Transcript
Page 1: Microbiologie - Geni Treponema.leptospira.borrelia

Treponema pallidum este agentul etiologie al sifilisului.Sifilisul este o boală infecţioasă cu cale de transmitere predominent sexuală.

Curs XXV. Treponema, Leptospira, Borrelia

Treponema pallidum

1. MinidefinitieII. Incadrare taxonomicaIII. HabitatIV. Implicare in patologia umanaV. Microbiologie - principalele caractere si implicatii in patogeneza si

diagnosticul microbiologieVI. Factori de patogenitateVII. PatogenieVIII. Raspunsul imunIX. Notiuni de epidemiologie si profilaxieX. Diagnostic

Cuvinte cheie: spirochetă, mobilitate, NECUL TIV ABILĂ, diagnostic serologie -anticorpi netreponemici si anticorpi treponemici; sifilis primar, secundar, latent,terţiar; tratament Penicilină; prevenţie comportamentală

1. Minidefiniţie

Treponema pallidum este o bacterie de forma spiralată, subţire, cu alcătuire aperetelui asemănătoare bacteriilor Gram negative, necultivabilă, agent etiologie alsifilisului.

II. Încadrare taxonomică

• Regnum: Bacteria• Philum: Spirochaetes• Clasa: Spirochaetes• Ordin : Spirochetales• Familie: Spirochaetaceae• Gen: Treponema• Specie: pallidum• Subspecie: pallidum

III. Habitat

Omul este singura sursa naturala a acestei bacterii.

IV. Implicare în patologia umană

Page 2: Microbiologie - Geni Treponema.leptospira.borrelia

Multe dintre semnele şi simptomele sifilisului sunt greu de diferenţiat de semneleşi simptomele altor boli, motiv pentru care această boală este cunoscută şi drept "Mareleimitator" .

Semnele şi simpotomele de boală apar la 1-13 săptămâni de la contactul infectant.Prima descriere a sifilisului în Europa datează din anul 1495, dar observaţiile

ştiinţifice apar în secolul al XIX-lea, când Alfred Fournier descrie leziunileanatomopatologice şi diferitele stadii ale sifilisului. În 1906, Schaudinn şi Hoffmann audescoperit agentul causal, Treponema pallidum, iar în 1907 Wassermann si Bordet au pusla punct o reacţie serologică pentru punerea în evidenţă a anticorpi lor cardiolipinici.

Sifilisul a fost tratat pentru prima oară cu success cu Penicilină în 1943, de cătreMahoney, Arnold şi Harris.

În prezent, după o perioadă de declin, sifilisul recunoaşte din nou o tendinţă decreştere a numărului de cazuri, datorită creşterii mobilităţii populaţiei şi a modificărilorde comportament.

v. Microbiologie - principalele caractere, implicaţii în patogeneză şi diagnosticulmicrobiologie

Treponema pallidum est o bacterie foarte subtire, cu dimensiunile de 0,3 urn / 8 -15 um, de formă helicoidală (Fig.l), mobilă (rotatie constantă în jurul axei), cu structurăa peretelui asemănătoare bacteriilor Gram negative.

Treponema NU ESTE CULTI VABILA!!!

Fig. 1. Treponema pallidum - forma helicoidală

Treponema pallidum are o structură antigenică complexă. Principalele antigenesunt:

~ Cardiolipidul sau haptena lipidica Wassermann (Fosfatidil-glicerol, comuntreponemelor). Împreună cu proteina treponemică, cardiolipidul determinăproducerea de anticorpi numiţi reagine.

~ Antigen proteic specific de grup - se obţine prin extracţie din tulpina Reiter,nepatogenă. Este un antigen comun treponemelor

~ Antigen poliozidic de grup - specific Treponemei pallidum, utilizat în reacţia deimunofluorescenţă

~ Antigen somatie treponemic, specific Treponemei pallidum, utilizat în testulNelson de imobilizare a treponemelor

Page 3: Microbiologie - Geni Treponema.leptospira.borrelia

VI. Factori de patogenitate

Proteinele membranei exteme au rol în aderenţa la celulele gazdei.Hialuronidaza, enzime litice şi factorii care conferă mobilitatea contribuie la

penetrarea în celule şi vasele sanguine.Bacteria poate rămâne în stare de latenţă, intracelular, ani de zile, de unde în

anumite circumstanţe pot disemina în alte regiuni anatomice.

VII. Patogenie

Cel mai frecvent, T pallidum pătrunde în organism prin membranele intacte sauIeziuni minime cutanate, apoi ajunge rapid în circulaţia limfatică şi sanguină, provocândo infecţie sistemică. Intervalul între expunere şi apariţia primelor leziuni poate fi de 10 -90 zile, cu o medie de 3 săptămâni.

În sifilisul congenital sau în sifilisul dobândit prin transfuzii de sânge contaminat,treponemele ajung direct în circulaţia sanguină.

