MOTIVAŢIA AUTOREALIZĂRII ŞI
PERFORMANŢA PROFESIONALĂ
Argument
2
CUPRINS
Capitolul 1.Motivaţia autorealizării
1.1.Motivaţia-delimitări conceptuale/5
1.2.Tipuri de motive
1.2.1.Motivele psihologice
1.3.Teoriile motivaţiei
1.4.Funcţiile şi rolurile motivaţiei autorealizării
1.5.Motivaţia autorealizării-McClelland
1.6.Legătura dintre imaginea de sine şi motivaţia autorealizării
Capitolul 2.Performanţa profesională
2.1.Performanţa –delimitări conceptuale
2.2.
Capitolul 3.Metodologia cercetării
3.1.Obiectivele cercetării
3.1.1.Obiectivele teoretice ale cercetării
3.1.2.Obiectivele practice ale cercetării
3.2.Ipotezele cercetării
3.3.Descrierea eşantionului
3.4.Metode şi tehnici utilizate
3.4.1.Metode calitative
3.4.2.Metode cantitative
3
3.5.Analiza datelor,prelucrarea şi interpretare rezultate
4.Concluzii şi recomandări
4.1.Concluzii generale
4.2.Concluzii parţiale ale cercetării
Rezumat
Bibliografie
Anexe
4
CAPITOLUL 1.MOTIVAŢIA AUTOREALIZĂRII
1.1. Motivaţia –delimitări conceptuale
În acest capitolul se va ilustra principalele concepţii despre
motivaţie şi diferitele sale definiţii în funcţie de curentele
psihologice.
Individul în relaţia cu exteriorul va realiza anumite schimburi
informaţionale si energetice şi astfel va găsi răspunsuri la
întrebarea ,,De ce?,,.Astfel, acest lucru va conduce la formarea de
tip filogenetic în structura organismului uman a unor anumite nevoi,
cum ar fi cele de hrana, sete, socializare, autorealizare etc.
P.P.Neveanu(1977) arată că aceste nevoi se formează şi se
consolidează pentru fiecare individ in parte şi duc la elaborarea
fundamentului motivaţie.Desigur că motivaţia va cuprinde şi acele
nevoi ce îi sunt utile omului la adaptarea la mediul natural şi social
dar şi acelea care sunt legate de dezvoltarea sa propriei şi de
autodepăsire, cum ar fi trebuinţa de ordine, de autorealizare etc.
În ceea ce privesc definiţiile motivaţiei regăsite în literatura de
specialitate, motivaţia este explicată ca aceea stare internă ce este
resimţită de fiecare individ ca fiind o nevoie sau o trebuinţa ce va
conduce la direcţionare şi alegerea unui tip de comportament.
În psihologie, termenul de motivaţie apare în 1930 iar E.Dichter
vede motivaţia ca fiind cauza reală a comportamentului uman.
Referindu-ne la termenul de motiv, Zlate(2000,p.164) arată că
acesta a apărut înainte de 1930 şi defineşte,,acel fenomen de natura
psihică, care reactualiza si transpunea în plan subiectiv stările de
motivatie ale organismului”.5
Motivaţia a fost subiect al cercetări pentru mulţi specialişti ce au
încercat să o definească şi au ajuns la următoarea concluzie:mobilul
este acela ce va fi atribuit oricarei componente a motivaţiei şi va
desemna acel declanşator cu funcţii de direcţionare şi susţinere
energetică a activităţi desfăşurate de om.De exemplu, Kurt Lewin
defineşte motivaţia drept un câmp de forţe şi va compara vectorii
motivaţiei cu cei fizici şi astfel primii vor avea drept
caracteristici:intensitatea,directia şi sensul şi faptul că direcţia unui
vector va avea un rol important în atragerea sau respingerea unei
nevoi.Freud vede motivaţia ca stimulare şi descărcare de energie iar
partizani behaviorismului o analizează în raport cu relaţia stimul-
reacţie(Freud,1900). Motivaţia este vazută şi ca un factor psihologic
cu influenţa majoră în determinarea comportamentului individului
aşa cum susţine Brown(1979) dar şi ca acel factor ce face posibilă
trecerea de la o stare de linişte şi relaxare la una de
acţiune(Hebb,1955).
