreprins o tentativă de a analiza diferite modalităţi de evaluare a diverselor
componente ale identităţii naţionale la copii. Drept rezultat al cercetărilor, el a stabilit că
46
favoritismul ingrupal este un fenomen destul de răspîndit (M.Barret, 2001, p.46-48.) Copiii
manifestă atitudini emoţionale pozitive faţă de grupul etnic propriu, iar faţă de alte grupuri
naţionale au atitudini diferenţiate. Această tendinţă s-a înregistrat, mai ales, la copiii cu vîrsta de
6-11 ani. S-a stabilit că identitatea naţională britanică şi cea spaniolă au o importanţă mai mare în
copilărie pentru copii britanici şi spanioli, tendinţa respectivă reflectînd situaţia socioculturală în
care au crescut aceşti copii. Diferenţele între grupurile de copii sînt mai evidente în tinereţe.
M.Barret propune ca unitate de analiză pentru înţelegerea particularităţilor dezvoltării copilului
să nu fie considerat nu copilul însuşi sau mediul social, ci „copilul-plus-contextul sociocultural”
(M.Barrett, 2001, p.51).
Studiind structura identităţii, în general, şi a identităţii naţionale, în particular, M.Barrett
evidenţiază două componente: cognitivă şi afectivă. Ocupîndu-se de studiul procesului de
formare a identităţii, el a încercat să analizeze empiric cum acest sistem complex cognitiv-afectiv
se dezvoltă la copii. În acest context el şi-a propus drept obiect de studiu legităţile de dezvoltare
la copii şi adolescenţi a identităţii lor naţionale, regionale şi continentale. De menţionat faptul că
pînă la M.Barrett au fost elaborate doar nişte studii separate referitor la problemele menţionate
mai sus.
În cadrul primelor experimente, efectuate de către M.Barrett, au fost chestionaţi copiii cu
vîrsta de la 5 pînă la 10 ani. S-a determinat că toţi copiii, inclusiv cei mici, cunoşteau denumirea
ţării lor şi a naţionalităţii, de asemenea, aveau cunoştinţe despre grupul naţional şi despre ţara
lor, despre simbolurile naţionale. Dar pînă la vîrsta de 7 ani copiii încă nu dau prioritate ţării lor
şi naţionalităţii grupului. Această tendinţă apare numai la vîrsta de 7 – 9 ani. După vîrsta de 5
ani, copiii încep să stabilească o legătură afectivă puternică cu grupul lor de apartenenţă etnică.
Rezultatele cercetărilor au demonstrat că mai mult de 2/3 din copiii englezi acordă preferinţă
englezilor, mai mult de 2/3 se identifică puternic cu aceştia. Practic, nici un copil nu a apreciat
negativ Marea Britanie. Din acestea se poate trage concluzia că ataşamentul faţă de grupul etnic
se formează devreme, probabil, în perioada cînd copilul se atribuie la un anumit grup etnic.
Cercetătorii ucraineni au efectuat un studiu empiric al formării autoidentificării copiilor şi
adolescenţilor din Ucraina. La bază a fost pus complexul de cercetări efectuate de M.Barrett, în
scopul comparării rezultatelor obţinute de acesta cu cele căpătate în urma studiului. Cercetarea a
cuprins 200 de copii cu vîrsta de 6-15 ani din or. Harkov. Drept rezultat, au fost evidenţiate
cîteva momente generale în dinamica formării identităţii sociale în Ucraina:
1) Dezvoltarea tipică a identităţii sociale la copiii din familiile ucrainenilor şi la copiii din
familiile ruse nu coincide, de aceea formarea identităţii sociale a fost analizată separat. La nivel
regional, diferenţe nu s-au observat, dar au fost înregistrate la nivelul identificării cu comunităţile
47
naţionale. La nivelul etnonaţional diferenţele mai semnificative constau în aceea că sistemul tipic
al identităţii copiilor din familiile ucrainene deja la vîrsta de 9 ani se completează cu
identificarea cu comunitatea civilă (copiii din Ucraina), iar la vîrsta de 12 ani şi cu grupul etnic
propriu, în acelaşi timp, pentru copiii din familiile ruse nici o variantă posibilă de identificare
etnonaţională nu a fost tipică. Cu alte cuvinte, tipică a devenit lipsa reprezentărilor etnonaţionale
în sistemul identităţii sociale. Studiul efectuat a demonstrat că procesul de formare a identităţii
sociale ţine de dezvoltarea generală a copiilor. Procesul de identificare nu este posibil fără
reprezentările diferenţiate despre comunităţile social-teritoriale. Despre aceasta a menţionat şi
M.Barrett în studiul dependenţei formării identităţii socioteritoriale de cunoştinţele geografice
ale copiilor. Cercetarea efectuată de aceşti autori a demonstrat că sistemul identităţii sociale
apare şi se dezvoltă o dată cu creşterea numărului de categorii utilizate de către copii
(V.N.Pavlenko, 1999).
Un studiu consacrat etapelor formării autoconştiinţei etnice a efectuat I.A.Snejkova (1983),
care a evidenţiat următoarele etape:
Etapă I cuprinde vîrstele preşcolară şi şcolară mică (5-10 ani), cînd are loc formarea
primară a autoconştiinţei etnice, caracterizată prin conştientizarea neclară a comunităţii cu grupul
etnic propriu. La această etapă creşte influenţa actorilor socializării (educatorilor, învăţătorilor).
Socializarea copiilor se realizează cu ajutorul a patru mecanisme de bază (imitarea, identificarea,
sentimentul de jenă şi de vinovăţie).
Etapa II vizează vîrsta adolescenţei (11-15 ani), cînd are loc consolidarea sistemului de
reprezentări despre particularităţile etnopsihologice ale grupului propriu în procesul de
comparare a acestora cu cele ale altor grupuri etnice.
Cercetările sociopsihologice efectuate de către V.P.Levkovici şi L.D. Kuzmiţkaite (1992)
menţionează rolul părinţilor în formarea autoconştiinţei etnice, sînt descrise rezultatele, care au
arătat că tipul de relaţii în familie şi nivelul de autoritate al părinţilor sînt factorii importanţi în
formarea particularităţilor autoconştiinţei etnice. Însă în afară de familie asupra adolescentului
influenţează şi alţi agenţi ai socializării – şcoala şi mijloacele de informare în masă. Şcoala oferă
reprezentări despre valorile sociale şi culturale, lărgeşte reprezentările despre alte grupuri etnice
şi, în acest mod, formează cunoaşterea etnică.
Etapa III cuprinde adolescenţii cu vîrsta de 16-17 ani, cînd se consolidează apartenenţa
etnică şi viziunea etnică. Etapele II şi III în periodizarea făcută de I.A.Snejkova sînt perioade
senzitive în procesul de formare a autoconştiinţei etnice. După E.P. Belinskaia şi T.G.
Stefanenko (2003), există nişte factori de care depind limitele acestor perioade: 1)
48
particularităţile socializării etnice; 2) heterogenitatea / omogenitatea mediului etnic de contact; 3)
relaţiile de statut între grupurile etnice.
I.A.Snejkova, analizînd dezvoltarea identităţii etnice la copiii ucraineni, a stabilit că
reprezentările copiilor cu vîrsta de 6-10 ani despre naţionalitatea lor se deosebesc prin
instabilitate şi caracter schimbător, iar la vîrsta de 11-14 ani copiii aduc argumente
convingătoare referitor la alegerea naţionalităţii (I.A.Snejkova, 1982).
Cercetînd etapele formării identităţii etnice la copii şi la adolescenţi, T.G.Stefanenko şi
O.L.Romanova au atenţionat autodenumirea şi cunoaşterea etnică. Capacitatea de a se
autodenumi etnic corect, după cum demonstrează rezultatele cercetărilor empirice, este legată de
cunoaşterea etnică a diferenţelor grupale. În opinia O.L.Romanova, copiii cu vîrsta de 5-6 ani şi
mai mult nu totdeauna denumesc corect propria naţionalitate şi a părinţilor, ţara unde locuiesc,
limba de comunicare. Şi numai ajungînd la vîrsta adolescentină persoana se străduie de sine
stătător să conştientizeze lumea înconjurătoare şi locul ei în această lume. La 11-12 ani copilul
deja foarte clar conştientizează sensul categorizării sociale şi foarte exact determină semnele prin
care se înrudeşte cu reprezentanţii grupului său etnic şi se diferenţiază de acest grup. La
următoarele etape de dezvoltare a identităţii etnice se formează cunoaşterea etnică: cunoştinţele
despre grupul său şi despre altele, autodenumirea etnică (O.L.Romanova, 1994).
În atenţia cercetătorilor este şi un alt aspect al formării identităţii etnice – apariţia la individ
a sentimentului de stabilitate şi neschimbare a caracteristicilor etnice – constantele etnice.
K.Ocampo, M.Bernal, P.Knight (1993), care sînt adepţii teoriei dezvoltării cognitive a lui
J.Piaget, menţionează o consecutivitate în timp a formării celor trei constante de bază.
Conştientizarea caracteristicilor de gen are loc la vîrsta de 2-2,5 ani, de rasă la 8-9 ani, iar a celor
etnice, în procesul cărora este necesară folosirea mecanismelor complicate de identificare
socioculturală, nu mai devreme de vîrsta de 12-13 ani.
Componentul cognitiv al identităţii etnice răspunde de capacitatea copilului de a structura
informaţia despre caracteristicile etnice. Printre cercetătorii contemporani nu există o unitate de
opinii referitor la consecutivitatea apariţiei componentelor cognitive şi afective ale identităţii.
Unii autori consideră că preferinţele etnice se formează numai în baza cunoştinţelor etnice,
formaţiuni importante la vîrsta adolescentină. Alte cercetări de domeniu demonstrează că
preferinţele copiilor referitor la grupurile etnice nu totdeauna corelează cu nivelul de informare
despre ele, iar prejudecăţile pot apărea chiar înainte de posedarea cunoştinţelor etnice. Psihologii
sociali englezi au determinat că preferinţele faţă de comunităţile etnice străine nu corelează cu
informaţia pe care ei o posedă despre acestea la copii cu vîrsta de 6-7 ani (Vaughan, 1987 cit. de
T.G. Stefanenko, 2000).
49
S-a stabilit că în procesul dezvoltării identităţii etnice copiii parcurg un şir de etape: de la
cea difuză la cea realizată, iar rezultatul final al acestui proces este formarea la vîrsta
adolescentină a conştientizării emoţional-apreciative a apartenenţei la comunitatea etnică
(E.P.Belinskaia, T.G.Stefanenko, 2000, p.86).
Statutul etnic care a fost atins la vîrsta adolescentină deseori rămîne neschimbat pe
parcursul întregii vieţi. Dar, totodată, identitatea etnică nu este o formaţiune statică, ci dinamică,
iar desăvîrşirea ei deseori nu se finisează în adolescenţă. Transformarea identităţii etnice la omul
matur se poate realiza datorită împrejurărilor vitale. Identitatea etnică poate fi influenţată şi de
evenimentele sociale ce ţin de relaţiile interetnice, care deseori contribuie la intensificarea
identităţii etnice a întregului popor. Chiar şi la copii consecutivitatea etapelor de dezvoltare a
identităţii etnice nu este universală. J. Phinney menţionează faptul că etapele propuse de ea nu
sînt nişte modele stabile şi cu o consecutivitate neschimbată. Acest subiect rămîne a fi în atenţia
cercetătorilor pînă în prezent, deoarece asupra formării şi manifestării identităţii etnice a
indivizilor influenţează un şir de factori determinaţi de modificarea mediului social, de grupurile
etnice şi relaţiile intergrupale (E.P.Belinskaia, T.G.Stefanenko, 2000, p.90)
Printre cei mai semnificativi factori care influenţează asupra formării identităţii etnice,
psihologii evidenţiază: 1) particularităţile socializării etnice în familie, şcoala şi mediul social
înconjurător; 2) particularităţile mediului etnic de contact, mai întîi de toate, heterogenitatea -
omogenitatea; 3) relaţiile de statut între grupurile etnice. Influenţa mediului înconjurător asupra
identităţii etnice poate fi stabilită şi în urma analizei particularităţilor de autodeterminare ale
copiilor din familiile etnic mixte. Membrul acestei familii poate să se perceapă ca reprezentant al
două grupuri, dar poate şi să ignoreze apartenenţa etnică a unuia dintre părinţi, însă este posibilă
şi alegerea celei de-a treia naţionalitate. V.P.Levkovici şi L.D.Kuzmiţkaite menţionează că o
parte din adolescenţii din şcoala rusă se considerau ruşi, cu toate că nici părinţii, nici buneii lor
nu erau de naţionalitate rusă (V.P.Levkovici, L.D.Kuzmiţkaite, 1992). Deci limba de instruire
influenţează semnificativ asupra formării identităţii etnice a copiilor din familiile etnic mixte,
deoarece procesul de formare a acesteia este mai complicat decît în familiile omogene din punct
de vedere etnic (T.G.Stefanenko, 2000).
În opinia lui T.G.Stefanenko (1999), asupra formării identităţii etnice influenţează mediul
şi locul grupului etnic într-o comunitate socială mai largă, relaţiile de statut între grupuri. În
cadrul acestei cercetării s-a stabilit cum persoana conştientizează apartenenţa la comunitatea
etnică, şi anume: reprezentanţii diferitor etnosuri, care locuiesc într-un mediu de contact etnic;
reprezentanţii unui etnos, care locuiesc în diferite medii etnice de contact; reprezentanţii unui
etnos în cazul instabilităţii sociale.
50
T.G.Stefanenko în studiul său empiric a analizat caracteristicile identităţii etnice specifice
adolescenţilor şi copiilor:
• cognitive (autoidentificarea, evidenţierea bazelor identităţii etnice; conţinutul auto- şi
heterostereotipurilor, reprezentarea despre “distanţa” dintre grupurile etnice proprii şi
cele relevante);
• afective (sentimentul de apartenenţă la comunitatea etnică; exprimarea favoritismului
intergrupal, care se manifestă în atitudinile etnice şi în orientarea autostereotipurilor
etnice).
La această cercetare au participat copii (794) de diferite vîrste din or.Grodno, Bielarus:
bielaruşi, polonezi şi ruşi. Studiul s-a realizat în următoarele direcţii: compararea
caracteristicilor, determinate de particularităţile grupurilor etnice şi de statutul lor în societate,
studierea influenţei mediului etnic de contact asupra particularităţilor identităţii etnice.
Respondenţi au fost adolescenţii unui grup etnic (ruşii), care locuiesc în diferite medii
etnoculturale în or. Tula (mediu etnic omogen), Grodno şi Alma-Ata (medii etnice heterogene).
Influenţa instabilităţii sociale asupra identităţii etnice a fost studiată cu participarea unui
grup de ruşi din Moscova. S-a stabilit că statutul subiectiv perceput influenţează asupra formării
la adolescenţi a identităţii etnice. A fost evidenţiată tendinţa către identitatea bietnică a
respondenţilor polonezi - cu grupul etnic propriu şi cu grupul majoritar etnic. În acelaşi timp,
respondenţii ruşi, care nu se percep pe sine drept grup minoritar şi nu sînt percepuţi astfel de
bieloruşi s-au identificat numai cu grupul lor etnic.
Studiul influenţei mediului etnic de contact asupra particularităţilor identităţii etnice a
demonstrat că adolescenţii apreciază ca fiind mai „apropiate” grupurile etnice cu care ei
interacţionează zilnic. Această apreciere depinde şi de faptul cît de bine ei sînt informaţi despre
asemănările şi diferenţele dintre aceste grupuri şi grupul propriu.
Respondenţii care locuiesc în mediul monoetnic (or.Tula), comparativ cu cei din mediul
polietnic, şi-au exprimat mai puţin dorinţa de a întreţine relaţiile interetnice. De menţionat faptul
că ruşii care locuiesc în Kazahstan, doresc mai puţin decît ruşii să contacteze cu bielaruşii şi
polonezii.
Traiul în mediul policultural, interacţiunea interetnică duc la formarea reprezentărilor
adolescenţilor nu numai despre diferenţele, dar şi despre asemănările între grupurile etnice şi
contribuie la formarea unor cunoştinţe mai vaste despre acestea (T.G.Stefanenko, 1999, p.154).
Există diferenţe în caracteristicile identităţii etnice la adolescenţii care locuiesc în diferite
medii heterogene. Sentimentul de apartenenţă la o anumită comunitate etnică s-a dovedit a fi mai
exprimat la adolescenţii ruşi din Kazahstan, adică la acei care locuiesc într-un mediu în care
51
există o distanţă culturală mai mare între etnosuri. La adolescenţii din Bielarus s-a format o
identitate etnică pozitivă, care se caracterizează printr-o cunoaştere diferenţiată nu numai a
deosebirilor, dar şi a asemănărilor între etnosul rus şi cel bielarus, prin auto - şi heterostereotipuri
pozitive, care s-a constituit datorită condiţiilor favorabile ale mediului polietnic ce include
etnosurile cu o distanţă culturală apropiată şi statuturi percepute ca egale (T.G.Stefanenko,
1999).
Există două modele de bază de analiză a identităţii etnice: linear bipolar şi de măsurare
dublă a identităţii etnice. Conform primului model, dezvoltarea identităţii este posibilă în direcţia
unui sau altui pol: identificarea cu grupul său (susţinerea sau acceptarea identităţii etnice pozitive
sau negative) şi identificarea cu grupul etnic dominant (identitatea etnică falsă, prezentă la copiii
mici şi transformată drept rezultat al alegerii libere). Individul poate concomitent să se identifice
cu mai multe comunităţi. O astfel de identificare poate avea nu numai reprezentanţii familiilor
etnic mixte şi urmaşii lor, dar şi persoanele care locuiesc în mediul polietnic. Ţinînd cont de
această situaţie, savanţii au propus modelul de măsurare dublă a identităţii etnice, care include
patru tipuri de identitate etnică. Legăturile cu două grupuri etnice putînd exista independent
unele de altele (Dj. Berry et al., 1992). Aceste tipuri de identitate etnică se constituie ca rezultat
al înfăptuirii uneia dintre cele patru strategii: asimilare, separare, marginalizare, integrare.
În societatea policulturală se prezintă mai adecvată identitatea bietnică, deoarece ea permite
utilizarea mai flexibilă a resurselor din diferite culturi şi mai profund şi integral de perceput
lumea (T.G.Stefanenko, 1999). M.Bennet (1986) a evidenţiat trei etape etnocentrice de
dezvoltare a personalităţii: negarea diferenţelor, protejarea de diferenţe şi aprecierea lor în
favoarea grupului etnic propriu, minimalizarea diferenţelor şi două etape etnorelative -
acceptarea diferenţelor, adaptarea la diferenţele de grup sau culturale. Estomparea sau excluderea
unui astfel de aspect important al identităţii psihosociale, cum este identitatea etnică, duce la
urmări negative, iar formarea unei identităţi etnice pozitive, mature, stabile contribuie la
dezvoltarea toleranţei etnice (A.N.Tatarko, 2004).
Aşadar, cercetările în domeniul psihologiei vîrstelor, dezvoltării sociale pun în evidenţă atît
etapele de dezvoltare a identităţii etnice, factorii care influenţează formarea şi conţinutul
identităţii etnice, cît şi formarea identităţii etnice la diferite grupuri de vîrstă. Formarea identităţii
etnice la diferite grupuri etnice, influenţa mediului etnic de contact rămîne a fi un cîmp
problematic şi capătă o actualitate deosebită în legătură cu nedeterminarea socială şi procesele de
modernizare a societăţii. Iar vîrsta adolescentină este vîrsta senzitivă pentru determinarea socială
şi pentru formarea identităţii etnice.
52
CAPITOLUL II
CERCETAREA EMPIRICĂ A IDENTITĂŢII ETNICE LA ADOLESCENŢI
§ 2.1. Schema conceptuală, procedura şi instrumentarul metodic
Analiza teoretică a studiilor referitoare la problema structurii identităţii etnice şi a factorilor
care influenţează formarea ei a servit drept bază pentru formularea ipotezei, scopului şi a
obiectivelor operaţionale ale acestui studiu.
Cercetarea particularităţilor psihologice ale identităţii etnice se bazează pe următoarele
concepţii metodologice:
Teoria identităţii sociale (H. Tejfel). Identitatea este considerată drept sistem cognitiv, care
reglează comportamentul individului în anumite situaţii, iar identitatea etnică este o parte a
identităţii sociale. Această teorie se bazează pe trei componente principale – categorizarea,
identificarea şi compararea.
Procesele cognitive de categorizare (în „noi” şi „ei”) determină relaţiile interetnice şi
perceperea intergrupală la fel şi identificarea socială şi diferenţierea socială (H.Tajfel, Dj.Terner,
1986). Drept principiu psihologic general de diferenţiere a grupurilor etnice este considerat
categorizarea, ce corelează cu alte procese cognitive, inclusiv identificarea de grup. Procesul
unic de diferenţiere / identificare conduce la formarea identităţii sociale, care prezintă rezultatul
procesului de comparare a grupului său cu alte grupuri sociale. Identitatea socială este acea parte
a „Eu”-concepţiei individului, care apare în urma conştientizării apartenenţei de grup în îmbinare
cu semnificaţia valorică şi emoţională atribuită.
Autocategorizarea socială (Dj.Terner). Identitatea socială este determinată ca totalitatea
identificărilor personale, incluse în componentul cognitiv al „Eu”- concepţiei (Dj.Terner et al.,
1987, p.161, E.P.Belinskaia, T.G. Stefanenko, 2000). A fost descris procesul autocategorizării,
rezultatul căreia este „Eu”-concepţia.
Teoria epigenetică a stadiilor psihosociale de dezvoltare (E.Erikson). Fenomenul
identităţii a fost descris ca un produs al interacţiunii dialectice între individ şi societate, cu
apariţia posibilă a crizelor de identitate personală, ce survin drept rezultat al transformărilor
sociale.
Teoria cultural-istorică (L.S.Vîgotski). Personalitatea poate fi concepută doar în contextul
dezvoltării individuale. Prin dezvoltarea personalităţii se subînţelege stăpînirea propriului psihic,
extinderea conştiinţei realităţii psihologice.
53
Modelul celor două măsurări (Dj.Berry). Identităţile sociale cu grupul propriu şi altul pot
să existe relativ independent. Membrii unui grup etnic pot avea o identificare autentică sau
deviantă cu grupul propriu şi cu grupul majoritar.
Cercetarea empirică a particularităţilor psihologice ale identităţii etnice a inclus două etape:
Prima etapă a fost coordonată de următoarele obiective:
• selectarea şi aprobarea instrumentarului metodic;
• analiza rezultatelor obţinute cu scopul evidenţierii tendinţelor particularităţilor
psihologice ale identităţii etnice.
La experimentul-pilot, realizat în anii 1998-1999, au participat 100 de elevi din şcoala
cu instruire în limba română şi 100 din şcoala cu instruire în limba rusă din oraşul Chişinău.
Grupul respondenţilor vorbitori de limba rusă a fost constituit din reprezentanţi ai minorităţilor
etnice.
Tehnicile utilizate:
• Testele proiective „Eu şi naţionalitatea mea”, „Eu şi altul” în scopul studierii atitudinii
faţă de naţionalitatea proprie şi alta.
• „Testul diagnostic al relaţiilor” (G.U.Soldatova, 1998) în vederea studierii
componentelor cognitiv-emoţionale a auto- şi heterostereotipurilor.
• Tehnica „Tipurile de identitate etnică” în scopul determinării tendinţelor transformării
autoconştiinţei etnice în condiţiile creşterii tensiunii etnice. (G.U.Soldatova, 1998).
• Tehnica „Afilierea etnică” (G.U.Soldatova, 1998) în vederea studierii tendinţelor
afiliative etnice.
• Tehnica măsurării identităţii etnice (J.S.Phinney).
Analiza materialului experimental obţinut la realizarea testelor „Eu şi naţionalitatea mea”,
„Eu şi altul” a permis să evidenţiem trei grupe de adolescenţi.
Prima grupă - adolescenţii au o părere bună despre naţionalitatea lor («Eu sînt rusoaică şi
mă mândresc cu naţionalitatea mea», «Eu sînt moldoveancă şi mă mândresc cu naţionalitatea
mea, dacă n-ar fi aşa, înseamnă că nu-mi respect părinţii, strămoşii».) Adolescenţii din această
grupă sînt suficient informaţi despre alte grupuri etnice şi au o atitudine pozitivă faţă de ele
(«Fiecare naţionalitate are caracteristici bune. Printre prietenii mei sînt persoane de naţionalitate
rusă, găgăuză, bulgară...»).
Au fost înregistrate divergenţe în ceea ce priveşte limba, cultura, obiceiurile. Adolescenţii
aveau cunoştinţe temeinice despre tradiţiile anumitor grupuri etnice («Cu toate că sînt rusoaică,
îmi plac nunţile moldoveneşti», «Mă consider rusoaică, vorbesc ruseşte, dar îmi place şi limba
54
română. Încă n-am însuşit această limbă, însă în viitor cred că voi învăţa-o») (Moldovenii – 42%,
ruşii – 82%).
Grupa a doua - adolescenţii au o părere bună despre naţionalitatea lor, dar le subapreciază
pe altele («Sînt rus, mă mândresc cu istoria Rusiei şi nu vreau să vorbesc în altă limbă»; «Eu pot
judeca omul după naţionalitate. Tot timpul ruşii se „încadrau” în istoria noastră»). Din această
grupă mulţi adolescenţi doresc să plece din Republica Moldova în alte ţări mai civilizate, în cel
mai rău caz - în Rusia (etnia rusă) sau în România (reprezentanţii naţiunii titulare). (Moldovenii
– 24%, ruşii – 8%).
Grupa a treia - adolescenţii apreciază negativ naţionalitatea lor şi ar dori să plece din ţară.
Au reprezentări vagi despre cultura poporului lor şi a grupurilor etnice din republică («Eu sînt
ucraineancă, dar aş dori să fiu englezoaică şi să plec într-o ţară civilizată, unde poţi să te afirmi.
Oamenii acolo nu trăiesc ca la noi», «Sînt moldovean, dar aş vrea să fiu american, pentru că
americanii sînt cei mai deştepţi oameni şi cei mai bogaţi. Acolo poţi deveni bogat»). (Moldovenii
– 34%, ruşii – 10%).
Majoritatea adolescenţilor (80%) au menţionat că pentru ei nu are importanţă de ce
naţionalitate sînt interlocutorii lor («Când comunic cu oamenii, eu nu acord atenţie naţionalităţii
şi nu-i voi jigni, dacă au accent incorect»).
De subliniat faptul că şi pentru adolescenţii care au părere negativă despre alte grupuri
etnice, nu are nici o importanţă naţionalitatea celor cu care comunică (I. Caunenco, L.Gaşper,
1998, 2000).
Tehnica «Tipurile de identitate etnică» (G.U.Soldatova-Kţoieva, 1998, p.189). Obiectivul
principal al acestei tehnici este determinarea nivelului conştiinţei interetnice în condiţiile creşterii
tensiunii etnice. Una din căile de transformare a identităţii etnice este creşterea intoleranţei
etnice. Nivelul toleranţei etnice s-a apreciat în baza următoarelor criterii: nivelul
«negativismului» în relaţiile cu grupul etnic propriu şi cu alte grupuri; nivelul reacţionării
emoţionale la alt mediu etnic; nivelul manifestării agresivităţii şi a reacţiilor ostile în relaţiile cu
alte grupuri. Indicatorii reflectă atitudinea faţă de grupul propriu şi de alte grupuri în diverse
situaţii de interacţiune.
În continuare vom descrie rezultatele obţinute prin utilizarea tehnicii „Tipurile de identitate
etnică”.
Clasificarea realizată are la bază cercetările efectuate de psihologul G.U. Soldatova-
Kţoieva în Caucazul de Nord (1993-1998) şi cuprinde următoarele grupe de adolescenţi:
55
• «Mediatorii» activi - tinerii, orientaţi spre dezvoltarea interrelaţiilor pozitive cu
reprezentanţii altor popoare (moldoveni - 42% - ruşi - 16%). Pentru aceşti tineri sînt
caracteristice toleranţa etnică, dispunerea pentru contactele etnice.
• «Mediatorii» pasivi - tineri care au ales «norma» şi indiferenţa etnică sau numai
indiferenţa etnică (moldoveni - 36%, - ruşi 40%).
• «Naţionalii» activi - tinerii care au răspuns pozitiv la indicatorii hiperidentităţii (ruşi -
2%, moldovenii - 2%).
• «Naţionalii» pasivi - tinerii care au ales, în afară de hiperidentitate sau «norma»,
indiferenţa etnică (ruşii – 6%, moldovenii – 4%).
• Omul «păcii» - tinerii care au ales etnonihilismul (astfel de respondenţi în experiment n-
au fost înregistraţi).
De asemenea, a fost efectuat studiul-pilot şi în or. Comrat (UTA Găgăuzia), dar rezultatele
obţinute în raport cu acest segment de cercetare nu reprezintă valoare calitativă, deoarece
respondenţii au întîlnit bariere în înţelegerea mesajelor. De exemplu: Eu sînt persoana care
consideră: că căsătoriile etnic mixte destramă poporul; …este strict necesar de a păstra
puritatea naţiei; se simte foarte tensionat, cînd aude alături vorbindu-se o limbă străină;
oamenii de alte naţionalităţi trebuie să fie limitaţi în dreptul de a trăi pe un teritoriu naţional
diferit de al lor; pe pămîntul său toate drepturile de folosire a resurselor naturale şi sociale
trebuie să aparţină numai poporului său.
Tehnica «Afilierea etnică»
Pentru cercetarea tendinţei etnoafiliative (necesitatea în susţinere de către grup, importanţa
membrilor în grupul propriu etc.) - structură foarte importantă a stereotipului etnic - a fost
utilizată tehnica «Afilierea etnică» (G.U.Soldatova-Kţoieva, 1998, p.193), scopul urmărit fiind
studierea tendinţelor afiliative etnice.
Analiza materialului experimental demonstrează că pentru tinerii etniei titulare este
caracteristică necesitatea în apartenenţa etnică (moldoveni-59%, ruşii - 37%).
Pentru ruşi sînt specifice tendinţele antietnoafilative (ruşii - 63%, moldovenii - 42%).
Probabil, aceasta se explică prin faptul că ruşii ţin mai puţin la grupul lor etnic, din această cauză
diversificîndu-se metodele de adaptare la condiţiile etnosociale noi. Este foarte important ca
etnia titulară să se conducă de principiile psihologice de mobilizare etnosocială - tendinţele
etnoafilative, sentimente pozitive faţă de poporul său (G.U.Soldatova, 1998).
La fel s-a dovedit a fi nevalidă şi tehnica măsurării identităţii etnice (J.S.Phinney). Itemii:
Sînt activ în organizaţii şi grupuri sociale, în care sînt incluşi mai mulţi membri ai grupului etnic
56
propriu, Nu mă strădui să devin prietenul oamenilor din alte grupuri etnice... nu erau înţeleşi şi
necesitau explicaţii. Această tehnică necesită validizare.
În cercetarea-pilot am utilizat tehnicile „Atribuirea calităţilor” şi „Studierea
stereotipurilor”, ce rezidă din „Testul diagnostic al relaţiilor” elaborat de G.U.Soldatova.
Raportînd rezultatele la profilul psihologic al reprezentantului tipic al naţionalităţii sale şi al altei
grupe, am înregistrat la respondenţi cunoştinţe slabe despre alte grupuri etnice, calităţile lor.
Respondenţii formulau cîte una-două propoziţii în adresa acestora. Apoi am utilizat lista de
calităţi propuse de T.G.Stefanenko, însă ne-am confruntat cu o problemă: la cercetare au
participat cinci grupuri, orice respondent trebuia să aleagă sau să atribuie procente acelor calităţi
care le considera că sînt caracteristice grupului dat, şi evident aceasta necesita foarte mult timp,
iar respondentul era extenuat şi nu era capabil să aleagă raţional, doar formal.
Menţionăm semnificaţia acestor investigaţii, dar, totodată este necesar un studiu aparte,
care ar include studierea diferitor grupuri etnice din diverse zone de locuit, luînd în consideraţie
modul de trai dispers sau compact, precum şi alţi factori.
În final a fost selectat următorul instumentar metodic:
• Testul culorilor al relaţiilor Liuşer. Metoda este protejată de răspunsuri social dorite, nu
este legată de factorul lingvistic. Testul dat se efectuează cu fiecare respondent
individual, de aceea este dificil să fie utilizat într-un eşantion mare (V.Pavlenko,
O.Boronoev, 1994).
• Testul Diagnosticul relaţiilor. Acest test este bine structurat, incluzînd parametrii de
bază ai stereotipurilor etnice. (G.U.Soldatova, 1998).
• Afilierea etnică (G.U.Soldatova, 1998).
Cercetarea-pilot care a reprezentat doar primii paşi în studierea identităţii etnice a generat
mai multe întrebări, ce necesită răspunsuri argumentate: care este conţinutul procesului de
identificare etnică la adolescenţi, tineri, care aparţin diferitelor grupuri etnice din Republica
Moldova; care sînt căile, formele de dezvoltare şi de folosire a potenţialului toleranţei referitor la
grupurile etnice ale adolescenţilor?; care sînt căile de profilaxie a tensiunii interetnice din mediul
tinerilor care vor constitui viitorul electorat în secolului al XXI-lea?; cum poate fi asigurat
contactul deplin, care să nu condiţioneze pierderi în nici într-un grup etnic? Am ajuns la unele
concluzii:
• În Republica Moldova se formează dinamic identitatea etnică în condiţiile social-
economice actuale. Acest proces poartă un caracter complicat şi contradictoriu,
57
necesitînd o studiere ştiinţific aprofundată şi o conştientizare profundă (de exemplu,
studierea structurii autostereotipurilor grupurilor etnice).
• Pe baza exemplelor adolescenţilor se poate de menţionat faptul că pentru reprezentanţii
etniei titulare sînt caracteristice tendinţele etnoafilative, «solidaritatea etnică». Pentru
ruşi - tendinţele antietnoafilative, ca un mijloc de adaptare la condiţiile etnosociale
specifice.
• Procentul predominant al «mediatorilor» (persoanele deschise pentru alte culturi) la
ambele grupuri etnice de vîrstă adolescentină demonstrează o tendinţă pentru o
cooperare şi o colaborare interetnică mai intensivă.
Studiul-pilot a evidenţiat necesitatea studierii stereotipurilor etnice, pentru a elucida
structura diferitor tipuri de identitate etnică. La fel clar s-a impus necesitatea studierii
preferinţelor etnice (ierarhia preferinţelor etnice), deoarece identitatea etnică se formează drept
rezultat al identificării/diferenţierii cu alte grupuri etnice cu predominarea tendinţei de a se
compara pe sine cu grupul (grupurile) relevant.
La etapa a doua au fost studiate particularităţile psihologice ale identităţii etnice la
adolescenţii de etnii majoritară şi minoritară în condiţiile instabilităţii (nedeterminării) sociale.
Problema de cercetare rezidă în faptul că, pe de o parte, la etapa actuală are loc procesul
de statornicire a statalităţii Republicii Moldova, iar, pe de altă parte, nu este cunoscut procesul de
constituire a identităţii etnice la adolescenţii de etnii titulară şi minoritară.
Analiza teoretică a problemei cercetate ne-a determinat să formulăm următoarele ipoteze
ale cercetării:
• particularităţile psihologice ale identităţii etnice a adolescenţilor sînt determinate de:
- grupul de apartenenţă – etnie titulară sau minoritară
- particularităţile mediului etnic de contact.
• adolescenţii de etnie titulară vor percepe situaţia socială ca fiind mai stabilă decît
adolescenţii etniei minoritare.