În toate stadiile bolii, este prezentă endarterita, uneori obliterantă, precum şiinfiltratul limfocitar. endarterita este întreţinută de interacţiune a treponemelor cumoleculele de fibronectină prezente la nivelul organismului gazdă. Uneori, vindecarealeziunilor alre loc cu formare de cicatrici.

Sifilisul dobândit, necongenital recunoaşte 4 stadii.

Sifilisul primar (şancru, adenopatie)

apare la nivelul porţii de intrare prin mucoase sau tegumente la interval de 10- 90 zile (medie 3 săptămâni) de la contactul cu persoana infectatăpoate fi unic sau multipluleziunea este foarte contagioasăare aspect de ulceraţie cu margini dure, nedureroasă (Fig. 2)există posibilitatea de a nu fi observat

Şancrul se vindecă spontan in 3-8 saptamani.

Fig. 2. a şi b - Şancru sifilitic

Page 4: Microbiologie - Geni Treponema.leptospira.borrelia

Sifilisul secundar (rozeole, sifilide papuloase)

Manifestările de sifilis secundar apar la 6-8 săptămâni după dispariţia leziuniiiniţiale şi pot include:

~ O erupţie la nivelul palmelor şi tălpi lor care durează 2-6 săptămâni (Fig. 3,Fig. 4)

~ Căderea părului~ Leziuni alb-cenuşii la nivelul cavităţii bucale şi faringelui (Fig. 5)~ Stare generală proastă

Stadiul de sifilis secundar poate dura 3-6 luni, cu simptome care apar şi dispar.Persoana infectată este contagioasă în acest stadiu. Sifilisul începe să se generalizeze.

Fig. 3. Sifilis secundar. Erupţie la nivelul tălpilor şi plantelor

Fig. 4. Sifilis secundar. Sifilide la nivelul trunchiului

Page 5: Microbiologie - Geni Treponema.leptospira.borrelia

Fig. 4. Sifilis secundar. Leziuni alb-cenuşii la nivelul cavităţii bucale

\

Sifilisullatent (mut clinic, stadiu criptic, ascuns)

Sifilisul latent apare când dispar manifestările sifilisului secundar. Bacteria semenţine la nivel endotelial (Fig. 5) şi ajunge la nivelul oaselor şi măduvei osoase (Fig. 6),ganglionilor limfatici, organelor vitale şi sistemului nervos central, fără manifestărizgomotoase.

Stadiul latent poate să dureze 30 de zile sau intreaga viaţă.Dintre cazurile netratate de sifilis secundar, 1/3 dezvoltă sifilis tertiar.

Fig. 5. Sifilis latent

Fig. 6. Degenerare trofică a articulaţiei genunchiului

Page 6: Microbiologie - Geni Treponema.leptospira.borrelia

Sifilisul terţiar (Ieziuni inflamatorii cronice ale sistemului cardiovascular şisistemului nervos)

În acest stadiu, pacientul nu transmite infecţia. Leziunile se dezvoltă la nivelulpielii, oaselor si organelor vitale. La nivelul pielii apar formaţiuni tumorale nedureroase,numite gome sifilitice (Fig. 7).

Bacteriile invadează frecvent sistemul nervos în timpul stadiilor timpurii aleinfecţiei. Doar 3% - 7% dintre persoanele cu sifilis netratat vor dezvolta neurosifilis, oafectare severă a sistemului nervos.

Sifilisul terţiar se poate manifesta la 20 de ani după infecţia initială. Unelepersoane cu sifilis nervos nu dezvoltă simptome niciodată, în timp ce alţi indivizi potprezenta cefalee, redoarea cefei, uneori convulsii, febră, ca urmare a inflamaţieimeningeale.

Ca urmare a leziunilor vasculare se pot dezvolta simptome de accident vascular cuameteală, slăbiciune, probleme vizuale.

Fig. 7 - Gomă la nivelul fesei

VIII. Raspunsul imun

Leziunile din stadiul terţiar al sifilisului sunt rezultatul unui răspuns de tip celular,întârziat, la Tpallidum,. Acest răspuns, cu prezenţa limfocitelor T sensibilizate şimacrofagelor poate avea ca rezultat formarea ulceraţiilor şi necrozei.

Răspunsul imun de tip umoral are ca rezultat formarea anticorpilor treponemici şia reaginelor nespecifice.

Imunitatea în sifilis nu este completă, în sensul că răspunsul umoral şi celular potimpiedica apariţia unei noi leziuni primare, dar nu sunt suficiente pentru îndepăartareatreponemelor din organism.

IX. Noţiuni de epidemiologie şi profilaxie

Sifilisul este considerat o boală venerică al cărei agent cauzal este Treponemapallidum.

