Cuprins:I. Aspecte introductive (Definirea sistemului) pag. 3II. Coordonate şi poziţie geografică pag. 4III. Alcătuirea sistemului geografic pag. 6

- Reliful pag. 6

- Hidrografia pag. 8

- Clima pag. 10

- Solul pag. 11

- Vegetaţia pag. 13

- Fauna pag. 15

IV. Concluzii pag. 17

V. Bibliografie pag. 18

I.Introducere

Sistemul fizico-geografic

Sistemul este un ansamblu de componente naturale aflate în legături de reciprocitate.

Geografia fizică

Este ramura a geografiei care studiază geosistemul căutând să-i stabilească alcătuirea, structura, legile care guvernează funcţionarea lui si interacţiunile dintre componente, evolutia si diferenţierile lui spaţiale.

2

II.Coordonate şi poziţie geografică

Se desfăşoară în cele două emisfere la latitudini mari, frecvent de la Cercurile polare spre poli.

Se includ:

Nordul Americii de NordEmisfera nordică Nordul Europei Groenlanda Nordul Siberiei

Ţărmul Oc. Arctic

Emisfera sudică Extremitatea sudică a

Americii de Sud3

Regiunea subpolară este prezentă doar în Emisfera nordică (ocupă 10 % din emisferă) în extremităţile polare ale Americii de Nord (limita este la sud de cercul polar) şi în Eurasia (din nordul Norvegiei până în Peninsula Kamceatka; în general se mentine dincolo de 66 grade latitudine).

4

III.Alcătuirea sistemului geografic

-Relieful-

Are altitudini reduse, fiind format din câmpii, dealuri joase şi munţi nu prea înalţi. Modelarea reliefului se realizează prin îngheţt-dezgheţ, din acţiunea zăpezii şi vântului rezultând forme periglaciare (râuri de pietre, avalanşe, mări de pietre etc). Inundaţiile, provocate de revărsarea râurilor în timpul verii, favorizează desfăşurarea unor areale mlăştinoase.

5

Râu de pietre

Relief periglaciar

6

-Hidrografia-Este condiţionată nu numai de căderea precipitaţiilor,

dar şi de regimul temperaturilor. Alimentarea râurilor este dependentă de topirea zăpezilor şi de ploile de vară. Se pot separa în câteva situaţii:

-râuri mici cu apă din mai şi până în septembrie, iar în rest sunt seci sau îngheţate;

-râuri cu izvoarele în regiunile sudice şi gura de vărsare in Oc. Arctic.

7

Râuri îngheţate

8

-Clima-

Mediul subpolar prezent în extremităţile continentelor nordice, se caracterizează printr-un climat cu sezon de iarnă foarte rece (temperaturi sub - 300 C, zăpadă, vânturi intense) şi unul de vară, când temperaturile se pot ridica la 100 C, producându-se topirea parţială a zăpezii; precipitaţii reduse (sub 400 mm) cad frecvent la schimbarea anotimpurilor.

9

-Solurile-

Solurile sunt, în majoritate, umede, datorită pânzei freatice aflate în apropierea suprafeţei terenurilor. Predomină solurile podzolice.

Substratul se caracterizează prin îngheţul permanent sau sezonier, care sub raport pedogenetic, este mai activ decât substratul din mediul polar, influenţând componenta hidrică si biotică. Orizontul îngheţat joacă un rol de orizont impermeabil, acesta fiind îngheţat diurn, sezonier sau de lungă durată şi are inconveniente similare in toată lumea arctică.

10

11

-Vegetaţia-

Vegetaţia este săracă, fiind formată predominant din muşchi şi licheni, ciuperci, arbuşti semper-viriscenţi (merişor, afin, salcie pitică) şi cu frunze căzătoare (mesteacăn pitic, arin pitic). Arborii neavând înăltimi prea mari, din punct de vedere economic ei au importanţă nu atât pentru cherestea, cât şi pentru producerea celulozei.

12

Jneapăn

Muşchi

Licheni

13

-Fauna-

Fauna cuprinde renul, lemingul, vulpea polară, iepurele alb, boul moscat (în America de Nord) şi diferite păsări, ca bufniţa de zăpadă, ciuful de zăpadă etc.

14

Iepurele alb

Ciuful polar

Boul moscat

15

IV.Concluzii

În anasamblu, mediile de viaţă reci se caracterizează prin:

-veri scurte şi ierni lungi şi aspre;-procesele glaciare şi cele periglaciare domină morfogeneza şi pedogeneza; Aşezările umane sunt mai puţine, concentrându-se fie în regiuni cu resurse de subsol , fie în cele unde pajiştile au o dezvoltare mai mare, permiţând creşterea animalelor.

16

V.Bibliografie Ielenicz, M., Comănescu, Laura, (2009),”Geografie Fizică

Generală cu elemente de Cosmologie”, Edit. Universitară, Bucureşti.

Posea, G., Iuliana Armaş, (1998), “Geografie fizică-Terra cămin al omenirii şi sistemului solar”, Edit. Enciclopedică, Bucureşti.

Roşu, Al., (1987), “Terra Geosistemul Vieţii”, Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.

Strahler Arthur Newell, (1973), “Tratatul de Geografie Fizică, Edit. Ştiinţifică, Bucureşti.

17