Download pdf - Normativ p2-85 Zidarie

NORMATIV PRIVIND ALCĂTUIREA, CALCULUL ŞI EXECUTAREA STRUCTURILOR DIN ZIDĂRIE

Indicativ: P 2-85

Înlocuieşte: P 2-75 şi C 126-75

Cuprins

1. PREVEDERI GENERALE

1.1. Prezentul normativ stabileşte prevederile generale de alcătuire şi calcul a structurilor din zidărie portantă, de alcătuire a zidăriilor neportante, precum şi de executare a lucrărilor de zidărie din cărămizi pline, cărămizi şi blocuri ceramice cu goluri.

Normativul se referă în principal la construcţiile de locuinţe şi social-culturale, precum şi la construcţiile industriale şi agrozootehnice cu alcătuire asemănătoare.

1.2. Prevederile cuprinse în prezentul normativ se aplică şi la zidăriile din blocuri mici din beton cu agregate uşoare şi la cele din blocuri mici şi plăci din beton celular autoclavizat, în măsura în care prescripţiile tehnice specifice ("Normativul pentru folosirea blocurilor mici din beton cu agregate uşoare la lucrări de zidărie" -indicativ C 14-82 şi "Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea pereţilor şi acoperişurilor din elemente din beton celular autoclavizat" indicativ P 104-83) se fac referiri la prezentul normativ.

1.3. Normativul nu se referă la construcţiile tehnologice de zidările cum sunt: coşurile de fum independente, cuptoarele industriale, canalele de fum etc., precum şi la zidăriile întărite cu cămăşuieli armate a căror alcătuire şi execuţie se reglementează prin prescripţii speciale.

1.4. Respectarea măsurilor constructive din prezentul normativ nu anulează obligaţiile proiectantului de a verifica prin calcule inginereşti rezistenţa şi stabilitatea elementelor structurale.

1.5. La alcătuirea şi calculul zidăriilor se vor avea în vedere în afară de prezentul normativ şi următoarele prescripţii:

- STAS 10109/1-82 "Lucrări de zidărie. Calculul şi alcătuirea elementelor."

- "Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social-culturale, agrozootehnice şi industriale" indicativ P 100-81.

1.6. Se precizează că prevederile constructive şi de calcul sunt condiţionate de respectarea prevederilor din capitolul 13 privind execuţia lucrărilor de zidărie precum şi a altor acte normative cum sunt:

- "Instrucţiuni tehnice privind compoziţia şi prepararea mortarelor de zidărie şi tencuială" indicativ C 17-82;

- "Normativ pentru folosirea blocurilor mici de beton cu agregate uşoare la lucrări de zidărie" indicativ C 14-82;

- "Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea pereţilor şi acoperişurilor din elemente de b.c.a." indicativ P 104-83;

- "Normativ pentru executarea lucrărilor de beton şi beton armat" indicativ C 140-79.

[top]

Page 1 of 53NORMATIV PRIVIND ALCÃTUIREA, CALCULUL ªI EXECUTAREA STRUCT...

12/19/2006mk:@MSITStore:D:\MATRIX\calccons.chm::/p2-85.html

2. MATERIALE

2.1. În piesele scrise şi desenate ale proiectului de execuţie se vor preciza următoarele caracteristici ale materialelor prevăzute pentru executarea zidăriei şi a elementelor de beton armat înglobate:

- tipul, calitatea şi marca cărămizilor sau blocurilor;

- tipul şi marca mortarului şi eventualii aditivi ce se vor utiliza;

- tipul şi marca betoanelor;

- tipul şi marca oţelului beton.

2.2. Cărămizile şi blocurile ceramice care se utilizează la zidăriile care fac obiectul prezentului normativ sunt arătate în tabelul 1 şi trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în standardele respective indicate în acelaşi tabel.

2.3. Diferitele formate de cărămizi şi de blocuri ceramice precizate în tabelul 1 se utilizează la zidăriile portante ale clădirilor în funcţie de raportul de ţesere la punerea în operă.

Raportul de ţesere se exprimă prin raportul dintre lungimea de suprapunere a 2 cărămizi sau blocuri (l) şi înălţimea cărămizii (h) fig. 1. Valoarea recomandată a acestui raport este: l/h ≥ 0,8l

iar valoarea minimă

Lungimea de suprapunere va fi cel puţin 1/4 din lungimea cărămizii sau blocului.

Tabelul 1

Nr. crt. Materialul STAS Format

Domeniul de utilizare

Grad seis-mic

Înălţ. clădire

m Observaţii

1 Cărămizi pline STAS 457-80

240 x 115 x 63 Vezi obs. B

2 Cărămizi şi blocuri ceramice cu goluri verticale STAS 5185/2-80

290 x 140 x 88 290 x 240 x 138365 x 180 x 138

Fără restricţii Vezi tabelele 2 şi 5. Nu se admit la executarea pereţilor rezis-tenţi la explozie. Vezi şi observa-ţia c.

240 x 11 5x 88 290 x 240 x 188

6,7 8 9

≤ 15≤ 9 ≤ 6

240 x 115 x 138 6 7 8

≤ 12≤ 9 ≤ 6

3 Cărămizi şi blocuri ceramice cu goluri orizontale STAS 8560-80

290 x 240 x 138290 x 290 x 138

Se utilizează la pereţi neportanţi. Nu se admit la pereţi antifoc şi nici la cei rezistenţi la explozie. Vezi



OBSERVAŢII:

a. Precizări privind regimul de înălţime a clădirilor şi modul de limitare a acestora se dau la pct. 3.2.5.

b. Cărămizile presate pline se vor utiliza pentru execuţia zidurilor anti-foc, anti-explozie, coşurilor de fum, căminelor de vizitare şi pentru realizarea protecţiei hidroizolanţiilor verticale în cazul în care nu se pot prevedea alte soluţii conform Normativului C 112-80.

c. Nu se admite utilizarea cărămizilor şi blocurilor ceramice cu goluri verticale sau orizontale la executarea fundaţiilor şi zidăriei soclului sub nivelul hidroizolaţiei precum şi la executarea căminelor de vizitare.

2.4. Tipul de cărămidă sau bloc se alege în funcţie de condiţiile de rezistenţă şi stabilitate, de gradul de protecţie antiseismică, de gradul de protecţie termică, de economisirea combustibilului în exploatare, reducerea manoperei pe şantier, consumului de ciment, reducerea greutăţii construcţiei etc.

2.5. Mortarele folosite la executarea zidăriei trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice prevăzute în STAS 1030-85 "Mortare obişnuite pentru zidărie şi tencuieli. Clasificare şi condiţii tehnice" şi în "Instrucţiunile tehnice C 17-82".

2.6. Mărcile cărămizilor şi mortarelor pentru structurile din zidărie se vor alege astfel încât să fie satisfăcute condiţiile de rezistenţă şi stabilitate ale elementelor structurale.

Mărcile minime de cărămidă sau de blocuri ceramice şi de mortar pentru structurile de zidărie portantă pentru diferite grade de protecţie antiseismică în funcţie de înălţimea clădirilor sunt date în tabelul 2. Pentru grade de protecţie antiseismică intermediare se vor aplica prevederile pentru gradul imediat superior.

Tabelul 2

Observaţie: La construcţiile cu gradul de protecţie antiseismică 8 şi 9 se vor prevede numai cărămizi de calitatea I.

2.7. Tipurile şi mărcile de armătură ce se vor utiliza la armarea zidăriei vor fi următoarele:

- pentru armături de rezistenţă: oţel beton OB 37 şi PC 52 conform STAS 438/1-80 "Oţel beton laminat la

şi observaţia c.

4 Fâşii ceramice cu goluri orizontale. NTR 9059-80

300 x 75 x 300 Se utilizează numai pentru pereţi despărţitori

Nr. crt.

Înălţimea clădirii H

(m)

Număr maxim de ni-veluri

(n)

Mărci minime de cărămizi şi mortar în funcţie de gradul de protecţie antiseismică a construcţiei

6 7 8 9

Marca cărămidă

Marca mortar

Marca cărămidă

Marca mortar

Marca cărămidă

Marca mortar

Marca cărămidă

Marca mortar

1 H < 4 1 50 10 50 10 50 25 75 50

2 4...H...9 3 75 25 75 25 75 50 100 50

3 9...H...12 4 75 25 100 25 100 50 - -

4 12...H...15 5 100 25 100 50 - - - -



cald. Mărci şi condiţii generale de calitate";

- pentru armături constructive, care nu rezultă printr-un calcul de rezistenţă; oţel beton OB 37 şi OB 30 conform STAS 438/1-80, STNB conform STAS 438/2-80.

2.8. În elementele din beton armat înglobate în zidărie (centuri, buiandrugi, stâlpişori) se va utiliza beton de marca minimă B 150.

Armăturile de rezistenţă, determinate pe bază de calcul din elementele de beton armat vor fi din oţel OB 37, PC 52 şi PC 60, iar cele constructive din oţel beton OB 37.

[top]

3. ALCĂTUIREA STRUCTURILOR DE REZISTENŢĂ

3.1. Alcătuirea de ansamblu şi forma structurii

3.1.1. La amplasarea şi alcătuirea de ansamblu a structurilor din zidărie portantă se va ţine seama de prevederile "Normativului P 100-81" capitolul 2.

3.1.2. Structurile din zidărie portantă trebuie concepute ca sisteme spaţiale, alcătuite din pereţi dispuşi de regulă, după două direcţii ortogonale şi diafragme (şaibe) orizontale realizate de planşeele clădirilor.

3.1.3. Se vor alege de preferinţă construcţii cu forme în plan regulate, compacte şi simetrice din punctul de vedere al distribuţiei în plan a maselor, rigidităţilor şi capacităţilor de rezistenţă ale elementelor structurale în vederea limitării efectelor defavorabile de torsiune generală provocate de acţiunea seismică.

În vederea obţinerii unei comportări corespunzătoare a structurilor sub acţiunea seismică se va urmări asigurarea unei variaţii cât mai uniforme pe verticală a rigidităţilor şi capacităţilor de rezistenţă atât a ansamblului structurii cât şi a elementelor structurale cu rigidităţi şi capacităţi de rezistenţă mai reduse la un nivel inferior faţă de cele superioare.

3.1.4. Clădirile cu forme neregulate în plan, de exemplu cele în formă de L. T, U, precum şi cele cu zone având înălţimi, mase sau rigidităţi diferite, se vor separa prin rosturi în tronsoane de forme apropiate de dreptunghi (fig. 2).

3.1.5. Se admit şi forme în plan diferite de dreptunghi, de preferinţă simetrice.

În cazul în care condiţii funcţionale impun forme nesimetrice, dimensiunile în plan ale porţiunilor ieşinde faţă de forma dreptunghiulară vor fi determinate din condiţia de limitare a efectului torsiunii generale. Se vor respecta în acest sens prevederile paragrafului 4.2.5. din "Normativul P 100-81".

3.1.6. Alcătuirea planşeelor va asigura de regulă realizarea unor şaibe (diafragme) orizontale cât mai rigide pentru asigurarea conlucrării spaţiale a elementelor structurale sub acţiunea sarcinilor seismice.

În cazul în care alcătuirea constructivă a planşeelor nu conduce la realizarea unor şaibe orizontale rigide, repartiţia sarcinilor orizontale seismice la elementele verticale structurale se va face ţinând seama de deformabilitatea planşeelor.

3.1.7. Infrastructura va fi alcătuită astfel încât să formeze un sistem rigid, capabil să transmită la teren încărcările gravitaţionale ale căldurii şi să reziste la solicitările provenite din mişcările seismice ale terenului.

3.1.8. Capacitatea de rezistenţă a elementelor structurale din zidărie se poate spori după necesităţi prin:

- prevederea de materiale (cărămidă sau bloc şi mortare) de mărci superioare;



- îngroşarea unor pereţi structurali în limite raţionale;

- înglobarea în zidărie a unor elemente de beton armat monolit, verticale şi orizontale (stâlpişori şi centuri), solidarizate cu zidăria;

- armarea zidăriei.

3.2. Dimensiunile tronsoanelor de clădiri

3.2.1. Clădirile din zidărie portantă având dimensiuni mari în plan, cu forme neregulate sau cu zone având înălţimi, mase sau rigidităţi diferite se vor separa în tronsoane prin rosturi.

3.2.2. Lungimile tronsoanelor de clădiri se determină în funcţie de:

- tipul planşeului,

- gradul de protecţie antiseismică,

- natura terenului de fundare.

3.2.3. Lungimile maxime admise ale tronsoanelor, în funcţie de tipul planşeului şi de gradul de protecţie antiseismică, pentru clădiri fundate pe terenuri normale sunt date în tabelul 3.

3.2.4. La construcţiile fundate pe terenuri slabe, lungimile tronsoanelor se stabilesc în conformitate cu prevederile Normativului P 7-77, iar cele fundate pe pământuri cu umflături şi construcţii mari (pământuri contractile) în conformitate cu Instrucţiunile tehnice P 70-79.

Tabelul 3

LUNGIMI MAXIME PENTRU TRONSOANE (m)

3.2.5. Înălţimea clădirii şi numărul maxim de niveluri sunt prezentate în tabelul 4.

Tabelul 4

ÎNĂLŢIMEA ŞI NUMĂRUL MAXIM DE NIVELURI

Tipul de planşeu Grad de protecţie antiseismică

6 7 8 9

a) Planşeu monolit sau prefabricat cu suprabetonare 50 50 50 40

b) Panouri sau semipanouri prefabricate monolitizate 60 60 50 40

c) Fâşii prefabricate cu bucle monolitizate 60 50 50 -

d) Fâşii prefabricate fără bucle, grinzi cu corpuri de umplutură fără suprabetonare

60 50 - -



OBSERVAŢII:

a) Înălţimea clădirii se consideră de la nivelul superior al soclului, respectiv al planşeului peste subsol până la nivelul superior al planşeului peste ultimul nivel. În cazul în care nivelul planşeului peste subsol depăşeşte cu 1,50 m nivelul trotuarului, subsolul se numără ca nivel. În cazul terenului în pantă se consideră înălţimea medie dintre trotuar şi planşeul subsolului.

În cazurile în care ultimul nivel are o înălţime mai mică de 3 m şi acoperă mai puţin de 25% din suprafaţa construită, aceasta nu se numără ca nivel şi nu se consideră la stabilirea înălţimii clădirii.

b) Categoriile de structuri sunt definite la pct. 3.4.

c) Valorile din paranteză se referă la clădirile cu înălţimea nivelului cel mult egală cu 3,00 m.

d) Pentru grade de protecţie antiseismică intermediare se vor aplica prevederile pentru gradul imediatsuperior.

3.3. Rosturi între tronsoane

3.3.1. Funcţie de rolul pe care îl îndeplinesc, rosturile între tronsoanele de clădiri pot fi:

- rosturi de tasare,

- rosturi de dilatare-contracţie,

- rosturi antiseismice.

De regulă rosturile dintre tronsoane cumulează două sau chiar toate funcţiile de mai sus şi se vor realiza prin dublarea pereţilor tronsoanelor alăturate, fiecare având grosimea de cel puţin o cărămidă. Se vor evita rosturile şicanate.

3.3.2. Rosturile de tasare au rolul de limitare a influenţei eventualelor tasări neuniforme ale terenului de fundare asupra structurii de rezistenţă a clădirii. Ele separă atât suprastructura cât şi infrastructura celor două tronsoane alăturate.

În cazul clădirilor fundate pe terenuri slabe (sensibile la umezire etc.), stabilirea lăţimii rosturilor de tasare se va face ţinând seama de valorile maxime probabile ale tasărilor tronsoanelor alăturate, calculate în conformitate cu prescripţiile tehnice specifice (P 7-77. P 70-79).

3.3.3. Rosturile de dilatare-contracţie au rolul de a împărţi construcţiile în tronsoane cu lungimi moderate (vezi paragraful 3.2.3.), cu scopul de a nu introduce în structură eforturi mari, necontrolate, provenite din dilatarea

Gradul de protecţie antiseismic

Înălţimea (h) în m şi numărul de niveluri (n) pe categorii de structuri

Tip fagure Tip celular Tip sală

H H n H n

6 15 5 15 4 (5) 12

7 15 5 12 3 (4) 10

8 12 4 10 3 8

9 9 3 7 2 -



sau contracţia acesteia.

3.3.4. Rosturile antiseismice se prevăd cu scopul de a separa între ele tronsoanele de clădiri cu caracteristici dinamice diferite, permiţându-le să oscileze independent sub acţiunea mişcărilor seismice ale terenului.

Dimensionarea rosturilor antiseismice se vor face conform prevederilor "Normativului P 100-81" pct. 2.5.

Rosturile antiseismice se pot opri la nivelul pardoselii parterului sau subsolului în cazul când acestea nu îndeplinesc şi funcţia de rosturi de tasare.

3.4. Categorii de pereţi şi structuri

3.4.1. Funcţie de rolul pe care-l îndeplinesc în clădire pereţii din zidărie pot fi:

- pereţi structurali portanţi cu rolul de a prelua sarcini verticale şi orizontale;

- pereţi structurali de contravântuire cu rolul de a prelua sarcinile orizontale şi greutatea lor proprie;

- pereţi nestructurali ce îndeplinesc numai un rol de compartimentare a volumului clădirii; greutatea lor este preluată prin intermediul planşeelor, de pereţii structurali portanţi.