Transmiterea sifilisului are loc mai ales prin contact sexual, dar şi de la mamă lafăt, sau prin transfuzii de sânge infectat, sau ocazional prin leziuni cutanate expuse la

Page 7: Microbiologie - Geni Treponema.leptospira.borrelia

I

\

contactul cu leziunile infecţioase. Netratat, sifilisul poate parcurge cele 4 stadii: primar,secundar, latent şi terţiar, dar aceasta nu se întâmplă în toate cazurile.

Localizarea cea mai frecventa a sancrului primar este la nivelul organelor genitaleexteme, vaginului, anusului sau rectului, dar el poate să apară şi la nivelul cavităţii bucalesau al buzelor. Rata de contagiozitate este de 30%.

În 40% dintre cazurile în care infecţia este prezentă la femeia gravidă, se producavort sau naştere prematură. Dacă nou născutul infectat nu este tratat, acesta va dezvoltadeficienţe mentale, fizice sau de dezvoltare (Fig. 8). Simptomele apar la 8 +1Osăptămânidupă naştere.

Fig. 8. Sifilis congenital

Deşi boala se poate trata cu Penicilină, răspândirea ei nu a putut fi oprită.

Dintre mijloacele de prevenţie recomandate fac parte:A AbstinenţaA Sexul protejatA Testarea serologica la inceputul sarcinii pentru prevenirea sifilisului congenital.A Consult medical în caz de contact suspect, presupusă expunere.

Sifilisul este o maladie curabila, iar tratamentul nu este scump. Condiţia este caboala sa fie diagnosticată în primele zile şi să se instituie tratament corect.

X. Diagnostic

Sifilisul poate fi diagnosticat pe baza a 3 categorii de criterii:1) Criteriul clinic: recunoasterea semnelor si simptomelor fiecarui stadiu

Page 8: Microbiologie - Geni Treponema.leptospira.borrelia

\

\

2) Criteriul epidemiologic: conditii de contaminare3) Criteriul de laborator:

a. Examen microscopic al unei leziuni active pentru confirmareadiagnosticului

b. Probe de sange pentru diagnostic serologiea. Diagnosticul direct

PrincipiuObservarea la microscopul optic cu fond intunecat sau micro scopul cu fluorescenta amobilităţii şi formei spiralate caracteristice Treponemei pallidum (Fig. 9).

Fig. 9. Imagini la microscopul optic şi la microscopul cu fluoarescenţă dinprelevate pozitive pentru Treponema pallidum .

Diagnosticul direct prezintă o serie de avantaje, cum sunt simplitatea, rapiditatea,sensibilitatea de aproximativ 80%. Presupune Însă o serie de condiţii care un suntÎntotdeauna uşor de realizat: personal experimentat pentru realizarea preparatelor Întrelamă şi lamelă şi observarea corectă a lamelor, efectuarea testului inainte de introducereatratamentului cu antibiotice şi, mai ales disponibilitatea unor condiţii de biosiguranţăcorespunzătoare la nivelullaboratorului.

b. Diagnosticul indirect

PrincipiuDeterminarea prezenţei sau titrului anticorpilor În sânge sau LCR, ca răspuns la

infecţia treponemică

Obiective:~ Depistarea sistematică şi/sau ocazională a sifilisului~ Confirmarea sau excluderea unui diagnostic clinic sugestiv pentru sifilis~ Evaluarea caracterului evolutiv al infecţiei~ Evaluarea răspunsului la tratament (vindecare, eşec terapeutic)~ Detectarea unei recidive sau a unei reinfecţii

Teste serologice

Teste netreponemice

VDRL (Venereal Disease Reference Laboratory) şi RPR (Rapid Plasma Reagin)

Page 9: Microbiologie - Geni Treponema.leptospira.borrelia

Sunt teste de aglutinare pasivă cu antigene cardiolipinice. De aceea sunt testenespecifice. Reprezintă variantele macro şi microscopică a aceleiaşi metode. Sepozitivează din a 15-a zi de la apariţia şancrului.

Reactii fals pozitive: sarcina, infectii virale, la persoane care se droghează, boli decolagen, vârstnici.

Utilizare: screen ing, monitorizarea tratamentului (nivelul de pozitivitate depindede gradul de activitate al bolii). Dupa un tratament eficient, aceste teste se negativează deobicei, dar la o parte dintre indivizi se pot mentine pozitive la nivele joase

Teste treponemice

TPHA (Treponema pallidum Passive HaemAgglutination)

Este un test de hemaglutinare pasivă, pozitiv în 65% din cazurile de sifilis 1 ŞI

99% din cazurile de sifilis II.Detecteaza anticorpi prezenţi atât în infecţii recente, cât şi datorită unei infecţii în

antecedente cu Treponema pallidum sau alte specii de treponeme.Majoritatea indivizilor cu teste treponemice pozitive vor continua sa fie pozitivi

pentru tot restul vietii, indiferent de tratament sau de activitatea bolii.

