Metafora terapeutica Ce este metafora terapeutica?Metafora terapeutică este un tip de metafora conceptuala prezentata sub forma de poveste sau alta paralela la o intreaga situatie sau un aspect al ei, relatata de către psihoterapeut clientului. Cei mai cunoscut „utilizatori” de metafore i lumea modernasunt George Lakoff, unul din cei mai de seamalingvisi din SUA s Milton Erickson, as-numitul „painte al hipnoterapiei moderne”. Conform cu Erickson metafora detne un rol crucial in omunicarea s experient umana Comunicarea umana ste privita in psihoterapia Ericksoniana ca fiind o metafora, iar metaforele sunt utilizate in hipnoterapie pentru a comunica simultan la mai multe nivele. Metafora functioneaza la mai multe nivele. Mintea constienta proceseaza continutul povestii in timp ce inconstientul receptioneaza mesajul ascuns in metafora. Mesajul metaforei duce la schimbare, iar mintea constienta se concentreaza pe suprafata povestii. În poveste se creeaza realitati paralele, asa cum se intamplă in vis, astfel incat problemele pot fi rezolvate la nivel inconstient. Pe de alta parte, ne spunem noua insine, incontinuu, in minte, versiuni diferite ale propriei noastre povesti de viata. Versiunile auto- construite ale scriptului vietii proprii nu sunt nimic altceva decat metafore personale, nu neaparat conforme adevarului realitatii externe.

Tipuri de metafora terapeuticaDe cele mai multe ori folosirea sintagmei „metafora terapeutica” ne duce cu gandul la povesti, parabole, aforisme, basme, si alte forme de comunicare verbala sau scrisa. Insa metafora terapeutica se refera la toate tipurile de interventii care implica crearea de paralele cu situatia de viaţă a clientului in psihoterapie sau accesarea posibilitatii de identificare cu continutul metaforic prezentat. Astfel, in marea familie a metaforelor terapeutice isi gasesc locul povestile si basmele, respectiv biblioterapia ca metodă terapeutica, filmele si implicit video- sau cinematerapia, muzica, respectiv meloterapia, teatrul si ca urmare dramaterapia si psihodrama, jocurile si terapia prin joc, umorul, recadrarea, sculptura familiala, temele de casa si ritualurile ca tehnici imprumutate din terapia cognitiv- comportamentala.

Metafora terapeutica din perspectiva psihologicaMetafora nu este pur si simplu un fenomen lingvistic. Este un mecanism conceptual prin care intelegem concepte abstracte si realizam judecati abstracte. Desi o buna parte din sistemul nostru conceptual este metaforic, o parte semnificativa este non-metaforica. Metafora ne permite sa intelegem un subiect abstract in termeni mai concreti sau cel putin in forma mai concisa.Harta metaforei nu este un algoritm matematic. Ea se bazeaza mai degraba pe corespondenta experientelor noastre decat pe similitudine. Este o modalitate compacta de reprezentare a unui subset de trasaturi cognitive si perceptive si permit unui numar mare de informatii sa fie transferate. Metafora ne permite sa vorbim despre experiente care nu pot fi descrise literal. Prin imagerie metafora asigura o reprezentare vie si astfel memorabila a experientei percepute.

Pentru ce metafora terapeutica?Metaforele sunt mai mult decat un mod de a vorbi despre o experienta. Ele sunt chiar experienta noastra. Ele stabilesc filtrele prin care percepem lumea si ii dau un sens acesteia. Din acest motiv, metaforele servesc ca parghii puternice capabile sa schimbe perceptia si experienta si ca urmare iti dau posibilitatea de a schimba comportamentul oamenilor. Metaforele terapeutice sunt povestiri special construite. Desi sunt simple, ele sunt instrumente ideale pentru schimbari evidente sau tainice. Oamenii se recunosc pe ei insisi in povestirea pe care o asculta si devin o parte a acesteia. Asa

ca o metafora terapeutica puternica este o povestire elegant construita care poate declansa o schimbare personala majora. Metaforele terapeutice, care includ parabolele, povestile, basmele, analogiile, sunt utile atat in psihoterapia adultului cat si a copilului, ajutand la recadrarea problemelor si oferind cai noi de observare a fenomenelor si reactia la ele. Metaforele terapeutice sunt utilizate atat in sedintele de psihoterapie individuala cat si in cele de cuplu si de grup. In aceasta sectiune gasiti o serie de metafore terapeutice.

A fiSoricelul din borcanul cu smantanaAlpinistul si franghia luiCalatorul si filosofulPrintesa si copilulNimic nu existaNisip si piatraCopilul maestruluiRăzbunare târzieCei doi soimiDespre curajul de a risca o încercarePaharul cu lapteFantana si viataPovara camileiInvatatura din junglaPoveste cu barca goalaRegele africanVinul si chitaraBatranul samuraiCele doua cetatiTemplul dragonuluiPuiul de ursOmul care sedeaO scurta istorie a metaforei psihoterapeuticeFoculAlegereaCalugarul tacutMalul rauluiViata ca un fluture albastruRealitateaTigrul si fragiiFelinarulCalul deprimatCălătoria - Povestire de origine tibetanăPovestea ceaiuluiPoveste CaligrafiataO problema de perspectivaZidul inimiiPovestea boabelor de cafeaPrieteniaDe ce tipa oamenii unii la altiiUn model bunCămila perfectă

Teoria şi practica în cunoaşterea oamenilorRazbunarea omului care spune daComparaţiile şchiopăteazăMancatorul de curmaleDespre cioara si paunCuiburile murdareComoara cunoaşteriiCioara şi papagalulScufita VerdeA 18-a camilaTransformareaTrandafirul cu spini Rugaciunea potrivitaO gradina si doua lumiMATEMATICIANULUmbre pe cadranul solarRabinul si povesteaCincizeci de ani de politeteCheile pierdutePe cine sa crezi ?VisatulPovestea Regelui SolomonHakimul stie totulDespre curajul de a risca o încercareRegele cu patru nevesteUn indian batranBambusulCele trei portiO poveste de drumPovestea unui magarDragostea si saraciaEgoismulMaestrul chinezElefantul si puriceleGhinion, noroc, cine poate sti?DestinulVizitatorii si elefantulPovestea soriceluluiPatul de langa fereastraPovestea vasului crapat Vulturul si gainile Mullahul cel politicos

A fi(dupa Anthony de Mello) O femeie era in coma si pe punctul de a muri. Deodata, simti ca ceva o ridica si ca pluteste in sus, astfel ca la un moment dat se trezi ca se afla in fata Scaunului Judecatii de Apoi. Si auzi o voce care o intreba:

“Cine esti tu?”“Sunt sotia primarului”, a raspuns repede femeia.“Nu te-am intrebat a cui sotie esti, te-am intrebat cine esti tu”“Sunt mama a patru copii”.“Nu te-am intrebat a cui mama esti”, se auzi din nou vocea, “te-am intrebat cine esti tu”“Sunt invatatoare”“Nu te-am intrebat ce profesie ai, ci cine esti tu”, repeta vocea.“Sunt crestina”, spuse femeia.“Nu te-am intrebat ce religie ai, am intrebat cine esti tu”“Sunt cea care a fost la biserica in fiecare zi si a dat de pomana celor saraci”“Nu te-am intrebat ce ai facut, am intrebat cine esti tu”. Tu cine esti? Ai ceva care sa nu fie dat, definit, stampilat, aprobat, sanctionat si enumerat de ceilalti? Ai ceva al tau?

Soricelul din borcanul cu smantana Un soricel mic si nu foarte experimentat in ale vietii, sigur pe el si destul de indraznet, a cazut intr-un borcan cu smantana. Cu greu reusea sa se ridice la suprafata pentru cate o gura de aer. Cadea de fiecare data inapoi, spre fundul borcanului. L-a si atins de cateva ori.Soricelul a fost cuprins de o senzatie cumplita de panica, vecina cu disperarea. La un moment dat nu a mai avut nici macar lumina. Se intunecase. Disperarea bietului soricel era totala: avea de ales- se ineca in smantana sau dadea din labute toata noaptea, sperand ca dimineata sa il salveze cineva. A ales a doua varianta.Dimineata, obosit, epuizat si ravasit de chinul prin care trecuse toata noaptea, soricelul abia daca mai dadea dintr-o labuta. Trezit la realitate, s-a intrebat insa de ce nu se scufunda. Uluit, a constatat ca statea pe ceva tare. Smantana se transformase in unt, dupa ce, o noapte intreaga o batuse cu labutele.

Alpinistul si franghia lui Un alpinist a vrut să cucerească cel mai înalt munte. S-a pregătit pentru asta timp îndelungat şi în final a hotărât să se aventureze pentru a primi singur laurii victoriei.Noaptea căzu grea peste înălţimile munţilor şi omul nu a mai văzut nimic.Totul era negru. Până şi luna şi stelele fuseseră acoperite de norii negri.Şi cum se căţăra el, la doar câţiva metri de vârful muntelui a alunecat şi a căzut în gol. Alpinistul văzu în acea îngrozitoare cădere episoade din viaţă lui, bune şi rele. Se gândi la moartea care era aproape când, deodată, a simţit frânghia de siguranţă că-i frânge mijlocul. Fusese oprit din cădere şi acum atârna în gol legat de acea frânghie.Urmă un moment de tăcere absolută… atârna în neant şi singurul lucru ce-i veni în minte fu: “Ajută-mă Doamne!“.Deodată auzi o voce venită din depărtări:- Ce doreşti, fiule?- Salvează-mă, Doamne! strigă alpinistul cuprins de frica morţii.- Chiar crezi că eu te pot salva?- Da, Doamne, cred în Tine!- Bine, dacă tu crezi în mine şi în salvarea mea, taie frânghia de care atârni, spuse Dumnezeu.Un moment de tăcere… frânghia era singura care-l ţinea în viaţă… aşa că nu tăie frânghia şi hotărî să renunţe la orice ajutor.

A doua zi dimineaţă, echipele de salvare au anunţat că au găsit un alpinist legat de frânghia de siguranţă la doar doi metri de pământ. Murise îngheţat de frig. Tu cât de ataşat eşti de frânghia ta?

Calatorul si filosoful Un calator, care se indrepta spre Atena, a intalnit in calea lui un filosof.“Cat timp imi ia oare ca sa ajung in Atena?”“Mergi”, ii raspunse filosoful.“Pai bine, dar cu asta nu raspunzi intrebarii mele”, zise strainul.“Mergi”, ii spuse insa din nou batranul.Calatorul, crezand ca are de-a face cu un nebun, ridica din umeri si pleca mai departe. Dupa nici zece pasi insa, batranul il striga:“Vei ajunge la Atena in aproximativ 4 ore”Calatorul, mirat, se opri din drum si il intreba:“Si de ce nu mi-ai spus asta cand te-am intrebat mai devreme?”“Dar cum puteam oare sa stiu in cat timp vei ajunge la Atena, inainte de a vedea cat de repede mergi?” raspunse filosoful.

Printesa si copilul A fost odată un rege care avea o fiică deşteaptă foc şi foarte frumoasă. Prinţesa suferea însă de o boală misterioasă. Pe măsură ce creştea, mâinile şi picioarele-i slăbeau, în timp ce auzul şi văzul i se împuţinau. O mulţime de doctori încercaseră să o vindece, dar în zadar. Într-o zi, la curte sosi un bătrân despre care se spunea că ar cunoaşte secretul vieţii. Toţi curtenii se grăbiră să-l roage să vină în ajutorul prinţesei bolnave. Bătrânul îi dădu copilei un coşuleţ de nuiele cu capac, şi-i spuse:- Ia-l şi ai grijă de el. Te va vindeca…Nerăbdătoare şi plină de bucurie, prinţesa deschise capacul, dar ceea ce văzu o umplu de uimire şi de tristeţe. În coşuleţ era un copil, doborât de boală, şi mai nenorocit şi mai suferind decât ea. Prinţesa îşi lăsă sufletul cuprins de compătimire şi, în ciuda durerilor, luă copilul în braţe şi începu să-l îngrijească. Trecură luni, iar prinţesa nu avea ochi decât pentru copil. Îl hrănea, îl mângâia, îi surâdea, îl veghea nopţile, îi vorbea cu duioşie, chiar dacă toate acestea îi pricinuiau o mare suferinţă şi oboseală.La aproape şapte ani după acestea… se petrecu ceva de necrezut. Într-o dimineaţă, copilul începu să zâmbească şi să meargă. Prinţesa îl luă în braţe şi începu să danseze râzând şi cântând, uşoară şi nespus de frumoasă cum nu mai fusese de multă vreme. Fără să-şi dea seamă se vindecase şi ea…

Nimic nu exista Tesshu, un tanar student Zen, a studiat cu diversi maestri. Intr-o zi a ajuns la maestrul Dukon.Dorind sa arate tot ce stie, tanarul a spus: “Mintea, Buddha, si toate fiintele nu exista in cele din urma. Adevarata natura a tututor fenomenelor este vidul, nimicul. Nu exista realizari, nu exista iluzii, nu exista mediocritate. Nu este nimic de dat, asa cum nu exista nimic de primit.”Dukon, care fuma in tacere, nu spunea nimic. Dintr-o data insa l-a pocnit pe student cu pipa lui, iar acesta a inceput sa se infurie.“Daca nu exista nimic”, a intrebat Dukon, “atunci furia asta de unde vine?”

Nisip si piatra Doi prieteni mergeau împreună prin deşert.La un moment dat s-au certat, şi unul dintre ei i-a spus vorbe grele celuilalt şi l-a lovit.Acesta din urmă, îndurerat, fără cuvinte, a scris pe nisip:”Astăzi, cel mai bun prieten m-a jignit şi m-a lovit.”Au continuat să meargă şi au ajuns la o oază, în lacul căreia au decis să se răcoreascăCel care fusese pălmuit a fost cât pe ce să se înece, dar prietenul său l-a scos la mal.După ce şi-a revenit, cel salvat a scris pe o piatră:”Astăzi, prietenul meu cel mai bun a fost lângă mine când am avut nevoie de el.”Celălalt l-a întrebat:- Când te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe o piatră. De ce?Acesta i-a răspuns:- Când sunt rănit scriu pe nisip pentru că vânturile să şteargă amintirea suferinţei. Dar când cineva îmi face un bine sap această amintire în piatră, pentru că ea să dăinuie, neştearsă...

Copilul maestrului Maestrul Hakuin era admirat de vecini pentru puritatea vieţii sale. Alături locuia o fată frumoasă, fiica unor negustori de alimente. Într-o zi, ca un trăsnet picat din senin, părinţii descoperiră că fiica lor era însărcinată. Deşi fata nu voia să spună cine-i tatăl, până la urmă mărturisi că era Hakuin. Atunci, părinţii furioşi, se duseră la maestru. „Aaa, da?” a fost singurul lui răspuns. Când s-a născut copilul, i l-au adus lui Hakuin, care l-a îngrijit, fără să-i pese că-şi pierduse reputaţia. După un an, tânăra mamă nu mai rezistă şi spuse adevărul. Tatăl copilului era un tânăr care lucra în târgul de peşte… După ce părinţii se împăcaseră cu ginerele, tinerii părinţi se duseră la Hakuin să-şi ceară iertare şi să-şi ia copilul înapoi. Hakuin nu le reproşă nimic, ci spuse doar atât: „Aaa, da?”

Răzbunare târzie 

Un om fu pedepsit de către consatenii săi, fiind aruncat într-un bazin uscat. Cetăţenii pe care el îi tratase nedrept luaseră acum justiţia în mâini. Stând pe marginea şanţului, dădură drumul unei ploi de scuipături asupra lui. Alţii aruncară cu noroi de pe drum. Deodată, omul fu lovit de o piatră. Uluit, se uită sus şi îl întrebă pe cel care aruncase piatra: „Îi cunosc pe toţi ceilalţi oameni. Cine eşti tu, care crezi că poţi arunca cu pietre în mine?”Omul de pe marginea şanţului răspunse: „Sunt cel faţă de care te-ai purtat rău acum douăzeci de ani”. Păcătosul întrebă atunci: „Unde ai fost în tot acest timp ?” „În tot acest timp, răspunse omul, am purtat piatra în inima mea. Acum, că te-am găsit într-o stare nenorocită, am luat piatra în mână.” (dupa Nossrat Pesechkian)

Cei doi soimi Un imparat a primit doi soimi.Unul a fost antrenat, dar, despre celalalt i s-a spus ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea. Unul dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare.Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute.

