Nr.1 Martie 2014
Nr. 1 Martie 2014
Crin Alpin
2
Crin Alpin
Înainte de a răsfoi…
“Crin alpin” este prima revistă cercetășească lansată sub egida Asociației Cercetașii Munților. Ideea acestei reviste s-a născut cu doi ani în urmă, iar în luna decembrie a acestui an a început să
prindă contur.
Crinul, printre altele, este simbolul cercetășiei. Muntele este părintele adoptiv al tuturor cercetașilor. La el mergem când suntem fericiți că o nouă vacanță a început, sau când nu ne mai
găsim pe noi, pierduți printre culorile gri ale orașului, atunci când simțim că trebuie să ne ”încărcăm bateriile”, sau când vrem să ne supunem pe noi înșine la noi provocări. El ne dă voie
să descoperimtainele sale cele mai ascunse, ne învață să vedem frumosul și să îl lăsăm să ne pătrundă sufletul. Ne învață să iubim ceea ce e viață și ne învață să ne iubim pe noi. Iubindu-ne și acceptându-ne așa cum suntem, vom reuși să îi iubim și pe ceilalți și să ajungem la stadiul de a fi
ÎNTOTDEAUNA GATA
de a ne ajuta aproapele. Așa a ajuns muntele să fie prin el însuși o lecție pentru cercetași și așa a ajuns ”Crin Alpin” să fie numele acestei reviste.
Ce ne propunem cu această revistă? Am vrea ca ea să sublinieze rolul cercetășiei în viața noastră și să completeze ceea ce noi facem deja prin cercetășie. Are, pe de o parte, un rol informativ, cu privire la activitățile precedente (deoarece în fiecare număr vom prezenta unele activități avute
de la publicarea numărului precedent) și viitoare (se vor găsi aici diverse anunțuri), unul educativ, pus în evidență de articolele tip atelier, și nu în ultimul rând, este o șansă pentru
cercetașii talentați în diverse domenii de a-și face auzită vocea.
Revista va apărea o dată la 3 luni, marcând cele 4 momente importante ale anului: Deschiderea anului cercetășesc, tabăra de iarnă, tabăra de primăvarăși tabăra de vară. Ea se adresează
cercetașilor vechi și noi, români sau străini, părinților, prietenilor acestora și tuturor curioșilor interesați de conținutul ei.
Vă urăm lectură plăcută!
Echipa de redacție
3
Nr.1 Martie 2014
Cuprins
1. Cine a fost B.P.?...............................................................4
2. ”Ce cercetați?”..................................................................6
3. Secretul unui rucsac bine făcut........................................7
4. Cercetăm Clujul................................................................8
5. A fost odată cercetaș..........................................................9
6. Cercetăm munții..............................................................10
7. De la cei mai mari pentru cei mai mici.............................12
8. Jurnal cercetășesc...........................................................16
9. Bucătăria în tabără.........................................................30
10.Colțul spiritual................................................................31
11.Salvascout......................................................................32
12.Supraviețuirea................................................................33
13.Divertisment...................................................................34
14.Concursuri.....................................................................35
15.Echipa de redacție..........................................................35
Crin Alpin
4
Crin Alpin
P entru cei care nu știu, B.P. este
prescurtarea numelui lordului Robert Stephenson Smyth Baden-Powell, fondatorul cercetășiei. Acestei prescurtări îi
datorăm și motto-ul cercetășesc (Totdeauna
Gata!), acesta fiind adoptat deoarece în forma sa originală, ,,Be Prepared”, este de
asemenea prescurtat B.P.
Cu toții ne-am întrebat la un moment dat „Ce este cercetășia?” întrebare
al cărui răspuns ne-a îndreptat imediat către fondatorul acestei mișcări, către
persoana care s-a gândit la ceea ce va ajunge cea mai mare mișcare de tineret din lume și va influența viața a mii de oameni. Astfel, am aflat puțin din viața sa: a avut o
carieră militară de succes, a scris cartea „Scouting For Boys” (Cercetășia pentru
băieți) și a îndrumat primii pași ai
cercetășiei.
Cine a fost B.P.?
Cercetașii Lumii - Împreună frați (Scouts of the World -- Brothers Together)
O impresie de apus, Cașmir (A Sunset
5
Nr.1 Martie 2014
Acestea sunt primele lucruri pe care
le aflăm despre el, dar sunt oare totul? Desigur că nu. Sunt foarte multe aspecte
interesante despre acest om, iar unul dintre ele este faptul că era și un artist.
Acum probabil că te întrebi ce fel de artist,
scriitor, poet, sculptor, compozitor, pictor
sau altceva?
Baden-Powell nu aparține doar unuia
dintre aceste grupuri, desigur a fost scriitor, dar și pictor, iar dacă vei căuta, vei afla că a mai fost și multe altele. În
majoritatea cărților sale, ilustrațiile erau făcute de către el, iar jurnalele, caietele și scrisorile sale erau deseori însoțite de
picturi.
Pictura nu se oprește doar la abilitățile noastre de desen, ci ne face să
fim mai atenți la lumea din jurul nostru, să observăm detaliile și ne ajută să avem o
imagine cât mai clară asupra a ceea ce ne
înconjoară.
Șerban Groza
Casa mea în pădure, 1911 (My House in the Woods)
Studiind meniul de la noapte (Studying
Tonights Menu)
Crin Alpin
6
Crin Alpin
Î ntrebarea care, cu un strop de
ironie, ne e pusă de fiecare dată când ne prezentăm drept “cercetaşi”. Mai
sunt, bineînţeles, cei care ne întreabă dacă vindem prăjiturele ca în filme sau cei care cum ne văd cu cravata la gât îşi şoptesc
unii altora “Uite, pionierii!”.
Să o luăm cu începutul: nu, nu avem
obiceiul de a umbla din casă în casă pentru a vinde biscuiţi, prăjituri, dulciuri
şi aşa mai departe. Nu spun că nu o să ne vedeţi niciodată organizând o vânzare de aşa ceva în scopuri caritabile – cine ştie? –
vreau doar să punctez că nu asta este esenţa a ceea ce facem noi.
Apoi: suntem împărţiţi pe mai multe grupe în funcţie de vârstă, organizăm
tabere, purtăm cravată şi totuşi, nu suntem pionieri. De ce? Simplu. Cercetăşia nu are legatură cu politica, este munca
voluntară a unor tineri dedicaţi. Singura legătură pe care o are cu regimul comunist
este aceea că făcea parte din activităţile interzise de partid. Din fericire, aceasta s-a reînfiinţat la noi în anul 1990, ca dovadă
activitatea asociaţiei noastre pe care sperăm să o urmăriţi prin intermediul prezentei reviste!
Să lasăm însă deoparte ce nu
suntem şi să trecem la ce facem noi de fapt, presupunând că asta vrea să afle lumea când ne întreabă în glumă „ce
cercetăm”. Cred că cea mai potrivită definiţie a cercetăşiei pe care am auzit-o vreodată este “distracţie cu scop educativ”.
Copiii se joacă, concurează, lucrează în echipă şi, uneori fără să îşi dea seama,
învaţă lucruri pe care le vor preţui toată viaţa: ce înseamnă să împarţi cu cei care au mai puţin decât tine, cât de important
este fiecare membru într-o echipă şi cum
lucrul în acea echipă te apropie de ceilalţi,
cum să intri în competiţie fără să intri in conflict, ce înseamnă să fii un exemplu
demn de urmat pentru cei mai mici – sau chiar cei mai mari, de ce nu? Si, ei bine, multe altele. Greşesc oare dacă numesc
cercetăşia „pregătire pentru viaţă”? Nu cred!
Răspunsul pe care mulţi îl aşteaptă la întrebarea-titlu probabil e “natura”. Nu e
greşit, catedrala de verdeaţă a pădurii e într-adevăr locul nostru preferat din lume! Aici totul prinde viaţă: înălţarea unui
cort,construcţii, olimpiade, concursuri de bucătărie, jocuri, cântece, focul care te invită alături de prieteni să închei ziua în
cel mai plăcut mod, îmbrăţişarea sacului de dormit... Si din nou dimineaţa! Ah,
taberele!
Cercetăşia e un mod de viaţă, cu noi
eşti liber să fii tu, dacă alegi să vii cu noi te vom considera un frate sau o soră şi nu te vom lăsa în urmă, te vom învăţa să trăieşti
după aceeaşi lege ca noi, cea care ne leagă pe toţi. Noi “cercetăm” sufletele oamenilor
şi vrem să lăsăm lumea puţin mai bună decât am găsit-o!
Patricia Dărăban
“Ce cercetaţi?”
7
Nr.1 Martie 2014
Fără îndoială, rucsacul este unul dintre obiectele de care niciun cercetaș sau cercetașă nu poate fi despărțit! Un adevărat cercetaș folosește întotdeauna rucsacul, în tabere și ieșiri, și nicidecum valize, genți sau pungi. De ce? Pentru că e cel mai practic pe munte, poate fi luat cu noi peste tot, ne lasă mâinile libere, astfel încât să putem fi ÎNTOTDEAUNA GATA, și nu în ultimul rând, este cel care se încadrează perfect stilului cercetășesc.