În definiţia sa, M.Golu(2000,p.135) a încercat să surprindă toate
aspectele legate de motivaţie şi astfel ea etse definită ca,,
acea componentă psihică prin care se reflectă şi se semnalizează
stările de necesitate, înnăscute şi dobândite, primare şi secundare ale
subiectului şi care selectează şi activează comportamente adecvate
de satisfacere”. Având la bază această definiţie vom afirma că
motivaţia deţine un rol important în identificarea stărilor noastre de
necesitate raportate la mediul exterior fie natural sau social şi în
alegerea acelor comportamente menite să ne satisfacă imediat sau
nu acele nevoi.Nu trebuie să uităm că la baza totalităţii activităţilor
omului vor sta acele stări de necesitate ce sunt reprezentate de
trebuinţe, idealuri, convingeri etc.
6
Definirea motivaţiei va fi inclusă şi în dicţionarul de psihologie,
unde aceasta este definită drept un,, concept fundamental în
psihologie și, în genere în științele despre om, exprimând faptul că
la baza conduitei umane se află întotdeauna un ansamblu de
mobiluri – trebuințe, tendințe, afecte, interese, intenții,idealuri–care
susțin realizarea anumitor acțiuni, fapte, atitudini”(1980,p.148).Din
această definiţie rezultă una din caracteristicile motivaţiei ce se
regăsesc în toate definiţiile oferite de psihologii ce au studiat aceasta
problematică, şi anume că la baza ei se vor regăsi anumite
structuri,cum ar fi:trebuinţele(stări ce definesc o stare de
privare),impulsurile(o trebuinţă nesatisfăcută este simţită ca o
tensiune),intenţiile(grupări mentale cu rolul în susţinerea omului în
ceea ce priveşte soluţia sa la un impuls),interesele(un tip anume de
orientare spre anumite obiecte sau activităţi),convingerile(idei cu
valoare afectivă ce vor conduce la un tip de comportament al
omului), idealurile(acel ghid de viaţă ce îi va susţine viaţa unei
persoane) şi concepţia despre lume şi viaţă(ansamblul ideilor unei
persoane despre societate,om, natură).
Golu(2005,p.96-97)susţine că motivaţia este aceea ce îl va sprjini pe
om în dorinţa sa de autodepăşire, îl va face să devină mai receptiv la
anumite influenţe ale mediului iar pe măsură ce acesta se va
dezvolta psihic şi social, motivaţia va deţine un rol foarte important
în susţinerea dezvoltării sale psihice.Şi aici un rol foarte important îl
va avea motivaţia de autorealizare,care îl va împinge pe om să
devină mai bun, să îşi ridice ştafeta.
În accentuarea idei de mai sus, Golu(2205,p.571) arată că motivaţia
este aceea ce îl va transforma pe om în ace agent activ şi selectiv ce
va putea să aleagă să îşi activeze sau nu un comportament pentru
satisfacerea unei nevoi.Motivaţia îi permite omului să aibă o dublă
7
relaţie cu mediul exterior şi anume:1)de interdependenţă-omul va
reacţiona în modul său propriu fără a fi nevoie de existenţa unor
stimuli externi;2)2)dependenţă –se referă la satisfacerea trebuinţelor
pe baza unor tranferuri de informaţii cu mediul exterior.Astfel că
putem concluziona că asupra oricărui stimul vor avea loc
următoarele operaţii şi anume:1)operaţia de filtrare şi interpretarea
în planul intern al personalităţii individului; 2)operaţia de raportare
a acestuia la caracteristicile situaţiei externe.
Orice concept psihologic a condus la o serie de controverse şi acest
lucru este valabil şi pentru motivaţie,aşa cum susţine şi
Neacşu(1978,p.10).Pentru înlăturarea acestor controverse, trebuie să
menţionăm că motivaţia este aceea,, lege generală de organizare şi
funcţionare a întregului psihic uman(M.Golu,2005, p.572) şi astfel
celelalte procese psihice fie cele simple sau complexe sunt în
subordonarea motivaţiei, pentru că doar ea îl ajută pe om la
diferenţierea dintre plăcut, neplăcut, urât, frumos, util în ceea ce
privesc stimuli exterior.