Un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si, a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul zburand de colo-colo.”Cum ai facut?” si-a intrebat supusul”A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare.”

Despre curajul de a risca o încercare Un rege işi puse curtea la încercare pentru un post important. Numeroşi oameni puternici şi înţelepţi se aflau in jurul lui. "Intelepţilor”, spuse regele, “am o problemă şi vreau să văd care dintre voi este în stare să o rezolve." Îi conduse pe oameni la o uşă enormă, mai mare decât văzuse cineva vreodată. Regele le explică: "Aici vedeţi cea mai mare şi cea mai grea uşă din regatul meu. Care dintre voi poate să o deschidă?" Unii dintre curteni doar scuturară din cap. Alţii, care se numarau printre cei intelepţi, se uitară la uşa mai de aproape, dar recunoscură că nu pot să o facă. Când intelepţii spuseră asta, restul curţii consimţi că aceasta problemă era prea dificil de rezolvat. Un singur vizir se duse la uşă. O examină cu ochii şi cu degetele, încercă mai multe modalităţi de a o deschide şi în cele din urmă o trase cu o smucitură puternică. Şi uşa se deschise. Fusese lasată intredeschisă numai, nu inchisă complet, şi nimic altceva nu fusese necesar, decât bunăvoinţa de a realiza ceva si curajul de a acţiona cu indrazneală. Regele spuse: "Vei primi postul de la curte, pentru că tu nu te bizui doar pe ceea ce vezi sau auzi; tu iţi pui propriile puteri în joc şi rişti o încercare.”(dupa Nossrat Pesechkian)Paharul cu lapte Într-o zi un tânăr sărac care vindea diferite mărfuri, din poartă în poartă ca să-şi plăteasca studiile la universitate, găsi în buzunar doar o monedă de 10 cenţi şi-i era foame. Decise să ceară ceva de mâncare la următoarea casă. Dar nervii lui l-au trădat când îi deschise uşa o femeie superbă. În loc să ceară ceva de mâncare, ceru un pahar cu apă. Ea se gândi că tânărul părea înfometat, aşa că îi aduse un pahar mare cu lapte. El îl bău încet şi după aceea întrebă: ”Cât vă datorez?” “Nu-mi datorezi nimic,” răspunsese ea, “mama mea ne-a învăţat că trebuie să fim mereu mai buni cu cei care au nevoie de noi.... “Şi el răspunsese: ”Vă mulţumesc din suflet....!”Când tanarul plecă de la casa aceea, nu numai că se simţi mai uşurat, dar şi încrederea în Dumnezeu şi în oameni deveni mai puternică. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza sărăciei. După câţiva ani femeia se îmbolnăvi grav. Medicii din satul ei erau ingrijoraţi. După puţin timp au trimis-o în oraş. Îl căutară pe un doctor renumit pentru o consultaţie. Doctorul o consulta si ea fu operată pe cord deschis şi se recuperă foarte încet.. După o lungă luptă ea învinse boala... Era în sfârşit sănătoasă. Dat fiind că pacienta era în afara oricărui pericol, doctorul ceru biroului administrativ să-i trimită factura cu totalul cheltuielilor ca s-o aprobe. O recontrolă şi o semnă. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii şi o trimise în camera pacientei.

Factura a ajuns în camera pacientei, dar ei îi era teamă să o deschidă pentru că ştia că ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale ca să plăteasca costul unei intervenţii atât de complicate... În sfărşit o deschise şi ceva i-a atras imediat atenţia: pe marginea facturii citi aceste cuvinte: „Plătită integral acum mulţi ani cu un pahar de lapte”.

Fantana si viata Un om a plecat sa mediteze in pustiu, intr-o singuratate absoluta. Cand s-a intors in lumea oamenilor, aureolat de o faima fara pereche (aflase, in singuratate, toate misterele naturii, ale oamenilor si ale sufletului omenesc), toti s-au inghesuit sa-l intalneasca.Un tanar care a fost primit in preajma lui l-a intrebat:“Ce este viata?”Dupa o lunga chibzuinta, a primit raspunsul:”E o fantana.””O fantana? Esti sigur?”“Ma rog, daca nu vrei, nu-i o fantana.”

Povara camilei Un beduin, care calatorea calare pe o camila incarcata cu doi desagi, a intalnit un om care i s-a alaturat si l-a intrebat:”Ce duce camila ta?””O desaga cu grau si una cu nisip”, a raspuns beduinul.”Dar de ce anume?””Ca sa nu se aplece intr-o parte.””Mai bine ai fi impartit graul in doi desagi”, a spus omul. “Camila ta ar fi avut de dus astfel o povara mai usoara.”Beduinul a fost izbit de intelepciunea acestui sfat.”Ai dreptate”, a strigat el. De o mie de ori ai dreptate! Ai o minte ascutita si patrunzatoare! Haide, urca pe camila mea!”Dupa ce omul a urcat in spinarea camilei, beduinul a zis:”Cine esti? Un om destept ca tine trebuie sa fie sultan ori macar vizir!””Nu, nu sunt nimic.””Esti cel putin bogat?””Nu, uita-te la vestmintele mele.””Ce fel de negot faci? Unde locuiesti? Unde ti-e pravalia?””N-am nici pravalie, nici casa.””Dar camilele? Dar vitele?””N-am nici una, nici alta…””Dar ce ai, in afara de minte?””Nimic, ti-am spus doar, n-am nici macar un codru de paine sa-mi potolesc foamea. Iar hainele mele sunt numai zdrente.””Da-te jos de pe camila mea!” a strigat beduinul. “Piei din ochii mei! Du-te cu tot cu mintea ta primejdioasa, pentru ca prostia mea este sfanta!”Cei doi s-au despartit pentru totdeauna, iar beduinul si-a vazut de drum, calare pe camila care ducea o desaga cu grau si alta cu nisip.

Invatatura din jungla 

Un maestru a plecat cu ucenicul sau în junglă. Chiar dacă era în vârstă, îşi făcea drum cu agilitate, în timp ce discipolul tot aluneca şi cădea de multe ori. Tânărul se ridica şi mormăia mânios de fiecare dată dar continua să-şi urmeze maestrul. După o bună bucată de drum, au ajuns într-un loc sacru. Fără să se oprească o clipă, maestrul s-a întors pe drumul pe care veniseră.“Nu m-ai învăţat nimic astăzi,” spuse novicele, după ce căzuse a mia oară.“Te-am învăţat un lucru, dar nu ai reuşit să-l înţelegi,” spuse vraciul. “Încerc să te învăţ cum să înfrunţi greşelile în viaţă.”“Şi cum ar trebui să le înfrunt?”“În acelaşi fel în care ar fi trebuit să înfrunţi fiecare căzătură,” răspunde vraciul. “În loc să blestemi locul unde ai căzut, trebuia să încerci să înţelegi ce te-a făcut să aluneci înainte.” Poveste cu barca goala Se spune ca era o data un student care se infuria foarte repede pe tot ce i se intampla…nu ca nu ar fi fost usor, cand toate ii mergeau mai mult decat pe dos. Maestrul lui din planul terestru s-a hotarat sa il conduca spre intelegerea unui adevar simplu care sa il faca sa treaca mai impacat prin viata lui si prin viata celorlalti. Asa ca l-a luat deoparte si i-a spus:“Dragul meu, sa presupunem ca esti intr-o barca pe un fir de apa destul de ingust, si din sens opus vine o alta barca, iar acea barca este condusa de un om care de voie sau de nevoie intra in barca pe care o conduci tu, ce faci atunci?”“Pai ce sa fac, ma supar, ce, nu m-a vazut ca vin? Nu putea sa faca in asa fel incat sa nu se ajunga la ciocnirea barcilor, asa ceva nu se poate….”“Incetisor dragul meu! Am inteles, dar daca ti-as spune ca in barca cealalta nu era nimeni…ca era o barca goala care s-a ciocnit de barca ta pur si simplu…In acest caz ce ai face?”“In cazul asta mi-as vedea de drum…asa a fost sa fie!”“Intocmai dragul meu! Asa a fost sa fie! Fii o barca goala! si considera ca te ciocnesti doar de barci goale atunci cand navighezi pe raul vietii. Astfel vei putea sa iti concentrezi energia si lumina in lucrurile care merita cu adevarat! Pe o barca goala nu se supara nimeni…o barca goala nu te poate supara…E atat de simplu!” Studentul a plecat inseninat si ori de cate ori se intampla pur si simplu ca barca lui sa se ciocneasca de barcile celorlalti…el arunca repede din barca mania, frustrarea, judecata celuilalt si trecea zambind mai departe in barca lui golita de tot raul din el.

Regele african Povestea spune despre un rege african care avea un prieten foarte bun din copilarie. Acest prieten avea obiceiul ca indiferent de situatia in care se afla (pozitiva sau negativa) sa reactioneze la fel: “E foarte bine!”Intr-o zi regele si prietenul sau se aflau la vanatoare. Prietenul incarca si pregatea armele pentru rege. Dintr-o greseala, o arma s-a descarcat si i-a retezat regelui buricul degetului mare.Examinand situatia, prietenul a remarcat ca de obicei: “E foarte bine!”La asta regele a replicat: “Nu, nu e bine deloc!” si a ordonat ca prietenul lui sa fie aruncat in inchisoare.Un an mai tarziu, regele vana intr-o zona periculoasa. A fost capturat de canibali, care l-au dus in satul lor. L-au legat de un protap si se pregateau sa-l “prepare”. Unul dintre canibali care vroia sa dea foc a observat ca regele nu avea buricul degetului mare. Fiind superstitiosi, aveau ca regula sa nu manance pe nimeni care nu era intreg.In concluzie l-au eliberat pe rege.La intoarcerea acasa, regele si-a reamintit de intamplarea de la vanatoare cand isi pierduse

degetul si cuprins de remuscari, ordona sa fie eliberat prietenul lui.“Ai avut drepate” i-a spus prietenului proaspat eliberat. “A fost foartebine ca mi-ai retezat buricul degetului.” Si a inceput sa-i povesteascapatania cu canibalii. “Imi pare foarte rau ca te-am trimis la inchisoareatata vreme. A fost urat din partea mea sa fac acest lucru.”“Nu “, a replicat prietenul , “Este foarte bine!”“Ce vrei sa spui cu asta, “Este foarte bine?!?” Cum poate fi bine sa-ti trimiti prietenul la puscarie un an?”“Daca n-as fi fost in inchisoare, as fi fost cu tine.”

Vinul si chitara Un om de afaceri american statea langa chei, intr-un mic sat mexican de coasta, cand un pescar isi trage barca la mal. In barca erau cativa pesti frumosi. Americanul il felicita pentru pestele prins si il intreaba cat timp i-a luat sa-l pescuiasca.”Foarte putin”, a raspuns mexicanul.”De ce nu stai mai mult pe mare sa prinzi mai mult peste?” a intrebat atunci americanul.”Mi-ajunge sa-mi intretin familia”, i-a raspuns pescarul.”Si ce faci in restul timpului?” a vrut sa stie omul de afaceri.”Dorm pana tarziu, pescuiesc putin, ma joc cu copiii, imi fac siesta impreuna cu nevasta-mea, in fiecare seara ma plimb prin sat, beau un pahar de vin si cant la chitara cu prietenii. Domnule, am o viata plina si sunt foarte ocupat”, a incheiat pescarul.”Uite”, il ia peste picior americanul. “Am studiat Economia la Harvard si te pot ajuta. Ar trebui sa pescuiesti mai mult si cu banii pe care-i castigi in plus sa-ti cumperi o barca mai mare. Cu ceea ce castigi de pe urma barcii mai mari iti poti cumpara cateva barci si mai tarziu chiar o flota de pescuit. In loc sa vinzi pestele prin intermediari, ilpoti vinde direct la o fabrica, iar mai tarziu iti poti cumpara propria fabrica de prelucrare a pestelui. Ai putea astfel controla produsul, procesarea si distributia. Va trebui sa pleci din sat, sa te muti in Mexico City, apoi la Los Angeles si, mai tarziu, la New York, de unde iti vei conduce afacerea tot mai infloritoare.””Si cat va dura sa fac toate astea, senor?” intreaba pescarul.”Vreo 15-20 ani”, raspunde americanul.”Si apoi?””Apoi vine partea cea mai buna”, rase americanul. Iti vinzi afacerea si devii foarte bogat. Ai lua cateva milioane de dolari.””Milioane, senor?” se mira pescarul. “Si dupa asta?””Dupa asta te retragi din afaceri, te muti intr-un satuc de pescari pe malul oceanului si te scoli tarziu, pescuiesti putin, te joci cu copiii, iti faci siesta impreuna cu sotia, te plimbi seara prin sat, bei un pahar de vin cu prietenii, cantati la chitara….”

Batranul samurai Intr-o societate de demult si de prin alte parti, mai spre rasarit, traia la un moment dat un batran samurai care nu mai ridicase sabia din cui de cel putin treizeci de ani. La prima vedere asa ceva ar parea de neiertat, pana la urma diferenta dintre un samurai si-un taran oarecare e tocmai sabia, nu degeaba i se zice clasa martiala. Dar batranelul nostru, mai pricajit si mai uscatel din fire, era ca din intamplare cel mai reputat, si cel mai competent maestru in ceremonia ceaiului. Atat de competent incat cei ce-l vazusera servind spuneau ca Suijin insusi vine sa se intretina cu el in timpul ceremoniei, si Imparatul considera o mare onoare sa-l aiba la masa pe batranelul cu barba colilie.

Intr-o buna zi, mergand la piata sa targuiasca cele trebuincioase, batranul samurai se lovi din intamplare de un tanar, mandru samurai, inalt cam cat un brad, aproximativ vorbind, si lat cam cat usa. Batranul isi ceru scuze cu efuziune, dar tanarul nu se lasa calcat in picioare, si pentru grava atingere ce-i fusese atinsa insista sa fixeze duel in toata regula.Batranul samurai nu putea bineinteles refuza sa participe, chiar daca era mai degraba evident pentru el ca are cam aceleasi sanse pe care le are si lemnul in joagar. Asa ca intr-o dupa-masa, in pre-ziua festivitatilor de transare, sedea el oarecum abatut pe covorasul lui si se gandea la multe alte, ca orice om care-a vazut multe, si mai are de vazut putine.Un prieten de-al lui veni in vizita, si vazandu-l extrase de la el povestea intamplarii. Se oferi de nenumarate ori sa lupte el in loc, dar maestrul refuza. Unde s-a mai auzit samurai sa lupte prin reprezentanti, ca femeile?! Pana cand i se servi ceaiul, prietenul sezu si el abatut, dar in momentul in care batranul incepu sa serveasca, il strafulgera un gand. Isi intrerupse prietenul, atingandu-l pe umar, si-i spuse: “Maine, cand va veti infrunta pentru duel, sa-ti scoti sabia din teaca cu aceleasi miscari sigure si precise cu care tocmai ai turnat ceaiul, si de altceva sa nu-ti fie grija”.A doua zi, de dimineata, cei doi se inclinara scurt, fata in fata. Batranul scoase katana dintr-o miscare, tanarul il privi o clipa, inclina capul, isi ceru scuze si pleca in drumul lui.

Cele doua cetati 

Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:”Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?”Batranul ii raspunse printr-o intrebare:”Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?””Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo.””Asa sunt si locuitorii acestei cetati”, raspunse batranul.Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:”Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?”Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:”Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?””Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.””Asa sunt si locuitorii acestei cetati”, raspunse batranul.Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:”Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?”“Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima.”

Templul dragonului In timpuri indepartate, intr-un tinut oarecare al Chinei, o manastire veche a luat foc pana la temelii, in locul ei ramand cativa calugari speriati si un staret care a multumit providentei pentru sansa de a o lua de la capat. Asa ca in urmatoarele luni calugarii construira o manastire de o mie de ori mai frumoasa decat cea de dinainte, incepand sa inteleaga ca daca cea veche nu ar fi ars, manastirea cea noua nu ar fi incantat sufletele celor care ii treceau pragul.Dupa ce au terminat lucrul si toate zidurile au fost ridicate, staretul isi dadu seama ca manastirii lor ii lipsea sufletul. Asa ca se gandi sa cheme un mare pictor care sa inchipuie un dragon urias pe cel mai mare perete. Zis si facut. Dadu sfoara in tara pentru a afla cine este cel mai bun pictor si dupa ce il gasi il invita la manastire.