Tocmai de aceea, este bine ca rucsacul să devină pentru noi un adevărat prieten. Ca în orice prietenie, există însă câteva reguli fundamentale care trebuie respectate. Dacă nu, riscăm ca acesta să ne devină un inamic atunci când urcăm pe munte.
Iată 5 pași de respectat în pregătirea rucsacului unui cercetaș:
1) Alege rucsacul potrivit! În funcție de unde te duci și cât timp stai, fii sigur că ai ales mărimea și volumul potrivit, astfel încât să ai destul spațiu! Fii atent, totuși, și evită un rucsac prea mare atunci când nu ai nevoie, deoarece s-ar putea să îți pară rău la urcare!
2) Fă o listă! Notează-ți pe o bucată de hârtie tot ceea ce vrei să pui în rucsac și ai nevoie, ca să fii sigur că nu vei uita nimic!
3) Fii ordonat! Bineînțeles că nu vei arunca în rucsac toate obiectele de pe listă apoi îi vei spune mamei că ai terminat. Există o ordine importantă după care trebuie aranjate lucrurile: pe fundul rucsacului se pune sacul de dormit, apoi urmează încălțămintea, hainele de schimb, trusa de igienă personală, vesela etc. Obiectele mai
grele se pun spre spatele tău, dar în așa fel încât să nu te jeneze, pentru ca acestea să nu te tragă înapoi. Hainele se vor pune pe categorii, în pungi de nylon pentru a te asigura că vor rămâne uscate. Lucrurile de care ai nevoie mai des se pun în buzunarele laterale sau în capac, la fel și mâncarea pentru prima zi și pelerina de ploaie.
4) Asigură-te că ai mâinile libere! Este foarte important să nu ai nimic de cărat în mână, de asemenea, nimic atârnat de rucsac. Izolirul este singurul care se leagă în afara rucsacului, în locul special prevăzut.
5) Încarcă-te cu energie! Ești gata de drum, ia-ți rucsacul în spate și pornește! Nu uita să îți strângi bine toate curelele, astfel încât greutatea să fie bine distribuită și să nu cadă toată asupra coloanei. Este esențial să te simți confortabil!
Spor la bagaje și drumeție plăcută!
Andrei Boilă
Secretul unui rucsac bine făcut
Crin Alpin
8
Crin Alpin
...în acest număr despre Graffiti
I ubitorilor de artă, oamenilor cărora le
plac desenele interesante, glumeţe sau doresc să se binedispună, le prezentăm locurile cu cele mai creative graffiti din
oraş. Ne referim la acele graffiti-uri care au fost lucrate în locuri autorizate, cu inspiraţie şi dorinţă de către unii tineri
talentaţi şi nu la acelea care îţi sar în ochi
la fiecare colţişor de stradă, făcute fără
acordul proprietarilor.
Dacă nu ştiaţi, cel mai vechi graffiti din Cluj-Napoca are aproape 500 de ani, se
află în Biserica Reformată de pe strada Mihail Kogălniceanu, constă într-un text în limba latină scrijelit pe un perete şi se
traduce prin “Cel care nu cântă în cor stă
ca boul în târg”.
Cei interesaţi de această artă pot admira lucrările aflate pe străzile Ioan Bob,
Fortăreţei, Potaissa, Piaţa Unirii, lângă Biblioteca Academiei sau in parcarea de la Iulius Mall. Aici s-a desfăşurat pe data de
11 octombrie 2013 un concurs de graffiti la care au participat 50 de concurenţi. De
atunci, zidurile parcării au rămas colorate vesel. Tot în Cluj-Napoca s-a editat prima revistă din România dedicată exclusiv
acestei arte.
Ioana Zaharie
Cercetăm Clujul…
Parcarea Iulius Mall
Biblioteca Academiei
Biserica Reformată de pe strada Mihail Kogălniceanu
9
Nr.1 Martie 2014
Î n această rubrică vom prezenta, în fiecare număr, câte o personalitate celebră care a luat
parte la mișcări cercetășești.
Pentru primul număr vi-l propunem
pe John Fitzgerald Kennedy (1917-1963), fost președinte al Statelor Unite ale
Americii.
John Fitzgerald Kennedy a fost cel de-al treizeci și cincilea președinte al Statelor
Unite ale Americii. A servit din 1961 până la asasinarea sa, survenită în ziua de 22
noiembrie 1963, la Dallas, Texas. A fost unul dintre membrii cei mai proeminenți
ai familiei Kennedy implicați în politică,
fiind totodată considerat un simbol
al liberalismului american.
S-a născut la 29 mai 1917, în Brookline (Boston). Ambii sǎi pǎrinți erau
descendenți ai imigranților irlandezi. Jack
era un copil foarte bolnăvicios. Medicul de familie i-a depistat o problemǎ la coloana vertebralǎ. Și-a petrecut cea mai mare parte a timpului în pat, având tendința sǎ
viseze cu ochii deschiși, cǎpǎtând o pasiune deosebitǎ pentru citit. A citit cārți de aventurǎ ca "Insula Comorii" (Robert Louis
Stevenson), "Calea pelerinului" (John Banyan), precum și autobiografia
lui Winston Churchill, intitulatǎ "Criza mondialǎ". În 1935, s-a înscris
la Universitatea Princeton. A intrat la
Universitatea Harvard în 1936. Cât a studiat la Universitatea Harvard a fǎcut
parte din echipa de fotbal american, însă a avut 2 accidente ce i-au afectat grav mijlocul. A vizitat Europa de douǎ ori,
stând la ambasadǎ cu tatǎl său și observând de aproape situația
internaționalǎ tensionatǎ.
În cadrul cercetășiei, Kennedy a
făcut parte din trupa 2 din Bronxville, New
York din 1929 până în 1931, iar din 1946 până în 1955 s-a implicat activ în districtul Boston, având funcții importante: vice-
președinte, reprezentant în Consiliul Național. În 1961 a fost numit președintele
de onoare la nivel național.
Despre cercetășie el afirmă: “De mai bine de 50 ani, cercetășia a jucat un rol
important în viața cercetașilor acestei nații.
A ajutat la formarea caracterului, la formarea prieteniilor și la dezvoltarea
acestor copii ca buni cetățeni ai viitorului”.
John Fitzgerald Kennedy a fost primul cercetaș care a devenit președintele
Statelor Unite ale Americii, iar în anul
1958 a luat cuvântul la întâlnirea anuală a cercetașilor americani de la New York. El înfățișează foarte bine rolul pe care îl are
cercetășia asupre vieții unui tânăr și poate
fi un bun exemplu pentru fiecare dintre
noi.
Andrei Boilă
(Sursa imaginilor: www.wikipedia.com)
A fost odată cercetaș…
Crin Alpin
10
Crin Alpin
M asivul Piatra Craiului se găseşte în Carpaţii Meridionali. Este
alcătuit dintr-o creastă calcaroasă, izolată şi golaşă, care are aspectul unei spinări
proeminente a unui uriaş animal preistoric. Această creastă are o lungime de aproximativ 22 km şi, din punct de
vedere al aspectului este împărţită în 3 părţi: Piatra Mică, care are aspect de dom
şi înălţimi cam de 1800 m, Piatra Craiului Mare care reprezintă spinarea propriu-zisă (aici se găseşte şi altitudinea maximă de
2238 m în Vârful “La Om”) şi Pietricica, cu aspectul unei continuări coborate a spinării principale (începând din Şaua
Funduri).
Versanţii acestei spinări ne uimesc prin faptul că sunt total diferiţi. Versantul de Est al spinării este doar puţin înclinat,
şi are multă vegetaţie (de la pădurile de foioase de la poale, continuând cu cele de
brad şi cu păşunile alpine în partea superioară). Versanţii din vest si nord vest sunt formaţi de un abrupt puternic si
continuu. Înclinările acestora ating uneori verticala. Acest abrupt este, de altfel, podoaba principală a Pietrei Craiului şi
poate fi admirat parcurgând traseele
montane din acest masiv.
În Piatra Craiului se pot admira cele mai diverse formaţiuni carstice: peşteri,
chei, arcade, ferestre, pereţi, grohotişuri şi altele. Chiar urmând un traseu rutier, pe şosea, se pot străbate cheile Brustureţ şi
Dâmbovicioarei şi se poate vizita frumoasa
Peşteră a Dâmbovicioarei.
Turistul care doreşte să cerceteze atracţiile Pietrei Craiului trebuie să ţină
cont de constituţia calcaroasă a acestui masiv care duce la imposibilitatea reţinerii apei, aşa că văile care străbat partea
centrală a masivului sunt lipsite de apă, singurele văi cu apă fiind la marginea sa:
Bârsa Mare, Dâmboviţa superioară şi
Dâmbovicioara-Brustureţ.