În ceea ce privesc accepţiunile conceptului de motivaţiei, în
literatura de specialitate vom găsi punctul de vedere al lui
Zlate(2000,p.154)care prezintă trei tipuri de accepţiuni şi anume:
1.structurală – motivaţia apare ca acea combinaţie de stimuli
interni ce au diferite roluri,cum ar fi cel de direcţionare, dinamizare
a comportamentelor umane.Aici putem include definiţia oferită de
Roşca,potrivit căreia,, motivaţia este totalitatea mobilurilor interne
ale conduitei, fie că sunt înnăscute sau dobândite, conştiente sau
neconştiente, simple trebuinţe fizice sau idealuri abstracte. Această
accepţiune atrage atenţia asupra unei categorii aparte de stimuli şi
anume cei interni”.
8
Din punctul de vedere al primei acceptiuni, motivaţia deţine un rol
de activare şi funcţii cognitiv-dinamizatoare şi de autoderminare şi
apare ca fiind legătura dintre Eu şi lume.
2.funcţională-Motivaţia este definită drept aceea stare de
necessitate interioară ce va avea două roluri legate de satisfacerea
nevoilor şi anume:orientare şi direcţionare.În ceea ce privesc
elementele ce definesc motivaţia ele vor fi definite din punctul de
vedere a două accepţiuni şi anume:1.ele sunt acele elemente
structurale ce definesc motivaţia şi 2.acestea reprezintă acele
elemente de tip funcţionare iar funcţiile motivaţiei vor decurge
tocmai din definirea şi caracterizarea lor.Aceasta accepţiune se
referă cel mai bine la componentele motivaţiei.
3.genetică –aceasta susţine faptul că structurile motivaţionale sunt
înnăscute sau dobândite.De exemplu, trebuinţele sunt înnăscute iar
restul sunt rezultatul acumulării experienţei individului ca urmare a
relaţiei sale cu mediul exterior.
De asemenea, motivaţia se va invidualiza şi prin faptul că ea conţine
două laturi şi anume:1)latura informaţională(de conţinut) şi
2)latura dinamică.
1)Latura informaţională –explică natura calitativă a stimulilor
referitori la starea de necesitate internă,cum ar fi:foame,sete
etc.Aceştia vor arata prezenta unei relaţii de tip selectiv a
individului cu obiecte şi activităţii.Aceastp latură va apărea sub
forma unor senzaţii cum ar fi cele organice sau a dorinţelor.
2)Latura dinamică defineşte cantitatea de energie ce se regăseşte
într-un stimul dar şi raportul de tensiune/destindere ce va caracteriza
sistemul personalităţii.De aceea,această latura va apărea sub forma
unor trăiri emoţionale de încordare,tensiune etc.
9
Desigur că atunci când realizăm caracterizarea motivaţiei trebuie să
prezentăm şi caracterul ei de autoreglare şi faptul că ea se va
organiza urmând anumite principii cibernetice de autoreglare:
a)totalitatea semnalelor de intrare,care sunt acele modificări ce apar
în sistemul psihic sau biologic al personalităţii
b)aceste semnale vor trece prin blocul de comanda în mod conştient
şi se va realiza procesul de prelucrare a lor
c)Se vor selecta şi stimuli acele comportamente de satisfacere
potrivite
d)Blocul de comandă conştient va recepţiona semnalele conexiuni
inverse
e)Acest bloc va emite acele comenzi de finalizare a
comportamentului de satisfacere(Golu,2000,p.136).