Pictorul veni cu multe unelte, pensule diferite, cerneluri, vopsele, asa cum ii statea bine unuia care era cel mai mare pictor al vremii sale. Spre mirarea calugarului, pictorul desi foarte tinar, parea foarte sigur pe el si pe renumele lui.Staretul il invita in sala unde se afla peretele:“Iata, aici este peretele, am vrea daca se poate sa iti folosesti o mica parte din maiestria dumitale pentru a zugravi un dragon rosu, este tot ce mai lipseste manastirii noastre pentru a fi intradevar desavarsita.”“De buna seama”, zise pictorul, “sunt onorat sa imi las mana sa picteze cel mai frumos dragon ce a fost pictat vreodata.”“Iti suntem recunoscatori”, zise staretul, “nu gasesti oricand un om asa priceput care sa picteze dragonul asa cum este el in realitate!”“Cum in realitate?” zise pictorul putin incurcat. “Credeam ca dragonii sunt animale fantastice.”“Dragul meu”, zise calugarul, “tu vroiai sa pictezi un animal pe care nu l-ai vazut niciodata, pai cum asa? Norocul tau este ca in padurile din jurul acestei manastiri chiar traiesc dragoni, asa ca maine dimineata vei merge in padure si dupa ce vei vedea unul te vei intoarce sa il pictezi.”Pictorul incuviinta, gandindu-se ca daca va si vedea un dragon, picturile lui cu aceste anumale vor fi si mai bune avand si mai mare cautare. Asa ca a doua zi dis-de-dimineata pleca impreuna cu staretul in padurile din preajma manastirii. Au mers ei cam vreo jumatate de zi, cand staretul se opri si zise:“Eu pana aici te-am adus, dar am putina treaba la manastire, nu-ti fie teama ca nu suntem departe, pare doar departe pentru ca am mers pe unde credeam ca o sa gasim dragoni. Am sa te las aici si vin si sa te iau pe seara. Uite niste apa si mancare daca ti se face foame. Stai pe loc pentru ca de obicei pe aici trec in fiecare zi dragonii.”Si zicand acestea il lasa pe pictor putin nedumierit . Pana sa aiba el timp sa mai spuna ceva, calugarul se topi ca si cum nu ar fi fost niciodata. Nu-i ramase altceva de facut decat sa astepte.Trecu o ora si apoi dupa ea inca un sirag, seara veni si ea parca mai repede ca de obicei, nici urma de dragoni sau de staret. Pictorul se pregati pentru noapte cum putu el mai bine, urcandu-se intr-un copac si gandindu-se ca dimineata va vedea macar un dragon, sau ca va veni cineva sa il ia, doar nu se poate sa il fi lasat asa de izbeliste pe el, cel mai mare pictor.Dimineata veni, linistita padurea se trezi la viata, dar nu ii scoase in cale nici un dragon. Pictorul incepu sa se infurie, nu ii mai era nici foame, nici sete, nu mai vroia nici sa vada dragoni, era satul de bataia de joc la care fusese supus. Nu-si isi mai dorea decat sa puna mana pe staret si sa ii traga o mama de bataie.Dupa o saptamana, pictorul arata ca un cersetor, nu mai mancase decat radacini si fructe, dormise prin copaci, furia il ineca cu totul…Avea pumnii insangerati de cati copaci lovise incercand sa isi mai potoleasca vartejul de furie. Nu vazuse nici un dragon si simtea ca nu mai poate.Staretul se ivi si el spre seara…trecusera 7 zile, dar el venea de ca si cum si-ar fi respectat promisiunea…“Nenorocitule”, il intampina pictorul. “Ti-ai batut joc de mine, ai fi putut sa ma gasesti mort. Nu ti-a pasat. Uiti ca eu sunt cel mai mare pictor al Chinei, zise el, apropiindu-se amenintator de calugar cu gandul de a-l bate. Doar ca nu putu…pentru ca vocea blanda a acestuia ii dadu cheia pentru a intelege tot ceea ce se intamplase cu el in acea saptamana.”“Fiul meu, furia ta imi spune ca te-ai intalnit cu dragonul. Acum ca l-ai vazut, ne putem intoarce sa il pictezi.”Pictorul intelese darul staretului si se intoarse la manastire sa picteze dragonul cu care traise alaturi timp de o sapatamana.

Puiul de urs

A fost odata ca niciodata ca de nu ar fi nu s-ar povesti. Intr-un tinut foarte indepartat la poalele muntelui, intr-o padure frumoasa traia o ursoaica cu puiul ei, impreuna cu celelalte animale din padure. Si cat era ziua de lunga ursoaica nu-si vedea capul de treburi; pe langa treburile pe care le facea in mod obisnuit, era atenta ca puiul ei sa nu faca ceva care sa ii pericliteze siguranta. Nu isi lasa puiul sa culeaga mure de frica sa nu se intepe in tufele de mure, nici sa manance miere din stupul de albine pentru ca se temea sa nu il intepe albinele, nici sa mearga singur la rau sau impreuna cu ceilalti pui de animale pentru ca nu credea ca se va descurca fara ea. Puiul de urs nu avea voie sa se joace cu ceilalti pui de animale, ceea ce il facea sa se simta destul de trist. Si asa decurgeau zilele petru puiul de urs si mama lui, pana intr-o zi, cand ceva neasteptat s-a intamplat. In timp ce mergea prin padure ca sa culeaga mure, ursoaica si-a prins laba intr-o capcana. A incercat sa se elibereze dar, oricat a incercat, nu a reusit sa se elibereze. In tot acest timp, nu se gandea decat la puiul ei care era singur si la posibilitatea ca nu o sa-l mai vada niciodata. Si atunci si-a dat seama ca nu l-a invatat cum sa-si procure hrana, cum sa faca fata dificultatilor care apar in padure. Si a luat atunci o hotarare: ca daca va scapa din aceasta situatie, isi va invata puiul sa se descurce sigur si sa faca fata cu succes situatiilor care apar in viata, invatandu-l si lasandu-l sa experimenteze. Si cum statea si se gandea la toate aceste lucruri, a vazut o solutie prin care sa iasa din aceea capcana, lucru pe care nu-l vazuse inainte fiind asa de preocupata sa scape cu orice pret. Dupa ce s-a eliberat, s-a dus fericita la puiul ei, l-a luat in brate si i-a spus ca de acum inainte lucrurile se vor schimba. Si a inteles ca din prea multa dragoste, nu il lasase sa fie si sa devina ceea ce poate el sa devina.

Omul care sedea Odata, pe inserate, un taran se aseza pe pragul modestei sale case, bucurandu-se de racoarea serii. In apropiere, serpuia un drumeag care ducea spre sat; un om care trecea il vazu pe taranul nostru si se gandi:“Omu’ asta e fara gres un mare lenes, sta de pomana si cat e ziua de mare lancezeste pe pragul casei…” La putina vreme, aparu un alt trecator. Acesta se gandi: “Omu’ asta e un Don-Juan. Sade aici ca sa se poata uita la fetele care trec, ba poate le mai si necajeste…” In fine, un strain care se indrepta spre sat isi zise: “Omu’ asta e de buna seama un mare muncitor. A trudit toata ziua, iar acum se bucura de odihna binemeritata…”

Omul care sedea Odata, pe inserate, un taran se aseza pe pragul modestei sale case, bucurandu-se de racoarea serii. In apropiere, serpuia un drumeag care ducea spre sat; un om care trecea il vazu pe taranul nostru si se gandi:“Omu’ asta e fara gres un mare lenes, sta de pomana si cat e ziua de mare lancezeste pe pragul casei…” La putina vreme, aparu un alt trecator. Acesta se gandi: “Omu’ asta e un Don-Juan. Sade aici ca sa se poata uita la fetele care trec, ba poate le mai si necajeste…” In fine, un strain care se indrepta spre sat isi zise: “Omu’ asta e de buna seama un mare muncitor. A trudit toata ziua, iar acum se bucura de odihna binemeritata…”O scurta istorie a metaforei psihoterapeutice

Pentru a supravieţui, orice fiinţă are nevoie să poată recunoaşte tipare, şi respectiv să poată face comparaţii, pentru ca, într-o situaţie nouă, să ştie ce lucruri sunt comestibile, care situaţii sunt periculoase, etc. Pentru organismele simple, aceste categorisiri se referă la capacitatea de a răpunde la stimuli simpli chimici sau fizici, dar pentru organismele mai complexe aceste „categorii” devin mult mai „deştepte”.Cu siguranţă încă de la apariţia cuvântului scris a apărut şi metafora, care apare de exemplu în cultura aborigenă. Există traduceri din Egiptul antic cu vechime de peste 4000 de ani care suprind metafore:

„Moartea este înaintea mea aziCa cerul când se înseninează,Ca dorinţa omului de a-şi vedea casa după nenumăraţi ani de captivitate.”În povestea Babilionană a lui Ghilgameş, cea mai mai veche poveste de pe pământ, apar de asemenea metafore.Cele mai vechi opere de artă cunoscute sunt picturile rupeste din peştera Chauvet – Pont- D’arc din Franţa, care datează de acum 30.000. de ani şi care au semnificaţie mitică şi simbolică. Iar dovezile arheologice ale existenţei pacticilor magice şi religioase, care sunt metafore sau simboluri, sunt mai vechi de atât.În Anglia Elisabetană, în anii 1500 şi 1600, metafora era o parte esenţială a limbii literare, şi scritorii acelor timpuri, în mod special Shakespeare, foloseasu metafora în mod foarte sofisticat.Totuşi „gânditorii” „serioşi”, începând cu Platon acum 2500 de ani, au avut tendinţa de a da la o parte metafora, preferând limbajul simplu. Cu toate acestea, chiar şi atunci când îşi exprimau dezacordul faţă de folosirea metaforei, aceşti filosofi foloseau ei înşişi metafore pentru a se exprima.Însă Sigmund Freud arăta încă din 1900 că inconştientul, care foloseşte „gândirea primară” este de natură metaforică, ca şi visele. Mai târziu Milton Erickson a folosit o metodă terapeutică, astăzi cunoscută sub numele de psihoterapie ericksoniană, care este o îmbinare de metafore, povestiri şi hipnoză, cu efect extraordinar comparativ cu alte terapii. Influenţa lui Erickson se resimte până în zilele noastre.

Focul Într-o seară maestrul se adună cu discipolii şi le ceru să facă un foc ca să stea de vorbă împreună.“Călătoria spirituală e ca un foc care arde în faţa noastră,” spuse. “Un om care vrea să aprindă focul trebuie să suporte fumul care-i îngreunează respiraţia şi-l face să lăcrimeze. Aşa e redescoperită credinţa lui. Oricum, odată ce focul a fost aprins din nou, fumul dispare, iar flăcările luminează toate lucrurile din jurul lor, dîndu-le căldură şi linişte.””Dar dacă altcineva aprinde focul pentru el?” întrebă unul din discipoli. “Şi dacă cineva ne ajută să evităm fumul?””Dacă cineva face asta, este un fals maestru.”

Alegerea Un om care se simtea vesnic împovarat de greutatile vietii i se plânse unui maestru spiritual vestit.”Nu mai pot! Viata mi-e un chin!”Maestrul lua o mâna de cenusa si o lasa sa cada într-un pahar plin cu apa curata, buna de baut,

pe care-l avea pe masa, spunând:”Acestea sunt suferintele tale.”Toata apa se tulbura si se murdari. Maestrul arunca apa, lua o alta mâna de cenusa la fel cu cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de fereastra si o arunca în mare.Cenusa se împrastie într-o clipa, iar marea ramase la fel ca înainte.-“Vezi?,” îl lamuri înteleptul. “În fiecare zi trebuie sa alegi între a fi un pahar de apa sau marea.”

Calugarul tacutA fost odata o manastire zen, in care calugarii traiau intro tacere desavarsita. Exista o singura exceptie de la aceasta regula: fiecarui calugar i se permitea sa spuna doua cuvinte la fiecare cinci ani. Dupa ce unul dintre ei a tacut timp de cinci ani, staretul i-a cerut sa spuna cele doua cuvinte pe care le doreste."Camera rece", a spus calugarul.Cinci ani mai tarziu, calugarului i s-a permis sa vorbeasca din nou."Mancare proasta", a spus el.Dupa alti cinci ani, staretul i-a cerut din nou sa spuna cele doua cuvinte la care avea dreptul."Parasesc manastirea", a spus calugarul."Nu ma mira”, i-a raspuns staretul. “Nu faci altceva decat sa te plangi tot timpul".

Malul rauluiUn calugar se plimba in sus si in jos pe malul unui rau linistit, incercand sa se decida pe unde sa-l treaca. La un moment dat el a observat pe malul celalalt al raului un mare maestru Zen. Convins ca problemele sale s-au rezolvat, el i-a strigat marelui maestru: “Invatatorule, cum pot sa trec pe malul celalat al raului?”Maestrul i-a raspuns:”Te afli deja pe malul celalalt al raului!”

Viata ca un fluture albastru A fost odata un barbat caruia i-a murit sotia, astfel incat el locuia impreuna cu cele doua fete ale sale, care erau din fire foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari… la unele stia sa le raspunda, la altele nu… Tatal lor isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, de aceea intr-o zi si-a trimis fetele sa petreaca o perioada de timp in casa unui intelept. Acesta stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau. La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul. “Ce vei face?” o intreba sora ei. “O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela!”Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand.“Am aici un fluture albastru. Spune-mi, inteleptule, e viu sau mort?”Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:“Depinde de tine… fiindca e in mainile tale!”

RealitateaUn filozof intalni intr-o zi un maestru zen si dorind sa-l puna in dificultate il intreba:„Fara cuvinte si in tacere imi poti spune ce este realitatea?”Maestrul ii dadu un pumn in fata...

Tigrul si fragii A fost odată ca niciodată un bărbat care vâna atunci când şi-a dat seama că undeva aproape de el se afla un tigru. Intrând în panică, a început să fugă cât de tare putea. Deşi nu putea vedea tigrul, îi putea simţi respiraţia caldă în ceafă, ceea ce îl determina să fugă din ce în ce mai repede. Fugea mai repede decât o făcuse vreodată şi într-un final a ajuns la marginea unei prăpăstii, împiedicându-se. Având noroc, a reuşit să apuce cu mâna un mic tufiş şi se balansa periculos deasupra hăului. Uitându-se în sus a văzut tigrul, care avea o privire fioroasă, privind în jos spre el; şi cum se uita în jos, a văzut un alt tigru care îl privea, cu fălcile larg deschise, aşteptând ca omul să cadă. Dar asta nu era tot. Doi şoareci micuţi rodeau tulpina tufişului de care era agăţat şi care îl salva. Atunci omul a observat o tulpină de fragi lângă el. S-a întins şi a cules câteva fructe roşii, le-a băgat în gură şi a savurat gustul dulce, apoi a excalamat: „Ah, ce gust delicios au fragii!”

Felinarul Un maestru zen mergea împreună cu discipolul său pe drum, în toiul noptii.Înteleptul tinea în mână un felinar."Maestre", a întrebat discipolul, "este adevărat că tu vezi pe întuneric?""Da, este adevărat." ii raspunse maestrul." Si atunci de ce ai luat felinarul?""Ca să nu dea altii peste mine!"

Calul deprimat Un cal deprimat se tolaneste pe jos si nu mai vrea pentru nimic in lume sa se mai ridice. Stapânul disperat, nereusind sa-l convinga sa se ridice, cheama veterinarul. Acesta, sosit imediat, examineaza animalul si zice: “E foarte grav, singura solutie sunt aceste pastile pe care i le vei da cateva zile; daca nu reactioneaza, trebuie eutanasiat.”Porcul a auzit totul si fuge la cal: “Ridica-te, ridica-te, altfel se sfarseste rau!!!” Dar calul nu reactioneaza si da incapatanat din cap.A doua zi , veterinarul vine din nou sa vada efectul pilulelor: “Nu reactioneaza, mai asteptam o zi, dar cred ca nu sunt sperante !“.Porcul auzind, fuge din nou la cal: “Trebuie sa te scoli, altfel vei pati mari necazuri !” Dar calul, nimic. A treia zi, constatand lipsa progreselor, veterinarul ii cere stapanului: “Du-te dupa carabina, a venit timpul sa-l scapam pe bietul animal de chinuri!.” Porcul fuge disperat la cal: “Trebuie sa reactionezi, e ultima ocazie, te rog, astia sunt gata sa te omoare !!!” Calul se ridica, se scutura, face cateva miscari de dans, o ia la fuga in galop si sare câteva obstacole.Stapânul, care tinea mult la calul sau, foarte fericit ii spune veterinarului: “Multumesc mult, esti un medic minunat, ai facut un miracol !!! Trebuie neaparat sa sarbatorim evenimentul ! Haideti iute sa taiem porcul si sa facem o masa mare !!!”