3.4.2. În raport cu modul de dispunere a pereţilor structurali, se disting trei categorii caracteristice de structuridefinite după cum urmează:

a) structuri de tip fagure sau cu compartimentare deasă, sunt acelea la care distanţele dintre pereţii structurali sunt de maxi. 5 m, suprafaţa în plan delimitată de pereţii structurali de până la 25 m2, iar înălţimea nivelului până la 3 m (fig. 2 a);

b) structuri de tip celular sau cu compartimentare rară, la care distanţele dintre pereţii structurali sunt de 6...9 m, iar suprafeţele delimitate de aceştia sunt de până la 75 m2 (fig. 3 b); înălţimea nivelului poate depăşi 3 m;

c) structurile de tip sală, la care distanţele dintre pereţii structurali sunt cuprinse între 9 şi 18 m, iar înălţimea de nivel depăşeşte de regulă 4 m (fig. 3 c).

3.4.3. În cadrul fiecărei categorii de mai sus vor fi preferate structurile având pereţi structurali portanţi pe ambele direcţii ortogonale ale clădirii. În cazul utilizării planşeelor cu descărcare pe o singură direcţie, dimensionarea pereţilor structurali de contravântuire, paraleli cu direcţia de descărcare, se va face ţinând seama de sarcinile verticale ce le revin.

3.4.4. În cazul în care sunt necesare spaţii libere mai mari la parter se recomandă utilizarea structurilor de tip celular.

3.4.5. Pereţii structurali, poziţionaţi de regulă după două direcţii ortogonale, conlucrează între ei sub acţiunea încărcărilor, se rigidizează reciproc, intersecţiile lor constituind "puncte fixe" favorabile asigurării stabilităţii pereţilor de pe ambele direcţii.

Distanţele maxime admise între pereţii structurali, pentru fiecare din cele două direcţii, în funcţie de tipul planşeului, gradul de protecţie antiseismică şi de înălţimea construcţiei sunt date în tabelul 5 (fig. 4).

3.4.6. La elaborarea proiectelor de arhitectură şi de structură, în vederea alcătuirii judicioase a structurii şi utilizării elementelor prefabricate tipizate de mare serie pentru planşee, scări etc., precum şi a cofrajelor de inventar se va urmări:

- conceperea unor moduli funcţionali şi constructivi repetabili şi asamblabili în tronsoane şi clădiri;

- alcătuirea unor partiuri simetrice şi evitarea utilizării tronsoanelor cu disimetrii pronunţate;

- folosirea unui număr cât mai redus de tipuri de travei şi deschideri;



- modularea traveilor şi deschiderilor pe baza modulului de 30 cm; pentru dimensiuni mai mari de 4,20 m se recomandă folosirea modulului de 60 cm;

- asigurarea continuităţii în plan în sens transversal şi longitudinal şi pe înălţime a pereţilor structurali;

- evitarea fracţionării şi slăbirii excesive a pereţilor structurali prin goluri numeroase de uşi şi ferestre;

- plasarea golurilor de uşi şi ferestre în aceaşi poziţie la toate nivelurile structurii.

Tabelul 5

DISTANŢA MAXIMĂ ADMISĂ ÎNTRE PEREŢII STRUCTURALI ŞI ARIA MAXIMĂ A PANOURILOR DE PEREŢI

OBSERVAŢII

a. Valorile din tabel corespund pereţilor având grosimea de o cărămidă sau un bloc de 24 cm. Pentru pereţi cu grosimea mai mare, aria panourilor de perete se poate mări prin multiplicarea cu raportul dintre grosimea peretelui şi 24 cm.

b. Tipurile de planşee sunt indicate la pct. 5.2.

c. Pentru structurile de zidărie din blocuri mici din beton cu agregate uşoare concepute în conformitate cu Normativul C 14-82, valorile din tabel se vor aplica cu o reducere de 25%.

d. Se admit şi alte valori în afara celor din tabel în cazul clădirilor cu un singur nivel - de exemplu la unele clădiri agrozootehnice - cu condiţia rigidizării pereţilor prin pilaştri (contraforţi) sau prin stâlpişori din beton armat care trebuie să asigure atât stabilitatea peretelui la încărcări verticale cât şi rezistenţa la încărcări orizontale provenite din seisme sau alte acţiuni, pe baza unor calcule justificative de rezistenţă.

[top]

4. PEREŢI STRUCTURALI

Tipul planşeului

Înălţime maximă a

construcţiei (m)

Număr maxim nivele

(n)

Distanţa maximă l max. În m/aria maximă.

A max. = l x h în m2 pentru gradul de protecţie antiseismică

6 7 8 9

a,b 4 1 14/18 12/40 10/36 8/28/

9 3 12/42 12/36 10/32 6/18

16 5 12/36 10/32 - -

c 4 1 12/40 10/36 8/28 -

9 3 10/36 10/32 6/21 -

15 5 10/32 8/28 - -

d 4 1 8/30 6/21 - -

9 3 8/24 6/18 - -

15 5 6/1/8 - - -



4.1. Pereţi portanţi

4.1.1. Grosimea pereţilor portanţi, interiori şi exteriori, se va determina prin calculul din condiţii de rezistenţă şi stabilitate.

Grosimea minim a pereţilor portanţi va fi de o cărămidă sau o bloc de 24 cm.

4.1.2. Grosimea pereţilor portanţi va trebui să corespundă şi condiţiilor de:

a) izolare termică şi evitare a forării condensului determinate funcţie de zona climatică în care se amplasează construcţia şi în conformitate cu STAS 6472/3-80. "Fizica construcţiilor. Termotehnica. Calculul termotehnic al elementelor de închidere a clădirilor";

b) izolare fonică determinată conform "Instrucţiunilor tehnice de proiectare şi execuţie privind protecţia fonică a clădirilor" indicativ C 125-81;

c) prevenire a incendiilor şi a efectelor acestora determinate pe baza "Normelor generale de protecţie împotriva incendiilor la proiectarea şi realizarea construcţiilor şi a instalaţiilor" aprobate prin Decretul nr. 290/16.08.1977 şi a "Normelor tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor, privind protecţia la acţiunea focului" indicativ P 118-83.

4.1.3. În cazul în care grosimea pereţior dimensionată în condiţii de rezistenţă şi stabilitate nu satisface condiţiile de la pct. 4.1.2. proiectantul poate prevede:

- mărirea grosimii pereţilor sau

- adoptarea unor soluţii constructive, utilizând pereţi portanţi din cărămidă în combinaţie cu materiale eficiente izolante termic, fonic etc.

4.1.4. Se admite prevederea unui număr redus de pereţi portanţi cu grosimea de 1/2 cărămidă (14 sau 12,5 cm), având lungimea de max. 5,40 m la clădiri:

- cu gradul de protecţie antiseismică, cel mult 7;

- cu maximum 2 niveluri sau la ultimele două niveluri ale clădirilor mai înalte;

- cu înălţimea nivelui de maxim 2,75 m;

- având deschiderea planşeului aferent zidului respectiv de maximum 3,60 m;

- cu planşee din beton armat monolit sau din panouri prefabricate rezemate pe contur.

Utilizarea pereţilor de 1/2 cărămidă va fi justificată printr-un calcul de rezistenţă şi stabilitate, respectând de asemenea prevederile pct. 4.1.2.

4.1.5. Înălţimea de nivel definită ca dimensiunea structurală între două planşee nu va depăşi de 16 ori grosimea peretelui, cu excepţia pereţilor de 1/2 cărămidă şi a celor rigidizaţi prin stâlpişori şi centuri intermediare din beton armat (vezi pct. 4.4.6.c).

4.1.6. Nu se admite ca golurile pentru coşuri să micşoreze grosimea pereţilor (fig. 5). Se va evita amplasare coşurilor în pereţi exteriori.

4.2. Pereţi de contravântuire

4.2.1. Pereţii de contravântuire vor respecta condiţiile prevăzute la pct. 4.1.1....4.1.4. pentru pereţi portanţi.

4.2.2. Pereţii de contravântuire trebuie să fie plani şi coplanari pe toată înălţimea construcţiei. La clădirile de tip bară cu pereţi de contravântuire transversali, se va urmări ca aceştia să lege între ele faţadele opuse.



4.2.3. De regulă, nu se admit pereţi în formă de lamă, cu capete nerigidizate de pereţi structurali dispuşi perpendicular pe ei. Se admite ca rigidizarea capetelor să se facă cu stâlpişori din beton armat legaţi de planşee direct sau prin centuri din beton armat.

4.2.4. Pereţii de contravântuire se vor executa concomitent cu pereţii portanţi ortogonali, asigurându-se legătura între pereţi prin ţesere sau prin stâlpişori de beton armat înglobaţi în zidărie.

În cazul în care pereţii de contravântuire şi cei portanţi ortogonali se execută cu cărămizi sau blocuri de înălţimi diferite, legătura între ziduri se va executa conform detaliilor din fig. 6.

4.3. Goluri şi şliţuri în pereţi

4.3.1. Golurile mari (pentru ferestre, uşi etc.) din pereţii structurali se vor amplasa şi dimensiona astfel ca plinurile dintre ele să satisfacă condiţiile necesare de rezistenţă şi stabilitate sub acţiunea încărcărilor verticale şi orizontale.

4.3.2. Prin amplasarea judicioasă a golurilor se va căuta uniformizarea rigidităţilor şi rezistenţelor pereţilor la sarcinile orizontale care acţionează în planul lor (fig. 7). Se va urmări obţinerea unor rigidităţi de valori apropiate pe cele două direcţii principale în plan (vezi fig. 8).

Pereţii transversali de la capetele tronsoanelor de clădire se vor prevedea cu un procent cât mai mic de goluri (fig. 8 b), în funcţie de gradul de protecţie antiseismică ce trebuie realizat şi de numărul de niveluri, respectiv înălţimea construcţiei. Pe de altă parte, prin realizarea unor plinuri mai mari pe direcţia longitudinală în traveile de capăt, se poate obţine o mărire a rigidităţii şi a capacităţii de rezistenţă în sens longitudinal (fig. 8 b).

4.3.3. Amplasarea golurilor în pereţii structurali se va face respectând dimensiunile minime ale plinurilor de zidărie indicate în tabelul 6 şi în fig. 9 şi fig. 10.

Tabelul 6

DIMENSIUNI MINIME ALE PLINURILOR DE ZIDĂRIE DINTRE DOUĂ GOLURI ŞI DE LA MARGINEA PEREŢILOR LA PRIMUL GOL PENTRU PEREŢII STRUCTURALI

Nr. crt.

Caracteristica geometrică şi poziţia

plinului Poziţia

peretelui U.M.

Mărimea în funcţie de gradul de protecţie antiseismic şi înălţimea costrucţiei

6 7 8 9

< 9 m 9...15 m < 9 m 9...15 m < 9 m 9...12 m < 9

1

Aria plinurilor pereţilor în secţiune orizontală pe fiecare din cele 2 direcţii principale în raport cu aria construită a construcţiei. Valori orientative

exterior +

interior % 2,5 3,5 3,5 5 5 6 7

2 Suma lăţimilor plinurilor de zidărie raportată la lungimea totală a peretelui respectiv

exterior % 40 45 45 50 50 55 55

interior % 65 70 70 75 75 80 80

3

Lăţimea plinurilor de zidărie simplă:

- la colţ (a);

- intermediar (b)

exterior m 0,90 1,20 1,20 1,50 1,50 1,50 1,5

exterior m 0,75 1,00 1,00 1,25 1,25 1,50 1,5

Page 10 of 53NORMATIV PRIVIND ALCÃTUIREA, CALCULUL ªI EXECUTAREA STRUC...


OBSERVAŢII:

a) Notaţiile a, b, c reprezentând lăţimea plinurilor de zidărie dintre două goluri sunt date în fig 9 şi fig. 10. b) În cazul în care structura se rigidizează cu stâlpişori de beton armat conf. pct. 4.4.5., lăţimile unor plinuri de zidărie pot fi reduse cu cel mult 25%.

Se va urmări ca dimensiunile plinurilor de zidărie să fie egale cu un multiplu al lungimii cărămizii sau blocului, dar minimum de 3 ori lungimea cărămizii sau blocului.

În cazul în care nu este posibilă respectarea dimensiunilor plinurilor de zidărie din tabelul 6, se admite ca:

- plinul de zidărie (şpaletul) să fie întărit prin plasarea unui stâlpişor din beton armat în zidărie sau

- şpaletul să fie înlocuit cu un stâlp din beton armat (fig. 10);

4.3.4. La clădirile proiectate pentru gradul 8 sau 9 de protecţie antiseismică nu se admite prevederea de goluri în pereţii structurali care să întrerupă centurile din beton armat de la nivelul planşeelor.

La gradul 6 şi 7 se admite întreruperea centurilor în dreptul casei scărilor cu condiţia întăririi marginii golului cu stâlpişori din beton armat (fig. 11).

4.3.5. În legătură cu golurile din pereţii structurali se mai recomandă:

- amplasarea lor în pereţii mai puţin încărcaţi;

- evitarea amplasării lor sub reazemele grinzilor;

- poziţionarea suprapusă pe verticală a golurilor, care de regulă, vor avea aceeaşi lăţime.

4.3.6. În pereţii structurali şi cei ai coşurilor de fum nu se admit şliţuri verticale, orizontale sau înclinate executate prin spargere sau frezare.

De asemenea, nu se admit şliţuri orizontale şi oblice executate prin zidire.

4.3.7. În cazuri speciale se admit şliţuri verticale executate prin zidire cu condiţia amplasărilor în afara intersecţiilor (la minimum 1 m distanţă de intersecţia pereţilor structurali), a verificării de rezistenţă şi stabilitate a secţiunilor slăbite şi întărirea locală (prin prevederea unei armări locale în rosturile orizontale sau a unor elemente din beton armat), după caz, a zonei respective.

Amplasarea şliţurilor verticale executate prin zidire se admite în pereţii structurali cu solicitări reduse sau la nivelurile superioare ale clădirilor.

4.3.8. Pentru instalaţiile electrice se admit numai şliţuri verticale executate prin spargere având adâncimea maximă de 2 cm.

4.4. Întărirea pereţilor structurali din zidărie

4.4.1. Comportarea pereţilor structurali din zidărie supuşi la acţiunea combinată a sarcinilor verticale (gravitaţionale) şi orizontale (vânt, seismice) poate fi îmbunătăţită prin înglobarea în zidărie de:

- stâlpişori din beton armat;

- centuri din beton armat;

4 Lăţimea plinurilor pentru zidărie simplă: - la margine şi intermediar (c)

interior m 0,75 1,00 1,00 1,25 sau 1/2 h gol 1,25 1,50 1,5



- armături distribuite în rosturile orizontale de zidărie; şi asigurarea conlucrării acestora cu zidăria.

Prin alcătuirea constructivă şi poziţionarea elementelor de mai sus în pereţii din zidărie se pot obţine efecte locale sau de ansamblu, de îmbunătăţire a rezistenţei, stabilităţii şi deformabilităţii pereţilor ca elemente structurale.

4.4.2. Stâlpişorii din beton armat turnaţi după executarea zidăriei şi care conlucrează cu aceasta se prevăd pentru:

a) Sporirea capacităţii portante şi a stabilităţii pereţilor la încărcări verticale.

Stâlpişorii se vor poziţiona în pereţii structurali cu încărcări mari, a căror grosime nu poate fi mărită din motive tehnice, funcţionale sau economice.

De asemenea, se vor prevedea stâlpişori din beton armat în plinurile de zidărie care nu respectă dimensiunile minime din tabelul 6.

Pentru rigidizarea pereţilor înalţi, cum sunt cei de la clădirile tip sală, se vor prevedea stâlpişori din beton armat care împreună cu centurile intermediare (vezi şi paragraful 4.4.6.c.) formează o reţea (fig. 26) astfel încât suprafaţa de zidărie încadrată să nu depăşească următoarele valori:

- 24 m2 pentru gradul de protecţie antiseismic 6,

- 18 m2 pentru gradul de protecţie antiseismic 7,

- 12 m2 pentru gradul de protecţie antiseismic 8 şi 9.

b) Sporirea capacităţii portante a pereţilor structurali la acţiunea combinată a sarcinilor verticale şi orizontale. Prin întărirea zidăriei cu stâlpişori şi centuri şi prin conlucrarea acestora se realizează panouri de zidărie înrămată pe contur. În acest mod se obţine creşterea rezistenţei peretelui, a rigidităţii, ductilităţii şi capacităţii sale de disipare a energiei în comparaţie cu peretele din zidărie simplă. Efecte avantajoase ale înrămării zidăriei se obţin de la panouri cu raportul dintre lungime şi înălţime cuprinse între 1,0...2,0.

Poziţia stâlpişorilor va rezulta dintr-un calcul de rezistenţă a pereţilor sub acţiunea sarcinilor verticale şi orizontale. Poziţionarea stâlpişorilor din beton armat se va face de regulă în conformitate cu prevederile din tabelul 7, în funcţie de gradul de protecţie antiseismică, categoria de structură şi înălţimea clădirii.

În fig. 12 şi fig. 13 sunt prezentate exemplificativ poziţonarea stâlpişorilor la clădiri curente cu P + 3, 4 etaje, cu structura tip fagure şi cu gradul de protecţie antiseismică 7, respectiv 8.