Noţiunea de „nedeterminare” este pe larg utilizată în diferite sfere de activitate, aparţinînd
psihologiei sociale şi tuturor ştiinţelor umanitare. Indicele de bază pentru definirea
nedeterminării sociale este cel informaţional: lipsa, contrazicerea sau neclaritatea informaţiei.
Datorită lui Ă.Brunsvik, noţiunea de „nedeterminare” a căpătat în psihologia generală un statut
de categorie psihologică independentă. Sensul de bază al acestei concepţii caracterizează mediul
în care trăieşte şi activează individul, ce este nedeterminat şi nu poate fi prezis după natura sa
(E.P.Belinskaia, 2000).
Obiectul de studiu l-a constituit identitatea etnică a adolescenţilor.
58
Studiul a fost efectuat în mun. Chişinău, or. Comrat (UTA Găgăuzia) şi or. Rîbniţa
(Transnistria). La cercetăre au participat 358 respondenţi cu vîrste cuprinse între 16-18 ani
(elevi), şi 17-21 de ani (studenţi):
− 50 de adolescenţi moldoveni (elevi ai liceului „Gaudeamus”, Chişinău);
− 38 de moldoveni (elevi ai liceului „M Eminescu”, Comrat);
− 30 de moldoveni (elevi ai liceului „M. Eminescu”, Rîbniţa);
− 50 de adolescenţi ruşi (elevi ai liceului „Gaudeamus”, Chişinău);
− 50 de găgăuzi (elevi ai şcolilor nr. 2, nr. 5, Comrat);
− 50 de ucraineni (elevi ai liceului „M.Koţiubinski”, Chişinău);
− 50 de bulgari (elevi ai liceului „V.Levski”, Chişinău);
− 40 de găgăuzi (studenţi, Universitatea din Comrat);
În total 358 de respondenţi.
Figura 8. Etniile studiate
Pentru a verifica ipoteza ne-am propus următoarele obiective:
• Analiza teoretică a problemei şi a cercetărilor actuale ale identităţii etnice şi toleranţei
etnice din sursele de psihologie şi ştiinţe adiacente.
• Argumentarea principiilor metodologice şi elaborarea schemei conceptuale a studierii
identităţii etnice la adolescenţi.
• Studierea autostereotipurilor şi heterostereotipurilor etnice ale adolescenţilor
moldoveni, ruşi, ucraineni, bulgari şi găgăuzi.
• Prezentarea şi analiza comparativă a autostereotipurilor şi heterostereotipurilor
adolescenţilor de etnii titulară şi minoritară.
Etniile studiate /total 358 de respondenţi/
40
50
50
50
50
30
50
38
0 10 20 30 40 50 60
găgăuzi studenţi /Comrat, UTA Găgăuzia/
găgăuzi /Comrat, UTA Găgăuzia/
ucraineni /Chişinău/
ruşi /Chişinău/
bulgari /Chişinău/
moldoveni /Rîbniţa, Transnistria/
moldoveni /Comrat, UTA Găgăuzia/
moldoveni /Chişinău/
numărul de respondenţi
59
• Studierea sistemului de preferinţe etnice la adolescenţii de etnii titulară şi minoritară.
• Descrierea particularităţilor identităţii etnice a adolescenţilor de etnie titulară în funcţie
de mediul etnic de contact.
• Elaborarea unui program-expres în vederea formării şi dezvoltării toleranţei etnice la
adolescenţi.
Au fost supuşi studiului adolescenţii dintr-un singur grup etnic – moldovenii care locuiesc
în diferite medii etnice de contact – Comrat (UTA Găgăuzia) şi Rîbniţa (Transnistria)
(moldovenii sunt mai puţin numeroşi), unde moldovenii activ sînt incluşi în mediul rus-ucrainean
(Rîbniţa). A fost efectuată analiza comparativă a datelor empirice după structura identităţii etnice
a regiunilor date cu rezultatele obţinute în Chişinău (unde moldovenii alcătuiesc majoritatea).
În studierea empirică a structurii identităţii etnice am utilizat următoarele tehnici:
• Testul diagnosticul relaţiilor elaborat de G.U.Soldatova (1998) pentru studierea
componentelor cognitiv-emoţionale a auto- şi heterostereotipurilor.
• „Afilierea etnică” (G.U.Soldatova, S.Rîjova, 1998), scopul urmărit fiind studierea
motivelor (tendinţelor) afiliative etnice.
• Testul culorilor al relaţiilor Liuşer - studierea ierarhiei preferinţelor etnice (V.Pavlenko,
O.Boronoev, 1994).
• Scala distanţei sociale a lui E.S. Bogardus modificată de L.G.Pocebut (2002) - studierea
atitudinilor etnice .
• Chestionarul „Studierea perceperii stabilităţii lumii de către adolescenţi”
(E.M.Dubovskaia, T.G.Stefanenko) - studierea stabilităţii lumii.
• Ancheta în modificarea T.G.Stefanenko, O.Romanova în scopul determinării
importanţei naţionalităţii pentru adolescenţi şi a înrudirii cu etnia proprie şi cu alte etnii.
Testul diagnosticul relaţiilor (G.U.Soldatova, 1998, p.181) a fost elaborat pentru studierea
emoţional-valorică a componentului stereotipului etnic. Permite măsurarea următorilor parametri
ai stereotipurilor etnice: ambivalenţa, intensitatea şi orientarea. Indicii calitativi sînt analizaţi ca
indicatori empirici ai componentei emoţional-apreciative ai stereotipului etnic.
Ambivalenţa (A) caracterizează nivelul determinării emoţionale a stereotipului. O
nedeterminare înaltă (A) se va înregistra dacă respondentul nu acordă prioritate aprecierii
pozitive sau negative.
Intensitatea (evidenţierea) (S) stereotipului reflectă puterea efectului de stereotip.
Orientarea (D) sau coeficientul diagnostic al stereotipului caracterizează semnul şi mărimea
orientării emoţionale generale a subiectului referitor la obiectul dat. Coeficientul se schimbă în
limita de la - 1 pînă la + 1. Cu cît este mai aproape de +1, cu atît stereotipul este mai pozitiv şi cu
60
cît este mai aproape valoarea coeficientului de -1, cu atît stereotipul este mai negativ
(G.U.Soldatova, 1998, p.183).
Tehnica „Afilierea etnică” (G.U.Soldatova, Rîjova S., 1998, p.193) am utilizat-o în scopul
studierii tendinţelor afiliative etnice. Drept bază empirică la studierea intensităţii motivului de
afiliere etnică s-au utilizat trei criterii, evidenţiate de către G.Triandis ca fundamentale în tipul
alocentric al personalităţii. Alocentrismul-ideocentrismul sînt analizate de către G.Triandis şi
colegii săi ca un procedeu de măsurare socioculturală „colectivism-individualism” la nivel de
personalitate.
Scala distanţei sociale a lui E.S.Bogardus în modificarea lui L.G.Pocebut (2002) a fost
aplicată cu scopul studierii atitudinilor etnice. Această scală face posibilă determinarea a doi
indici de bază, fiecare avînd două variante, care apreciază distanţa socială reală şi posibilă în
atitudinile etnice.
Primul indice admisibilitatea socială (AS) – reflectă tendinţa către interacţiune şi integrare
şi chiar spre asimilarea cu alte etnii. Al doilea indice – expansivitatea socială (ES) evidenţiază
intensitatea şi orientarea emoţiilor sociale ale reprezentanţilor unei etnii în raport cu alţii. Cu cît
mai puternic sînt exprimate sentimentele pozitive ale oamenilor faţă de alţii, cu atît mai mică este
distanţa socială dintre ei şi cu atît mai strînsă este interacţiunea lor. De aceea studierea etniilor cu
ajutorul Scalei distanţei sociale permite a determina şi nivelul de intensitate a sentimentelor
etnice.
La fel a fost calculat şi coeficientul toleranţei etnice (TE) pentru fiecare grup etnic. Trebuie
menţionat faptul că „Lungimea distanţei sociale subiectiv apreciată poate fi interpretată ca
indicele toleranţei etnice, ca toleranţă şi tendinţa către stabilirea contactelor şi o interacţiune
permanentă cu reprezentanţii unei etnii anumite” (L.G.Pocebut, 2002, p.159).
Cu scopul de a studia preferinţele etnice am utilizat „Testul culorilor al relaţiilor Liuşer”
(V.P.Pavlenko, O.Boronoev). Printr-o anumită consecutivitate de operaţii a fost obţinută sistema
preferinţelor etnice, declarată şi reală, care determină comportamentul etniei majoritare şi al celei
minoritare. Ele pot coincide, în cazul conştientizării adecvate de către respondent a ierarhiei
adevărate de relaţii etnice, dar din cauza unor motive diferite pot şi să se deosebească mult unele
de altele. Valorile numerice ale adecvării conştientizării ierarhiei relaţiilor etnice de la -7 pînă la
+7 au fost divizate în trei părţi:
• diapazonul subaprecierii (de la -7 pînă la -3);
• diapazonul supraaprecierii (de la +7 pînă la +3);
61
• diapazonul normei (conştientizării optimale) de la -2 pînă la +2. În eşantionul cercetat
această zonă include 2/3 din eşantion (67%). Careva abateri într-o parte sau în alta de la
zero sînt absolut admisibile, deoarece pot fi explicate prin dispersia statistică.
Cu cît este mai aproape de zero mărimea indiciului, cu atît mai adecvat apreciază
respondenţii locul grupului etnic dat în sistemul lor de preferinţe etnice şi cu cît mai departe este
valoarea de zero, cu atît mai puternic respondenţii subapreciază sau supraapreciază (în funcţie de
semn) simpatiile lor faţă de un popor sau altul.
„Tehnica perceperii stabilităţii lumii” (E.M. Dubovskaia, T.G.Stefanenko) am utilizat-o cu
scopul studierii perceperii stabilităţii de către adolescenţi. Acest chestionar ne-a permis a
evidenţia grupul de adolescenţi senzitivi şi nesenzitivi la fenomenul instabilităţii sociale,
perceperea situaţiei fiind stabilă sau instabilă.
Ancheta în modificarea T.G.Stefanenko, O.Romanova (anexa 9) a avut ca scop
evidenţierea importanţei identităţii etnice şi a marcherelor etnice. Respondenţilor li s-a propus să
completeze o anchetă, care a inclus cinci întrebări referitoare la importanţa naţionalităţii,
situaţiile în care se simt mai mult reprezentanţi ai etniei proprii, şi înrudirea cu naţionalitatea
proprie.
§ 2.2. Prezentarea şi analiza rezultatelor cercetării particularităţilor
psihologice ale identităţii etnice la adolescenţi
2.2.1. Studierea stereotipurilor etnice şi a tendinţelor afiliative
În cercetarea noastră am pornit de la faptul că identitatea etnică este rezultatul
conştientizării cognitiv-emoţionale a „Eu”- lui etnic al adolescentului, ca reprezentant al unei
etnii, un anumit nivel de identificare cu acesta, şi al separării de alte etnii (T.G.Stefanenko,
1999).
Structura identităţii etnice conţine două componente de bază.
• cognitivă (autoidentificarea, auto- şi heterostereotipurile, reprezentările despre
„distanţa” dintre grupurile etnice proprii şi relevante, înrudirea cu naţionalitatea
proprie).
• afectivă (sentimentul de apartenenţă la o comunitate etnică, exprimarea favoritismului
intergrupal; orientarea stereotipurilor etnice).
Ne este esenţială pentru studierea identităţii etnice concepţia potrivit căreia „conştientizarea
sinelui ca membru al etniei presupune prezenţa caracteristicilor acestei etnii şi reprezentărilor
despre sine, ca purtător al acestor calităţi. Aceste reprezentări joacă rolul de formaţiuni specifice
62
– autostereotipurile, care se formează concomitent şi se află într-o legătură strînsă cu
reprezentările despre alte comunităţi etnice – heterostereotipurile” (T.G.Stefanenko, 1999).
Pentru studierea autostereotipurilor şi heterostereotipurilor a fost utilizat Testul diagnostic
al relaţiilor (G.U.Soldatova, 1998).
Stereotipul etnic este prezentat ca un produs social, ca rezultat al procesului
sociopsihologic care are loc la nivel intergrupal şi în activitatea intragrupală. Orientarea
stereotipurilor este determinată de caracterul relaţiilor interetnice şi de condiţiile socioistorice
concrete. Autostereotipurile şi heterostereotipurile reprezintă rezultatul final al procesului
interetnic socioperceptiv, bazat pe compararea propriului grup etnic cu alte grupuri etnice şi al
depersonalizării unor reprezentanţi ai altui grup şi formării unei imagini integrale abstracte a
membrului grupului etnic dat (G.U.Soldatova, 1985).
Stereotipul etnic, fiind un element al autoconştiinţei etnice, îndeplineşte trei funcţii de bază:
de cunoaştere, de comunicare, de protecţie a identităţii etnice. Funcţia de cunoaştere a
stereotipului etnic a fost amplu studiată, în baza concepţiei cognitive, iar stereotipul etnic a fost
cercetat ca un proces de formare a noţiunilor, judecăţilor, generalizărilor, de categorizare
(G.U.Soldatova, 1998).
Studierea stereotipurilor etnice ale adolescenţilor şi tinerilor a dezvăluit particularităţi
generale şi specifice, caracteristice tuturor grupelor etnice.
În tabelele 3, 4 sînt prezentate valorile medii ale coeficienţilor de ambivalenţă (A),
intensitate (S), orientare (D) la patru valori: autoaprecierea (conform calităţilor propuse),
aprecierea imaginii abstracte a „persoanei ideale”, aprecierea „reprezentantului tipic” al
propriului grup etnic şi al „altui” grup etnic.
Tabelul 3 Valorile medii ale coeficienţilor ambivalenţei (A), intensităţii (S) şi orientării (D -
coeficientul diagnostic)
Moldoveni (Chişinău)
Moldoveni (Comrat, UTA
Găgăuzia)
Moldoveni (Rîbniţa, Transnistria) Ruşi Tipul aprecierii
A S D A S D A S D A S D Autoaprecierea 0,65 0,19 0,16 0,62 0,21 0,18 0,62 0,18 0,16 0,61 0,26 0,23 Nota "Ideal" 0,53 0,39 0,28 0,57 0,30 0,23 0,59 0,30 0,23 0,49 0,45 0,36 Autostereotipul 0,70 0,07 0,05 0,63 0,21 0,17 0,65 0,15 0,13 0,64 0,24 0,20 Heterostereotipul moldovenilor 0,70 -0,06 -0,04
Heterostereotipul ruşilor 0,75 0,02 0,01 0,68 0,14 0,11 0,73 -0,02 -0,01
Heterostereotipul găgăuzilor 0,68 0,07 0,06
63
Tabelul 4
Valorile medii ale coeficienţilor ambivalenţei (A), intensităţii (S) şi orientării (D -
coeficientul diagnostic)
Găgăuzi
(adolescenţi) Găgăuzi (studenţi) Bulgari Ucraineni Tipul aprecierii
A S D A S D A S D A S D Autoaprecierea 0,59 0,25 0,21 0,60 0,26 0,22 0,65 0,22 0,18 0,60 0,27 0,20 Nota "Ideal" 0,54 0,34 0,28 0,49 0,40 0,33 0,51 0,41 0,33 0,47 0,47 0,38 Autostereotipul 0,64 0,17 0,14 0,66 0,15 0,12 0,65 0,21 0,17 0,64 0,23 0,19 Heterostereotipul moldovenilor 0,67 0,05 0,04 0,69 0,04 0,04 0,70 -0,02 -0,02 0,69 -0,10 -0,04
Heterostereotipul ruşilor 0,63 0,21 0,17 0,63 0,25 0,20 0,64 0,22 0,19 0,62 0,29 0,23
Constatările care se desprind din analiza tabelului de mai sus sînt următoarele:
• Autostereotipurile grupurilor etnice studiate sînt pozitive. Imaginea pozitivă a
grupurilor etnice vorbeşte despre atitudinea pozitivă faţă de apartenenţa la grupul etnic.
Datele cercetării noastre susţin ideea atribuirii membrilor ingroup-ului a unor
caracteristici mai favorabile.
• Aprecierea „Idealului” este înaltă (0,59 la moldovenii din Transnistria). Cunoscînd
rezultatul aprecierii „Idealului” şi comparîndu-l cu alte aprecieri, putem vorbi despre
preferinţele generale etnice ale respondentului. Adolescenţii tind spre obţinerea unor
calităţi pozitive, fapt ce contribuie la dezvoltarea personalităţii.
Respondenţii studiaţi au descris numai heteroimaginile moldovenilor şi ruşilor (celelalte
grupuri etnice au fost descrise parţial, şi de aceea nu a fost posibilă compararea lor). S-a
constatat că:
• heterostereotipul moldovenilor este pozitiv la adolescenţii şi tinerii găgăuzi; slab
negativ – la ruşi, ucraineni şi bulgari;
• heterostereotipul ruşilor este pozitiv la toate grupele etnice în afară de adolescenţii
moldoveni din Transnistria (se evidenţiază o valenţă slab negativă (S - -0,02; D - -
0,01)). Aceasta se explică prin situaţia social-politică creată în regiunea dată;
• la adolescenţii moldoveni au fost înregistrate diferenţe de autostereotip, în funcţie de
mediul de trai: astfel, la adolescenţii moldoveni din Chişinău indicii coeficienţilor (S),
(D) sînt mai reduşi decît la adolescenţii din oraşele Comrat (UTA Găgăuzia) şi Rîbniţa
(Transnistria). Indicii acestor coeficienţi sînt mai înalţi la adolescenţii şi tinerii
minorităţilor etnice (de ex., la ruşi coeficientul diagnostic al stereotipului este de 0,20;
64
la ucraineni de 0,19). Este mai scăzut coeficientul orientării (D) al autostereotipului
etnic la găgăuzi (adolescenţii – 0,14; tinerii – 0,12). Deci, componenta etnică este mai
importantă la nivel personal pentru grupul ruşilor, ucrainenilor, bulgarilor şi
moldovenilor din Comrat.
În aşa fel datele empirice evidenţiază importanţa apartenenţei etnice pentru minorităţile
etnice şi pentru moldovenii din Comrat (Găgăuz Ery) şi Rîbniţa (Transnistria) (regiuni unde
moldovenii sunt mai puţini numeroşi). Aceasta corespunde cu datele empirice obţinute de
etnopsihologul T.G.Stefanenko din Rusia şi de către colegii ei (cercetările au fost efectuate în
Kazahstan şi Belarus). Formarea şi transformarea identităţii etnice sînt influenţate, de asemenea,
şi de către particularităţile mediului etnic. De exemplu, adolescenţii din liceele moldoveneşti din
or. Rîbniţa şi Comrat după lecţii comunică, practic, în limba rusă.
Pentru determinarea apropierii grupurilor etnice, adică a diferenţelor şi asemănărilor în
orientările, montajele psihologice referitoare la etnia proprie şi a altora am realizat analiza
autostereotipurilor şi heterostereotipurilor.
Tabelul 5
Compararea autostereotipurilor şi heterostereotipurilor (componentul emoţional
apreciativ)
Stereotipul
№ Autostereotipul HeterostereotipulТ Z p
1 Moldoveni Ruşi (Chişinău) 445 1,66 0,096
2 Moldoveni (Rîbniţa) Ruşi 36 4,042 **0,000
3 Moldoveni (Comrat) Găgăuzi 58 4,32 **0,000
4 Moldoveni (Comrat) Ruşi 125,5 3,41 **0,010
5 Ruşi Moldoveni 5 6,043 **0,000
6 Ucraineni Moldoveni 29,5 5,584 **0,000
7 Ucraineni Ruşi 439,5 1,318 0,187
8 Bulgari Moldoveni 54,5 5,0473 **0,000
9 Bulgari Ruşi 402 1,304 0,192
10 Găgăuzi Moldoveni 195 2,89 *0,040
11 Găgăuzi (adolescenţi) Moldoveni 207 4,034 **0,000
12 Găgăuzi (adolescenţi) Ruşi 443 1,487 0,137
13 Găgăuzi (studenţi) Ruşi 188,5 2,977 **0,003
65
Prin compararea autostereotipurilor şi heterostereotipurilor am urmărit:
• determinarea apropierii grupului său de alt grup (de grupul moldovenilor şi cel al
ruşilor);
• imaginea „Eu”-lui (autoaprecierea) şi „Eu”-l în grup (autostereotipul);
• imaginea „Eu”-lui (autoaprecierea) şi a altui grup (heterostereotipul moldovenilor şi al
ruşilor).
În tabelul 5 sînt evidenţiate cazurile în care autostereotipul unuia sau altui etos se
caracterizează printr-o diferenţă statistică semnificativă în raport cu heterostereotipul altui etos.
Observăm că în cazuri aparte autostereotipul etnosului se deosebeşte puţin de heterostereotipul
poporului vecin, fapt ce vorbeşte despre un potenţial pozitiv interetnic al grupurilor etnice
studiate.
Rezultatele comparării autostereotipurilor şi heterostereotipurilor permit a face următoarele
concluzii:
• ruşii sînt apreciaţi de către moldoveni (din or. Chişinău), de bulgari, ucraineni, găgăuzi
(adolescenţi) la fel ca şi grupurile lor proprii, deci din punct de vedere emoţional
autostereotipurile grupurilor etnice date se aseamănă cu heterostereotipurile ruşilor.
Aceasta demonstrează existenţa unui statut înalt al ruşilor.
• diferenţe statistic semnificative ale autostereotipurilor şi heterostereotipurilor (p≤0,01)
am înregistrat la tinerii găgăuzi (studenţi), adolescenţii moldoveni din or.Comrat (UTA
Găgăuzia), Rîbniţa (Transnistria).
Comparînd rezultatele obţinute în urma analizei comparative a autostereotipurilor şi
heterostereotipurilor, am constatat că autostereotipul moldovenilor din Chişinău, Comrat şi Rîbniţa se
deosebeşte semnificativ de heterostereotipul ruşilor. (p≤0,01) (tab.4).
Tabelul 6 Compararea imaginii "Eu"-lui cu autostereotipurile (nivelul de identificare etnică) № Grupul etnic Т Z P
1 Moldoveni 111 4,989 **0,000
2 Moldoveni (Comrat) 343 1,280 0,898
3 Moldoveni (Rîbniţa) 141,5 1,640 0,100
4 Ruşi 371 1,852 0,064
5 Ucraineni 411 1,620 0,105
6 Bulgari 354 0,753 0,451
7 Găgăuzi (adolescenţi) 243 3,808 **0,000
8 Găgăuzi (studenţi) 99,5 4,174 **0,000
66
• Diferenţe statistice semnificative nu s-au înregistrat la ruşi, moldoveni (Transnistria,
UTA Găgăuzia), ucraineni la compararea imaginii „Eu”-lui cu autostereotipurile, fapt ce
vorbeşte despre asemănarea componentului emoţional-apreciativ al imaginii „Eu”-lui şi
imaginile grupului (nivelul de identificare etnică). Posibil este unul din indicii tendinţei
de etnocentrism şi dezadaptare (O includere înaltă în grupul social). La adolescenţii
moldoveni din or.Chişinău, la găgăuzi deosebirile imaginii „Eu”- lui şi imaginea
grupurilor sînt statistic semnificative, fapt ce demonstrează un nivel redus de includere
în grupul etnic (tab.6).
Drept rezultat al comparării imaginii „Eu”- lui cu heterostereotipul moldovenilor şi cel al
ruşilor, s-a stabilit nivelul de diferenţiere etnică.
Tabelul 7
Compararea imaginii "Eu"-lui cu heterostereotipurile (nivelul de identificare etnică)
№ Imaginea “Eu” Heterostereotipul Т Z p
1 Moldoveni (Chişinău) Ruşi 44 5,655 **0,000
2 Moldoveni (Comrat) Ruşi 190 2,791 **0,005
3 Moldoveni (Comrat) Găgăuzi 73 4,085 **0,000
4 Moldoveni (Rîbniţa) Ruşi 9 4,684 **0,000
5 Ruşi Moldoveni (Chişinău) 26 5,830 **0,000
6 Ucraineni Ruşi 624 0,126 0,900
7 Ucraineni Moldoveni (Chişinău) 47,5 5,621 **0,000
8 Bulgari Moldoveni (Chişinău) 26,5 5,689 **0,000
9 Bulgari Ruşi 578,5 0,154 0,878
10 Găgăuzi (adolescenţi) Moldoveni (Chişinău) 109,5 5,097 **0,000
11 Găgăuzi (adolescenţi) Ruşi 391,5 2,375 *0,018
12 Găgăuzi (studenţi) Moldoveni (Chişinău) 46 4,893 **0,000
13 Găgăuzi (studenţi) Ruşi 310 1,344 0,179
• La compararea imaginii „Eu”-lui cu heterostereotipurile moldovenilor şi ale ruşilor
diferenţe statistice semnificative nu s-au constatat la ucraineni şi bulgari, la studenţii
găgăuzi cu grupul ruşilor (heterostereotipul ruşilor), adică există un nivel foarte mic de
diferenţiere, grupul ruşilor fiind perceput ca cel mai apropiat grup, respectiv fiind mai
redus nivelul de diferenţiere etnică (tab.7).
67
• La moldoveni, găgăuzii (adolescenţi) diferenţele între imaginea „Eu”-lui şi
heterostereotip sînt statistic semnificative (p≤0,01), adică nivelul de diferenţiere etnică
este mai înalt (tab.7).
Deci autostereotipurile ucrainenilor, bulgarilor, studenţilor găgăuzi sînt asemănătoare cu
heterostereotipurile ruşilor, ei fiind apreciaţi la nivel emoţional ca grupurile lor proprii.
Autostereotipurile ruşilor se deosebesc de heterostereotipurile moldovenilor şi autostereotipurile
moldovenilor se deosebesc de heterostereotipurile ruşilor.
La moldoveni (UTA Găgăuzia, Transnistria), la ruşi şi ucraineni am constatat asemănarea
imaginii „Eu”-lui şi a imaginii de grup a grupurilor etnice, adică există un nivel înalt de
identificare etnică. Diferenţe dintre imaginea „Eu”-lui şi autostereotip au fost înregistrate la
bulgari, moldoveni (or.Chişinău) şi găgăuzi (p≤0,01). Se poate de presupus că rezultatele
referitoare la bulgari şi găgăuzi vorbesc despre bietnicitatea lor, ce se confirmă şi de datele cu
privire la auto- şi heterostereotipuri, ele fiind mai apropiate de grupul ruşilor. Bietnic poate fi
considerat şi grupul ucrainenilor, drept rezultat al comparării imaginii „Eu”-lui, şi
heterostereotipul ruşilor.
Adolescenţii grupurilor etnice – moldoveni şi ruşi - au o identificare clară cu grupul propriu
şi pentru ei este caracteristică identitatea după tipul monoetnic. Identitatea bulgarilor,
ucrainenilor, găgăuzilor poate fi caracterizată drept identitate bietnică, care se va diferenţia după
nivelul de identificare cu două grupuri: grupul propriu şi cel al ruşilor.
În structura identităţii etnice o importanţă deosebită are necesitatea în apartenenţa etnică,
care denotă tendinţele de afiliere etnică.
Afilierea este tratată ca o tendinţă către comunitatea psihologică cu grupul. Exprimarea
tendinţelor etnoafiliative presupune respectarea regulilor, normelor şi scopurilor grupului său
propriu. Pentru studierea tendinţelor afiliative etnice a fost utilizată tehnica „Afilierea etnică”
elaborată de către G.U.Soldatova şi S.B. Rîjova (1998).
Analiza datelor empirice obţinute prin utilizarea tehnicii „Afilierea etnică” a reliefat
prevalarea tendinţelor afiliative la moldoveni (din cele trei regiuni) şi la găgăuzi. Cele mai
exprimate tendinţe de afiliere s-au evidenţiat la moldovenii din Găgăuzia – 81,6 %. Prevalarea
tendinţelor afiliative la adolescenţii moldoveni şi tinerii găgăuzi se explică prin faptul că în
prezent are loc o renaştere activă a grupurilor etnice respective. Astăzi se formează statalitatea
Republicii Moldova, astfel etnia titulară cunoaşte o creştere politică şi socială.
Crearea la sudul Moldovei a UTA Găgăuzia, deschiderea universităţii în or. Comrat,
includerea predării limbii şi literaturii găgăuze în şcoli, studii intensive în domeniile
găgăuzologiei şi istoriei plaiului – toate acestea duc la renaşterea etnică a acestui segment etnic.
68
O expresivitate mai mică la ruşi, ucraineni şi bulgari a tendinţelor afiliative lărgesc hotarele
şi posibilităţile de adaptare la condiţiile etnosociale schimbătoare.
Tendinţele antiafiliative sînt înregistrate în următoarele proporţii în grupul ruşilor (50%),
bulgarilor (46%), ucrainenilor (48%).
A fost evidenţiat şi un grup la care sînt exprimate la fel atît tendinţele afiliative, cît şi cele
antiafiliative. Noi am denumit acest grup „oscilatori”. Cel mai mare grup de „oscilatori” l-au
alcătuit adolescenţii moldoveni din Transnistria (26,7%), moldovenii din Chişinău (20%),
găgăuzii (18%).
40%
52%
58%
42%
40%
81%
50%
58%
14%
18%
20%
8%
12%
14%
27%
13%
46%
30%
22%
50%
48%
5%
23%
30%
bulgari
găgăuzi
moldoveni
ruşi
ucraineni
moldoveni (Comrat)
moldoveni (Rîbniţa)
găgăuzi (studenţi)
Afiliative Oscilatorii Antiafiliative
Figura 9 Tendinţele afiliative şi antiafiliative ale grupurilor etnice.
Chiar dacă procentul de oscilatori nu este mare în comparaţie cu grupul de afiliere, se poate
de presupus că situaţia dată prezintă un factor îngrijorător şi în viitor poate apărea o tendinţă de
marginalizare a acestora.
În studiul efectuat cu participarea tinerilor în anul 2006 s-au obţinut, practic, aceleaşi
rezultate. Tendinţele afiliative prevalează în grupul bulgarilor (60%) (studiul a fost realizat în
Taraclia, în zona unde bulgarii locuiesc compact). La ruşi şi ucraineni sînt la fel exprimate
tendinţele afiliative şi cele oscilatorii. Tendinţe de afiliere s-au constatat în grupul moldovenilor,
găgăuzilor şi bulgarilor (studenţi) (I.Caunenco, 2007).
69
2.2.2. Studierea ierarhiei preferinţelor etnice şi a montajelor psihologice de
interacţiune intergrupală
Cu scopul studierii preferinţelor etnice (ierarhiei) a fost utilizat „Testul culorilor al
relaţiilor” (Liuşer). Aplicarea acestui test a permis stabilirea sistemelor declarat şi real de
preferinţe etnice, de asemenea şi a nivelului de adecvare sau de conştientizare a preferinţelor
etnice.
La analiza sistemelor real şi declarat de preferinţe etnice noi am calculat suma alegerilor
primelor trei locuri, ca cele mai optimale din opt, apoi am alcătuit ierarhia preferinţelor etnice.
Compararea sistemelor real şi declarat de preferinţe pentru grupurile etnice este prezentată în
figurile de mai jos.
Suma alegerilor Rangul
Suma alegerilor Rangul
Moldoveni 42 1 50 1Ruşi 28 2 37 2Ucraineni 18 3,5 26 3Evrei 18 3,5 14 4Bulgari 14 5 9 6Polonezi 12 6 10 5Găgăuzi 11 7 3 7Ţigani 7 8 1 8
Coeficientul de corelaţie a rangurilor: 0,964
Grupul etnicReal Declarat
Moldovenii (Chişinău) Moldovenii (Chişinău)
42
28
18
18
14
12
117
Moldoveni
Ruşi
Ucraineni
Evrei
Bulgari
Polonezi
Găgăuzi
Ţigani
Declarat Real
Figura 10 Ierarhia preferinţelor etnice
Suma alegerilor Rangul
Suma alegerilor Rangul
Moldoveni 21 1 30 1Ruşi 13 2 25 2Ucraineni 11 4 22 3Evrei 10 5 4 5Bulgari 9 6,5 6 4Polonezi 9 6,5 2 6Găgăuzi 12 3 1 7Ţigani 5 8 0 8
Coeficientul de corelaţie a rangurilor: 0,714
Real DeclaratGrupul etnic
Moldovenii (Transnistria) Moldovenii (Transnistria)
21
13
11
10
9
9
12
5
Moldoveni
Ruşi
Ucraineni
Evrei
Bulgari
Polonezi
Găgăuzi
Ţigani
Declarat Real
Figura 11 Ierarhia preferinţelor etnice
70
Suma alegerilor Rangul
Suma alegerilor Rangul
Moldoveni 31 1 37 1Ruşi 27 2 33 2Ucraineni 14 3,5 13 4Evrei 7 7 2 7Bulgari 11 5 6 5Polonezi 10 6 4 6Găgăuzi 14 3,5 18 3Ţigani 0 8 1 8
Coeficientul de corelaţie a rangurilor: 0,988
Grupul etnicReal Declarat
Moldovenii (UTA Găgăuzia) Moldovenii (UTA Găgăuzia)
31
27
14
7
11
10
14
0
Moldoveni
Ruşi
Ucraineni
Evrei
Bulgari
Polonezi
Găgăuzi
Ţigani
Declarat Real
Figura 12 Ierarhia preferinţelor etnice
Suma alegerilor Rangul
Suma alegerilor Rangul
Moldoveni 21 2,5 21 3Ruşi 35 1 48 1Ucraineni 21 2,5 37 2Evrei 13 6,5 7 6Bulgari 14 5 17 4Polonezi 19 4 6 7Găgăuzi 13 6,5 9 5Ţigani 11 8 5 8
Coeficientul de corelaţie a rangurilor: 0,833
Grupul etnicReal Declarat
Ruşii Ruş ii
21
35
21
13
14
19
13
11
Moldoveni
Ruşi
Ucraineni
Evrei
Bulgari
Polonezi
Găgăuzi
Ţigani
Declarat Real
Figura 13 Ierarhia preferinţelor etnice
Suma alegerilor Rangul
Suma alegerilor Rangul
Moldoveni 23 3 18 3Ruşi 36 2 49 1Ucraineni 38 1 48 2Evrei 16 4 8 5,5Bulgari 12 5 12 4Polonezi 11 6 8 5,5Găgăuzi 10 7 5 7Ţigani 4 8 2 8
Coeficientul de corelaţie a rangurilor: 0,929
Grupul etnicReal Declarat
Ucrainenii Ucrainenii
23
36
38
16
12
11
104
Moldoveni
Ruşi
Ucraineni
Evrei
Bulgari
Polonezi
Găgăuzi
Ţigani
Declarat Real
Figura 14. Ierarhia preferinţelor etnice
71
Suma alegerilor Rangul
Suma alegerilor Rangul
Moldoveni 16 4 13 4Ruşi 38 1 49 1,5Ucraineni 22 3 26 3Evrei 5 8 4 6Bulgari 36 2 49 1,5Polonezi 9 7 2 7Găgăuzi 12 5,5 7 5Ţigani 12 5,5 0 8
Coeficientul de corelaţie a rangurilor: 0,857
Grupul etnicReal Declarat
Bulgarii Bulgarii
16
38
22
5
36
9
12
12
Moldoveni
Ruşi
Ucraineni
Evrei
Bulgari
Polonezi
Găgăuzi
Ţigani
Declarat Real
Figura 15 Ierarhia preferinţelor etnice
Suma alegerilor Rangul
Suma alegerilor Rangul
Moldoveni 19 4 19 4Ruşi 30 1 48 1Ucraineni 25 2 26 3Evrei 13 6 2 6Bulgari 11 7,5 8 5Polonezi 11 7,5 1 7Găgăuzi 24 3 46 2Ţigani 17 5 0 8
Coeficientul de corelaţie a rangurilor: 0,940
Grupul etnicReal Declarat
GăgăuziiGăgăuzii
19
30
25
13
11
11
2417
Moldoveni
Ruşi
Ucraineni
Evrei
Bulgari
Polonezi
Găgăuzi
Ţigani
Declarat Real
Figura 16 Ierarhia preferinţelor etnice
Suma alegerilor Rangul
Suma alegerilor Rangul
Moldoveni 12 5 8 4Ruşi 21 2 38 1Ucraineni 16 3 25 3Evrei 10 7 2 7Bulgari 15 4 8 4Polonezi 12 5 4 6Găgăuzi 27 1 34 2Ţigani 7 8 1 8
Coeficientul de corelaţie a rangurilor: 0,940
Grupul etnicDeclarat
Găgăuzii (studenţi)Real
Găgăuzii studenţi
12
21
16
10
15
12
277
Moldoveni
Ruşi
Ucraineni
Evrei
Bulgari
Polonezi
Găgăuzi
Ţigani
Declarat Real
Figura 17 Ierarhia preferinţelor etnice
Analizînd datele prezentate în tabel, putem trage următoarele concluzii:
• La toate grupurile etnice cea mai mare sumă de alegeri şi locul cel mai înalt în ierarhie
(în cazul nostru primul) atît în sistemul declarat, cît şi în sistemul real de relaţii revin
72
propriului grup de apartenenţă etnică. Aceasta demonstrează un nivel înalt de
identificare emoţională cu grupul propriu. După cum menţionează T.G.Stefanenko,
identitatea etnică este nu numai conştientizarea, dar şi aprecierea, trăirea apartenenţei
proprii la o comunitate etnică.