Datorită calcarelor, multe dintre speciile de plante şi flori care cresc aici sunt specii rare, declarate monumente ale
naturii. Grohotişurile calcaroase sunt înfrumuseţate de: garofiţe de diverse tipuri,
Cercetăm munții... Trasee în Munţii Piatra Craiului
11
Nr.1 Martie 2014
macul galben, muşcate, ferigi, măcriş, etc.
Pe creastă pot fi admirate: arginţica, genţienele, garofiţele pitice, merişorii,
afinii, florile de colţ. Garofiţa Pietrei Craiului poate fi găsită doar în acest masiv, este emblema sa şi monument al naturii.
Florile de colţ sunt de asemenea
considerate monumente ale naturii.
Localităţile principale de acces în masiv sunt: Zărnești, Bran, Moeciu de Jos,
Şirnea, Podul Dâmboviţei, Fundata şi Podul lui Ivan. Cabanele cele mai cunoscute din acest masiv sunt: Plaiul
Foii, Curmătura, Gura Râului, Brustureţ, Garofiţa Pietrei Craiului. Locuri de adăpost
se găsesc şi în refugiile Grind şi Vârful
Ascuţit.
În continuare, vă vom prezenta câteva trasee turistice cu punct de plecare
cabana Plaiul Foii.
Primul traseu pe care vi-l prezentăm este traseul cel mai fecventat în acest
masiv, numit “Circuitul mare al Pietrei Craiului”, pe marcajul bandă roşie şi cruce
roşie, şi anume: Plaiul Foii – La Lanţuri – vârful La Om – Refugiul Grind – La Table – Peştera – Zărneşti. La Plaiul Foii se
ajunge pe un drum rutier, din Zărneşti, distanţa fiind de 13 km. Aceasta este o
tură lungă, obositoare, foarte diversificată ca peisaj, cu o durata de 10-12 ore şi o lungime de 30 de km, traseu în general
fără multe dificultăţi. Dificultăţile mai mari
sunt în prima parte, în zona “La Lanţuri”. Până în Vârful ”La Om” este o continuă
ascensiune cu peisaje alpine, după care a
doua parte este o coborâre fără dificultăţi.
Al doilea traseu este unul dintre cele mai spectaculoase trasee turistice din Piatra Craiului, al cărui punct de atracţie
principal este “Marele Grohotiş”, pe triunghi albastru, apoi pe bandă albastră
şi anume: Plaiul Foii – Umeri – Marele Grohotiş–Şaua Funduri – Brustureţ sau La Table. Acest traseu este de aproximativ
9-10 ore şi are o lungime de circa 16 km, diferenţa de nivel de 1000 m. De la Plaiul Foii până la Şaua Funduri este un traseu
cu aspect alpin în urcuş continuu, iar de la Şaua Funduri la “La Table” sau la
Brustureţ este o coborâre lipsită de
dificultăţi.
Încheiem acest articol cu un traseu pe triunghi galben, de circa 2 ore: Plaiul Foii – Padina Urşilor – Diana. Acesta e un
traseu scurt, de legătură, pentru a ajunge la fostul refugiu Diana, de unde se poate
urca apoi pe creasta Nordică, pe bandă
albastră.
Drumuri cu soare!
Ioana Zaharie
Crin Alpin
12
Crin Alpin
Ionuț Moldovan, în vârstă de 29 de ani, a activat în ACM între 2002 și 2010. S-a născut în Bistrița, oraș în care a avut și funcții la nivel local, precum: Șef de patrulă și Șef de grup. La nivel național a fost: Comisar Național Cercetași și Comisar General, iar momentan face parte din Echipa Pedagogică a ACM, ajutând la formarea viitorilor șefi cercetași. De câțiva ani s-a stabilit la Strasbourg, în Franța, unde este inginer Software la GE Healthcare. Chiar dacă ne despart câțiva kilometri, nu a ezitat să ne ajute de fiecare dată când i-am cerut ajutorul și ne-a acordat bucuros interviul care urmează.
1. La ce vârstă ai început să participi la activităţile organizate de
ACM?
Am luat contact cu cercetăşia in 1996 la Bistrița, unde Cercetaşii Creştini Români au deschis un centru. Pentru că
grupul era în formare, am fost de la început şef al patrulei Leul. Din păcate, nu am participat decât la o tabără pentru că
in 1997 grupul s-a închis.
Apoi, în 2002, aveam 18 ani pe atunci, grupul ACM din Cluj reprezentat printre alţii de Paul Bâru, Roxana Costea
(Hurban), Călin Birtocean, etc. prin intermediul părintelui Narcis Pop au deschis un grup ACM la Bistriţa. Am decis,
împreuna cu alţi tineri din oraş, să ne ocupăm de grup, iar pe măsura ce grupul a
crescut, am devenit Şef de Grup.
2. Ce te-a făcut să rămâi?
E greu de spus ce m-a facut sa rămân. La început a fost spiritul pe care l-am întalnit. Prima activitate a fost o
Sfinţire de Troiţă la Şirioara, unde au participat cercetaşi clujeni în uniformă, cu steaguri, torţe, foc de tabără, veghe etc.
Am cunoscut oameni care trăiau prietenia, care erau mereu cu zâmbetul pe buze, care
ne-au primit printre ei fără rezerve. Asta m-a facut să vreau să cunosc mai mult. Apoi am descoperit metoda cercetăşească,
idealurile ei, scopurile ei şi asta m-a făcut să mă implic tot mai mult. Se spune că cercetăşia e ca un virus, care odată intrat
în sânge nu mai iese.
De la cei mai mari pentru cei mai mici
Ionuț Moldovan
13
Nr.1 Martie 2014
3. Dacă ar fi să descrii cercetăşia într-un cuvânt, care ar fi acesta?
Într-un cuvant? Sunt foarte multe cuvinte
care îmi vin în minte. Ezit între educatie şi
descoperire.
4. Pentru fiecare dintre noi, momentul promisiunii este unul foarte
important şi ceremonios şi în cinstea lui încercăm să ţinem tot timpul o
cămăruţă rezervată undeva în memorie. Ce a însemnat promisiunea pentru tine?
Pentru mine, momentul promisiunii
a fost puțin special, în sensul că m-am pregătit pentru promisiune in Tabăra de Formare de la Iclod din 2003, dar din
păcate preotul locului a avut o urgentă şi nu a mai putut veni. Astfel, mi-am depus promisiunea într-o ieșire a grupului Cluj
(nu îmi mai amintesc dacă a fost a lupişorilor sau a cercetaşelor) la Şirioara.
Deci soarta a făcut ca să îmi depun promisiunea în acelaşi loc în care am cunoscut prima dată ACM. Cel mai mult m
-a impresionat veghea de promisiune, mai precis fraza "În faţa acestui foc plăpând, […] Vino şi pronunţă-ţi promisiunea.
Promisiunea e o forţa." Am repetat de multe ori in gând această frază în tabere şi
nu numai. Amintirea acestui moment, a acestei fraze îmi dă energie să merg mai
departe.
5. Cum ai simţit impactul cercetăşiei în viaţa ta?
Impactul cercetăşiei în viaţa mea este unul imens. Fără cercetăşie nu eram ceea ce sunt acum. Am învăţat foarte
multe lucruri, am progresat enorm în cadrul cercetăşiei. M-a învăţat să fiu
perseverent, să nu renunţ să caut adevarul. Pe lângă abilităţile practice pe care le-am deprins în tabere şi ieşiri, mi-a
şlefuit sistemul de gândire. Fiecare tabără, fiecare activitate, fiecare inţeracţiune mi-a
adus un plus.
6. Care e cea mai frumoasă amintire
pe care o ai "de la cercetaşi"?
Am foarte multe amintiri frumoase de la cercetaşi, începând cu prima tabără,
în care am participat, în 1996/1997 şi până la ultima tabără la care am fost invitat. Am trăit momente foarte frumoase
alături de cercetaşi şi şefi cercetaşi. E greu de ales cea mai frumoasă amintire. Poate o
să vi se pară banal, dar una din amintirile plăcute pe care le am este dintr-o tabara de iarnă a trupei din Bistrița, unde am fost în
vizită. Ţin minte că am ajutat la pregătirea prânzului o patrulă, mai exact un cercetaş care era în prima lui tabără. Am şi acum
imaginea bucuriei lui că a învăţat să facă un lucru atât de banal ca şi curăţatul unor
cartofi. Momentele astea mici îţi dau energie să continui să munceşti pentru
copii.
Crin Alpin
14
Crin Alpin
7. Care e cea mai mare realizare din
viaţa ta cercetăşească?