4.4.3. Centurile de beton armat se vor prevedea în mod obligatoriu în pereţii structurali din zidărie la nivelul fiecărui planşeu al clădirii; ele vor alcătui o reţea închisă şi continuă pe toată suprafaţa nivelelor construcţiei.

Centurile din beton armat de la nivelul planşeelor, prin formă, dimensiuni şi suprafaţă de contact cu zidăria vor asigura:

a) transmiterea directă a sarcinilor gravitaţionale din planşeele clădirii la pereţii structurali şi de la nivelurile superioare la cele inferioare ale acestora;

b) transmiterea forţelor de inerţie (ce apar la nivelul planşeelor ca răspuns al clădirii la mişcările seismice) la pereţii structurali;

c) preluarea eforturilor de întindere ce apar în pereţii structurali sub acţiunea sarcinilor orizontale seismice, efectului tasărilor neuniforme sau al variaţiilor de temperatură.

Tabelul 7

POZIŢIILE STÂLPIŞORILOR DE BETON ARMAT LA PANOURI DE ZIDĂRIE ÎNRĂMATĂ



De asemenea, prin conlucrarea cu planşeele clădirii, centurile participă la preluarea eforturilor de întindere sau compresiune ce apar în şaiba orizontală, formată de planşee, solicitată în planul ei de forţe de inerţie seismice.

În cazul clădirilor cu structura de tip celular sau de tip sală, la care înălţimea nivelului este de peste 4,0 m la gradul 6 şi 7 seismic şi 3,0 m la gradul 8, se vor prevedea în pereţii structurali centuri intermediare poziţionate între nivelurile clădirilor. De asemenea, se vor prevedea centuri intermediare şi în toate cazurile în care ele sunt necesare pentru asigurarea stabilităţii pereţilor la acţiunea încărcărilor gravitaţionale şi orizontale (vezi şi pct. 4.4.2.a.).

4.4.4. Armăturile distribuite din rosturile orizontale se prevăd pentru:

a. asigurarea unor legături suplimentare în vederea conlucrării pereţilor structurali ortogonali care se intersectează;

Nr. crt.

Poziţia stâlpişorului Motivare

Înălţimea de

dispunere

Gradul de protecţie antiseismică

6 7 8 9

înălţimea în m/numărul maxim de niveluri

6 6...9 9..15 6 6...9 9..15 6 6...9 9..12 6 6.

2 3 5 2 3 5 2 3 4 2 3

1.

La colţuri şi intrânduri de pereţi exteriori

Constructiv pentru preluarea forţei tăietoare

Pe toată înălţimea clădirii - - - - x x - x x x x

2.

La capetele diafragmelor de zidărie

Constructiv sau prin calcul pentru prelua-rea întinderilor din compresi-une excen-trică sau a forţei tăietoare

Pe toată înălţimea clădirii sau la nivelurile la care rezultă necesare din calcul

- - - - x x - x x x x

3.

În câmpul pe-reţilor plini şi la încadrarea golurilor de uşi.

Prin calcul pentru prelua-rea forţei tăietoare şi a întinderilor din compresiune excentrică

La nivelurile la care rezultă necesare din calcul - - - - - x - x x x x

4. La intersecţii şi ramificaţii de pereţi

Constructiv şi prin calcul

Pe toată înălţimea

- - - - - - - x x - x



b. preluarea eforturilor principale de întindere ce apar în pereţii structurali solicitaţi simultan de sarcini verticale şi orizontale.

4.4.5. Alcătuirea stâlpişorilor din beton armat se va face ţinând seama de următoarele:

a. Laturile secţiunii stâlpişorilor vor fi corelate cu grosimea pereţilor structurali în care sunt turnaţi, dar minimum 20 cm, iar aria secţiunii nu va depăşi 900 cm2; se va utiliza de regulă beton marca B 150.

Stâlpişorii ce se prevăd în pereţii structurali exteriori vor fi izolaţi termic prin placarea lor la exterior (fig. 15), în scopul evitării formării punţilor termice.

b. Armarea longitudinală a stâlpişorilor se va face de regulă cu bare din oţel PC 52 rezultate din calculele de rezistenţă; armarea minimă va fi 4...10 PC 52, iar procentul de armare nu va depăşi 1,2% din secţiunea de beton a stâlpişorului.

În cazul în care la majoritatea stâlpişorilor structurii armătura longitudinală rezultată din calculele de rezistenţă este mai mică decât cea minimă, stâlpişorii respectivi se vor arma constructiv cu 4 Ø 12 OB 37.

Etrierii vor fi prevăzuţi în mod curent din bare de oţel OB 37 Ø 6 mm/20 cm, îndesiţi la 10 cm de regulă în zonele de înnădire a barelor longitudinale, precum şi la partea superioară a stâlpişorilor - sub centură - pe o lungime de cel puţin 50 cm.

La construcţiile cu grad de protecţie antiseismică mai mare sau egal cu 7, înnădirea barelor longitudinale întinse se va face prin suprapunere, lungimea minimă de suprapunere fiind egală cu 40 diametre (barele din oţel OB 37 vor fi terminate cu ciocuri). Nu se vor înnădi prin suprapunere în aceaşi secţiune mai mult e 50% din barele întinse.

Ancorarea barelor în centura ultimului nivel se va face pe o lungime de 20 diametre.

c) Conlucrarea stâlpişorilor din beton armat cu zidăria adiacentă se va asigura prin:

- dispunerea de bare sau plase din oţel beton în rosturile orizontale ale zidăriei (fig. 14) şi

- prevederea de pene de beton prin executarea zidăriei în ştrepi (fig. 15).

Stâlpişorii se vor solidariza cu zidăria adiacentă prin bare sau plase de oţel dispuse în rosturile orizontale ale zidăriei, minimum Ø 6 mm/60 cm, pătrunzând 50 cm în zidărie sau până la marginea golului când distanţa de la stâlpişor la gol este mai mică de 50 cm.

La nivelul planşeelor, stâlpişorilor vor fi legaţi monolit cu centurile din beton armat.

d) Ancorarea armăturilor stâlpişorilor care preiau eforturi de întindere datorită acţiunii seismice în infrastructură se va face conform prevederilor de la paragraful 6.2.9. (fig. 14 a).

e) La stâlpişorii din beton armat prevăzuţi numai pentru sporirea capacităţii portante a zidăriei la încărcări verticale, secţiunea transversală se va verifica prin calcul conform prevederilor STAT 10109/1-82 referitoare la zidăria complexă.

4.4.6. Proiectarea centurilor din beton armat se va face ţinând seama de următoarele:

4.4.6.1. Referitor la secţiunea de beton:

a. Lăţimea centurilor vor fi de regulă egală cu grosimea peretelui structural pe care îl întăreşte (min. 24 cm), iar înălţimea lor va fi mai mare decât grosimea planşeului respectiv.

b. În cazul planşeelor monolite şi a celor tip predală prefabricate cu suprabetonare (definite la pct. 5.2.) înălţimea minimă a centurii va fi de 20 cm (fig. 16).



În cazul clădirilor cu max. 2 niveluri proiectate pentru gradul 6 de protecţie antiseismică şi a celor cu 1 nivel pentru gradul 7, se admite prevederea de centuri cu înălţimea egală cu grosimea planşeelor (fig. 17).

c. În cazul planşeelor alcătuite cu elemente prefabricate, centurile vor avea de regulă înălţimea mai mare decât grosimea planşeelor, porţiunea ce se execută sub nivelul acestora fiind denumit "subcentură". Dimensiunile minime ale subcenturilor vor fi 24 cm x 12 cm (fig. 18).

d. În cazul planşeelor realizate cu elemente prefabricate rezemate pe contur (definite la pct. 5.2.), înălţimea centurilor poate fi egală cu grosimea prefabricatelor la clădirile cu maximum 2 niveluri proiectate pentru zone de grad 6 seismic, respectiv 1 nivel pentru cele proiectate pentru zone de gradul 7. În acest caz lăţimea centurilor va fi de minim 10 cm. (fig. 19)

e. În cazul clădirilor parter proiectate pentru gradul 6 de protecţie antiseismică, cu planşee alcătuite din elemente prefabricate de tip fâşie sau din grinzişoare prefabricate cu corpuri de umplutură fără suprabetonare (definite la pct. 5.2.), se pot prevedea centuri cu înălţimea egală cu grosimea planşeelor (fig. 20).

f. În cazul planşeelor realizate din elemente prefabricate rezemate pe o direcţie, centurile ce se prevăd în pereţii structurali paraleli cu acestea vor avea înălţimea egală cu cea de la lit. c de mai sus (fig. 18 b).

g. Centurile prevăzute în pereţii exteriori vor fi protejate termic, spre exterior, pentru a nu crea punţi termice (fig. 21).

4.4.6.2. Armarea centurilor se va face după cum urmează:

a. Armarea longitudinală a centurilor prevăzută în pereţii structurali interior se va face de regulă cu bare din oţel PC 52 sau PC 60 rezultate din calculele de rezistenţă; aria minimă de armătură va fi prevăzută conform valorilor din tabelul 8.

În cazul în care pentru toate centurile unui nivel, ariile de armătură rezultă din calcul mai mici decât valorile din tabelul 8, armarea centurilor la nivel respectiv se va face constructiv cu bare din oţel OB 37 cu ariile minime corespunzătoare prevăzute în tabel.

b. Secţiunea armăturilor longitudinale a centurilor marginale (prevăzute pe pereţii structurali de pe conturul clădirii) va fi cu 20% mai mare decât cea a centurilor interioare.

c. Secţiunea de armare minimă a centurilor cu subcenturi şi a celor de înălţime mare va fi cu 20% mai mare decât cea indicată în tabelul 8.

d. În cazul planşeelor monolite, a celor cu predală şi suprabetonare şi a celor realizate cu elemente prefabricate rezemate pe contur se admite să fie considerată ca armătură din centuri şi armătura continuă şi paralelă cu aceasta situată în planşeu în zonele indicate în fig. 22, cu condiţia ca cel puţin 50% din secţiunea minimă de armătură să fie asigurată de barele din centura propriu-zisă.

Tabelul 8

ARMAREA MINIMĂ A CENTURILOR INTERIOARE OŢEL PC52, PC60 (OB37)

Înălţimea clădirii

Număr maxim nivele

Aria minimă de armături pentru gradul de protecţie antiseismică - cm2

6 7 8 9

< 4,0 1 2,00

(3,00)

2,50

(3,50)

3,50

(4,50)

3,50

5,50



NOTĂ:

- Valorile din paranteze reprezintă arii minime de armătură pentru armarea constructivă a centurilor cu bare din oţel OB 37. - Pentru clădirile cu 2 niveluri asigurate la gradul 9 de protecţie antiseismică, armarea minimă va fi de 4,50 cm2 oţel PC 52 sau PC 60, sau 5,50 cm2 oţel PB 37. - Diametrul minim al barelor ce se vor utiliza în centuri: Ø 8 pentru bare din PC 52 ºi PC 60 ºi Ø 10 pentru cele din OB 37.

Continuitatea barelor din planşeu considerate ca armătură de centură trebuie să fie asigurată prin suprapunere (în cazul planşeelor monolit) şi prin bucle suprapuse sau mustăţi sudate (la elemente prefabricate).

e. Barele din centuri vor fi înnădite prin suprapunere pe o lungime de 40 diametre şi legare; în aceeaşi secţiune se vor înnădi cel mult 50% din bare, distanţa dintre zonele de înnădire fiind de minimum 1 m (fig. 23).

f. Barele longitudinale vor fi ancorate la intersecţii pe o lungime de 40 diametre dincolo de marginea centurii în care se ancorează (fig. 24).

g. În cazul excepţional în care secţiunea de beton a centurii este micşorată în anumite zone datorită unor goluri (de exemplu pentru trecerea unor conducte de instalaţii), continuitatea armăturilor întrerupte se va asigura prin bare suplimentare (fig. 25).

h. Barele longitudinale ale centurilor vor fi legate cu etrieri sau agrafe OB 37 minimum Ø 6/30 cm. Barele transversale de ancorare ale elementelor prefabricate precum ºi barele transversale ale planºeelor monolite pot fi considerate cã îndeplinesc funcţiunea etrierilor.

În secţiunile în care centurile sunt supuse solicitărilor din forţe tăietoare, etrierii se vor dimensiona ca pentru elemente din beton armat. În porţiunile alăturate stâlpişorilor din beton armat se recomandă îndesirea la 10 cm a etrierilor pe lungimi de cca 50 cm stânga-dreapta.

i. La planşeele prefabricate, centura se va lega cu armături verticale de grinzile, buiandrugii monolit şi de subcenturile pe care reazemă elemente prefabricate. Secţiunea minimă a armăturii verticale de ancorare va fi de 1,0 cm2/ml.

4.4.6.3. Centurile intermediare vor avea lăţimea egală cu grosimea peretelui, admiţându-se în cazul pereţilor exterior centuri cu lăţime mai mică pentru a putea realiza izolarea termică a acestora, dar nu mai puţin de 24 cm.

Înălţimea centurilor intermediare va fi egală cu cel puţin două rânduri de cărămidă (15 cm).

Distanţa maximă de înălţime între două centuri succesive va fi de 4 m pentru gradul de protecţie antiseismică 6 şi de 3 m pentru gradul 7 şi mai mare, fără însă a depăşi suprafeţele de zidărie încadrată de centuri şi stâlpişori specificate la paragraful 4.4.2.a. (fig 26).

4... 9,0 3

2,00

(3,00)

(4,50) (6,50)

9,00...12,0 4 2,50

(3,50)

4,50

(5,50) -

12,0...15,0 5 3,50

(4,50) - -



4.4.7. Armarea zidăriei în rosturile orizontale

4.4.7.1. Pentru asigurarea conlucrării pereţilor ortogonali care se intersectează va fi prevăzută la colţurile şi ramificaţiile exterioare, în cazul în care nu sunt prevăzuţi stâlpişori din beton armat, la clădirile cu înălţimea mai mare de 6,00 m proiectate pentru gradul 7 de protecţie antiseismică şi la cele cu înălţimea max. 6,00 m proiectate pentru gradul 8. Armarea se va face cu bare din oţel OB 37 de regulă 2 Ø 6/60 cm. Lungimea pe orizontală a zonelor de armare se limitează la 1,00 m de fiecare parte a colţului sau ramificaţiei sau până la maginea golului, când acesta este situat mai aproape de 1,00 m de colţ sau ramificaţie (fig. 27).

Armăturile se dispun în treimile exterioare ale grosimii zidului, cu o acoperire laterală de minimum 4 cm.

4.4.7.2. Armătura orizontală pentru preluarea eforturilor principale de întindere se va prevedea în pereţii structurali pe baza unui calcul de rezistenţă. Armarea totală va fi prevăzută pe lungimea necesară rezultată din calcul şi va fi distribuită pe înălţimea nivelului respectiv. Dispunea armăturilor se va face conform indicaţiilor de la aliniatul a.

4.5. Buiandrugi

4.5.1. Golurile mari (pentru ferestre, uşi etc.), prevăzute în pereţii structurali vor fi mărginite la partea superioară de buiandrugi din beton armat turnaţi monolit sau prefabricaţi (fig. 28).

4.5.2. La clădirile proiectate pentru gradul 7 de protecţie antiseismică cu înălţimea peste 9,0 m (P + 2, 3 etaje) şi la cele pentru gradul 8 şi 9 de protecţie antiseismică se vor prevedea buiandrugi monoliţi.

În toate celelalte cazuri se pot prevedea fie buiandrugi monoliţi, fie prefabricaţi.

4.5.3. Buiandrugii monoliţi şi prefabricaţi vor avea de regulă lăţimea secţiunii transversale egală cu grosimea peretelui structural (minimum 24 cm), iar înălţimea de minimum 1/5 din lumna golului. Distanţa dintre partea superioară a buiandrugului şi cota inferioară a centurii de la nivelul planşeului se va completa cu zidărie şi va fi egală cu un număr întreg de asize de zidărie.

4.5.4. În cazul în care diferenţa de nivel dintre cota inferioară a buiandrugului şi cea superioară a planşeului nu depăşeşte 60 cm (fig. 28 c), buiandrugii din beton armat monolit se vor executa împreună cu centurile planşeelor, formând centuri buiandrugi.

4.5.5. Lungimea de rezemare a buiandrugilor va fi de minimum 25 cm. La clădirile proiectate pentru gradul 8 şi 9 de protecţie antiseismică se recomandă lungimi sporite de rezemare, multiplu de o jumătate de cărămidă sau bloc.

În cazul în care distanţa dintre capetele a doi buiandrugi rezultă ≤ 50 cm, se va prevedea un singur buiandrug continuu pentru ambele goluri vecine.

4.5.6. În cazurile speciale, în care golurile mari din pereţii structurali sunt bordate pe verticală cu stâlpişori din beton armat, buiandrugii respectivi se vor executa monoliţi cu aceştia (fig. 29).

4.5.7. Buiandrugii din pereţii structurali exteriori vor fi izolaţi termic, spre exterior, în mod asemănător cu centurile în vederea evitării formării unor punţi termice.

4.5.8. Armarea buiandrugilor va rezulta pe baza unui calcul de rezistenţă ce ia în considerare solicitările ce revin buiandrugilor din acţiunea simultană a sarcinilor gravitaţionale şi orizontale.

