1
Memoria clipei: note dintr-un jurnal de caligrafie japoneză
Rodica Frenţiu
Maestrul Ittei spunea: „În arta caligrafiei,
vorbim de progres atunci când hârtia, cerneala şi pensula se află în
armonie.” Şi totuşi, acestea îşi doresc atât de mult să fie despărţite.
Tsunetomo Yamamoto, Hagakure. Cartea samurailor
[...] Şi ca această comprimare să o faci elegant,
estetic, evident că trebuie să fii artist. Iată pentru ce marii caligrafi de
real talent, care sugerează cu câteva linii pictate o hieroglifă
complicată sunt în mare cinste, iar operele lor privite ca picturi.
Ioan Timuş, Ogio-san (Domnişoare)
Aş putea începe acest jurnal cu începutul: un dor al depărtărilor m-a dus în ţara florii de
cireş, pentru a mă întâlni cu pensula de caligrafie ...
Sau l-aş putea începe cu sfârşitul: pentru mine, caligrafia japoneză este o călătorie interioară
între un văzut inexprimabil şi un nevăzut tangibil, a cărei poveste se aşază între două pensule,
una cu păr de bursuc (scurt) şi o alta cu păr de cal (lung)...
Dar, încercând să înţeleg dacă întâlnirea cu arta caligrafică la ea acasă a fost o ... întâmplare
predestinată, prefer să-mi răsfoiesc memoria clipelor ce formează în amintirile mele jurnalul
de caligrafie japoneză şi să zăbovesc, din când în când, asupra uneia sau alteia ... (Altfel spus,
nu mă siliţi să vorbesc despre Japonia, ca să nu vorbesc despre mine...)
2
Octombrie 1997
Aeroportul Kansai: îmi prilejuieşte prima întâlnire cu Ţara Soarelui Răsare pe o insulă
artificială în largul mării.
Universitatea Kobe: devine aşezământul academic unde încep studiul limbii japoneze, în
calitate de bursier al Ministerului Învăţământului Japonez.
Ca străin venit dintr-un cu totul alt orizont cultural, timpul acela de început al învăţării
limbii japoneze m-a aruncat într-o adevărată uimire în faţa scrierii folosite, mai ales după ce
am aflat că, în limba japoneză, a scrie şi a desena sunt omofone (kaku).
Starea de minunare a crescut continuu şi, o dată cu ea, şi întrebările care nu conteneau să mă
asalteze: Cum a apărut o astfel de scriere? Care este relaţia ei cu natura, cu lumea
înconjurătoare? Deşi atât de îndepărtată prin locul naşterii de această scriere, aş putea oare
să o înţeleg undeva la un nivel mai profund al ei? Dacă silabarele kana (hiragana şi
katakana) par mai uşor accesibile, de vreme ce sunt, precum numele, corespondentul grafic al
unor silabe fonetice, sistemul de scriere kanji, ce foloseşte pictogramele şi ideogramele
împrumutate din scrierea chineză, se apropie de o adevărată ...revelaţie pentru cineva născut
în cultura alfabetului. Numărul de kanji învăţate la cursuri creştea şi începusem să-mi doresc,
tot mai mult, o apropiere, întrucâtva din interior, de această formă grafică, concomitent cuvânt
şi imagine....
Octombrie 1998
Centrul pentru tineret al Universităţii Kobe: la rugămintea mea, prof. Ikuyo Nishide
(coordonatoarea programului intensiv de limba japoneză pe care îl urmam la Universitatea
Kobe) mă înscrie telefonic la un curs de caligrafie pentru începători, la care mă prezint cu
emoţii... liniştitoare ...
Amintirea primului curs de caligrafie japoneză, când am luat în mână, pentru întâia oară,
pensula cu păr de bursuc, va fi pentru totdeauna legată de întrebarea adresată de sensei
(‚profesor’, ‚maestru’) la sfârşitul orei: „Tu, sigur, n-ai mai făcut caligrafie niciodată?!” I-am
reamintit că tocmai îmi arătase poziţia corectă a pensulei în mână şi a corpului, pentru a
caligrafia pictograma-kanji „ocean” ...
Martie 1999
3
Universitatea Kobe, anul universitar îşi numără ultimele zile: mi se solicită din partea
Facultăţii Cross-Cultural Studies (unde eram înmatriculată) să adresez un Cuvânt de
mulţumire din partea studenţilor străini, cu ocazia ceremoniei de încheiere a anului universitar.