Din fericire pentru mine, am avut ocazia să ocup diverse funcţii în cadrul cercetăşiei, şi din prisma acestor funcţii să organizez şi
să particip la multe evenimente cercetăşeşti în Romănia şi în străinătate. Una din realizările mele personale a fost că
am reuşit să particip şi să obţin brevetul MacLaren, care este cea mai mare formare
la ramura cercetaşi. Dar cred că cea mai mare si frumoasă realizare a fost Tabăra de Formare din 2008 de la Ciucaş. Este
meritul Echipelor de Şefi cu care am lucrat pentru nivelul la care s-a ajuns în această
tabără, iar pentru mine rămâne o tabără care îmi va rămâne în suflet. E drept că a fost şi ultima tabără la care am coordonat
organizarea şi mi-a rămas în memorie.
8. Ce trebuie să facă cineva pentru a
fi un bun cercetaş? Dar un şef cercetaş bun?
Cred că eşti un bun cercetaş atunci când eşti un bun creştin, care trăieşte în stilul
şi spiritul cercetăşiei. Este important să cunoşti tehnici cercetăşeşti, să ştii să faci construcţii, să te descurci în situaţii
imprevizibile, dar cred că în primul rând e importanta atitudinea, spiritul, felul în
care traieşti taberele/activităţile.
A fi un bun şef cercetaş înseamnă în
primul rând a fi un şef dedicat copiilor de care eşti responsabil. Pentru un şef cercetaş este fundamental să fie un bun
creştin. Bineînţeles, cunoaşterea metodei este importantă, dar mai ales întelegerea
că metoda cercetaşească este o metodă de educaţie creştină a tinerilor. Un text din manualele cercetăşeşti îi trasmite şefului
cercetaş “Dacă tu mergi înainte ei te vor
15
Nr.1 Martie 2014
depăşi ”. În consecintă, cred că un bun şef
cercetaş este cel care “merge înainte”
pentru copiii lui.
9. Dacă ai putea să te întorci în
timp, ce ai schimba la perioada cea mai activă a cercetăşiei din viaţa ta?
Nu cred ca aș schimba ceva. Toţi facem greşeli, dar consider că din greşeli înveţi.
Mi-ar fi plăcut să trăiesc mai mult timp viaţa din patrulă, dar din păcate nu a fost
posibil.
10. Ce ne poţi spune despre
experienţele internaţionale cercetăşeşti pe care le-ai trăit?
Contactul cu alte culturi prin prisma
cercetăşiei a fost foarte îmbogaţitor. Am avut ocazia să particip la diverse activităţi internaţionale şi diverse activităţi naţionale
unde am avut invitaţi internaţionali. Taberele de formare în care am participat
mi-au permis să acumulez cunoştinţe pe care le-am putut folosi pentru formarea şefilor din ACM, iar interacţiunile cu
diverşi şefi cercetaşi m-au făcut să am o mai mare deschidere în gândire, în felul
meu de a fi.
Eu cred că experienţele internaţionale sunt
foarte pozitive şi îi îndemn pe actualii şefi cercetaşi să nu refuze colaborările cu
asociaţiile din străinătate, doar pentru că este mai greu cu comunicarea, sau că vin
dintr-o cultură diferită.
11. Ce mesaj ai vrea să transmiţi
cercetaşilor? Dar părinţilor acestora?
Vreau să transmit un mesaj pe care l-a
transmis Baden Powell. Acest mesaj l-am folosit în multe momente din viaţa mea cercetăşească. “Încercaţi sa lăsaţi această
lume puţin mai bună decat aţi găsit-o.” Cred că acest îndemn este potrivit atât
pentru cercetaşi cât şi pentru părinţii lor.
Interviu realizat de
Aida Tincu
Crin Alpin
16
Crin Alpin
2 noiembrie 2013
Bucurie! E prima întâlnire a cetei din noul an
cercetăşesc! Avem mulţi pui de lup noi, aşa că
primul lucru – vrem să ne cunoaştem. Deşi suntem
multe, reţinem repede numele şi trecem la joacă. Dar
pentru că Mowgli nu are obiceiul de a ne chema în
Junglă doar pentru distracţie, ne şi străduim să
învăţăm câte ceva: îi cunoaştem deja pe prietenii şi
duşmanii lui Mowgli, am aflat care sunt cele 5
obiecte ale puiului de lup şi ştim din ce se compune
uniforma. Vremea nu ţine cu noi în totalitate, aşa că
zgribuliţi, dar veseli, ne întoarcem fiecare la vizuină!
24 noiembrie 2013
După Sfânta Liturghie ne îndreptăm spre
parc. Astăzi, Bătrânii Lupi povestesc depre “Legea
Jungei”, iar puii de lup au ochii deschişi şi urechile
ciulite! De acum ştim şi vom încerca să facem totul
“Cât mai bine!” şi îi vom ajuta şi pe alţii să facă
asta, de aceea învăţăm unele de la altele cum se
leagă nodul de cravată. Şi, bineînţeles, pentru că se
apropie serbarea de Crăciun, începem şi pregătirile
pentru scenetă şi repetiţiile!
14 decembrie 2013
Serbarea de Crăciun se apropie! E
timpul să punem cap la cap ce am muncit data trecută şi să facem repetiţii cap-coadă! Astăzi am înţeles de ce fapta bună a
fiecărei zile e importantă în viaţa puiului de lup şi am discutat asta la Stânca
Sfatului – aici aflăm problemele din Junglă. Acum suntem pregătite din toate punctele de vedere pentru marea
sărbătoare care urmează!
TABĂRA DE IARNĂ,
21-22 decembrie 2013
Mowgli ne-a chemat în Junglă!
Misiunea puilor de lup e foarte importantă:
trebuie să salveze Crăciunul! Unul dintre spiriduşii
Moşului lipseşte! Facem un concurs ca să vedem
cine este cea mai capabilă pentru a-i lua locul. Avem
proba de agilitate – Olimpiada prin zăpadă, proba de
răbdare şi creativitate – confecţionarea de
decoraţiuni şi proba Bunelor Maniere. Puii de lup s-
au străduit să facă totul cât mai bine, iar Moşul,
Jurnalul lui Akela
Ceata puilor de lup “Sfânta Tereza a Pruncului Isus”
17
Nr.1 Martie 2014
impresionat, a trimis câte un mic premiu pentru
fiecare, astfel că la careul final toată lumea a primit
câte ceva! Inclusiv Bătrânii Lupi au primit câte o
diplomă de la copii, semn că toţi ne-am simţit bine în
scurta, dar frumoasa tabără de iarnă!
12 ianuarie 2014
Noul an vine cu noi provocări pentru ceata puilor de lup! Astăzi mergem în
Parcul Cetăţuia şi învăţăm să semnalizăm cu steguleţe. Pentru că e încă iarnă, deşi avem parte de soare, e frig şi bate vântul,
aşa că începem repede să alergăm, să sărim, să ne jucăm ca să ne încălzim. Ca
să ne ascundem de bătaia vântului coborâm în Parcul Mare şi aici începe concursul de cântece cu sărit, bătaie din
palme şi voie bună la care trecătorii se uită zâmbind. Continuăm aşa până când, rând pe rând, părinţii vin să îşi ducă puii pe la
cuibuiri.
Cam asta am făcut noi până acum. Tot ce putem face acum e să aşteptăm să
vină următoarele întalniri cu mai multă veselie, mai multe cântece, mai multă
poveste, mai multe zâmbete!
Patricia Dărăban,
Akela - Pui de Lup
Crin Alpin
18
Crin Alpin
12 octombrie 2013
A sosit ziua cea mare! Astăzi mă aflu
în faţa unei decizii importante din viaţa mea. Peste foarte puţin timp urmează ca
eu să mă duc în faţa haiticului şi să demonstrez că sunt persoana potrivită să îl
înlocuiesc pe bătrânul Akela.
Deschiderea de an era de această dată la fel de plină de emoţii pentru mine
ca şi pentru lupişori. Unii dintre ei erau temători de trecerea la cercetaşi, alţii erau
entuziasmaţi de revedere, iar printre ei, suflete tinere încercau să prindă firul poveştii şi să se lase purtaţi de val în
jungla ce se deschidea în faţa lor. Careu de deschidere, careu cu ceata, întreceri,
glume, vorbe spuse lupişorilor, apoi un
mare joc, vreme minunată şi iată că se lasă seara. Până să ne dăm seama, a început
un nou an cercetăşesc, iar noi suntem
pregătiţi să pornim la vânătoare.
26 octombrie 2013
Înarmaţi cu forţe proaspete şi profitând de vremea bună, ieşim cu toţii din vizuine şi ne adunăm pentru prima
întâlnire a noastră ca ceată. Învăţăm jucându-ne. Fiecare lupişor, fie el nou sau
experimentat, trebuie sa îşi cunoască atât fraţii lupi, cât şi prietenii şi duşmanii din junglă. Pas cu pas, se conturează o nouă
aventură.