[top]

5. ALCĂTUIREA PLANŞEELOR



5.1. Planşeele vor fi alcătuite ca diafragme (şaibe) orizontale cât mai rigide în planul lor, ţinându-se seama de următoarele:

a) planşeele vor fi plane şi orizontale, cu excepţia planşeului teraselor de la ultimul nivel care poate fi înclinat cu pantă minimă necesară asigurării scurgerii apelor;

b) planşeelor vor fi pe cât posibil coplanare, evitându-se denivelările bruşte;

c) discontinuităţile planşeelor (cum ar fi de exemplu cele de la casa scărilor sau intrânduri importante) nu trebuie să afecteze prin poziţie, dimensiuni şi formă buna comportare ca şaibă a planşeului (fig. 30 şi fig. 31).

d) vor fi preferate planşeele care lucrează pe două direcţii şi care încarcă mai uniform pereţii structurali cu sarcini gravitaţionale (tip a şi b; vezi pct. 5.2.).

5.2. Din punct de vedere al protecţiei antiseismice, planşeele se pot clasifica în funcţie de rigiditatea în planul lor şi de modul de rezemare (fig. 32) în următoarele categorii:

a) beton armat monolit sau din elemente prefabricate cu suprabetonare continuă de minimum 4 cm grosime;

b) panouri sau semipanouri prefabricate din beton armat, îmbinate pe toate 4 laturile cu bare sudate sau bucle şi prin monolitizare;

c) prefabricate din beton de tip fâşie având bare sau bucle de legătură la extremităţi;

d) prefabricate de tip grinzişoare din beton armat şi corpuri de umplutură, fără suprabetonare sau fâşii fără bare sau bucle de legătură la extremităţi.

Domeniul de utilizare a categoriilor de planşee de mai sus funcţie de înălţimea clădirilor, de tipul de structură şi gradul de protecţie antiseismică este precizat în tabelul 9.

Tabelul 9

DOMENIUL DE UTILIZARE A PLANŞEELOR

Grad seismic

Tipul structurii

Înălţimea clădirii şi numărul de niveluri

H ≤ 4,0 m

1

H = 4,0 –

- 9,0 m

2.3

H = 9,0 –

- 12,0 m

4(3)

H = 12,0 –

- 15,0 m

5 (4)

6

fagure a, b, c, d a, b, c, d a, b, c a, b, c

celular a, b, c, d a, b, c a, b, c a, b, c

sală a, b, c a, b, c a, b, c -

7

fagure a, b, c, d a, b, c, d a, b, c a, b, c

celular a, b, c a, b, c a, b -

sală a, b, c a, b a, b -

fagure a, b, c a, b a, b -



5.3. În vederea asigurării rigidităţii planşeelor în planul lor, se vor lua următoarele măsuri:

a) legătura planşeelor cu pereţii structurali se va realiza prin centuri din beton armat alcătuite conform prevederilor de la pct. 4.4.3. şi 4.4.6;

b) marginile planşeelor ce delimitează goluri mari (de ex. Goluri pentru casa scării, coşuri, ventilaţii, ascensoare) vor fi întărite cu armături speciale, centuri sau grinzi (fig. 33).

c) elementele prefabricate (panouri, semipanouri, fâşii) vor fi legate între ele pe reazem în dreptul centurilor, iar după caz şi în câmp, cu bare sudate (mustăţi) sau bucle ce se petrec, prin care se vor trece cel puţin 2 bare longitudinale. Marginile planşeelor vor fi profilate astfel încât împreună cu mustăţile şi buclele să asigure transmiterea forţelor de lunecare de la planşee la centuri. Pe conturul planşeelor, elementele prefabricate se vor ancora în centurile marginale fie direct prin bucle sau mustăţi, fie prin intermediul unor etrieri speciali de ancorare sudaţi de mustăţile prefabricatelor, în cazul când acestea nu au lungimea necesară de ancorare.

d) marca betonului din centuri va fi egală cu cea a betonului planşeului monolit respectiv sau minimum B 200 în cazul planşeelor alcătuite ca elemente prefabricate.

Valorile minime ale rostului de monolitizare sunt indicate în fig. 32, respectiv în cataloagele de elemente prefabricate.

Îmbinările elementelor trebuie să corespundă prevederilor Normativului C 140-79 anexa IX.

e) Suprabtonarea în cazul planşeelor de categoria "a" se va arma în ambele direcţii cu plase sudate prin puncte (cf. Instrucţiunilor tehnice P 59-80). Secţiunea de armătură se determină prin calculul şaibei orizontale a planşeului, dar min. Ø 4-STNB/20 cm.

5.4. Deschiderea balcoanelor în consolă va fi limitată în funcţie de alcătuirea planşeului şi gradul de protecţie antiseismică.

Balcoanele în consolă vor fi realizate astfel încât prin măsuri constructive şi armare corespunzătoare să se obţină o ancorare singură a acestora în planşee.

5.5. Scările interioare se pot prevedea din elemente prefabricate din beton armat, cu excepţia celor pentru clădiri proiectate pentru gradul 9 de protecţie antiseismică care vor fi din beton armat monolit.

Nu se admit scări cu trepte încastrate direct în zidărie, fără o grindă de vang din beton armat monolit prevăzută în grosimea zidului.

Elementele prefabricate pentru scări (rampe şi podeste) vor fi legate între ele, precum şi de elementele prefabricate ale planşeelor cu ajutorul unor piese de îmbinare capabile să preia eforturi de întindere şi compresiune (bare sudate sau bucle şi pene de beton).

[top]

8 celular a, b a, b a -

sală a, b a - -

9

fagure a, b a - -

celular a, b a - -

sală - - - -



6. ALCĂTUIREA INFRASTRUCTURII

Infrastructura clădirilor formată din ansamblul fundaţiilor - în cazul clădirilor fără subsol - şi din ansamblul fundaţiilor împreună cu pereţii subsolului şi planşeului peste subsol - în cazul clădirilor cu subsol - va fi alcătuită ca un sistem spaţial cât mai rigid.

6.1. Fundaţiile pereţilor structurali

6.1.1. Fundaţiile pereţilor structurali vor de tip continuu şi se vor axa faţă de aceştia.

Se admite prevederea de fundaţii izolate, legate cu grinzi din beton armat, în cazul unor amplasamente pe terenuri cu umpluturi mari pentru clădiri cu înălţimea de max. 6,0 (P + 1 etaj), proiectate pentru gradele 6 şi 7 de protecţie antiseismică.

6.1.2. Fundaţiile se vor proiecta funcţie de natura terenului de fundare conform "Normativului privindproiectarea şi executarea lucrărilor de fundaţii directe la construcţii" indicativ P 10-85, ţinând seama şi de prevederile suplimentare din cap. 7 al prezentului normativ.

6.2. Soclul şi pereţii subsolului

6.2.1. Soclul şi pereţii subsolului se vor realiza după cum urmează:

a. din beton simplu marca B 75 pentru clădirile amplasate pe terenuri cu umiditate redusă, cu variaţii mici de umiditate şi fără agresivitate, la care în soclu sau pereţi nu se prevăd armături sau în care nu se ancorează armăturile stâlpişorilor suprastructurii;

b. din beton simplu marca B 100 în cazul clădirilor amplasate pe terenuri cu variaţii mari de umiditate, precum şi la cele la care în soclu sau pereţi sunt prevăzute armăturile sau se ancorează armăturile stâlpişorilor suprastructurii;

c. materiale locale (zidărie din piatră brută, bolovani de râu, etc.) în cazul clădirilor cu maximum 2 niveluri proiectate pentru gradul 6 de protecţie antiseismică.

6.2.2. Lăţimea soclului, respectiv grosimea pereţilor subsolului, se stabileşte funcţie de următoarele condiţii.

a. să fie mai mare sau cel puţin egală cu grosimea pereţilor structurali de la parterul clădirilor;

b. să admită compensarea unor abateri de execuţie;

c. să satisfacă condiţiile de rezistenţă la împingerea pământului.

6.2.3. Pereţii subsolului se prevăd în continuarea tuturor pereţilor structurali şi se vor axa pe cât posibil faţă de aceştia.

Se admite retragerea soclului faţă de o margine a peretului exterior de la parter cu max. 5 cm.

6.2.4. Pereţii subsolului vor satisface condiţiile de rezistenţă şi stabilitate ţinând seama de modul lor de rezemare pe contur (pe pereţii ortogonali şi planşeu), şi de efectul împingerii pământului.

6.2.5. Numărul şi dimensiunile golurilor din pereţii subsolului vor fi reduse la minimum necesar impus decondiţii funcţionale. Golurile din pereţii interiori ai subsolului vor fi dezaxate faţă de şirurile de goluri din pereţii suprastructurii, la o distanţă de minimum 1,0 m de la marginea acestora (fig. 34 şi fig. 22).

Golurile din pereţii exteriori pot fi amplasate în axul golurilor de la nivelurile superioare şi vor fi de dimensiuni mai mici decât acestea.

6.2.6. Amplasarea golurilor din pereţii subsolului se va face fără întreruperea centurilor - inferioară şi superioară - din beton armat.



6.2.7. La clădiri proiectate pentru gradul de protecţie antiseismică 7 sau mai mare, lăţimea golurilor din pereţii subsolului nu va depăşi 20% din lungimea peretelui respectiv al subsolului.

6.2.8. În cazul clădirilor pentru care se prevăd în pereţii suprastructurii stâlpişori din beton armat se vor prevedea în socluri şi în pereţii subsolului centuri continui din beton armat la nivelul planşeului parterului sub toţi pereţii structurali ai clădirii (fig. 35).

Se recomandă prevederea unei centuri suplimentare din beton armat la baza soclurilor şi a pereţilor subsolului, dacă diferenţa de nivel faţă de centura de la nivelul planşeului parterului este mai mare de 1,80 m (fig. 36) la:

- clădiri proiectate pentru gradul 8 de protecţie antiseismică având înălţimi mai mari de 9,0 m;

- clădiri proiectate pentru gradul 9 de protecţie antiseismică şi înălţime mai mare de 6,0 m;

Armătura centurilor va corespunde condiţiilor indicate la paragraful 4.4.6.

Precizări privind conformarea infrastructurii la clădiri amplasate în zone cu pământuri cu tasări neuniforme (pământuri sensibile la umezire etc.) se dau la cap. 7.

6.2.9. Armătura stâlpişorilor din beton armat prevăzuţi la suprastructură ce transmit eforturi de întindere şi compresiune se va ancora în socluri sau în pereţii subsolului pe minimum 1,00 m lungime (fig. 35 a).

În cazurile în care se prevăd centuri atât la parte superioară, cât şi la partea inferioară a pereţilor subsolului, armătura stâlpişorilor se va prelungi până la nivelul centurii inferioare în care se va ancora (fig. 36).

Armătura stâlpişorilor din beton armat ce transmit numai eforturi de compresiune se poate ancora în centura prevăzută la nivelul planşeului parterului (fig. 15 a).

6.2.10. Buiandrugii prevăzuţi în pereţii subsolului vor fi din beton armat turnaţi monolit împreună cu centura de la nivelul planşeului peste subsol. Ei vor avea înălţimea (inclusiv centura) egală cu cel puţin 1/5 din deschiderea golului din perete.

6.3. Planşeul peste subsol

6.3.1. Planşeul peste subsol se va alcătui ca o diafragmă (şaibă) rigidă în planul său având rigiditatea cel puţin egală cu cea a planşeelor de la nivelurile suprastructurii.

6.3.2. La clădirile proiectate pentru gradele 8 şi 9 de protecţie antiseismică, planşeul peste subsol va fi de regulă din beton armat monolit sau din elemente prefabricate cu suprabetonare generală armată, planşeu de categoria "a" definit la pct. 5.2.

6.3.3. Planşeul peste subsol trebuie să corespundă aceloraşi condiţii cu planşeele suprastructurii conform capitolului 5.

[top]

7. PREVEDERI SUPLIMENTARE PENTRU ALCĂTUIREA STRUCTURILOR DIN ZIDĂRIE PORTANTĂ AMPLASATE PE TERENURI SLABE ŞI PE PĂMÂNTURI

CONTRACTILE

7.1. Proiectarea şi execuţia structurilor amplasate pe terenuri slabe şi pământuri contractile se va face ţinând seama de prevederile prezentului normativ, precum şi de prevederile:

- "Normativului privind proiectarea şi executarea construcţiilor pe terenuri slabe" indicativ P 7-77 pentru structurile amplasate pe pământuri sensibile la umezire (PSU) sau pe terenuri slabe (de tipul argilelor moi,



mâlurilor, nisipurilor afânate, umpluturi etc.);

- "Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea construcţiilor fundate pe pământuri cu umflări şi contracţii mari (PUCM)" indicativ P 70-79 pentru structurile fundate pe pământuri contractile.

7.2. La proiectarea structurilor din zidărie portantă fundate pe terenurile slabe specificate mai sus, la care potsă apară tasări mari şi inegale pe lângă prevederile din acte normative indicate, se va ţine seama şi de următoarele:

a. structurile de rezistenţă vor fi de tip fagure (conf. cap. 3 din prezentul normativ), având forme în plan compacte, cât mai aproape de pătrat;

b. înălţimea clădirilor va fi de max. 9,0 m, respectiv P + 2 etaje;

c. în afara centurile ce se prevăd la nivelul planşeelor se vor prevedea în funcţie de necesitate şi centuri intermediare alcătuite cf. pct. 4.4.6.c.

În pereţii exteriori se pot prevedea şi centuri continue din zidărie armată poziţionate dedesubtul golurilor ferestrelor;

d. dimensionarea centurilor se va face ţinând seama şi de efectul eventualelor tasări neuniforme posibile ale terenului de fundare;

e. se recomandă prevederea de stâlpişori din beton armat înglobaţi la toate intersecţiile pereţilor portanţi care conlucrând cu centurile conduc la mărirea capacităţii de rezistenţă a structurii;

f. pentru execuţia zidăriei portante se vor utiliza cărămizi de marca 100 şi mortar de marca 50.

7.3. Proiectarea fundaţiilor structurilor din zidărie portantă amplasate pe terenuri slabe şi pământuri contractile se va face ţinând seama de prevederile acte normative menţionate la pct. 7.1, precum şi de cele din Normativul P 10-85 cu specificările respective de la pct. 7.12...7.18.

[top]

8. ALCĂTUIREA ŞI ANCORAREA ELEMENTELOR NESTRUCTURALE

8.1. Alcătuirea şi dimensionarea elementelor nestructurale a rigidizărilor, dispozitivelor de rezemare şi ancorare ale acestora se va face urmărind:

a. evitarea deteriorărilor şi eventualelor cedări ale elementelor nestructurale care ar putea periclita vieţi omeneşti sau degrada elemente ale structurii de rezistenţă;

b. ca eventualele deplasări sau distrugeri ale elementelor nestructurale să nu afecteze căile de circulaţie (coridoare, scări, intrări etc.) necesare evacuării rapide ale clădirii.

Dimensionarea elementelor nestructurale, a rigidizărilor precum şi a dispozitivelor de rezemare şi ancorare ale acestora se va face pentru încărcările prevăzute în "Normativul P 100-81" pct. 3.5.

8.2. Coşuri, atice, parapete, frontoane

8.2.1. Coşurile de fum sau de ventilaţie ce se execută peste ultimul nivel al clădirilor, parapetele, aticele, frontoanele etc. din zidărie se vor ancora în planşeul pe care reazemă sau în centurile acestuia şi (de preferinţă) în stâlpişorii din beton armat au nivelului inferior, prin legături metalice - de regulă bare din oţel beton.

Se admite să se renunţe la ancorarea elementelor masive care au înălţimea de construcţie mai mică decât dimensiunea minimă a bazei şi care nu sunt situate pe conturul clădirii.



8.2.2. În vederea asigurării rezistenţei şi stabilităţii coşurilor de fum şi ventilaţii la acţiunea sarcinilor seismice, se vor lua următoarele măsuri:

- zidăria coşurilor din cărămidă se va executa cu mortar de ciment-var marca 50;

- coşurile vor fi prevăzute cu armături verticale dispuse pe contur, legate cu bare orizontale (etrieri şi agrafe) ce vor fi acoperite cu un strat de mortar de ciment-var marca 50 minimum 3-5 cm grosime. Armăturile verticale vor fi dimensionate considerând coşurile ca fiind console verticale, încastrate în planşeul ultimului nivel, acţionate de sarcini orizontale determinate conform "Normativului P.100-81" pct. 3.5. Armăturile vor fi ancorate în planşeul ultimului nivel al clădirii (fig. 37);

- în cazul în care armăturile verticale rezultă cu secţiuni mari sau nu pot fi corect ancorate în planşeu, se vor crea pe înălţimea coşului respectiv puncte fixe prin prevederea unor dispozitive metalice (coliere, bride, etc.),ancorate cu tiranţi în planşeul ultimului nivel.

8.2.3. Aticele şi frontoanele de zidărie vor avea grosimea de cel puţin 1/8 din înălţimea de construcţie a acestora, dar minimum 1/2 cărămidă.

8.2.4. Aticele şi frontoanele se vor rigidiza cu stâlpişori şi centuri continue din beton armat prevăzute la partea lor superioară.

Stâlpişorii din beton armat vor fi prevăzuţi la distanţe de max. 6,0 m la clădirile proiectate pentru gradele 6 şi 7 de protecţie antiseismică, respectiv max. 3,0 m la cele proiectate pentru gradele 8 şi 9.

Armăturile stâlpişorilor se vor ancora:

- la partea inferioară în centurile planşeului, la colţurile şi ramificaţiile pereţilor portanţi;

- la partea superioară în centurile continui din beton armat.