Mărturisindu-i maestrului caligraf o nouă solicitare (de tip discurs oficial) venită din partea
facultăţii, acesta îmi sugerează (politicos, dar ferm) să arăt, cu ocazia respectivă, „oceanul”
caligrafiat la primul curs. Ştiind că, la următoarea oră de caligrafie, voi fi întrebată/ verificată
dacă am urmat sfatul primit, mi-am încheiat intervenţia orală la festivitatea de la universitate
arătând caligrafia海 (‚mare, ocean’), în tip ce menţionam întâlnirea cu ...pensula... La vederea
lucrării, toată sala a izbucnit imediat în aplauze (încălcându-se protocolul japonez, care cere
aplauze doar la finalul discursului) şi, după retragerea mea de la microfon, rectorul
universităţii, acad. Yasutomi Nishizuka [1932-2004] (nominalizat Nobel pentru medicină în
acel an), mi-a adresat rugămintea de a-i înmâna caligrafia. A luat-o şi a privit-o lung minute în
şir... La o săptămână, după ce fusesem anunţată extrem de ceremonios, în prealabil, de
secretariatul universităţii că domnul rector doreşte să mă întâlnească, ziua revederii s-a
dovedit cu totul specială: a fost ziua în care am primit botezul ...limbii japoneze, întrucât acad.
Yasutomi Nishizuka mi-a oferit în dar o piatră de jad (tenkoku), cu numele japonez
ROTEIKA1 ・ 路貞香, pentru a semna, pe viitor, lucrările de caligrafie. Puteam, astfel, cu
începere din acel moment, să urmez, cu respectul cuvenit, calea tradiţională a caligrafiei2...
împreună cu Acad. Prof. Univ. Dr. Yasutomi Nishizuka,
rectorul Universităţii Kobe [1999]
1 RO ‚drum’ + TEI ‚puritate’+ KA ‚parfum’ sau, reformulat, ‚drumul pe care se simte un parfum de puritate’... 2 Şi gravarea kanji-urilor în pietre semipreţioase este tot o artă caligrafică şi a fost pasiunea de o viaţă a domnului
rector, care, cu câteva luni înainte de a părăsi această lume, deşi revenisem în ţară, mi-a oferit alte patru sigilii cu
numele meu, în diferite linii caligrafice... (Expoziţia Caligrafia japoneză. Metamorfozele liniei, din anul 2006, de
la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca şi Muzeul Literaturii Române din Bucureşti, a avut dedicaţia Acad. Yasutomi
Nishizuka. In Memoriam.)
4
Septembrie 2002
Hyogo Prefectural Museum of Art, Kobe: primesc invitaţia de a participa la o expoziţie
colectivă, cu ocazia evenimentului International Forum. Asian Film and Multi-Cultural Art
Exhibition. A fost debutul meu (şi nu întâmplător probabil s-a dovedit a fi ... japonez) cu
lucrări de caligrafie japoneză pe simezele muzeelor...
Hyogo Prefectural Museum of Art, Kobe (Japonia), 2002
Caracterele chinezeşti, pictograme şi ideograme (kanji) împrumutate de scrierea japoneză în
secolul al VI-lea, o dată cu budismul, amintesc de hieroglifele egiptene, deşi nu sunt atât de
apropiate de obiectele reprezentate ca în vechea scriere egipteană. Dacă, în Egipt, se foloseau
picturi abreviate pentru a reprezenta sunete, în Extremul Orient, caracterele chinezești
înseamnă și azi „picturi” stilizate ale lucrurilor sau ale conceptelor pe care le reprezintă, fără a
fi însă şi „picturi” ale sunetelor. Întrucât nu sunt semne convenționalizate, spre deosebire de
alfabet, care a dezvoltat o formă liniară de reprezentare, sistemul de scriere propus de
caracterele chinezești reprezintă o situație de echilibru unic în istoria scrierii, caracterele
chinezești putându-se transforma ușor în mijloace de înregistrare și transmitere a gândirii,
rămânând, în același timp, semne grafice cu un potențial imagistic foarte ridicat. Un caracter
chinezesc, prin calitatea sa grafică, activează o formă ritmică cu o semnificație proprie,
devenind, în felul acesta, un semn vizual care, în timp ce reprezintă un concept, permite și
recunoașterea directă a unei gândiri simbolice. Este o calitate grafică pe care o exploatează
generos arta caligrafiei, revitalizând funcțiile semnului eliberat de obiectul său. Cele două
elemente formale ale artei caligrafice ce ţine captivă imaginaţia Extremului Orient de secole,
5
linia neagră și spațiul alb, creează, aşadar, o artă simplă, dar profundă și subtilă, tributară
tradiției, dar fără a îngrădi originalitatea.