• La reprezentanţii etniei titulare din Chişinău, ruşii şi ucrainenii ocupă locurile 2 şi 3 şi
în sistemul declarat, şi în cel real (fig.10). La moldovenii din Transnistria şi din UTA
Găgăuzia în sistemul real de relaţii ucrainenii ocupă locul 4, iar în cel declarat locul 3
(fig. 11, 12). Coinciderea sistemului declarat cu cel real de relaţii se observă, de
asemenea, la moldovenii din UTA Găgăuzia, găgăuzilor revenindu-le locul trei.
Locuind împreună, ei mai bine cunosc grupul etnic dat, de aceea nivelul înalt al ierarhiei
demonstrează un potenţial mare în planul relaţiilor tolerante între grupurile respective
(fig.12).
• În ierarhia preferinţelor etnice referitor la grupul ţiganilor am înregistrat o coincidenţă
totală a sistemului real cu cel declarat, revenindu-i locul 8, adică ultimul loc din ierarhie
(fig.10,11,12,13,14,17).
• La ruşi grupurile ucrainenilor şi moldovenilor ocupă locuri mai înalte - al doilea şi al
treilea. Ca şi grupurile anterioare, ruşii îi plasează pe ţigani pe ultimul loc, existînd o
concordanţă completă a sistemului real cu cel declarat de relaţii (fig.13).
• La adolescenţii găgăuzi ruşii ocupă primul loc atît în sistemul declarat, cît şi în cel real.
Necorespundere există referitor la grupul propriu, care se consideră mai superior (locul
2), decît este în realitate (3) (fig.16). La studenţii găgăuzi ruşii şi ucrainenii ocupă o
poziţie înaltă în ierarhia de preferinţe etnice (fig. 17).
• În grupul ucrainenilor ruşii şi moldovenii ocupă în ierarhie primele locuri (fig.14).
Evreii în acest grup şi în grupul moldovenilor din Chişinău ocupă locul 4 (acestea sînt
unicele grupuri, care le-au atribuit indici atît de înalţi) (fig.14, 10).
• Bulgarii îi plasează pe ruşi pe primul loc în sistemul declarat şi real. Referitor la grupul
propriu, ei stabilesc indici mai înalţi (1), decît există în realitate (2). Ucrainenii şi
moldovenii ocupă locurile 3 şi 4 (fig.15).
• Numai la bulgari şi adolescenţii găgăuzi ţiganii ocupă în sistemele real un loc mai înalt
în ierarhia de preferinţe etnice (5) decît în sistemul declarat de relaţii (fig.15,16).
Datele noastre referitoare la analiza comparativă a sistemelor declarat şi real de relaţii
etnice sînt confirmate de rezultatele „Testului diagnostic al relaţiilor” şi „Distanţa socială”.
73
Deci în grupurile ucrainenilor, bulgarilor, găgăuzilor - ruşii ocupă primele locuri în
sistemul de preferinţe etnice, atît în sistemul declarat, cît şi în cel real, chiar cedînd grupului etnic
propriu, fapt ce ne demonstrează bietnicitatea lor.
Ruşilor le atribuie un loc înalt în ierarhia de preferinţe (2) etnia titulară. Etnia titulară ocupă
în ierarhia preferinţelor etnice locurile 2-4. Aceasta vorbeşte despre un potenţial înalt în planul
interacţiunii tolerante a grupurilor etnice. Se poate de presupus că la nivel inconştient s-au
manifestat particularităţile regiunii policulturale drept rezultat al coexistenţei îndelungate a
grupurilor etnice, în care tradiţional procesele integrative au prevalat asupra procesului de
diferenţiere. Bineînţeles, acest „capital istoric” trebuie păstrat.
Analizînd datele empirice referitoare la nivelul de adecvare a conştientizării preferinţelor
etnice, am divizat valorile numerice ale adecvării conştientizării ierarhiei relaţiilor etnice de la -7
pînă la +7 în trei părţi: diapazonul subaprecierii (de la -7 pînă la -3); diapazonul supraaprecierii
(de la +7 pînă la +3); diapazonul normei (conştientizării optimale) de la -2 pînă la +2. În
eşantionul nostru această zonă include 2/3 din eşantion (67%). Careva abateri într-o parte sau în
alta de la zero sînt absolut admisibile, deoarece pot fi explicate prin dispersia statistică. Moldovenii
Moldoveni 10 39 1Ruşi 17 27 6Ucraineni 21 23 6Evrei 7 24 19Bulgari 14 21 15Polonezi 14 22 14Găgăuzi 9 25 16Ţigani 6 29 15
Subaprecierea
AdecvatSupraapreci
ereaGrupul etnic 10
17
217
1414
96
3927
2324
2122
2529
16
619
1514
1615
Moldoveni
Ruşi
Ucraineni
Evrei
Bulgari
Polonezi
Găgăuzi
Ţigani
Subaprecierea Аdecvat Supraaprecierea
Figura 18 Nivelul de adecvare a grupurilor etnice
Moldovenii (Transnistria)
Moldoveni 11 19 0Ruşi 14 14 2Ucraineni 10 15 5Evrei 6 10 14Bulgari 9 11 10Polonezi 5 20 5Găgăuzi 5 12 13Ţigani 1 17 12
AdecvatSupraapreci
ereaGrupul etnic
Subaprecierea
11141069551
1914
1510
1120
1217
025
14105
1312
MoldoveniRuşi
UcraineniEvrei
BulgariPoloneziGăgăuziŢigani
Subaprecierea Adecvat Supraaprecierea
Figura 19 Nivelul de adecvare a grupurilor etnice
74
Ruşii
Moldoveni 11 25 14Ruşi 15 32 3Ucraineni 19 25 6Evrei 9 21 20Bulgari 19 22 9Polonezi 14 17 19Găgăuzi 11 28 11Ţigani 5 27 18
Grupul etnicSubapreci
ereaAdecvat
Supraaprecierea 11
151991914115
253225
2122
1728
27
1436
209
191118
MoldoveniRuşi
UcraineniEvrei
BulgariPoloneziGăgăuziŢigani
Subaprecierea adecvat supraaprecierea
Figura 20 Nivelul de adecvare a grupurilor etnice
Ucrainenii
Moldoveni 7 30 13Ruşi 16 34 0Ucraineni 15 34 1Evrei 3 28 19Bulgari 16 27 7Polonezi 13 28 9Găgăuzi 9 25 16Ţigani 2 33 15
AdecvatSupraapreci
ereaGrupul etnic
Subaprecierea
Ucrainenii716
153161392
3034
3428
2728
2533
130
11979
1615
MoldoveniRuşi
UcraineniEvrei
BulgariPolonezi
GăgăuziŢigani
Subaprecierea Adecvat Supraaprecierea
Figura 21 Nivelul de adecvare a grupurilor etnice
Bulgarii
Moldoveni 15 22 13Ruşi 16 31 3Ucraineni 15 24 11Evrei 8 27 15Bulgari 16 32 2Polonezi 11 26 13Găgăuzi 9 19 22Ţigani 5 26 19
Subaprecierea
AdecvatSupraapreci
ereaGrupul etnic 15
16158161195
2231
2427
3226
1926
133
11152
132219
Moldoveni
Ruşi
Ucraineni
Evrei
Bulgari
Polonezi
Găgăuzi
Ţigani
Subaprecierea Adecvat Supraaprecierea
Figura 22 Nivelul de adecvare a grupurilor etnice
75
Găgăuzii
Moldoveni 15 24 11Ruşi 23 24 3Ucraineni 16 24 10Evrei 7 17 26Bulgari 17 21 12Polonezi 10 18 22Găgăuzi 27 22 1Ţigani 3 16 31
Grupul etnicSubapreci
ereaAdecvat
Supraaprecierea 15
23
167171027
3
2424
2417
2118
22
16
113
102612221
31
Moldoveni
Ruşi
Ucraineni
Evrei
Bulgari
Polonezi
Găgăuzi
ŢiganiSubaprecierea Adecvat Supraaprecierea
Figura 23 Nivelul de adecvare a grupurilor etnice
Studenţii găgăuzi
Moldoveni 10 21 9Ruşi 21 19 0Ucraineni 17 16 7Evrei 1 25 14Bulgari 8 17 15Polonezi 7 15 18Găgăuzi 11 22 7Ţigani 5 23 12
Grupul etnicSubapreci
ereaAdecvat
Supraaprecierea 15
1615
816119
5
2231
24
2732
2619
26
133
11
152
1322
19
Moldoveni
Ruşi
Ucraineni
Evrei
Bulgari
Polonezi
Găgăuzi
ŢiganiНедооценка Адекватно Переоценка
1021
171
87
115
2119
1625
1715
2223
90
714
1518
712
Moldoveni
Ruşi
Ucraineni
Evrei
Bulgari
Polonezi
Găgăuzi
ŢiganiSubaprecierea Аdecvat Supraaprecierea
Figura 24 Nivelul de adecvare a grupurilor etnice
La toate grupurile am înregistrat o dominare a normei de la 53% pînă la 90% cu privire la
adecvarea conştientizării atitudinii faţă de grupele etnice (fig.18-24). Cel mai înalt nivel de
adecvare se referă la grupul propriu. Referitor la etnia titulară la toate grupele etnice s-a fixat un
nivel înalt de adecvare de la 70% (găgăuzii) (fig. 23) pînă la 82% (ucrainenii) (fig.21), adică
sistemele de preferinţe reale şi adecvate coincid. De asemenea am înregistrat prevalarea
subaprecierii etniei titulare.
Datele ce reflectă ruşii demonstrează că supraaprecierea a fost semnalată la ucraineni
(14%) (fig.21), bulgari (20%) (fig.22). S-a comparat, de asemenea, nivelul de adecvare pentru
întreg eşantionul şi pentru fiecare grup etnic, adică am stabilit care este atitudinea unui grup etnic
faţă de alt grup şi, în genere, faţă de toţi respondenţii (fig.25).
76
Valorile medii ale adecvării(pentru toţi respondenţii)
-1,5
-1,0
-0,5
0,0
0,5
1,0
1,5Ţi
gani
Evr
ei
Pol
onez
i
Găgău
zi
Bul
gari
Mol
dove
ni
Ucr
aine
ni
Ruş
i
Mediu
Limita de jos
Limita de sus
Figura 25 Valoarea medie a adecvării grupurilor etnice
Datele ce prezintă valorile adecvării a grupurilor etnice pentru eşantionul întreg (fig.25) au
evidenţiat că, în general, ruşii, ucrainenii sînt subapreciaţi, iar ţiganii, evreii sînt supraapreciaţi.
Aceasta înseamnă că ultimii ocupă în sistemul declarat locuri mai joase, iar în sistemul real
atitudinea faţă de ei este mai bună. Cel mai înalt nivel de adecvare îl posedă găgăuzii, adică se
are în vedere cum sînt declaraţi şi, în realitate, sînt acceptaţi.
Datele empirice ce reflectă preferinţele etnice sînt confirmate de rezultatele obţinute la
testul diagnostic al relaţiilor, şi anume că identitatea etnică a minorităţilor etnice este bietnică
(este ales grupul propriu şi grupul ruşilor).
În ierarhia preferinţelor etnice la moldovenii din Găgăuzia, găgăuzii ocupă un loc înalt în
ierarhie, fapt confirmat şi prin rezultatele testului diagnostic al relaţiilor. Heterostereotipul
găgăuzilor la moldoveni este pozitiv, indicînd un nivel redus de intensitate (S - 0,07). Aceasta
denotă nivelul jos de atribuire găgăuzilor a calităţilor stereotipe de către moldoveni (experienţa
de trai împreună) şi deci o probabilitate mai mică de formare a prejudecăţilor.
Studierea montajelor psihologice la interacţiunea intergrupală le-am realizat cu ajutorul
Scalei distanţei sociale a lui E.Bogardus (modificată de L.G.Pocebut).
În psihologia etnică unul din indicii toleranţei este mărimea distanţei sociale dintre
reprezentanţii unui sau altui grup. Noţiunea de „distanţă socială” a fost introdusă în circuitul
ştiinţific de către E.Bogardus în 1925, ea indicînd apropierea sau îndepărtarea comunităţilor
sociale sau etnice ori a anumitor persoane. E.Bogardus a alcătuit scala distanţei sociale, cu
ajutorul căreia se poate de apreciat nivelul de acceptare sociopsihologic a oamenilor, de aici şi
denumirea acesteia.
95% pragul de încredere a diferenţelori mediilor Grupul
etnic
N
Media Limita de
jos Limita de sus
Ţigani 358 1,16 0,91 1,42 Evrei 358 0,97 0,72 1,21 Polonezi 358 0,30 0,06 0,55 Găgăuzi 358 0,02 -0,25 0,29 Bulgari 358 -0,26 -0,50 -0,02 Moldoveni 358 -0,32 -0,56 -0,09 Ucraineni 358 -0,68 -0,90 -0,45 Ruşi 358 -1,20 -1,44 -0,95
77
Scala distanţei sociale indică nivelul de apropiere psihologică a oamenilor. Dacă distanţa
socială este maximală, înseamnă că persoana sau etnosul este autonom. Distanţa minimală
contribuie la o cunoaştere mai bună a oamenilor, culturilor, condiţionează o interacţiune mai
strînsă a acestora, fiind respectată originalitatea şi individualitatea celuilalt. Distanţa minimală
arată toleranţa faţă de altul şi, invers, distanţa maximală – intoleranţa.
Scala distanţei sociale permite a măsura următorii indici:
• Accesibilitatea socială - indică tendinţa către interacţiune şi integrare, chiar asimilarea
cu alt etnos.
• Expansivitatea socială - reflectă intensitatea şi orientarea sentimentelor sociale ale
reprezentanţilor unui etnos referitor la alţii. Cu cît mai puternic se manifestă
sentimentele pozitive ale oamenilor faţă de ceilalţi, cu atît mai mică este distanţa socială
între ei şi mai strînsă este interacţiunea. De aceea studierea comunităţilor etnice cu
ajutorul scalei sociale face posibilă determinarea nivelului de expresivitate a
sentimentelor etnice.
78
Tabelul 8 Distanţa socială
Gru
pul
Indi
cele
Mol
dove
ni
Ruş
i
Ucr
aine
ni
Găgău
zi
Bul
gari
Evr
ei
Polo
nezi
Ţiga
ni
Accesibilitatea socială reală ASr - 1,02 0,823 0,245 0,197 -0,184 0,034 -0,224 -0,095 -0,830
Mol
dove
ni
Expansivitatea socială reală ESr 0,0612 TE = -0,0125
0,049 0,014 0,011 -0,011 -0,002 -0,035 -0,005 -0,049
Accesibilitatea socială reală ASr -1,02 -0,068 0,816 0,354 -0,074 0,074 -0,211 -0,272 -0,762
Ruş
i
Expansivitatea socială reală ESr – 0,0612 TE =-0,524
-0,004 0,049 0,021 -0,004 0,004 -0,012 -0,016 -0,045
Accesibilitatea socială reală ASr - 1,02 -0,177 0,646 0,320 -0,299 0,578 -0,361 -0,374 -0,789
Bul
gari
Expansivitatea socială reală ESr - 0,0612 TE = -0,167
-0,010 0,038 0,0192 -0,018 0,034 -0,021 -0,022 -0,047
Accesibilitatea socială reală ASr - 1,02 0,040 0,776 0,844 0,129 0,006 -0,211 -0,081 -0,864
Ucr
aine
ni
Expansivitatea socială reală ESr - 0,0612 TE =0,2352
0,002 0,046 0,050 0,007 0,000 -0,012 -0,004 -0,051
Accesibilitatea socială reală ASr - 1,02 -0,245 0,497 0,279 0,605 -0,333 -0,599 -0,401 -0,660
Găgău
zi
adol
esce
nţi
Expansivitatea socială reală ESr - 0,0612 TE =-0,3153
-0,014 0,0298 0,0167 0,0363 -0,020 -0,035 -0,024 -0,039
Accesibilitatea socială reală ASr 1,03 -0,094 0,658 0,333 0,667 0,103 -0,564 -0,453 -0,786
Găgău
zi
stud
enţi
Expansivitatea socială reală ESr – ,0769 TE =-0,05
-0,007 0,0494 0,0250 0,0500 0,0076 -0,042 -0,034 -0,059
Accesibilitatea socială reală ASr – 1,03 0,703 0,514 0,288 0,108 -0,153 -0,414 -0,288 -0,775
Mol
dove
ni
(Com
rat)
Expansivitatea socială reală ESr -0,0811 TE =-0,0065
0,055 0,040 0,022 0,008 -0,012 -0,032 -0,022 -0,061
Accesibilitatea socială reală ASr -1,03 0,690 0,425 0,115 -0,069 0,023 -0,264 -0,276 -0,839
Mol
dove
ni
(Rîb
niţa
)
Expansivitatea socială reală ESr – 1,03 TE =-0,0711
0,690 0,425 0,115 -0,069 0,023 -0,264 -0,276 -0,839
În urma aplicării tehnicii date am constatat că toate grupurile etnice au demonstrat o
identitate etnică cuprinsă în indicii „normei”, adică grupul propriu este acceptat la nivel de rude
şi prieteni. La adolescenţii moldoveni, ruşi şi ucraineni acceptarea se manifestă la nivel de rude,
la bulgari, găgăuzi – la nivel de prieteni (tab.9).
79
Adolescenţii moldoveni îi acceptă pe ruşi şi ucraineni ca vecini; pe bulgari drept colegi, iar
pe găgăuzi, evrei şi polonezi ca cetăţeni. Adolescenţii moldoveni din Transnistria îi acceptă pe
ruşi ca prieteni, pe ucraineni, găgăuzi şi bulgari ca vecini. Adolescenţii moldoveni din Găgăuzia
îi consideră pe ruşi prieteni, pe găgăuzi vecini, pe bulgari cetăţeni. La adolescenţii etniei titulare
s-a înregistrat un nivel adecvat de toleranţă.
Ruşii acceptă moldovenii, bulgarii, găgăuzii drept colegi, ucrainenii ca vecini, iar pe evrei
şi polonezi ca cetăţeni. Pentru grupul ruşilor putem constata o toleranţă joasă, care, posibil, poate
fi explicată ca un mecanism de protecţie psihologică.
Bulgarii acceptă pozitiv ruşii, considerîndu-i prieteni, pe ucraineni – vecini, pe moldoveni,
găgăuzi, evrei, polonezi – cetăţeni.
Ucrainenii îi consideră pe moldoveni colegi, pe ruşi – rude, pe găgăuzi, bulgari, polonezi -
colegi, pe evrei - cetăţeni.
Adolescenţii găgăuzi acceptă moldovenii, bulgarii ca cetăţeni, ruşii ca prieteni, ucrainenii
ca vecini. Studenţii găgăuzi consideră moldovenii, bulgarii colegi, ruşii - rude, ucrainenii -
vecini. Referitor la ţigani, s-a înregistrat o distanţă socială maximală în raport cu toate grupurile
etnice.
Cea mai apropiată distanţă socială toate grupurile etnice o au cu ruşii. Cel mai înalt indice
de toleranţă s-a stabilit la adolescenţii ucraineni, iar cel mai redus la ruşi. Indicele de toleranţă la
celelalte grupuri, de asemenea, este jos.
Toate grupurile etnice atribuie grupului ţiganilor cel mai redus nivel de toleranţă.
Rezultatele empirice referitor la distanţa socială (orientarea la interacţiune) confirmă:
• bietnicitatea ucrainenilor, găgăuzilor, bulgarilor.
• existenţa diferitelor niveluri de toleranţă la grupurile etnice: înalt – la ucraineni; normal
– la moldoveni, găgăuzi (studenţi); redus la bulgari; foarte redus – la ruşi, găgăuzi.
Relaţiile interetnice au fost analizate de către cercetătorii români S.Tudor, R.Chiran,
I.Scorţan (1996), folosind această tehnică. Rezultatele obţinute au relevat faptul că grupul etnic
majoritar – românii – au o atitudine puternic pozitivă privitor la relaţiile interetnice cu grupurile
etnic german şi maghiar şi o atitudine de distanţare cu grupul etnic al ţiganilor, de evitare a
contactelor sociale, în special în domeniile de căsătorie şi vecinătate (S.Tudor, R.Chiran,
I.Scorţan, 1996).
În procesul cercetării, dispunînd de datele referitor la nivelul de toleranţă, am întreprins o
tentativă de a studia cum percep adolescenţii situaţia socială de existenţă (stabilitatea-
instabilitatea; posibilităţile de adaptare la ea; prognosticarea propriului comportament). În acest
80
scop am utilizat chestionarul „Studierea perceperii de către adolescenţi a stabilităţii lumii”
elaborat de E.M.Dubovskaia, T.G. Stefanenko (T.G. Stefanenko 1999, p.199).
28%
13%
26%
20%
22%
10%
24%
16%
60%
60%
52%
68%
50%
70%
63%
58%
12%
28%
22%
12%
18%
20%
13%
26%
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
găgăuzi
găgăuzi (studenţi)
bulgari
ruşi
ucraineni
moldoveni (Rîbniţa)
moldoveni (Comrat)
moldoveni
Stabili Oscilatori Instabili
Figura 26 Percepţia de către adolescenţi a stabilităţii lumii
Analizînd datele obţinute am evidenţiat grupurile de adolescenţi stabili, instabili şi
oscilanţi.
În baza acestor date, am făcut următoarele concluzii:
• Un factor comun pentru toate grupurile este prevalarea „oscilanţilor”. Cel mai mare
indice s-a înregistrat la adolescenţii moldoveni din Transnistria (70%), la ruşi (68%), iar
cel mai mic la bulgari (52%).
• Cel mai instabil se simt tinerii găgăuzi (27,5%). Dar aici menţionăm diferenţa de vîrstă,
fapt ce presupune un nivel înalt de reflexie şi o ieşire mai rapidă în viaţă.
• După indicele „stabilităţii”, consideră situaţia mai stabilă adolescenţii găgăuzi (28%),
bulgarii (26%).
În cadrul studiului am utilizat ancheta modificată de T.G.Stefanenko, O.Romanova (1999),
care a inclus cinci întrebări referitor la: semnificaţia naţionalităţii, situaţiile în care naţionalitatea
capătă un caracter important, semnificaţia naţionalităţii altor oameni, ce anume îi înrudeşte pe
respondenţi cu etnia proprie.
Actualitatea identităţii etnice este în legătură cu situaţia social-politică existentă. În
cercetările efectuate de către psihologul rus G.U.Soldatova (1998) referitor la problema locului
identităţii etnice în structura identităţii sociale şi a actualităţii identităţii etnice se menţionează că
identitatea etnică ocupă locul patru după identitatea familială, profesională şi de gen la grupurile
81
de tătari, osetini, saha şi ruşi. Studiul a fost realizat la mijlocul anilor '90 ai secolului trecut în
Rusia, în regiunile ce se caracterizau prin tensiune interetnică.
Identitatea etnică este considerată importantă pentru persoană şi se actualizează în timpul
petrecerii ritualurilor, sărbătorilor etc. Actualitatea şi semnificaţia identităţii etnice sînt descrise
în studiile lui M.Barrett (2001). În ele se subliniază nivelul importanţei identităţii naţionale
atribuite de diferiţi copii, se indică şi metodele adecvate de măsurare a ei. Odată cu vîrsta se
majorează valoarea identităţii naţionale (M.Barrett, 2001).
Pentru grupurile etnice studiate de către noi este caracteristică importanţa identităţii etnice,
fapt considerat de către etnopsihologi drept normă. Identitatea etnică este valoroasă pentru
individ şi îndeplineşte funcţia de orientare în lumea înconjurătoare, de orientare valorică, de
protecţie. Omul are nevoie să se simtă o parte din „noi” şi această necesitate este satisfăcută de
comunitatea etnică, care are o componenţă şi un statut etnic stabil (T.G.Stefanenko, 1998).
Analiza datelor obţinute demonstrează că naţionalitatea are o semnificaţie mai mare pentru
moldovenii din Comrat (89%) şi din Rîbniţa (83%). În comparaţie cu alte grupuri etnice pentru
grupul ucrainenilor naţionalitatea este mai puţin importantă (58%), de asemenea şi pentru grupul
găgăuzilor (studenţi) şi cel al ruşilor (63% şi 66%).
80%
78%
78%
66%
58%
63%
89%
83%
20%
22%
22%
34%
42%
38%
11%
17%
Bulgari
Găgăuzi
Moldoveni (Chişinău)
Ruşi
Ucraineni
Găgăuzi (st.)
Moldoveni (Comrat)
Moldoveni (Rîbniţa)
da nu Figura 27 Importanţa naţionalităţii
A doua întrebare a fost care sînt „Situaţiile în care naţionalitatea este importantă” pentru
diferite grupuri etnice, scopul urmărit fiind evidenţierea sferelor unde sînt actualizate marcherele
etnice.
82
Tabelul 9 Importanţa naţionalităţii în anumite situaţii (%)
Situ
aţiil
e
Bul
gari
Găgău
zi
Mol
dove
ni
Ruş
i
Ucr
aine
ni
Găgău
zi
(stu
denţ
i) M
oldo
veni
(C
omra
t) M
oldo
veni
(R
îbniţa
)
Oriunde 32 8 20 16 18 25 32 37 În afara R.M. 4 20 18 4 6 - - - Situaţii de discriminare - - 2 10 8 3 5 - Cultura 4 2 8 - 4 - 5 10 Comunicare 8 20 8 24 6 15 8 10 Diferite 22 10 10 2 4 10 18 3 Instituţii sociale 8 4 8 8 8 - 16 17 Nu ştiu 2 4 2 2 2 5 3 3 Nu este importantă 20 32 24 34 44 43 13 20
Majoritatea respondenţilor au răspuns că „oriunde”. Mai multe răspunsuri de acest fel au
dat moldovenii din or. Rîbniţa (37%) şi or. Comrat (32%), bulgarii (32%). Aceasta se explică
prin specificul situaţiei etnice în regiunile menţionate. Respondenţii din Rîbniţa sînt elevi ai
unicii şcoli cu instruire în limba română. Situaţia este similară şi în or. Comrat. De aceea aceste
marchere etnice vor fi mai actualizate anume în aceste regiuni.
Respondenţii consideră sfera comunicării ca fiind a doua după importanţă. Răspunzînd la a
doua întrebare, ei au subliniat că naţionalitatea are importanţă în situaţiile de comunicare
interculturală, de comunicare cu prietenii, cu persoane de diferite naţionalităţi, în societate.
Această sferă este mai importantă pentru grupul minorităţilor etnice: ruşi, găgăuzi. Sfera
comunicării, după cum menţionează psihologii, este semnificativă pentru formarea identităţii
etnice. De subliniat faptul că pentru grupurile etnice respective limba este un marcher de valoare.
Cu toate că membrii tuturor grupurilor etnice minoritare studiate posedă limba rusă şi sînt
instruiţi în această limbă, totodată, ea este limba maternă a ruşilor, care nu posedă altă limbă,
spre deosebire de bulgari şi ucraineni.
În timpul realizării programelor practice referitor la dezvoltarea toleranţei interculturale în
or. Comrat, am stabilit că chiar şi adolescenţii găgăuzi, care nu posedau limba găgăuză, în
procesul comunicării utilizau anumite cuvinte din această limbă. Limba pentru omul
contemporan este, într-adevăr, unul dintre indicii importanţi de diferenţiere etnică, cu toate că în
unele cazuri limba etnică reprezintă doar un simbol de unire cu poporul său. În situaţia de
mobilizare etnică asemenea tendinţe au fost înregistrate în Kazahstan în anii '90 ai secolului
trecut: 98,1% din studenţii cazahi au considerat limba cazahă drept maternă, cu toate că pentru
83
25% din respondenţi limba de bază era rusă, iar 8% nu cunoşteau deloc limba cazahă. În
răspunsurile lor ei au arătat că utilizează în comunicare limba preferată (T.G.Stefanenko, 2004).
Această sferă îi preocupă mai puţin pe adolescenţii moldoveni: şi în Rîbniţa, şi în Comrat
adolescenţii posedă cursiv limba rusă. Realizînd programele practice, am stabilit că atunci cînd
se propuneau exerciţii pentru toţi vorbitorii de limba rusă (în deosebi, pentru găgăuzii din
Comrat şi ucrainenii din Rîbniţa), moldovenii începeau să vorbească în limba rusă, spunînd
„vorbiţi în limba rusă pentru că nouă ne este indiferent”.
Întrebarea “În ce situaţii Vă simţiţi mai mult reprezentant al propriului popor său”
urmăreşte evidenţierea situaţiilor mai importante de manifestare a etniei şi a apartenenţei la
grupul etnic propriu.
Tabelul 10
Situaţiile în care respondenţii se simt reprezentanţi ai propriului popor (%)
Situ
aţiil
e
Bul
gari
Găgău
zi
Mol
dove
ni
(Chişi
nău)
R
uşi
Ucr
aine
ni
Găgău
zii
stud
enţi
Mol
dove
ni
(Com
rat)
Mol
dove
ni
(Rîb
niţa
)
Comunicare 34 38 8 14 16 20 21 27 Instituţii sociale 10 0 10 8 4 0 13 37 Situaţii naţionale 4 12 6 20 14 10 3 3 În afara Moldovei 4 8 28 10 10 20 8 3 Cultura 2 10 30 14 12 13 24 13 Mass-media 2 4 0 2 0 0 0 0 Oriunde 8 6 2 4 2 5 13 7 Nu ştiu 10 14 0 10 18 13 5 0
Mai „diversă” din punct de vedere etnic este sfera comunicării pentru găgăuzi (38%),
bulgari (34%), ruşi (14%) şi mai puţin pentru moldovenii din Chişinău (8%). În opinia noastră,
moldovenii din Rîbniţa dau mai puţină preferinţă comunicării în limba română. În Comrat, unde
foarte intensiv se desfăşoară procesul de renaştere a limbii găgăuze, mulţi tineri comunică în
limba rusă. Situaţia dată este valabilă şi pentru bulgari, limba cărora, de asemenea, se află în
proces de renaştere, mulţi absolvenţi ai liceelor plecînd la învăţătură în Bulgaria, conturîndu-se
pentru ei un viitor de perspectivă.
A doua după importanţă în formarea identităţii etnice este cultura. În conţinutul noţiunii de
cultură respondenţii includeau participarea la sărbători şi evenimente naţionale, petrecerea
timpului în compania persoanelor de altă naţionalitate etc.
84
Actualizarea identităţii etnice este determinată şi de aflarea persoanelor peste hotarele
Moldovei, adică în alt mediu cultural. Studiile efectuate de T.L.Smolina (2006) referitor la
particularităţile autoconştiinţei etnice a tineretului, pornind de la experienţa de trai a acestui
mediu incultural, au demonstrat că această experienţă determină transformări în componentele
autoconştiinţei etnice a tineretului. S-a stabilit că la ruşii din grupul cu experienţă de trai în alt
mediu cultural identitatea etnică este mai exprimată.
Pentru moldovenii din Chişinău (28%) şi studenţii găgăuzii (20%) naţionalitatea are o
importanţă mai mare după hotarele Republicii Moldova. Probabil, acest lucru se datorează
faptului că aceşti respondenţi s-au aflat mult timp peste hotarele republicii şi au acumulat o
experienţă de viaţă mai mare, fiind lipsiţi de mediul familial. Astfel de experienţă au şi
participanţii la activităţile practice din Chişinău, Comrat şi Rîbniţa, participanţii din Chişinău
mai des şi-au petrecut vacanţa în alte ţări, de asemenea şi studenţii care au participat vara la
diferite programe ce le-au asigurat muncă peste hotarele Moldovei.
De menţionat faptul că la toate grupurile cel mai redus indice referitor la influenţa asupra
identităţii etnice se atribuie influenţelor mass-media.
Asupra identităţii etnice a respondenţilor din Rîbniţa influenţează, în special, şcoala (37%),
unde predarea materialului se face în limba română (Această şcoală este unica din regiunea dată,
care oficial în procesul de instruire utilizează limba română).
O identitate etnică evidentă este caracteristică pentru moldovenii din Comrat, Chişinău,
Rîbniţa şi pentru adolescenţii bulgari. Se poate vorbi deci despre existenţa unei tendinţe spre
interacţiune etnică. Posibil, aceasta din cauza că în perioada de tranziţie în Republica Moldova
reprezentanţii etniei titulare mai cunosc limba rusă, iar minorităţile etnice încă nu posedă în
măsură deplină limba de stat. Despre o astfel de situaţie menţionează şi A.I.Skvorţova.
Prin întrebarea „Ce Vă înrudeşte cu oamenii de naţionalitatea Dvs?, se urmăreşte
determinarea marcherilor etnici (aspectul cognitiv). De această problemă au fost preocupaţi unii
psihologi din Rusia (T.G.Stefanenko, O.L.Romanova), Ucraina (V.N.Pavlenko), Belarus
(Naumenko), de asemenea din ţările cu o situaţie socială stabilă – SUA (J.Phinney), M.Barret
(Marea Britanie). Marcherul etnic cel mai important pentru respondenţi este limba. Referitor la
această problemă în prezent se duc polemici controversate.
85
50%
54%
74%
78%
80%
82%
40%
93%
Bulgari
Găgăuzi
Moldoveni
Ruşi
Ucraineni
Găgăuzi (studenţi)
Moldoveni (Comrat).
Moldoveni Rîbniţa).
Figura 28. Înrudirea cu naţionalitatea proprie a grupurilor etnice (limba, cultura)
Respondenţii moldoveni din Rîbniţa (93%) şi Comrat (82%) consideră marcherul etnic
principal limba şi cultura – elemente care îi înrudeşte cu alte naţionalităţi şi-i familiarizează cu
cultura acestora. Astfel consideră şi studenţii găgăuzi.
Pe unii respondenţi îi înrudeşte cu oamenii de aceeaşi naţionalitate „totul”. Pentru unii cel
mai important este locul de trai, acesta fiind mai puţin important pentru găgăuzi şi moldoveni.
Au fost selectate, de asemenea, aşa valori comune ca: interesele comune, relaţiile.
Tabelul 11 Înrudirea cu oamenii de aceeaşi naţionalitate (%)
Indi
cii
Bul
gari
Găgău
zi
Mol
dove
ni
(Chişi
nău)
Ruş
i
Ucr
aine
ni
Găgău
zi st
.