La frontoanele cu înălţimi mai mari de 2,0 m, se recomandă prevederea şi a unei centuri intermediare.

8.2.5. Asigurarea stabilităţii aticelor şi frontoanelor se poate realiza şi prin prevederea de stâlpişori din beton armat combinaţi cu îngroşări locale ale zidăriei (contraforţi) ce ies în afara planului aticului sau frontonului cu cel puţin 1/5 din înălţimea lui.

8.3. Console orizontale

8.3.1. Console cu dimensiuni mari (tip copertine, etc.) vor fi amplasate la nivelul planşeelor clădirii şi vor fi ancorate în acestea. În mod excepţional, se admite încastrarea acestora numai în zidărie, verificând prin calcul stabilirea lor în ipoteza încărcării minime cu sarcini verticale a peretelui portant în care se încastrează.

8.3.2. La clădirile proiectate pentru gradele 8 şi 9 de protecţie antiseismică se va evita prevederea unor copertine de dimensiuni mari.

8.3.3. Proiectarea consolelor se va face ţinând seama de prevederile pct. 5.4.

8.4. Subansambluri aşezate pe construcţii

8.4.1. Zidurile portante ale încăperilor izolate (uscătorii, accese la terasă etc.), construire peste ultimului nivel al clădirilor proiectate pentru gradele 8 şi 9 de protecţie antiseismică, vor fi rigidizate şi legate de restul structurii prin prevederea de stâlpişori din beton armat, prevăzută în continuarea celor de la nivelurile inferioare şi centuri din beton armat.

8.4.2. Şarpantele pe scaune se vor ancora de regulă în centurile din beton armat de la nivelul ultimului planşeu al clădirilor. Nu se recomandă utilizarea soluţiilor de şarpantă care dau împingeri orizontale în zidurile supraînălţate peste ultimul planşeu al clădirii pe care reazemă. În cazurile când se adoptă asemenea soluţie, zidurile respective vor fi rigidizate şi ancorate în centurile ultimului planşeu prin centuri şi stâlpişori din beton



armat.

8.5. Pereţi despărţitori

8.5.1. Pereţii despărţitori executaţi din zidărie se vor fixa la partea inferioară în pardoseală, prin executarea pardoselilor după cea a pereţilor şi la cea superioară prin împănarea cu mortar de ciment faţă de planşeele superioare.

8.5.2. Pereţii despărţitori se vor rigidiza pe direcţie perpendiculară planului lor prin:

- solidarizarea lor cu pereţii structurali prin ţesere sau ancorare cu bare de oţel beton Ø 6/60 cm pe înălţime, în rosturile orizontale;

- prevederea de elemente din beton armat - stâlpişorii din beton armat legaţi de zidurile respective cu bare orizontale din oţel beton Ø 6/60 cm plasate în rosturi;

- solidarizarea - prin ţesere - cu pereţi despărţitori perpendiculari ce vor avea lungimea până la primul gol minimum 1/5 din înălţimea peretelui respectiv.

Sporirea rigidităţii pereţilor despărţitori se poate obţine şi prin armarea lor cu bare de oţel beton Ø 6 mm, sau sârmă Ø 4-5 mm plasate în rosturile orizontale la distanţe de 4 asize.

8.5.3. Înălţimea maximă a pereţilor despărţitori (egală cu distanţa liberă dintre planşeele clădirii) şi suprafaţa maximă a panourilor pline ale acestora (egală cu produsul dintre înălţimea lor liberă şi distanţa dintre două rigidizări - conform pct. 8.5.2.) se dau în tabelul 10 pentru gradele 6 şi 7 de protecţie antiseismică.

Tabelul 10

DIMENSIUNI MAXIME ALE PEREŢILOR DESPĂRŢITORI

NOTĂ:

- în cazul când una din laturile verticale ale panoului de zidărie este liberă (de ex. mărginită de un gol de uşă), suprafeţele maxime admise vor avea valori reduse cu 50% faţă de cele din tabel; - valorile din tabel se vor reduce cu 10% pentru gradul 8 de protecţie antiseismică, respectiv 25% pentru gradul 9 de protecţie antiseismică.

8.5.4. În cazul în care dimensiunile panourilor pereţilor despărţitori depăşesc valorile indicate în tabelul 10, pereţii vor fi rigidizaţi cu contraforţi din zidărie sau stâlpişori din beton armat legaţi de planşeele clădirii şi centuri intermediare de beton armat.

8.5.5. Pereţii despărţitori care nu ajung până la planşeul superior vor fi prevăzuţi la partea superioară cu centuri din beton armat şi vor fi rigidizaţi pe verticală fie cu contraforţi din zidărie, fie cu stâlpişori din beton armat ancoraţi la partea inferioară şi superioară în planşee; în mod obligatoriu marginile zidurilor vor fi prevăzute cu astfel de stâlpişori.

Nr. crt. Tipul pereţilor Grosime, cm Înălţimea

maximă, m Suprafaţa maximă, m

1 Nearmaţi

7,5 2,70 9,00

2 12,5 3,50 21,00

3 Armaţi

7,5 3,00 16,00

4 12,5 4,50 27,00



8.5.6. Pereţii despărţitori de 7,5 cm grosime se vor executa cu mortar marca 50, iar cei de 12,5 cm grosime cu mortar de marcă minimum 25.

8.6. Prevederi pentru terase

8.6.1. Termoizolarea planşeului de peste ultimul nivel al clădirilor (terase şi acoperişuri cu pantă mică) va fi realizată astfel încât să asigure confortul termic al încăperilor clădirilor şi să împiedice supraîncălzirea şi dilatarea planşeelor respective şi a betonului de pantă, fenomene ce pot produce atât deteriorarea planşeelor cât şi a pereţilor structurii, reducând siguranţa structurilor la acţiunea forţelor seismice (fig. 38).

8.6.2. În vederea eliminării efectelor de la pct. .6.1. se recomandă luarea următoarelor măsuri:

- prevederea de rosturi de dilataţie în şapele de protecţie a termoizolaţiei, atât în câmp (la cca. 5 m interval) cât şi pe conturul clădirii în lungul aticului sau cornişei;

- protejarea elementelor din beton armat înglobate în zidăria de faţadă, evitarea formării de punţi termice în dreptul grinzilor, centurilor şi cornişelor;

- organizarea lucrărilor pe şantier astfel încât termoizolarea terasei să se execute la cât mai scurt timp după execuţia planşeului pe care îl protejează, evitând în acest mod expunerea acestuia la variaţii de temperatură.

8.7. Cornişe şi brâuri

Cornişele şi brâurile care depăşesc planul pereţilor pe care sunt executate, se vor realiza în conformitate cu prevederile STAS 10109/0-80, pct. 4.4. Nu se admite executarea acestor elemente cu cărămizi sau blocuri cu goluri verticale sau orizontale.

8.8. Hidroizolaţii orizontale sub pereţi

Împiedicarea migrării umidităţii prin capilaritate în pereţii structurali din zidărie portantă (de exemplu din elementele infrastructurii) se va realiza prin prevederea de hidroizolaţii orizontale rigide, executate cu mortar de ciment cu adaosuri impermeabilizatoare. Hidroizolaţiile rigide vor asigura o legătură între peretele structural şi elementul de care acesta trebuie hidroizolat cel puţin la fel de rezistentă cu un rost orizontal curent al zidăriei.

Hidroizolaiile rigide se vor executa în mai multe straturi în conformitate cu prescripţiile de specialitate.

În cazul pereţilor nestructurali se pot utiliza pentru izolarea pe orizontală şi soluţiile curente de hidroizolaţii.

[top]

9. CALCULUL STRUCTURILOR PRIN ZIDĂRIE PORTANTĂ LA ÎNCĂRCĂRI GRAVITAŢIONALE

9.1. Schema de calcul

9.1.1. Pereţii structurali (diafragmele) plini sau cu goluri constituite elementele de rezistenţă verticale ale structurilor din zidărie portantă, ce preiau şi transmit fundaţiilor încărcările gravitaţionale ale clădirilor. Pentru calcul, ei sunt consideraţi console verticale încastrate la nivelul planşeului peste subsol, legate unele de altele în plan orizontal prin planşeele clădirii care realizează legături pendulare. Plinurile pereţilor cu goluri denumite "montanţi" sunt legate unele de altele, pe verticală, prin buiandrugi, parapeţi şi centuri ce realizează legături capabile să preia momente şi forţe tăietoare.

Secţiunile de calcul ale pereţilor structurali plini şi ale montanţilor celor cu goluri pot avea forme dreptunghiulare, în T, L, I sau combinaţii ale acestora.



9.1.2. Calculul pereţilor structurali la compresiune se va face cu luarea în considerare a fenomenului de pierdere a stabilităţii ţinând seama de legăturile acestora în plan orizontal şi vertical cu alte elemente structurale astfel:

a. în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile privind distanţele dintre pereţii de rigidizare de la pct. 3.4.5 şi tabelul 5, iar planşeele sunt alcătuite ca şaibe rigide în planul lor, fenomenul de pierdere a stabilităţii se poate produce pe înălţimea unui nivel deoarece pereţii se consideră cu legături fixe în dreptul planşeelor. Analiza capacităţii portante se va face considerând lungimea de flambaj a peretelui respectiv funcţie de înălţimea liberă a nivelului h (fig. 39 a);

b. în cazul când nu sunt îndeplinite condiţiile de mai sus (de ex. la clădiri cu un singur nivel sau la structuri de tip sală la care planşeul nu constituie o şaibă rigidă), pereţii se consideră ca fiind console verticale încastrate la bază şi cu legături elastice la vârf. (fig. 39. b).

9.2. Stabilirea încărcărilor

9.2.1. Determinarea încărcărilor gravitaţionale, transmise pereţilor structurali de planşee, se va face funcţie de modul de transmitere a încărcărilor, ce depinde de tipul planşeului, după cum urmează:

a. În cazul planşeelor alcătuite din elemente de suprafaţă (planşee din beton armat monolit, tip pedală cu suprabetonare şi panouri sau semipanouri prefabricate), încărcările gravitaţionale se transmit la toţi pereţii de pe contur funcţie de dimensiunile în plan ale plăcilor. Suprafeţele de descărcare ale planşeului, aferente fiecărui perete, se vor determina considerând liniile de rupere ale acestora înclinate cu unghiuri de 45° faţă de pereţi (fig. 40 a);

b. În cazul elementelor liniare (fâşii sau grinzi şi corpuri de umplutură), transmiterea încărcărilor se face direct numai la pereţii pe care acestea reazemă (fig. 40 b). Având în vedere legăturile existente între pereţi, care au ca efect egalizarea deformaţiilor verticale în zonele de intersecţie ale pereţilor, repartizarea încărcărilor se va face şi la pereţii perpendiculari pe cei direct încărcaţi. Se admite ipoteza repartizării uniforme a încărcărilor verticale pe aria activă a diafragmelor (vezi pct. 11.3).

9.2.2. Repartizarea încărcărilor locale, concentrate sau distribuite de zidărie, se consideră că se face după plane înclinate cu 30° faţă de verticală. De asemeni, se admite ipoteza repartizării încărcărilor la elementele cu secţiuni în formă de T, L, I prin retransmiteri de încărcări de la inimi la tălpi şi invers, continuu pe înălţimea construcţiei, până la repartizarea uniformă a eforturilor de compresiune în secţiunile de calcul.

9.3. Excentricitatea de aplicare a încărcărilor gravitaţionale

9.3.1. Calculul pereţilor se va face luând în considerare următoarele excentricităţi de aplicare a încărcărilor gravitaţionale perpendiculare pe axul longitudinal al acestora:

- excentricităţi structurale,

- excentricităţi de execuţie,

- excentricităţi datorită acţiunii încărcărilor orizontale perpendiculare pe suprafaţa pereţilor.

9.3.2. Excentricităţi structurale "e1" provin din:

- rezemarea excentrică a planşeelor (fig. 41);

- deschideri sau încărcări diferite pe planşeele adiacente pereţilor (fig. 41);

- suprapunerea excentrică a pereţilor cu grosimi diferite (fig. 42).

Diagramele de momente încovoietoare datorită aplicării excentrice a încărcărilor gravitaţionale se vor considera conform fig. 43.



9.3.3. Excentricităţile de execuţie "ea" provin din:

- abateri la coaxialitatea pereţilor,

- abateri la verticalitatea pereţilor,

- abateri la grosimea pereţilor sau neomogenităţi ale materialelor.

Conform STAS 10109/1-82 pct. 5.2.1, în cazul în care "ea" nu depăşeşte cea mai mare din valorile:

unde "t" este grosimea peretelui, iar "ho" înălţimea liberă dintre planşee, verificarea peretelui se va face neglijând excentricitatea "ea".

9.3.4. Excentricităţile datorită încărcărilor orizontale ce acţionează perpendicular pe planul peretelui ce provind din:

- acţiunea vântului "ev",

- acţiunea cutremurului "ec",

- împingerea pământului "ep".

se vor determina funcţie de momentele încovoietoare produse de aceste încărcări în secţiunea de calcul a peretelui respectiv:

9.3.5. Excentricităţile totale de calcul vor fi:

- pentru gruparea fundamentală a încărcărilor:

e0 = e1 + ea + ev - pentru pereţii exteriori ai suprastructurii

e0 = e1 + ea + ep - pentru pereţii subsolului.

- pentru gruparea specială a încărcărilor:

e0 = e1 + ea + ec

9.4. Dimensionarea elementelor

9.4.1. Dimensionarea secţiunilor pereţilor structurali se va face la acţiunea sarcinilor gravitaţionale, ţinând seama de excentricităţile de aplicare a acestora şi de fenomenul de pierdere a stabilităţii, cu relaţiile din STAS 10109/1-82.

În anexa 1 se dau precizări privind determinarea lungimii de flambaj a pereţilor din zidărie, funcţie de legăturile de pe conturul acestora capabile să împiedice pierderea stabilităţii pereţilor.

9.4.2. Verificarea pereţilor se va face prin determinarea capacităţii portante a unor fâşii verticale de perete, cu



lăţimea de 1,0 m. Se vor alege în acest scop fâşiile din perete care prezintă riscul maxim de pierdere a stabilităţii (capetele libere, nerigidizate, ale pereţilor, fâşiile cele mai depărtate de rigidizările verticale perpendiculare etc.).

9.4.3. Secţiunile elementelor de zidărie se vor verifica pentru perioada de execuţie ţinând seama de schema statică reală şi de rezistenţele reduse ale mortarului (funcţie de vârsta acestuia) conform STAS 10109/1-82 pct. 4.7. şi tabelul 7. În cazul în care în timpul execuţiei nu este asigurată rezistenţa şi stabilitatea pereţilor (de ex. pereţi care rămân un timp necontravântuiţi sau nelegaţi pe verticală), se vor prevedea măsuri de sprijinirea provizorie a lor.

[top]

10. CALCULUL PEREŢILOR LA ÎNCĂRCĂRI ORIZONTALE CE ACŢIONEAZĂ PERPENDICULAR PE PLANUL LOR

10.1. Pereţii structurali acţionaţi de încărcări orizontale perpendicular pe planul lor (vânt, seism) vor fi consideraţi ca elemente continui pe verticală şi orizontală, rezemate pe planşeele clădirii şi pe pereţii de rigidizare în cazul în care planşeele sunt alcătuite ca şaibe rigide în planul lor, iar pereţii de rigidizare sunt prevăzuţi la distanţele specificate la pct. 3.4.5. şi tabelul 5.

Determinarea momentelor încovoietoare se va face ca pentru plăci elastice (fig. 44), cu condiţia asigurării capacităţii de rezistenţă la compresiune excentrică şi în limitele unor deformaţii admise.

10.2. Pereţii din zidărie ai subsolului solicitaţi la împingerea pământului se consideră rezemaţi pe orizontală pe planşeul de peste subsol şi pe verticală pe pereţii perpendiculari ai subsolului. La partea inferioară, pereţii subsolului se consideră, funcţie de rezolvarea constructivă, fie rezemaţi pe placa pardoselii subsolului (fig. 45. a), fie încastraţi în cazul când nu există prevăzută placă pe pardoseală (fig. 45 b).

În ambele cazri se va urmări ca excentricitatea provenită din împingerea pământului (pct. 9.3.4.) să nu depăşească 1/3 din grosimea peretelui.

10.3. Funcţie de raportul dintre înălţimea subsolului şi distanţa dintre pereţii de rigidizare, pereţii supuşi la împingerea pământului vor fi consideraţi că lurează pe una sau două direcţii similar cu plăcile elastice, admiţând în al doilea caz continuitatea pe direcţie orizontală în dreptul pereţilor de rigidizare.

10.4. Verificarea capacităţii portante a pereţilor subsolului se va face sub acţiunea simultană a împingerii pământului cu a încărcărilor verticale maxime portabile la nivelul terenului (ce acţionează în imediata vecinătate a clădirii şi provenite din staţionarea vehiculelor, depozitări de materiale etc.), dar nu mai puţin de 1.000 kg/m2.

10.5. Solicitarea gravitaţională şi aplicarea excentrică a acesteia, în cazul în care are un efect favorabil asupra rezistenţei şi stabilităţii peretelui, se va considera cu valoarea minimă.