Prin punct, linie, suprafață, lumină, spațiu, sunet, ritm, mișcare, timp, caracterul caligrafiat
reușește să stimuleze nu numai simțul vederii, ci și cel tactil, al atingerii directe. Or, potrivit
unei legende chinezești, pictura și caligrafia sunt surori gemene, avându-și originea
miraculoasă în vremurile străvechi. Iar argumentele ce sprijină această teorie ar fi folosirea,
atât de pictor cât și de caligraf, a aceloraşi materiale (hârtie din orez, pensulă din păr de
animale şi cărbune negru dizolvat în apă sub formă de tuş), la care s-ar adăuga tehnica
pensulei, judecată după aceleași criterii ale puternicei sau subtilei accentuări a ritmului liniilor.
Reformulat în termeni geometrici, caracterele caligrafiate sunt văzute arhitectural, în
tridimensionalitatea lor, iar această interpretare este oferită de liniile invizibile, goale, ce nu
apar trasate clar pe hârtie. Între linii există însă o necesară conexiune, foarte puternică de fapt,
ascunsă vederii din când în când, tocmai pentru a i se mări forța dinamică. Este ca un fel de
exemplificare a ceea ce s-ar putea numi „procesul devenirii” în caligrafie, la care contribuie și
variatele intensități de negru, considerate șase tipuri de culori diferite: alb, uscat, diluat, umed,
concentrat, negru ...
Experienţa directă mă făcuse, încetul cu încetul, să înţeleg că, situată la depărtare egală între
concret şi abstract, între real şi imaginar, între sensibil şi inteligibil, caligrafia japoneză
permite nu numai o simplă conservare a realului graţie unui suport material, dar şi revelaţia
unei lumi tainice, aşezate într-un orizont al misterului căruia îi poate oferi un sens. Şi, pe
nesimţite, exerciţiul scrierii cu pensula (shūji, în japoneză) începuse să se transforme, şi
pentru mine, în căutarea de tip shodō (‚calea caligrafiei ca artă’) ...
Februarie 2007
Fundaţia Japonia (The Japan Foundation), Tokyo: organizez expoziţia Kaze monogatari
(Închipuirile vântului), cu ocazia unei burse fellowship oferite de această fundaţie.
În încercarea de a aprofunda calea caligrafiei, cu uimirea, plăcerea şi bucuria celui ce
explorează etimografia caracterelor de tip pictograme / ideograme, expoziţia a propus,
folosindu-se de instrumentarul caligrafic destul de sărac (tuş negru, pensulă şi hârtie albă din
orez), propria înţelegere a universului unei arte concomitent pictoriale şi verbale, sugerând
emoţii, gânduri şi impresii, stări de o clipă fixate pe hârtie printr-o unică mişcare a pensulei...
6
Vânt ・風
Expoziţia a fost vizitată, surprinzător şi onorant, de conducerea Fundaţiei Japonia (v. foto
infra, de la dreapta la stânga): Dl. Kazuaki Kubo (asistent special al preşedintelui), Prof.Dr.
Emerit Yoshihiko Ikegami (Universitatea Tokyo), Dl. Kazuo Ogoura, preşedintele Fundaţiei
Japonia, şi Dl. Yoshio Okubo, vicepreşedintele Fundaţiei Japonia.
Expoziţia Închipuirile vântului
[The Japan Foundation, Tokyo, 2007]
7
Iulie 2012
Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Bucureşti: pun pe simeze expoziţia Meditaţiile
pensulei, concepută ca o contemplaţie asupra frumuseţii lucrurilor simple şi trecătoare... Am
dedicat această expoziţie victimelor dezastrului natural şi nuclear de la Fukushima, din 2011,
cu gândul că întâlnirea dintre oameni, de orice natură, nu poate fi decât speranţa înţelegerii
reciproce, a întemeierii unei lumi mai bune.