Mol
dove
ni
UTA
Găgău
zia
Mol
dove
ni
Tran
snis
tria
Limba, cultura 50 54 74 78 40 80 82 93 Nu ştiu 8 22 4 6 16 3 3 Rădăcinile etnice 20 12 10 2 6 3 3 0 Totul 16 6 8 10 26 13 11 0 Relaţiile 2 2 2 2 0 5 0 0 Diferite 2 2 2 6 3 3 Interesele comune 2 4 6 0
Aşadar, ipoteza noastră precum că particularităţile psihologice ale identităţii etnice a
adolescenţilor sînt determinate de grupul de apartenenţă – etnie titulară sau minoritară - s-a
confirmat. Adolescenţii din etnia titulară au o identitate bine definită în raport cu grupul lor etnic,
ceea ce demonstrează compararea auto- şi heterostereotipurilor, ierarhia preferinţelor etnice,
distanţa socială şi prevalarea tendinţelor afiliative.
86
Studiul nostru confirmă un fenomen empiric descris mai înainte, anume importanţa
statutului perceput subiectiv asupra identităţii etnice la studierea identităţii etnice la adolescenţii
ruşi din Belarus (T.G.Stefanenko, O.L.Romanova, 1994, 1999). Cercetătorii menţionaţi au fost
preocupaţi de apropierea culturală a grupurilor etnice, pe noi însă ne preocupă specificul situaţiei
istorice din Republica Moldova, unde limba rusă mult timp a fost limbă maternă pentru
minorităţile etnice. Aceasta vorbeşte despre bietnicitatea minorităţilor etnice şi de nivelul înalt de
ambivalenţă al stereotipurilor etnice.
În urma realizării studiului am evidenţiat trei niveluri de bietnicitate.
• Nivelul înalt – la bulgari -, care include apropierea atît la nivel de personalitate, cît şi la
nivel de grup, acordîndu-se prioritate autgrupului.
• Nivelul mediu – la ucraineni –, acordîndu-se prioritate la nivel de personalitate grupului
propriu şi la nivel de grup - apropierea de ingrup.
• Nivelul redus – la găgăuzi -, apropierea de autgrup la nivel de personalitate.
Trasînd o paralelă între studiul nostru şi cercetarea realizată de I.Caunenco în 2006, putem
menţiona faptul că tinerii găgăuzi au o identitate monoetnică şi un nivel înalt de afiliere etnică.
Efectuarea studiului ne-a condus spre formularea următoarelor concluzii:
• există o anumită distanţare a minorităţilor etnice de etnia titulară;
• adolescenţii de etnii rusă şi bulgară au demonstrat un nivel redus de toleranţă etnică;
• un fapt îngrijorător este predominarea grupului „oscilatori” al adolescenţilor în ceea ce
priveşte perceperea situaţiei sociale;
• particularităţile identităţii etnice sînt determinate de grupul de apartenenţă – etnie
titulară sau minoritară, de particularităţile mediului etnic de contact, de perceperea
situaţiei sociale: la adolescenţii etniei titulare sînt mai accentuate tendinţele de afiliere,
în comparaţie cu minorităţile etnice; este diferenţiat clar grupul propriu de alte grupuri;
• în ierarhia preferinţelor etnice grupul de apartenenţă ocupă primul loc;
• pentru grupurile ucrainenilor, bulgarilor, găgăuzilor este caracteristică bietnicitatea, care
include apartenenţa etnică şi alta (rusă), reflectată în stereotipurile etnice şi în ierarhia
preferinţelor etnice;
• comparînd autostereotipurile şi heterostereotipurile grupurilor etnice, am constatat că
adolescenţii moldoveni (Chişinău), ucraineni, bulgari, găgăuzi consideră că
heterostereotipul ruşilor este pozitiv, ceea ce vorbeşte despre statutul înalt al ruşilor;
• la grupul găgăuzilor s-a înregistrat un nivel înalt al tendinţelor afiliative, la fel ca la
etnia titulară. Presupunem că un factor important este existenţa UTA Găgăuzia.
87
Deci identitatea etnică a adolescenţilor de etnii titulară şi minoritară este pozitivă, fiind
baza formării toleranţei interetnice. Totodată, o anumită distanţare a minorităţilor etnice faţă de
etnia titulară poate genera procese latente de tensiune interetnică.
88
CAPITOLUL III. MODALITĂŢI PSIHOLOGICE DE DEZVOLTARE A
INTERACŢIUNII IDENTITĂŢII ETNICE ŞI TOLERANŢEI ÎN
PSIHOLOGIA VÎRSTELOR ŞI ÎN CEA SOCIALĂ
§ 3.1. Fundamente teoretice conceptuale ale programului de dezvoltare a
toleranţei etnice utilizate în training
În cadrul studiului empiric am stabilit că între etnia titulară şi cea minoritară există o
anumită distanţare, fapt confirmat de heterostereotipurile moldovenilor şi ale ruşilor, precum şi
de ierarhia preferinţelor etnice. Investigaţia realizată ne-a demonstrat că experienţa interacţiunii
pozitive este un mecanism important în transformarea imaginii grupurilor care interacţionează şi
în consolidarea relaţiilor interetnice.
În această cheie este orientat capitolul dat, în care vom analiza unele modalităţi de
dezvoltare a interculturalităţii şi toleranţei etnice. În urma acestora vom elabora un model
propriu de dezvoltare a toleranţei etnice. Pentru a realiza acest deziderat, vom efectua un studiu
teoretic al unor categorii ce se impun imperativ.
Problema studierii toleranţei etnice este analizată în contextul psihologiei sociale, al
relaţiilor interetnice, unde obiectul esenţial de cercetare îl constituie imaginile perceperii sociale
a interacţiunii intergrupale: mai întîi de toate, seturile etnice (V.S.Agheev, 1990). Seturile,
montajele etnice în trecut erau studiate numai la majoritatea etnică, montajele minorităţilor etnice
şi cele reciproce fiind cercetate mai puţin. Dar în societatea multiculturală mai adecvată este
orientarea comparativă, cînd sînt analizate atitudinile reciproce la reprezentanţii de diferite
naţionalităţi (Dj.Berry, 1984).
Exemple de cercetări ale atitudinilor etnice sînt cele ale lui Brever şi Campbel. Ambii
cercetători au fost preocupaţi de astfel de probleme ca etnocentrismul, ierarhia statuturilor
grupurilor etnice, aprecierea reciprocă a diferitor grupuri.
În etnopsihologie studierea percepţiei reciproce în societăţile policulturale se efectuează în
baza unor aşa categorii, precum sînt hotarele etnice, distanţa socială şi culturală, asemănările şi
diferenţele psihologice (individualism-colectivism, masculinitate-feminitate, orientările
valorice), statutul etnic.
Noţiunea de hotar etnic a devenit cunoscută odată cu apariţia lucrării lui F.Bart, care a
studiat hotarele prin intermediul etnicităţii, care se prezintă sub forma organizării sociale a
89
diferenţelor culturale (F.Barth, 1994). După părerea lui F.Bart, în societatea policulturală toţi
membrii grupului etnic acţionează în favoarea diferenţelor culturale.
Distanţa socială, de care au fost preocupaţi G.Zimmeli, T.Park şi E.Berdjess, L.fon Vize,
este considerată una din noţiunile de bază, ce caracterizează nivelul de apropiere sau îndepărtare
a grupurilor sociale. Cu ajutorul măsurării distanţei sociale se determină statutul, potenţialul
grupurilor sociale, iar în societăţile policulturale şi poziţiile grupurilor etnice. Rigiditatea şi
mărimea distanţei sociale, asemănarea caracteristicilor grupurilor servesc drept indici ai stării
societăţii, nivelului de egalitate socială.
Noţiunea de distanţă culturală a fost inclusă în circuitul ştiinţific de către psihologii englezi,
A.Fernhem şi S. Bochner, care au emis ideea clasificării culturilor după nivelul de diferenţiere a
lor (1986). În etnopsihologia rusă un studiu detaliat al fenomenului distanţei culturale a efectuat
N.M.Lebedeva (1993).
Distanţa culturală este conştientizarea diferitor culturi după anumiţi parametri. În
psihologia etnică şi cross-culturală s-au întreprins încercări de a găsi modalităţi de măsurare a
diversităţii culturale. G. Triandis şi G.Hofstede au propus aşa-numitele „sindroame culturale”
(G.Triandis, 1994) sau „măsurarea culturilor” (G.Hofstede, 1984). Pentru a realiza obiectivele
diferitor cercetări se dovedesc a fi importante aşa parametri ca individualism-colectivism,
masculinitate-feminitate, de asemenea asemănările şi diferenţele valorilor culturale.
În unele studii se subliniază că reprezentanţii culturilor colective sînt mai rezervaţi în
aprecierea discriminării autgrupale decît reprezentanţii culturilor individuale. Cînd între grupuri
există o tensionare semnificativă sau chiar ură, atunci reprezentanţii culturilor colective se
pronunţă pentru o discriminare intergrupală, ceea ce nu se poate de spus despre reprezentanţii
culturilor individuale. Persoanele care acceptă culturile colective fac o diferenţiere mai strictă
între membrii ingrupului şi autgrupului (G.Triandis, 1988). Dacă individualiştii în grupul lor
apreciază varietatea (heterogenitatea), atunci colectiviştii, invers, omogenitatea intergrupală,
asemănările (G.Triandis, 1995).
În societatea noastră, ce se caracterizează prin instabilitate pentru persoană este foarte
dificil să fie tolerantă faţă de alţi oameni, dacă nu-i ajunge timp nici pentru a comunica cu
persoanele apropiate. Pot să convieţuiască armonios, fără contradicţii şi conflicte diferite grupuri
etnice într-un stat unde există mai multe culturi, religii, limbi, păstrându-şi, totodată, specificul,
originalitatea, tradiţiile şi cultura lor? Ce este necesar pentru a forma o personalitate care să
poată trăi în astfel de condiţii de bună vecinătate?
La aceste şi la alte întrebări de acest fel încearcă azi să răspundă specialiştii din domeniile
psihologiei, sociologiei, filosofiei, printre care şi J.Phinney, Devich-Navaro M., 1997;
90
E.J.Hobsbauwm,1997.; Dj.Де-Vos, 2001; Е.P.Belinskaia, Т.G.Stefanenko, 1999; 2000.;
G.U.Soldatova, 1998; 2001; 2003.; N.M.Lebedeva, 2002; 2003.; V.G.Moşneaga, 2001; L.M.
Drobijeva, M.S. Kaşuba, K.Iu.Cigrinov, 1998; V.Iu.Hotineţ, 2000; V.V.Koroteeva, 1999;
T.M.Levandovscaia, 2000).
Pentru a răspunde la aceste întrebări ar trebui să accedem la unele delimitări noţionale.
Deci, care este conţinutul psihologic al noţiunii de toleranţă?
Toleranţa este caracteristica integrală a individului şi determină capacitatea lui de a
interacţiona activ cu persoanele din mediul extern în situaţii problematice, de criză, în scopul
restabilirii echilibrului neuropsihic, evitării confruntărilor şi menţinerii relaţiilor pozitive cu
persoanele din lumea înconjurătoare.
Psihologii menţionează că toleranţa, ca o caracteristică integrală a personalităţii, include
următoarele componente: stabilitatea sociopsihologică, stabilitatea orientărilor pozitive,
totalitatea calităţilor individuale, valorile personale şi de grup (G.U. Soldatova, 2003, p.4).
Pentru a înţelege unicalitatea unei culturi este necesar a cunoaşte această cultură. Iar pentru
a le accepta pe altele este important de a fi deschis către acestea..
Cînd minorităţile etnice vor cunoaşte, şi ca urmare vor înţelege unicalitatea culturii etniei
titulare, etnia titulară va fi competentă în cultura minorităţilor etnice. Este necesară competenţa
culturală a tuturor grupurilor etnice şi pe baza ei formarea toleranţei etnice.
Toleranţa, ca sistem de orientări, de valori individuale şi de grup determină atitudinea
pozitivă a omului faţă de diversitatea lumii, este elementul constitutiv fundamental al toleranţei
etnice. Toleranţa etnică, ca fenomen al percepţiei sociale, presupune lipsa atitudinii negative faţă
de altă cultură etnică, mai exact prezenţa imaginii pozitive a altei culturi şi păstrarea
reprezentărilor pozitive despre propria cultură. Ea este caracteristica integrării interetnice şi
nicidecum un rezultat al asimilării (N.M.Lebedeva, 2003, p.208-209)
Asimilarea, ca exprimare mai slabă a intoleranţei faţă de altă cultură, se manifestă în cazul
în care reprezentanţii „sînt impuşi” să trăiască după normele culturii etnice dominante. În situaţia
dată se manifestă mecanismul psihologic de neacceptare a altei „imagini a lumii”, neîncrederea
în corectitudinea şi universalitatea propriei „imagini a lumii”, ameninţarea imaginii pozitive
proprii, transformarea „altora” în ai „noştri”.
Asimilarea benevolă în scopul supravieţuirii printre „alţii” este un mecanism de apărare
psihologică faţă de o posibilă agresiune, asociată cu un „noi” puternic, astfel intensificînd
imaginea pozitivă (N.M.Lebedeva, 2003, p.206).
R.Golţ menţionează că „în cel mai bun caz, asimilarea se realizează cu succes pe parcursul
unei perioade istorice foarte îndelungate (de exemplu, asimilarea hughenoţilor în Germania).
91
Asimilarea realizată în scurt timp se soldează cu insucces, cu excepţia unor cazuri, sau chiar
niciodată, în nici o ţară. Acest argument poate fi atribuit chiar şi ţărilor în care procentul de
migraţie a populaţiei permanent este înalt” (R.Golţ, 2004, p.227). Autorul menţionează că
aşteptări de asimilare pot fi prezente la emigranţi, ceea ce este caracteristic pentru nemţii care
provin de la ruşi. Astfel de aşteptări deseori provoacă dezamăgiri din cauza barierei lingvistice,
profesionale. În cazul acesta, oamenii nu urmează procesul de asimilare şi nici de integrare,
ajungând, astfel, la segregare.
Procesul de integrare a migranţilor în societatea ţării-gazdă este rezultativ în cazul în care
sînt recunoscute valorile şi drepturile existente, dacă acest proces nu are un caracter de asimilare
vădit, iar valorile generale creează condiţii pentru dezvoltarea relaţiilor între toţi oamenii.
Integrarea – este un principiu ce se caracterizează prin păstrarea de către grup a
particularităţilor culturale proprii, în acelaşi timp, acesta unindu-se cu o comuniune, care devine
foarte importantă pentru persoanele ce aparţin acestui grup.
Din punct de vedere psihologic, integrarea este o interacţiune interculturală pozitivă,
membrii grupurilor etnice (culturale) depăşind dificultăţile „primirii”, „acceptării” unui alt mod
de viaţă, a altei „imagini a lumii” şi chiar găsind elemente pozitive în asemenea diversitate şi
interacţiune (N.M.Lebedeva, 2003, p.208).
În corespundere cu concepţia lui G.Tejfel despre identitatea socială, identitatea pozitivă
este caracteristică pentru majoritatea persoanelor şi reprezintă echilibrul toleranţei în atitudinea
faţă de grupul propriu şi faţă de alte grupuri etnice. Ea serveşte drept condiţie de existenţă stabilă
şi independentă pentru grupul etnic, iar, din alt punct de vedere, în calitate de condiţie paşnică de
interacţiune interculturală în lumea multiculturală (G.U. Soldatova, 2001, p.19-20).
G.U.Soldatova (1998) în studiile sale menţionează că predominarea identităţii etnice după
tipul „normei”, când atitudinea pozitivă faţă de poporul tău se îmbină cu atitudinea pozitivă faţă
de alte popoare, caracterizează grupul etnic ca fiind un sistem tensionat. Crearea acestui nivel
optimal intergrupal şi interetnic, oarecum tensionat, permite a păstra şi dezvolta grupul etnic
propriu şi, totodată, creează condiţii pentru dezvoltarea relaţiilor interetnice pozitive.
N.M.Lebedeva (1997) în cercetările empirice efectuate a formulat legea sociopsihologică a
relaţiei dintre identitatea etnică pozitivă şi toleranţa etnică: în mod normal pentru conştiinţa de
grup (etnică) este caracteristică o legătură strânsă între identitatea de grup (etnică) pozitivă şi
toleranţa „out-group-ală” interetnică. În condiţiile social-economice nefavorabile această relaţie
poate să dispară sau să capete un caracter invers.
Cercetările psihologice realizate în spaţiul postsovietic au evidenţiat tendinţe şi legităţi ce
ţin de transformarea identităţii etnice la reprezentanţii etniei „titulare” şi ai minorităţilor etnice.
92
În cercetările realizate de N.M.Lebedeva, având ca subiecţi ruşii care locuiesc în ţările CSI, a
fost evidenţiat „sindromul etniei impuse”, când apartenenţa etnică a persoanei, contra voinţei
sale, devine o particularitate prea importantă pentru conştiinţă şi viaţă, determină locul persoanei
în societate, complexul de drepturi şi obligaţii plasându-se pe primele poziţii în procesul de
autoidentificare (1997, p.298).
G.U.Soldatova menţionează că în Rusia există trei tipuri de transformări ale identităţii
etnice:
1. Atenuarea (ştergerea) identităţii etnice, ce se exprimă prin nedeterminarea apartenenţei
etnice, neactualitatea etnică (indiferenţa etnică).
2. Îndepărtarea de la propriul grup etnic, căutarea unor nişe social-psihologice stabile,
diferite de criteriile etnice (hiperidentitatea, una din formele ei fiind nihilismul etnic).
3. Amplificarea identităţii etnice, ce poate căpăta forme discriminatorii în contextul
relaţiilor interetnice (hiperidentitatea, egoismul etnic, izolarea etnică, fanatismul etnic)
(G.U.Soldatova, 2001, p.19).
Transformarea tensiunii sociale în una interetnică determină creşterea necesităţii de
etnicitate. Componentele necesităţii sînt: necesitatea de apartenenţă la o etnie, necesitatea
identităţii etnice pozitive şi necesitatea de siguranţă etnică. Acestea intercalează între ele şi
cauzează apariţia motivelor de afiliere (motive de ataşare), de statut (motive de autorespect,
demnitate) şi arhetipale (motive de siguranţă) (G.U.Soldatova, 2001, p.21).
Tendinţa de a păstra sau de a restabili identitatea etnică pozitivă este firească şi importantă
pentru fiecare persoană deoarece îi asigură stabilitatea şi siguranţa psihologică. Pentru aceasta se
utilizează strategia cognitivă, numită de H.Tejfel şi Dj.Turner strategia creativităţii sociale
(H.Tejfel, Dj.Turner, 1979), ce poate căpăta diverse forme, legate de criteriile sau de obiectele
care se supun comparaţiei:
• Căutarea noilor mijloace pentru comparaţie. De exemplu, grupurile cu un statut
nesemnificativ se evidenţiază din punctele de vedere ale bunătăţii şi mărinimiei.
• Alegerea pentru comparaţie a grupurilor ce au succese sau insuccese.
• Optarea pentru o poziţie de autoidentificare corectă, totodată, apreciind negativ
grupul. În acest caz se formează identitatea etnică negativă, ce poate cauza sentimentul
inferiorităţii, jignire sau chiar jenă pentru membrii etniei proprii. (G.U.Soldatova,
1996). Acceptând identitatea etnică negativă, persoana poate reacţiona corespunzător la
afirmaţiile negative despre etnie, redresînd imaginea negativă despre sine, formată la
membrii grupului dominant. Ea poate atribui judecăţi negative altor membri ai grupului
său, creînd o barieră psihologică între grup şi sine. Folosind această strategie cognitivă,
93
membrii grupului minoritar pot evita sentimentul de inferioritate şi să se autoaprecieze
înalt.
• Remarcarea subgrupurilor în interiorul etosului, cărora le sînt raportate caracteristici
cu conţinut mai pozitiv. Conştientizarea sinelui ca membru al grupului, apreciat negativ
în societate, permite a crea identităţi ambivalente, păstrând parţial autoaprecierea
pozitivă, însă aceasta contribuie la formarea „complexului de dedublare a
personalităţii”.
• Strategia mobilităţii individuale, ce constă în încercarea de a schimba grupul.
Caracteristica esenţială este conştientizarea necesităţii schimbului grupului, ceea ce
duce la perceperea modificată, dar nu falsă a identităţii, fiind evidenţiată la copiii mici,
care nu au încă o identitate etnică formată, atribuindu-se pe sine în calitate de membru
al grupului dominant (T.G.Stefanenko, 1999).
T.G.Stefanenko menţionează (1999) că în procesul identificării etnice, în afară de criteriul
de atribuire (cum este perceput de alţii), un rol deosebit îl are criteriul alegerii interne (cum se
percepe individual). Aici este important actul de recunoaştere reciprocă. Între identitatea etnică
subiectivă şi identitatea atribuită de către societate există o relaţie delicată, din acest motiv,
pentru a deveni membru al societăţii etnice, nu este suficientă conştientizarea apartenenţei la
grup, fiind necesară şi recunoaşterea individului de către membrii grupului. Pentru evitarea
conflictelor între indivizi, în realitatea interetnică obiectivă, este oportună coordonarea între
criteriul de atribuire şi criteriul alegerii libere, confirmarea subiectivă a individului în mediul în
care se află. În cazul în care nu există deosebiri între grupuri, se evidenţiază un nivel înalt de
aprobare a criteriilor identităţii externe (date de alţii) şi personale (autodeterminarea): grupul este
indiciul individului, chiar dacă nu există legătură de rudenie (T.G.Stefanenko, 1999).
Un model acceptat de toţi este cel care cuprinde două evaluări ale identităţii etnice şi care
include patru tipuri de identitate etnică:
• identitatea monoetnică, ce coincide cu etnia „obiectivă”;
• identitatea monoetnică cu grupul etnic străin (identitatea etnică modificată). Rezultatul
final de identificare cu grupul străin este asimilarea completă.
• identitatea bietnică. Persoanele cu astfel de identitate posedă caracteristicile ambelor
grupuri, conştientizează asemănările comune şi dispun de o competenţă biculturală.
Într-o societate polietnică cea mai favorabilă pentru om este identitatea bietnică,
deoarece permite crearea armoniei fireşti de percepere a lumii, posedarea bogăţiei altor
culturi fără a aduce prejudicii valorilor personale (T.G.Stefanenko, 2000, p.231, 232).
94
• identitatea etnică marginală – tipul de identitate ce caracterizează individul prin
nedeterminare, balansare între două culturi, neposedând în măsura cuvenită normele şi
valorile acestora. Pentru acesta sînt caracteristice conflictele interioare.
T.G.Stefanenko subliniază că în modelul respectiv este inclusă încă o formă a identităţii:
identitatea etnică slabă sau care chiar lipseşte totalmente, cel puţin la nivel de conştientizare
(T.G.Stefanenko, 2000, p.234). Ea se manifestă prin negarea „importanţei factorului etnic şi a
apartenenţei etnice atât în viaţa individului, cât şi în societate” (E.I. Şleaghina, Ă.U.Danzaieva,
cit.de T.G.Stefanenko, 2000, p.234). Această strategie cauzează pierderea „Eu”- lui integral,
complex.
Persoanele marginalizate frecvent se confruntă cu conflicte interioare, care se manifestă
prin nelinişte, neîncredere, nesiguranţă, ce pot cauza orientări şi stereotipuri negative interetnice,
adică intoleranţă etnică (N.M. Lebedeva, 2003, p.220).
Deci identitatea etnică pozitivă constituie baza toleranţei etnice şi este concepută ca
raportarea individului la etnie în baza aprecierii pozitive a culturii sale, fapt ce contribuie la
conştientizarea grupului etnic şi la păstrarea integrităţii, constituind un organism etnocultural
(N.M. Lebedeva, 2003, p.219).
Aşadar, analiza cercetărilor teoretico-empirice efectuate în spaţiul postsovietic a
demonstrat că baza toleranţei etnice şi a identităţii civile o constituie identitatea etnică pozitivă.
La fel, cercetătorii menţionează că un rol deosebit în formarea identităţii etnice pozitive ocupă
familia, în care adolescenţii au încredere, şi instituţiile de învăţămînt.
§ 3.2. Modalităţi practice de dezvoltare a toleranţei etnice la adolescenţi
Problema creării programelor referitoare la formarea toleranţei interetnice reclamă, pe de o
parte, aprobarea diferitor forme de lucru cu adolescenţii, iar, pe de altă parte, problema toleranţei
totdeauna este legată de ierarhia valorilor, ce necesită răspuns la întrebările „Care sînt valorile la
care se orientează adolescenţii astăzi?”, „Care sînt zonele potenţiale de conflict?”.
Pentru formarea reflexiei morale a varietăţii etnoculturale a lumii este necesar de cunoscut
la ce sistem de valori se orientează actualmente adolescentul contemporan. Cunoaşterea valorilor
adolescenţilor permite a cunoaşte nivelul de adaptare socială a acestora, perspectivele de viaţă,
orientările şi tendinţele lor.
Printre obiectivele studiului dat au fost studierea formării sistemului de valori al
adolescenţilor şi tinerilor la etapa contemporană; determinarea faptului cum apreciază
adolescenţii şi tinerii perspectivele de viaţă, stabilirea dorinţelor, aspiraţiilor şi a posibilităţilor
95
lor, evidenţierea factorilor şi cauzelor ce denaturează socializarea adolescenţilor şi a tinerilor
contemporani, a factorilor care facilitează formarea identităţii etnice pozitive a adolescenţilor în
familie.
Vîrsta adolescenţei se caracterizează prin formarea continuă a valorilor. Prin noţiunea de
„valori” se înţelege reprezentările oamenilor despre scopuri, care sînt orientări de bază în viaţă.
Valorile au rolul de criterii în alegerea şi aprecierea acţiunilor personale, de asemenea şi în
estimarea altor persoane şi evenimente (O.A.Tihomandriţkaia, 2000).
Pentru a demonstra cele enunţate, am iniţiat un studiu (realizat în cadrul proiectului
„Studierea capacităţilor, atitudinilor şi practicilor ale tinerilor din Republica Moldova”, Unicef,
2003) la care au participat 3504 respondenţi din diferite zone ale Republicii Moldova, de diferite
vârste, de gen masculin şi feminin (I. Caunenco, L. Gaşper, 2005). A fost utilizată tehnica
elaborată de E.B.Fantalova (1992), iar ca fundament teoretic a servit studiul „Подросток на
перекрестке эпох”, М. „Генезиc”, efectuat de o echipă de psihologi din Rusia, coordonator
M.Loktionova (1997).
Tinereţea timpurie, în sens direct, este considerată a treia perioadă cuprinsă între copilărie
şi maturitate. Cea mai importantă rechiziţie pentru adolescent în această perioadă este
descoperirea lumii sale interioare, dezvoltarea autocunoaşterii. Formaţiunea psihologică de bază
este formarea identităţii integrate, considerată un element al autodeterminării (E.Erikson, 1996).
Conflictul central în formarea identităţii la etapa adolescentină este determinat de
contradicţia dintre individualitate şi identitate. Se fac primele încercări de a răspunde la întrebări
de tipul: „Cine sînt eu?”, „Pentru ce trăiesc?”, „De ce sînt apt?”, „De ce nu-s capabil?”. La
această vârstă se dezvoltă intens concepţia personală despre lume, ce se caracterizează prin
discordanţă, contradicţie (I.S.Kon, 1989). Are loc reorientarea în comunicarea cu părinţii,
profesorii, maturii şi semenii, se modifică perspectivele temporare ale viitorului îndepărtat,
treptat constituindu-se un plan real de viaţă.
În urma analizei materialului empiric am stabilit ierarhia valorilor adolescenţilor cu vîrsta
de 15-18 ani (I.Caunenco, L.Gaşper, 2005, p. 144-156).
96
5,2 5,1
3,9
5,8 7,0
2,4 2,5
2,9
9,1
3,1
8,0 6,8
9,5
7,9 6,8 6,6
5,6
4,8 5,4
3,6 3,2 2,9
3,5 3,5
0
2
4
6
8
10
12
Viaţă
de
fam
ilie
Sănă
tate
Prez
enţa
prie
teni
lor
Dra
gost
e
Viaţă
asig
urată
Libe
rtate
a ca
inde
pend
enţă
Cun
oaşt
erea
(pos
ibili
tate
aA
ctiv
itate
inte
resa
ntă
Viaţă
act
ivă
Încr
eder
e in
sine
Fr
umus
eţea
natu
rii şi
arte
i
Cre
aţie
Val
oare
a m
edie
urbană rurală
Figura 29. Ierarhia valorilor la tinerii de 15-18 ani Primele poziţii le ocupă valorile viaţă de familie fericită, sănătate, prezenţa prietenilor
buni şi fideli ş.a. Valoarea frumuseţea naturii pentru respondenţii care locuiesc în sate este mai
înaltă (9) decât pentru cei care locuiesc în oraşe (11).
Valoarea viaţă activă ocupă o treaptă mai înaltă la respondenţii orăşeni (locul 8) în
comparaţie cu cei de la sat (locul 11). Probabil, mediul social din oraş are o influenţă bine
determinată. Chiar dacă valorile viaţă activă, creaţie, frumuseţea naturii şi a artei sînt pentru
adolescenţi foarte importante, ele sînt mai puţin apreciate, deşi o caracteristică specifică acestei
vârste este experimentarea realităţii social-psihologice, ceea ce necesită o activitate dinamică.
Creaţie, viaţa activă sînt valori indispensabile pentru formarea autoaprecierii tinerilor, care
trebuie să aibă scopuri ferme, stabile, fixate în baza posibilităţilor personale şi a circumstanţelor
existente. Înalt este apreciată valoarea prezenţa prietenilor buni (3) atât de către tinerii din oraşe,
cât şi de cei din sate, caracteristică ce corespunde particularităţilor acestei vârste.
Necesitatea în comunicare şi afiliere (M.S.Kagan) provoacă adolescenţilor necesitatea de a
se afla timp îndelungat în companii. Chiar dacă ei nu au încă clar diferenţiate grupurile lor
referente, totuşi acceptă un mediu oarecare, fără a ţine cont de aspiraţiile persoanelor cu care
comunică.
97
7,0 8,
1
3,2
9,3
5,7
2,9
2,4
5,1
3,8
6,9
4,9
3,0
8,8
3,1
7,9
7,1
3,9
5,6
2,9
2,9
5,3
2,8
6,6
6,0
0
2
4
6
8
10
12
Cre
ativ
itate
Cun
oaşt
ere
Dra
gost
e
Frum
useţ
ea n
atur
ii şi
arte
i
Încr
eder
e în
sine
Libe
rtate
Lucr
u in
tere
sant
Prez
enţa
prie
teni
lor b
uni ş
ifid
eli
Sănă
tate
Viaţă
act
ivă
Viaţă
de
fam
ilie
feric
ită
Viaţă
asi
gura
tă m
ater
ial
valo
area
med
ie
Fete Baieţi Figura 30. Ierarhia valorilor adolescenţilor de 15-18 ani
Din figură se observă că valorile sănătate, viaţă de familie fericită, prezenţa prietenilor
buni şi fideli ocupă primele poziţii. Valoarea dragoste pentru fete este mai importantă (3) decât
pentru băieţi (4), deşi diferenţa nu este semnificativă. Valoarea viaţă asigurată material se află
pe locul 5, cu toate că se aştepta ca ea să se situeze pe o poziţie mai înaltă, ţinîndu-se cont de
situaţia social-economic existentă în prezent. Probabil, problema privind starea materială nu este
atât de actuală, pentru că adolescenţii sînt susţinuţi încă material de către părinţi.
Cercetările efectuate în Rusia demonstrează aproximativ acelaşi tablou, doar că copiii
posedă lucruri de valoare, aceasta fiind un indicator care specifică stilul de comportare şi
sistemul de valori al lor (S.V. Krivţova ş.a.).
Deci în urma comparaţiei datelor obţinute în raport cu lotul de adolescenţi din Repubica
Moldova şi cel din Rusia, putem menţiona că ierarhia valorilor depinde de mediul sociocultural
de existenţă.
Cunoscînd sistemul de valori al adolescenţilor la etapa contemporană, putem înţelege cum
apreciază adolescenţii perspectivele proprii de viaţă, aspiraţiile şi posibilităţile lor, evidenţia
zonele problematice în socializarea adolescenţilor, precum şi determina modalităţile practice de
formare a identităţii etnice pozitive care reprezintă baza toleranţei etnice (I.Caunenco, L.Gaşper,
2005, p.131-169).
Căutarea căilor de dezvoltare a toleranţei etnice la adolescenţi am efectuat-o odată cu
selectarea instrumentarului metodic adecvat (I.Caunenco, L.Miron, 2001; I.Caunenco, 2000,
2001; I.Caunenco, L.Gaşper, 2002; I.Caunenco, L.Gaşper, 2003, 2004). În cercetarea realizată de
noi ne-am bazat pe experienţa din acest domeniu a psihologilor G.U.Soldatova, T.G.Stefanenko,
N.M.Lebedeva (1999, 2000). În cercetarea-pilot efectuată în anul 1998 am menţionat faptul că
98
mulţi adolescenţi ştiu foarte puţin despre grupurile etnice care locuiesc în Republica Moldova.
Respondenţilor li s-a propus să continue fraza „Găgăuzii sînt...”. Majoritatea au menţionat că au
auzit ceva despre ei, însă descrierile tipice au fost de genul: „ei locuiesc undeva la sud”. De
asemenea menţionăm şi constatarea unei anumite distanţe între etnia titulară şi cea a minorităţilor
etnice.
Rezultatele cercetărilor ştiinţifice ale problemei identităţii etnice a adolescenţilor în
perioada cînd în societate au loc transformări social-economice cardinale (2000-2004) au
determinat elaborarea şi realizarea diferitor programe practice de dezvoltare a toleranţei etnice şi
a dialogului intercultural la adolescenţii din Republica Moldova.
Aceste programe le considerăm ca o căutare a modalităţilor practice de dezvoltare a
toleranţei etnice. Ele au fost supuse unei analize calitative şi, drept consecinţă, am evidenţiat
unele momente pozitive şi negative cu scopul monitorizării dificultăţilor în realizarea ulterioară a
unor astfel de programe.
Cunoaşterea nemijlocită a programelor practico-ştiinţifice elaborate de centrul psihologic
“Gratis”, condus de către etnopsihologul G.U.Soldatova (Moscova, Rusia), ne-a permis să
alcătuim schema de organizare a training-urilor pentru dezvoltarea toleranţei etnice. Realizarea
practică a programei a necesitat transformări rapide, după principiul aici şi acum. Astfel, unele
exerciţii nu puteau fi utilizate din cauza că provocau conflicte. De exemplu, exerciţiul
“Încîlceala” a condiţionat apariţia unei tensiuni puternice şi stabilirea unei poziţii de aşteptare din
partea participanţilor la training din Rîbniţa.
Menţionăm că fiecare regiune era caracterizată de un spectru specific policultural. În
Rîbniţa s-a înregistrat un nivel înalt de comunicare între participanţii la training şi chiar era
necesară încurajarea de a vorbi în limba română. Deoarece adolescenţii moldoveni vorbeau în
limba rusă, explicînd aceasta prin faptul de a fi înţeleşi de participanţii din şcoala rusă, fraza mai
frecvent utilizată era: “puteţi vorbi în ce limbă doriţi, îmi este indiferent. Imi este uşor să vorbesc
în ambele”.
Etapele căutării formelor şi structurii programei toleranţei interetnice.