FTA (Fluorescent Treponemal Antibody Test)

Principiu

Serul pacientului este depus pe o lama pe care sunt fixate treponeme. Prezenţaanticorpilor în ser, care reactionează cu antigenul treponemic este revelată prin adăugareaunui conjugat Anticorpi anti Ig G umană - fluresceină (Fig. 10)

Fig. 10. Testul de fluorescenţă pentru detectarea anticorpilor treponemici în sifilis(FTA)

3

Fixation desAn t tc o rp s

sur les t r e p o n e m e s ,

Fixation du c o n j n g u esur la p a r t l e Fc

des 19.

Observation deIlem Is s io n

de f l u u r e s c e n c e ,

Testul este utilizat ca tehnică de confirmare. Se pozitivează în a 8-a zi de laapariţia şancrului.

Pentru eliminarea reacţiilor fals pozitive datorate antigenelor de grup, se practicăFTA - abs, adică o reacţie de fluorescenţă pentru detectarea anticorpi lor treponemici însifilis, în care serurile sunt absorbite in prealabil cu o suspensie de treponeme saprofite,nepatogene - ex. T Reiter - tulpina nepatogena de T phagadensis).

Page 10: Microbiologie - Geni Treponema.leptospira.borrelia

Tratamentul sifilisului

FTA-Abs IgM este recomandată pentru confirmarea sifilisului congenital.

Test Nelson (testul de imobilizare a treponemelor)

\PrincipiuPrezenta anticorpilor specifici este pusă în evidenţă prin imobilizarea treponemelor vii,după adăugarea complementului şi comparare cu un tub martor.

Rezultatele calitative se exprimă în procentaj de imobilizare specifică:~ O% - 20 % : Ser normal.~ 20 % - 50 % : Ser nedeterminat~ 50% - 100% : Ser pozitiv

Este testul de referinţă, prezentând o specificitate de 100%.În sifilisul tertiar, TPHA si FTA-Abs. sunt pozitive in 80% din cazuri, iar pentru

diagnosticarea restului de 20% de cazuri se utilizează testul Nelson.

Alte teste de diagnostic În sifilis

Enzyme Linked Immunosorbent Assay (ELISA)

~ Test imunoenzimatic~ Antigene treponemice purificate sau recombinate~ Locul in diagnosticul sifilisului incomplet stabilit

Test de imunotransfer (Westem Blot)

PrincipiuProteinele T pallidum, separate prin electroforeză, sunt transferate pe membrana denitroceluloză, care se incubează cu serul.

Apar benzi specifice de 15,5 ; 17 şi 47 Kda.Testul Westem Blot poate constitui un bun test de diagnostic pentru sifilisul

congenital, chiar mai sensibil şi mai specific decat FTA Abs.

Penicilina vindecă sifilisul care s-a instalat de mai puţin de un an.Nu se recomanda tratamente făcute în afara prescripţiei medicului.Testele serologice trebuie să verifice că infecţia a fost eliminată.Sifilisul terţi ar este incurabil, deoarece sunt instalate Ieziuni organice ireversibile.

Page 11: Microbiologie - Geni Treponema.leptospira.borrelia

Leptospirele sunt spirochete cu caractere speciale de patogenitate, care pot fiimplicate în patologia umană, ca. urmare a contaminării de la rozătoare sau animaledomestice. Pot determina o simptomatologie de gravitate variabilă, care se manifestă cuicter şi complicaţii tardive (uveită, insuficienţă renală etc.) ,.

Genul Leptospira

1. MinidefinitieII. Incadrare taxonomicaIII. HabitatIV. Implicare in patologia umanaV. Microbiologie - principalele caractere si implicatii in patogeneza si

diagnosticul microbiologieVI. Factori de patogenitateVII. PatogenieVIII. Raspunsul imunIX. Notiuni de epidemiologie si profilaxieX. Diagnostic

Cuvinte cheie: spirochetă, transmitere prin rozătoare şi animale domestice contaminate,icter, afecţiuni tardive - uveită, atingere renală, diagnostic direct şi serologie; reacţie deaglutinare macroscopică (RAM) şi microscopică

1. Minidefinitie

II. Incadrare taxonomica

• Regnum: Bacteria• Philum: Spirochaetes• Clasa: Spirochaetes• Ordin : Spirochetales• Familie: Spirochaetaceae• Gen: Leptospira• Specii izolate de la om: L. interrogans sp. (patogena), L. biflexa (saprojita)

La nivel de specii există diversitate antigenică, asfel incât se pot diferenţia maimulte serovaruri. De exemplu, L. interrogans serogrup incterohaemorrhagiae esteimplicată în forme grave de leptospiroză.