23 noiembrie 2013
Ceată! Ceată! Ceată! se aude din nou în inima pădurii, iar lupişorii nu ezită şi
răspund chemării. Deşi vremea s-a
Jurnalul lui Akela
Ceata de lupișori ”Sf. Anton de Padova”
19
Nr.1 Martie 2014
înrăutăţit, ducându-ne cu gandul la iarna
ce va veni, ceata este caldă de glasul lupişorilor şi al Bătrânilor Lupi. Ne jucăm,
învăţăm, scriem şi iată că deja toti lupişorii încep să cunoască rugăciunea lupişorului, legile, regulile, deviza şi parola. Sunt din ce
în ce mai pregătiţi să vâneze în junglă .
15 decembrie 2013
Vine iarna! Pregătirile pentru serbarea de Crăciun se fac, iar afară apar primii fulgi de zăpadă. O sală mică, caldă şi colorată
ne găzduieşte. Râsete şi agitaţie mare, roluri, idei... anul acesta lupişorii preiau controlul şi îşi pun ideile în aplicare,
urmând ca Bătrânii Lupi doar să îi ajute să
îşi finiseze munca.
17 decembrie 2013
Ziua cea mare. Serbarea de Crăciun. Ne
întâlnim cu câteva ore mai repede, punem totul la punct şi apoi începe distracţia.
Scenete, colinde, iar scenete, iar colinde, descoperim ce e Crăciunul, şi nu uităm să transmitem adevăratele valori. Tot grupul:
pui de lup, lupişori, cercetaşe, cercetaşi, călăuze şi drumeţi ne adunăm alături de familiile noastre şi de prieteni pentru a
sărbători.
1 februarie 2014
Iată că a ajuns zăpada şi la noi. Toată ceata uită de griji şi iese la distracție.
Facem ”castele” şi ne bulgărim, alergăm şi râdem, ne oprim şi facem un foc să
mâncăm şi să ne dezgheţăm puţin. După ce ne tragem sufletul, o mică bucată din pădure devine din nou terenul nostru de
luptă, vânătoare de cravate - ediţie de iarnă cu bulgări incluşi. Bătrânii Lupi, aleargă cot la cot cu lupişorii şi toată
lumea se simte bine. Până să ne dăm seama, se apropie seara şi trebuie să
mergem către casă. Încă o zi frumoasă în
ceată!
Cătălin Dorneanu,
Akela - Lupișori
Crin Alpin
20
Crin Alpin
19 octombrie 2013
„Pentru orice realizare primul pas este
curajul” spunea Goethe, iar fetele noi exact de asta
aveau nevoie pentru a se aventura în prima ieşire din
an a cercetaşelor. Cu rucsăceii în spate şi cu
zâmbetul pe buze, ne-am urcat în tren şi duse am
fost la cetatea de la Bologa. Vremea fiind de partea
noastră, ne-a fost foarte uşor să invăţăm să facem
turbanele. În traseul cu obiective pe patrule de prin
împrejurimile cetăţii am aflat informaţii despre viaţa
fondatorului cercetăşiei, englezul Baden Powell, am
făcut câteva cântecele şi am realizat şi bivuace. Şi
iată că sfârşitul zilei se făcea simţit cu răcoarea
toamnei, iar cercetaşele, cu cântecul și voia bună în
suflet şi cu gândul la următoarele întâlniri, se
îndreptau spre casă.
30 noiembrie 2013
Şi iată că sfârşitul toamnei a venit, dar
cercetaşele nu se sperie de frig si de soarele cu dinţi.
Asfel, sâmbătă ne întâlnim în padurea Hoia, unde
avem norocul de 13 grade Celsius. Întreaga pădure
răsună de cântecul cercetaşelor, deoarece fetele se
pregătesc din zori pentru concursul de cântece pe
patrule. Concursurile și optimismul sunt în toi, așa
că cercetaşele merită un „Hip, Hip, Uraaa!”
Jurnal cercetășesc Trupa de cercetașe “Sfântul Bernard”
21
Nr.1 Martie 2014
TABĂRA DE IARNĂ,
13-15 decembrie 2013
Iată că a venit şi mult aşteptata iarnă!
Cercetaşele s-au îndreptat cu paşi grăbiţi spre
polul nord, unde aveau să înveţe puţintică
eschimoşeală!!! Astfel, în tabăra de iarnă cercetaşele
au pregătit ghirlande din popcorn și struguri, sarmale
de cea mai bună calitate şi, nu în ultimul rând, au dat
dovadă că pot să dea viaţă unui om de zăpadă. Şi
DA, am avut parte de zăpadă din belşug şi DA am
ştiut profita de asta. Ne-am „construit o pârtie” am
jucat raţele și vânătorii cu bulgări de zăpadă. Fetele
au şi muncit pentru raiduri şi brevete, dar au şi râs şi
cântat toată ieșirea, astfel că Iarna polară nu ne-a
îngheţat și sufletele!
12 ianuarie 2014
Orice lucru începe cu Dumnezeu pentru
cercetaşi, aşa că într-o zi de duminică friguroasă, cercetaşele au participat la
Sfânta Liturghie, după care ne-am început activitatea. Am avut de la ateliere de autocunoastere la ateliere de noduri, am
mâncat clătite cu ciocolată caldă și bezele şi, nu în ultimul rând, ne-am simţit bine unele lângă celelalte. Şi cum fiecare reuşită
începe cu decizia de a încerca, cercetaşele au primit noi sarcini pentru anul plin de
surprize care va avea să vină.
Ioana Zaharie,
Șefă de patrulă
Crin Alpin
22
Crin Alpin
12 octombrie 2013
Într-o dimineaţă însorită şi foarte promiţăoare ne-am intâlnit tot grupul ”Iuliu Hossu” din Cluj-Napoca în staţia
bine cunoscută şi anume în capătul liniei de troleibuz 6. Unii dintre noi mai eram încă adormiţi, dar mişcandu-ne, am
început să ne trezim şi să realizăm ce
începuse să se desfăşoare în jurul nostru.
Ajunşi în Pădurea Făget, activităţile au început să se desfăsoare. După
deschiderea oficială a anului cercetăşesc de către Şeful de Grup și restul invitaţilor, am asistat cu toţii la Sfânta Liturghie.
Acolo l-am cunoscut mai bine pe asistentul nostru spiritual, părintele Nistor, care a
încercat să ne explice mai pe înţelesul nostru ce se întâmplă la Sfânta Liturghie, la ce trebuie să fim atenţi şi ce trebuie să
respectăm. Era o atmosferă placută unde
îți era drag să stai.
Ce a fost mai aventuros a venit la sfârşit, pentru că după încheierea
Liturhgiei am refăcut careul, dând start unui joc foarte captivant şi competitiv. S-au format mai multe echipe şi au existat
diferite procedee prin care fiecare făcea rost de bănuţi. Aceste monede, preţioase pentru ficare echipă, serveau la dobândirea
bucăţilor de hartă care conduceau la indiciile bine ascunse prin pădure. Prin
această activitate dinaintea căutarii propiu-zise, şi anume licitaţia, s-a dovedit faptul că membrii echipei trebuiau să fie o echipă
adevărată, fiind nevoiţi să se sfatuiască de
multe ori.
Apoi a început căutarea, care ne-a dat tuturor de furcă, dar într-un sfârşit am
găsit cu toţii comoara şi am mâncat toţi din ea. Da, spun asta deoarece comoara s-a dovedit a fi o ladă plină cu prăjitură şi
toată lumea a profitat de aceasta. Apoi, totul s-a sfârşit, bineînţeles, cu un careu şi
cu toţii am mers spre casele noastre după
o zi plină de aventură.
Jurnal cercetășesc Trupa de cercetași “Sfântul Mihail”
23
Nr.1 Martie 2014
19 octombrie 2013
Într-o zi însorită de toamnă, dimineţa
devreme, ne-am întalnit noi, cercetaşii, pentru a pleca la Bonţida unde aveam să
desfăşurăm diverse activităţi. Înainte de plecare, cu toţii ne întrebam ce vom face acolo şi cum va fi. Făceam asta, pentru că,
dragi cititori, despre acest sat nu ştiam nimic în afară de bine cunoscutul castel
Banffy.
Am fost impresionaţi de arhitectura
castelului şi de potenţialul său turistic.
După ce am avut parte de un careu special
în curtea castelului, am desfăşurat câteva activități acolo, lângă castel. Tuturor ne-a plăcut castelul şi am avut parte de
momente frumoase acolo, însă partea interesantă pentru noi, cercetaşii, de abia
acum începea...
Părăsind incinta castelului, am început un traseu care nu a fost comod
pentru toţi. Am avut de urcat o pantă destul de înclinată. Cei mai mici au avut dificultăți la escaladare, deoarece pământul
era umed, probabil de la o ploaie recentă şi se aluneca mult. După masă, fiecare
patrulă a avut de parcurs un traseu frumos, unde am avut şi de muncit, dar ne-am cunoscut şi mai bine. Am avut diverse
obiective, fiecare după progresul personal. Am avut o zi plină de jocuri şi experienţe
mai mult sau mai puţin plăcute dar la
finalul zilei toţi am fost mulţumiţi de ziua
pe care am petrecut-o împreună.