Scopul primei programe (implementată în cadrul proiectului “Dezvoltarea toleranţei etnice
la adolescenţi” (susţinut de Fundaţia Soros-Moldova) (codul proiectului – VB463520) a fost
educarea la adolescenţi a unei atitudini tolerante faţă de sine şi faţă de cei din jur, indiferent de
apartenenţa etnică, de calităţile personale, experienţa de interacţiune interculturală şi de nivelul
de dezvoltare a competenţei interculturale.
Obiectivele:
• Dezvoltarea demnităţii proprii şi a capacităţii de a respecta demnitatea altor oameni.
99
• Conştientizarea varietăţii manifestării personalităţii fiecărui participant în interacţiune
intergrupală.
• Dezvoltarea capacităţii de autoanaliză, autocunoaştere, a deprinderilor de a susţine un
dialog pozitiv.
• Formarea unei atitudini tolerante faţă de poporul său.
• Creşterea autoaprecierii prin legătura pozitivă reciprocă şi susţinerea din partea
grupului.
Concepţiile teoretice pe care s-a bazat programa:
• Toleranţa – este o atitudine binevoitoare faţă de alţii şi permite a ajunge la un
compromis în ceea ce priveşte culturile concurente şi a lua alte atitudini. Aceste
momente manifestîndu-se drept condiţii de păstrare a varietăţii, a dreptului său istoric,
neasemănării (A.G.Asmolov, G.U.Soldatova, L.A.Şaigherova, 2001, p.9).
• Un rol important în formarea personalităţii adolescentului îl are microgrupul. Identitatea
pozitivă de grup în perioada adolescentină contribuie la formarea armonioasă a
identităţii personale.
• Experienţa etnoculturală, deprinderile de interacţiune interetnică ajută la dezvoltarea
senzitivităţii interculturale la adolescenţi (E.P.Belinskaia, T.G.Stefanenko, 2000).
Drept material metodic de bază în realizarea proiectului ne-au servit training-urile pentru
adolescenţi: „Жить в мире с собой и другими (G.U.Soldatova, L.A.Şaigherova, O.D.Şarova,
Moscova, 2000; „На пути к толерантному сознанию” (Red.resp.A.G.Asmolov, 2000); „Век
толерантности» // Научно-публицистический вестник, Моscova, 2001; „Этнические
проблемы в практике психолого-педагогической работы” Этническая социализация
подростка, Мoscova, 2000; E.P.Belinskaia, T.G.Stefanenko, 2000).
Participanţii la programă: 96 de adolescenţi cu vîrsta de 15 - 18 ani din cl.XI-a şi a XII-a
de următoarele naţionalităţi: moldoveni, ruşi, ucraineni, găgăuzi, bulgari, polonezi. Limbile de
comunicare în procesul realizării programei au fost româna şi rusa.
Regiunile selectate: UTA Găgăuzia (or.Comrat, sudul Republicii Moldova), or.Sîngerei
(nordul Republicii Moldova), Transnistria – or. Rîbniţa.
Perioada realizării activităţii: septembrie-octombrie 2001.
Training-ul a fost organizat pe parcursul a două zile, cîte 6 ore. Participanţii la training au
fost selectaţi ţinîndu-se cont de dorinţa lor şi de interesul manifestat faţă de subiect. Grupele au
fost formate din elevi din diferite clase şi licee (cu instruire în limbile română şi rusă).
100
Programa a inclus efectuarea training-ului de două zile. Impulsul programei l-a constituit
recomandările practice elaborate de Centrul de Toleranţă “Gratis” (Rusia). Programa a fost
structurată în trei părţi:
1. Exerciţii energizante. Această parte include exerciţii, care contribuie la activizarea
participanţilor la training, la crearea unei atmosfere binevoitoare, fireşti, la consolidarea
grupului. Moderatorul poate utiliza nişte modele acceptate, însă poate alege şi exerciţii în funcţie
de particularităţile fiecărui grup.
2. Conţinutul de bază al şedinţei: Această parte conţine lecţii, jocuri, exerciţii, însărcinări
care permit înţelegerea şi asimilarea temei şedinţei.
3. Reflexia şedinţei: La finalul fiecărei şedinţe este necesar a rezeva timp pentru ca
participanţii să-şi împărtăşescă sentimentele, impresiile, părerile, experienţa obţinută.
Pe parcursul efectuării training-urilor s-au înregistrat dificultăţi generale şi caracteristice,
determinate de specificul regiunilor date. Dificultăţile se refereau, în primul rînd, la sfera
comunicării interpersonale (chiar între participanţii din aceeaşi şcoală). Din această cauză am
modificat structura training-ului, completîndu-l cu exerciţii de dezvoltare a deprinderilor de
comunicare.
Dificultăţile în procesul comunicării, din punctul nostru de vedere, sînt cauzate de
următorii factori:
• lipsa “locurilor pentru întîlniri”, care ar favoriza stabilirea contactelor, mediul social
sărac;
• caracterul restrîns al procesului de comunicare în familie, cauzat deseori de absenţa
unuia sau a ambilor părinţi, care au plecat la muncă peste hotare;
• lipsa abilităţilor de comunicare.
Am atestat, de asemenea o serie de dificultăţi în procesul autoanalizei şi autocunoaşterii.
Vîrsta adolescentină se caracterizează prin dezvoltarea autoreflexiei, însă rezultatele sondajului
au demonstrat că nivelul de autoreflexie al unor participanţi este scăzut. De exemplu, la
întrebările din exerciţiul „Fereastra lui Johari”, care avea scopul autocunoaşterii, participanţii
răspundeau cu greu sau formal, indiferent. Bunăoară: «M-aş fi gîndit la mine, dar aceasta nu
este firesc”, „Niciodată nu m-am gîndit că alţii se gîndesc la mine”, „Cred că prietenii mei
cunosc despre mine totul, dar pe mine nu mă interesează ce gîndesc alţii despre mine”,
„Gîndesc puţin despre mine, de aceea îmi vine greu să răspund, nu ştiu”.
În afară de caracteristicile generale, există şi unele particularităţi determinate de specificul
etnocultural al regiunilor date. În funcţie de aceasta au fost stabilite sarcinile programului:
În activităţile desfăşurate în or.Comrat a fost elaborată următoarea schemă:
101
Dezvoltarea deprinderilor comunicative
Dezvoltarea aptitudinilor de autoanaliză,
autoreflexie – toleranţă faţă de sine, faţă de
membrii grupului propriu şi de altul (grupul
moldovenilor)
Formarea abilităţilor de a întreţine un dialog
intercultural
Desenul 2. Etapele de desfăşurare a activităţilor
Succesiunea etapelor a fost condiţionată de următorii factori:
• Nivelul scăzut al abilităţilor de comunicare la nivel interpersonal.
• Lipsa unuia dintre părinţi sau a ambilor în legătură cu plecarea lor peste hotare la
muncă, ceea ce a influenţat negativ dezvoltarea capacităţilor de autocunoaştere.
• Necomunicativitatea în compania semenilor (de regulă, din cauza particularităţilor
etnice). Foarte puţini tineri au vizitat ori s-au odihnit în afara regiunii lor, aceasta
răsfrîngîndu-se nefavorabil asupra experienţei lor de viaţă şi, în genere, asupra sferei
interculturale (din cauza factorilor economici). Necunoaşterea altei lumi determină
tendinţa tinerilor de a învăţa, de a locui în regiunea unde s-au născut şi au crescut, deşi o
caracteristică de bază a acestei vîrste este tendinţa spre autonomizare de casa
părintească. De exemplu, de a pleca într-un oraş mare, unde “viaţa este cu adevărat
interesantă”.
• Experienţa săracă de comunicare cu reprezentanţii etniei titulare.
Schema de lucru elaborată pentru activităţile desfăşurate în or.Rîbniţa (Transnistria) a
fost următoarea:
Desenul 3. Etapele de desfăşurare a activităţilor
Realizînd programa în regiunea dată, am elaborat schema ţinînd cont de faptul că aici
există un nivel de comunicare mai înalt în comparaţie cu alte regiuni. Din aceste considerente am
hotărît să ne orientăm eforturile asupra autoanalizei, să facem cunoştinţă participanţilor cu
noţiunile de toleranţă şi intoleranţă, apoi să purcedem la formarea deprinderilor de dezvoltare a
dialogului intercultural.
Dezvoltarea aptitudinilor de
autoanaliză
Desfăşurarea activităţii învederea autoaprecierii,
conceperea noţiunilor detoleranţă – intoleranţă
personală
Dezvoltarea abilităţilor de comunicare
Formarea abilităţilorde a întreţine un
dialog intercultural
102
Particularitatea regiunii date este prevalarea comunicării în limba rusă. În cazul dat am tins
să activizăm comunicarea participanţilor vorbitori de limba rusă şi în limba română. Menţionăm
că ei au fost destul de receptivi referitor la această propunere. Iar reprezentanţii etniei titulare
acordau ajutorul necesar pentru exprimarea adecvată.
În nordul Republicii Moldova programa a fost realizată după altă schemă.
O importanţă considerabilă în această regiune a avut factorul lingvistic, care a marcat
hotarele între vorbitorii de diferite limbi. În funcţie de aceasta am stabilit etapele de activitate:
Desenul 4. Etapele de desfăşurare a activităţilor
La întrebarea “Ce va plăcut mai mult în training-ul desfăşurat” participanţii au dat
următoarele răspunsuri:
• Comunicarea, contactele interpersonale (Am petrecut bine timpul, am făcut cunoştinţă
cu alţi tineri şi tinere, am comunicat).
• Autocunoaşterea, autoreflexia (Am aflat mai multe despre mine, au fost organizate
exerciţii interesante activizînd sfera inconştientă).
• Contactul intercultural (Voi putea să comunic “Cu alţii care nu se aseamănă cu mine,
cu persoane de alte naţionalităţi. Nu voi rîde, dacă nu-i voi înţelege pe alţii”).
• Tendinţa altora de a ne cunoaşte pe noi, tinerii.
Analizînd rezultatele acestei activităţi, concluzionăm că este necesar de interacţionat cu toţi
acei care constituie mediul social cu care sînt în contact adolescenţii, în primul rînd, profesorii,
părinţii, reprezentanţii adminstraţiei publice locale.
Realizînd această programă, am ajuns la următoarele concluzii:
• La elaborarea programelor de influenţă asupra autodeterminării etnice a adolescenţilor
trebuie de ţinut cont de particularităţile mediului sociocultural.
• În vederea dezvoltării competenţei interculturale se impune organizarea unor lecţii cu
tematică corespunzătoare.
Pentru realizarea acestor scopuri sînt necesare îmbinarea eforturilor părinţilor, învăţătorilor,
semenilor – întreaga reţea socială cu care contactează adolescentul. (I.I.Caunenco, L.Gaşper,
2002(a); 2002(b); 2003).
Analiza fenomenuluimulticultura-
lităţii
Dezvoltarea deprinderilor de
a întreţine un dialog
intercultural
Dezvoltarea priceperilor decomunicare şia deprinderilorde interacţiune
interetnică
Dezvoltarea capacităţilor de
autoanaliză, majorarea
nivelului de autoapreciere
Discuţii despre manifestarea toleranţei şi a intoleranţei în
societate
103
Drept rezultat al aplicării acestor programe şi al analizei literaturii ştiinţifico-practice
privind formele şi modalităţile de formare a personalităţii tolerante, am hotărît să propunem
următoarea formă de activitate – Şcoala de Toleranţă.
Etapa de activitate care a urmat a fost aprobarea acestei modalităţi practice. („Toleranţa –
un mod de viaţă într-o lume policulturală”, proiect realizat cu susţinerea Ambasadei SUA (codul
Proiectului SMD700036GV016)) (I.I. Caunenco, L.Gaşper, 2003(a); Gaşper L., 2003).
Programa a avut ca scop: formarea la adolescenţi a comportamentului tolerant şi dezvolta-
rea deprinderilor de întreţinere a unui dialog intercultural constructiv. La realizarea acesteia am
urmărit nu numai formarea competenţei interculturale, dar şi a capacităţii de interacţiune cu
reprezentanţii altor grupuri etnice. Am luat în considerare faptul că interacţiunea dată va
contribui la o înţelegere mai profundă a reprezentanţilor diferitor grupuri etnice.
Obiectivele Şcolii de Toleranţă:
• Dezvoltarea deprinderilor de înţelegere reciprocă prin conştientizarea influenţelor
stereotipurilor etnice.
• Dezvoltarea comunicării şi a deprinderilor de interacţiune cu reprezentanţii diferitor
grupuri etnice.
• Conştientizarea şi depăşirea stereotipurilor şi a prejudecăţilor etnice.
Participanţii la program: 30 de adolescenţi cu vîrsta de 15-19 ani de diferite naţionalităţi
(moldoveni, ruşi, ucraineni, găgăuzi, bulgari).
Oraşele selectate: Chişinău, Comrat şi Rîbniţa.
Perioada realizării activităţii: 10-16 martie 2003.
Şcoala de Toleranţă a inclus următoarele activităţi:
• Training de 2 zile axat pe aspectele psihologice ale dezvoltării personalităţii,
comunicării, respectul faţă de propria persoană şi încrederea reciprocă.
• Lecţii orientate spre înţelegerea de către participanţi a drepturilor persoanelor din toate
grupurile etnice, a fundamentelor juridice a drepturilor grupurilor etnice şi a toleranţei
de a trata aceste subiecte.
• Competiţie de postere şi eseuri dedicate problemelor toleranţei, excursii prin locurile
istorice şi de interes cultural ale Chişinăului.
În procesul de realizare a proiectului au fost obţinute rezultate pozitive, dar am întîmpinat
şi anumite dificultăţi, care reflectă particularităţile de dezvoltare a adolescenţilor la etapa
contemporană, şi particularităţile regionale.
104
A fost înregistrat un interes sporit al adolescenţilor pentru tematica multiculturalităţii,
pentru procesul de autocunoaştere (una dintre necesităţile de bază la această vârstă). S-a stabilit o
diferenţiere regională a participanţilor (unii erau mai distanţi, alţii mai deschişi pentru dialogul
intercultural). În scopul soluţionării acestor probleme am recurs la modificări în programul de
lucru, introducînd anumite elemente comune, urmărind facilitarea “trecerei” dintr-o lume în alta,
mai bogată şi mai variată, prin intermediul unor discuţii spontane în timpul training-ului,
activităţii creative ale participanţilor (Exerciţii de tipul Moldova este…, Moldova – ţara
turismului mic etc.). Participanţii au remarcat următoarele momente:
• Interacţiunea interculturală (Mai înainte nu credeam că e necesar să manifest toleranţă
faţă de alte etnii şi nici nu mă interesa cum sînt perceput eu de către acestea. Acum ştiu
că fiecare persoană are dreptul să fie ceea ce este şi nu trebuie să se asemene cu mine).
• Autocunoaşterea (Am început să mă cunosc mai bine pe mine, acum cred că voi fi mai
atentă cu părinţii; mai înainte consideram că ei deliberat îmi interzic să iau decizii de
sine stătător; acum îmi va fi mai uşor în viaţă, deoarece am înţeles că oamenilor nu li
se interzice să fie diferiţi).
• Competenţa interculturală (Am aflat că Republica Moldova este o ţară multinaţională,
că sînt semeni care au tradiţiile lor. Dacă voi întâlni un găgăuz, voi şti cum să comunic
cu el).
Prin organizarea Şcolii de Toleranţă am urmărit scopul de a aplica diverse modalităţi de
sensibilizare a adolescenţilor în ceea ce priveşte tematica multiculturalităţii şi toleranţei. Aceasta
i-ar ajuta în viitor să se accepte şi să se respecte reciproc aşa cum sînt, să dea dovadă de abilităţi
de comunicare în diverse situaţii de viaţă, într-un spaţiu de convieţuire caracterizat prin toleranţă
şi diversitate.
În baza celor relatate concluzionăm că sînt necesare:
• Realizarea activităţilor în afara tematicii etnice, care unesc participanţii, de exemplu,
după indicele de vîrstă etc.
• Programarea timpului liber pentru activităţi spontane, formîndu-se, astfel, deprinderi de
a întreţine un dialog intercultural. Evitarea supraîncărcării programului (greşeală comisă
şi de noi) va oferi participanţilor posibilitatea de a-şi construi propriul spaţiu
intercultural.
• Organizarea Şcolii de Toleranţă nu numai în capitală, dar şi în alte localităţi din
Repubică ar include participanţi din diverse localităţi, iar reprezentanţii unei sau altei
etnii ar îndeplini rolul de „stăpîni” sau de gazde primitoare.
105
Drept rezultat al cercetării empirice a particularităţilor identităţii etnice ale
adolescenţilor de etnii titulară şi minoritară şi al căutării modalităţilor practice de dezvoltare a
toleranţei interetnice, am elaborat o programă de scurtă durată (expres), care ar putea fi realizată
de către psihologii din şcoli şi licee care au o pregătire corespunzătoare.
În opinia noastră, formarea unei personalităţi tolerante şi a relaţiilor intergrupale tolerante
necesită o activitate îndelungată şi o studiere specială a fenomenului toleranţei. Din punctul
nostru de vedere, bazîndu-ne pe astfel de date empirice, se poate de elaborat o programă de lungă
durată. O astfel de programă a fost realizată pe baza liceului „Gaudeamus” din or. Chişinău.
Scopul programului-expres:
• Formarea competenţelor interculturale, etnoculturale şi a deprinderilor de interacţiune
interculturală.
• Dezvoltarea deprinderilor şi a capacităţilor de interacţiune cu persoanele de diferite
etnii.
Obiective:
• Formarea reprezentărilor despre noţiunile de „toleranţă”, „personalitate tolerantă”.
• Formarea montajelor psihologice şi a deprinderilor de comunicare interculturală.
• Formarea reprezentărilor despre particularităţile interrelaţiilor şi grupurile etnice din
Moldova.
• Dezvoltarea abilităţilor comunicative şi formarea reprezentărilor despre influenţa
culturii asupra specificului comunicării.
• Înlăturarea xenofobiei şi a intoleranţei etnice.
La elaborarea programului ne-am bazat pe următoarele repere metodologice şi empirice:
• Toleranţa etnică presupune lipsa atitudinii negative faţă de altă cultură etnică, adică
prezenţa imaginii pozitive a altei culturi şi păstrarea reprezentărilor pozitive despre
propria cultură (N.M.Lebedeva, 2003).
• Identitatea etnică pozitivă a personalităţii reprezintă baza toleranţei etnice şi a identităţii
civile.
• Societatea în Republica Moldova este înţeleasă de către noi ca un „mozaic” constituit
din diferite etnii, iar dezvoltarea oricărei culturi nu poate fi examinată separat de
influenţa interculturală.
• Socializarea reuşită trebuie să creeze adolescentului reprezentări despre diversitatea
lumii, să faciliteze independenţa în alegere, dezvoltarea variativităţii comportamentale
în alte culturi.
106
• Interacţiunea interculturală reprezintă un proces de interacţiune a reprezentanţilor
diferitor culturi. Acest proces se realizează datorită diverselor modele de interacţiune,
actualizîndu-se cunoştinţele, reprezentările, deprinderile şi atitudinile faţă de alte
culturi, faţă de oameni, urmărindu-se dezvoltarea competenţei etnoculturale la
participanţi.
• Competenţa etnoculturală este considerată un bagaj de cunoştinţe, reprezentări despre
alte culturi, realizată prin deprinderi, orientări, modele de comportament cu
reprezentanţii acestor culturi.
Programul a fost elaborat, de asemenea, în baza rezultatelor studiilor empirice:
• Cercetările empirice efectuate de noi au demonstrat că minorităţile etnice au o orientare
emoţională puţin exprimată în ceea ce priveşte etnia titulară (studierea stereotipurilor
etnice, a ierarhiei preferinţelor etnice) (I.Caunenco, L.Gaşper, 2001-2007).
• S-a luat în considerare şi faptul că a fost înregistrat un număr mare de „oscilatori” în
ceea ce priveşte perceperea situaţiei sociale, indiferent de grupul etnic (I.Caunenco,
L.Gaşper, 2005, 2006);
Drept bază metodologică a training-ului de dezvoltare a competenţei etnoculturale ne-au
servit publicaţiile: „На пути к толерантному сознанию”, М, 2000 (под ред. А.Г.Асмоловой);
„Тренинг этнической толеоантности” de N.M.Lebedeva, O.V.Luneva, T.G.Stefanenko, M,
2004. În şedinţele training-ului au fost propuse următoarele forme de lucru:
• exerciţii;
• convorbiri-discuţii;
• jocuri;
• acţiuni - ritual.
Exerciţiile reprezintă acţiuni desfăşurate în grup sau în mod individual şi necesită
respectarea unor instrucţiuni. Ele sînt orientate spre soluţionarea unor obiective concrete, incluse
în programul training-ului, şi contribuie la realizarea scopului acestuia. De obicei, exerciţiile
urmăresc atingerea scopului training-ului, obiectivelor şedinţelor concrete, evidenţierea
particularităţilor grupului, fiind necesară respectarea condiţiilor tehnice de efectuare a training-
ului (de exemplu, dimensiunile încăperii).
Convorbirea-discuţie este o metodă de bază de analiză a întrebărilor şi problemelor apărute
în grup. Discuţia este un schimb de păreri între două şi mai multe persoane, moderatorul
orientînd discuţia în direcţia cuvenită.
107
Jocul este considerat o formă de modelare a comportamentului uman în diferite situaţii. În
training-ul de dezvoltare a interacţiunii interculturale o importanţă deosebită i se atribuie jocului
de rol, care este prezentat gradual, începînd cu lucruri elementare pînă la complexe.
Ritualurile se utilizează în training la diferite etape ale şedinţei, mai frecvent cele de salut şi
de luat rămas bun. Ele consolidează tradiţiile grupului, semnalează începerea şi încheierea
acţiunii.
Training-ul etnocultural se bazează pe următoarele principii:
• Principiul activităţii active în comun a moderatorului şi a participanţilor, mai exact,
principiul repartizării activităţii între aceştia.
• Principiul poziţiei creative atît a participanţilor, cît şi a moderatorului.
• Principiul realizării formei de comunicare – subiect – forma subiectului
• Principiul aici şi acum.
• Principiul universalismului etnocultural.
Participanţii la program.
Cel mai efectiv este grupul alcătuit din 8-12 persoane. Anume în aceste grupuri sînt create
condiţii favorabile pentru activitatea în grup, deoarece grupul şi moderatorul acordă suficientă
atenţie şi timp. Astfel, fiecare persoană se poate manifesta, poate obţine informaţie despre sine,
să participe activ la discuţii etc. (N.M.Lebedeva, O.V.Luneva, T.G.Stefanenko, 2004, pag.127).
Vîrsta participanţilor: 16-18 ani.
Componenţa etnică. Grupul va fi alcătuit din participanţi de diferite etnii care locuiesc în
Republica Moldova. Training-ul este mai efectiv dacă participanţii la el comunică în două limbi
(română şi rusă). Aceasta creează o tensionare constructivă şi dezvoltă motivaţia cunoaşterii
limbilor grupurilor etnice ce locuiesc în republică (dacă programa dată va fi realizată în locurile
unde locuiesc compact bulgarii, găgăuzii, ucrainenii şi alte etnii, atunci pot fi utilizate limbile
română-găgăuză-bulgară-ucraineană). Experienţa practică (I.Caunenco, L.Gaşper, 2001, 2002,
2003, 2004) arată, că mai frecvent este realizat următorul model de utilizare a limbii: română –
rusă – găgăuză (ucraineană, bulgară), deoarece minorităţile etnice sînt vorbitoare de limba rusă.
Structura programei a inclus două componente:
• Lecţiile şi atelierele de lucru (blocul informaţional).
• Training-ul (instruirea interactivă) (blocul de instruire)
Blocul informaţional este alcătuit din conţinutul lecţiilor, ce au fost aprobate în programele
practice anterioare orientate spre dezvoltarea toleranţei în localităţile: Chişinău, Sîngerei, Valea
Perjei, Rîbniţa.
108
Durata programului: 5 zile.
Durata unei şedinţe: 4 ore.
Planul programei (model):
Şedinţa
Şedinţa 1.
1. Introducere
2. Cunoaşterea participanţilor
3. Energizant
4. Conţinutul de bază
Fereastra Johari
5.„Moldova – ţară multiculturală” (lecţie-discuţie)
6. Reflexia activităţii
Şedinţa 2.
1. Energizant
2. Conţinutul de bază
Emblema toleranţei
Codul toleranţei
3. Ce înseamnă toleranţă şi de ce oamenii sînt intoleranţi unui faţă de alţii?
(lecţie-discuţie)
4. Prăvălia fermecată
5. Reflexia activităţii
Şedinţa 3.
1. Energizant. Asociaţii de culori
2. Conţinutul de bază
Calităţile personalităţii tolerante
Diferenţele dintre personalitatea tolerantă şi intolerantă
3. Bogăţia diversităţii – valori care ne unesc (lecţie-discuţie)
4. Modalităţi verbale şi nonverbale de comunicare
5. Reflexia activităţii
Şedinţa 4.
1. Energizant
2. Conţinutul de bază
109
„Eu sînt dator lumii…”
„Lumea îmi este datoare mie…”
Transmitem dispoziţia.
3. „Este oare uşor să fii tînăr şi ce îşi doreşte tineretul?” (în baza
materialului studiului „Orientările valorice ale adolescenţilor şi tinerilor”
(I.Caunenco, L.Gaşper, 2004) (lecţie – discuţie)
4. Premiul Nobel
5. Reflexia activităţii
Şedinţa 5.
1. Energizant
2. Conţinutul de bază
Toleranţa şi intoleranţa în dialogul intercultural
Problemele educaţiei multiculturale
3. „Moldova ieri, astăzi şi mîîne – sau cum poţi deveni membru al Uniunii
Europene?” (lecţie-discuţie)
4. Exerciţiu „Viitorul ţării”
5. Reflexia activităţii
Conţinutul şedinţei:
Model de şedinţă
Scopul: Formarea competenţei etnoculturale şi a deprinderilor de
interacţiune interculturală
Obiective: cunoaşterea participanţilor la training
formarea unei atmosfere psihologice benefice
formarea motivaţiei (de grup şi individuale)
elaborarea regulilor de comportament în grup
formarea senzitivităţii etnoculturale
1. Introducere Sînt acceptate regulile de lucru în grup
Moderatorul povesteşte participanţilor despre studiile efectuate
în domeniul identităţii etnice, despre noţiunile de toleranţă şi de
intoleranţă, manifestările acestora
2. Cunoaşterea
participanţilor
Moderatorul propune participanţilor:
să povestească despre istoria numelui lor, de unde provine,
110
(variante posibile)
Istoria numelui
Chibritul fierbinte
Numele şi calitatea de
bază cu care se
asociază
Eveniment
plăcut/neplăcut
cine a hotărît să-i numească astfel
să-şi spună numele şi ce calitate se asociază cu numele
propriu
chibritul aprins: fiecare participant povesteşte despre sine
atunci cind la el ajunge chibritul aprins
să povestească despre nume şi cel mai plăcut (neplăcut)
moment din acest an
3. Energizant
(variante posibile)
Complimente
Scaunul liber
Încîlceala
Sculptura emoţiilor
Moderatorul propune participanţilor:
să spună cite un compliment vecinului din dreapta şi celui
din stînga. De ex., „Elena, eşti foarte drăguţă”, „Andrei, ai
simţul umorului” etc.
să reuşească să se aşeze pe unul din scaunele libere, ţinînd
cont de faptul că nu există un scaun şi cineva poate rămîne
în picioare. Participantul care rămîne în picioare trebuie sa
povestească despre o persoană din cerc, fără a-i rosti
numele. Participanţii ghicesc despre cine se povesteşte
să se încîlcească în cel mai complicat mod. Două persoane
trebuie să descîlcească ghemul
să „sculpteze” o emoţie din participanţi: fericire, agresie,
invidie etc.
4. Fereastra Johari Moderatorul propune să analizeze ce participanţii cunosc
despre:
Sine şi ce ştiu alţii despre ei
Ce ştiu că alţii nu ştiu despre ei
Ce nu cunosc despre sine, iar alţii cunosc
Zona X – despre ce nu se cunoaşte nimic.
La fel li se propune să analizeze ce cunosc despre:
Propria cultură şi ce cunosc alţii despre această cultură
Nu cunosc despre această cultură, iar alţii cunosc
Cunosc despre propria cultură şi alţii nu cunosc
Zona X – despre ce nu se cunoaşte;
Pentru a minimaliza zona X se propune a dezvolta
111
comunicativitatea, autoreflexia, activitatea
5. „Moldova – ţară
multiculturală” (lecţie-
discuţie)
Definirea multiculturalităţii
Ţările multiculturale din lume: experienţe şi perspective
Conflictul şi dialogul culturilor
Adolescentul în lumea multiculturală
6. Reflexia activităţii Moderatorul propune participanţilor să răspundă la următoarele
întrebări:
ce aţi aflat nou în cadrul activităţii de astăzi?
cum putem dezvolta toleranţa etnică în Republica
Moldova?
Pentru evaluarea eficacităţii training-ului de interacţiune interculturală am utilizat
„Metodica studierii rezultatelor training-ului de interacţiune intergrupală” (N.M.Lebedeva,
T.G.Stefanenko, O.V.Luneva, 2004). Această metodică conţine 4 scale, care măsoară: valenţa
(pozitivă-negativă) şi ambivalenţa (nedeterminarea) identităţii, nivelul de intensitate a identităţii
şi scala optimismului ce reflectă viitoarele relaţii interetnice.
La experimentul formativ şi de control (aprobarea programului-expres) au participat cîte 12
adolescenţi.
Dinamica indicilor medii
12
13
14
15
16
17
18
10.1
1.04
13.1
1.04
13.1
2.04
10.1
1.04
13.1
1.04
13.1
2.04
10.1
1.04
13.1
1.04
13.1
2.04
10.1
1.04
13.1
1.04
13.1
2.04
Pozitivitate Ambivalenţă Intensitate Optimism
Exper Contr
Figura 31 Dinamica indicilor medii
112
Indicele: pozitivitate
3
1
2
4
5
4
6
5
4
4
4
3
3
6
6
4
3
5
0% 20% 40% 60% 80% 100%
10.11.04
13.11.04
13.12.04
10.11.04
13.11.04
13.12.04
Expe
rC
ontr.
.
Jos Mediu Înalt
Indicele: ambivalenţă
5
3
5
6
5
7
4
7
5
3
5
2
3
2
2
3
2
3
0% 20% 40% 60% 80% 100%
10.11.04
13.11.04
13.12.04
10.11.04
13.11.04
13.12.04
Expe
rC
ontr.
.
Jos Mediu Înalt
Figura 32 Frecvenţa indicelui pozitivitate Figura 33 Frecvenţa indicelui ambivalenţa
Indicile: intensitate
5
5
5
4
3
2
4
4
4
2
6
7
3
3
3
6
3
3
0% 20% 40% 60% 80% 100%
10.11.04
13.11.04
13.12.04
10.11.04
13.11.04
13.12.04
Expe
rC
ontr.
.
Jos Mediu Înalt
Indicele: optimism
4
1
2
4
4
5
6
2
1
5
4
3
2
9
9
3
4
4
0% 20% 40% 60% 80% 100%
10.11.04
13.11.04
13.12.04
10.11.04
13.11.04
13.12.04
Expe
rC
ontr.
.
Jos Mediu Înalt
Figura 34 Frecvenţa indicelui intensitate Figura 35 Frecvenţa indicelui optimism
În urma efectuării training-ului-expres elaborat şi propus de noi, am obţinut schimbări
semnificative la indicele optimism la grupul experimental (t=2,95, pentru pragul de semnificaţie
p<0,007). Optimismul este considerat una din calităţile de bază ale personalităţii tolerante, atît în
ceea ce priveşte propria viaţă, cît şi perceperea integră a lumii. Indicii înalţi la scala optimismului
creează un fundament pentru lărgirea cîmpului de comunicare cu diferite grupuri etnice şi a
competenţei interculturale. Cu toate că diferenţe semnificative nu s-au înregistrat, la grupul
experimental indicele pozitivism al identităţii etnice este mai înalt.
Astfel, programa de dezvoltare a toleranţei etnice şi a dialogului intercultural trebuie să
includă forme de activitate atît la nivel personal, cît şi la nivel intergrupal. În activitatea la nivel
de intergrup sînt eficiente exerciţiile orientate spre reactivizarea şi categorizarea identităţii de
grup. Metodele ce au ca scop dezvoltarea dialogului intercultural dintre adolescenţii etniei
titulare şi etniei minoritare sînt efective, deoarece aplicarea lor permite a acumula experienţă de
comunicare interculturală şi de interacţiune interetnică. Menţionăm că sînt binevenite lecţiile,
113
urmate de discuţii referitoare la subiectul tratat şi pentru realizarea cu succes a programei
psihologul trebuie să aibă o pregătire specială în domeniile etnopsihologiei, psihologiei sociale,
psihologiei personalităţii şi etnologiei.
114
Concluzii generale şi recomandări
În lucrare este efectuată analiza teoretico-empirică a identităţii etnice la adolescenţii de
etnii titulară şi minoritară din Republica Moldova. La realizarea studiului ne-am bazat pe
definiţia dată de T.G. Stefanenko (1999), conform căreia identitatea etnică este rezultatul
procesului cognitiv-emoţional al identificării/diferenţierii, al autodeterminării individului în
spaţiul social referitor la mai multe etnii, şi trăirii relaţiei „Eu” cu mediul etnic – identificarea cu
una sau cu mai multe comunităţi etnice şi separarea de alţii. În studiu axa de referinţă a
constituit-o ideea că identitatea etnică este o formaţiune dinamică, un construct de bază, care
apare în procesul de reflectare subiectivă, de construire activă de către individ a realităţii sociale.
Rezultatele studiului ne-au permis să facem următoarele concluzii şi recomandări practice:
• Particularităţile psihologice ale identităţii etnice a adolescenţilor sînt determinate de
grupul de apartenenţă – la etnia titulară sau la cea minoritară. Pentru adolescenţii etniei titulare
este caracteristică identitatea monoetnică. Grupul adolescenţilor etniei titulare se diferenţiază clar
de alte grupuri. În ierarhia preferinţelor etnice apartenenţa lor la grup ocupă primul loc, spre
deosebire de adolescenţii minorităţilor etnice, pentru care este specifică bietnicitatea (apartenenţa
etnică la grupul propriu şi la altul (cel rus)), fenomen reflectat în stereotipurile etnice şi în
ierarhia preferinţelor. La adolescenţii etniei titulare sînt mai accentuate tendinţele de afiliere
(tendinţă similară şi la grupul găgăuzilor), în comparaţie cu adolescenţii care aparţin
minorităţilor etnice.
• Comparînd auto- şi heterostereotipurile moldovenilor (din Chişinău), s-a stabilit că
autostereotipul acestora este mai apropiat de heterostereotipul ruşilor. Aceasta vorbeşte despre
deschiderea lor şi atitudinea pozitivă faţă de grupul minoritar (T.G.Stefanenko). Moldovenii din
UTA Găgăuzia şi din Transnistria alcătuiesc grupuri mai diferenţiate. Comparînd imaginea „Eu”
–lui şi autostereotipurile la moldovenii din Găgăuzia şi Transnistria, nu s-au înregistrat diferenţe
statistice semnificative, ceea ce demonstrează un nivel înalt de includere a imaginii de grup în
imaginea „Eu”-lui, spre deosebire de adolescenţii moldoveni din Chişinău. Tendinţa către
apartenenţa la grup este mai evidentă la moldovenii din Comrat, în comparaţie cu moldovenii din
Chişinău. La moldovenii din Rîbniţa tendinţele de afiliere sînt exprimate mai puţin, ceea ce se
explică prin existenţa unei strategii de adaptare la situaţia socială.