Călătoria - Povestire de origine tibetanăDoi călugări plecaseră în călătorie. De trei zile nu întîlniseră decît o femeie bătrînă în pragul colibei sale. Ea le-a oferit puţin orez prăjit, amestecat cu ceai si unt rînced. Aceasta mancare modesta le fusese oferită cu o zi înainte. Acum le era foame şi frig. Deodată, a început să plouă. Cel mai tînăr dintre călugări se proteja cum putea mai bine cu o parte a veşmîntului său lung. Cel mai în vîrstă mergea mai departe în tăcere. La căderea nopţii, la orizont nu se vedea

nici un adăpost, nici templu, nici sihăstrie, nici cea mai umilă colibă. Poteca pe care mergeau se pierdea departe în munţi. Tînărul novice nu mai rezistă. El nu cunoştea ţinta acelei călătorii interminabile. „Templul zen nu poate să fie departe, îşi zicea el. Mi se pare că ne apropiem de Kamakura. Dar oare aceasta este destinaţia noastră?” Încălcînd cerinţa strictă de a păstra tăcerea, a îndrăznit să-l întrebe pe călugărul în vîrstă, care mergea cu un pas egal: “Maestre, unde mergem?” “Am ajuns”, a răspuns maestrul. “Vrei să spui că popasul e aproape?” a insistat tînărul călugăr. “Aici, acum. Am ajuns. “Novicele, înspăimîntat, s-a uitat la poteca plină de pietre care se pierdea în ceaţă. În depărtare, piscurile munţilor dispăreau deja în noapte. Îi era frică, frig şi foame. Şi, brusc, într-o străfulgerare, a înţeles. Şi-a amintit de cuvintele care îi fuseseră repetate deseori la mînăstire: „Zenul este un drum care duce… În fiecare pas făcut pe acest drum se află eternitatea. În prezent se cuibăresc viaţa, oaza, infinitul.” Trăiesc prezentul, trecutul a zburat, viitorul este un vis; doar prezentul este.

Povestea ceaiuluiImaginaţi-vă o potecă îndepărtată care duce la locuinţa unui înţelept. Iată pavilionul ceaiului. Arhitectura sa este simplă, este construit din lemn si din bambus. Nu este vorba de un lucru care să se împotrivească timpului, să-l sfideze printr-o eternitate derizorie de piatră. Încăperea în care intrăm are o suprafaţă modestă: aproximatv nouă metri pătraţi (două rogojini şi jumătate); trei-patru prieteni pot sta aici în voie. O pictură zen şi un buchet de flori de cîmp înveselesc atmosfera. În vatră ard cărbuni de lemn, ceainicul rotund e din metal şi poartă patina timpului; şi mai poţi vedea recipientul de apă, lingura din bambus, o pînză albă imaculată, cutiile de ceai şi bolurile tradiţionale obişnuite. Maestrul ceaiului execută gesturile rituale cu eficacitate, lentoare, atenţie şi dragoste. Conversaţia curge domoală; se vorbeşte despre poezie, despre istorie sau despre arhictectură. Încetişor, zgomotul uşor al vocilor se stinge. Contemplăm în tăcere bolurile familiare, o floare de cîmp... În depărtare se aude trilul unei păsări. Timpul s-a oprit. Armonie, seninătate. De-a lungul secolelor, ritualul s-a complicat, au fost fixate sute de reguli referitoare la aranjarea florilor, modul de a turna ceaiul, etc., dar Rikyu, cel mai celebru dintre maeştrii ceaiului, amintea: Ceaiul este doar atît: Fierbi apa.Infuzezi ceaiul, Şi îl bei… Asta este tot ce trebuie să ştii.

Poveste CaligrafiataIn Japonia era un obicei, ca ori de cate ori intalneai un calugar Zen sa il opresti si sa il rogi sa iti caligrafieze cateva cuvinte pe care apoi le pastrai ca pe un talisman aducator de noroc si fericire, tie si familiei tale. Intr-o zi calduroasa de vara, trecea un mare nobil dus de 4 slujitori intr-o lectica. Era tare grea lectica aceea, pentru ca nobilul nu traia de loc rau, desi daca l-ai fi intrebat pe el, ti-ar fi spus ca e tare stramtorat si necajit… Lectica trecu pe la amiaza pe langa un calugar Zen, care mergea linistit, privind in zare fara sa para deranjat de praful de pe drum sau de fierbintelala aerului. Slujitorii, in graba lor de a ajunge la destinatie, mai ca il lovira pe calugar, si astfel il cam leganara pe pasagerul “sus-pus”. Acesta scoase capul din adapostul de matase si incepu sa ii certe pe bietii carausi, doar ca ii cam ramasera cuvintele in gat, cand isi dadu seama ca tocmai trecuse pe langa un calugar Zen. “Opriti, netrebnicilor” tipa el cu o voce gatuita de furie. “Opriti si intoarceti-va!” Slujitorii intoarsera lectica dupa porunca ajungandu-l repede din urma pe calugar.

“Hei, tu”, zise marele nobil, “te rog sa imi scrii si mie cateva cuvinte aducatoare de noroc pentru mine si familia mea!”Calugarul se opri si fara vreun cuvant scoase de la brau ustensilele trebuitoare scrisului si se aseza in praful drumului, caligrafiind cu mare grija cateva cuvinte. Termina in cateva minute, care i se parura o vesnicie nobilului. Presara cenusa pe hartia de orez proaspat scrisa, o intinse nobilului cu o plecaciune, se scutura de praf si pleca. Nobilul lua “comoara” cu degete nerabdatoare si le porunci slujitorilor sa porneasca, lasandu-l in urma pe calugar. Dupa o vreme nerabdarea nu ii mai dadu ragaz nobilului, asa ca desfacu cu grija hartia cea fina de orez spre a citi cuvintele magice care aveau sa ii aduca si lui si familiei lui fericire vesnica. INTAI MOARE TATAL, PE URMA MOARE FIUL SI PE URMA MOARE NEPOTUL! citi cu mare mirare nobilul! Furia il gatui si il facu sa strige pitigaiat: “Intoarceti lectica acum, va poruncesc sa alergati sa il prindem pe netrebnicul care si-a batut joc de mine si de familia mea.” Bietii slujitori alergara cat putura de repede, manati de ploaia de injurii care ieseau fara incetare din gura nobila a “greutatii” pe care o aveau de dus. Ajunsera in cele din urma pe calugar din urma. Nobilul se dadu jos si se repezi la calugar, insfacandu-l de marginile chimonoului. “Nenorocitule, cum ai indraznit sa scrii asa ceva?! Cum adica INTAI MOARE TATAL, PE URMA MOARE FIUL SI PE URMA MOARE NEPOTUL? Imi doresti moartea mie si a lor mei? Pentru asta vei plati cu viata ta netrebnica”, si zicand acestea dadu sa isi scoata sabia sa ii taie gatul calugarului. Acesta cu voce blanda si luminoasa il intreba senin pe nobil: “Ai fi preferat sa iti moara mai intai nepotul sau sa iti moara fiul? Daca se va intampla asa cum am scris eu, viata ta va fi una fericita…vei trai sa te bucuri de ai tai, daca se va intampla altfel… “. Nobilul isi dadu seama de gresala sa, si se pleca de trei ori in fata calugarului, strangand la piept bucata de hartie pe care se afla scrisa cea mai de pret urare! Cele mai simple bucurii ale vietii si mai ales cursul firesc al curgerii sale sunt si cel mai usor de trecut cu vederea…

O problema de perspectiva Sherlock Holmes şi dr. Watson au plecat împreună cu cortul. Au petrecut o zi minunată în natură, plimbându-se pe dealuri. Când s-a lăsat seara au instalat cortul şi, după ce au gătit şi au mâncat copios, au adormit amândoi, obosiţi.Târziu în noapte, Holmes se trezi, mormăi ceva şi-şi trezi asistentul înghiontindu-l uşor în coaste.- Watson! spuse el. Deschide repede ochii şi uită-te la cer! Ce vezi?Watson deschise ochii, buimac.- Văd stele, Holmes, răspunse el. Multe stele.- Şi ce-ţi spune asta, Watson? întrebă Holmes.Watson se gândi un moment.- Păi, ce să-mi spună, Holmes? Îmi spune că acolo, depărtate, sunt nenumărate stele şi galaxii şi probabil mii de planete. De aceea presupun că există o grămadă de argumente împotriva teoriei că suntem singuri în Univers. Mă uit la cer şi mă simt umil în faţa acestor depărtări nesfârşite. Ce-ţi spune ţie asta?- Watson, eşti un mare prost! strigă Holmes. Mie-mi spune că a venit cineva şi ne-a furat cortul!

Zidul inimii Intr-un deşert aspru şi stâncos trăiau doi pustnici. Găsiseră două grote situate foarte aproape una de cealaltă. După ani şi ani de rugăciune şi sălbatice renunţări, unul dintre cei doi asceţi era convins că ajunsese la desăvârşire. Celălalt era şi el pios, dar totodată bun şi înţelegător. El se oprea întotdeauna să discute cu puţinii pelerini care veneau acolo, adăpostindu-i pe aceia care

se rătăceau sau pe cei care doreau să se ascundă.“Acesta este timp pierdut pentru meditaţie şi rugăciune”, gândea cel dintâi sihastru, căruia nu-i plăceau desele absenţe – chiar dacă nu îndelungate – ale celui de-al doilea.Pentru a-l face să înţeleagă în mod concret cât este de departe încă de sfinţenie, se hotărî să pună câte o piatră la gura propriei grote ori de câte ori celălalt avea să comită vreo greşală. După câteva luni, în faţa grotei sale se înălţa un zid de pietre, cenuşiu şi sufocant. Şi el era închis înăuntru.<!--[if !supportLineBreakNewLine]--><!--[endif]-->Uneori construim ziduri de jur-împrejurul inimilor noastre, folosind pentru aceasta pietricelele de zi cu zi ale resentimentelor, ranchiunelor, tăcerilor, problemelor nerezolvate, supărărilor. Datoria noastră cea mai de seamă este aceea de a împiedica formarea unor astfel de ziduri în jurul inimilor noastre. Şi mai cu seamă, aceea de a încerca să nu devenim “o piatră în plus în zidurile altora”.

Povestea boabelor de cafea O fată se plângea tatălui ei că nimic nu-i mergea bine.Obosise să lupte fără a obţine vreun rezultat. Nu ştia cum să facă să meargă mai departe în viaţă şi se simţea epuizată. Citeste mai departe...Avea impresia că de câte ori rezolva o problemă, apărea alta.Tatăl ei era bucătar. A luat-o de mână şi a dus-o la el la serviciu. A luat trei oale şi le-a pus cu apă la fiert. Când au început să fiarbă a pus într-una morcovi, într-una ouă şi în a treia cafea. Le-a lăsat să fiarbă fără să spună nici un cuvânt. Doar îi surâdea fetei lui.Fata aştepta cu nerăbdare, întrebându-se ce voia să facă tatăl ei. După 20 de minute acesta stinse focul, puse ouăle într-un castron, morcovii într-o farfurie şi turnă cafeaua într-o ceasca.Apoi a întrebat-o: “Draga mea, ce vezi aici?” “Ouă, morcovi şi cafea”, a răspuns ea.Atunci o îndemnă să atingă morcovii. Ea îi atinse şi observă că erau moi.Apoi îi ceru să cureţe un ou de coajă şi ea observă astfel că oul era foarte tare.Apoi îi spuse să guste din cafea. Râzând, ea sorbi din lichidul parfumat.Apoi întrebă: „Ce înseamnă toate astea, tată?”Atunci el îi explicat că toate cele trei elemente avuseseră de înfruntat aceeaşi adversitate: apa fiartă.Doar că au reacţionat complet diferit.Morcovii s-au înmuiat şi au devenit uşor de sfărâmat. Ouăle au devenit foarte tari. În schimb cafeaua a schimbat apa.Cu care dintre acestea trei crezi că te asemeni tu? Îşi întrebă el fata.Când adversitatea bate la uşa ta, cum răspunzi? Eşti un morcov aparent tare, dar când durerea te atinge te înmoi şi-ţi pierzi duritatea?Eşti asemenea oului, care începe cu o inimă maleabilă şi un spirit fluid, dar după un eveniment nefericit devine dur şi inflexibil? Pe dinafară rămâi la fel, dar pe dinăuntru ai inima amară?Sau eşti un grăunte de cafea? Cafeaua schimbă apa fiartă, elementul care îi cauzează durerea. Când apa ajunge la punctul maxim de fierbere cafeaua lasă cea mai bună aromă şi savoare

Prietenia Un cal si un câine au legat o prietenie pe cinste. De aceea cautau diverse cai de a-si arata unul altuia pretuirea. Câinele îi aducea calului cele mai bune oase pe care le afla, câta vreme calul îi lasa câinelui portia sa de fân.Asa de mult tineau unul la altul încât au murit amândoi de foame.

De ce tipa oamenii unii la altiiIntr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai: -De ce tipa oamenii cand sunt suparati? -Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei. -Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? intreba din nou inteleptul. -Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol. Maestrul intreba din nou: -Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa? Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri: -Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari. Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.In final, inteleptul concluziona, zicand: -Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.

Un model bun Un mullah vru să-şi protejeze fiica de pericolele vieţii. Când veni vremea şi ea se făcu o adevărată floare a frumuseţii, el o luă deoparte şi îi vorbi despre josnicia şi răutatea lumii. „Draga mea fiică, zise el, ţine minte ce-ţi spun. Toţi bărbaţii vor un singur lucru. Bărbaţii sunt vicleni. Ei pun capcane oriunde pot. Nu-ţi dai seama cum te afunzi tot mai adânc în mlaştina dorinţelor lor. Vreau să-ţi arăt calea nefericirii. Mai întâi, bărbatul se dă în vânt după cele mai bune trăsături ale tale şi te admiră. Apoi, te invită să ieşi cu el. Apoi, amândoi treceţi pe lângă casa lui, iar el menţionează că vrea doar să-şi ia haina. Te întreabă dacă nu ţi-ar plăcea să intri în casă cu el. Sus, te invită să iei loc şi-ţi oferă un ceai. Amândoi ascultaţi muzică şi, la momentul potrivit, se aruncă dintr-o dată asupra ta. Astfel, tu eşti violată, şi noi suntem violaţi, mama ta şi cu mine. Familia noastră este violată şi buna noastră reputaţie este pierdută.”Fetei îi merseră cuvintele tatălui drept la inimă. Ceva timp după aceea, urcă sus la tatăl ei şi zâmbi mândră: „Tată, îl întrebă ea, eşti oare profet? De unde ai ştiut cum se întâmplă totul ? A fost exact aşa cum mi-ai descris. Mai întâi mi-a admirat frumuseţea. Apoi, m-a invitat în oraş. Ca prin coincidenţă, am trecut pe lângă casa lui. Apoi bietul băiat a observat că-şi uitase haina. Şi, ca să nu fiu singură, m-a invitat să intru în apartamentul său. Cum cer bunele maniere, mi-a oferit ceai şi a luminat ziua cu o muzică frumoasă. În acel moment, m-am gândit la cuvintele tale şi am ştiut exact ce se va întâmpla. Dar vezi, sunt vrednică să-ţi fiu fiică. Când am simţit că se apropie momentul, m-am aruncat asupra lui şi l-am violat, pe el, pe păriţii lui, familia, buna reputaţie şi stima lui!”