TABĂRA DE IARNĂ
13-15 decembrie 2013
Prefer să vă povestesc pe zile ce s-a întâplat în cea mai mare activitate de până
acum din trupa noastră de cercetaşi.
Ziua 1:
Începutul taberei noastre de iarnă a fost mai dificil pentru unii, pentru că am
ieşit de la şcoală, am trecut pe la casele noastre să ne luam ce aveam nevoie şi apoi ne-am întalnit toţi în Gara Mare din
Cluj Napoca, pentru că urma să plecăm cu trenul spre noi aventuri. Trenul ne-a
dus până in Valea Drăganului, de unde am fost preluaţi de un autobuz. Întunericul se lăsase deja peste pământ,
şi fără lanternă începuse să fie aproape imposibl să te orientezi. După ce ne-a lăsat autobuzul, am mai avut de parcurs
1-1.5 km pe întuneric pe un drum în urcare. Unii au avut probleme, dar cei
mai mari şi-au indeplinit rolul de fraţi cercetasi şi au sărit imediat în ajutorul celor mai mici care nu şi-au făcut un
rucsac adecvat.
Crin Alpin
24
Crin Alpin
Am fost repartizaţi în camere o dată
ajunşi la cabană şi am mâncat după un
drum lung. Activităţile au început să apară
şi a avut loc un atelier de cântece precedat de unul de veghe, unde am aflat lucruri interesante despre acest moment al zilei în
viaţa de tabără. A urmat veghea propriu-zisă, care a fost animată de metriză, dupa
care am mers la culcare.
Ziua 2:
După un somn bine meritat, momentele care s-au petrcut de la începutul zilei dădeau o dovadă clară, şi de
fapt evidentă, că ziua ce tocmai începea avea să fie mult mai captivantă decât cea
anterioară. Spun asta pentru că, aspiranţii la promisiune, nişte băieţi foarte buni şi puşi pe fapte mari, au fost trimişi în raidul
de promisiune (un traseu cu mai multe
sarcini de îndeplinit).
Restul trupei a continuat să scrie povestea plină de aventură a taberei,
printr-un atelier de focuri în zapadă. Acest atelier, care la prima vedere nu sună foarte captivant, i-a avut în prim-plan pe
cercetaşii de clasa a 2-a ai trupei, care au fost precum nişte profesori pentru cei mai mici. Fiecare cercetaş cu clasa a 2-a a avut
o echipă şi a trebuit să explice membrilor săi ce şi cum. Nu toate echipele au reuşit
să aprindă focul, dar cele care au reuşit l-au facut pe şeful lor mândru, deoarece acesta nu avea voie să se atingă de
materiale, ci doar să dea indicaţii. Am mai jucat şi un joc în care a fost introdusă
proba de brevet a unui cercetaş care vroia să obţină brevetul de sioux. Din păcate, acesta nu a reuşit deoarece trebuia să se
ascundă de toată trupa şi apoi trupa trebuia să-l caute. Dacă acesta nu era găsit, dobândea brevetul, altfel nu. El a
fost găsit după numai 5 minute şi astfel a
pierdut jocul.
Între timp, cei cu raidul de promisiune se întorseseră, dar avănd însă emoţii cu
privire la progresul lor pentru că nu știau încă decizia Echipei Șefilor. Apoi am mâncat şi după siestă am jucat un joc care
place multor cercetaşi, poate chiar jocul
preferat al trupei şi anume: SPAŢOLA!!! S-au dat lupte grele pentru cravata pusă în joc şi mulţi s-au lovit, dar asta nu ne-a
oprit din joc. Am avut şi spectatori la jocul nostru, metriza stătea după geam şi făcea pariuri şi încerca să influneţeze arbitrul cu
privire la numerele care trebuiau strigate. După ce am mai zăbovit puţin, am avut
parte de o veghe care ne-a plăcut mult şi în care un cercetaş avea să dobândească
bervetul de fochist.
Veghea a fost urmată de un careu foarte frumos şi special pentru întreaga
trupă. Pe lăngă cei care au pogresat prin diferite realizări, cel mai important și
emoționant moment a fost acela în care șeful de trupă a lăsat locul altuia mai
tânăr.
Ziua 3:
După o seară specială plină de evenimente şi surprize trăite de trupă în careul cu torţe, am avut de dimineaţă micul dejun, după care am avut un traseu de parcurs. Am avut o distanţă bună de mers. Metriza ne umpluse şi ultima zi de tabără cu tot felul de surprize neaşteptate despre care nu putem spune că nu ne-au plăcut. Am avut obiecive de realizat, printre care: să aflăm informaţii despre satele prin care treceam, să invăţăm anumite cântece care să fie ştiute pe viitor la veghi şi nu numai, să facem poze pe parcursul traselului.
25
Nr.1 Martie 2014
Paul Radu, Șef de patrulă
Am ajuns cu toţii în Poieni, unde era sfârşitul traseului de unde ne-a luat autobuzul. Am fost lăsaţi la gară unde ne-am mai jucat până a venit trenul. În tren am mai spus
bancuri şi am râs pentru ca timpul să treacă mai uşor şi într-un final am ajuns acasă obosiţi dar totodată şi încântaţi de sfârşitul de săptămână petrecut cu trupa.
Crin Alpin
26
Crin Alpin
27 octombrie 2013
O zi foarte frumoasă încă de la
inceput! Razele Soarelui ne-au înveselit
privirea de la orele dimineții, iar Sf.
Liturghie de la Capela „Sfântul Iosif” a
reușit să ne mângâie sufletele.
În săptămâna aceea ne-am tot gândit
unde ar fi mai bine să mergem, iar
evenimentele care s-au întâmplat de-a
lungul ei ne-au determinat să alegem
destinația Cheile Tureni. Unele dintre noi
au mai fost aici la cățărat, altele doar
auziseră de acest loc frumos. De aceea, am
hotărât să petrecem cât mai mult timp
împreună cu ele, să le cunoaștem. Am
parcurs Cheile pe jos, pe lânga râul Valea
Racilor, cel responsabil de săparea lor.
Cărarea era când în dreapta, când în
stânga lui, de aceea a trebuit să îl
traversăm de câteva ori, lucru nu
întotdeauna ușor datorită pietrelor
alunecoase și puțin stabile. Așa se face că,
din cele zece călăuze prezente doar trei au
reușit să rămâna complet uscate până la
final. Oricum, și cele care s-au udat nu au
Focul „Maica Tereza de Calcutta”
”Dar adevărata cale de a câstiga fericirea este aceea de a o dărui celorlalţi. Încercaţi
să lăsaţi această lume un pic mai bună decât aţi găsit-o şi, când vă va veni timpul,
veţi muri împăcaţi gândindu-vă că, în fiecare ocazie, nu aţi pierdut timpul, ci aţi
făcut tot ce v-a stat în putinţă.” Baden Powell
27
Nr.1 Martie 2014
părut sa fie deranjate de acest lucru,
dimpotrivă, a fost un nou prilej de voie
bună.
Muntele îndeamnă la cugetări
profunde, la clarificări, la decizii. Avându-l
în față am citit un fragment despre fericire
din cartea „Rovering to succes” scrisă de
Lordul Baden Powell, fondatorul
cercetășiei. Definițiile date de călăuze
fericirii au fost foarte variate (împlinirea
destinului, dăruirea pentru a-i ajuta pe
ceilalți, „carring is sharing”), acest lucru
demonstrându-ne încă o dată faptul că
fericirea e ascunsă în noi si porneste
dinăuntrul nostru, putând lua forme
diferite în funcție de cel care le
experimentează. Și totuși, cum atingem
fericirea universală?
La întoarcere am luat-o pe drumul
de sus, deasupra Cheilor și a fost
interesant să comparăm timpul făcut pe
sus cu cel pe jos: o oră și 30 de minute cu
20 de minute... Pentru că drumul era
pustiu, am putut să cântăm în voie cântece
în română și în franceză, pe o voce sau pe
mai multe, să facem strigăte si să ne
simțim bine.
1 decembrie 2013
Dumnezeu ne-a creat pe toți, este
Tatăl Nostru, al tuturor, dar pentru că nu
încăpeam toți într-un singur loc, ne-a
răsfirat pe tot Pământul (poate și în alte
locuri). Globul pământesc reprezintă un
adevărat mozaic din punct de vedere
spiritual. Sistemele de credințe și valori ale
oamenilor sunt foarte variate, chiar dacă
unele idei se regăsesc în filosofia mai
multor religii. Ne naștem într-o regiune și
aceasta ne adoptă. Preluăm obiceiuri
mărunte, de la cele culinare sau de
îmbrăcăminte și igienă, până la adevărate
filosofii de viață. Religia e unul din acele
lucruri pe care ni le lasă moștenire
societatea în care trăim. Sunt puțini
oameni care își schimbă religia în timpul
vieții (destul de mulți, dar puțini în raport
cu populația totală). De altfel, se știe că
mentalitatea și sistemul de valori sunt cele
mai greu de schimbat la un om. Astfel,
dacă Dumnezeu ar crede că nu e bine să fii
hindus sau budist, de ce te-ar arunca în
iad lăsându-te să te naști în India?