În definirea motivaţiei trebuie să prezentăm şi tipurile de semnale
informaţionale ce sunt conţinute de procesul motivaţional şi anume:
a)Semnalele de sensibilizare – vor apărea ca urmare a diferitelor
oscilaţii ce apar la un subsistem sau sistem al personalităţii.Pentru a
deveni motive, semnalele trebuie să deţină o intensitate mai mare
sau egală cu a pragului ce defineşte traseul.Orice tip de motiv va
conţine două verigi şi anume::a)obiectivă – conţine oscilaţiile de
definire a personalităţii de la linia de echilibru şi b)subiectivă –
aceste oscilaţii sunt cuprinse într-un tot la nivel psihic.Numai dacă
va exista unitate între aceste două verigi,motivul se va realiza.
b)Semnalele de edificare- acestea se bazează pe semnalele de
sensibilizare şi deţin rolul decodării stării de necesitate.Acestea se
vor regăsi sub forma senzaţiilor ori a dorinţelor.Dacă motivul nu va
fi conştientizat aceste semnale vor duce la activarea în mod automat
a unor mecanisme de execuţie şi astfel va apărea un comportament
de tip impulsiv.
10
c)Semnalele de selectare –au rolul important de comparare a
conţinutului semnalelor de edificare cu acele modele informaţionale
referitoare la obiecte şi care prin propietăţilor lor sunt utile pentru
satisfacerea stării de necesitate.Finalitatea acestei operaţii rezidă în
fixarea şi crearea scopului.Dacă numărul reprimărilor sau refulărilor
este mare cu atât va apărea blocarea acestor semnale şi se poate
ajunge la nevroză.
d)Semnalele de operare-vor apărea după fixarea scopului şi au două
roluri:1)acţionarea mecanismelor necesare atingerii
scopului;2)selecţia acţiunilor adecvate adică ;2) selectarea acelor
acţiuni potrivite, mai precis de punere în contact a
comportamentului de satisfacere indicat cu satisfacerea unei stări
anume de satisfacere.Trebuie precizat că prezenţa acestor semnale
este legată de cele mai sus şi toate vor forma o configuraţie de tip
informaţional-energetică.Dacă se observă o blocare a acestor
semnale, motivul va ramâne la etapa intenţională.
e)Semnalele de validare –deţin rolul de control şi evaluare a
legăturii dintre starea de necesitate şi efectul comportamentului dacă
motivul este satisfăcut.Dacă aceasta situaţie se petrece,se va observa
scăderea intensităţii semnelelor operative şi au rol de substitute al
stării iniţiale de necesitate cu cea de saturaţie.
Desigur că nu putem reduce motivaţia la cele prezentate mai sus, ci
este necesar să prezentăm şi principalele sale componente şi anume:
1.Stările motivaţionale simple- au o organizare simplă şi slabă, sunt
de natură biologică şi de tip inconştient şi conţin pulsiunile şi
tendinţele.
2.Trebuinţele- definesc acele structuri de bază a personalităţii ce vor
reflecta cel mai potrivit acele echilibrul bio-socio-psihosocial al
individului drept urmare a solicitărilor mediului.Nuttin va define
11
trebuinţa ca aceea,,,,o relaţie preferenţială a individului cu un
obiect,în sensul că absenţa acestuia deranjează funcţionarea,fie
fiziologică a individului şi declanşează şa el o activitate
care,efectiv,este orientată spre reinstalarea relaţiei
preferenţiale(Nuttin,p.34).Trebuinţele se clasifică astfel:a)trebuinţe
fiziologice- definesc acele schimburi de tip bio-chimice ce apar în
organism pentru ca echilibrului mediului intern să se menţine la
cotele potrivite şi optime) şi b)trebuinţe psihologice(definesc acele
consecinţe apărute ca urmare a relaţiei a individului cu mediul
social, de exemplu o situaţie care va contribui la creşterea motivaţiei
de autorealizare).
Din punctul de vedere al criteriului genezei, vom avea următoarele
tipuri de trebuinţe:a)trebuinţe primare(înnăscute)
aici le vor regăsi pe cele biologice şi cele fiziologice; b)trebuinţe
secundare( se formează în timpul vieţii şi vor avea un rol important
pentru integrarea psihică şi socială a omului).Ele sunt modelate la
om atât punct de vedere social şi cultura şi conţin:trebuinţe
materiale(locuinţă,confort),trebuinţe spirituale (cunoaşterea,
estetice,etice),trebuinţe sociale (comunicare,integrare socială).