III. Habitat

Habitatul natural al leptospirelor patogene şi saprofite sunt apele stătătoare.Leptospira poate creşte la temperaturi joase, de 11-13°C, deşi optimum-ul de

temperatură este între 28°C şi 30°C. Creşte cel mai bine la pH 7.2 - 7.6, preferând unhabitat alcalin (B. Adler et al., 2004).

Page 12: Microbiologie - Geni Treponema.leptospira.borrelia

..

Sunt întâlnite frecvent la rozătoare şi animalele domestice, fiind eliminate prinurină.

Leptospiroza este mai frecventa in zonele tropicale sau temperate (CDC, 2003).!

IV. Implicare în patologia umană

Leptospiroza este o boală infecţioasă de gravitate variabilă, în funcţie de speciaimplicată şi rezervele funcţionale ale organismului gazdă.

Perioada de incubaţie este de 2 - 20 de zile, cu o fază acută care dureazăaproximativ o săptămână, o fază mde convalescenţă de 2 săptămâni şi posibilecomplicaţii tardive, constând mai ales în leziuni oculare (uveită) şi renale (nefrităinterstiţială).

V. Microbiologie - principalele caractere, implicatii in patogeneza si diagnosticulmicrobiologie

Leptospirele sunt spirochete cu spirale strânse, cu capete în cârlig (Fig.l).

Fig. 1. Leptospira - imagine la microscopul electronic - Levett, P.N. (2001). Clin.Microbiol. Rev. 14:296

FJG. 1, Scaening clectron micrograph of L lnterrogans serovar fertcrohaemon:hagiae strain RGA bound to a O.2-ţJ.m membrane filter,Reprodueed from rcferenee 6253 with permission from tbe publisber.

Leptospirele prezintă două filamente axiale, membrană externă similară castructura cu cea a bacteriilor Gram-negative, deci conţinând lipopolizaharid. Suntbacterii obligatoriu aerobe şi au o temperatură optimă de creştere de 28-30 o C.

Sunt bacterii chemo-organotrofe şi pot fi cultivate in vitro in medii suplimentatecu vitamine B si acizi graşi cu lant lung, sau medii cu ser de iepure. Acizii graşi pot fifolosiţi ca unică sursă de carbon pentru creştere. Nu utilizează carbohidraţii ca sursăde carbon. Creşterea in vitro este lentă, în 10-14 zile.

Page 13: Microbiologie - Geni Treponema.leptospira.borrelia

VI. Factori de patogenitate

I

\

ţn medii sărace se dezvoltă sub forma lanţurilor lungi de spirochete.In figura 2 sunt prezentate comparativ caracterele principalelor specii de

spirochete implicate în patologia infecţioasă la om.Leptospirele posedă antigene somatice şi antigene solubile.Dintre antigenele somatice, cele mai importante sunt lipopolizaharidul, înalt

imunogen, proteinele membranei externe (OMP = Outer Membrane Proteins),proteina de legare a fibronectinei la tulpinile virulente.

Ca antigene solubile menţionăm toxinele şi hemolizinele, care pot avea structurăşi funcţie enzimatică (sfingomielinaze, lipaze) sau formatoare de pori. Uneleserovaruri elaborează o citotoxină, care este o glicoproteină.

Lipopolizaharidul este proinflamator şi poate declanşa şocul endotoxinic.În modele experimentale, virulenta este proportionala cu cantitatea de OMP

prezenta.Proteina de legare a fibronectinei este implicată în aderenţă şi evitarea efectelor

anticorpilor şi antibioticelor.Leptospirele aderă la celulele epiteliale renale in vitro, precum şi la neutrofile.

Sunt fagocitate numai în prezenţa anticorpi lor.Hemolizinele intervin în procesele hemolitice care duc la apariţia icterului şi sunt

foarte puternice la unele serovaruri (ex. L. interrogans serovar icterohaemorrhagiae). '

Fig. 2. Caractere comparative ale principalelor specii de spirochete implicate înpatologia infecţioasă la om

TABLE 45-5. PHENOTYPIC CHARACTERISTICS OF SPIROCHETES

BOf/·ell.burgdorlerl , Other Bo",lI. !reponem. Lepto.plra

Cell diameter 0.18-0.25 0.2-0.5 0.1-0.4 0.1

Ceiilength 4-30 3-20 5-20 4-20Number 01periplasmic Ilagelia 7-11 15-30 1--8 1

per cell endOverlapping 01 perlplasmlc Present Present Present Absent

Ilagelia at cell centerCytoplasmic tubules ' Absent Absent Present Absent

Diamlno amino acid in Ornlthlne Ornithine Ornlthine Q,t-dlamlnopimeliepeptldoglycan acid

Conditions for conversion to Hypotonle ' Hypotonlc Hypotonie Hypertcinicsphericai lorms

Oxygen requiremenlS Microaerophlllc Mlcroaerophillf Anaerobic Aerobie

Catalase production Absent Absent ' Absent p'resent

Major carbon and energy source Carbohydrate Carbohydrate " Carbohydrate andlor Long-chai n latty acidsamlno aelds

long-chain fatty acid requtrsrnent Present Prasent Present ' Present ,\

Capacily to degrade long-chaln Abse'nt ' Absent Absent Presentfatty acids

Metabolle eod products Lectie acid lactie acid Sever~ organic aclds Acetie aeid

Tlck-transmitted + +Associated human disease Lyme arlhritis Relapsing lever ' Syphliis, yaw8, bejel, Leptosplrosls

pinta

From Johnson el al: Yale J Bioi Med 57:529, 1984.