[top]

11. CALCULUL STRUCTURLOR DIN ZIDĂRIE LA ACŢIUNI ORIZONTALE (SEISMICE)

11.1. Principii

11.1.1. Calculul structurilor la acţiuni orizontale este elaborat pe baza elementelor teoretice şi experimentale cunoscute până în prezent; prevederile normativului vor putea fi treptat îmbunătăţite pe măsură ce se vor acumula datele de fundamentare necesare pe baza studiilor teoretice, a experimentărilor şi urmărirea sistematică a comportării în timp a acestor structuri. Se pot aplica şi alte moduri de calcul decât cele indicate în prezentul normativ, în baza unor justificări corespunzătoare.



11.1.2. Structurile de zidărie portantă pot fi calculate la acţiunea sarcinilor orizontale, utilizându-se următoarele moduri de calcul:

a. Calculul capacităţii de rezistenţă la încărcări orizontale, atât a elementelor componente ale clădirii cât şi a ansamblului clădirii şi compararea acesteia cu solicitarea orizontală de calcul. Acest mod de calcul se poate aplica structurilor etajate cu compartimentare deasă sau rară, alcătuite în conformitate cu prevederile cap. 3-5 şi se va dezvolta în cele ce urmează.

b. Calculul cu conlucrarea spaţială, la care solicitările aferente pereţilor se determină în funcţie de rigiditatea relativă a acestora, mod de calcul bazat pe aceleaşi principii ca şi cel aplicat la structurile de beton armat cu corecturi specifice caracteristicilor zidăriei. Acest mod de calcul are un caracter mai general.

11.1.3. Structurile de zidărie portantă vor fi calculate la acţiunea forţelor seismice, determinate în conformitate cu Normativul P 100-81. Ele nu trebuie calculate la acţiunea vântului.

11.1.4. Modul de calcul la capacitatea de rezistenţă are un caracter de verificare, este simplificat şi aproximativ.

În baza dimensiunilor şi alcătuirii elementelor portante şi a forţei gravitaţionale maxime sau minime probabile, se stabileşte capacitatea de rezistenţă la încărcări orizontale a fiecărei diafragme, respectiv montant, exprimată sub forma mărimii forţei tăietoare capabile la nivelul respectiv, considerându-se valoarea cea mai mică determinată pentru una dintre următoarele solicitări:

- compresiunea excentrică cu excentricitate în planul pereţilor, ţinându-se seama după caz de influenţa favorabilă a legăturilor orizontale (buiandrugi, grinzi);

- forfecarea rostului orizontal;

- eforturile principale de întindere în secţiuni înclinate.

Pentru structuri cu compartimentare deasă se admite calculul numai la eforturi principale de întindere.

Suma capacităţilor de rezistenţă minime, ale tuturor diafragmelor componente ale structurii, pentru fiecare direcţie principală, corectată cu un coeficient al condiţiilor de lucru, se compară cu forţa orizontală (seismică) totală la nivelul respectiv, ţinându-se seamă şi de efectul torsiunii, printr-un coeficient al încărcării.

11.2. Ipoteze de calcul

Modul de calcul la capacitate portantă se bazează pe următoarele ipoteze:

a. planşeele au o rigiditate suficientă pentru a putea redistribui încărcările, după ce un element sau mai multe elemente au atins valoarea capacităţii de rezistenţă, lucrând în continuare în domeniul plastic;

b. prin redistribuirea încărcărilor pot fi antrenate elemente care mai au rezerve de rezistenţă;

c. efectele neconcordanţei dintre comportarea efectivă şi ipotezele făcute asupra redistribuirii încărcării, ca de exemplu determinarea unor elemente slabe şi ieşirea lor din lucru înainte de timp, fără să lucreze în domeniul plastic, deformabilitatea planşeelor etc. se corectează printr-un coeficient al condiţiilor de lucru;

d. pentru calculul cu torsiune a structurii şi pentru verificarea fundaţiilor, se acceptă ipoteza distribuirii solicitărilor orizontale în funcţie de capacitatea de rezistenţă a elementelor;

e. se consideră că elementele de beton armat înglobate în zidărie conlucrează cu acesta, afectându-se rezistenţa zidăriei cu un coeficient al condiţiilor de lucru m

z = 0,85, prin care se ţine seama de diferenţa de rigiditate a materialelor;

f. la pereţii cu goluri de uşi şi ferestre se ia în calcul efectul favorabil al buiandrugior. Punctul de anulare almomentului în buiandrug, datorită acţiunii orizontale, se consideră la mijlocul deschiderii buiandrugului.



11.3. Schema de calcul

Fiecare element (montant) delimitat din structura spaţială, conform cu prevederile de la punctul 9.1., se consideră că lucrează ca o consolă verticală încastrată la bază, solicitată de forţe orizontale, având la nivelul planşeului legături cu celelalte elemente (montanţi) (fig. 46).

Dimensiunile în plan ale diafragmelor, respectiv ale montanţilor, se stabilesc separat pe fiecare din direcţiile principale ale structurii (transversal şi longitudinal), ţinându-se seama de dimensiunile limită pentru tălpile secţiunilor în formă de I, T, L, date în fig. 47.

Legăturile orizontale pot fi de tipul pendular (de exemplu planşeul flexibil fără buiandrug) sau de tipul buiandrugului cu încastrare elastică (fig. 46).

Nivelul de încastrare a diafragmelor se consideră la nivelul superior al fundaţiilor pentru clădirile cu subsol, sau al soclului la clădirile fără subsol. În cazul în care structura subsollui are o rigiditate mult mai mare decât suprastructura, nivelul de încastrare a diafragmelor se poate considera la nivelul planşeului peste subsol.

Calculul se face de regulă la fiecare nivel. Se admite, în cazuri justificate (de exemplu la structuri cu compartimentare deasă, uniform alcătuită), să se facă calculul numai pentru nivelul de bază.

11.4. Relaţia de bază

Calculul la capacitatea de rezistenţă a structurii în ansamblul ei, precum şi verificarea nivelului de siguranţă se face cu următoarea relaţie de bază:

(1)

în care:

Sk - sarcina orizontală (seismică) de nivel la nivelul k;

Tci j ; - forţa tăietoare capabilă minimă a diafragmei i la nivelul j;

η - coeficientul încărcării prin care se ţine seamă de efectul torsiunii, conform anexei II;

m - coeficientul condiţiilor de lucru conform tabelului 11;

n - numărul nivelurilor clădirii;

t - numărul total al diafragmelor pe direcţia de calcul

Tabelul 11

COEFICIENTUL CONDIŢIILOR DE LUCRU "m"

Direcţia de acţiune a sarcinii

seismice Tipul planşeului

Raportul

B (lăţimea)

L (lungimea)

Coeficientul m

B ≤ L



11.5. Capacitatea de rezistenţă la compresiune excentrică

11.5.1. Forţa tăietoare capabilă în cazul solicitării la compresiune excentrică în planul pereţilor pentru diafragme sau montanţii pereţilor cu goluri, fără a se lua în consideraţie efectul buiandrugilor, se determină după cum urmează:

a. pentru zidărie simplă (fig. 48).

(2)

în care:

TCM - forţa tăietoare capabilă la solicitarea de compresiune excentrică a unei diafragme "i" la nivelul de calcul;

Mc - momentul încovoietor maximum capabil al diafragmei respective la nivelul de calcul;

N - sarcina gravitaţională maximă aferentă diafragmei la nivelul de calcul;

Z - distanţa pe verticală de la secţiunea de calcul la punctul de aplicaţie al rezultantei forţelor orizontale care acţionează deasupra nivelului de calcul;

R - rezistenţa de calcul la compresiune a zidăriei;

Sc - momentul static al ariei comprimate (Ac) în raport cu axa care trece prin centrul de greutate al secţiunii.

Sc = Ac eo

Coeficientul de flambaj se consideră egal cu unitatea.

Longitudinal monolit , prefabricat orice raport 0,8

Transversal

monolit sau prefabricat echivalent;

>0,20 0,8

panouri monolitizate, fâşii cu suprabetonare

≤ 0,20 0,7

prefabricate din fâşii înguste

≤ 0,20

0,25

0,30

0,35

0,40

0,45

0,50

0,65

0,67

0,68

0,70

0,72

0,73

0,75



Aria comprimată Ac se determină din relaţia de proiecţie a forţelor:

Se admite ca zona întinsă să aibă maximum lungimea egală cu 0,5 din lungimea elementului.

Pentru secţiuni dreptunghiulare relaţia (2) are următoarea formă:

(2')

În relaţiile date s-a considerat că punctul de aplicaţie al forţei N coincide cu centrul de greutate al secţiunii. În cazul în care forţa N se aplică excentric, fără ca elementul să fie acţionat de forţe orizontale, se va ţine seama de aceast ala stabilirea forţei tăietoare capabile:

d - distanţa de la punctul de aplicaţie al forţei gravitaţionale N de la centrul de greutate al secţiunii.

b. Zidăria întărită cu stâlpişori de beton armat (fig. 49)

(3)

în care:

Rb - rezistenţă la calcul la compresiune a betonului

Sb #9;- momentul static al ariei comprimate de beton în raport cu centrul de greutate al armăturilor întinse.

Sz - idem, pentru aria comprimată a zidăriei.

YN - distanţa de la centrul de greutate al armăturilor întinse la axul care trece prin punctul de aplicaţie al forţei gravitaţionale N.

Pentru determinarea momentelor statice Sb şi Sz se calculează aria comprimată Ac din echilibrul forţelor în proiecţie verticală:

Ac = Az + Ab

(4)

Pentru simplificare se admite neglijarea armăturilor în zona comprimată şi neglijarea luării în calcul a ariilor stâlpişorilor în porţiunea mijlocie la secţiunile cu stâlpişori marginali.

Armătura din zona întinsă se va lua în calcul indiferent de procentul de armare al secţiunii complexe.

Pentru secţiuni dreptunghiulare (fig. 49 b) relaţia (3) are următoarea formă:



(3')

unde

11.5.2. Forţa tăietoare capabilă în cazul de solicitare de compresiune excentrică în planul pereţilor pentru montanţii diafragmelor cu goluri, la care se ia în consideraţie efectul buiandrugilor încastraţi elastic, se determină cu relaţia (5):

(5)

în care:

- forţa tăietoare capabilă respectiv momentul capabil al unui montant la nivelul de calcul determinatca pentru un element plin cu relaţia 2 sau 3 în care se introduce forma gravitaţională⎯N în locul lui N conform relaţiei (7)

- forţa tăietoare capabilă, respectiv momentul capabil al unui montant la nivelul de calcul datoritefectului buiandrugilor care se determină cu relaţiile (6) şi (6° )

Pentru motantul marginal:

(6)

Pentru motantul intermediar "i"

(6')

în care:

Tbi, Tbi - 1 - forţele tăietoare maxime capabile ale buiandrugilor din stânga şi din dreapta montantului "i" conform punctului 11.5.3.

γj ; Σγj - coeficientul pentru nivelul j, respectiv suma acestora până la nivelul de calcul prin care se ţine seama

de variaţia valorilor Tb pe înălţimea clădirii care pentru solicitări seismice se ia din tabelul 12.

c'i ; c"i - distanţele de la mijlocul buiandrugilor (punctul de moment zero) până la axul vertical al montantului (fig. 50).

Tabelul 12

VALORILE COEFICIENTULUI γj şi Σγj .

Numărul nivelurilor



OBSERVAŢII:

1. Valorile din tabel corespund solicitărilor seismice în ipoteza variaţiei liniare a deformaţiei structurii.

2. Valorile din tabel sunt valabile pentru clădirile care înălţimile nivelurilor (hct) sunt egale între ele şi masele de nivel (Q

k) sunt cât mai egale între ele.

3. Prin variaţia coeficienţilor γj se ţine seama în anumite limite de condiţiile de echilibru pe verticală a forţelor gravitaţionale cu forţele tăietoare din buiandrugi.

Pentru determinarea forţei tăietoare capabile a montantului la solicitările de compresiune excentrică, la

calculul termenului din relaţia (5), care se stabileşte după situaţie cu una din relaţiile (2), (2'), (3) sau (3'), la forţa gravitaţională N se adaugă sau se scade, după caz, suma forţelor tăietoare din buiandrugi conform relaţiei (7) sau (7').

Pentru montantul marginal:

(7)

Pentru montantul intermediar:

(7')

Semnul (-) se introduce când rezultanta forţelor Tb este dirijată de jos în sus.

11.5.3. Forţa tăietoare capabilă a buiandrugilor (Tb) este cea mai mică forţă determinată în baza următoarelor considerente:

- rezistenţa la strivire a zidăriei în care se încastrează buiandrugii;

- rezistenţa montantului la compresiune excentrică, ţinându-se seama de echilibrul momentelor încovoietoare în zona de încastrare;

- echilibrul forţelor în proiecţia verticală;

- rezistenţa buiandrugului la moment încovoietor şi la forţa tăietoare.

a. Pentru alcătuiri curente de buiandrugi (fig. 51, fig. 52) forţa Tb, considerată că acţionează la primul nivel, având în vedere condiţia de rezistenţă la strivire a zidăriei, se determină cu relaţia (8):

Nivelul K

P + 4 P + 3 P + 2 P + 1 P

γj Σγj

γj Σγj

γj Σγj

γj Σγj

γj

Σγj

5 0,30 0,30 - - - - - - - -

4 0,60 0,90 0,30 0,30 - - - - - -

3 0,82 1,72 0,68 0,98 0,30 0,30 - - - -

2 0,95 2,67 0,92 1,90 0,70 1,00 0,30 0,30 - -

1 1,00 3,67 1,00 2,90 1,00 2,00 0,70 1,00 0,30 0,30



(8)

a - lungimea de încastrare a buiandrugului

b - grosimea buiandrugului

Rstr - rezistenţa de calcul la strivire a zidăriei care se stabileşte cu relaţia (9)

σ0 - efortul unitar de compresiune la nivelul buiandrugului peste primul nivel, datorit sarcinii gravitaţionale:

(vezi fig. 51 a)

ki - coeficient prin care se ţine seama de distribuirea eforturilor în zona de încastrare, şi care se determină cu relaţiile (10), (11), (12).

- Rezistenţa de calcul la strivire:

(9)

- Valorile şi domeniul de valabilitate a coeficienţilor ki: montant marginal:

(10)

este valabil pentru:

a ≤ 3hb şi l1 - a ≥ 2hb

(11)

este valabil pentru:

a ≥ 3hb şi l1 - a ≤ hb.

În cazul în care: a ≤ 3hb iar 2hb > l1 - a > hb se interpolează liniar între valorile coeficienţilor K1 şi K2.

montant intermediar:

(12)

pentru partea din stânga;

(12')



pentru partea dreaptă.

La determinarea forţei gravitaţionale aferente montantului se admite să se neglijeze componenta dată de forţele tăietoare din buiandrugi Tb. În caz contrar, calculul se face prin încercări succesive.

Dintre valorile forţelor Tb, calculate pentru acelaşi buiandrug, odată pentru condiţiile de încastrare din stânga (T'b1 din fig. 51 b şi fig. 52 b), şi odată pentru condiţiile de încastrare din dreapta (T"b1), se va alege valoarea cea mai mică.

Calculul forţelor tăietoare Tb la buiandrugii continui (fig. 52) se face cu coeficientul K2, relaţia (11), pentru montantul marginal, iar pentru montantul intermediar cu coeficientul:

pentru partea din stânga.

respectiv:

pentru partea din dreapta.

Momentul capabil din nod, datorit forţelor tăietoare din buiandrugi, se paote exprima direct prin relaţia (13).

(13)

b. Valoarea forţei tăietoare Tb care satisface condiţia de rezistenţă la compresiune excentrică a montantului se verifică cu ajutorul relaţiilor (14), (15) şi (15').

- Pentru montantul marginal (fig. 51, fig. 52).

(14)

- Pentru montantul intermediar

(15)

respectiv

(15’)

c. Valoarea forţei tăietoare Tb, care satisface condiţia echilibrului forţelor în proiecţie verticală, se verifică cu ajutorul relaţiilor (16) şi (17).

- Pentru montantul marginal:

(16)



- Pentru montantul intermediar:

(17)

d. Buiandrugul se dimensionează ca element de beton armat, atât la încărcări gravitaţionale, cât şi la efectul forţei tăietoare, având valoarea cea mai mică dintre cele determinate la punctele precedente a...e, în conformitate cu STAS 10107/0-76.

Deschiderea de calcul lc pentru determinarea momentului de încastrare se va considera în funcţie de tipul buiandrugului după cum urmează:

- buiandrugul conform fig. 51;

Ic = I0 + 0,2a (18)

- buiandrug continuu conform fig. 52:

Ic = I0 + 0,2a ≤ I0 + 30 cm (19)

11.6. Capacitatea de rezistenţă la forfecarea rostului orizontal.

11.6.1. Forţa tăietoare capabilă la forfecarea rostului orizontal pentru diafragme pline din zidărie simplă, în funcţie de mărimea excentricităţii forţei gravitaţionale ca efect al momentului încovoietor datorit acţiunii forţelor orizontale, se deteremină după cum urmează:

a. pentru secţiuni la compresiune excentrică cu excentricitate mică la care este îndeplinită condiţia:

cu relaţiile (20) şi (20')

(20)

- pentru secţiuni dreptunghiulare la care:

în care

Ai = b li - aria inimii în cazul secţiunilor I.T.L. conform fig. 53

Rf - rezistenţa de calcul la forfecarea zidăriei;

µ i - coeficientul prin care se ţine seama de distribuirea eforturilor de alunecare, raportat la aria inimii conformrelaţiei (21);



f - coeficientul de frecare conform STAS 10109/1-82 pct. 5.2.4.