Aceasta e ideea de la care a pornit
întâlnirea cu Focul nostru. Sigur că se pot
purta discuții interminabile pe această
temă. Noi am ales să nu facem asta. Am
ales să aflăm câte ceva despre celelalte
religii ale lumii, acceptând cu înțelegere și
deschidere sistemul fiecăreia de credințe și
valori. Am invitat și alte persoane de alte
religii la această întâlnire, să facem
abstracție de barierele dintre noi, să
subliniem lucrurile care ne unesc și să ne
rugăm împreună pentru binele acestei țări
și al acestei lumi.
O etapă din cadrul programului început la prima întalnire din anul acesta cercetasesc „Călăuza hărnicuță” a fost să găsim un
desert specific unei alte culturi și să învățam să îl preparăm împreună. Am ales
să facem baclavaua, prăjitură specifică țărilor care au făcut parte din Imperiul Otoman. A ieșit foarte gustoasă și dulce,
dar s-a terminat repede.
Crin Alpin
28
Crin Alpin
6 decembrie 2013
Cu toții cunoaștem entuziasmul dimineții
de 6 decembrie când ne trezim și mergem
în pijamale, fugind, până în holul de lângă
ușă, unde ne-am găsit ghetuțele, curățate și
lustruite seara, pline cu dulciuri. Trecând
de vârsta adolescenței, acest entuziasm
scade și încercăm să îl înlocuim cu altceva
pentru a mai putea trăi acea bucurie.
Acum suntem la vârsta la care ne bucurăm
uneori mai tare să dăruim bucurie, să
vedem că am putut face ceva ca altcineva
să fie fericit.
De Moș Nicolae am dus bucurie în secția de
pediatrie a Institutului Oncologic „Ion
Chiricuță” și la Spitalul de Copii. Când am
ajuns acolo, am avut o clipă de întristare
văzând că sunt puțini copii și nu avem cu
cine să ne jucăm, dar în secunda
următoare ne-am bucurat din același
motiv, gândindu-ne „Ce bine că nu sunt
mulți copii bolnavi în prag de sărbătoare!”.
Cu cei care erau ne-am jucat, i-am pictat
pe față, i-am invățat să facă îngerași,
brăduți si oameni de zapadă din hârtie.
Unii au făcut felicitări, alții ne-au spus
poezii. Unii voiau să crească mari și să
ajungă pesonaje din basme, alții așteptau
să iasă din spital și să meargă la schi.
Fiecare salon cu povestea lui. Am dăruit
puțin și am primit enorm: am primit
zâmbetele și mulțumirile tuturor copilașilor
și asta ne-a „colorat” sufletele. Ne-am
umplut atât de mult de bucurie, încât
atunci când am iesit, pentru că mai aveam
câteva fructe și niște bomboane de pom,
am început să le împărțim oamenilor de pe
stradă. Primii nu au vrut să le primească,
gândindu-se că o să le cerem apoi cine știe
câți bani în schimbul lor. Ce am facut noi,
oamenii, din lumea asta? La următorii am
specificat că nu asteptăm nimic în schimb,
noi doar dăruim bucurie gratuită. Zâmbete
multe s-au întors, mai ales din partea celor
mai tineri si celor mai vârstnici dintre
trecători, care s-au arătat cei mai deschiși
micilor bucurii.
21 decembrie 2013
„Dar din dar pentru copiii din Pata Rât”
În apropierea sărbătorilor de iarnă am
desfășurat împreună cu Centrul de
Resurse pentru Comunitățile de Romi Cluj-
Napoca campania „Dar din dar pentru
copiii din Pata Rât”. Am reușit să strângem
130 de cadouri pentru copilașii care până
acum 2 ani locuiau pe strada Coastei.
Bucuria lor a fost foarte mare și au vrut să
ne mulțumească pentru gestul nostru cu
niște colinde. Am cunoscut mulți oameni
cu suflet frumos în cadrul pregătirii acestei
campanii, cărora le mulțumim pentru
sprijin și pe care o să ne bucurăm oricând
să îi revedem!
Aida Tincu, Șefă de Foc
29
Nr.1 Martie 2014
27 octombrie 2013
Luna octombrie e pe cale să se
termine și încă nu am avut nicio ieșire așa că profităm de
prognoza bună din weekend și mergem la... Șuncuiuș. Este
un an nou, avem
noi membri și pornim plini de entuziasm.
Ne întâlnim dis-de-dimineață în gară, somnoroși, ne luăm bilete de tren și pornim
la drum. Trenul ne duce repede pe drumul deja cunoscut și imediat ce ajungem în
Șuncuiuș sărim pe peron, iar apoi o luăm spre peștera Unguru’ Mare. Pasul cercetășesc și glumele de pe drum fac ca
timpul să treacă repede și imediat ne
trezim ajunși în fața peșterii.
Vis-a-vis de obiectivul vizitat de
majoritatea turiștilor este o faleză de mici
dimensiuni pe care noi o studiem cu cea
mai mare atenție, este ceea pentru ce am
venit. Ne oprim pe iarba verde străjuită pe
de-o parte de stânca noastră, iar de
cealaltă parte de Crișul Repede, al cărui
curs este de această dată deviat pentru
unele lucrări. La
prima vedere nu
se observă nimic
special la această
stâncă, dar
imediat ce o
privim mai atent
vedem zeci de
urechiușe de
metal care ne vor
ajuta în ceea ce
vom face mai
tarziu, astăzi
cățărăm!
Un scurt atelier ne învață ce este important la cățărat și cum să prevenim accidentele,
mâncăm câte o felie de prăjitură cu varză, să avem energie, si iată-ne urcați pe perete. Pe rând, fiecare dintre noi ajunge sus pe
faleză pe calea cea grea. Mâinile ne obosesc pe măsură ce ne tragem în sus pe perete, picioarele ne tremură dar nu ne dăm
batuți, adunăm toate puterile, ascultăm sfaturile celor de jos și mai facem un pas în
sus. Unii urcă de mai multe ori pe trasee diferite, alții doar o dată, fiecare dă tot ce poate, iar la sfârșit suntem cu toții obosiți,
dar cu bucuria că am reușit să facem ceva nou, un sport complex care ne pune să ne
depăsim propriile limite.
Ne întoarcem înapoi în Cluj, cu mâinile și picioarele deja obosite, ajungem să facem febră musculară până și la abdomen de la
râsul provocat de glumele de pe drum și ne
promitem să mai venim și altă dată.
Șerban Groza, Șef de Clan
Clanul de drumeți
Crin Alpin
30
Crin Alpin
Pâinea cercetașului
Ingrediente:
750 g făină
250 g apă
sare
Mod de preparare:
Această rețetă se face în doi pași mari:
În primul rând, într-un bol (gamelă) se amestecă făina cu apa până când se omogenizează (până când se formează aluatul). După ce aluatul s-a format, se frământă până când se desprinde de bol.
În al doilea rând, după ce aluatul este gata se fac fâșii care se pun pe un băț puțin mai gros, decojit și încălzit înainte. Se ia bățul cu aluatul pe el și se ține deasupra jarului iar apoi se rotește din când în când pentru a se rumeni uniform.
Poftă bună!
Sfaturi pentru gătit în tabere
1. Atunci când tai verdețuri, pune niște sare pe tocător. Aceasta le va ține laolaltă.
2. Nu folosi ulei în apa în care fierbi pastele. Acesta va împiedica sosul să se lipească de paste.
3. Dacă ai pus prea multă sare într-o mâncare, adăugă un cartof și mai gătește puțin. Cartoful va absorbi o mare cantitate de sare, corectând gustul final al mâncării.
4. Sarea scoate sucul din legume, ceea ce este minunat pentru legume apoase, cum ar fi castraveții, roșiile sau vinetele.
5. Dacă vrei să călești ceapă, puțină sare
adăugată o va împiedica să se amărească.
6. Ai nevoie de mai mult ulei in tigaie? Adauga-l pe
margini, astfel încât, atunci când ajunge în contact cu alimentele să fie deja încălzit.
7. Vrei să afli dacă uleiul e destul de fierbinte?
Introdu o lingură de lemn înăuntru. Dacă formează bule în jurul lingurii, te poți apuca de gătit.
8. Pentru a îndepărta mai ușor coaja cartofilor fierți,
clătește-i puțin în apă rece după ce i-ai luat de pe foc.
9. Pentru că de multe ori în tabere nu avem vase gradate, s-ar putea să îți fie mai greu să urmezi o rețetă întocmai. De aceea, vă propun următoarele măsurători:
10.