Cămila perfectă In urmă cu ani de zile, patru invaţaţi călătoreau prin deşertul Kawir cu o caravană. Seara stăteau împreaună în jurul focului şi vorbeau despre experienţelor lor. Toţi erau plini de

admiraţie pentru cămile. Erau uimiţi de mulţumirea lor, le admirau puterea şi găseau că răbdarea lor umilă este aproape de neânţeles. "Suntem maeştrii penelului, spuse unul. Haideţi să scriem despre acest animal sau să desenăm ceva care să laude şi să onoreze cămila." Spunând aceste cuvinte, luă un sul de pergament şi intră într-un cort luminat de o lampă cu ulei. După câteva minute, ieşi şi işi arătă opera celor trei prieteni ai săi. Desenase o camilă care tocmai se ridica din poziţia de odihnină. Cămila era atât de bine desenată, că cineva aproape ar fi putut crede că era vie. Următorul bărbat intră apoi în cort şi ieşi curând . Aducea o scurtă descriere factuală a avantajelor pe care cămilele le aduc caravanei. Al treilea scrise un poem încântător. Apoi al patrulea intră în cele din urmă în cort şi le interzise celorlaţi să îl deranjeze. Câteva ore mai târziu, focul se stinsese şi ceilalţi dormeau deja. Dar din cortul slab luminat, mai venea încă sunetul penelului scrijelind, al cântecului monoton. A doua zi, cei trei îl aşteptară pe colegul lor la fel de inutil ca în ziua a treia şi a patra. Aidoma stâncilor ce se închiseseră în urma lui Aladin, cortul ascundea pe cel de-al patrulea învăţat. În sfârşit, în ziua a cincea, intrarea cortului se deschise şi cel mai silitor dintre silitori păşi afară, mort de oboseală, cu ochii încercanaţi şi obrajii slăbiţi. Bărbia îi era încadrată de o barbă aspră. Cu paşi osteniţi şi o expresie pe faţa lui de parc-ar ar fi mâncat lămâi verzi, s-a apropiat de ceilalţi oameni. Pe exteriorul primului sul scrisese cu litere mari : "Cămila perfectă sau cum ar trebui să fie o camilă..."

Teoria şi practica în cunoaşterea oamenilor  

Un tânăr inteligent, însetat de cunoaştere şi înţelepciune, studiase fizionomia- ştiinţa deducerii temperamentului din înfăţişarea exterioară. Studiile sale, care duraseră şase ani, au avut loc în Egipt şi l-au costat multe sacrificii, departe de casă. Dar, în cele din urmă, îşi termină examenele cu rezultate excelente. Plin de mândrie şi de bucurie călători înapoi acasă. Se uita la toată lumea întâlnită pe drum cu ochii ştiinţei sale şi, pentru a-şi lărgi cunoaşterea, citea expresiile de pe faţa tuturor oamenilor pe care îi întâlnea.Într-o zi întâlni un om a cărui faţă era marcată de şase calităţi: invidie, gelozie, lăcomie, pizmă, zgârcenie şi lipsă de consideraţie. „Dumnezeule, ce expresie monstruoasă! N-am mai văzut şi n-am mai auzit niciodată aşa ceva! Mi-aş putea verifica teoria aici.”În timp ce se gândea la asta, străinul se apropie cu o înfăţişare prietenoasă, binevoitoare şi modestă, spunând : „O, şeicule. E deja foarte târziu şi satul următor e departe. Coliba mea e mică şi întunecoasă. Dar te voi purta pe braţele mele. Ce onoare ar fi pentru mine dacă te-aş putea considera oaspetele meu pentru această seară. Şi ce fericit aş fi în prezenţa ta!”Uimit de aceasta, călătorul se gândi în sine : „Ce uluitor! Ce diferenţă între vorbirea străinului şi îngrozitoarea expresie de pe chipul său!” Acestă revelaţie îl înspăimântă foarte mult. Începu să se îndoiască de lucrurile pe care le învăţase în ultimii şase ani. Ca să fie mai sigur, acceptă invitaţia străinului. Omul îl servi pe învăţat cu ceai, cafea, suc de fructe, pastramă şi pipă. Îşi copleşi oaspetele cu blândeţe, atenţie, bunătate şi politeţe. Timp de trei zile şi trei nopţi, gazda reuşi să îl ţină pe călătorul nostru acolo. În cele din urmă, învăţatul fu capabil să opună rezistenţă politeţii gazdei sale. Decise cu fermitate să îşi continue călătoria. Când veni vremea să plece, gazda îi înmână un plic şi spuse: „O, stăpâne. Iată nota ta de plat㔄Ce notă de plată?” întrebă surprins învăţatul.La fel de repede cum îşi poate scoate cineva sabia din teacă, gazda îşi arătă dintr-o dată adevărata sa faţă. Îşi încreţi sprâncenele cu asprime şi strigă cu o voce mânioasă: „Ce nesimţire! Dar ce gândeai, când ai mâncat de toate aici? Ai crezut că este totul gratis?” Auzind aceste cuvinte, învăţatul îşi veni, brusc, în simţiri. Fără să spună un cuvânt, deschise scrisoarea. Acolo văzu că tot ce mâncase şi nu mâncase i se taxa de o sută de ori mai mult. Nu

avea nici măcar jumătate din banii ce i se cereau. Forţat de împrejurări, coborî de pe calul său şi i-l dădu gazdei. Apoi îşi scoase hainele de călătorie şi porni pe jos. Ca în extaz, se înclină la fiecare pas. De departe, putea fi auzit spunând : „Mulţumescu-ţi ţie, Doamne, mulţumescu-ţi ţie, Doamne. Cei şase ani de studiu n-au fost în van!” (Dupa Abdu’I-Baha)

Razbunarea omului care spune da In gradina unui intelept, traia odată un paun splendid. Creatura ii facea o deosebita placere gradinarului, care avea grija de el cu devotiune. Plin de lacomie, un vecin obisnuia sa se uite peste gard si nu putea sa suporte faptul ca cineva avea un paun mai frumos decat el. In invidia lui, arunca cu pietre in paun. Gradinarul se intampla sa vada asta si îl infurie. Dar gandul la paun nu-i dadea pace vecinului. Dupa o vreme, incepu sa il maguleasca pe gradinar, intrebandu-l daca nu putea avea macar paunita-pui. Gradinarul refuza categoric. Citeste mai departe...In cele din urma, vecinul merse plin de respect la stapanul intelept al casei si il intreba daca nu putea primi macar un ou de paun. Voia sa-l puna sub o gaina si sa o lase sa il clocească. Inteleptul ii porunci gradinarului sa ii dea vecinului un ou din cuibul paunului. Gradinarul facu aaa cum i se spusese. Dupa un timp, vecinul veni si se planse inteleptului: „Ceva nu e in regula cu oul. Puicutele mele au stat pe el saptamani intregi. Dar nici un paun nu vrea sa iese din el.” Apoi se intoarse manios acasa. Inteleptul isi chema gradinarul: „I-ai dat vecinului un ou. De ce nu iese paunul din el? Gradinarul raspunse : „Am fiert oul mai intai.” Inteleptul se uita la el cu uluire. Apoi gradinarul spuse cu un ton de aparare : „Mi-ai spus sa ii dau un ou de paun. Dar n-ai spus daca trebuie sa-l gatesc sau nu...”

Comparaţiile şchiopătează 

O dată, la doctor veni un cizmar care suferea de dureri puternice şi părea pe moarte. Doctorul îl examină atent, dar nu putu găsi o reţetă care să îl ajute. Pacientul întrebă neliniştit : „Nu există nimic altceva care să mă potă salva ?”Medicul îi răspunse cizmarului, spunându-i : „Din nefericire, nu am cunoştinţă de alte mijloace.”Auzind acestea, cizmarul răspunse: „Dacă nu mai e nimic de făcut, mai am o ultimă dorinţă. Mi-ar plăcea o oală cu două kilograme de fasole şi un litru de oţet.” Doctorul ridică din umeri cu resmnare şi spuse :Nu prea am încredere în idee, dar dacă tu crezi că va avea efect, dă-i drumul şi încearcă.” Toată noaptea, doctorul aşteptă veşti despre moartea omului. Dar, a doua zi dimineaţa, spre surprinderea doctorului, cizmarul era viu şi nevătămat. Doctorul scrise în jurnalul său : „Astăzi a venit la mine un cizmar pentru care nu se mai putea face nimic. Dar l-au ajutat două kilograme de fasole şi un litru de oţet.”La puţin timp după aceea, doctorul fu chemat să îl ajute pe croitor, care era bolnav de moarte. În acest caz, doctorul se află din nou în impas. Fiind un om sincer, a recunoscut asta faţă de croitor. Suferindul îl imploră : „Dar nu cunoşti nici un alt tratament posibil?”Doctorul se gândi un minut şi spuse: „Nu, dar recent a venit la mine un cizmar cu probleme similare. L-au ajutat două kilograme de fasole şi un litru de oţet”Păi, dacă nu mai există vreun alt remediu, îl voi încerca pe acesta”, răspunse croitorul. El mâncă fasolea cu oţet şi în ziua următoare muri. Atunci, doctorul scrise în jurnalul său: „Ieri a venit la mine un croitor. Nu s-a putut face nimic pentru el. A mâncat două kilograme de fasole şi un litru de oţet şi apoi a murit. Ceea ce face bine cizmarilor nu face bine croitorilor.”

Mancatorul de curmale

  

O femeie veni cu baietelul ei la inteleptul Ali si spuse: "Fiul meu sufera de o problemă serioasa. Mananca curmale de dimineata pana seara. Daca nu-i dau curmale, tipa de-si scuipă plamanii.Ce mă fac ?Te rog ajuta-ma". Inteleptul Ali se uita binevoitor la copil si spuse : "Buna mea femeie, du-te acasa si intoarce-te maine la aceeasi ora." A doua zi, femeia şi fiul ei erau din nou în faţa lui Ali. Marele invatator il lua pe baiat in poala sa, ii vorbi prietenos si, in cele din urma, ii lua curmalele din mana si ii zise : "Fiule gandeste-te totdeauna la cumpatare. Sunt si alte lucruri care au gust bun." Cu aceste cuvinte, ii lasa pe mamă si pe copil sa plece. Femeia, care era oarecum nedumerita, intrebă :"Mare invatator, de ce nu ai spus asta ieri? De ce a trebuit sa facem o a doua cale lunga spre tine?" "Buna mea femeie, raspunse Ali, ieri nu i-as fi putut spune convingator fiului tau ceea ce i-am spus azi pentru ca ieri eu insumi am savurat dulceata curmalelor."

Despre cioara si paun 

In parcul palatului, o cioara neagra se catarase pe ramurile unui portocal. Jos, pe gazonul bine ingrijit, un paun defila mandru. Cioara carai : „Cum puteti permite unei pasari atat de ciudate sa intre in acest parc? Umbla atat de arogant, de parca ar fi insusi sultanul. Si cu picioarele alea de-a dreptul urate! Iar penele lui, cu o asemenea nuanta oribila de albastru! N-as purta niciodata o asemenea culoare. Isi trage coada dupa el ca o vulpe.” Cioara se opri si astepta in tacere un raspuns. Paunul nu spuse nimic o vreme, dar apoi incepu sa vorbeasca, surazand melancolic : „Nu cred ca afirmatiile tale corespund realitatii. Lucrurile rele pe care le spui despre mine se bazeaza pe neintelegeri. Spui ca sunt arogant, fiindca imi tin capul sus, astfel incat penele mele de pe umeri ies in afara si o barbie dubla imi desfigureaza gatul. In realitate, sunt oricum, numai arogant nu. Imi cunosc trasaturile urate si stiu ca picioarele mele sunt incretite ca pielea. De fapt, asta ma deranjeaza atat de mult incat imi tin capul ridicat, astfel incat sa nu imi vad picioarele urate. Tu vezi numai partile mele proaste. Inchizi ochii la calitatile si la frumusetea mea. N-ai observat asta? Ceea ce tu numesti urat este exact ce admira oamenii la mine.”(Dupa P. Etessami)

Cuiburile murdare  

O porumbita isi schimba mereu cuibul. Mirosul puternic pe care il faceau cuiburile in timp era insuportabil pentru ea. Se planse de asta cu amaraciune, in timp ce vorbea cu o porumbita plina de experienta, batrana si inteleapta. Aceasta din urma dadu de cateva ori din cap si zise: „Mirosul care te deranjeaza nu vine de la cuiburi, ci de la tine

Comoara cunoaşterii

Tractorul unui fermier nu mai mergea. Toate incercările fermierului şi ale prietenilor săi de a-l repara dăduseră gres. În cele din urmă, fermierul ajunse să cheme un specialist. Omul examină tractorul, activă demaroul, deschise capota si se uită atent la tot. Până la urmă, luă un ciocan. Cu o singură lovitură într-o anume parte a motorului, îl făcu să meargă din nou. Motorul zumzăi ca şi cum n-ar fi fost niciodată defect. Dar, când fermierul văzu nota de plată a expertului, se

înfurie foarte tare. "Cum, vrei cincizeci de tumani, când tot ce ai făcut a fost o lovitură cu ciocanul ?" "Dragă prietene, răspunse omul,pentru lovitura cu ciocanul am calculat numai un tuman. Dar trebuie să cer patruzeci şi nouă de tumani pentru ştiinţa mea unde să lovesc."

Cioara şi papagalul

Un papagal stătea într-o colivie cu o cioară.Ah, cum suferea bietul papagal din pricina prezenţei monstrului cu pene negre !"Ce negru urât , ce figură groaznică ce expresie comună a feţei! Dacă cineva ar trebui să se uite la aşa ceva la răsărit, toată ziua i-ar fi distrusă. Nu există un tovaraş mai dezgustător decât tine nicăieri!"Cu toate că pare ciudat, şi cioara suferea din cauza prezenţei papagalului. Trista şi deprimata, cioară reproşa loviturii sorţii, ce o adusese lângă acel tovaraş multicolor şi neplăcut: "De ce trebuie să mă lovească ghinionul ăsta? De ce ma părăsit steaua mea norocoasă ? De ce zilele mele fericite s-au sfârşit in aşa zile de întuneric ? Ar fi fost mult mai plăcut să stau pe zidul unei grădini cu o altă cioară, să mă bucur de lucrurile pe care le aveam în comun şi să fiu fericită!" (După Saad)

Scufita Verde

A fost odata ca niciodata o fetita pe nume Crystal, care purta o scufita exact ca aceea a Scufitei Rosii, cu exceptia faptului ca scufita lui Crystal era verde. Intr-o zi de vara, Crystal a hotarat sa mearga acasa la bunica ei ca sa-I duca niste prajituri pe care le facuse.Bunica locuia singura intr-o casa cu ferestre mari. Fiindca Crystal nu o sunase ca sa-i spuna ca vine in vizita, Bunica era plecata la cumparaturi in piata. In timp ce Bunica era plecata, un lup a intrat in casa. Voia sa fure tot ce gasea pe acolo, dar a auzit-o pe Crystal la usa, si a avut o idee. A decis sa pretinda ca era Bunica. S-a imbracat cu camasa de noapte a Bunicii si s-a bagat in pat. Lupul auzise si el povestea Scufitei Rosii. Observand ca si Crystal avea o scufita verde, credea ca ea va spune “ O, ce urechi mari ai, Bunico”, atunci cand va intra in camera si-l va vedea.Numai ca Crystal nu era ca Scufita Rosie. A intrat in dormitor, s-a uitat la tipul din pat si a intrebat “Unde de Bunica?” “ Eu sunt Bunica”, a soptit Lupul, incercand sa-si schimbe vocea. “Nu m-am simtit bine in dimineata asta, asa ca am ramas in pat”. “Nuuu, nu esti Bunica”, a spus ferm Crystal. “Esti un lup”. “De unde ai stiut ca nu sunt Bunica?” a intrebat Lupul. “Acest costum a pacalit o fetita de varsta ta care era imbracata in rosu.”“Probabil crezi ca sunt proasta: dar sigur pot face diferenta intre bunica mea si un lup!”, a tipat Crystal, intorcandu-se repede pentru a fugi de Lup, care ar fi putut-o rani. Scufita Verde a gasit-o pe Bunica in piata. “Stiai ca este un Lup in casa ta?”, a intrebat-o Crystal pe Bunica, luand-o de mana ca sa-I capteze atentia. “Era in patul tau, cu camasa ta de noapte, si a incercat sa ma faca sa cred ca esti tu”, a adaugat ea. “ Faci glume cu mine?”, a spus Bunica incruntata. “Hai sa chemam politia.”Asa ca Crystal si Bunica au sunat la 911 si curand echipajul politiei a descins la casa Bunicii. Lupul era inca inauntru, impachetand intr-o fata de perna lucrurile pe care voia sa le fure. Politia l-a arestat, si l-a acuzat de incalcarea proprietatii, spargere, jaf si incercarea de a se da drept Bunica.