(N.B.: Luasem în mână, între timp, pensula cu păr de cal...)
Din punctul de vedere al tehnicii de realizare, caligrafia încearcă o transfigurare a imaginii
lumii (imago mundi) printr-o tehnică materială foarte simplă, oferită de tuş și hârtia din orez.
Pigmenții de culoare devin toți nuanțe de negru, iar balansul dintre linia neagră și spațiul alb
se transformă în mijlocul de redare a raportului între lumină și umbră. Monocromia alb-negru
servește aici încercării de revelare a sacrului. Fără figurație și fără tehnica perspectivei, opera
caligrafică cuprinde în sine un sistem de conexiuni proprii, în care spațiul reprezentării
abstracte se supune legii mișcării, orientate de la dreapta la stânga, într-un sens invers rotației
acelor de ceasornic. Mișcarea permite metamorfoza sau trecerea de la un spațiu constituit
materialmente, cu propriile lui legi, înspre un spațiu imaginar, ce face posibilă re-crearea unei
lumi de adopţie ...
Timp şi spaţiu ・時空
8
Expoziţia Meditaţiile pensulei a fost vernisată de E.S. Domnul Ambasador Natsuo
Amemiya (Ambasada Japoniei din România), de Domnul Nobumitsu Takamatsu, ataşat
cultural al Ambasadei Japoniei din România, şi Domnul Virgil Niţulescu, directorul muzeului.
Expoziţia Meditaţiile pensulei
[Muzeul Ţăranului Român, Bucureşti, 2012]
Ianuarie 2015
Ambasada României în Japonia, Tokyo: devine gazda expoziţiei mele Shunkan kioku sau
Memoria clipei, ce continuă meditaţia, propusă şi prin expoziţiile precedente din ţară şi din
Japonia, asupra a ceea ce estetica japoneză numeşte mono no aware sau frumuseţea lucrurilor
simple şi efemere, încercând să surprindă, prin exerciţiul spiritual al caligrafiei, revelate de
mişcarea unică a pensulei, în ritmul unei respirări, emoţiile clipei date de reveriile
universului ...
Expoziţia a fost vernisată de (v. foto infra, de la stânga la dreapta): Prof. Reiko Ota (Showa
Women’s University, Tokyo), E.S. Dl. Ambasador Radu Şerban şi Prof. Senshu Nishida,
celebru maestru caligraf, al cărei discipol fusesem ultimii zece ani. (Din nefericire, la câteva
luni după acest eveniment, Nishida sensei a plecat pe ultimul drum, răpusă de o boală
necruţătoare ...)
Expoziţia Memoria clipei
[Ambasada României din Japonia, Tokyo,
2015]
9
Februarie 2017
Connect the World. International Japanese Calligraphy Exhibition. Global Shodo @
Yasuda: particip la Expoziţia internaţională de caligrafie japoneză organizată de Universitatea
Yasuda din Hiroshima.
Lucrarea mea Shunkan kioku (Memoria clipei) este răsplătită cu Premiul de Platină la
categoria Calligraphic Character Design3. (Aş vrea să cred că pot onora prin acest premiu
memoria celor doi mari dispăruţi, prof. Senshu Nishida şi acad. Yasutomi Nishizuka, în semn
de profundă mulţumire pentru generozitatea cu care au ajutat un străin să se apropie de
sufletul japonez...)
Caligrafia mea, încercând să surprindă, printr-o linie neagră, neîntreruptă, - pe care,
neaşteptat, vârful despicat misterios al pensulei a dublat-o ca un ecou ce reverberează în timp
- , memoria clipei pe lângă care trecem, despre care pomenea, de altfel, cu câteva sute de ani
în urmă, şi compilaţia de „aforisme” Hagakure (al cărei titlu s-ar putea tălmăci prin ‚Ascuns
de frunze’ sau ‚Frunze ascunse’): „Nu există nimic în afara momentului prezent. Întreaga
viaţă a unui om nu este altceva decât o succesiune de asemenea momente.” ...
Memoria clipei ・ 瞬間記憶
3 Anul precedent îmi fusese acordat Premiul de Aur la categoria Brush Writing, pentru caligrafia „Frunză”
(葉).