Page 14: Microbiologie - Geni Treponema.leptospira.borrelia

X. Diagnostic

VII. Patogenie

\

Leptospirele pot pătrunde în organismul uman prin tegumente, la nivelul unorleziuni minime.

În primele zile sunt prezente în sânge (leptospiremie) şi LCR, dar apar în urină(leptospirurie) încă de la sfârşitul primei săptămâni de boală.

Manifestările patologice sunt produse fie direct, prin intervenţia antigenelorsomatice şi/sau solubile (proces inflamator local şi/sau şoc endotoxinic, hemoliză şi icter)sau prin intervenţia mecanismelor implicate în imunitate (complicaţii tardive: uveită,complicaţii renale etc.)

VIII. Raspunsul imun

Se manifesta in stadii tardive ale bolii, cu disparitia leptospirelor din sânge.Complexe imune se depun la nivelul rinichiului si SNC.

Deoarece leptospirele posedă antigene cross-reactive cu anumite structuri dincomponenţa organismului uman, anticorpii rezultaţi în urma trecerii prin boală pot aveaactivitate anti-plachetară, anti-cardiolipinică, anti-neutrofiiică.

IX. Noţiuni de epidemiologie si profilaxie

Datorită spectrului larg de temperaturi care permit creşterea, leptospiroza poate săafecteze populaţia din toate zonele geografi ce.

Rezervorul natural de leptospire sunt rozătoarele, unele cu infecţie cronică, darpot fi şi animalele domestice contaminate, în special de la câini. Aceştia fac boalămanifestă, cu simptome asemănătoare omului. Omul bolnav, care elimină leptospira prinurină, poate de asemenea să constituie o sursă de infecţie, mai ales dacă are acces laanumite medii şi/sau activităţi care prezintă risc de expunere pentru alţi indivizi (ex.bazine de înot, ocupaţii ce presupun contactul cu un număr mare de indivizi etc.). Totuşi,transmiterea de la om la om este mai rară.

Spirochetele pot pătrunde prin tăieturi sau leziuni ale pielii, din apă, alimentecontaminate etc.

Profilaxia constă în evitarea contactului cu rozătoarele sau cu ape stătătoareposibil contaminate, izolarea şi terapia cazurilor de leptospiroză la om, măsuri de igienă aalimentaţiei etc.

Leptospira poate fi evidenţiată prin microscopie în câmp întunecat în prelevate,dar diagnosticul este cel mai adesea serologie,

Anticorpii specifici pot fi puşi în evidenţă începând cu a doua săptămână de boală,iar pentru confirmarea diagnosticului este nevoie de recoltarea a două probe de sânge, lainterval de 10 -14 zile, pentru evidenţierea dinamicii acestora. Numai în cazul creşteriisemnificative a titrului de anticorpi poate fi confirmat diagnosticul de boală acută.

Page 15: Microbiologie - Geni Treponema.leptospira.borrelia

\

Evidenţierea anticorpilor poate fi efectuată prin diverse metode comerciale (ELISA,imunofluorescenşă etc.).

În Laboratorul de referinţă pentru Leptospira din Institutul Cantacuzino se cultivătulpinile de referinţă care sunt utilizate pentru diagnosticul serologie de certitudine prinreacţie macroscopică RAM (Reacţie de aglutinare macroscopică) şi/sau reacţie deaglutinare microscopică, aceasta din urmă fiind indicată şi pentru definirea tipului deleptospiră care a cauzat îmbolnăvirea.

Page 16: Microbiologie - Geni Treponema.leptospira.borrelia

MinidefinitieIncadrare taxonomicaHabitatImplicare in patologia umanaMicrobiologie - principalele caractere si implicatii in patogeneza sidiagnosticul microbiologieFactori de patogenitatePatogenieRaspunsul imunNotiuni de epidemiologie si profilaxieDiagnostic

Genul Borrelia

1

\

1.II.III.IV.V.

VI.VII.VIII.IX.x.