Crystal a primit un premiu de la politie pentru ca a ajutat la capturarea Lupului, si politia a angajat-o sa predea lectii femeilor care nu pot face diferenta intre un lup si o persoana care te iubeste. A 18-a camila 

Povestirea are un început tragic: Un beduin, pe cale să moară, îi cheamă la căpătâiul său pe cei trei fii şi le spune:“ Toată averea mea sunt 17 cămile. Şi când voi muri aceste cămile vă vor rămâne vouă. Ţie, care eşti cel mai mare dintre fiii mei, îţi las moştenire jumătate din cămile. Ţie, cel de-al doilea fiu al meu, îţi las moştenire o treime din cămilele mele, iar ţie, cel mai mic, a noua parte din cămile.”După ce beduinul moare şi fiii îl plâng cu respectul cuvenit, ajung la momentul în care trebuie să-şi împartă cămilele. Dar fiind cu totul 17 cămile, nu se înţelegeau deloc asupra împărţelii şi nici o împărţeală nu părea a fi echitabilă. Şi în timp ce se certau, se întâmplă că trecea pe acolo un bătrân călare pe o cămilă, care îi întrebă care era problema, şi aflând despre ce era vorba , îşi oferi ajutorul. Şi iată cum procedă:“ Eu sunt dispus să adaug cămila mea la ale voastre, ca să le putem împărţi coect. Deci, acum avem 18 cămile. Tu cel, mai mare dintre fii, ai moştenit o jumătate din cămile, deci 9 cămile sunt ale tale. Tu, cel mijlociu, ai dreptul la o treime din cămile, deci 6 cămile sunt ale tale. Şi tu, cel mai mic, ai a noua parte din cămile, adică 2 cămile sunt ale tale. “Cei trei fii erau fericiţi că împărţiseră cămilele în mod corect,aşa că îi mulţumiră bătrânului. Acesta se urcă pe cămila lui şi plecă mai departe.( 9+6+2= 17 cămile)

Transformarea  

Traiau odata, pe fundul unei mlastini, cateva larve care erau foarte nedumerite in legatura cu ceea ce se intampla cu suratele lor dupa ce acestea se urcau la suprafata, deoarece nici una dintre ele nu mai revenea in locul de unde plecase. Curioase si chiar usor speriate, ele s-au sfatuit si s-au hotarat ca prima dintre ele, care va pleca, sa se intoarca si sa le povesteasca cum este acolo sus.Foarte curand una dintre ele a simtit un imbold irezistibil de a pleca si a inceput sa urce usor pe tulpina unei flori. Ajungand pe petalele florii, ea s-a odihnit putin, si, incet, incet, a inceput a se schimba, pana s-a transformat intr-o superba libelula. Si-a luat zborul, dar n-a uitat de promisiune si a incercat fara success sa atraga atentia larvelor ramase in mlastina. Si-a dat seama intr-un tarziu ca, desi surorile ei, pe care le vedea acolo jos, ar fi putut s-o vada, nici una n-ar fi reusit sa recunoasca in frumoasa libelula larva care fusese odata. ( Ion Dafinoiu- “Elemente de psihoterapie intergrativa,” ed. Polirom, 2000 )

Trandafirul cu spini

Intr-o primavara, gradinarul unui imparat i-a adus acestuia un trandafir minunat, pe care il cultivase cu multa grija. Imparatul l-a luat in mana, incantat de frumusetea lui, dar, intepandu-se in spinii lui, l-a scapat din mana. Furios, l-a certat pe gradinar: “Degeaba ai lucrat cu atata sarguinta, floarea ta nu este perfecta. Vezi de lucreaza mai bine, altoieste-l, incearca sa obtii un trandafir fara spini, si vei fi bine rasplatit.”Gradinarul s-a intors in gradina lui, si dupa mai multe incercari, a reusit sa obtina ceea ce i se

ceruse Repede a dus trandafirul imparatului. Acesta l-a luat in mana si s-a bucurat cand a vazut cat de neteda ii era tulpina, dar, cand l-a dus la nas pentru a se bucura de parfumul lui, a constatat cu surprindere ca nu avea nici un miros. “Ce ai facut cu trandafirul?”, l-a intrebat imparatul, din nou furios, pe gradinar. “Nu mai are parfumul minunat pe care i-l stiam.”“Imparate”, a spus gradinarul, “orice lucru se schimba daca vrei sa-l altoiesti. Si nimic pe lumea asta nu este fara cusur, arbori, flori, oameni. Astfel si acest trandafir, ori inteapa si are miros, ori nu-nteapa, dar ramane fara nici un parfum.”( Ion Dafinoiu- “Elemente de psihoterapie integrativa”, ed. Polirom, 2000)

Rugaciunea potrivita

Doi tineri casatoriti si-au cumparat o casa si s-au gandit s-o sfinteasca pentru a avea noroc cat timp vor locui acolo. L-au chemat pe preotul satului si au pregatit o masa imbelsugata cu care sa incheie ceremonia. Gazda avea cele mai bune intentii si dorea sa-si dovedeasca maiestria culinara. Cand a adus insa mancarea, femeia si-a cerut scuze pentru ca bucatele pregatite de ea erau cam arse. In timp ce gatise, ea citise diferite rugaciuni, in speranta ca masa va avea success. Preotul i-a zambit prietenos si i-a spus: ” Este bine sa te rogi, dar data viitoare cand intri in bucatarie, roaga-te dintr-o carte de bucate.” ( Ion Dafinoiu- “Elemente de psihoterapie integrativa”, ed. Polirom, 2000)

O gradina si doua lumi Intr-o noapte de vara foarte calduroasa, membrii unei familii au dormit afara, in gradina din spatele casei lor. Mama a observat, cu destula neplacere, ca fiul sau si sotia acestuia (pe care nu o suporta deloc) dormeau cuibariti unul in bratele celuilalt. Neputand sa suporte acest lucru, ea i-a trezit si le-a spus: “Cum puteti dormi atat de apropiati unul de celalat pe caldura aceasta? Este nesanatos si periculos.”In alt colt al gradinii dormeau fiica sa si ginerele sau, pe care il adora. Acestia dormeau insa departe unul de altul. Mama i-a trezit usor spunand: “Dragii mei, cum puteti dormi atat de departe unul de altul, cand este un frig ca acesta? De ce nu va incalziti unul pe altul?”.Nora sa, care a auzit aceste vorbe, s-a ridicat in capul oaselor, si, cu voce tare, a spus urmatoarele cuvinte, ca pe o rugaciune: “Ce milostiv este Dumnezeul nostru. O singura gradina si o vreme asa de schimbatoare!”

MATEMATICIANUL ( Patrick Esmond- “ Învătând de la pacient”)

 

Un matematician merge la terapeut şi spune că a avut un vis matematic care arată aşa:…2 2 4 4…Şi era ceva înainte şi ceva după aceste cifre.T: Ştiu.. Înainte era 11 şi după era 88, exact aşa cum în toate lcururile pe care le dublezi în viaţă acest vis îţi arată cum funcţionezi: 11 X 2 fac 22, etc( Vede că clientul nu este prea convins)T: Ce nu-ţi place?

C: Da, dar dacă de fapt înainte avem 0 şi apoi avem 66, atunci putem spune că 0+22 fac 22, 22+22 fac 44, 44+ 22 fac 66. Eu cred că poate fi şi aşa.T: Nu contest. Dar ascultă-mă şi pe mine. Asta este o rezistenţă din partea ta. Tu dublezi lucrurile. Du-te acasă. Ne vedem data viitoare.C vine pesteo săptămână şi spune:C: Păi după 8 văd aşa: 1 22 44 66 8Şi linia de la 8 parcă nu se vede foarte bine, nu se închide, n-are nici o noimă. Parcă e un 9…1224466896..T: Vezi, cât de eficientă poate fi rezistenţa. Printr-o mică liniuţă lipsă nu poţi vedea un lucru logic şi matematic. Aşa funcţioneză inconştientul.C: Dar nu văd un 1, ci este un 6. Nu se poate: 612244896T: Asta nici nu seamănă cu un 1.C: Acum ştiu: 6,12,24,48,96.

Umbre pe cadranul solar 

Odata, in Orient, un rege a vrut sa faca o bucurie supusilor sai . Deoarece ei nu stiau ce este acela un ceas, s-a intors dintr-o calatorie cu un cadran solar. Darul lui a schimbat vietile oamenilor din imparatie. Ei au inceput sa faca distinctie intre partile zilei si sa-si imparta timpul. Devenind mai punctuali, ordonati, de incredere si muncitori, au dobindit mari bogatii si un nivel ridicat de viata. Cind regale muri, supusii lui s-au intrebat cum ar putea aduce un omagiu realizarilor sale. Deoarece cadranul solar simboliza generozitatea regelui si ii datorau succesele lor, s-au decis sa construiasca in jurul cadranului un templu splendid, cu o cupola de aur. Dar, cand templul a fost terminat si cupola inaltata deasupra discului, razelele soarelui nu au putut ajunge la discul solar. Umbra, care le indicase cetatenilor ora disparuse; punctul comun de orientare, cadranul solar, era acoperit. Ca urmare, unii oameni nu au mai fost punctuali, altii-de incredere, iar altii-harnici. Fiecare a facut ce l-a taiat capul si imparatia s-a prabusit.

Rabinul si povestea

 

Intr-o zi un rabin a fost întrebat cum trebuie spusa o poveste. «O poveste trebuie spusa in asa fel incat sa poarte propria-i magie in ea insasi. » A continuat, povestind urmatoarele: « Bunicul meu era schiop; intr-o zi a fost invitat de catre stapinul sau, pentru a-i spune o poveste. Bunicul meu povestea ca stapinul sau avea obiceiul sa topaie si sa danseze in acest timp. Prins de poveste, bunicul meu s-a ridicat si a inceput sa sara si sa danseze, asa cum facea stapinul sau. Din acel moment, a fost vindecat de infirmitatea sa. Iata cum trebuie spusa o poveste!"

Cincizeci de ani de politete

 

Un cuplu mai in varsta si-a sarbatorit nunta de aur, dupa ani lungi de casnicie. In timp ce luau micul dejun impreuna, femeia se gandi:„De cincizeci de ani, intotdeauna am avut grija de sotul meu si i-am dat partea crocanta din chifla de la micul dejun. Astazi, in sfarsit, vreau sa ma bucur de aceasta delicatesa eu insami.”

A intins unt peste jumatatea crocanta de sus si i-a dat sotului cealalta jumatate. In ciuda asteptarilor ei, el a fost foarte multumit, i-a sarutat mana si i-a spus: „Draga mea, tocmai mi-ai daruit cea mai frumoasa bucurie a zilei. De peste cincizeci de ani n-am mai mancat partea de jos a chiflei, care-mi place cel mai mult. Intotdeauna m-am gandit ca tu ar trebui sa o mananci, fiindca-ti place atat de mult”.

Cheile pierdute 

Un barbat s-a dus intr-o seara la bar si a parcat masina langa trotuar. A intrat in bar si a baut cateva pahare, iar dupa cateva ore a plecat. S-a indreptat spre masina si s-a cautat in haina si in buzunarele pantalonilor dupa chei, dar nu le putea gasi, asa ca a inceput sa se uite in jurul masinii si pe trotuar. Un politist l-a observat, s-a dus spre el si l-a intrebat ce face, la care barbatul i-a raspuns ca isi cauta cheile pe care le pierduse. Fiind un politist foarte prietenos, acesta s-a oferit sa il ajute si cei doi au continuat sa caute cheile pierdute. Nu dupa multă vreme, fara sa vada vreo urma de chei, politistul l-a intrebat pe barbat daca era sigur ca isi pierduse cheile în acel loc. Barbatul a raspuns ca nu isi pierduse cheile langa masina, ci in tufisuri, care erau la ceva distanta de acolo. Politistul a fost mai degraba surprins si un pic furios sa auda asa ceva deoarece pierduse ceva timp cautand cheile. „Atunci de ce le cautam aici?” a intrebat politistul, la care barbatul a raspuns: „Pentru ca aici e mai multa lumina!”

Pe cine sa crezi ? 

„Poti sa-mi imprumuti magarul in dupa- amiaza asta ?” il intreba un fermier pe mullah.„Draga prietene, raspunse mullahul, stii ca sunt oricind gata sa-ti dau ajutor cind ai nevoie de el. Inima mea vrea sa-ti imprumut magarul, drept-credinciosule. Imi bucura ochii sa te vad aducindu-ti acasa recolta cimpului cu magarul meu. Dar ce pot sa spun, draga prietene? Pe moment, magarul meu e la altcineva.”Miscat de sinceritatea mullahului, fermierul ii multumi mult, spunindu-i : „Pai, chiar daca nu m-ai putut ajuta , cuvintele tale binevoitoare m-au ajutat foarte mult. Dumnezeu sa fie cu tine, o nobile, bunule si inteleptule mullah!” Dar, in timp ce fermierul era inca intepenit intr-o plecaciune adinca, un raget infiorator veni dinspre staul. Fermierul tresari, se uita in sus, socat, si, in cele din urma, intreba neincrezator: „Ce-mi aud urechile? De fapt, magarul tau este aici! I-am auzit vocea de magar!”Mullahul se facu rosu de manie si striga : „Nerecunoscatorule! Ti-am spus ca magarul nu este aici! Pe cine crezi mai mult: pe mullah sau tipetele stupide ale unui si mai stupid magar.

Visatul 

 

Un mare maestru Zen a visat ca este un fluture care zboara. In vis nu era constient de individualitatea sa ca persoana. Era doar un fluture. S-a trezit brusc si s-a regasit pe sine ca persoana. Apoi insa s-a gandit “Sunt un om care a visat ca este fluture sau un fluture care viseaza ca este om?”

Povestea Regelui Solomon 

Erau odata 2 femei...care locuiau in aceasi casa....mancau impreuna, dormeau impreuna...imparteau totul. Cand una dintre ele a ramas gravida se facu ca si cealalta sa ramana...si astfel isi traiau ele viata linistite. In momentul in care una dintre ele a nascuta la cateva ore dupa nascu si cealalta! Intr-o zi una din femei, din neatentie, se aseza pe copilul ei si il strivi. De ciuda lua copilul viu al celeilalte femei si puse in locul lui pe cel mort.Seara cand veni cealalta femeie aceasta din urma isi dadu seama de fapta primeia si o intreba: "Asta nu este copilul meu...de ce ai schimbat copiii?". Femeia se apra si spunea ca nu este adevarat.Si au continuat asa femeile pana cand s-au decis sa-si caute dreptate la regele de pe atunci, marele rege Solomon!Ajunse in fata regelui acesta le ceru sa vorbeasca pe rand: "femeia aceasta si-a omorat copilul si l-a schimbat cu al meu, facandu-ma sa cred ca este al meu!". Cealalta femeie ca sa se apere spuse " nu este adevarat...nu am schimbat nimic...acesta este copilul meu...al ei a murit!".Ascultandu-le regele Solom ceru sa i se aduca copilul si o sabie. Lua copilul si ridica sabia spunand: "vom imparti copilul in doua ca sa facem pace!". La auzul acestor cuvinte - mama copilui cazu in genunchi si spuse regelui: "Nu omori copilul...mai bine da-l acestei femei...dar nu il omori!". Cealalta femeie - care il schimbase - spune: "Imparte-l in doua!".Atunci regele Solomon poruncise: "Da-ti copilul primei femei - ea este mama naturala a copilului! Pentru ca o mama nu accepta niciodata sa-si sacrifice copilul"!(Pesechkian)

Hakimul stie totul 

Un bărbat a fost lovit de o boală serioasă şi se pare că moartea sa era aproape. Din teamă, soţia sa a chemat un hakim, doctorul de la oraş. Hakimul l-a consultat mai mult de patru ore, i-a verificat pulsul, şi-a pus capul pe pieptul bărbatului, l-a întors pe burtă şi apoi pe partea cealaltă, l-a ridicat în picioare şi apoi l-a aşezat în şezut, i-a deschis ochii, s-a uitat în gura sa şi apoi a spus cu convingere:― Dragă femeie, din păcate am veşti triste pentru tine; soţul tău este mort de două zile.În acest moment, bărbatul bolnav s-a ridicat în capul oaselor şi a scâncit speriat:― Nu, draga mea, sunt încă viu.Soţia l-a plesnit peste cap şi a replicat furioasă:― Linişte! Hakimul este un expert. El trebuie să ştie.(Poveste persană)

Despre curajul de a risca o încercare 

            Un rege işi puse curtea la încercare pentru un post important. Numeroşi oameni puternici şi înţelepţi se aflau in jurul lui. "Intelepţilor -spuse regele -, am o problemă, şi vreau să văd care dintre voi este în stare să o rezolve." Îi conduse pe oameni la o uşă enormă, mai mare decât văzuse cineva vreodată. Regele le explică :"Aici vedeţi cea mai mare şi cea mai grea uşă din regatul meu. Care dintre voi poate să o deschidă ?" Unii dintre curteni doar scuturară din cap. Alţii, care se numarau printre cei intelepţi, se uitară la uşa mai de aproape, dar recunoscură că nu pot să o facă. Când intelepţii spuseră asta, restul curţii consimţi că aceasta problemă era prea dificil de rezolvat. Un singur vizir se duse la uşă. O examină cu ochii şi cu degetele, încercă mai multe modalităţi de a o deschide şi, în cele din urmă, o trase cu o smucitură puternică.Şi uşa se deschise. Fusese lasată intredeschisă numai, nu inchisă complet, şi nimic altceva nu fusese necesar, decât bunăvoinţa de a realiza ceva si curajul de a acţiona cu indrazneală. Regele spuse: "Vei primi postul de la curte, pentru că tu nu te bizui doar pe ceea ce vezi sau auzi; tu iţi pui propriile puteri în joc şi rişti o încercare.