Clasificarea trebuinţelor a cuprins şi criteriul referitor la nivelul de
realizare a legăturii dintre om şi mediu.Dacă această legătura are loc
la nivel biologic vom avea trebuinţele de tip biologic dar desigur că
vor exista şi acele trebuinţe ce apar ca urmare a legăturilor
psihosociale între indivizi.
Ultimul criteriu de clasificare a trebuinţelor este cel al gradului de
generalitate şi astfel vom întâlni:trebuinţele generale(apar la
majoritatea activităţilor) şi cele specifice(trebuinţa de a prefera un
anumit tip de mâncare).Nu trebuie să omitem şi existenţa
trebuinţelor independente şi derivate.
12
Trebuinţele apar ca acele stări de necesitate ce vor avea atât funcţii
energetice dar şi de tip funcţional, informaţional şi reglator şi vor
avea un caracter social.
3.Motive- se definesc ca acele trebuinţe cu o intensitate ridicată ce
va conduce la declanşarea acţiunii necesare satisfacerii
lor((Golu,2000).Patru aspecte definesc motivul şi
anume::a)conţinutul-care va fi definit doar pe baza stării de
necesitate şi a valenţelor ce vor fi declanşate de satisfacerea
lui;b)intensitatea defineşte cantitatea de tip energetic a unui motiv şi
care are rol în punerea in evidenţa a comportamentelor optime de
satisfacere;c)durata-semnifică timpul în care un motiv este menţinut
activ pentru a fi satisfăcut;d)nivelul de integrare-se referă la
modalitatea de identificare şi exprimare de tip verbal a motivului
defineşte identificarea şi exprrimarea de tip verbal a motivului.
4.Interesele- au un grad mai înalt de structurare în schimb un nivel
scăzut de durabilitate dacă le comparăm cu trebuinţele.Vor avea un
rol extreme de important în elaborarea unei relaţii de tip selective şi
activ cu un obiect sau activitate.Dacă nu sunt satisfăcute se poate
ajunge la pierderi la fel de grave ca şi la trebuinţe.Există mai multe
tipuri de interese, cum ar fi cele turistice, tehnice, filosofice etc, iar
prezenţa lor are un rol important atât pentru finalizarea acţiunilor
dar şi pentru un nivel potrivit al motivaţiei de autorealizare.Există o
relaţie de interdependenţă între interese şi motivaţia de
autorealizare, în sensul că un interes pentru un anumit domeniu va
crea premiza pentru dezvoltarea unui nivel potrivit al acestui tip de
motivaţie.
5.Aspiraţiile- au o structură foarte bine definită şi au funcţia de
activare de tip proiectiv a obiectivelor ce trebuiesc îndeplinite în
viitor.
13
6.Idealurile – deţin aceeaşi structură bine definită ca şi aspiraţiile şi
posedă valoarea de tip proiectiv ce va fi concentrată pe dezvoltarea
propriei personalitaţii.Sunt caracteristice doar omului, se formează
în funcţie de propriile trăsături de personalitate, şi conţin o serie de
modele cu rol de reglare a comportamentului omului în ceea ce
privesc multitudinea de situaţii sociale la care acesta trebuie să facă
faţă.Dacă idealurile se elaborează sub posibilităţile individului, vor
putea observa apariţia unor stări de stagnare.În schimb dacă ele sub
peste limitele fiecărei persoane, vom apărea stări de oboseală,
decepţie, inadaptare.Idealurile sunt cele ce sunt oglinda experienţei
persoanele şi sunt importante pentru operaţiile de anticipare,
generalizare cu privire la un anumit proiect.
7.Convingerile – se formează în adolescenţa sub forma unor idei
aparţinînd personalităţii omului.O convingere există doar dacă va
avea o anumită valoare pentru individ şi îl va sprijini în realizarea
unor diferenţieri şi de asemenea îl va dirija în ceea ce privesc
cerinţele sociale.O idée va fi convingere doar dacă are valoare
afectivă pentru individ şi va avea rol de impune şi transpunere a
conduitei sale.