1 cană = 240 ml = 16 linguri ¾ cană = 180 ml = 12 linguri ½ cană = 120 ml = 8 linguri 1/3 cană = 80 ml = 5 linguri + 1 linguriță ¼ cană = 60 ml = 4 linguri 1 lingură = 15 ml 2 linguri = 30 ml = 1/8 cană 1 linguriță = 5 ml 480 ml = 2 căni 960 ml = 4 căni
Cătălin Pop
Bucătăria în tabără
31
Nr.1 Martie 2014
Colțul spiritual
Următoarea rugăciune datează din perioada 1990-1995, când în România încă nu exista Asociația Cercetașii Munților, dar erau cercetași care lucrau cot la cot cu SUF (Scoutes Unitaires de France), iar aceștia își spuneau "scouṭi" (engleză și franceză - scout = cercetaș), de aceea în această rugaciune o să întâlniți acest apelativ. Sfântul Gheorghe este ocrotitorul cercetașilor, iar rugăciunea ce urmează a fost scrisă în cinstea lui.
Rugăciune la Sfântul Gheorghe
"O preamărite cavaler al lui Cristos, prețuite Sfinte Gheorghe, care n-ai șovăit în a-ți vărsa sângele pentru a rămâne credincios promisiunii făcute la botez, alergăm la tine, Protectorul și modelul tuturor scout.
Obține-ne harul de a nu trăda prietenia lui Isus, Domnul Nostru și Căpetenia, să creștem din zi în zi mai puternici în dragostea Sa, și așa să rămânem credincioși, în orice situație. Amin"
Raluca Sătmar
O mică statuetă a Sf. Gheorghe din 1373 din Cluj de pe Strada Regele Ferdinand
Crin Alpin
32
Crin Alpin
Pentru că cercetașul își ajută aproapele în orice împrejurare, trebuie ca fiecare dintre voi, atât acasă cât și la școală sau la ieșirile cu prietenii, să cunoască lucrurile de bază în ceea ce privește acordarea primului ajutor.
În fiecare număr al revistei veți găsi informații noi, care vă vor ajuta să fiți un sanitar bine pregătit, iar cei din jur cu siguranță vor apela la cunoștințele voastre.
Iată regulile cele mai importante când vrei să acorzi primul ajutor:
1. Trusa de prim ajutor să îți fie mereu la îndemână, dar să fie ferită de razele soarelui sau de ploaie.
2. Asigură-te că locul în care vrei să ajuți este sigur! Nu vrea nimeni o persoană rănită în plus sau agravarea persoanei în cauză. Siguranța ta este importantă! (Atenție la foc, animale, sticlă, apă, autoturisme etc.)
3. Păstrează-ți calmul și cere ajutorul celor din jur.
4. Păstrează curat locul în care lucrezi și mâinile tale, pentru că rănile, arsurile, înțepăturile se pot infecta foarte ușor.
5. Pentru administrarea oricărui medicament va trebui să citești prospectul și să te asiguri că persoana căreia dorești să îl administrezi nu este alergică.
Iată ce trebuie să conțină trusa ta de primul ajutor:
Mănuși sterile și nesterile
Săpun, dezinfectant de mâini
Soluții dezinfectante (Apă oxigenată, betadină)
Comprese sterile (10 buc), feși (3, de dimensiuni diferite)
Leucoplast, plasturi (20 buc)
Foarfecă
Ace sterile
Pensetă pentru căpușe
Batic triunghiular
Fașă elastică
Fenistil (Gel pentru înțepături, arsuri)
Dermazin (Cremă pentru arsuri)
Cremă antiinflamatoare (Diclosal/Dr. Boici/ Bengay etc.)
Ser fiziologic (pentru curățarea rănilor mici sau clătirea ochilor).
Șeful de trupă/Akela va trebui să aibă în plus și medicamente:
Mădălina Lăcan
Pentru simptomele de răceală:
Paracetamol
Vitamina C ± Propolis/Echinaceea
Decasept/Faringosept
Pentru diferite tipuri de dureri:
Ibuprofen /Nurofen
No-Spa
Pentru alergii:
Claritine sirop pentru copii sau Clorfeniramin
Pentru sistemul digestiv:
Metoclopramid (pentru greață)
Dicarbocalm (antiacid)
Smecta/Furazolidon (diaree)
Dulcolax (constipație)
Salvascout
33
Nr.1 Martie 2014
Supraviețuirea
S upraviețuirea este o știință și arta de a rămâne în viață în orice situație. Oricând trebuie să fiți pregătiți pentru o situație de supraviețuire. Să aveți cunostințe de supraviețuiere este important, dar să aveți dorința de a supraviețui este esențial! Panica este cel mai periculos dușman într-o situație de supraviețuire!
Focul este un element esențial în supraviețuire, dacă este folosit corect! Nu există locuri pe Pământ unde oamenii ar putea locui, pe termen lung, fără foc. Acesta
vă poate fi un bun prieten în situațiile de cumpănă, de sigurătate, având un rol psihologic, de creștere a curajului, de îmbărbătare!
Aprinderea și întreținerea focului:
În situații de supraviețuire, pentru aprinderea focului puteți folosi orice: iască, mușchi uscat, fân, puf de la diferite plante.
După ce ați obținut flacăra, începeți să puneți crenguțe foarte subțiri. Veți vedea cum încet, încet focul crește.
Cum aprindem focul?
De obicei, folosim chibrituri/brichetă/amnar.
Iată câteva lucruri pe care le poți folosi la aprinderea focului:
Lupă
Cremene
Lentilă
Gheață
Reguli:
1. Curățați locul în care vreți să faceți foc.
2. Nu aprindeți focul prea aproape de pădure.
3. Nu depozitați lemne prea aproape de vatră.
4. Stingeți focul cu cât mai mult timp înainte de a părăsi locul.
Andrei Cristea
Crin Alpin
34
Crin Alpin
Cântecul numarului
Dacă vrei Dacă vrei privirea să îmi las în podea Calcă peste ea, calcă peste ea. Dacă vrei de tine să simt că-s robit, Lasă-mă uimit, lasă-mă uimit. Dacă vrei cu tine lumina s-o împart, Lasă-mă să ard, lasă-mă să ard. Dacă tot ce-i dus vrei din urmă s-ajung, Lasă-mă să curg, lasă-mă să curg. Dacă vrei să știi ce-am în suflet și-n gând, Lasă-mă să cânt, lasă-mă să cânt, Lasă-mă să cânt, lasă-mă să cânt, Lasă-mă să cânt, lasă-mă să cânt...
Celelalte Cuvinte este o trupă românească de rock provenind din Oradea. Cântecul "Dacă vrei"(muzică și versuri: Marcel Breazu) îl putem găsi în albumul de debut al trupei "Celelalte Cuvinte I" apărut în anul 1986. Aici aveți și link-ul de pe youtube: http://www.youtube.com/watch?v=vxDFtFGUYag
Raluca Sătmar
Rebus
1. Un nod cu care se poate începe o voltă;
2. Răsărit;
3. Ramura din care fac parte cercetașii și cercetașele;
4. Adăpost;
5. Fructe de culoare galbenă sau roșie, cu formă sferică și aspect de cireșe;
6. Numele Focului de Călăuze din Cluj;
7. Toți cercetașii o poartă la gât;
8. Cod care se poate utiliza cu ajutorul unei lan-terne;
9. Copac cu lemn de esență moale;
10. Fondatorul cercetășiei.
Maria Giurgea
Divertisment
35
Nr.1 Martie 2014
Echipa de redacție
Redactori:
Silvia Alicu
Andrei Boilă
Andrei Cristea
Cătălin Pop
Paul Radu
Raluca Sătmar
Claudiu Vereșezan
Ioana Zaharie
Redactor șef - Aida Tincu
Editor – Șerban Groza
Responsabil media - Alin Baciu
Tehnoredactor, grafician - Bianca Ciorvași
Corector - Maria Giurgea
Concursuri
Contact:
e-mail: [email protected]
Telefon: 0749033491
www.issuu.com/crinalpin
www.cercetasii-muntilor.ro
1. Rezolvarea rebusului—Așteptăm rezolvările voastre la rebusul de la pagina 34. Desemnarea câștigătorilor se va face prin tragere la sorți, iar câștigătorul va primi un premiu surpriză din partea redacției revistei.
2. Coperta numărului următor — Așteptăm imagini, fotografii, desene și picturi. Câștigătorul se va desemna prin decizia redacției. Câștigătoarea pentru coperta numărului 1 este Marie
Ciuchindel! Felicitări!
3. Colțul artistic—Dacă sunteți talentați într-un domeniu artistic și v-ar plăcea ca și cititorii noștri să afle acest lucru, nu mai stați pe gânduri, trimite-ți-ne operele voastre de artă!
Termenul limită petru participarea la cele trei concursuri este 15 martie 2014, iar adresa la care așteptăm mesajele și sugestiile voastre o găsiți mai jos. Mult success!