(Peseschkian )

Regele cu patru neveste 

Era odata un rege care avea 4 neveste.Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straiedin cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.De asemenea o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care semandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie inmentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape.Se gandi la viata lui plina si isi spuse: “Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur.”O intreba pe cea de-a patra nevasta: “Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruitcele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”“Nici vorba!” replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: “Te-am iubit toata viata mea.Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”“Nu!” veni raspunsul celei de-a treia sotii. “Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!”Inima regelui se stranse de durere.Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: “Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”“Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!” replica cea de-a doua sotie. “Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau.”Regele fu devastat si de acest raspuns.Apoi se auzi o voce: “Eu te voi urma oriunde vei merge!” Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.Adanc indurerat, regele spuse: “Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!”

Un indian batran  

Un batran indian, din neamul Cherokee, statea impreuna cu nepotul sau si-l invata:"In viata fiecaruie om de pe pamantul asta se da o lupta formidabila – o lupta intre doi lupi.Unul rau: el intruchipeaza frica, mania, invidia, lacomia, autocompatimirea, aroganta, viclenia, resentimentele.Celalalt e unul bun: el aduce bucuria, linistea, smerenia, increderea, darnicia, adevarul, blandetea si mila."Copilul priveste intrebator spre bunicul lui: "Si care dintre ei va invinge?".Batranul il priveste in ochi:"Cel pe care il vei hrani!"

Bambusul

"Un imparat al Chinei, din dinastia Han, care dorea sa se initieze in tainele ch’an-ului, a pus sa fie chemat la curtea sa un maestru recunoscut pentru marea sa intelepciune si l-a intrebat imediat:- Cat timp va fi necesar ca sa ma inveti Calea si sa faci din mine un mare intelept ?

- Stapane, a spus cu prudenta maestrul ch’an, intelepciunea este asemanatoare cu o planta, are nevoie de timp ca sa creasca.Imparatul a meditat la acest raspuns o zi intreaga.A doua zi, a dat ordin sa se prezinte in fata lui cei mai mari savanti ai Chinei.- Care este planta care creste cel mai repede ? i-a intrebat el.- Bambusul, stapane !Imparatul a poruncit sa fie dus intr-o plantatie de bambus din fundul parcului sau. A plantat o mladita de bambus in pamantul reavan si, instalat confortabil in lectica, s-a pregatit sa vada mladita de bambus crescand.Orele treceau... Imparatul, care se plictisea, a adormit in caldura din timpul zilei.Spre seara, o musca asezandu-se cu insolenta pe nasul sau, l-a trezit. Imparatu a pus sa fie masurat bambusul. Nu crescuse nici macar cu un centimetru. Atunci imparatul a renuntat la intelepciune, caci aceasta creste prea lent in inima oamenilor.”

Cele trei porti 

Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.

- Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata? - Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti. Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul. Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii. Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi: SCHIMBA LUMEA.Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc. Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa. El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara. Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept care-l intreba: - Ce-ai invatat tu pe acest drum?- Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.- Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete. Si disparu.

Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris: SCHIMBA-I PE CEILALTI. Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari. El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa. Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba: - Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?- Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine, prind radacina toate aceste lucruri.- Ai dreptate, spuse batranul. Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria: SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI.Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi. El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau. Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese, dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba: - Ce ai invatat tu pe acest drum?- Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.- Asa este, spuse batranul. - Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.- Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu. Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris: ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI. Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens. In lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale. Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca. Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba: - Ce-ai invatat in plus pe acest drum?- Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat. - Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe. Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria ACCEPTA-I PE CEILALTI. Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre

surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase. Batranul intelept aparu din nou si-l intreba: - Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum? - Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt. - Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul. Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: ACCEPTA LUMEA. Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor. Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l intreba: - Ce-ai invatat pe drumul acesta?- Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.- Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti. Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea! Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna.

O poveste de drum "Misticismul persan povesteste despre un calator care se tara pe un drum aparent fara sfarsit. Era incarcat cu tot felul de poveri. Un sac greu cu nisip ii atarna de spate; un burduf gros cu apa ii era atarnat in jurul corpului. In mana dreapta ducea o piatra de forma ciudata, iar in stanga, un bolovan. In jurul gatului o piatra de moara se legana la capatul unei franghii roase. Lanturi ruginite, cu care tragea mari greutati prin nisipul prafos, ii raneau gleznele. Pe cap, omul tinea in echilibru un dovleac pe jumatate putrezit. Cu fiecare pas, lanturile zanganeau. Suspinand si gemand, se misca inainte pas cu pas, plangandu-se de soarta sa grea si de oboseala care il chinuia. Pe drum, il intalni un fermier in caldura stralucitoare a miezului zilei. Fermierul il intreba: "O, calatorule obosit, de ce te incarci cu bolovanul acesta?" "Groaznic de natang, raspunse calatorul, nu-l observasem inainte". Cu aceasta, arunca piatra la o parte si se simti mult mai usor. Iarasi, dupa ce merse cale lunga pe drum, il intalni un fermier si il intreba: "Spune-mi, calatorule obosit, de ce te chinui cu dovleacul pe jumatate putrezit de pe cap si de ce tragi acele mari greutati de fier, legate in lanturi in urma ta?" Calatorul raspunse: "Sunt foarte bucuros ca mi le-ai aratat! Nu mi-am dat seama ce-mi faceam mie insumi". Isi dadu jos lanturile si zdrobi dovleacul in santul de pe marginea drumului. Inca o data se simti mai usor. Dar, cu cat mergea mai departe, cu atat incepea sa sufere din nou. Un fermier venind de pe camp il privi cu uimire si spuse: "O, om bun, cari un sac cu nisip, dar ceea ce vezi pana departe e mai mult nisip decat ai putea tu cara vreodata. Iar burduful tau mare cu apa - ca si cum ai planui sa treci desertul Kawir. Tot drumul, un rau curat curge pe langa tine si te va insoti in calatoria ta pentru mult timp." Auzind acestea, calatorul deschise burduful si goli apa salcie pe poteca. Apoi, umplu o groapa cu nisipul din ranita sa. Statu acolo ganditor si se uita la soarele care apunea. Ultimele raze isi trimiteau lumina spre el. Se uita la sine, vazu piatra de moara atarnand grea de gatul

sau si isi dadu brusc seama ca piatra era cea care il facea inca sa mearga atat de incovoiat. O dezlega si o arunca in rau, cat putu de departe. Eliberat de poverile sale, calatori mai departe prin racoarea serii, sa-si gaseasca adapost." ("Povesti orientale ca instrumente de psihoterapie" Nossrat Peseschkian)

Povestea unui magar

Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul era oricum batran, iar ca fantana, fiind secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Astfel a ajuns la concluzia ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei.

Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepu sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei. Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai tare pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa citeva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adincul fantanei si ramase uluit de ce vazu.

Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanei, sari peste ghizduri si iesi.

Dragostea si saracia  

In timpul razboiului, viata era tare grea si oamenii sufereau de foame. Dar un om bogat s-a hotarat sa-i ajute pe cei sarmani si a trimis vorba in tot targul ca, din ziua urmatoare, el va oferi paine oricarui copil si asta fara nici un ban. A doua zi, inca din zori, multi prichindei se stransesera in fata casei in care locuia omul atat de bun la suflet. Cand acesta a aparut cu niste cosuri mari, pline cu paine, copiii s-au repezit, imbrancindu-se, lovindu-se, cautand fiecare sa apuce o paine cat mai mare. Fiecare, cum punea mana pe cate o paine, o lua la goana, bucuros fiindca prinsese o bucata mai mare. Era acolo o harmalaie …Dar omul a observat ca undeva, la marginea curtii, astepta cuminte o fetita. Dupa ce toti ceilalti copii si-au ales ce paini au vrut si au plecat cu ele, fetita s-a apropiat si ea de primul cos si s-a uitat in el. Dar acolo nu mai ramasese nimic. A cautat si in cel de-al doilea cos, dar si acesta era gol. Spre bucuria ei, pe fundul celui de-al treilea cos a gasit o painica mica, mica, pe care nici un copil nu o bagase in seama. Fetita a luat-o, a multumit frumos pentru paine si a plecat spre casa.Toata ziua a stat omul si s-a gandit la cum se purtase acea fata si, ca urmare, a dat porunca la bucatarie sa fie coapta o paine mica, dar in care sa fie pusi 10 galbeni. Apoi, dis de dimineata, a asezat painica deasupra celorlalte paini si a iesit iarasi cu toate cosurile in curte, unde copiii deja se stransesera si asteptau nerabdatori. Din nou s-au repezit si s-au luat la harta. La sfarsit, fetita noastra, care asteptase cuminte, ca si in ziua precedenta, s-a aes tot cu painea cea mai mica, singura ramasa. Si de aceasta data, i-a multumit frumos omului si s-a grabit spre casa, unde mama ei o astepta. Cand s-au asezat la masa si femeia a rupt painea, ce sa vezi ?! Galbenii s-au rasturnat pe masa din aluatul proaspat.- Vai, s-a speriat mama, ce sa fie cu acesti bani ? Daca banii au ajuns din greseala in painea adusa de tine ? Poate i-au cazut brutarului, in timp ce framanta aluatul. Ia-i si du-i imediat inapoi!S-a intors fetita la casa omului si i-a dat acestuia toti banii, spunandu-i cum mama ei i-a gasit in

painica primita. Privind-o cu drag, omul i-a raspuns:- Banii aceia nu au ajuns intamplator acolo. Dupa ce am vazut ieri cum ai avut rabdare si cum te-ai multumit chiar si cu mai putin, am hotarat sa te rasplatesc. Astazi, am vazut si cat esti de cinstita, fiindca ai fi putut pastra totul, dar tu mi-ai adus banii inapoi. Drept rasplata, in fiecare dimineata cand vei veni sa iei si tu o painica, vei primi si cate zece galbeni.Doamne, ce bucuroasa a fost fetita. Nu stia cum sa-i multumeasca omului pentru atata bunatate. S-a dus in fuga la mama ei si i-a dat banutii, dupa care i-a povestit totul, iar mama a povatuit-o si de aceasta data, iar fata i-a urmat sfatul.Asa se face ca, de atunci, in fiecare dimineta, cand primea galbenii, fata se ducea in mijlocul celorlalti copii si impartea cu ei toti banutii. Stia ca si ceilalti au nevoie de milostenie la fel de mult ca si ea.

Egoismul  

Primul ministru dinastiei Tang a fost un erou national pentru succesul sau ca om de stat si conducator militar. Dar in ciuda faimei sale, a puterii si bogatiei se considera pe sine insusi un budhist umil si devotat. Adesea il vizita pe maestrul sau Zen preferat pentru a studia cu el si cei doi pareau sa se inteleaga foarte bine. De fapt parea ca primul ministru nu afecta cu nimic relatia lor, care parea una dintre un maestru respectat si un student plin de respect. Intr-o zi, in timpul vizitei sale uzuale, primul ministru l-a intrebat pe maestru “Maestre, ce este egoismul conform budhismului?” Fata maestrului a devenit rosie, si cu o voce foarte condescendenta si insultatoare a tipat “Ce intrebare stupida mai e si asta?”Raspunsul neasteptat l-a socat pe primul ministru, care s-a infuriat. Maestrul Zen a zambit si a spus “Acesta, Excelenta, este egoismul”.

Maestrul chinez 

Un tinar luptator in vechea si indepartata China isi pierduse toata increderea in sine in urma incercarilor vieţii si a războaielor la care a participat. Era suparat tot timpul. Cind se afla in public avea manifestari arogante si era iute la minie chiar si in preajma prietenilor sai care incercau sa-l consoleze. O frica nemarturisita ii patrunsese in oase. Tot felul de intrebari despre viaţa si moarte il bintuiau. intr-una din acele zile negre din viaţa lui prietenii sai l-au indemnat sa mearga la un mare maestru care locuia in munti si sa ii puna lui acele intrebari la care ei nu-i puteau raspunde. Razboinicul a plecat. Cind a ajuns la coliba maestrului a vazut ca acesta era de fapt un batrinel uscativ si cu privirea blinda. Tinarul i-a spus pe un ton aspru:

Batrine ! Am auzit ca esti intelept si ai raspuns la orice intrebare. Vreau sa stiu care este diferenţa dintre iad si rai.Pe acelasi ton, maestrul i-a raspuns:

Ti-ai petrecut toata viata luptind. Esti prea prost ca sa faci diferenta dintre cele doua. Iute la minie, razboinicul a scos sabia si invirtind-o prin aer s-a repezit catre batrinul care statea nemiscat. Lama taioasa s-a oprit la doua degete de gitul maestrului… Apoi s-a retras. Batrinul a ramas in continuare neclintit. Apoi a spus:

Asta este iadul !Luptatorul a facut ochii mari si cu voce tremurinda a zis: Ti-ai riscat viata ca sa-mi arati ce inseamna iadul…??? Erai la un pas de moarte si nici macar nu ai clipit…

Iar acesta este raiul, i-a raspuns maestrul.

Elefantul si puricele

Un maestru a fost de acord sa predea Zen unui grup de psihanalisti. Dupa ce a fost prezentat grupului de catre directorul institutului de psihanaliza, maestrul s-a asezat pe o perna plasata pe podea. Un student a intrat, s-a prosternat inaintea maestrului si apoi s-a asezat pe o alta perna plasata pe podea, la cativa pasi distanta, fata in fata cu profesorul sau. “Ce este Zen?” a intrebat studentul. Maestrul a scos o banana, a cojit-o si a inceput sa manance. “Asta e tot? Nu-mi poti arata nimic altceva?” a spus studentul. “Vino mai aproape, te rog” a replicat maestrul. Studentul s-a mutat mai aproape si maestrul a fluturat in fata studentului ceea ce mai ramasese din banana. Studentul s-a prosternat si a plecat.Un al doilea student s-a ridicat pentru a se adresa publicului. “Ati inteles?” Nu a raspuns nimeni, asa ca studentul a adaugat “Ati urmarit o demonstratie Zen de prima mana. Sunt intrebari?” Dupa o lunga tacere cineva a vorbit. “Maestre, nu sunt satisfacut de demonstratia dvs. Ne-ati aratat ceva ce nu sunt sigur ca inteleg. Trebuie sa fie posibil sa ne puteti SPUNE ce este Zen”.“Daca trebuie sa insistam asupra cuvintelor”, a replicat maestrul, “atunci Zen este un elefant care se imperecheaza cu un purice”Ghinion, noroc, cine poate sti?  

(Dale Carnegie) “A fost o data un om foarte sarac care avea in schimb un cal foarte frumos, pe care dorea sa-l cumpere stapanul castelului. Dar de fiecare data, batranul il refuza.- Pentru mine acest cal nu este doar un animal. Este un prieten. Cum pot sa-mi vand prietenul?Intr-o dimineata s-a dus la grajd si a descoperit ca disparuse calul. Toti satenii au zis:- Ti-am spus doar! Ar fi trebuit sa vinzi calul. Acum a fost furat. Ce ghinion teribil.- Ghinion sau noroc? a spus batranul. Cine poate spune?Toata lumea a ras de el. Dar peste 15 zile calul s-a intors, urmat de o intreaga herghelie de cai salbatici. A scapat din grajd, a curtat o iapa tanara si s-a intors cu intreg alaiul dupa el.- Ce noroc! au strigat satenii.Batranul si fiul sau au inceput sa antreneze caii salbatici. Dar, o saptamana mai tarziu fiul sau si-a rupt piciorul incercand sa antreneze un cal salbatic.- Ghinion, i-au spus prietenii. Ce-ai sa te faci acum fara ajutorul fiului tau? Esti si asa vai de capul tau!- Ghinion, noroc, cine poate spune? a replicat batranul.Cateva zile mai tarziu armata stapanului pamantului a fortat toti tinerii din sat sa devina soldati. Toti in afara de unul … fiul batranului, care avea piciorul rupt.- Cat de norocos poti sa fiii, au urlat satenii. Toti copii nostri merg la razboi, dar tu poti sa-ti pastrezi fiul acasa. Fii nostri probabil vor fi ucisi …Batranul a replicat:- Ghinion, noroc, cine poate sti?”Destinul 

In timpul unei batalii memorabile, un general japonez a decis sa atace desi armata sa era mult depasita ca numar de adversari. Avea incredere ca va castiga, dar oamenii sai erau plini de indoieli. Pe drum spre batalie, generalul s-a oprit la un altar. Dupa ce s-a rugat impreuna cu

oamenii sai, generalul s-a uitat la o moneda si a spus “Acum voi da cu banul. Daca iasa capul vom castiga. Daca iasa stema, vom pierde. Destinul ni se va arata.”A dat cu banul si a urmarit moneda in timp ce cadea. A cazut capul. Soldatii ai fost atat de bucurosi si plini de incredere incat au atacat viguros inamicul si au iesit victoriosi. Dupa batalie un locotenent a spus generalului “Nimeni nu poate schimba destinul”.“Asa este”, a spus generalul, aratand locotenentului moneda care era identica pe ambele parti.