8.Concepţia despre lume şi viată- se formează în adolescenţă şi este
alcătuită din ideile, convingerile despre viaţă, societate şi om ale
persoanei şi va fi dependent de experienţa sa.Există două tipuri şi
anume:a)ştiinţifice –se referă la orientarea individului după acele
idei ce sunt verificate prin cercetări ştiinţifice;b)neştiinţifice-aici
includ prejudecăţile, credinţele etc. etc.
14
1.2.Tipuri de motive
1.4.Rolurile şi funcţiile motivaţiei
În una din definiţiile motivaţiei prezentate mai sus se afirmă că ea
are rolul de selectare şi activare a comportamentelor potrivite pentru
satisfacerea nevoilor pe termen scurt sau lung.Fiecare dintre tipurile
de motivaţii şi componentele ale sale fie aflate pe nivelul de jos al
piramidei lui Maslow sau pe nivelul de sus cum ar fi motivaţia
autorealizării, au diferite roluri şi funcţii în viaţa unei persoane.
Funcţiile sale sunt rezultatul faptului că motivaţia pune în mişcare
tot sistemul personalităţii.Aceasta va realiza operaţiile de orientare,
analiză şi recunoaştere a acelor modalităţi potrivite pentru
satisfacarea nevoi.Golu(2000) afirmă că motivaţia prin rolurile şi
funcţiile sale devine un sistem unificator şi de aceea e nevoie să
delimităm trei clase de motive:
1.Motive homeostatice – au rol reglator ce va fi orientat spre
stabilirea unui echilibru psihic şi biologic
2.Motive de optimizare –acestea vor contribui la dezvoltarea şi
ameliorarea stării actuale.
3.Motive de dezvoltare sau antrientropice – ele fac posibilă trecerea
unui sistem de personalitate de la un nivel de organizare slab la unul
dezvoltat.
În ceea ce priveşte funcţiile motivaţiei, Zlate (2000) prezintă 4
astfel de funcţii:
1.Functia de activare difuză si de sensibilizare a unui dezechilibru fiziologic sau psihologicAceasta este o funcţie primară ce defineşte menţinerea stării de
necesitate,dar care nu va duce mereu la o acţiune de tip conştient ci
mai mereu la o apariţia unei acţiuni automate ce este îndeplinită de 15
individ fără existenţa unui scop précis. Acest aspect explică apariţia
comportamentelor impulsive şi consumarea motivului într-o maniera
neprecisă iar persoana va trăi această stare ca una de indispoziţie
generală.
2 . Funcţia de declanşare efectivă
Rolul acestei funcţii rezidă în deblocarea şi activarea centrilor de
comandă efectori.Prin intermediul ei se vor activa anumite
verigi,cum sunt cele motori ce sunt utile pentru satisfacerea stării de
necesitate.În cadrul acestei funcţii se va întâlni una din atributele
motivaţiei şi anume intensitatea – astfel cu cât aceasta va fi la un
nivel înalt cu atât forţa declanşatoare se va situa la acelaşi nivel.Se
arată că trecerea motivului la acţiune nu se realizează automat ci în
mod conştient şi de aceea este necesară asocierea motivaţiei cu
anumite mecanisme de tip cognitive.Dacă nu există impulsul de
declanşare,unele elemente ale motivaţiei nu vor fi duse la capăt.
3.Funcţia de direcţionare
Arată că motivaţia are o orientare spre obiective şi astfel prin
această funcţie se defineşte obiectul proceselor motivaţionale. Dacă
vom avea de a face cu o motivaţie ce nu este direcţionată, ea se va
defini printr-o stare de haos, o lipsă a finalităţii şi o stare de
dezoorientare a persoanei.Nuttin evidenţiază cel mai bine această
funcţie în definirea ce o oferă motivaţiei iar el îi conferă importanţă
pentru că:a)ea conduce la organizarea logică şi coerentă a tuturor
acţiunilor persoanei;b) în derularea lor, procesele mentale interne
vor fi sub subordonarea găsirii acelor modalităţi potrive pentru
realizarea ţintei finale;c)această funcţie va face posibilă trecerea de
la acţiuni mai puţin utile şi potrivite la unele ce sunt în raport cu
sensurile şi scopurile persoanei.