• Adolescenţii ruşi, la fel ca reprezentanţii etniei titulare, se identifică numai cu propriul
grup etnic. La adolescenţii ucraineni, bulgari, găgăuzi s-au înregistrat trei niveluri de bietnicitate
cu grupul ruşilor. Nivelul înalt – la bulgari, apropierea manifestîndu-se atît la nivel de
personalitate, cît şi de grup, prioritate avînd autgrupul. Nivelul mediu – la ucraineni, cu prioritate
115
la nivel de personalitate cu grupul lor, iar la nivel de grup apropierea cu autgrupul. Nivelul redus
– la găgăuzi, la care apropierea cu autgrupul are loc la nivel de personalitate. Deasemenea,
pentru adolescenţii găgăuzi s-a determinat un nivel înalt al tendinţelor afiliative, la fel ca la
reprezentanţii etniei titulare, probabil din cauza existenţei UTA Găgăuzia, ce a condiţionat
renaşterea etnică activă.
• Pentru toate grupurile etnice este caracteristic un nivel înalt de ambivalenţă a
autostereotipurilor. Aceasta, posibil, este determinat de faptul că etnia titulară se confruntă cu
procesul de autodeterminare (moldoveni-români), care se desfăşoară dinamic în societate. Pentru
minorităţile etnice este caracteristică bietnicitatea (cu excepţia ruşilor), ca rezultat al convieţuirii
îndelungate multiculturale.
• Asemănarea heterostereotipurilor ruşilor, în viziunea adolescenţilor moldoveni
(or.Chişinău), ucraineni, bulgari, găgăuzi, confirmă statutul înalt al ruşilor. Acest fapt este
adeverit: de nivelul redus de diferenţiere la ucraineni şi bulgari, studenţii găgăuzi; la compararea
autostereotipurilor cu heterostereotipurile; imaginii „Eu” cu heterostereotipurile ruşilor; în
ierarhia preferinţelor etnice; a rezultatelor obţinute în urma aplicării metodicii „Distanţa socială”.
• Republica Moldova posedă o experienţă considerabilă în ceea ce priveşte convieţuirea
îndelungată tolerantă a diferitor grupuri etnice, dar, totodată, distanţarea minorităţilor etnice
poate duce la tensiuni interetnice.
• Atît adolescenţii de etnie titulară, cît şi cei de etnie minoritară percep situaţia socială din
ţară ca fiind instabilă, ce poate deveni bază pentru marginalizare şi formarea identităţii etnice
după tipul hiper sau hipoidentităţii (Este necesar un studiu empiric adăugător).
Generalizînd, menţionăm că problemele care au fost abordate în lucrare necesită o studiere
aprofundată în continuare, în special identitatea etnică atît la adolescenţii din zona rurală, cît şi
din cea urbană. Se impune, de asemenea, studiul diferenţelor de gender în structura identităţii
etnice la diferite etape de vîrstă.
Sînt necesare programe instructiv-educative referitoare la problemele toleranţei interetnice
pentru toate instituţiile de învăţămînt (şcoală, liceu, universitate) în vederea formării unor
imagini adecvate a lumii sociale şi acceptării varietăţii etnice.
116
Recomandări practice:
1. Pentru a forma şi dezvolta toleranţa interetnică şi interculturală la adolescenţi –
reprezentanţi ai diferitor grupuri etnice – este necesar a majora competenţa etnică şi cea
culturală, prin care se subînţelege un anumit nivel de informare despre istoria şi cultura
grupurilor etnice care convieţuiesc în Republica Moldova. Căile de informare pot fi:
• Lecţiile citite de specialişti în domeniile istoriei, literaturii etc. Sînt binevenite cursurile
de instruire multiculturală pentru adolescenţi care pot fi organizate pe lingă Institutul Patrimoniul
Cultural al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, în cadrul cărora ei vor obţine o informaţie
calificată, care ulterior să fie implementată în activităţile practice.
• Training-urile de competenţă etnoculturală, care pot fi realizate de psihologii şcolari, cu o
pregătire specială. Acestea vor fi efective dacă la ele vor participa două grupuri, constituite din
reprezentanţii etniei titulare şi din cei ai etniei minoritare. Situaţiile de tensiune ce apar în timpul
realizării acestor programe sînt un rezultat al interacţiunii interetnice şi permit a conştientiza mai
bine cultura proprie, luînd în considerare valorile celuilalt.
• Şcolile de Toleranţă, care pot fi organizate în perioada de vacanţă atît la nivel republican,
cît şi la nivel regional (raional). Aceste şcoli vor fi efective dacă la ele vor participa adolescenţi
din diferite regiuni, deoarece aceasta sporeşte competenţa cunoaşterii regiunii multiculturale,
ceea ce va contribui la cunoaşterea culturii etnice şi va influenţa asupra componentului
emoţional-apreciativ al stereotipului etnic.
2. Programele de educare multiculturală trebuie să cuprindă toată reţeaua socială a
adolescentului, în caz contrar rezultatele vor avea un caracter fragmentar. Este necesar ca
formarea competenţei interculturale şi îmbogăţirea experienţei de interacţiune interetnică să se
realizeze în toate grupurile sociale (familie, instituţii şcolare).
117
Adnotare la teza de doctor în psihologie „Particularităţile psihologice ale identităţii etnice la
adolescenţi” a autoarei Gaşper Lucia
A fost realizat un studiu al identităţii etnice la adolescenţi, la care au participat mai multe grupuri
etnice, constituite din adolescenţi moldoveni (români), ruşi, ucraineni, bulgari, găgăuzi. S-a studiat
structura identităţii etnice în funcţie de mediul etnic de contact şi de apartenenţă la grupul „majoritar” sau
„minoritar”.
Ipoteza conform căreia identitatea etnică a adolescenţilor este determinată de apartenenţa la grup s-
a confirmat. La adolescenţii de etnie titulară identitatea etnică este monoetnică, aceştia identificîndu-se cu
propriul grup etnic, ceea ce a demonstrat compararea auto- şi heterostereotipurilor; ierarhiei preferinţelor
etnice; distanţei sociale, prevalarea tendinţelor afiliative.
Adolescenţii ruşi, la fel ca reprezentanţii etniei titulare, se identifică numai cu propriul grup etnic.
La adolescenţii ucraineni, bulgari, găgăuzi s-au înregistrat trei niveluri de bietnicitate cu grupul ruşilor.
Nivelul înalt – la bulgari, apropierea manifestîndu-se atît la nivel de personalitate, cît şi de grup,
prioritate avînd autgrupul. Nivelul mediu – la ucraineni, cu prioritate la nivel de personalitate cu
grupul lor, iar la nivel de grup apropierea cu autgrupul. Nivelul redus – la găgăuzi, la care
apropierea cu autgrupul are loc la nivel de personalitate. La adolescenţii şi tinerii găgăuzi prevalează
tendinţele afiliative. Se poate de presupus intensificarea ulterioară a autoconştiinţei etnice la această
etnie, care în prezent cunoaşte un proces de renaştere culturală în legătură cu crearea UTA Găgăuzia
(Găgăuz-Ery).
În studiu s-a menţionat potenţialul grupelor etnice studiate în domeniul relaţiilor interetnice: la toate
grupurile etnice s-au înregistrat autostereotipuri etnice pozitive, distanţa socială apropiată, ceea ce se
explică prin convieţuirea istorică paşnică de lungă durată. Totodată, există şi o anumită distanţare a
minorităţilor etnice de etnia titulară, este redus nivelul de comunicare al acestora, este sporit numărul de
„oscilatori” în ceea ce priveşte perceperea situaţiei sociale.
S-a efectuat analiza teoretică a problemei toleranţei etnice şi s-au indicat căile de formare a ei. A
fost analizat lucrul practic înfăptuit în domeniul formării toleranţei etnice în diferite regiuni ale Republicii
Moldova, s-a propus un program-model de formare a toleranţei interetnice şi a competenţei
interculturale.
Cuvinte-cheie: identitate etnică, etnicitate, autoconştiinţă etnică, toleranţă etnică, intoleranţă etnică,
preferinţe etnice, atitudini etnice, autostereotip, heterostereotip, identitate bietnică, relaţii interetnice,
majoritate etnică, minorităţi etnice, distanţă socială, marginalizare.
118
Аннотация
диссертации «Психологические особенности этнической идентичности подростков»
на соискание ученой степени доктора психологических наук
Гашпер Лучии
Работа посвящена становлению этнической идентичности у подростков. В исследование включены
следующие этнические группы – молдаване (румыны), русские, украинцы, болгары, гагаузы. Изучена структура
этнической идентичности, зависимость её от этноконтактной среды, принадлежности к группе «большинства»
и «меньшинства».
Предположение о том, что этническая идентичность подростков определяется группой принадлежности
подтвердилось. У подростков титульного этноса выявлена чёткая идентичность с своей этнической группой,
что проявилось при сопоставлении авто- и гетеростеретипов; иерархии этнических предпочтений; социальной
дистанции на взаимодействие, превалировании аффилиативных тенденций.
Русские подростки так же, как и представители титульного этноса идентифицируют себя только со своей
этнической группой. У украинцев, болгар, гагаузов подростков выявлены три уровня биэтничности с группой
русских. Высокий уровень – у болгар, которая включает близость как на личностном, так и на групповом уровне,
с приоритетом аутгруппы. Средний - у украинцев, с приоритетом на личностном уровне своей группы, а на
групповом - близость с аутгруппой. Низкий уровень – у гагаузов, включение близости с аутгруппой на
личностном уровне.
У гагаузов подростков и юношей выявлено превалирование аффилиативных тенденций. Можно
прогнозировать в дальнейшем рост этнического самосознания гагаузов, так как они в настоящее время
переживают культурное возрождение, в связи c образованием Административно-территориальной единицы
Гагаузии (Гагауз-Ери).
В исследовании обозначен потенциал в области межэтнических отношений исследуемых групп: у всех
этнических групп выявлен позитивный автостереотип, близкая социальная дистанция, что объясняется
длительным историческим мирным сосуществованием. В тоже время обозначены и проблемы – определённая
дистанцированность этнических меньшинств от титульного этноса, снижен уровень коммуникативного поля,
высокий уровень группы «колеблющихся» в восприятии социальной ситуации.
В работе проведён теоретический анализ проблемы этнической толерантности и намечены пути её
формирования. Проанализирован опыт практической работы в области формирования толерантности в
различных регионах Республики Молдова. Предложена модель программы по формированию межэтнической
толерантности и межкультурной компетентности.
Ключевые слова: этническая идентичность, этническое самосознание, этническая толерантность,
этническая интолерантность, этнические предпочтения, межэтнические отношения, автостереотип,
гетеростереотип, титульный этнос, большинство, этнические меньшинства, этническая биэтничность,
социальная дистанция, маргинальность.
119
Annotation
Gasper Lucia “Psychological characteristics of ethnical identity of adolescents”. Doctoral
thesis in Psychology, specialization 19.00.07 – Educational Psychology, Developmental Personality
Psychology, Pedagogical State University of Moldova “I.Creangă”, Chişinău, 2008, Manuscript.
The paper describes formation of ethnical identity of adolescents. The research covers the following
ethnical groups: Moldavians (Romanians), Russians, Ukrainians, Bulgarians, Gagauses.
The study was focused on the structure of ethnical identity, its relation to ethnical contact
environment and belonging to the «majority» or «minority» group.
The hypothesis that the ethnical identity of adolescents is determined by their belonging to a group
was confirmed. Among the adolescents of the titular ethnic group there was identified the distinct identity
with their ethnic group, which was revealed during the comparison of auto-and hetero- stereotypes; the
hierarchy of ethnic preferences; the social distance with regard to interaction; the prevalence of
tendencies towards affiliation.
The Russian adolescents, as well as representatives of the titular ethnic group, have only
demonstrated identification with their ethnic groups. Among the Ukrainian, Bulgarian and Gagause
adolescents there were found out three levels of bi-ethnicity with the group of Russians.
The high level – was demonstrated by Bulgarians, including affinity both on the individual and
group levels, with priority of the out-group. The average level- was demonstrated by the Ukrainians, with
the own group priority on the individual level, but on the group level – the affinity with the out-group.
The low level – was demonstrated by the Gagauses, that is, activation of closeness with the out-group on
the individual level.
Among the Gagause adolescents and youth there was revealed the prevalence of tendencies towards
affiliation. It can be forecasted further growth of their ethnic self-consciousness, because today they
experience national revival, due to establishment of the Gagaus Autonomous Territorial Entity (Gagaus
Eri).
In the framework of the research there was identified the potential of interethnic relations among
the analyzed groups: all ethnic groups have demonstrated positive auto-stereotype, close social distance,
which is explained by the historical long term peaceful coexistence. At the same time, several problems
were identified as well, such as a certain dissociation of ethnic minorities, the lowered level of
communicative field, high level of the «vacillating» group with regard to perception of social situation.
In the paper there was conducted theoretical analysis of the problem of ethnical tolerance and were
outlined the ways of its formation. There was analyzed the experience of practical work in the area of
tolerance formation in the different regions of the Republic of Moldova. There was suggested the model
of a program aimed at formation of interethnic tolerance and intercultural competence.
Key words: ethnic identity, ethnic self-consciousness, ethnic tolerance, ethnic intolerance, ethnic
preferences, ethnic relations, auto-stereotype, hetero-stereotype, di-ethnical identity, problems of national
identity, majority, ethnic minority, social distance, marginalization.
120
Bibliografie
1. Anuarul Institutului de cercetări interetnice. Vol. III, Chişinău: Tipografia A.Ş.M.
2002, 196 p.
2. Anuarul Institutului de cercetări interetnice. Vol. V, Chişinău: Tipografia A.Ş.M. 2004,
176 p.
3. Anuarul Institutului de cercetări interetnice. Vol.VI, Chişinău: Tipografia A.Ş.M. 2006,
190 p.
4. BOROCINA, P. Adaptarea social-psihologică a adolescenţilor – reprezentanţi ai
etniilor conlocuitoare din Moldova. Autoreferat, Chişinău, 1995, 24 p.
5. CAUNENCO, I., GAŞPER, L. The Formation of Ethnic Youth Identities and the
Problem of Tolerance. In “Internationalization, Cultural Difference and Migration.
Challenges and Perspectives of Intercultural Education. Internationalization, Cultural
Difference and Migration. Challenges and perspectives of Intercultural education”.
Golz, R. (Ed). Transaction Publishers. New Brunswick (U.S.A.) and London (U.K.) LIT
VERLAG Munster, 2005, p.35-41.
6. CAUNENCO, I., GAŞPER, L. Valorile tinerilor ce ţin de adaptarea lor în societate.
În „Sănătatea şi dezvoltarea tinerilor. Studiu de evaluare a cunoştinţelor, atitudinilor şi
practicilor tinerilor”. UNICEF Moldova, ONG „Sănătate pentru tineri”, Chişinău:
Trigraf Tipar, 2004, p. 32-36.
7. CAUNENCO, I., GAŞPER, L. Problema toleranţei şi căutarea căilor de formare a
competenţei etnoculturale. În „Transformări demografice, viaţa familială şi sănătatea
populaţiei”. Monografie colectivă. Red. responsabil: acad. Gh.Paladi. Chişinău, 2007, p.
326-337.
8. CAUNENCO, I. Identitatea socială a tinerilor la etapa contemporană. În „Transformări
demografice, viaţa familială şi sănătatea populaţiei”. Monografie colectivă. Red.
responsabil: acad. Gh.Paladi. Chişinău, 2007, p. 310-326.
9. Культурное и этническое самоопределение в Молдове. În „Век толерантности”,
№5, Москва, 2003, С.82-90.
10. CAUNENCO, I. Формирование позитивной этнической идентичности – основа
толерантности молодёжи Молдовы. În „Minorităţile naţionale şi relaţiile
interetnice”. Moşneaga, V. (coord.), Chişinău: USM, 2002, p.81-87.
11. CHELCEA, S. (coord.). Memorie socială şi identitate naţională. Bucureşti: Editura
I.N.I., 1998, 300 p.
121
12. CHELCEA, S. Un secol de psihosociologie. Bucureşti: Editura I.N.I. 1999, 240 p.
13. CHELCEA, S., MOŢESCU, M. Stereotipurile etnice ale studenţilor – aplicarea
Inventarului de Atribute Etnice în studiul identităţii naţionale. În „Revista de
psihologie”, tomul 41, №1, 2, Bucureşti: Editura Academiei Române, 1996, p. 65-77.
14. COZMA, T. O nouă provocare pentru educaţie: interculturalitatea. Iaşi: Editura
Polirom, 2001, 216 p.
15. DASEN, P., PERREGAUX, C., REY, M. Educaţia interculturală. Iaşi: Polirom,
1999, 208 p.
16. DRĂGHICESCU, D. Din psihologia poporului român. Bucureşti: Editura Albatros,
1996, 482 p.
17. DUBAR, C. Criza identităţilor. Chişinău: Editura Ştiinţa, 2003, 231 p.
18. FERREOL, G. (coord.). Identitatea, cetăţenia şi legăturile sociale. Iaşi: Editura
Polirom, 2000, 208 p.
19. FERREOL, G. (ed.). Cetăţenie şi integrare socială. Bucureşti: Editura I.N.I., 1999,
226 p.
20. GAŞPER, L. Particularităţile adaptării sociale a tinerilor din mediul rural. În
„Comunităţile rurale şi renaşterea satului”. Chişinău: Tipografia A.Ş.M., 2005, p.151-
153.
21. GAŞPER, L. Particularităţile formării identităţii etnice la tinerii din familiile etnic
mixte. În „Particularităţile şi tendinţele proceselor demografice în Republica Moldova”.
Materialele conferinţei ştiinţifice, 12 decembrie, Chişinău, 2001, p.136-141.
22. GAŞPER, L. Particularităţile formării identităţii etnice la tineri. În „Tezele conferinţei
tinerilor cercetători”. Chişinău: Centrul Editorial-Poligrafic Medicina, 2001, p.130
23. GAŞPER, L. Sistemul de valori ai adolescenţilor în condiţiile sociale contemporane. În
„Probleme demografice ale populaţiei în contextul integrării europene”. Simp.int.
Chişinău: Editura ASEM, 2005, p.114-121.
24. GAŞPER, L. Şcoala de toleranţă – baza educaţiei interculturale. Conferinţa tinerilor
savanţi ai AŞM, Chişinău, 15 octombrie, 2003, p.96.
25. GAŞPER, L. Unele aspecte privind formarea identităţii etnice la adolescenţi. În
„Symposia professorum. Seria psihologie, Biblioteconomie, Ştiinţe reale”, Chişinău:
ULIM, 2000, p. 29-31.
26. HAREA, V. Basarabia pe drumurile unirii. Editura Eminescu, 1995, 296 p.
27. HAREA, V. Cunoştinţe folositoare din lumea largă. Românii de peste Nistru. Editura
„Cartea românească”, Bucureşti, 1934, 32 p.
122
28. HERSKOVITS, M.J. Les bases de l'anthropologie culturelle. Paris: François Maspero
Éditeur, 1967, 331 pages.
29. HOBSBAUWM, E.J. Naţiuni şi naţionalism din 1780 până în prezent: program, mit,
realitate. Chişinău: editura „ARC”, 1997, p.16-48.
30. IACOB, GH., IACOB, L. Modernizare-europenism. Vol.I., Iaşi: Editura Universităţii
„Al.I.Cuza”, 2005, 298 p.
31. IACOB, GH., IACOB, L. Modernizare-europenism. Vol.I., Iaşi: Editura Universităţii
„Al.I.Cuza”, 2005, 199 p.
32. IACOB, L. Etnopsihologie şi imagologie. Sinteze şi cercetări. Iaşi: Editura Polirom,
2003, 256 p.
33. JENKINS, R. Social identity. London: Routledge, 1996.
34. JENNIFER, A. Rosenblatt and Michael J.Furlong. Assessing the Reliability and
Validity of Student Self – Reports of Campus violence. Journal of Zouth and
Adolescence. Vol.26, No. 2, 1997.
35. KING, C. Moldovenii, România şi politica culturală. Chişinău: Editura Arc, 2002, p.1-
3.
36. LAITIN, D. Identity in Formation: the Russian – speaking population in the near
abroad. by Cornell University, 1998, 417 p.
37. LIICEANU, A. Valorile sociale şi percepţia minorităţii etnice la tineri. În „Revista de
psihologie”, tomul 41, nr.1, 2, Bucureşti: Editura Academiei Române, 1996, p. 77-85.
38. MOŞNEAGA, V. (coord.) Moldova între est şi vest: identitatea naţională şi orientarea
europeană, Chişinău: Editura „Captes", 2001, p.148 -162.
39. MOŞNEAGA, V. (coord.). Societatea civilă şi impactul ei asupra proceselor de
transformare: studiu analitic. Chişinău: Elan poligraf, 2004, p. 74-86.
40. MOŞNEAGA, V. Migraţiile contemporane: studierea şi reglarea. Chişinău: Centrul
Editorial al USM, 2000, 60 p.
41. NECULAU, A. (coord.). Psihologie socială. Aspecte contemporane. Iaşi: Editura
Polirom, 1996, p. 34-51.
42. NECULAU, A., FERREOL, G. Minoritari, marginali, excluşi. Iaşi: Editura Polirom,
1996, 278 p.
43. PALADI, GH. (red.resp.). Familia: Probleme sociale, demografice şi psihologice.
Chişinău, 2005, p.120-197.
123
44. PALADI, GH., (red.resp.) MATEI, C., GAGAUZ, O., CAUNENCO I. Transformări
demografice, viaţa familială şi sănătatea populaţiei. Chişinău: S.N. (Tipogr. „Totex –
Lux”), 2007, p.294-337.
45. PASCARU, A. Societatea între conciliere şi conflict: cazul Republicii Moldova.
Chişinău: Editura Arc, 2000, 142 p.
46. PHINNEY, JEAN S. The Multigroup Ethnic Identity Measure. A New Scale for Use
With Diverse Groups. În „Journal of Adolescence” Research, 7 (2), April1997, p. 156 –
176.
47. PHINNEY, JEAN S., DEVICH-NAVARO M. Variations in bicultural indentification
among African American and Mexican American Adolescents, în „Journal of
Adolescence” Research, 7 (1), 1997, p. 3 – 32.
48. POPESCU-NEVEANU, P., MÂNZAT I. et al. O abordare teoretică şi metodologică
a etnopsihologiei poporului român. În „Revista de psihologie”, tomul 41, nr.3-4,
Bucureşti: Editura Academiei Române, 1997, p. 157-177.
49. RACU, I. Psihologia conştiinţei de sine. Chişinău, 2005, 233 p.
50. RATEAU, P. Metodele şi statisticile experimentale în ştiinţele umane. Iaşi: Editura
Polirom, 2004, 280 p.
51. Recensămîntul populaţiei 2004. Vol. 1, Chişinău: Editura Statistica, 2006. p. 300
52. RUSNAC, S. Percepţia reciprocă între etnii în comunităţile mixte. Teză de doctor,
Chişinău, 1995, p.233-237.
53. SCHIFIRNEŢ, C. Civilizaţie modernă şi naţiune. Bucureşti: Editura Didactică şi
Psihologică, 1996, 143 p.
54. SMITH, ANTHONY D. Naţionalism şi modernism, Chişinău: Editura Epigraf, 2002,
278 p.
55. STOIANOV, T. (resp.de ed.). Educaţia multiculturală ca mijloc de management al
diversităţii şi de integrare în societatea polietnică. Chişinău: Editura Vector, 2005, p.
233-240.
56. SVETLICINÂI, R. Activitatea social-politică a minorităţilor naţionale din Basarabia
în anii 1917/1918-1924 şi 1989-1994 (studiu comparativ). Autoreferatul tezei de doctor
în istorie, Chişinău, 2006, 22 p.
57. ŞCHIOPU, U., VERZA, E. Psihologia vîrstelor. Bucureşti: Editura Didactică şi
pedagogică, 1997, 508 p.
58. ŞLEAHTIŢCHI, M. (coord.). Cîmpul social. Intervenţii psihopedagogice. Chişinău:
Editura Ştiinţa, 1996, 240 p.
124
59. ŞLEAHTIŢCHI, M. (coord.). Clasic şi modern în psihopedagogia socială. Chişinău:
Ştiinţa, 1996, 246 p.
60. Tradiţionalism şi modernism în educaţie: Realitate şi dezvoltare. Materialele
Conferinţei Ştiinţifice Internaţionale. Chişinău: Editura „Reclama”, 2003, 336 p.
61. TUCICOV-BOGDAN, A. (coord.). Familia interetnică în societatea civilă din
România. Bucureşti: Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, 1998, 228 p.
62. АГЕЕВ, В.С. Межгрупповое взаимодействие. Москва: МГУ, 1990, С.67-78
63. АДОРНО, Т. Исследование авторитарной личности. Серебряные нити, 2001, 416
с.
64. АКОПЯН, Т.А. Детско-родительские отношения как фактор формирования
этнической идентичности в национально-смешанных семьях. Автореф. дис…
канд. психол. наук, Санкт-Петербург, 2003, 23 c.
65. АНДРЕЕВА, Г.М. Психология социального познания. М.: Аспект Пресс, 2000, 288
с.
66. АНДРЕЕВА, Г.М. Социальная психология. М.: Аспект пресс, 1999, 376 c.
67. АНДРЕЕВА, Г.М., БОГОМОЛОВА, Н.Н., ПЕТРОВСКАЯ, Л.А. Зарубежная
социальная психология XX столетия. М.: Аспект пресс, 2001, 288 с.
68. АНТОНОВА, Н.В. Проблема личностной идентичности в интерпретации
современного психоанализа, интеракционизма и когнитивной психологии. În
„Вопросы психологии”, 1996, № 1, С. 131-143.
69. АРАКЕЛЯН, О.В., БАБИЛАЕВ, А.Н. Поликультурное образование и
этнопсихологи. М.: Грааль, 2002, 188 c.
70. АСМОЛОВ, А. Психология личности. Принципы общепсихологического анализа.
Москва: Смысл, 2001, 416 с.
71. АСМОЛОВ, А.Г. (ред.). Век толерантности: Научно-публицистический вестник.
Москва: МГУ, 2001, С.8-18.
72. АСМОЛОВ, А.Г. (ред.). На пути к толерантному сознанию. Москва:
Издательство «Смысл», 2000, 255 с.
73. БАЙБУРИН, А.К. (под ред.). Этнические стереотипы поведения. Ленинград:
Наука, 1985, 325 с.
74. БАРРЕТТ, М. (под. ред.), РЯЗАНОВА, Т., ВОЛОВИК, М. Развитие
национальной, этнолингвистической и религиозной идентичности у детей и
подростков. Москва: Изд-о Ин-та психологии РАН, 2001, 196 с.
125
75. БЕЛИК, А.А. (под общей ред.). Личность, культура, этнос. Современная
психологическая антропология. Москва: Смысл, 2001, 555 с.
76. БЕЛИНСКАЯ, Е.П., СТЕФАНЕНКО, Т.Г. Этнические проблемы в практике
психолого-педагогической работы. În „Этническая социализация подростка”. М.:
2000, с.138-163.
77. БЕЛИНСКАЯ, Е.П., ТИХОМАНДРИЦКАЯ, О.А., Социальная психология
личности. Москва: Аспект Пресс, 2001, 301 c.
78. БЕРГЕР, П., ЛУКМАН, Т. Социальное конструирование. Москва: Медиум, 1995,
с.215.
79. БЕРРИ, ДЖ. В. Как мы будем жить вместе? Альтернативное видение
межкультурных отношений. În „Кросс-культурная психология: актуальные
проблемы”. Под ред. Почебут Л.Г., Шмелевой И.А. Спб: Издательство С.-
Петербургского университета, 2005, с.13.
80. БЛАЖКО, В.А. Молодежь Молдовы: особенности социализации в современном
обществе. Кишинев, 2003, 216 с.
81. БОРОНОЕВ, А.О., ПАВЛЕНКО, В.Н., Этническая психология. Санкт
Петербург: Изд-во СПГУ, 1994, c.139-142.
82. БЮЮЛЬ, А., ЦЕФЕЛЬ, П. SPSS искусство обработки информации, анализ
статистических данных и восстановление скрытых закономерностей. Спб.:
ООО «ДиаСофтЮП», 2005, 608 с.
83. ВАРДАНЯН, М. А. Психологические особенности этнического самосознания
армянской молодежи в условиях титульного этноса и сопряженной диаспоры.
Автореферат. Москва, 2004, 27 с.
84. Век толерантности. Научно публицистический вестник, выпуск 5, Москва, 2003.
c.82-90
85. Век толерантности. Научно публицистический вестник, Москва: МГУ, 2001. 152
с.
86. ВОРОНКОВ, В., ОСВАЛЬД, И. (ред.). Конструирование этничности
Этнические общины Санкт-Петербурга. СПб.: Дмитрий Буланин, 1998, 304 с.
87. ГНАТЕНКО, П.И., ПАВЛЕНКО, В.Н. Идентичность: Философский и
психологический анализ. Киев: ООО "Арт-Пресс", 1999, 466 с.
88. ГНАТЕНКО, П.И., ПАВЛЕНКО, В.Н. Этнические установки и этнические
стереотипы. Днепропетровск: ДГУ, 1995, 201 с.
126
89. ГОЛЬЦ, Р., ОСТРОВСКИЙ, А. Проблемы и пути инттеграции еврейских
иммигрантов. Магдебург: Магдебургский университет им. Отто фон Герик, 2004,
244 с.
90. ГРИЦЕНКО, В.В., ШУСТОВА, Н.Е. Социально-психологическая адаптация
детей русских переселенцев в российском обществе. În „Психологический
журнал”, том 25, № 3, 2004, с.25-33
91. ГУБОГЛО, М.Н. (ред.), ФЕДОТОВА Л.В. (состав.). Курсом развивающейся
Молдовы. Москва: Старый Сад, 2007, С.296-313.
92. ГУЛЕВИЧ, О. Межгрупповые отношения: направления социально-
психологического исследования. В 2-х ч. Москва: РГГУ, 2006, 338 с.
93. ГУЛЕВИЧ, О.А., Онучин, А.Н. Изучение эффектов межгруппового восприятия.
În „Вопросы психологии”. М., 2002, № 3, С. 132-145.
94. ГУМИЛЕВ, Л.Н. Этногенез и биосфера Земли. М.: Гидрометеоиздат, 1997, С.
608.
95. ГУМИЛЕВ, Л.Н. Этносфера: История людей и история природы. М.:
Гидрометеоиздат, 1990, 528 с.
96. ГУСЕВА, О.Ю. Этническая идентичность в ситуации межкультурного
взаимодействия. Автореф. канд. психол. наук, М., 2004, 24 c.
97. ДЕ-ВОС, ДЖ. Этнический плюрализм: конфликт и адаптация. În „Личность,
культура, этнос: современная психологическая антропология”, Под ред.
А.А.Белика, Москва: Смысл, 2001, с.229-227.
98. ДРОБИЖЕВА, Л.М., АКЛАЕВ, А.Р., КОРОТЕЕВА, В.В., СОЛДАТОВА, Г.У.
Демократизация и образы национализма в Российской Федерации 90-х годов.
Москва: Мысль, 1996. с.246.
99. ДУШАМБАЕВА С.С. Взаимосвязь самоопределения личности и ее этнической
идентичности. Aвтореф. канд. псих. наук. Пермь, 2003. 22 с.
100. ЕМЕЛЪЯНОВА, Т.П. Кросскультурная психология: проблемы и тенденции
развития. Психологический журнал, том 25, №.1, 2004. с.61-69.
101. ЖУКОВА, Ю.М., ПЕТРОВСКИЙ, Л.А., СОЛОВЬЕВА, О.В. Введение в
практическую социальную психологию. Москва: Издательство Смысл, 1996, 373 с.
102. ЗАЙОНЧКОВСКАЯ, Ж., МОШНЯГА, В., ТЕОСА, В. (ред.). Трудовая
миграция и защита прав гастарбайтеров: практика посткоммунистических
стран. Кишинэу: Молд. ГУ, 2003, 246 с.
103. Интеграционные процессы в Республике Молдова. Кишинёв: Vector, 2000, 304 с.
127
104. КАТЬКО, Н. Критерии определения меньшинства. Белорусский журнал
международного права и международных отношений. 2001, №2.
105. КАУНЕНКО И.И., ГАШПЕР Л., Психологические особенности этнической
идентичности подростков и юношей Молдовы. În „Кросс-культурная психология:
актуальные проблемы” Под ред. Л.Г. Почебут, И.А.Шмелeвой. СПб.: Изд-во С.-
Петерб. Ун-та, 2005, c.329-348.
106. КАУНЕНКО, И, ГАШПЕР, Л. Поиски путей формирования толерантности у
молодёжи – основа построения гражданского общества Молдовы. În „Symposia
Professorum”, Chişinău: ULIM, 2002 (b), p.94 -103.
107. КАУНЕНКО, И. Психологические особенности межэтнического восприятия
подростками друг друга (на материале Молдовы). În „Журнал Прикладная
психология”, N3, Россия, 2001, С.3-15.
108. КАУНЕНКО, И., ГАШПЕР, Л. Социально-психологические аспекты проблемы
становления этнической идентичности подростков и юношей в Молдове. În
„Dunărea-Nistru: Omul şi societatea”. Anuar. Vol.I, Chişinău: SŞB, 2007, p.262-281.
109. КАУНЕНКО, И.И. Влияние семьи на формирование этнической идентичности
(юношеский возраст). În „Особенности и тенденции демографических процессов
в Республике Молдовы”. Кишинев, 2001 (а), с.131-136.
110. КАУНЕНКО, И.И. К проблеме формирования этнической идентичности в
юношеском возрасте (на материале Молдовы). În „Журнал прикладной
психологии”. 2000, N1, с.58-60.
111. КАУНЕНКО, И.И. Культурное и этническое самоопределение в Молдове. În
„Век толерантности”, N5, 2003, с.82-90.
112. КАУНЕНКО, И.И. Особенности формирования этнической идентичности в
подростковом и юношеском возрасте (на материале Молдовы). În „Журнал
прикладной психологии”. N2, Москва, 2001, с.34-39.
113. КАУНЕНКО, И.И., ГАШПЕР, Л. Особенности становления этнической
идентичности и воспитание толерантности у подростков и юношей Молдовы.
În „Славянский педагогический собор”. Тезисы докладов 1 Международного
конгресса (26-29 июня) Тирасполь-Бендеры: Полиграфист, 2002 (а), с.286-290.
114. КАУНЕНКО, И.И., ГАШПЕР, Л. Поиски путей формирования позитивной
этнической идентичности у подростков – как основы становления толерантной
личности (на материале Молдовы). În „Humanisierung Der Bildung, Jahrbuch
128
2002/2003”. Herausgegeben von Reinhard Golz, Rudolf W. Keck und Wolfang
Mayrhofer / Sonderdruck. 2003, p.107-118.
115. КАУНЕНКО, И.И., ГАШПЕР, Л. Школа этнической толерантности –
межкультурный диалог. În „Наука и образование: актуальные проблемы и
перспективы развития”. Тезисы докладов. – Кишинёв: Elan Poligrafic, 2003 (a), p.
120-122.
116. КАУНЕНКО, И.И., Психологические особенности этнической идентичности
подростков в Республике Молдова: проблемы и перспективы (на основе
социально-психологических исследований). În Moldoscopie (probleme de analiză
politică) 1(XXXII), Chişinău, 2006, c.36-67.
117. КВИНИ, Н. ВИРДЖИНИЯ. Прикладная психология. С.Пб: Издательство
«Питер», 2000, 558 с.
118. КОЗЛОВА, М.А. Взаимосвязь этнической идентичности, толерантности и
личной зрелости. Автореф. канд. истор. наук. М., 2004.
119. КОН, И.С. Психология ранней юности. Москва. Изд.-во «Просвещение», 1989,
255 с.
120. КОРОТЕЕВА, В.В. Теории национализма в зарубежных социальных науках.