10
Se întâlnesc în caligrafia japoneză două registre de imagini: o imagine vizuală, care ţine de
intuiţie şi una verbală, care ţine de o funcţie de analiză abstractă, aceasta presupunând, în cele
din urmă, atât reprezentarea lumii prin intermediul liniei negre şi a spaţiului alb, cât şi
descoperirea progresivă a semnificaţiei caracterelor caligrafiate. O operă caligrafică
presupune, aşadar, atât percepţie prin simţuri, datorită caracterului său pictural, dar şi
îndepărtare de acest tip de percepţie, datorită aspectului de imagine lingvistică. Or, vederea
este strâns legată de intuiţie, făcând din privitor un participant activ la ivirea a ceva în spaţiu,
în timp ce imaginea lingvistică rămâne tributară linearităţii discursului, temporalităţii
semnului. Drept urmare, sensul global se lasă descifrat instantaneu, dar şi gradat, făcând din
lucrarea caligrafică un mod unic de manifestare a fiinţei în lume ...
Octombrie 2018
Casino, Centru de cultură urbană din Parcul Central „Simion Bărnuţiu”: încerc să creez, prin
expoziţia Amintirile pensulei, al cărei nucleu-tare îl constituie caligrama Floarea de cireş (桜
花 ), o atmosferă potrivită evenimentului 100 de cireşi japonezi pentru municipiul Cluj-
Napoca din partea oraşului Matsuyama (Japonia), în Anul Centenarului Marii Uniri.
Floare de cireş ・桜花
11
Pictură a realității invizibile, cuvântul caligrafiat pare să aibă acces la cunoașterea veritabilă,
„metafizică”, capabilă să treacă dincolo de aparența exterioară a fenomenelor, pentru a atinge
esența lor intimă. Prin mijloace picturale specifice, cuvântul relevat prin caligrafiere, fidel
naturii, dar fără a o copia, posedă viziunea realului profund, asupra căruia acționează într-un
anume fel magic, încercând să-l evoce în accepțiunea deplină a termenului. Refuzând culoarea,
caligrafia a ales să pătrundă în lumea spiritului printr-un fel special de analogie,
corespondență şi afinitate, devenind medium pentru o nescrisă poezie.
Caligrafia japoneză, concomitent imagine picturală şi scripturală, cere, asemănător icoanelor
bizantine, o contemplaţie sacralizată. A cunoaște înseamnă, în ambele cazuri, o atitudine de
oarecare adorație. Dincolo de o filosofie a esenței, asupra căreia domnește legea cauzalității,
dincolo de o gândire de tip existențialist cu transcendențe fără profunzime ontologică,
caligrafia propune dispariția formelor și disoluția contururilor, activând principiul mișcării.
Cum există stări care depășesc gândirea și cuvântul, inefabilul caligrafiei tinde să se cufunde
în tenebre spirituale, fără să epuizeze vreodată tainele lumii create, venite din intuiție și
subconștient... Ce se cuvine oare să preţuim, pare să ne pună pe gânduri, oprind mersul lumii,
o caligramă, amintirile clipei veşnice date de felurite lucruri sau veşnicia clipei revelată, spre
exemplu, de ... floarea de cireş ?!
Noiembrie 2018
Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Cluj-Napoca: încerc să aproximez în cuvinte, cu ocazia
evenimentului Japonia în caleidoscop, din cadrul Simpozionului internaţional: 日本語出来
ます. 20 de ani de studii japoneze la Universitatea Babeş-Bolyai, experienţa personală a
caligrafiei japoneze, sugerându-i publicului prezent imaginea unei călătorii interioare între
vizibilul şi invizibilul acestei lumi ...
Cum fiecare trăsătură, cu momentul ei de viaţă şi moarte, surprinde intimitatea sufletului ce
vibrează de emoţie, aceasta face ca arta caligrafică să fie şi o sinteză şi o stilizare, situate între
o simplitate naturală (soboku) şi una căutată (tenjun). În lucrarea caligrafică are loc o analiză
la suprafața imaginii și o alta la un nivel de adâncime al ei, ce-și atinge plenitudinea în
contemplație. Aparent, imaginea caligrafică poate fi interpretată ca o reprezentare vizibilă,
imediată, redusă la suprafața sa, dar sensul transcendent ce se cere dezvăluit face să se treacă,
în fapt, la nivelul de profunzime al acesteia. Datorită întâlnirii dintre mâna care scrie şi ochiul
care citeşte, arta caligrafică propune o receptare vizuală a actului lecturii, imaginea se
inserează în sfera lingvisticului, instaurând un nivel intermediar între cuvânt şi lucru, între
12
abstract şi sensibil. Sunt numeroase experienţele cărora le poate face loc o operă caligrafică:
moment unic al revelației, în care uimirea se apropie de tăcere, întrucât doar liniștea lasă loc
revelației divine...