Vizitatorii si elefantul  

Un elefant fusese adus intr-o camera intunecata, noaptea, pentru expozitie. Oamenii veneau gramada. Fiindca era intuneric, vizitatorii nu puteau vedea elefantul ; asa ca incercara sa-si faca o idee despre corpul lui, prin a-l atinge. Pentru ca era mare, fiecare vizitator a putut atinge numai o parte din animal si descrie potrivit cu ceea ce simtise. Unul dintre vizitztori, care prinse piciorul, a explicat ca elefantul era ca o coloana puternica; un al doilea, care atinsese un colt, a descris elefantul ca pe un obiect ascutit; al treilea, care prinsese urechea creaturii, a pretins ca nu era diferit de un evantai; al patrulea, care isi trecuse mina pe spatele elefantului, a afirmat ca era plat ca un divan. (Dupa Mowlana)

Povestea soricelului 

Privind prin gaura din perete, un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa desfacand un pachet.“Oare ce se afla acolo?” se intreba soricelul.A fost ingrozit sa vada ca in pachet era o capcana pentru soareci.Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce vazuse.“Este o capcana pentru soricei in casa! Este o capcana pentru soricei in casa!”Gaina a cloncanit, si-a ridicat capul si a spus:“Domnule soarece, iti pot spune doar atat. Inteleg ca este o problema grava pentru dumneata, dar nu are nici o consecinta asupra mea. Nu pot fi deranjata de aceasta informatie”.Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse: “Este o capcana pentru soricei in casa!”Porcul a fost impresionat, dar a raspuns: “Regret domnule soarece, nu pot face nimic, poate doar sa ma rog pentru tine. Poti sa fii sigur ca esti in rugaciunile mele viitoare” .Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a si ei: “Este o capcana pentru soricei in casa!”Vaca i-a raspuns: “Wow, domnule soricel, imi pare rau pentru tine, dar in ceea ce ma priveste pe mine aceasta capcana nu ma poate rani in nici un fel.”In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si s-a decis sa infrunte de unul singur capcana. In acea noapte s-a auzit un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana. Sotia fermierului se grabi sa vada despre ce este vorba, dar din cauza intunericului nu a vazut ca in capcana era coada unui sarpe mare si veninos. Asa ca acesta o muscase.Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra mare.Toata lumea stie ca un bun remediu impotriva febrei este supa de pui, asa ca fermierul se duse si sacrifica gaina. Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea. Prietenii si vecinii venisera sa stea cu ea, iar ca sa ii poata hrani fermierul taie si porcul.Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit. La inmormantare au venit atat de multe persoane incat fermierul a sacrificat si vaca pentru a-i hrani pe toti.Soricelul privea acum prin gaura din perete cu multa tristete…

Patul de langa fereastra 

Povestea urmatoare este despre doi barbati grav bolnavi, imobilizati la pat, impartind aceeasi camera de spital. Unuia dintre ei i se permitea sa stea asezat in fiecare zi cate o ora pentru a facilita drenarea fluidului din plamani. Patul sau era pozitionat in dreptul singurei ferestre din camera.Celalalt barbat era imobilizat in pozitie culcata si ii era inaccesibila ipotetica priveliste pe care o oferea unica fereastra.Cei doi nu aveau altceva de facut decat sa stea de vorba. Si vorbeau la nesfarsit: despre sotiile lor, despre carierele lor, despre serviciul militar si despre locurile in care isi petreceau vacantele. In fiecare dupa-amiaza, cel caruia i se permitea sa stea asezat, ii descria celuilalt ceea ce vedea afara.Omul care nu putea privi pe fereastra ajunsese sa traiasca pentru ora aceea din zi cand i se descria in amanuntime ce se intampla in afara spitalului. Perspectiva sa se largea si capata substanta datorita acestei descrieri. Fereastra pare-se ca dadea spre un parc cu un minunat lac. O multime de rate salbatice si lebede isi gasisera camin in acel lac iar copiii se jucau lansand in apa barci in miniatura. Indragostitii se plimbau imbratisati admirand florile in toate culorile curcubeului ce crestea din belsug in parc. Copaci seculari margineau aleile iar pe cer se profilau cladirile orasului ce se vedeau in departare.Omul de la fereastra povestea cu voce domoala si cu detalii minutios alese tot ce parcul ii dezvaluia. Celalalt se lasa purtat de povestire inchizand ochii si imaginandu-si toate scenele. Intr-o dupa-aminaza calduta omul de la fereastra povesti despre parada care tocmai trecea prin parc.Desi bolnavul imobilizat nu putea auzi muzica, reusea sa isi imagineze clovnii, carele alegorice, caii impodobiti si masinile decorate de sarbatoare.Zilele treceau iar omul ce nu putea privi pe fereastra incepu sa fie invidios pe sansa celuilalt. Aprecia efortul celui de la fereastra de a-i descrie in detaliu ce se intampla afara, dar si-ar fi dorit sa fie el cel care putea admira privelistea. Incepuse sa isi antipatizeze colegul de camera si, in cele din urma, ajunsese sa-si doreasca cu disperare sa fie el asezat in locul aceluia.Intr-o dimineata, infirmiera ce ii avea in grija constata ca bolnavul de la fereastra murise linistit in somn. Cu tristete, cheama asistentii sa ia trupul neinsufletit. Curand dupa aceea, bolnavul ce tanjea dupa patul de langa geam intreba daca nu poate fi mutat in locul pe care si-l dorise atat.Infirmiera il transfera imediat si se asigura ca sta confortabil apoi il lasa singur. Incet si cu mare greutate bolnavul nostru reusi sa se propteasca intr-un cot si sa incerce sa arunce o prima privire afara. In sfarsit se putea bucura nemijlocit de privelistea de afara!Se cazni sa se intoarca si privi pe fereastra. In locul parcului nu era decat un zid gol! Suna infirmiera si o intreba: “Cum se face ca omul acela, colegul meu de camera, vedea un parc si un lac si imi descria totul atat de fidel? Cum putea sa imi spuna despre frumusete si dragoste cand, de fapt, el nu putea vedea decat un zid vechi din caramida?”.Sora ii raspunse surprinsa: “Vai! Nu stiai ca bietul tau coleg de camera era orb? Nu putea vedea nici macar zidul daramite altceva”. Apoi adauga trista: “Poate voia doar sa te incurajeze”.

Povestea vasului crapat

O femeie batrana din China avea doua vase mari, pe care le atarna de cele doua capete ale unui bat, si le cara pe dupã gat. Un vas era crapat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea intreaga cantitate de apa.

La sfarsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasa, vasul crapat ajungea doar pe jumatate. Timp de doi ani, asta se intampla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumatate de apã. Bineinteles, vasul bun era mandru de realizarile sale. Dar bietului vas crapat ii era atat de rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atat de rau ca nu putea face decat jumatate din munca pentru care fusese menit!

Dupa 2 ani de asa zisa nereusita, dupã cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii langa izvor: "Mã simt atat de rusinat, pentru ca aceasta crapatura face ca apa sa se scurga pe tot drumul pana acasa!"

Batrana a zambit, "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insa pe cealalta nu?" "Asta pentru ca am stiut defectul tau si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, in timp ce ne intoarcem, tu le uzi."

"De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Daca nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care împrospateaza casa." Vulturul si gainile (Anthony de Mello )

Intr-o zi, plimbandu-se prin padure, un om gasi un pui de vultur de abia iesit din gaoace. Dandu-si seama ca daca l-ar fi lasat acolo, singur si parasit, l-ar fi condamnat la moarte sigura, omul lua puiul acasa si-l puse intr-un cotet, impreuna cu niste pui de gaina. Puiul de vultur crescu alaturi de acestia si, bineinteles, invata sa se poarte ca o gaina: scormonea pamantul pentru a gasi viermi si insecte, manca semintele pe care i le dadea stapanul, cloncanea si cotcodacea, iar daca batea din aripi nu se ridica mai mult de cateva zeci de centimetri. Au trecut astfel cateva luni, timp in care vulturul nu se indoi nici o clipa ca locul lui ar fi altundeva decat in curtea stapanului, printre celelalte gaini. Mai mult, era convins ca el insusi este o gaina. Pana cand, intr-o zi, privind spre cerul albastru si fara nori, vazu un alt vultur planand maiestuos, aproape fara a-si misca aripile robuste. Vulturul a inteles dintr-o data care este adevarata lui natura. Si-a dat seama ca nu exista obstacole care sa-l impiedice sa zboare, in afara de cele din mintea lui, si, dupa cateva tentative, s-a ridicat in zbor spre infinit, intr-adevar liber. <!--[if !supportLineBreakNewLine]--><!--[endif]-->Continuarea povestii- Comentarii (forum.consiliereonline.ro) Totusi, ceea ce este mai putin cunoscut este efectul pe care intamplarea aceasta l-a avut asupra celorlalti locuitori ai curtii. Dupa ce au vazut ca fostul lor tovaras de joaca si de seminte si-a luat zborul, pierzadu-se in imensitatea cerului, multe din gaini au devenit constiente de trista lor situatie si au inceput sa viseze sa devina vulturi. Incepura sa circule, la inceput aproape clandestin, apoi mai deschis, niste filosofii ciudate care argumentau ca fiecare gaina avea inauntrul sau un vultur care astepta sa fie eliberat. "Conditia de gaina nu este decat rezultatul unor credinte limitante", substineau niste gaini-profete, "schimbati credintele, si cerul va fi al vostru". Aparusera tot felul de carti in domeniu, cu titluri gen "Cum sa devii un vultur in 30 de zile", "Vulturocibernetica ", "Analiza vulturactionala" , "Minunile zborului", "Declanseaza vulturul din tine" samd. Pentru cei care aveau bani de cheltuit, aparusera si seminarii (de Programare Gainolingvistica) si cursuri audio si video, unde se invata cum sa vizualizezi lumea vazuta de sus, cum sa recunosti sunetele celorlalte pasari (sa te pui in raport), cum sa percepi senzatia vantului in aripile tale (condita de vultur nu poate fi atinsa fara concentrare asupra canalelor senzoriale potrivite). Mai interesant, aparuse si o metoda de analiza (gainogramma) , care depista 9 feluri

de a fi gaina, si in consecinta 9 drumuri diferite spre a deveni vultur. Aparusera si niste tehnici, cum ar fi Echilibrul Gainoemotional si CFT (chicken freedom technique), care te invatau ce se intampla daca apesi pe niste puncte de pe cap si piept spunand "Iubesc si respect aripile mele", si anume ca iti va trece frica de inaltime (principalul obstacol in drumul de dezvoltare spre conditia de vultur). O gaina mai intreprinzatoare decat celelalte puse la cale un sistem de multi level marketing care consta intr-un complex sistem de puncte care se obtineau vanzand cursuri si seminarii celorlate gaini, argumentand ca ridicarea in ierarhia sistemului era metoda cea mai sigura pentru a se apropria de starea de vultur. Cine frecventa un numar suficient de cursuri putea sa devina "gainocoach certificat", si ii ajuta pe ceilalti sa mearga mai rapid pe drumul dezvoltarii. Nu e nevoie sa spun ca atunci cand cineva, in lipsa totala a unor rezultate concrete, isi exprima indoielile asupra sensului pe care l-ar avea toata treaba asta, era imediat acuzat - din partea celor mai exaltati si convinsi - ca este stapanit de credinte limitante si blocat de gandul negativ. Mai ales, i se repeta in continuu: "Aminteste-ti de fostul nostru tovaras, care dupa o viata de gaina a putut sa zboare; pune angajament si credinta, si o sa reusesti si tu."

Mullahul cel politicos 

Un seic pretuit dadu o petrecere mare. Toti demnitarii orasului fura invitati, dar nu si mullahul. Cu toate acestea fu vazut printre oaspeti, simtindu-se ca acasa, ca un peste in apa. Oarecum socat, un prieten il luă deoparte si spuse: „Ce faci aici? Nu esti invitat!” Plin de ingaduinta, mullahul raspunse: „Daca gazda nu-si cunoaste datoria si nu ma invita, de ce sa-mi neglijez eu datoria de a fi un oaspete politicos?”

Psihologia Gestalt Psihologia gestalt sau teoria gestalt este teoria mintii si creierului care propune principiul operational al creierului ca holistic, paralel si analog, cu tendinte de auto-organizare, sau ca intregul este mai mare decat suma partilor sale. Exemplul gestalt clasic este al bulei de sapun a carui forma sferica nu este definita de o temperatura rigida sau o formula matematica, ci mai degraba de actiunea paralela a tensiunii de suprafata care actioneaza simultan in toate punctele suprafetei sale. Aceasta este in contrast cu principiul atomist al operatiunilor computerului digital, in care calculul este descompus intr-o secventa de pasi simpli, calculati independent de problema ca intreg. Efectul gestalt se refera la capacitatea simturilor noastre de integrare a formei, in special in ce priveste recunoasterea spatiala a formelor care constituie intregul in locul unei simple colectii de linii si curbe.Teoria gestalt este mai degraba descriptiva decat explicativa. Conceptul gestalt a fost introdus in psihologie de catre Christian von Ehrenfels, iar radacinile ideii de gestalt le gasim in scrierile lui Goethe, Kant si Mach. Contributia de importanta unica a lui Wertheimer a fost aceea de a defini gestalt-ul ca primar din punct de vedere perceptual, definind partile intregului din care este compus, mai degraba decat elementul aditional, asa cum fusese in teoria lui Ehrenfels. Principiile teoretice ale psihologiei gestalt sunt:- principiul totalitatii- experienta constienta trebuie luata in considerare in mod global, fiecare lement fiind parte a unui sistem bazat pe relatii dinamice- principiul izomorfismului psihofizic, respectiv existenta unei corelatii intre experienta constienta si activitatea cerebrala.

Bazate pe principiile teoretice sunt principiile metodologice ale psihologiei gestalt:- analiza experimentala fenomenologica- experimentul bioticPrincipiile cheie in gestalt sunt aparitia, reiterarea, multistabilitatea si invarianta. Conceptul fundamental al perceptiei gestalt este pragnanz (cuvantul german pentru conciziune), care spune ca tindem sa ne ordonam experientele in maniera regulata, ordonata, simetrica si simpla. Aici sunt incluse legile gestalt:- legea apropierii: mintea poate experientia elemente care nu sunt percepute prin senzatie, pentru a completa o forma regulata- legea similitudinii: mintea grupeaza elemente similare in entitati colective sau totalitati. Similaritatea depinde de relatia cu forma, culoarea, marimea sau luminozitatea- legea proximitatii: apropierea spatiala sau temporala de elemente poate face ca mintea sa perceapa o totalitate sau colectivitate- legea simetriei: imaginile simetrice sunt percepute colectiv- legea continuitatii: mintea continua tiparele vizuale, auditive si kinetice- legea destinului comun: elementele cu aceeasi directie d emiscare sunt percepute unitar.Psihologii gestaltisti spun ca este important s aprivim problema ca intreg. Gandirea este din punctul lor de vedere productiva, directionata spre rezolvarea problemelor, sau reproductiva, respectiv rezolvarea de probleme pe baza experientei anterioare si a ceea ce este deja cunoscut.Alti psihologi de aceeasi orientare sustin ca insight-ul are de-a face cu trei procese: - saltul inconstient in gandire- marea viteza in procesarea mentala- scurtcircuitarea care apare in cazul rationamentului normal.