σ 0 - efort unitar de compresiune la nivelul de calcul.

- Coeficientul µ i se determină cu relaţia:

(21)

în care:

S - momentul static al suprafeţei cuprinse între marginea secţiunii şi axa ce trece prin centrul de greutate al secţiunii, în raport cu această axă;

li - lungimea inimii (fig. 53).

În tabelul 13 se dau valori aproximative pentru coeficientul µ i.

b. Pentru secţiuni solicitate la compresiune excentrică cu excentricitate mare la care:

cu relaţiile (22) şi (22'):

(22)

Tabelul 13

VALORI APROXIMATIVE PENTRU COEFICIENTUL µi

- pentru secţiuni dreptunghiulare la care:

Forma secţiunii µ i

- dreptunghiulară 1,5

- secţiuni I cu tălpi reduse 0,1< b1/l1< 0,4 şi secţiuni în T.L. 1,35

- secţiuni I cu tălpi late b1/l1 ≥ 0,4 1,15



(22')

11.6.2. Forţa tăietoare capabilă la forfecarea rostului orizontal pentru diafragme pline din zidărie întărită cu stâlpişori de beton armat (zidărie complexă), se determină cu relaţia (23):

(23)

în care:

Aai - suma secţiunilor barelor verticale din toţi stâlpişorii peretelui considerat;

Aa - secţiunea barelor din stâlpişorul de pe partea întinsă;

Ra - rezistenţa de calcul a armăturii.

Relaţia se aplică numai în cazul solicitării de compresiune excentrică cu excentricitate mare, când se consideră că rezistenţa de forfecare a zidăriei (Rf) este depăşită, datorită eforturilor de întindere în secţiuni, care apar la ambele capete ale peretelui, ca urmare a solicitărilor seismice alternante.

Calculul se face atât cu relaţia (22) sau (22') pentru zidăria simplă cât şi cu relaţia (23).

Dintre aceste două valori determinate, se consideră cea mai mare.

11.6.3. Forţa tăietoare capabilă la forfecarea rostului orizontal pentru diafragma cu goluri se calculează cu relaţiile (20) (20'), (22), (22') pentru zidărie simplă, sau cu relaţia (23) pentru zidăria întărită cu stâlpişori de beton armat, în care forţa gravitaţională N, cu care se determină efortul unitar σ 0, se înlocuieşte cu forţa⎯N, determinată conform relaţiei (7) sau (7').

În cazul în care forţa tăietoare capabilă la forfecarea rostului orizontal determinată ca mai sus, este mai mică decât forţa tăietoare capabilă la compresiunea excentrică determinată în conformitate cu prevederile de la punctele 11.5.2. şi 11.5.3. adică:

Tcf < TCM

se recalculează forţele tăietoare din buiandrugi Tb (determinate conform pct. 11.5.3) şi forţa gravitaţională de calcul N din condiţia:

(24)

Pentru simplificare se admite ca valoarea forţelor tăietoare din buiandrugi să fie recalculată, utilizând raportul dintre forţele tăietoare Tcf şi TCM cu relaţia:

(25)

iar forţa Tef definitivă să fie determinată prin încercări succesive.

11.7 Capacitatea de rezistenţă la eforturi principale de întindere

11.7.1. Forţa tăietoare capabilă corespunzătoare condiţiei de rezistenţă la eforturile principale de întindere, pentru diafragme pline din zidărie simplă se determină cu relaţia (26) şi (26')



(26)

- pentru secţiuni dreptunghiulare:

(26')

în care:

Rp - rezistenţa de calcul a zidăriei la eforturile principale de întindere obţinută prin înmulţirea valorilor din STAS 10109/1-82 tabelul 6, în cazul în calculului la încărcări seismice, cu coeficientul condiţiilor de lucru suplimentar m = 1,2.

φ - coeficientul în funcţie de excentricitatea relativă l/e0 conform tabelului 14.

Explicarea celorlalte notaţii s-a dat la relaţia (20).

Tabelul 14

VALORILE COEFICIENTULUI φ

Stabilirea exercităţii relative l/e0 se va face conform punctului 11.7.4. (vezi anexa III).

11.7.2. Forţa tăietoare capabilă corespunzătoare condiţiei de rezistenţă la eforturile principale de întindere, pentru diafragme pline din zidărie întărită cu stâlpişori de beton armat (zidărie coplexă), se determină după cum urmează:

a. La secţiunile la care rezistenţa este asigurată de panourile de zidărie simplă încadrate de elemente de beton armat, calculul se face cu relaţia (26) sau (26') după caz, în care efortul mediu de compresiune σ

0 se

introduce cu valoarea:

(27)

în care aria ideală: iar coeficientul µ i se introduce cu valoarea determinată în baza

caracteristicilor ideale ale secţiunilor (Aid, Sid, Iid);

(28)

Excentricitatarea relativă l/e0 φ

≥ 6 1

≤ 4 0



b. La secţiunile la care rezistenţa la eforturile principale nu mai este asigurată de zidărie, aceasta considerându-se fisurată, întregul efort de întindere trebuie preluat de armăturile din centuri (respectiv de armăturile prevăzute în rosturile orizontale ale zidăriei) şi de armăturile stâlpişorilor de beton armat.

Deoarece rezistenţa la eforturi principale de întindere trebuie satisfăcută concomitent atât de armăturile din centuri cât şi de cele din stâlpişori, se va considera cea mai mică valoare dintre următoarele:

- pentru centuri şi armăturile din rosturile orizontale ale zidăriei:

- zidărie simplă (29)

- pentru stâlpişori:

- zidărie simplă (30)

în care:

Aac - aria rmăturilor din centuri destinată a prelua numai solicitările seismice, şi aria totală de armătură din rosturile orizontale ale zidăriei pe înălţimea unui nivel;

Σ Aas - aria armăturilor din stâlpişori din porţiunea mijlocie a peretelui fără armătura stâlpişorilor marginali);

Σ Ii - suma lungimilor de zid aferente stâlpişorilor din porţiunea mijlocie a peretelui (fig. 54).

11.7.3. Forţa tăietoare capabilă corespunzătoare condiţiei de rezistenţă la eforturi principale de întindere, pentru diafragme cu goluri, se calculează cu relaţiile (26) sau (26') pentru zidăria simplă, în care, pentru determinarea efortului mediu de compresiune σ0, în locul forţei gravitaţionale N se introduce forţa⎯N conform relaţiei (7) sau (7') şi cu relaţiile (29) şi (30) pentru zidăria întărită cu stâlpişori de beton armat.

11.7.4. Excentricitatea relativă a forţei gravitaţionale (l/e0), în funcţie de care se stabileşte prin intermediul coeficientului φ efectul efortului de compresiune asupra mărimii capacităţii de rezistenţă la eforturi principale de întindere la diafragma din zidărie simplă (relaţiile 26, 26'), se determină după cum urmează:

a. Pentru diafragme pline, cu relaţia:

(31)

b. Pentru diafragme cu goluri, cu relaţia:

(32)

Întrucât forţa tăietoare capabilă Top care urmează să fie determinată nu este cunoscută pentru a putea fi introdusă în relaţiile (31) sau (32), calculul se face cu aproximaţii succesive, prima valoare a excentricităţii relative stabilindu-se din condiţia rezistenţă la compresiune excentrică (TCM) conform prevederilor de la punctul 11.5.1.



(31')

respectiv

(32')

Aproximaţiile se continuă până când diferenţele dintre două valori succesive devin neglijabile. Pentru forţa tăietoare capabilă de la nivelul de bază, valorile coeficientului φ se pot citi direct din diagrama dată în anexa III.

La pereţii cu goluri, în cazul în care forţa Tcp este mai mică decât TCM se va recalcula forţa⎯N şi momentul

. Pentru aceasta se admite ca forţa tăietoare din buiandrugi Tb, să fie determinată în mod aproximativ, înmulţindu-se forţa Tb calculată conform punctului 11.5.3. cu raportul Tcp/TCM.

[top]

12. VERIFICAREA PLANŞEELOR CA DIAFRAGME ORIZONTALE

12.1. Sistemul static de calcul şi schema de încărcare

12.1.1. În plan orizontal planşeele pot fi considerate în calcul drept grinzi-pereţi continue, având ca reazeme pereţii diafragmă ai clădirii. Solicitarea orizontală este egală cu forţa seismică de nivel Sk care se repartizează proporional cu masele aferente nivelului respectiv.

În cazurile curente se admite în mod acoperitor repartizarea liniară a sarcinii seismice pe lungimea (L) sau pe lăţimea (B) a planşeului (fig. 55).

(33)

în care:

e - distanţa dintre centrul de rigiditate şi centrul masic şi se determină conform anexei II (ex1 respectiv ey1).

Se admite ca forţele Ski care acţionează asupra diafragmei i la nivelul k să fie considerate proporţionale cu capacităţile portante ale pereţilor - diafragmă la nivelul "0" stabilite în conformitate cu prevederile din capitolul 11.

(34)

La structurile bine conformate calculul se face de regulă numai pentru planşeul peste ultimul nivel.



La structurile cu compartimentare deasă, cu planşee din beton armat monolit, panouri prefabricate sauprefabricate cu suprabetonare, la care diafragmele transversale au capacităţi de rezistenţă comparabile între ele, nu este necesară verificarea planşeelor ca diafragme orizontale.

12.1.2. Solicitările secţionale în plan orizontal şi anume forţele tăietoare T şi momentele încovoietoare M se determină după regulile staticii construcţiilor (fig. 55).

Valorile obţinute pentru diferite secţiuni, care servesc pentru dimensionarea diafragmei orizontale, se împart cu un coeficient al condiţiilor de lucru "m" prin care se ţine seama de neconcordanţa posibilă dintre ipoteza făcută asupra posibilităţii dintre rigiditatea pereţilor-diafragmă şi capacitatea lor portantă.

Coeficientul "m" este dat în tabelul 11.

12.2. Dimensionarea şi verificarea secţiunilor.

12.2.1. Verificarea la moment încovoietor se face prin determinarea secţiunii de armare necesare pe laturile longitudinale ale planşeului şi a efortului de compresiune suplimentar în placa planşeului, cu relaţiile:

(35)

(36)

12.2.2. Verificarea la forţe tăietoare în plan orizontal se face ţinându-se seama de eforturile principale de întindere existente în placa planşeului, datorită forţei tăietoare din încărcările gravitaţionale.

La planşee din beton armat monolit nu trebuie prevăzute armături transversale şi longitudinale speciale în cazul în care este îndeplinită condiţia:

(37)

în care:

Q - forţa tăietoare de calcul din forţa gravitaţională;

T - forţa tăietoare de calcul din încărcări orizontale;

Rt - rezistenţa de calcul la întindere a betonului.

La planşeele din beton armat monolit, la care nu este îndeplinită condiţia (37) precum şi la planşeele din panouri prefabricate armăturile transversale şi longitudinale suplimentare, respectiv armăturile care traversează rostul de îmbinare dintre panourile prefabricate, se vor determina cu relaţia:

(cm2/m) (38)

În rostul de îmbinare a panourilor prefabricate se va verifica şi rezistenţa la forfecare a penelor de beton precum şi rezistenţa la compresiune locală a pragurilor la îmbinarea în dinţi.

În cazul planşeelor prefabricate din elemente de tip fâşie, armăturile de ancorare a fâşiilor în centurile de beton armat se determină cu relaţia:



(cm2/m) (39)

12.2.3. Secţiunea de armătură a centurilor de beton armat situate perpendicular faţă de diafragma solicitată, în cazul planşeelor din fâşii montate paralel cu această diafragmă se determină cu relaţia:

(40)

în care:

l - lungimea diafragmei

lt - distanţa dintre axele traveelor adiacente diafragmei solicitate.

12.2.4. Transmiterea eforturilor tangenţiale de la planşeu la pereţii diafragmă, se verifică la toate tipurile de planşee cu ajutorul relaţiilor date la punctele 11.6.1., 11.6.2., 11.6.3.

În cazul planşeelor prefabricate, pentru suprafaţa supusă forfecării, care se înmulţeşte cu rezistenţa de calcul la forfecare (Rf), se va lua secţiunea orizontală a centurii care este în contact direct cu zidăria.

La planşee cu subcenturi se vor lua în calcul mustăţile de beton care fac legătura dintre cele două centuri suprapuse.

[top]

13. EXECUTAREA ZIDĂRIILOR DIN CĂRĂMIZI ŞI BLOCURI CERAMICE

13.1. Alcătuirea zidăriilor

Zidăria simplă

13.1.1 Zidăria se alcătuieşte din cărămizi sau blocuri aşezate pe lat sau pe cant (cu excepţia celor cu goluri verticale, care se aşează numai pe lat), în rânduri orizontale sau paralele. La alcătuirea zidăriilor din cărămizi pline şi cu goluri verticale pe lângă cărămizile întregi se folosesc şi fracţiuni, necesare realizării ţeserii legăturilor, ramificaţiilor şi colţurilor. La ziduri cu grosimea de 1/2 cărămidă şi de o cărămidă se admite folosirea cărămizilor sparte (jumătăţi sau mai mari) în proporţie de cel mult 15%.

Se recomandă ca înălţimile zidurilor să fie multiplul înălţimii blocurilor. În cazul în care la zidăria din blocuri ceramice rezultă la ultima asiză dimensiuni mai mici decât înălţimea unei asize, completările se vor face fie cu cărămizi nesparte de înălţime corespunzătoare, fie prin mărirea înălţimii centurii din beton. La zidăria din cărămizi şi blocuri cu goluri orizontale, la intersecţii, ramificaţii şi colţuri se folosesc jumătăţi produse în fabrică, precum şi cărămizi cu goluri verticale.

13.1.2. Rosturile verticale vor fi ţesute astfel ca suprapunerea cărămizilor din două rânduri succesive pe înălţime, atât în câmp cât şi la intersecţii, ramificaţii şi colţuri să se facă pe minimum 1/4 cărămidă în lungul zidului şi pe 1/2 cărămidă pe grosimea acestuia. Ţeserea se va face obligatoriu la fiecare rând (fig. 56 şi fig. 57).

13.1.3. Grosimea rosturilor orizontale va fi de 12 mm, iar a celor verticale va fi de 10 mm. Abaterile admisibilela grosimea rosturilor sunt cele arătate în STAS 10109/1-82.



13.1.4. Legăturile la colţurile între zidurile de cărămizi pline sau cu goluri verticale se vor face ca în figura 58, iar între cele din cărămizi şi blocuri cu goluri orizontale, ca în fig. 59.

13.1.5. Legăturile la ramificaţii de ziduri din cărămizi pline sau cu goluri verticale se vor face ca în fig. 60, iar la ramificaţii de ziduri din cărămizi şi blocuri cu goluri orizontale ca în fig. 61.

13.1.6. Legăturile la intersecţii de ziduri din cărămizi pline sau cu goluri verticale se vor face ca în fig. 62, iar la intersecţii cu ziduri din cărămizi şi blocuri cu goluri orizontale, ca în fig. 63.

13.1.7. Zidurile portante se vor alcătui din cărămizi sau blocuri cu aceeaşi înălţime; în cazul în care acest lucru nu este posibil, legătura între zidurile respective se va realiza fie prin ţesere la două rânduri, fie prin intercalarea unui stâlpişor de beton armat ca în fig. 6.

Zidărie de umplutură

13.1.8. Zidăria de umplutură la clădirile cu structură de beton armat va fi bine împănată la partea superioară şi ancorată de elementele portante ale construcţiilor (stâlpi, diafragme) după cum urmează:

a. Zidăria plină (fără goluri de uşi sau ferestre) se va ancora la clădiri cu gradul de protecţie antiseismică 8 şi 9 de o parte şi de alta a stâlpului (diafragmei) la câte cca. 60...80 cm distanţă pe verticală în funcţie de înălţimea asizei şi distanţei dintre planşee, astfel ca să se realizeze o distribuire cât mai uniformă a ancorajelor pe înălţime (fig. 64 a).

b. Porţiunile de zidărie situate pe de o parte sau alta a golului de uşi sau ferestre având lungimea de peste 1 m se vor ancora conf. pct. 13.1.8.a; cele cu lungime egală sau mai mică de 1 m se vor ancora pentru toate gradele de protecţie antiseismică (64b).

c. În traveile alcătuite din parapet şi gol de fereastră neîncadrat de zidărie, ancorarea zidăriei parapetului se va face de o parte şi alta a stâlpilor sau diafragmelor cu câte două bare la distanţă de câte 20 cm pe verticală pe marginea inferioară a golului de fereastră şi de planşeu în cazul asizelor de 10 şi 20 cm şi la câte 30 cm în cazul asizelor de 15 şi 7,5 cm (fig. 64c).

13.1.9. Ancorarea zidăriei se va face cu mustăţi de oţel beton Ø 6 mm, cu lungimea de 50 cm, scoase din stâlpi sau diafragme. În cazul porţiunilor de zidărie cu lăţimea sub 50 cm se vor folosi bare de ancorare de lungime corespunzătoare. În cazul elementelor de beton armat turnate în cofraje metalice, ancorarea zidăriei se va face cu bare fixate de stâlpi sau diafragme cu ajutorul bolţurilor împuşcate C 10 x 50 M 6 E precum şi cu şaibe şi piuliţe ca în detaliile din fig. 65.