Dar, neîndoielnic, cel mai bine ar putea exprima esenţa caligrafiei un koan (= enigmă cu
tâlc) Zen. Potrivit acestuia, un călugăr i-a cerut maestrului să-i exprime Zen-ul pe hârtie, astfel
încât să aibă ceva tangibil ca studiu. La început, maestrul l-a refuzat spunându-i: „De vreme
ce este chiar în faţa ta, de ce să încerc să-l captez cu tuşul şi pensula ?!”. Totuşi, în continuare,
călugărul îşi ruga maestrul pentru ceva concret. În cele din urmă, maestrul a desenat un cerc
pe o bucată de hârtie şi a adăugat următoarele rânduri: „A te gândi la aceasta şi a înţelege
aceasta este cel mai important lucru în al doilea rând; a nu te gândi şi a nu înţelege aceasta
este cel mai important în al treilea rând.” Maestrul n-a spus însă care ar fi, în primul rând, cel
mai important lucru...
ENSŌ – CERCUL ZEN
BIBLIOGRAFIE:
• Abe, Masao, 1989, Zen and Western Thought, Honolulu: University of Hawaii Press.
• Addiss, Stephen, 1978, Obaku: Zen Painting an Calligraphy, Introduction and Catalogue by Stephen
Addiss with the assistance of Kwan S. Wong, Helen Foresman Spencer Museum of Art.
• Besançon, Alain, 1996, Imaginea interzisă. Istoria intelectuală a iconoclasmului. De la Platon la
Kandinsky , Traducere din franceză de Mona Antohi, București: Editura Humanitas.
• Brion, Marcel, 1972, Arta abstractă, Traducere de Florin Chiriţescu, Prefaţă de Balcica Măciucă,
Bucureşti: Editura Meridiane.
• Cheng, François, 1983, Vid şi plin. Limbajul pictural chinezesc, Traducere de Iuliana Crenguţa
Muntean, Prefaţă de Octavian Barbosa, Bucureşti: Editura Meridiane.
13
• Earnshaw, Christopher J., 2000, Sho. Japanese Calligraphy. An In-depth Introduction to the Art of
Writing Characters, Singapore: Tuttle Publishing.
• Evdochimov, Paul, 1992, Arta icoanei - o teologie a frumuseții, Traducere de Grigore Moga și Petru
Moga, București: Editura Meridiane.
• Mukai, Shutaro, 1991, Characters that Represent, Reflect, and Translate Culture – in the Context of the
Revolution in Modern Art, în Yoshihiko Ikegami, ed., The Empire of Signs: Semiotic Essays on
Japanese Culture, Amsterdam: John Benjamin.
• Ōmori, Sōgen, and Terayama, Katsujō, 1983, Zen and the Art of Calligraphy. The Essence of Sho,
Translated by John Stevens, London: Routledge & Kegan Paul.
• Ryukushū, Kuiseko, Brush Writing, Tokyo: Kodansha International.
• Sato, Christine Flint, 1998, Japanese Calligraphy. The Art of Line & Space, Osaka: Kaifusha.
• Stevens, John, 1990, Zenga. Brushstrokes of Enlightenment, Catalog Selections, Entries and Essay by
John Stevens, Catalog Essay and Organization by Alice Rae Yelen, New Orleans Museum of Art.
• Sullivan, Michael, 1994, The Book of Art. Chinese and Japanese Art, vol.9, Revised Edition, Bergamo:
Groliev Inc. .
• Suzuki, Daisetz T., 1997, Zen and Japanese Culture, Tokyo: Tuttle Publishing.
• Uyehara, Cecil H., 1991, Japanese Calligraphy. A Bibliographic Study, New-York: University Press of
America.
• Wunenburger, Jean-Jacques, 2004, Filozofia imaginilor, Traducere de Muguraş Constantinescu, Ediţie
îngrijită şi postfaţă de Sorin Alexandrescu, Iaşi: Polirom.