Cuvinte cheie: spirochete, boala Lyme - Borrelia burgdorferi, febra re curentă - altespecii, transmitere prin căpuşe (boala Lyme), păduche (febra recurentă); boala Lyme:faza acută, faza latentă, faza cronică; erythema migrans

1. Minidefiniţie

Borreliile sunt spirochete cu structură parietală de tip Gram negativ, dintre careunele specii pot fi implicate în infecţii multisistemice la om, care se transmit prinintermediul unor artropode (capuşe, păduchi etc.).

II. Incadrare taxonomică

• Regnum: BacteriaPhilum: SpirochaetesClasa: SpirochaetesOrdin : SpirochetalesFamilie: SpirochaetaceaeGen: BorreliaSpecii: Borrelia burgdorferi, Borrelia lonestari, Borrelia recurrentis

••••••

III. Habitat

Diferitele subspecii ale speciei Borrelia burgdorferi sensu lato trăiesc ca endoparaziţi,recunoscând diverse modele de interrelaţie gazdă-vector ectoparazit. Gazdele pot fipăsările sau mamiferele, iar ectoparaziţii pot fi diverse artropode, căpuşe, păduchi,purici etc.

IV. Implicare in patologia umană

Borrelia burgdorferi este agentul causal al borreliozei numite boala Lyme.

Page 17: Microbiologie - Geni Treponema.leptospira.borrelia

Fig. 1. Eritem migrator

Diagnosticul de boală Lyme poate fi pus numai pe criterii clinice, dacă esteprezent eritemul migrator, cu diametrul mai mare de 5 cm (erythema migrans), cu aspectfoarte caracteristic (Fig. 1).

Eritemul migrator apare la început ca papulă mică, roşie, la locul muşcăturii, apoise întinde centrifug, în interval de zile sau săptămâni, ajungând uneori la dimensiunifoarte mari (15 -75 cm). punctul central rămâne inflamat, ca şi zona periferică, uneoridespărţite de o zonă intermediară mai puţin eritematoasă.

În absenţa eritemului migrator, diagnosticul se poate pune în prezenţa a cel puţino manifestare tardivă, fără altă explicaţie alternativă şi a confirmării de laborator.

Între manifestările tardive încadrabile în tabloul bolii Lyme, enumerăm:- La nivelul sistemului musculo-osos: atacuri recurente de edem articular,urmate uneori de artrită cronică- La nivelul sistemului nervos: meningita limfocitară, nevrita localizată la nivelul

nervilor cranieni (în special paralizie faciaIă), radiculoneuropatie, rar encefalomielita- La nivelul sistemului cardiovascular: debut acut al unor defecte de conducere

atrioventriculare de grad 2-3, care se rezolvă în intervale de zile sau săptămâni,care pot fi asociate cu miocardita

Se remarcă aspectul nespecific al manifestărilor tardive, care explică descriereabolii Lyme ca "boală cu 1000 de feţe", dar şi dificultatea recunoaşterii bolii în fazacronică, aceasta rămânănd frecvent nediagnosticată.

v. Microbiologie - principalele caractere, implicatii in patogeneza şi diagnosticulmicrobiologie

Borreliile sunt bacterii înalt specializate, de formă spiralară, structură de tip Gramnegativ, au 4 sau mai mulţi flageli.

Page 18: Microbiologie - Geni Treponema.leptospira.borrelia

\

Prezintă plasticitate de gazdă, adică pot infecta mai multe animale, prin adaptareaproteinelor de suprafaţă, care au rol în aderenţă. Plasticitatea se poate explica şi prinprezenţa mai multor plasmide, care conţin informaţie genetică ce poate trece de la ocelulă la alta.

Sunt extrem de greu de cultivat in vitro, datorită necesităţilor nutritive specifice.Borrelia burgdorferi, descoperită în 1980 de Burgdorfer, în intestinul ixodidelor,

este o spirochetă de dimensiuni mari, 0,2 - 0,5'.im/S-Juum, cu spire inegale, largi,mobile, executând mişcări de rotaţie şi răsucire (Fig. 2).

VI. Factori de patogenitate

Principalii factori de patogenitate sunt: endoflagelul sau filamentele axiale, care-iconferă capacitatea de a se mişca, rotindu-se prin înşurubare

Proteinele membranei exteme îşi pot modifica structura antigenică uşor, conferindBorreliei plastici tate de gazdă.

Fig. 2. Borrelia burgdorferi - Microscopie electronică de baleiaj

VII. Patogenie

Spirocheta pătrunde în piele, unde se multiplică şi cauzează erythema migrans.După mai multe săptămâni, spirochetele se răspândesc de la nivelul ţesutului

cutanat, din piele în alte regiuni pentru care au tropism: alte regiuni cutanate, articulaţii,cord, sistem nervos.

VIII. Raspunsul imun

Borrelia burgdorferi stimuleaza sistemul imun al gazdei umane, care producecitokine proinflamatoare, ca urmare a activării neutrofilelor şi macrofagelor. Sunteliberate interleukina-1, TNF etc.