Protecţia anticorozivă a barelor de ancorare se va realiza prin înglobarea lor în mortar marca 50, care se va prepara la punctul de lucru. Împănarea zidăriei la partea superioară se va face cu mortar de ciment şi cloţuri de cărămidă.

13.1.10. Pereţii despărţitori de 7,5 cm grosime se vor executa cu mortar marca 50 şi vor fi armaţi conform prevederilor pct. 8.5.3. Pereţii se vor ancora de stâlpi sau diafragme conf. pct.13.1.8. în dreptul rosturilor armate, sau se vor lega de zidărie prin ţesere sau ancore metalice (fig. 66).

Zidăria armată

13.1.11. Tipurile şi mărcile de mortate utilizate la zidăria armată s-au indicat la pct. 2.

13.1.12. La zidăria armată barele de armătură se prevăd în rosturile orizontale la intervale de înălţime de maximum cinci rânduri de cărămidă plină, respectiv 40 cm.

Zidăria complexă

13.1.13. Zidăria complexă este zidăria întărită, la intervale determinate prin calcul sau constructiv, custâlpişori de beton armat cu care conlucrează la preluarea încărcărilor verticale sau orizontale.

13.1.14. Dimensiunea minimă a stâlpişorilor de beton armat şi armarea lor se va prevedea conform pct. 4.4.5.



13.1.15. Se recomandă ca, ori de câte ori este posibil, pe faţa exterioară să se aplice placaje termoizolatoare.

Zidăria mixtă

13.1.16. Zidăria mixtă, folosită pentru completări, consolidări etc., este alcătuită la exterior dintr-un perete de beton iar la interior din zidărie de cărămidă plină aşezată în lung, cu rosturile ţesute la fiecare rând.

13.1.17. Pentru realizarea legăturilor dintre cei doi pereţi, la fiecare al patrulea rând se aşează câte o cărămidă transversală, la intervale de maximum 1 m în lungul zidului. Cărămizile aşezate transversal alternează pe înălţimea zidului.

13.1.18. La cel mult un metru de înălţimea zidului se execută un rând continuu de legătură din cărămizi aşezate transversal.

Cornişe

13.1.19. Cornişele şi brâiele, care depăşesc planul zidului cu cel mult jumătate din grosimea lui, se pot realiza prin scoaterea treptată în consolă a cărămizilor, în trepte de cel mult 1/4 de cărămidă la fiecare rând, respectându-se şi prevederile de la pct. 8.7.

Coşuri

13.1.20. Coşurile de fum se vor executa din cărămizi pline presate pe cale umedă sau cărămizi cu goluri verticale; în cazul utilizării cărămizilor cu goluri verticale, canalele de fum se vor căptuşi cu olane sau tuburi prefabricate de beton. Cărămizile cu goluri verticale se vor zidi cu mortar fluid (cu consistenţă 10-11 cm), iar golurile cărămizilor se vor umple cu mortar. Zidăria coşurilor obişnuite se va alcătui din cărămizi întregi. Fracţiunile de cărămizi se vor folosi numai pentru realizarea legăturilor. Zidăria va fi executată cu rosturi orizontale şi verticale bine umplute cu mortar.

Grosimea pereţilor canalelor de fum la pereţii interiori va fi de minimum 1/2 cărămidă.

La montarea olanelor şi tuburilor, rosturile dintre ele vor fi umplute cu mortar, iar golurile dintre olane sautuburi şi zidărie, se vor umple cu mortar şi bucăţi de cărămidă.

13.2. Tehnologia de execuţie a zidăriei

13.2.1. Dimensiunile, marca şi calitatea cărămizilor, precum şi marca mortarului de zidărie vor fi obligatoriu cele prevăzute în proiect. Compoziţia mortarului va fi cea arătat în STAS 1030-85 şi în Instrucţiunile tehnice C 17-82, inclusiv cele cu adaus de cenuşă conform deciziei ICCPDC Nr. 35/31.03.1980.

13.2.2 Consistenţa mortarului, determinată cu conul etalon pentru zidăria din cărămizi pline va fi de 8...13 cm, iar pentru zidăria din cărămizi şi blocuri cu goluri verticale sau orizontale va fi de 7...8 cm.

13.2.3. Cărămizile, înainte de punerea lor în lucrare, se vor uda bine cu apă. Pe timp de arşită udarea trebuie făcută mai abudent.

13.2.4. La zidăria din cărămizi pline şi cu goluri verticale, rosturile orizontale şi verticale vor fi bine umplute cu mortar, dar lăsându-se neumplute pe o adâncime de 1...1,5 cm de la faţa exterioară a zidului.

La zidăria din blocuri cu goluri orizontale, rosturile orizontale vor fi bine umplute cu mortar ca şi la zidăria din cărămizi pline sau cu goluri verticale. Pentru realizarea rosturilor verticale, mortarul se va aplica cu mistrianumai pe porţiunile marginale ale blocurilor cu goluri orizontale înguste (fig. 67).

13.2.5. Orizontalitatea rândurilor de cărămizi sau blocuri se obţine utIlizând rigle de lemn sau metal gradate la intervale egale cu înălţimea rândurilor de zidărie. Riglele se fixează la colţurile zidăriei. Verificarea orizontalităţii se va face cu o sfoară de trasat bine întinsă între aceste rigle.

13.2.6. Întreruperea execuţiei zidăriei se face în trepte, fiind interzisă întreruperea cu strepi.



13.2.7. Legăturile între ziduri, la colţuri, intersecţii şi ramificaţii se fac alternativ funcţie de tipul de cărămizi şi blocuri ceramice utilizate şi anume: primul rând de cărămizi se face continuu la unul din ziduri şi se întrerupe la cel de al doilea în dreptul intersecţiei. Rândul al doilea de la cel de al doilea zid se face continuu,întrerupând pe cel de la primul zid ş.a.m.d. Detaliile de alcătuire a legăturilor la colţuri, ramificaţii şi intersecţii sunt arătate în fig. 58...63. legăturile dintre pereţii despărţitori şi pereţii din cărămizi şi blocuri ceramice cu goluri verticale sau orizontale având asize diferite sunt arătate în fig. 66.

Tăierea cărămizilor pline sau cu goluri verticale necesare pentru realizarea legăturilor la colţuri, intersecţii, ramificaţii etc. se va face cu ciocanul de zidărie bine ascuţit sau cu o unealtă electrică cu disc abraziv. La zidăria din blocuri cu goluri orizontale, se folosesc jumătăţi de blocuri care se livrează odată cu cele întregi sau cărămizi cu goluri verticale. Se interzice tăierea blocurilor cu ciocanul.

13.2.8. Ultimul rând al zidăriei, peste care urmează să se monteze elementele prefabricate, se va executa cu cărămizi aşezate în lung.

13.2.9. Ancorarea zidăriei de umplutură de structura clădirii (stâlpii sau diafragmelor de beton armat) se face fie cu ajutorul mustăţilor de oţel beton, fie cu agrafe fixate pe bolţuri împuşcate cu pistolul conform prevederilor de la punctul 13.1.9. şi fig. 65.

Înainte de executarea zidăriei de umplutură, pe suprafeţele respective ale stâlpilor sau diafragmelor se va aplica un spriţ de mortar pe ciment, iar rostul vertical dintre zidărie şi elementul de structură va fi umplut cu mortar.

13.2.10. La executarea zidăriei armate, se va acorda o atenţie deosebită poziţionării corecte a barelor de armătură şi realizării grosimii necesare a mortarului de acoperire a armăturii în rosturile orizontale.

13.2.11. La executarea zidăriei complexe, în cazul în care armătura stâlpişorilor se realizează din carcase prefabricate (cazul curent), acestea se vor monta înainte de executarea zidăriei legându-le de mustăţile nivelului inferior.

Pe măsura executării zidăriei, în rosturile orizontale ale acesteia se aşează barele orizontale de legătură cu stâlpişorii, înglobându-le în mortar marca 50, obţinut când este cazul prin îmbogăţirea locală a dozajului de ciment. Rosturile zidăriei din dreptul stâlpişorilor se lasă neumplute cu mortar pe o adâncime de cca 2 cm pentru realizarea unei legături cât mai bune cu stâlpişorii.

Turnarea betonului se face în straturi cu înălţimea de cca 1 m, după udarea prealabilă a zidăriei şi cofrajului. Îndesarea betonului se face cu vergele. Se interzice folosirea în acest scop a vibratoarelor sau baterea cofrajului cu ciocanul.

13.2.12. La zidurile cu grosimea de cel puţin o cărămidă, se vor zidi de o parte şi de alta a golului câte 3 ghermele la fiecare gol de uşă şi câte 2 ghermele la fiecare gol de fereastră. Ghermelele din lemn vor fi impregnate cu carbolineum sau cufundate de 2...3 ori într-o baie de bitum fierbinte.

La zidurile din blocuri cu goluri orizontale, modul de fixare a ghermelor este arătat în fig. 68. La aceste ziduri, atunci când tocul sau căptuşeala nu acoperă toată grosimea zidului, golurile orizontale ale blocului se vorumple cu bucăţi de cărămizi care se fixează cu mortar.

13.2.13. Rosturile zidăriei coşurilor se vor ţese la fiecare rând şi vor fi complet umplute folosindu-se mortar de aceeaşi marcă ca la zidăria pereţilor.

Se vor monta numai olane şi tuburi de beton care nu prezintă defecte.

Execuţia va fi îngrijită, astfel ca suprafaţa interioară a coşului să fie netedă.

Coşurile pe porţiunea din podul clădirilor se vor tencui şi se vor spoi cu var. La executarea coşurilor se va ţine seama şi de prevederile STAS 6793-82 "Construcţii civile, industriale şi agrozootehnice. Coşuri, canale de fum pentru focare obişnuite la construcţii civile. Prescripţii generale", precum şi de prevederile de la pct. 8.2.

13.2.14. Zidăria aparentă se va executa cu cărămizi de calitatea A. Rosturile vor fi drepte, paralele şi de grosime egală. În acest scop se va utiliza o riglă de oţel de grosimea rostului, care se aşează pe marginea



rândului de zidărie imediat inferior celui care se execută.

Rostuirea se face cu mortarul prevăzut în proiect (norma de deviz) şi se va fugui cu fierul de rostuit.

Mortarul scurs pe faţadă şi petele lăsate de acesta se vor îndepărta cu acizi diluaţi şi se vor spăla bine cu apă.

13.2.15. Placarea diafragmelor de beton armat cu cărămizi sau blocuri ceramice, se va executa între centurile de beton armat scoase în consolă în dreptul planşeelor ca în fig. 69. Zidăria se va împăna între centuri conform prevederilor pct. 13.1.9. Spaţiul dintre zidărie şi diafragmă (de 1...2 cm) se va umple bine cu mortar odată cu executarea zidăriei. În zone seismice de grad 7, 8 şi 9 placajul va fi ancorat de diafragmă cu bare de oţel beton (înglobate în rosturi orizontale).

Ancorarea se face cu mustăţi Ø 6 mm având lungimea de cca 30 cm, scoase din diafragmă sau fixate cu ajutorul bolţurilor împuşcate conform pct. 13.1.9. Mustăţile se vor prevedea la intervale de câte 90 cm pe orizontală şi 60 cm pe verticală şi se vor îndoi în dreptul rosturilor orizontale, înglobându-se în mortar. Armarea rosturilor orizontale ale zidăriei se va face pe toată lungimea lor cu bare de oţel beton Ø 6 ÷ 8 mm, la intervale de câte 60 cm pe înălţime. Barele se vor ancora la intervale de cca. 90 cm de mustăţile scoase în acest scop din diafragmă, precum şi de mustăţile scoase din diafragmele transversale sau din stâlpi.

13.2.16. Obiectele sanitare care se montează pe zidăria din cărămizi şi blocuri cu goluri orizontale se vor fixa în dibluri de lemn care se prevăd în goluri executate cu ajutorul unei freze sau cu o daltă subţire cu lama de 5 mm bine ascuţită (fig. 70).

13.2.17. Condiţiile de calitate şi verificarea calităţii lucrărilor de zidărie de cărămidă sunt cele arătate în STAS 10109/1-82 şi în "Normativ pentru verificarea calităţii lucărilor de construcţii şi de instalaţii aferente" indicativ C 56-85.

În anexa 4 se dau abaterile limită faţă de dimensiunile stabilite prin proiect sau prin prescripţiile legale în vigoare.

Verificarea calităţii zidăriilor se face pe tot timpul execuţiei lucrărilor conform prevederilor cap. 4 din Normativul C 56-85, de către şeful de echipă şi maistru, iar la lucrări ascunse şi de către ajutorul şefului de brigadă şi reprezentantul beneficiarului. Pentru elementele de beton armat care intră în compunerea zidăriilor se aplică prevederile cap. 3 din normativ. Rezultatele tuturor verificărilor care se referă la zidării portante ce urmează a se tencui sau care au rol de izolare termică sau fonică, se înscriu în procesele verbale de lucrări ascunse.

La încheierea fazei de roşu se fac verificări scriptice şi directe, prin sondaj, pe baza cărora comisia de recepţie încheie un proces-verbal în care se consemnează verificările efectuate, rezultatele obţinute şi concluziile cu privire la posibilitatea continuării lucrărilor.

13.2.18. La executarea lucrărilor pe timp friguros se vor lua măsurile prevăzute în "Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente" indicativ C 16-84.

13.3. Măsuri de tehnica securităţii muncii.

La executarea lucrărilor de zidărie se vor respecta prevederile din:

- Norme republicane de protecţia muncii, aprobate de Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii cu Ordinele nr. 34/1975 şi 60/1975, inclusiv modificările aprobate cu ordinul 10/1977 şi 39/1977.

- Norme de protecţie a muncii în activitatea de construcţii-montaj, aprobate de M.C.Ind. cu ordinul nr. 1233/D 1980.

- Norme generale de protecţie împotriva incendiilor, la proiectarea şi realizarea construcţiilor şi instalaţiilor, aprobate prin Decretul nr. 290/16 august 1977;



- NTS pentru CM cap. XVIII-C-1969.

- Norme specifice de protecţie a muncii pentru activitatea întreprinderilor de construcţii montaj şi de deservire aparţinând consiliilor populare (CPMB, CCMB - 1977) în special cap. XXVI.

[top]

ANEXA I

CALCULUL LA FLAMBAJ

1. Lungimea de flambaj a pereţilor se va determina în funcţie de dimensiunile panourilor de pereţi şi de modul de fixare pe contur a acestora, cu relaţia:

ef = K . h0

unde:

h0 este înălţimea liberă a peretelui între două planşee succesive;

K - coeficient funcţie de legăturile de pe contur ale pereţilor cu alte elemente ale structurii.

2. Pentru clădirile a căror pereţi nu se pot deplasa perpendicular pe planul lor datorită rigidităţii planşeelor, coeficientul K se determină cu ajutorul diafragmei din fig. I.1 trasată în conformitate cu STAS 10109/1082 tabelul 14.

3. Pentru pereţii consideraţi cu legături elastice la vârf (vezi pct. 9.2.1.b) coeficientul K este dat în fig. 39 b.

4. În cazul în care în pereţi sunt prevăzute goluri cu înălţimea mai mare de 0,6 h0 laturile ce mărginesc golul vor fi considerate libere.

Golurile având suprafeţele mai mici de 0,50 m2 nu se vor lua în considerare.

[top]

ANEXA II

DETERMINAREA COEFICIENTULUI η

η = coeficientul de supraîncărcare prin care se ţine seama de efectul torsiunii



notaţii: CM = centrul masic

CR = centrul de rigiditate

RELAŢIA GENERALĂ

DETERMINAREA EXPRESIEI Σ ∆ Si

a) pe direcţia y:

în care:

(vezi P100-81)

b) pe direcţia x:

în care



Se recomandă organizarea calculului într-un tabel.

[top]

ANEXA III

DIAGRAMA PENTRU DETERMINAREA COEFICIENTULUI Φ PENTRU SECŢIUNI DREPTUNGHIULARE LA NIVELUL 0

OBSERVAŢII LA COEFICIENTUL Ø



pentru mortar:

M25 Rp = 0,96 kgf/cm2

M50 Rp = 1,30 kgf/cm2

l = lungima peretelui

H = înălţimea totală a peretelui în cazul pereţilor plini;

het = înălţimea etajului la pereţi cu goluri la care se ia în consideraţie efectul buiandrugilor.

Diagrama se poate aplica orientativ şi la secţiuni în formă de I, T, L înmulţindu-se raportul cu:

respectiv

Relaţia de compatibilitate este:

pentru zidărie simplă:

pereţi plini

Z = 0,75 H



pereţi cu goluri, ţinându-se seama de efectul buiandrugilor:

Z = 1,13 het

Pentru notaţii µ I, Ai şi Aid vezi pct. 11.6 şi 11.7, iar pentru valori ale coeficientului φ vezi tabelul 14.

[top]



Page 1 of 1New Page 1

12/19/2006mk:@MSITStore:D:\MATRIX\calccons.chm::/HtmlFig/p2-85_f1.htm
















































































































































































12/20/2006mk:@MSITStore:D:\MATRIX\calccons.chm::/HtmlFig/p2-85_fI-1.htm


12/20/2006mk:@MSITStore:D:\MATRIX\calccons.chm::/HtmlFig/p2-85_fI-1.htm