16
4.Funcţia de susţinere şi energizare
Chiar dacă persoana este conştientă de nevoile sale şi de scopurile
pentru care realizează anumite activităţi, ea are nevoie să fie
susţinută în comportamentul său.De aceea conduit sa se va defini
printr-un character activ până în momentul atingerii scopului.Şi aici
se evidenţiază o altă însuşire a motivaţiei şi anume durata
sa.Aceasta va depinde de o serie de factori:a) imboldul
motivaţional;b)gradul de întărire de tip constitutive al motivului;c)
locul ce este ocupat de motiv în ierarhia motivelor;d)însemnătatea
motivelor în legătura cu personalitatea.
Golu(2005) prezintă existenţa doar a trei funcţii ale motivaţiei şi
anume:
1.Funcţia de declanşare
Dacă această funcţie apare pe locul doi în sistemul funcţiilor
prezentate de Zlate, Golu este de părere că această funcţie este
imboldul ce conduce la punerea în mişcare a centrilor de comandă
efectori necesari asigurării acţionării verigilor motori şi secretor ice
sunt necesari pentru satisfacerea stării de necesitate.Golu va aminti
şi el de una din însuşirile motivaţiei şi anume de intensitate şi va
specifica că este nevoie de un anumit grad al acesteia(ce este numit
valoare prag) necesar în declanşarea acestei funcţii.
Golu(2005,p.580)prezintă opinia atât al lui Freud cât al lui Lazarus
referitoare la faptul că nu contează intensitatea motivului în situaţia
în care acesta ar fi blocat prin refulare sau amânare. Pieron susţine
pentru în cazul aceluiaşi obiect, fiecare persoană va avea o reacţie
diferită iar proiecţia motivului în conduită va fi posibilă doar prin
apelul la veriga cognitive evaluativ-decizională.
Privitor la această funcţie,.Lewin realizează o diferenţiere o între
motivaţie şi motivul propriu-zis şi pseudomotivaţie(aici se vor 17
regăsi alte mecanisme psihice cum ar fi percepţia,reprezentarea).El
ajunge la concluzia că cel mai important pentru această funcţie va fi
importanţa şi semnificaţia motivelor ce vor duce la activarea unui
comportament.
2.Funcţia de orientare-direcţionare
Golu(2005) precizează că această funcţie e utilă pentru identificarea
scopurilor dar şi organizarea acţiunilor persoanei sub forma unei
scheme logice li unitare.Golu menţionează că motivul este cel ce va
realiza activitatea iar scopul reprezintă finalitatea acelei activităţii.
3.Funcţia de susţinere şi energizare
Golu(2005) arată că această funcţie este în legătura direct cu latura
cantitativă a motivului dar şi cu semnificaţia motivului pentru
individ.De aceea organizarea motivelor la om se va realiza nu doar
prin forta energetică a unui motiv ci a mai multor şi mai ales din
perspective dimensiunii social-culturale.
Este necesar să mentionăm faptul că aceste funcţii, scopurile şi
finalitatea lor nu trebuie să fie analizate doar fiecare în parte ci
trebuie să se ţină cont de faptul că ele vor corela şi vor conduce la
un parcurs normal al conduitei persoanei.Lipsa unei funcţii sau
nivelul scăzut va reprezenta consecinţa unei eficienţe scăzute a
comportamentului persoanei.De asemenea fiecare funcţie are rolul
său şi nu trebuiesc reduse funcţiile motivaţiei doar la funcţia
declanşatoare.
Rolurile motivaţiei sunt cele ce rezultă din definirea şi
caracterizarea sau la care vom adauga rolul său regulator şi desigur
că în funcţie de specificul activităţii omului vor apărea roluri
diferite.De exemplu,printre rolurile motivaţiei autorealizării se
numără şi rolul ei de a conduce la succes şi performanţă la locul de
muncă.
18
19