Page 19: Microbiologie - Geni Treponema.leptospira.borrelia

IX. Noţiuni de epidemiologie şi profilaxie

Borrelia burgdorferi este transmisă prin căpuşele care se hrănesc cu sângeleanimalelor infectate (Fig. 3). În timpul prânzului, sângele ajunge în intestin, iarspirochetele migrează din intestin catre glandele salivare. Procesul durează 24-48 h de lamomentul muşcăturii de căpuşă.

Nimfele, în raport de 10/1 cu formele adulte, sunt stadiul cel mai responsabil detransmiterea bolii Lyme. Ele pot transmite boala mai ales primăvara şi vara, cândîmbrăcămintea este mai sumară. Dimensiunile nimfelor sunt atât de mici, încât nu pot fidetectate cu ochiul liber (Fig. 4).

Răspandirea geografică a bolii Lyme cuprinde zone din Statele Unite aleAmericii, Europa, Asia de Nord etc., cu anumite subspecii predominând în anumite zonegeografice. În Europa se întâlneşte atât Borrelia burgdorferi sensu stricto, cât şi B.garinii şi B. afzeli.

Cele mai importante rezervoare de Borrelia burgdorferi sunt şoarecele, căprioara,păsările.

Riscul expunerii este mai mare la persoane cu ocupaţii în aer liber: silvicultori,vânători, dar şi cu ocazia unor activităţi de agrement desfăşurate în mediu natural.Animalele de companie pot, de asemenea, aduce ectoparaziţi contaminaţi.

Între modalităţile de prevenire a bolii Lyme se includ: educarea populaţiei,purtarea îmbrăcăminţii de protecţie, căutarea capuşelor după activităţi în aer liber;îndepărtarea capuşelor.

Fig. 3. Dimensiunile ectoparazitului înainte şi după pranzul hematofag

X. DiagnosticCel mai sigur diagnostic al bolii Lyme este cel clinic, în prezenţa eritemului

migrator.

Page 20: Microbiologie - Geni Treponema.leptospira.borrelia

Testele de laborator trebuie folosite numai pentru clarificarea diagnosticului,atunci când eritemullipseşte şi/sau ne aflăm într-o fază tardivă a bolii.

Testele serologice (ELISA, IFA) sunt supuse unor limite, ca de exemplurezultatele fals pozitive care de exemplu în SUA apar la 3-5% din populatie.

Diagnosticul de certitudine este izolarea spirochetelor din ţesuturi sau fluideorganice, cu demonstrarea unor nivele semnificative şi/sau, mai ales demonstrareaschimbării semnificative în dinamică (seruri perechi, recoltate la 10 - 14 zile interval) atitrului de anticorpi IgM sau IgG faţă de spirochete în ser sau LCR.

Rezultate fals pozitive pot să apară în: sifilis, leptospiroză, artrita reumatoidăjuvenilă, lupus eritematos sistemic, mononucleoză, endocardită bacteriană subacută et

Fig. 4. Ixodes scapularis - femelă, mascul, nimfă, larvă

Rezultate fals negative pentru sunt descrise în fazele precoce, respectiv până la 6-8 saptamani, vârful titrului apărând la 6 luni după debutul bolii pentru Ig G şi la câtevasăptămâni după infectare pentru Ig M.

Principalele teste utilizate sunt:1. Examen direct în sânge, vectori, LCR, lichid sinovial etc. Se pot aplica

următoarele variante:- preparat umed între lamă şi lamelă- examinare în microscopie cu fond întunecat- frotiuri colorate Giemsa prelungit, acridin orange etc., IFA-PCR- Cultivare în Laboratorul Naţional de Referinţă: i.p soarece, sobolan; medii

speciale, îmbogăţite cu ser de iepure etc.Identificarea se face pe baza morfologiei şi aspectului cultural, dar metodele

directe sunt puţin utilizate în practica de rutină a laboratoarelor clinice.

Page 21: Microbiologie - Geni Treponema.leptospira.borrelia

I

\

2. Examenul indirect constă în evidenţierea anticorpilor în ser Screening-ul seface cu truse ELISA, iar confirmarea prin Western Blot pentru IgG si IgM.

Tratamentul cu antibiotice se face în prezenţa eritemului migrator, simplamuşcătură de căpuşă nefiind un argument pentru aplicarea terapiei cu antibiotice decât înzonele cu risc înalt.

Se administrază timp de 2 săptămâni, per os, pentru adulţi doxicic1ină 100 mg x2/zi sau amoxicilină 500 mg de trei ori pe zi, iar pentru copii amoxicilină 40mg /kg/ zi sau eritromicină 30mg/kg/zi.

Terapia intravenoasă se poate face cu cefalosporine sau penicilină, timp de 3 - 4săptămâni, în stadiul acut diseminat sau în stadiul tardiv.