Москва: Изд-во РГГУ, 1999. 140 с.
121. КРИВЦОВА, С.В. И ДР. Подросток на перекрёстке эпох. Проблемы и
перспективы. Социальная психология адаптации подростков. Москва:
Издательство Генезис, 1997, 288 с.
122. КУДРЯШОВ, А.Ф. (отв. ред.). Лучшие психологические тесты для профотбора
и профориентации. Петрозаводск: Петроком, 1992, 318 с.
123. ЛЕБЕДЕВА, Н.М. (oтв.ред.). Идентичность и толерантность. Москва: Изд-во
ИЭА РАН, 2002, 414 с.
124. ЛЕБЕДЕВА, Н.М. Введение в этническую и кросс-культурную психологию.
Москва: Издательство «Ключ-С», 1999, 224 с.
125. ЛЕБЕДЕВА, Н.М. Новая русская диаспора: социально-психологический анализ.
Москва: Институт этнологии и антропологии им. Н.Н. Миклухо-Маклая. 1997,
с.298.
126. ЛЕБЕДЕВА, Н.М. Социальная идентичность на постсоветском пространстве:
от поисков самоуважения к поискам смысла. Психологический журнал, том 20,
№3, 1999, с.48-58.
129
127. ЛЕБЕДЕВА, Н.М. Социально-психологическая аккультурация этнических групп.
Дисс.,докт.псих.наук, М., 1997.
128. ЛЕБЕДЕВА, Н.М. Теоретико-методологические основы проекта «Социально-
психологические факторы этнической толерантности – интолерантности в
поликультурных регионах России». În „Этническая толерантность в
поликультурных регионах России”, Москва: Изд-во РУДН, 2002, 296 с.
129. ЛЕБЕДЕВА, Н.М., (отв. ред.). Татарко А.Н. Этническая толерантность в
поликультурных регионах России. Москва: Изд-во РУДН, 2002.
130. ЛЕБЕДЕВА, Н.М., ЛУНЕВА, О.В., СТЕФАНЕНКО, Т.Г. Тренинг этнической
толерантности для школьников. Москва: Издательство «Привет», 2004. 358 с.
131. ЛЕБЕДЕВА, Н.М., ЛУНЕВА, О.В., СТЕФАНЕНКО, Т.Г., МАРТЫНОВА,
М.Ю. Межкультурный диалог: Тренинг этнокультурной компетентности.
Москва: Изд. РУДН, 2003, 216 с.
132. ЛЕБЕДЕВА, Н.М., МАЛХОЗОВА, Ф.М. Социально-психологическое
исследование этнической толерантности в Карачаево-Черкесии. Идентичность
и толерантность (ред. Н.М.Лебедевa). М.: ИЭА РАН, 2002, с.152-168.
133. ЛЕБЕДЕВА, Н.М., СТЕФАНЕНКО, Т.Г., ЛУНЕВА, О.В. Межкультурный
диалог в школе. Теория и методология. книга 1. Москва: Издательство РУДН,
2004, 195 с.
134. ЛЕБЕДЕВА, Н.М., СТЕФАНЕНКО, Т.Г., ПАВЛЕНКО, В.Н. (отв. ред.
Н.М.Лебедевa). Идентичность и толерантность: сб. ст. Институт этнологии и
антропологии им. Н. Н. Миклухо-Маклая РАН, отдел этносоциологии и
этнопсихологии. Москва: ИЭА РАН, 2002, 416 с.
135. ЛЕБЕДЕВА, Н.М., ТАТАРКО, А.Н. Социально-психологические факторы
этнической толерантности и стратегии межгруппового взаимодействия в
поликультурных регионах России. În „Психологический журнал”, том 25, № 5,
2003. с.31-45.
136. ЛЕВКОВИЧ, В.П., КУЗМИЦКАЙТЕ, Л.Д. Формирование этнического сознания
подростка в семье. În „Этническая психология. Хрестоматия”. СПб.: Речь, 2003,
p.305-308.
137. ЛЕВКОВИЧ, В.П., КУЗМИЦКАЙТЕ, Л.Д. Формирование этнического сознания
подростка в семье. În „Психологический журнал”. Т. 13, № 6, 1992, С.35-42.
138. ЛЕВКОВИЧ, В.П., ПАНКОВА, Н.Г. Этническая психология. Хрестоматия.
СПб.: Речь, 2003, p.169-175.
130
139. МАРТЫНОВА, М.Ю., ТИШКОВА, В.А., ЛЕБЕДЕВА, Н.М. Межкультурный
диалог: Лекции по проблемам межэтнического и межконфессионального
взаимодействия. Москва: Издательство РУДН, 2003, С. 204-255.
140. МАРЦИНКОВСКАЯ, Т.Д. (под. ред.). Психология развития. Москва: Академия,
2001, 352 с.
141. МАЦУМОТО, Д. Психология и культура. СПб Еврознак, 2002, 414 с.
142. МОСКВИТИНА, О. А. Представления младших подростков о способах
поведения в трудных жизненных ситуациях. Автореферат. Москва, 2004.
143. МОШНЯГА, В. (Составитель) Население Молдовы и трудовая миграция:
состояние и современные формы. Кишинэу: МолдГУ, 2000, 200 с.
144. МОШНЯГА, В., РУСНАК, Г. Мы строим Европу и не только… Кишинэу: CEP
USM, 2005, 190 с.
145. МУЛДАШЕВА, А.Б. Роль этнопсихологической двойственности в
межнациональных отношениях. Автореф.дис.канд. психол.наук, М., 1991, 24 c.
146. ОРЕСТОВА, В.Р. Формирование личностной идентичности в подростковом и
юношеском возрасте. Автореф.дис.канд.псих.наук, М. 2001, с. 29.
147. ОСТАПЕНКО, Л.В., СУББОТИНА, И.А. Русские в Молдавии: миграция или
адаптация. Москва, ИЭА РАН, 1998, с. 221.
148. ПАВЛЕНКО, В.Н. Этническая идентичность. Идентичность: Философский и
психологический анализ. Киев, Арт-Пресс, 1999, с.100.
149. ПАВЛЕНКО, В.Н., ТАГЛИН, С.А., Общая и прикладная этнопсихология. М.:
Т-во науч.изд. КМК, 2005, c.119. (483с.)
150. ПЛАТОНОВ, Ю.П. Этническая психология. СПб.: Речь, 2001, 320 с.
151. ПОЧЕБУТ, Л.Г. Психология социальных общностей. Толпа, социум, этнос. СПб.:
Издательство С.-Петерб. ун-та, 2002, С. 157–165.
152. ПОЧЕБУТ, Л.Г., ШМЕЛЕВА, И.А. (ред.). Кросс-культурная психология:
актуальные проблемы. С.-Петербург: Издательство С.-Петербургского
университета, 2005, 377 с.
153. РАЦЕЕВА, Е.В. К проблеме изучения образа Другого через литературу (на
материале болгарской главы в учебнике «Узнаем лучше друг друга» În: «Educaţie
interculturală în Republica Moldova”. Chişinău: Editura PRO-DIDACTICA, 2003, p.
155-156.
154. РОМАНОВА, О.Л. Развитие этнической идентичности у детей и подростков.
Автореф. дис… канд. психол. наук. М., 1994, 25 c.
131
155. САФИН, В.Ф., ДУШАМБАЕВА, С.С. Роль этнической идентичности в
самоопределении личности. Второй Всемирный Курултай башкир (14-15 июня
2002 г.): документальные материалы. Уфа: «Китап», 2002, с.504-506.
156. СЕРКИН, В.П. Методы психосемантики. Москва: Издательство «Аспект Пресс»,
2004, 207 с.
157. СИДОРЕНКО, Е. Методы математической обработки в психологии. Санкт-
Петербург: Издательство «Речь», 2004, 350 с.
158. СКВОРЦОВА, А.Ю. Русские Бессарабии (опыт жизни в диаспоре 1918-1940),
Chisinau: editura Pontos, 2002, 276 c.
159. СКВОРЦОВА, А.Ю. Этническая идентичность и проблемы межэтнической
интеграции в Молдове. În „Этническая мобилизация и межэтническая
интеграция”. М.: ИИМО, 1999, с.158–168.
160. Словарь практического психолога. Минск: Издательство Харвест, 1997, 800 с.
161. СМОЛИНА, Т.Л. Особенности этнического самосознания молодёжи в
зависимости от опыта проживания в инокультуной среде. Автореф.
канд.психол.наук. М., 2006. 26 c.
162. СОБКИН, В.С. (ред.). Возрастные особенности формирования толерантности.
Москва: Издательство «Центр Социологического Образования РАО», 2003, 208 с.
163. СОБКИН, В.С. (ред.). Проблемы толерантности в подростковой субкультуре.
Москва: Издательство «Центр Социологического Образования РАО», 2003, 391.
164. СОБКИН, В.С. (ред.). Толерантность в подростковой и молодежной среде.
Москва: Центр социологии образования РАО, 2004, 223 с.
165. СОБКИН, В.С. (ред.). Этнос. Идентичность. Образование. Москва:
Издательство «Центр Социологического Образования РАО», 1998, 268 с.
166. Современная психология. Справочное руководство. Москва: Изд. ИНФРА-М
1999, 688 с.
167. СОЛДАТОВА, Г.У. Психология межэтнической напряженности. Москва:
Смысл, 1998, 390 с.
168. СОЛДАТОВА, Г.У. Толерантность: психологическая устойчивость и
нравственный императив. În „Практикум по психодиагностике и исследованию
толерантности личности” Под ред. Г.У.Солдатовой, Л.А. Шайгеровой, Москва:
МГУ им. М.В.Ломоносова, 2003, 112 с.
169. СОЛДАТОВА, Г.У. Этническая идентичность. Психология самосознания.
Хрестоматия. Издательский Дом "БАХРАХ-М", 2000, p.656-667.
132
170. СОЛДАТОВА, Г.У., ШАЙГЕРОВА, Л.А., ШАРОВА, О.Д. Жить в мире с собой
и другими: тренинг толерантности для подростков. Москва: Генезис, 2001, 112
с.
171. СТЕПАНОВ, В.П. Проблема межэтнического восприятия в полиэтническом
обществе (на примере северных регионов Республики Молдова). Етнiчнi взаэмини
на територiii Эврорегiону "Верхнiй Прут" Чернiвцi, 2004, С. 359–367.
172. СТЕПАНОВ, В.П. Проблемы этнической и гражданской идентичности
сообщества Молдовы. Интеграционные процессы в Республике Молдова.
Кишинев: Vector, 2000, с.87-96.
173. СТЕПАНОВ, В.П. Украинцы Республики Молдова. Очкерки
трансформационного периода (1989-2005). Кишинев, 2007, 710 с.
174. СТЕФАНЕНКО, Т.Г. Социальная психология в культурно-исторической
перспективе. În „Социальная психология в современном мире” под ред. Г.М.
Андреевой, А.И. Донцова Москва: Аспект Пресс, 2002, 335 с.
175. СТЕФАНЕНКО, Т.Г. Социальная психология этнической идентичности.
Автореф. докт. психол. наук. М., 1999, С.3-14.
176. СТЕФАНЕНКО, Т.Г. Этнопсихология. Вып.I, Москва: Российское
психологическое общество, 1998, 90 с.
177. СТЕФАНЕНКО, Т.Г. Этнопсихология. Вып.II, Москва: Российское
психологическое общество, 1998, 116 с.
178. СТЕФАНЕНКО, Т.Г. Этнопсихология. Вып.III, Москва: Российское
психологическое общество, 1998, 114 с.
179. СТЕФАНЕНКО, Т.Г. Этнопсихология: Учебник для высших учебных заведений.
Москва: ИП РАН; Екатеринбург: Деловая книга, 2000, 320 с.
180. СТЕФАНЕНКО, Т.Г., ШЛЯГИНА, Е.И., ЕНИКОЛОПОВ, С.Н. Методы
этнопсихологического исследования. Москва: Изд-во Моск.ун-та, 1993, 79 с.
181. СТОЙЛИК, А. Ю. Вариативность ценностных ориентаций современных
старшекласников. Автореферат. Москва, 2004, 24 c.
182. СУШКОВ, И. Психология взаимоотношений. Москва: Академ. проект ИП РАН,
Екатеринбург, Деловая Книга, 1999, 448 с.
183. СУШКОВ, И.Р. Социально-психологическая теория Джона Тернера. În
„Психологический журнал”, №3, Том 14, Москва, 1993, p.115-124.
133
184. ТАТАРКО, А.Н. Взаимосвязь этнической идентичности и толерантности (на
примере этнических групп юго-востока Башкирии). Диссерт. канд. псих. наук,
2004.
185. ТАТАРКО, А.Н., КОЗЛОВА, М.А., ЛЕБЕДЕВА, Н.М. Психологические
исследования социокультурной модернизации. Москва: РУДН, 2007, 167 с.
186. ТИХОМАНДРИЦКАЯ, О.А., Ценности и самоотношение на этапе юношеской
социализации. Дис. …канд. психол. наук, Москва, 2000, 160 с.
187. ТЮТЮННИК, В. Основы психологических исследований. Москва: УМК
Психология, 2002, 208 с.
188. ФАНТАЛОВА, Е.Б. Диагностика и психотерапия внутреннего конфликта.
Москва: Издательство «Бахрах-М», 2001, 128 с.
189. ФАНТАЛОВА, Е.Б. Об одном методическом подходе к исследованию
мотивации и внутренних конфликтов. În „Психологический журнал”, №1,
Москва, 1992, p.107-117.
190. ХОТИНЕЦ, В.Ю. Этническое самосознание. СПб.: Алетейя, 2000, 476 с.
191. ЧЕРВЕНКОВ, Н. Болгары Молдовы: идентичность и интеграция. În Moldova
între est şi vest: identitatea naţională şi orientarea europeană. Chişinău, 2001, р.28–34.
192. ШАКИРОВА, А. Ф. Формирование культуры межнациональных отношений
сельской молодежи в полиэтнической социальной среде. Автореферат. Казань,
2003. 24 c.
193. ШЕВАНДРИН, Н.И. Социальная психология в образовании. Москва:
Издательство Владос, 1995, 544 с.
194. ШИХИРЕВ, П. Современная социальная психология. Москва: Институт
психологии РАН 1999, 448 с.
195. ЭРИКСОН, Э. Детство и общество. Спб: ООО «Речь» 2000, 416 с.
196. ЭРИКСОН, Э. Идентичность: юность и кризис. Москва: Прогресс, 1996, 344 с.
197. Этнографические исследования в Республике Молдова (история и
современность). Академия Наук Молдовы. Ин-т Археологии и Этнографии.
Кишинев: Business-Elita, 2006, 560 p.
198. Этнопсихологические и социокультурные процессы в современном обществе.
Материалы Второй Международной научной конференции 22-24 сентября,
Балашов, 2005, 575 p.
134
Anexe
135
Anexa 1 Tabelul 1
Valorile medii ale coeficienţilor ambivalenţei (A), intensităţii (S) şi orientării (D-
coeficientul diagnostic)
Adolescenţii moldoveni (Chişinău)
"Eu"-l Idealul Autostereotipul Heterostereotipul ruşilor
A S D A S D A S D A S D 1 0,63 0,21 0,19 0,46 0,42 0,37 0,56 0,20 0,19 0,74 0,10 0,09 2 0,69 0,19 0,15 0,66 0,19 0,15 0,88 0,04 0,03 0,89 0,05 0,04 3 0,62 0,27 0,23 0,50 0,46 0,34 0,74 -0,05 -0,04 0,87 -0,10 -0,08 4 0,83 0,00 0,00 0,74 0,21 0,18 0,86 -0,05 -0,06 0,84 -0,03 -0,03 5 0,51 0,05 0,05 0,58 0,42 0,26 0,71 -0,17 -0,13 0,83 -0,10 -0,08 6 0,67 0,09 0,09 0,41 0,45 0,36 0,76 -0,08 -0,06 0,76 0,03 0,03 7 0,56 0,29 0,27 0,57 0,32 0,24 0,60 0,34 0,27 0,85 -0,07 -0,07 8 0,58 0,22 0,19 0,52 0,41 0,28 0,67 0,16 0,12 0,69 0,21 0,15 9 0,58 0,20 0,16 0,34 0,65 0,50 0,67 0,18 0,14 0,63 0,15 0,13 10 0,63 0,21 0,21 0,43 0,51 0,40 0,72 0,17 0,18 0,86 0,02 0,02 11 0,69 -0,02 -0,02 0,70 0,15 0,11 0,67 0,20 0,15 0,72 0,00 0,00 12 0,50 0,41 0,33 0,44 0,50 0,40 0,63 0,37 0,23 0,61 0,37 0,24 13 0,74 0,20 0,16 0,73 0,24 0,14 0,78 -0,07 -0,06 0,86 0,05 0,04 14 0,51 0,24 0,19 0,51 0,31 0,22 0,60 0,32 0,23 0,63 -0,17 -0,16 15 0,63 0,24 0,21 0,58 0,37 0,25 0,74 0,02 0,02 0,75 0,15 0,13 16 0,59 0,35 0,30 0,52 0,50 0,34 0,63 0,16 0,13 0,87 -0,10 -0,08 17 0,74 0,18 0,15 0,52 0,46 0,32 0,71 0,24 0,19 0,85 -0,05 -0,04 18 0,56 0,09 0,07 0,56 0,47 0,28 0,75 -0,10 -0,08 0,79 -0,03 -0,03 19 0,75 0,17 0,15 0,42 0,54 0,42 0,58 0,35 0,26 0,75 -0,17 -0,11 20 0,67 0,18 0,14 0,75 0,27 0,17 0,72 0,14 0,11 0,72 -0,15 -0,12 21 0,74 0,08 0,09 0,49 0,41 0,32 0,66 -0,11 -0,10 0,72 0,01 0,00 22 0,60 0,28 0,26 0,49 0,49 0,37 0,68 0,20 0,19 0,75 -0,05 -0,05 23 0,67 0,20 0,14 0,47 0,48 0,35 0,83 -0,08 -0,07 0,72 -0,20 -0,16 24 0,81 0,05 0,05 0,68 0,30 0,20 0,82 -0,09 -0,08 0,81 -0,05 -0,05 25 0,76 0,12 0,11 0,47 0,38 0,29 0,89 0,00 0,00 0,79 -0,10 -0,10 26 0,76 0,13 0,12 0,58 0,30 0,22 0,71 0,06 0,05 0,69 0,21 0,18 27 0,74 0,17 0,15 0,54 0,38 0,28 0,28 0,03 0,02 0,60 -0,39 -0,27 28 0,59 0,27 0,25 0,48 0,43 0,32 0,60 0,11 0,10 0,61 0,02 0,02 29 0,52 0,26 0,21 0,59 0,11 0,08 0,73 0,03 0,04 0,59 0,06 0,06 30 0,58 0,18 0,17 0,56 0,17 0,15 0,52 -0,15 -0,13 0,74 -0,05 -0,03 31 0,80 0,11 0,09 0,55 0,36 0,24 0,86 0,08 0,08 0,79 -0,09 -0,06 32 0,54 0,34 0,31 0,37 0,52 0,40 0,50 0,38 0,35 0,55 0,35 0,31 33 0,49 0,45 0,33 0,40 0,61 0,42 0,42 0,44 0,36 0,48 0,50 0,37 34 0,56 0,32 0,30 0,62 0,33 0,25 0,76 0,16 0,14 0,84 -0,02 -0,01 35 0,65 0,25 0,22 0,51 0,45 0,33 0,65 0,30 0,24 0,85 0,00 0,00 36 0,65 0,21 0,20 0,43 0,54 0,41 0,58 -0,29 -0,25 0,86 0,05 0,05
136
37 0,78 0,13 0,13 0,54 0,44 0,30 0,86 0,08 0,08 0,88 0,02 0,01 38 0,75 -0,08 -0,06 0,73 0,26 0,16 0,79 -0,07 -0,06 0,89 0,07 0,06 39 0,70 0,21 0,18 0,63 0,28 0,19 0,80 0,00 0,00 0,88 -0,05 -0,04 40 0,67 0,25 0,20 0,65 0,33 0,22 0,83 0,12 0,11 0,73 0,20 0,16 41 0,54 0,33 0,26 0,47 0,48 0,37 0,75 0,07 0,07 0,79 0,12 0,11 42 0,76 0,04 0,03 0,54 0,37 0,28 0,70 -0,18 -0,14 0,79 0,04 0,03 43 0,70 0,23 0,18 0,58 0,29 0,19 0,76 -0,12 -0,10 0,76 -0,16 -0,11 44 0,65 0,17 0,18 0,44 0,53 0,44 0,74 0,10 0,10 0,82 0,00 0,00 45 0,67 0,18 0,16 0,50 0,53 0,40 0,88 0,05 0,04 0,69 -0,15 -0,14 46 0,59 0,28 0,22 0,50 0,52 0,33 0,73 -0,09 -0,09 0,69 -0,02 -0,03 47 0,66 0,24 0,21 0,58 0,34 0,26 0,79 -0,02 -0,02 0,81 0,12 0,12 48 0,88 -0,07 -0,06 0,46 0,53 0,37 0,81 -0,10 -0,08 0,85 -0,05 -0,04 49 0,67 0,20 0,18 0,58 0,32 0,23 0,59 0,26 0,21 0,74 0,19 0,16 50 0,60 0,23 0,22 0,62 0,30 0,24 0,86 0,02 0,02 0,63 0,04 0,03
137
Anexa 2 Tabelul 2.
Valorile medii ale coeficienţilor ambivalenţei (A), intensităţii (S) şi orientării (D-
coeficientul diagnostic)
Adolescenţii moldoveni (UTA Găgăuzia)
"Eu"-l Idealul Autostereotipul Heterostereotipul ruşilor
A S D A S D A S D A S D 1 0,63 0,17 0,14 0,58 0,30 0,24 0,47 0,50 0,39 0,53 0,29 0,25 2 0,74 0,19 0,20 0,58 0,37 0,28 0,68 0,18 0,14 0,81 -0,06 -0,05 3 0,43 0,47 0,40 0,34 0,65 0,50 0,64 -0,24 -0,21 0,88 0,05 0,04 4 0,51 0,47 0,38 0,51 0,47 0,38 0,56 0,43 0,36 0,56 0,43 0,36 5 0,56 0,40 0,33 0,54 0,38 0,29 0,58 0,37 0,27 0,66 0,21 0,15 6 0,64 0,12 0,13 0,60 0,35 0,28 0,77 0,11 0,09 0,70 0,10 0,08 7 0,65 0,28 0,22 0,47 0,51 0,36 0,51 0,40 0,33 0,56 0,39 0,29 8 0,64 0,18 0,17 0,50 0,35 0,26 0,57 0,34 0,26 0,71 0,20 0,16 9 0,55 0,30 0,26 0,56 0,23 0,19 0,71 0,10 0,08 0,75 0,04 0,03 10 0,59 0,14 0,14 0,78 0,07 0,09 0,60 0,22 0,24 0,64 0,14 0,15 11 0,84 0,09 0,08 0,74 0,15 0,12 0,67 0,04 0,03 0,78 0,11 0,08 12 0,71 0,20 0,16 0,60 0,38 0,28 0,65 0,25 0,23 0,65 0,22 0,18 13 0,71 0,16 0,17 0,54 0,31 0,26 0,51 0,31 0,26 0,59 0,27 0,24 14 0,69 0,19 0,13 0,58 0,40 0,28 0,78 0,00 0,00 0,78 0,03 0,03 15 0,64 0,25 0,22 0,61 0,25 0,23 0,62 0,20 0,16 0,70 0,17 0,13 16 0,67 0,10 0,14 0,69 0,14 0,19 0,69 0,10 0,14 0,67 0,13 0,17 17 0,76 0,14 0,11 0,67 0,18 0,14 0,90 0,00 0,00 0,85 -0,12 -0,09 18 0,42 0,41 0,37 0,40 0,36 0,36 0,35 0,54 0,44 0,65 0,21 0,16 19 0,63 0,17 0,14 0,52 0,37 0,30 0,54 0,33 0,33 0,58 0,17 0,20 20 0,60 0,12 0,10 0,75 0,21 0,12 0,64 0,27 0,17 0,67 0,26 0,18 21 0,64 0,10 0,10 0,65 -0,01 -0,02 0,80 -0,08 -0,06 0,81 -0,05 -0,04 22 0,60 0,26 0,25 0,51 0,23 0,19 0,62 0,15 0,15 0,51 0,28 0,30 23 0,75 0,17 0,14 0,53 0,41 0,30 0,86 0,05 0,06 1,00 0,00 0,00 24 0,57 0,35 0,30 0,60 0,33 0,29 0,57 0,35 0,35 0,63 0,25 0,25 25 0,56 0,24 0,19 0,59 0,32 0,25 0,60 0,30 0,22 0,75 0,07 0,07 26 0,60 0,04 0,04 0,72 0,07 0,05 0,69 -0,16 -0,13 0,66 -0,24 -0,19 27 0,48 0,33 0,29 0,56 0,39 0,31 0,70 0,08 0,07 0,57 0,08 0,06 28 0,47 0,18 0,16 0,51 0,34 0,26 0,60 0,23 0,16 0,61 0,27 0,22 29 0,58 0,32 0,31 0,55 -0,08 -0,06 0,63 0,17 0,13 0,54 0,14 0,13 30 0,55 0,29 0,25 0,40 0,63 0,43 0,69 0,21 0,19 0,60 0,01 0,02 31 0,54 -0,10 -0,10 0,59 0,19 0,14 0,71 0,23 0,16 0,69 0,01 0,00 32 0,65 0,28 0,22 0,51 0,39 0,28 0,65 0,29 0,22 0,81 0,04 0,04 33 0,70 0,18 0,15 0,65 0,30 0,23 0,59 0,27 0,21 0,72 0,18 0,14 34 0,63 0,23 0,24 0,59 0,37 0,25 0,61 0,31 0,23 0,77 0,13 0,11 35 0,63 0,17 0,14 0,52 0,37 0,30 0,54 0,44 0,36 0,53 0,29 0,25 36 0,67 0,22 0,18 0,73 0,09 0,08 0,76 0,09 0,08 0,83 0,10 0,09 37 0,79 0,07 0,07 0,56 0,43 0,28 0,56 0,43 0,28 0,76 0,05 0,04 38 0,60 0,35 0,24 0,50 0,53 0,36 0,50 0,53 0,36 0,44 0,47 0,30
138
Anexa 3
Tabelul 3.
Valorile medii ale coeficienţilor ambivalenţei (A), intensităţii (S) şi orientării (D-
coeficientul diagnostic)
Adolescenţii moldoveni (Transnistria)
„Eu”-l Idealul Autostereotipul Heterostereotipul ruşilor
A S D A S D A S D A S D 1 0,73 0,01 0,00 0,72 0,03 0,02 0,53 0,11 0,09 0,79 -0,06 -0,08 2 0,38 0,49 0,39 0,38 0,51 0,43 0,50 0,18 0,14 0,67 -0,17 -0,12 3 0,42 0,38 0,28 0,42 0,38 0,28 0,40 0,43 0,32 0,80 0,03 0,01 4 0,45 0,38 0,36 0,45 0,38 0,36 0,56 0,24 0,27 0,55 -0,29 -0,25 5 0,76 0,03 0,03 0,68 0,07 0,05 0,74 0,07 0,06 0,89 0,03 0,03 6 0,76 0,10 0,08 0,47 0,41 0,39 0,73 -0,12 -0,10 0,86 -0,05 -0,04 7 0,50 0,28 0,24 0,60 0,34 0,22 0,67 0,06 0,05 0,73 -0,03 -0,01 8 0,69 0,16 0,10 0,69 0,23 0,13 0,67 0,21 0,11 0,81 0,07 0,05 9 0,60 0,23 0,19 0,68 0,30 0,21 0,71 0,06 0,05 0,82 0,11 0,08 10 0,63 0,19 0,19 0,64 0,25 0,21 0,72 0,03 0,04 0,72 0,11 0,09 11 0,56 0,27 0,25 0,53 0,35 0,28 0,34 0,49 0,43 0,81 0,02 0,02 12 0,40 0,40 0,40 0,47 0,47 0,42 0,43 0,44 0,43 0,88 -0,09 -0,08 13 0,60 0,03 0,04 0,58 0,42 0,29 0,61 0,23 0,19 0,65 -0,02 -0,02 14 0,67 0,09 0,08 0,70 0,18 0,14 0,69 0,12 0,10 0,57 0,07 0,07 15 0,70 0,21 0,19 0,66 0,17 0,12 0,65 0,07 0,06 0,61 -0,27 -0,26 16 0,60 0,28 0,26 0,44 0,48 0,39 0,72 0,19 0,15 0,73 0,18 0,14 17 0,64 0,21 0,20 0,52 0,38 0,28 0,86 0,09 0,10 0,80 -0,03 -0,03 18 0,57 0,12 0,09 0,56 0,39 0,29 0,75 0,17 0,15 0,78 0,06 0,04 19 0,72 0,19 0,15 0,69 0,26 0,19 0,90 -0,05 -0,04 0,88 -0,05 -0,04 20 0,60 0,29 0,26 0,54 0,23 0,23 0,50 0,39 0,37 0,74 -0,03 -0,03 21 0,60 -0,03 -0,04 0,56 0,35 0,30 0,74 0,00 0,00 0,69 -0,15 -0,10 22 0,56 0,27 0,30 0,54 0,42 0,35 0,65 0,21 0,22 0,72 0,00 -0,02 23 0,81 0,09 0,09 0,76 0,07 0,06 0,77 0,04 0,05 0,51 0,10 0,12 24 0,58 0,28 0,28 0,60 0,38 0,30 0,69 0,11 0,10 0,60 -0,17 -0,13 25 0,67 0,17 0,13 0,65 0,30 0,20 0,65 0,27 0,18 0,65 0,07 0,07 26 0,61 0,11 0,11 0,57 0,37 0,28 0,80 0,03 0,02 0,76 0,03 0,04 27 0,57 0,02 0,03 0,59 0,38 0,27 0,57 0,25 0,20 0,78 0,11 0,09 28 0,75 0,07 0,06 0,71 0,16 0,11 0,91 0,07 0,06 0,81 -0,02 -0,01 29 0,73 0,22 0,18 0,66 0,21 0,16 0,57 0,21 0,18 0,79 0,15 0,10 30 0,81 0,14 0,11 0,67 0,23 0,19 0,73 -0,07 -0,06 0,81 -0,02 -0,02
139
Anexa 4 Tabelul 4.
Valorile medii ale coeficienţilor ambivalenţei (A), intensităţii (S) şi orientării (D-
coeficientul diagnostic)
Adolescenţii ruşi "Eu"-l Idealul Autostereotipul Heterostereotipul
moldovenilor A S D A S D A S D A S D 1 0,53 0,38 0,33 0,38 0,63 0,46 0,49 0,43 0,36 0,88 0,05 0,04 2 0,56 0,32 0,31 0,47 0,51 0,40 0,63 0,27 0,25 0,76 -0,05 -0,053 0,58 0,29 0,29 0,50 0,45 0,33 0,74 0,20 0,18 0,48 -0,48 -0,394 0,49 0,38 0,33 0,40 0,57 0,43 0,47 0,46 0,37 0,65 0,21 0,21 5 0,74 0,21 0,19 0,52 0,39 0,35 0,60 0,38 0,36 0,65 0,29 0,29 6 0,47 0,42 0,40 0,37 0,56 0,48 0,50 0,37 0,30 0,64 -0,33 -0,257 0,54 0,26 0,20 0,42 0,52 0,39 0,57 0,30 0,24 0,24 -0,27 -0,198 0,66 0,20 0,16 0,44 0,55 0,41 0,56 0,29 0,25 0,83 0,06 0,05 9 0,41 0,37 0,32 0,37 0,52 0,47 0,41 0,42 0,40 0,66 0,09 0,06 10 0,56 0,35 0,32 0,46 0,56 0,43 0,42 0,55 0,43 0,76 -0,07 -0,0611 0,68 0,08 0,07 0,59 0,31 0,24 0,71 0,18 0,15 0,90 0,05 0,05 12 0,78 0,10 0,08 0,73 0,21 0,17 0,81 0,14 0,12 0,81 -0,08 -0,0613 0,60 0,28 0,26 0,54 0,39 0,33 0,92 0,02 0,02 0,89 0,00 0,00 14 0,54 0,37 0,31 0,51 0,44 0,33 0,58 0,35 0,30 0,81 0,03 0,03 15 0,50 0,42 0,30 0,37 0,61 0,46 0,50 0,42 0,30 0,69 -0,23 -0,2116 0,69 0,20 0,18 0,68 0,16 0,15 0,75 0,16 0,13 0,76 0,01 0,00 17 0,64 0,27 0,23 0,49 0,46 0,39 0,63 0,31 0,24 0,79 0,11 0,13 18 0,51 0,34 0,28 0,55 0,38 0,29 0,56 0,39 0,29 0,70 0,15 0,15 19 0,63 0,20 0,22 0,57 0,35 0,35 0,76 -0,06 -0,07 0,82 -0,01 -0,0220 0,76 0,18 0,15 0,54 0,42 0,30 0,76 0,04 0,03 0,77 -0,10 -0,0821 0,68 0,19 0,17 0,52 0,45 0,36 0,58 0,25 0,23 0,82 -0,01 -0,0222 0,54 0,34 0,30 0,31 0,70 0,53 0,67 0,28 0,21 0,50 -0,47 -0,3623 0,63 0,26 0,19 0,59 0,41 0,29 0,67 0,27 0,19 0,83 -0,10 -0,0824 0,70 0,21 0,21 0,63 0,31 0,27 0,66 0,21 0,21 0,74 -0,16 -0,1725 0,63 0,21 0,22 0,38 0,55 0,46 0,75 0,07 0,08 0,57 -0,25 -0,2126 0,77 0,13 0,14 0,61 0,29 0,26 0,84 0,07 0,06 0,75 -0,17 -0,1527 0,63 0,24 0,25 0,53 0,33 0,31 0,67 0,23 0,22 0,78 0,01 0,02 28 0,69 0,22 0,19 0,59 0,33 0,25 0,78 0,07 0,06 0,75 0,07 0,06 29 0,47 0,44 0,33 0,46 0,51 0,39 0,58 0,32 0,27 0,63 0,20 0,16 30 0,60 0,27 0,20 0,56 0,47 0,41 0,79 -0,12 -0,09 0,47 -0,55 -0,4031 0,78 0,09 0,08 0,64 0,27 0,23 0,92 0,05 0,05 0,89 0,00 0,00 32 0,54 0,34 0,32 0,40 0,53 0,49 0,62 0,25 0,29 0,76 -0,08 -0,0733 0,67 0,17 0,16 0,57 0,33 0,32 0,80 0,07 0,07 0,81 0,05 0,05 34 0,49 0,28 0,30 0,46 0,42 0,46 0,49 0,22 0,24 0,78 -0,06 -0,0535 0,41 0,46 0,44 0,33 0,68 0,51 0,47 0,43 0,37 0,63 0,23 0,24 36 0,78 0,13 0,12 0,44 0,50 0,39 0,67 0,23 0,21 0,76 0,03 0,03 37 0,65 0,20 0,16 0,47 0,50 0,38 0,58 0,27 0,23 0,77 0,16 0,14 38 0,64 0,22 0,19 0,49 0,44 0,32 0,71 0,19 0,19 0,88 -0,02 -0,02
140
39 0,70 0,22 0,16 0,47 0,49 0,36 0,81 0,09 0,06 0,74 -0,18 -0,1240 0,34 0,58 0,51 0,40 0,55 0,45 0,45 0,39 0,35 0,48 -0,53 -0,3941 0,62 0,17 0,19 0,39 0,62 0,54 0,61 0,27 0,26 0,48 -0,52 -0,4042 0,66 0,19 0,18 0,40 0,49 0,43 0,72 0,18 0,15 0,78 -0,16 -0,1443 0,63 0,14 0,18 0,48 0,44 0,33 0,58 0,27 0,21 0,66 0,12 0,15 44 0,73 0,22 0,17 0,60 0,37 0,27 0,79 0,16 0,13 0,54 -0,41 -0,3045 0,63 0,26 0,23 0,55 0,39 0,29 0,58 0,26 0,21 0,72 0,12 0,11 46 0,59 0,16 0,13 0,58 0,36 0,27 0,77 0,20 0,15 0,69 -0,20 -0,1347 0,56 0,38 0,25 0,65 0,35 0,22 0,65 0,37 0,22 0,77 -0,07 -0,0548 0,67 0,21 0,19 0,50 0,43 0,37 0,69 0,12 0,11 0,75 -0,14 -0,1049 0,49 0,46 0,34 0,32 0,69 0,52 0,25 0,80 0,60 0,29 0,68 0,56 50 0,77 0,13 0,09 0,47 0,52 0,40 0,69 0,04 0,03 0,76 -0,15 -0,14
141
Anexa 5
Tabelul 5.
Valorile medii ale coeficienţilor ambivalenţei (A), intensităţii (S) şi orientării (D-
coeficientul diagnostic)
Adolescenţii ucraineni
"Eu"-l Idealul Autostereotipul Heterostereotipul moldovenilor
Heterostereotipul ruşilor
A S D A S D A S D A S D A S D 1 0,71 0,09 0,12 0,46 0,55 0,46 0,52 0,49 0,42 0,57 0,33 0,37 0,49 0,45 0,412 0,71 0,14 0,17 0,65 0,25 0,32 0,68 0,25 0,33 0,56 0,24 0,25 0,54 0,3 0,373 0,56 0,33 0,29 0,56 0,33 0,33 0,75 -0,27 -0,33 0,69 -0,33 -0,39 0,38 0,53 0,444 0,61 0,29 0,25 0,37 0,52 0,44 0,56 0,31 0,24 0,61 0,14 0,14 0,43 0,45 0,395 0,56 0,47 0,37 0,56 0,47 0,37 0,56 0,47 0,37 0,38 -0,67 -0,46 0,56 0,47 0,3 6 0,47 0,52 0,36 0,38 0,61 0,45 0,88 0,11 0,06 0,65 0,09 0,08 0,37 0,63 0,467 0,64 0,21 0,2 0,51 0,46 0,39 0,69 0,04 0,04 0,58 -0,21 -0,22 0,78 0,08 0,078 0,46 0,5 0,36 0,43 0,52 0,4 0,63 0,32 0,24 0,79 -0,04 -0,03 0,64 0,29 0,239 0,67 0,12 0,12 0,67 0,17 0,16 0,67 0,12 0,12 0,75 -0,08 -0,06 0,56 0,4 0,2910 0,69 0,19 0,18 0,54 0,33 0,31 0,78 0,13 0,12 0,81 -0,04 -0,03 0,85 0,1 0,0911 0,53 0,29 0,27 0,36 0,57 0,47 0,61 0,24 0,21 0,81 0,04 0,03 0,71 0,13 0,1112 0,58 0,35 0,33 0,44 0,48 0,45 0,52 0,37 0,35 0,82 -0,04 -0,04 0,67 0,1 0,1 13 0,57 0,34 0,3 0,34 0,63 0,51 0,52 0,35 0,27 0,78 -0,07 -0,07 0,65 0,2 0,1914 0,59 0,3 0,28 0,37 0,47 0,45 0,61 0,29 0,25 0,63 0,27 0,25 0,56 0,33 0,3 15 0,54 0,36 0,31 0,51 0,39 0,29 0,78 0,15 0,11 0,76 -0,02 -0,01 0,97 0,02 0,0116 0,65 0,16 0,1 0,44 0,53 0,42 0,55 0,31 0,24 0,7 0,08 0,08 0,76 0,01 0 17 0,76 0,07 0,05 0,47 0,44 0,35 0,79 0,09 0,07 0,51 -0,26 -0,23 0,56 0,37 0,2518 0,55 0,28 0,28 0,44 0,47 0,39 0,69 0,16 0,16 0,63 0,26 0,25 0,58 0,35 0,3 19 0,6 0,18 0,17 0,47 0,5 0,39 0,76 0,09 0,08 0,83 0,003 0 0,54 0,12 0,0820 0,67 0,12 0,12 0,38 0,63 0,49 0,53 0,38 0,29 0,72 0,11 0,1 0,58 0,32 0,2921 0,58 0,26 0,27 0,37 0,56 0,52 0,59 0,32 0,27 0,81 -0,05 -0,05 0,49 0,39 0,3222 0,65 -0,04 -0,03 0,61 0,33 0,24 0,62 0,29 0,21 0,59 -0,35 -0,24 0,79 0,18 0,1223 0,54 0,4 0,3 0,49 0,49 0,37 0,64 0,33 0,24 0,84 0,12 0,1 0,54 0,42 0,3124 0,4 0,52 0,44 0,36 0,61 0,48 0,77 0,14 0,11 0,83 0,02 0,01 0,72 0,22 0,1725 0,68 0,24 0,21 0,51 0,44 0,32 0,63 0,31 0,23 0,76 0,06 0,04 0,6 0,34 0,2726 0,68 0,29 0,26 0,38 0,48 0,47 0,56 0,33 0,29 0,83 0,03 0,03 0,64 0,17 0,1327 0,43 0,4 0,31 0,54 0,42 0,32 0,47 0,37 0,36 0,56 -0,07 -0,06 0,48 0,48 0,3828 0,65 0,17 0,18 0,51 0,37 0,29 0,68 -0,01 -0,02 0,68 -0,01 -0,02 0,79 0,05 0,0529 0,74 0,19 0,16 0,44 0,5 0,39 0,85 0,05 0,04 0,74 -0,04 -0,03 0,69 0,23 0,1930 0,63 0,28 0,22 0,46 0,55 0,41 0,5 0,45 0,36 0,44 0,49 0,38 0,45 0,43 0,3631 0,52 0,36 0,28 0,41 0,48 0,36 0,43 0,5 0,39 0,77 0,15 0,13 0,75 0,23 0,1632 0,48 0,4 0,36 0,47 0,49 0,39 0,43 0,45 0,41 0,72 -0,07 -0,07 0,59 0,31 0,2733 0,81 0,15 0,13 0,47 0,48 0,4 0,86 0,08 0,09 0,63 0,31 0,25 0,64 0,31 0,27
142
34 0,5 -0,36 -0,27 0,48 0,47 0,36 0,67 0,04 0,01 0,44 -0,6 -0,39 0,54 0,44 0,2935 0,47 0,44 0,4 0,5 0,53 0,5 0,38 0,56 0,46 0,59 -0,21 -0,14 0,75 0,13 0,0836 0,54 0,36 0,28 0,51 0,43 0,32 0,54 0,39 0,3 0,64 -0,27 -0,2 0,45 0,54 0,3937 0,63 0,29 0,23 0,48 0,37 0,29 0,48 0,37 0,29 0,79 0,007 0 0,54 0,39 0,3 38 0,74 0,21 0,18 0,56 0,34 0,29 0,83 0,12 0,11 0,69 -0,23 -0,18 0,59 0,27 0,2339 0,55 0,36 0,33 0,42 0,5 0,46 0,56 -0,32 -0,29 0,56 -0,32 -0,29 0,59 0,34 0,3140 0,58 0,32 0,27 0,56 0,41 0,37 0,66 0,14 0,13 0,79 0,02 0,02 0,81 0,04 0,0341 0,65 0,19 0,13 0,75 0,09 0,09 0,78 0,13 0,1 0,611 -0,28 -0,21 0,76 0,17 0,1142 0,66 0,3 0,22 0,36 0,67 0,46 0,78 0,16 0,1 0,9 -0,07 -0,04 0,75 0,27 0,1543 0,65 0,26 0,2 0,44 0,53 0,4 0,56 0,38 0,28 0,84 0,05 0,04 0,65 0,27 0,2144 0,5 0,4 0,33 0,5 0,53 0,5 0,58 0,44 0,44 0,75 -0,27 -0,33 0,4 0,64 0,5345 0,65 0,33 0,28 0,51 0,47 0,38 0,72 0,23 0,16 0,89 0,003 0 0,81 0,19 0,1146 0,79 0,11 0,09 0,56 0,3 0,25 0,82 -0,006 0 0,54 -0,22 -0,17 0,73 -0,07 -0,0647 0,58 0,28 0,26 0,46 0,46 0,34 0,73 0,13 0,13 0,68 0,23 0,1948 0,56 0,32 0,3 0,41 0,58 0,44 0,75 0,14 0,13 0,89 -0,03 -0,03 0,53 0,4 0,3349 0,63 0,26 0,2 0,41 0,58 0,47 0,76 0,23 0,14 0,61 0,01 0 0,69 0,17 0,1550 0,46 0,49 0,38 0,39 0,6 0,44 0,49 0,36 0,31 0,37 -0,63 -0,51 0,36 0,62 0,48
143
Anexa 6 Tabelul 6.
Valorile medii ale coeficienţilor ambivalenţei (A), intensităţii (S) şi orientării (D-
coeficientul diagnostic)
Adolescenţii bulgari
"Eu"-l Idealul Autostereotipul Heterostereotipul moldovenilor
Heterostereotipul ruşilor
A S D A S D A S D A S D A S D 1 0,69 -0,04 -0,03 0,53 0,4 0,33 0,69 0,09 0,06 0,67 -0,05 -0,04 0,69 0,15 0,162 0,49 0,44 0,35 0,49 0,44 0,35 0,49 0,44 0,35 0,69 0,13 0,11 0,67 0,12 0,1 3 0,56 0,31 0,31 0,52 0,26 0,25 0,78 -0,03 -0,03 0,71 -0,14 -0,12 0,54 0,36 0,324 0,59 0,32 0,26 0,51 0,4 0,32 0,57 0,28 0,24 0,85 0,07 0,08 0,49 0,44 0,345 0,74 0,1 0,09 0,4 0,53 0,42 0,8 0,11 0,09 0,66 0,23 0,24 0,37 0,57 0,436 0,53 0,27 0,21 0,43 0,48 0,4 0,54 0,39 0,3 0,76 0,12 0,11 0,76 0,1 0,087 0,68 0,24 0,21 0,58 0,44 0,34 0,75 0,24 0,15 0,75 0,09 0,07 0,65 0,37 0,218 0,57 0,16 0,15 0,34 0,6 0,5 0,59 0,16 0,15 0,53 -0,18 -0,18 0,73 0,2 0,179 0,53 0,33 0,3 0,69 0,19 0,2 0,53 0,33 0,3 0,74 -0,14 -0,13 0,71 0,17 0,1410 0,65 0,29 0,23 0,51 0,47 0,34 0,69 0,23 0,17 0,66 -0,01 -0,02 0,63 0,21 0,1811 0,71 0,13 0,14 0,62 0,27 0,23 0,66 0,22 0,17 0,73 -0,08 -0,09 0,58 0,34 0,2712 0,69 0,16 0,15 0,49 0,51 0,41 0,69 0,17 0,16 0,59 -0,33 -0,32 0,61 0,25 0,2313 0,64 0,12 0,15 0,6 0,27 0,33 0,58 0,22 0,24 0,64 -0,15 -0,17 0,58 0,24 0,3214 0,59 0,22 0,19 0,53 0,4 0,31 0,53 0,48 0,33 0,68 -0,08 -0,07 0,83 0,05 0,0415 0,57 0,26 0,21 0,33 0,62 0,51 0,64 0,28 0,22 0,61 0,17 0,16 0,51 0,42 0,3316 0,6 0,29 0,25 0,6 0,29 0,25 0,53 0,36 0,3 0,69 -0,06 -0,04 0,42 0,54 0,4117 0,74 0,12 0,12 0,57 0,33 0,29 0,79 0,08 0,09 0,66 -0,27 -0,25 0,86 -0,05 -0,0518 0,62 0,29 0,25 0,45 0,49 0,39 0,6 0,29 0,22 0,74 -0,02 -0,02 0,59 0,23 0,2219 0,72 0,16 0,14 0,62 0,35 0,25 0,79 -0,001 0 0,83 -0,02 -0,01 0,89 0,03 0,0320 0,74 0,14 0,12 0,56 0,31 0,3 0,9 -0,001 0 0,72 -0,13 -0,11 0,83 0,07 0,0721 0,62 0,29 0,25 0,45 0,49 0,39 0,6 0,29 0,22 0,74 -0,02 -0,02 0,59 0,23 0,2222 0,66 0,13 0,13 0,56 0,44 0,29 0,61 0,38 0,25 0,61 -0,26 -0,24 0,52 0,31 0,2523 0,76 -0,06 -0,05 0,44 0,6 0,46 0,84 -0,13 -0,09 0,56 -0,37 -0,31 0,65 0,26 0,2124 0,81 0,05 0,05 0,56 0,23 0,19 0,73 0,11 0,11 0,59 0,06 0,05 0,57 -0,12 -0,1125 0,79 0,13 0,13 0,52 0,41 0,37 0,76 0,07 0,07 0,9 -0,02 -0,02 0,86 0,05 0,0526 0,75 0,09 0,06 0,36 0,63 0,53 0,51 -0,08 -0,08 0,63 0,01 0 0,65 0,06 0,0527 0,51 0,43 0,31 0,48 0,41 0,32 0,51 0,43 0,31 0,74 -0,15 -0,13 0,73 0,04 0,0428 0,68 0,3 0,22 0,38 0,64 0,45 0,57 0,41 0,27 0,79 0,03 0,04 0,56 0,25 0,3129 0,61 0,29 0,23 0,47 0,48 0,33 0,58 0,35 0,27 0,65 0,17 0,14 0,47 0,46 0,3630 0,92 0,05 0,06 0,63 0,27 0,25 0,65 0,24 0,23 0,86 0,03 0,04 0,74 0,17 0,1931 0,47 0,52 0,41 0,5 0,53 0,44 0,44 0,6 0,47 0,69 0,1 0,09 0,6 0,23 0,1832 0,57 0,34 0,3 0,52 0,49 0,37 0,69 0,26 0,21 0,67 0,18 0,14 0,61 0,32 0,2433 0,41 0,53 0,39 0,46 0,45 0,34 0,45 0,5 0,39 0,51 0,48 0,35 0,51 0,46 0,3434 0,51 0,38 0,33 0,38 0,55 0,46 0,42 0,44 0,41 0,56 0,32 0,27 0,54 0,33 0,31
144
35 0,47 0,37 0,31 0,5 0,43 0,34 0,67 0,21 0,2 0,79 0,08 0,07 0,61 0,28 0,2436 0,56 0,31 0,3 0,54 0,37 0,3 0,92 0,02 0,02 0,94 0 0 0,65 0,22 0,2137 0,78 0,13 0,1 0,54 0,4 0,35 0,72 0,13 0,1 0,74 0,08 0,08 0,67 0,23 0,2138 0,69 0,12 0,09 0,5 0,49 0,33 0,81 0,11 0,07 0,74 0,07 0,05 0,66 0,29 0,2139 0,69 0,21 0,18 0,54 0,39 0,32 0,63 0,26 0,23 0,84 0,03 0,03 0,72 0,14 0,1440 0,74 0,1 0,1 0,74 0,02 0,02 0,84 0,12 0,1 41 0,62 0,23 0,18 0,69 0,27 0,18 0,69 0,13 0,1 0,7 -0,09 -0,07 0,66 0,2 0,1642 0,61 0,3 0,24 0,44 0,53 0,39 0,69 0,27 0,21 0,76 0,14 0,16 0,6 0,27 0,2343 0,67 0,13 0,11 0,46 0,39 0,33 0,71 0,16 0,14 0,82 0,06 0,06 0,62 0,18 0,1644 0,72 0,19 0,15 0,45 0,55 0,39 0,67 0,09 0,07 0,63 0,23 0,21 0,6 0,32 0,2345 0,54 0,31 0,28 0,58 0,33 0,31 0,76 0,17 0,14 0,63 -0,34 -0,28 0,7 0,17 0,1546 0,83 0,04 0,03 0,57 0,38 0,3 0,54 0,002 0,02 0,6 -0,22 -0,17 0,72 -0,01 -0,0247 0,63 0,21 0,14 0,63 0,27 0,2 0,63 0,21 0,14 0,6 -0,37 -0,36 0,59 0,25 0,1848 0,83 0,01 0,01 0,44 0,12 0,1 0,69 -0,16 -0,1 0,72 -0,15 -0,12 0,51 0,13 0,0849 0,59 0,31 0,24 0,44 0,57 0,39 0,49 0,5 0,34 0,94 0,03 0,04 0,54 0,42 0,3 50 0,67 0,13 0,11 0,46 0,39 0,33 0,71 0,15 0,14 0,82 0,06 0,06 0,62 0,17 0,16
145
Anexa 7
Tabelul 7
Valorile medii ale coeficienţilor ambivalenţei (A), intensităţii (S) şi orientării (D-
coeficientul diagnostic)
Adolescenţii găgăuzi (Comrat, UTA Găgăuz Ery)
„Eu”-l Idealul Autostereotipul Heterostereotipul moldovenilor
Heterostereotipul ruşilor
A S D A S D A S D A S D A S D 1 0,75 0,13 0,12 0,39 0,54 0,43 0,71 0,20 0,18 0,69 0,21 0,19 0,63 0,28 0,202 0,58 0,28 0,19 0,40 0,46 0,33 0,81 0,04 0,03 0,61 0,27 0,22 0,61 0,28 0,223 0,71 0,07 0,09 0,71 0,07 0,09 0,65 0,10 0,10 0,59 0,15 0,13 0,58 0,30 0,264 0,48 0,39 0,39 0,44 0,48 0,37 0,44 0,43 0,32 0,71 -0,12 -0,11 0,38 0,56 0,525 0,63 0,01 0,00 0,54 -0,03 -0,01 0,67 -0,05 -0,05 0,65 -0,21 -0,15 0,73 -0,06 -0,036 0,61 0,19 0,12 0,61 0,19 0,19 0,59 0,07 0,04 0,78 -0,19 -0,14 0,67 0,20 0,167 0,59 0,38 0,31 0,56 0,20 0,14 0,63 0,00 0,00 0,65 0,07 0,04 0,69 0,19 0,138 0,63 0,16 0,15 0,51 0,34 0,26 0,79 -0,16 -0,13 0,79 -0,16 -0,13 0,60 0,33 0,269 0,52 0,35 0,35 0,44 0,50 0,47 0,69 0,21 0,20 0,65 0,04 0,04 0,70 0,22 0,2010 0,57 0,29 0,25 0,47 0,48 0,37 0,65 0,03 0,01 0,81 -0,01 0,00 0,69 0,15 0,1211 0,61 0,18 0,18 0,38 0,56 0,45 0,72 0,09 0,07 0,92 0,05 0,04 0,70 0,08 0,1012 0,60 0,27 0,25 0,63 0,28 0,27 0,65 0,23 0,21 0,70 -0,02 -0,02 0,63 0,24 0,2113 0,69 0,16 0,16 0,40 0,52 0,44 0,72 -0,11 -0,10 0,84 -0,12 -0,10 0,68 0,15 0,1114 0,71 0,23 0,19 0,56 0,47 0,33 0,58 0,25 0,19 0,55 0,10 0,06 0,57 0,20 0,1415 0,49 0,33 0,32 0,48 0,44 0,36 0,76 0,10 0,09 0,86 0,02 0,01 0,79 0,13 0,1216 0,54 0,40 0,35 0,44 0,60 0,47 0,53 0,43 0,34 0,73 0,12 0,11 0,66 0,29 0,2417 0,72 0,13 0,12 0,61 0,30 0,23 0,67 0,23 0,20 0,70 0,16 0,14 0,79 0,06 0,0418 0,68 0,23 0,21 0,49 0,40 0,37 0,56 0,33 0,29 0,55 0,38 0,32 0,53 0,39 0,3519 0,81 0,07 0,07 0,60 0,24 0,19 0,85 0,05 0,05 0,89 -0,03 -0,03 0,62 0,35 0,2520 0,65 0,17 0,14 0,35 0,57 0,49 0,70 0,09 0,07 0,83 0,02 0,02 0,66 0,12 0,1221 0,76 0,14 0,12 0,51 0,42 0,33 0,77 0,04 0,03 0,81 0,08 0,09 0,79 0,09 0,0822 0,62 0,31 0,27 0,61 0,34 0,28 0,62 0,30 0,24 0,79 0,14 0,13 0,83 0,03 0,0323 0,72 0,09 0,06 0,63 0,36 0,23 0,69 0,25 0,20 0,77 0,18 0,21 1,00 0,00 0,0024 0,49 0,49 0,36 0,64 -0,05 -0,03 0,56 0,32 0,19 0,63 -0,25 -0,24 0,61 0,30 0,1825 0,67 0,13 0,13 0,72 0,11 0,10 0,67 0,19 0,20 0,67 0,13 0,13 0,53 0,16 0,1226 0,50 0,36 0,29 0,61 0,35 0,25 0,56 0,45 0,37 0,76 0,16 0,13 0,50 0,40 0,3027 0,56 0,31 0,26 0,58 0,34 0,29 0,70 0,24 0,20 0,76 -0,01 -0,02 0,76 0,13 0,1128 0,60 0,29 0,24 0,61 0,35 0,25 0,50 0,39 0,30 0,76 0,16 0,13 0,50 0,45 0,3729 0,47 0,46 0,39 0,38 0,60 0,50 0,44 0,48 0,39 0,44 0,56 0,46 0,47 0,55 0,4930 0,42 0,52 0,43 0,42 0,52 0,43 0,42 0,54 0,44 0,49 0,39 0,30 0,60 0,32 0,2231 0,45 0,41 0,40 0,45 0,41 0,40 0,75 0,14 0,12 0,65 -0,11 -0,12 0,40 0,45 0,3732 0,62 0,23 0,26 0,40 0,59 0,53 0,53 0,32 0,28 0,42 -0,62 -0,50 0,63 0,21 0,2133 0,65 0,31 0,23 0,72 0,26 0,19 0,48 0,07 0,05 0,73 -0,28 -0,28 0,65 0,31 0,2334 0,76 0,18 0,14 0,50 0,53 0,44 0,62 0,21 0,18 0,57 0,07 0,05 0,64 0,31 0,23
146
35 0,46 0,49 0,45 0,42 0,56 0,45 0,53 0,39 0,27 0,59 0,22 0,19 0,67 0,21 0,1636 0,60 0,15 0,12 0,55 0,36 0,30 0,64 0,14 0,12 0,61 0,25 0,26 0,50 0,32 0,2837 0,50 0,09 0,05 0,56 0,41 0,39 0,53 0,26 0,20 0,60 -0,16 -0,14 0,49 0,18 0,1438 0,76 0,14 0,10 0,54 0,45 0,40 0,49 0,31 0,25 0,49 0,39 0,30 0,44 0,60 0,3939 0,42 0,42 0,32 0,56 0,02 0,02 0,56 0,19 0,18 0,47 -0,05 -0,03 0,63 0,15 0,1240 0,48 0,33 0,29 0,65 -0,10 -0,06 0,67 0,16 0,13 0,71 0,08 0,07 0,65 0,09 0,0641 0,61 0,24 0,21 0,40 0,53 0,42 0,98 -0,02 -0,01 0,97 0,02 0,01 0,90 0,08 0,0642 0,48 0,37 0,32 0,56 0,30 0,26 0,74 0,08 0,06 0,69 0,00 0,01 0,79 0,13 0,0943 0,65 0,27 0,21 0,52 0,37 0,33 0,75 0,02 0,01 0,86 -0,02 -0,02 0,65 0,29 0,2544 0,56 0,38 0,31 0,50 0,37 0,26 0,50 0,37 0,26 0,50 0,37 0,26 0,50 0,37 0,2645 0,71 0,15 0,14 0,81 0,08 0,08 0,79 0,03 0,03 0,94 -0,02 -0,01 0,81 -0,01 0,0046 0,55 0,40 0,30 0,40 0,58 0,44 0,76 0,11 0,08 0,62 0,18 0,17 0,71 0,24 0,2247 0,72 -0,06 -0,04 0,75 0,05 0,03 0,57 -0,06 -0,06 -0,06 -0,16 -0,12 0,59 -0,21 -0,1648 0,54 0,25 0,19 0,44 0,47 0,37 0,53 0,11 0,10 0,61 0,29 0,24 0,58 -0,06 -0,0549 0,57 0,23 0,19 0,63 0,11 0,07 0,72 0,11 0,10 0,63 -0,25 -0,19 0,69 0,06 0,0450 0,53 0,38 0,32 0,94 0,07 0,03 0,63 0,23 0,15 0,66 0,02 0,02 0,57 0,36 0,24
147
Anexa 8 Tabelul 8.
Valorile medii ale coeficienţilor ambivalenţei (A), intensităţii (S) şi orientării (D- coeficientul diagnostic)
Studenţii găgăuzi (Comrat, UTA Găgăuz Ery) Eu-l Idealul Autostereotipul Heterostereotipul
moldovenilor Heterostereotipul
ruşilor A S D A S D A S D A S D A S D 1 0,67 0,27 0,18 0,65 0,18 0,15 0,63 0,11 0,11 0,67 -0,32 -0,20 0,69 0,20 0,12 2 0,55 0,27 0,21 0,73 0,13 0,11 0,55 0,12 0,11 0,67 0,06 0,06 0,69 0,08 0,07 3 0,58 0,30 0,24 0,25 0,80 0,60 0,79 0,09 0,07 0,75 -0,15 -0,10 0,35 0,64 0,49 4 0,56 0,31 0,29 0,36 0,58 0,41 0,49 0,38 0,31 0,81 -0,10 -0,09 0,51 0,46 0,34 5 0,56 0,23 0,25 0,48 0,29 0,28 0,72 0,11 0,12 0,76 -0,02 -0,02 0,82 0,05 0,05 6 0,51 0,32 0,35 0,53 0,39 0,36 0,67 0,13 0,14 0,68 0,00 -0,02 0,50 0,43 0,34 7 0,56 0,30 0,27 0,44 0,53 0,42 0,56 0,27 0,20 0,60 0,36 0,28 0,53 0,38 0,28 8 0,28 0,41 0,33 0,40 0,56 0,45 0,60 0,01 -0,02 0,70 -0,28 -0,18 0,62 0,34 0,24 9 0,56 0,37 0,29 0,43 0,48 0,40 0,98 0,02 0,01 0,79 -0,14 -0,10 0,61 0,34 0,26 10 0,50 0,36 0,35 0,46 0,44 0,43 0,58 0,26 0,27 0,59 0,29 0,32 0,50 0,43 0,33 11 0,60 0,30 0,22 0,51 0,50 0,43 0,53 0,33 0,28 0,74 0,12 0,08 0,74 0,14 0,09 12 0,81 0,13 0,11 0,42 0,50 0,43 0,79 -0,11 -0,10 0,75 -0,15 -0,13 0,54 0,39 0,35 13 0,49 0,34 0,28 0,48 0,47 0,38 0,56 0,25 0,21 0,66 0,21 0,19 0,69 0,24 0,21 14 0,58 0,30 0,26 0,42 0,57 0,43 0,42 0,49 0,41 0,79 0,12 0,12 0,65 0,32 0,24 15 0,63 0,26 0,21 0,41 0,45 0,36 0,85 0,02 0,02 0,66 0,21 0,19 0,74 0,16 0,13 16 0,70 0,15 0,12 0,59 0,32 0,28 0,73 0,06 0,04 0,75 0,10 0,10 0,81 0,12 0,12 17 0,72 0,21 0,18 0,48 0,40 0,36 0,81 0,08 0,08 0,87 -0,02 -0,01 0,62 0,34 0,24 18 0,60 0,25 0,24 0,60 0,25 0,24 0,60 0,25 0,24 0,60 0,25 0,24 0,60 0,25 0,24 19 0,68 0,12 0,13 0,43 0,39 0,42 0,60 0,25 0,24 0,59 0,31 0,28 0,45 0,41 0,39 20 0,77 0,11 0,09 0,54 0,44 0,33 0,82 0,02 0,01 0,79 -0,09 -0,07 0,74 0,16 0,13 21 0,63 0,22 0,18 0,50 0,50 0,35 0,69 0,16 0,12 0,73 -0,07 -0,04 0,81 -0,12 -0,09 22 0,72 0,20 0,16 0,52 0,44 0,32 0,82 -0,09 -0,07 0,83 -0,09 -0,07 0,74 0,16 0,13 23 0,69 0,09 0,07 0,69 0,26 0,22 0,67 0,12 0,09 0,83 0,09 0,07 0,75 0,17 0,16 24 0,67 0,28 0,24 0,65 0,14 0,13 0,70 0,11 0,09 0,77 0,15 0,11 0,74 0,24 0,16 25 0,64 0,33 0,23 0,45 0,52 0,46 0,77 -0,19 -0,13 0,64 0,15 0,10 0,52 0,48 0,34 26 0,57 0,37 0,36 0,63 0,12 0,12 0,41 -0,12 -0,10 0,51 -0,06 -0,04 0,49 0,15 0,12 27 0,36 0,59 0,47 0,40 0,64 0,48 0,40 0,63 0,43 0,48 0,14 0,12 0,63 0,25 0,20 28 0,35 0,60 0,50 0,26 0,78 0,59 0,63 0,19 0,16 0,67 0,04 0,03 0,58 0,30 0,25 29 0,58 0,24 0,20 0,59 0,32 0,25 0,70 0,21 0,16 0,60 0,30 0,25 0,65 0,26 0,23 30 0,51 0,40 0,29 0,38 0,60 0,45 0,61 0,33 0,24 0,81 0,00 0,01 0,66 0,23 0,19 31 0,51 0,43 0,36 0,56 0,39 0,32 0,51 0,40 0,32 0,49 -0,40 -0,35 0,46 0,50 0,37 32 0,72 0,18 0,14 0,43 0,50 0,39 0,79 0,05 0,04 0,67 -0,07 -0,06 0,65 0,22 0,19 33 0,63 0,25 0,24 0,59 0,20 0,18 0,72 0,12 0,10 0,65 0,17 0,13 0,79 0,18 0,17 34 0,60 0,12 0,10 0,61 0,08 0,06 0,65 -0,05 -0,03 0,59 0,24 0,19 0,59 0,17 0,12 35 0,51 0,45 0,36 0,48 0,47 0,38 0,43 0,51 0,44 0,47 0,49 0,39 0,38 0,57 0,46 36 0,74 0,09 0,07 0,69 0,11 0,12 0,92 -0,02 -0,01 0,85 -0,03 -0,03 0,91 -0,03 -0,03 37 0,67 0,22 0,18 0,49 0,43 0,36 0,68 0,23 0,19 0,81 -0,10 -0,08 0,79 0,08 0,07 38 0,72 0,09 0,07 0,40 0,51 0,38 0,74 -0,01 -0,01 0,60 0,01 0,00 0,72 0,04 0,3 39 0,60 0,23 0,20 0,63 0,25 0,22 0,63 0,20 0,18 0,70 0,18 0,17 0,58 0,29 0,28 40 0,73 0,07 0,07 0,43 0,47 0,40 0,72 0,14 0,13 0,73 -0,23 -0,19 0,72 0,13 0,11
148
Anexa 9.
Ancheta în modificarea T.G.Stefanenko, O.Romanova
1.Este importantă pentru Dvs. naţionalitatea ce vă aparţine?
2. Dacă da, în ce situaţii?
3. În ce situaţii vă simţiţi mai mult reprezentant al etniei Dvs.?
4. Are importanţă pentru Dvs. naţionalitatea celor din jur? Dacă da, în ce situaţii?
5. Ce vă înrudeşte cu oamenii de naţionalitatea Dvs.?
149
Anexa 10. Rezultatele la testul măsurării eficacităţii training-ului
t-test Student Indicii Data
t Semnificaţia
10.11.04 -0,143 0,888
13.11.04 1,922 0,068 Pozitivitate 13.12.04 0,342 0,736 10.11.04 0,452 0,656 13.11.04 -0,572 0,573 Ambivalenţă 13.12.04 -0,120 0,906 10.11.04 -0,718 0,480 13.11.04 -0,221 0,827
Evidenţiere (intensitate) 13.12.04 -0,736 0,469
10.11.04 -0,287 0,777 13.11.04 2,955 **0,007 Opimism 13.12.04 1,582 0,128
Anexa 11. PROGRAMUL Activităţilor desfăşurate în cadrul “ŞCOLII DE TOLERANŢĂ”, Chişinău
I zi Ziua II Ziua III Ziua IV Ziua V Ziua VI
10.00-10.30 Întîlnirea participanţilor de la Comrat şi Rîbniţa 10.30-11.30 Aranjarea la hotel 12.30-14.30 Excursie prin Chişinău
11.00-14.00 Training-ul “Dezvoltarea toleranţei la adolescenţi” Moderatori: I.Caunenco L.Gaşper
11.00-14.00 Training-ul “Dezvoltarea toleranţei la adolescenţi” Moderatori: I.Caunenco L.Gaşper
10.30-11.30 Lecţia „Rolul etniei bulgare în societatea civilă” Lector: N.Cervencov, dr.în istorie, colaborator ştiinţific superior la A.Ş.M. 12.00-13.30
Problema dialogului intercultural în cercetările ştiinţifice. Particularităţile personale ale tînărului savant. (AŞM) Dl.Turtă , dr.hab., secretar ştiinţific general al A.Ş.M.
10.30-12.30 Lecţia “Traficul şi tineretul. Drepturile omului” Lector: L. Gorceag psiholog 12.30-13.30 Lecţia “Particularităţile dezvoltării multiculturale a tineretului din Transnistria” Lector: Ana Melniciuc lector superior, catedra de Pedagogie, Universitatea “T.Şevcenko”, Tiraspol (AŞM)
10.30-11.30 Lecţie: „Formarea toleranţei la tinerii din Moldova în perioada de formare a societăţii democratice” Lector: I. Caunenco, dr. În psihologie 11.30-13.30 Lecţie: “Dezvoltarea toleranţei – baza dialogului intercultural la adolescenţi” (pe baza studiului realizat în RM) Lector: Lucia Gaşper, colaborator ştiinţific la A.Ş.M.
14.30-16.30 Lecţia “Standardele internaţionale privind drepturile omului şi îndeplinirea lor în Republica Moldova” Lector: A. Skvorţova, dr.în istorie, directorul programei „Drepturile omului în Moldova” (ONU) 16.30 – 17.30 Generalizare
16.00-18.00 Lecţia “Căile de integrare a minorităţilor naţionale în procesul de construire a democraţiei în Republica Moldova” Lector: T.Levandovskaia, Casa Naţionalităţilor, Departamentul Relaţiilor Naţionale şi funcţionarea limbilor
16.00-18.30 Lecţia “Problemele migraţionale ale tineretului din Republica Moldova în contextul integrării europene” Lector: V.Moşneaga, dr.hab.în politologie, profesor, şeful catedrei de Politologie a USM.
15.30-16.30 Lecţia “Iniţiativele tineretului din Găgăuz Ery” Lector: Svetlana Mironova, psiholog 16.30 – 18.00 Excursii prin locurile istorice şi de interes cultural ale Chişinăului
16.00-17.00 Lecţia „Particularităţile dezvoltării multiculturale a tineretului din Transnistria” Lector: Ana Melniciuc, lector la Universitatea din Tiraspol Catedra de pedagogie şi psihologie 17.00-18.00 Excursie la Muzeul evreiescu
14.00-15.00 Lecţie “Muzica ca mediator de toleranţă” Lector Tatiana Lupan, şefa Cabinetului acustic de pe lîngă CRM Şt. Neaga 15.00-16.00 Masa rotundă finală de discuţie
Recommended