Prof.univ.dr. Andreea STOIAN
Departamentul de Finanţe și CEFIMO
Academia de Studii Economice București
Politici privind cheltuielile bugetare
Cheltuieli pentru domeniul social
Statul bunăstare (I)
Definiție Direcții
Este reprezentat de modul de organizare a unei societăţi care garantează membrilor un minim de protecţiesocială şi securitate economică cu ajutorul unei redistribuiri a impozitelor şicontribuţiilor sociale.
-garantarea unui venit minim, indiferent de mărimea pieţeişi de forma de proprietate;
-diminuarea ariei de nesiguranţă şi punerea în gardă a indivizilor şifamiliilor lor în înfruntarea unor situaţii determinate de boli, bătrâneţe, şomaj;
-asigurarea pentru toţi membrii societăţii a unor standarde mai bune de viaţă.
Statul bunăstării (II)
Sursa: Dobrotă, N.
(coord.). (1999),
„Dicţionar de
Economie”, Editura
Economică,
Bucureşti, pag.444-
445
stat protector cu rolul de a promova şi
proiecta o politică socială prin care
populaţia să fie ferită de costurile sociale
ridicate induse de evoluţia ciclurilor
economice;
stat redistributiv, urmărind atenuarea
inegalităţilor apărute ca urmare a
distribuirii defectuoase a veniturilor
Statul bunăstării (III)
Sursa: Barr, N. (1992),
„Economic Theory and the
Welfare State: A Survey
and Interpretation”,
Journal of Economic
Litarature, Vol.30, No.2
(Jun.,1992), 741-803
Korpi, W. (2003), „Welfare
State Regress in Western
Europe: Politics,
Institutions,
Globalization, and
Europeanization”,
Swedish Institute for
Social Research (SOFI),
Working Paper 5/2003
alocarea eficientă a resurselor la nivel macroeconomic (între instituţiileautorităţii publice), astfel încât să fie evitate distorsiunile care pot conduce la o
creştere exagerată a costurilor;
alocarea eficientă a resurselor la nivel microeconomic, ceea ce presupune
adoptarea acelei politici care să asigure o distribuire optimă între diferitele tipuri
de transferuri sociale şi servicii furnizate;
minimizarea efectelor adverse ale finanţării serviciilor sociale care pot afecta
oferta de muncă, ocuparea şi economiile la scară naţională;
sigurarea unui nivel minim al standardului de viaţă pentru toţi indivizii;
protejarea standardului de viaţă deja existent;
încurajarea indivizilor în vederea alocării propriilor venituri între consum şieconomisire sau investire;
asigurarea echităţii pe verticală în alocarea resurselor către familiile cu venituri
scăzute; asigurarea echităţii pe orizontală în alocarea resurselor între indivizii de
aceeaşi vârstă sau acelaşi sex etc.;
asigurarea demnităţii fiecărui individ;
sisteme de retribuire bazate pe solidaritate socială;
construirea unui sistem administrativ simplu, uşor de înţeles şi necostisitor din
punct de vedere managerial; lipsa abuzurilor de orice fel în ceea ce priveştealocarea resurselor între indivizi
Cât de mare este statul bunăstării?
0
5
10
15
20
25
30
35
2014 (↘) Peak level after 2007 2007
1. Public social spending is worth 22% of GDP on average across the OECD
Public social expenditure as a percent of GDP, 2007, peak level after 2007, and 2014 1,2
Evoluția mărimii statului bunăstării
0
5
10
15
20
25
30
1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005 2010 12 2014
Mexico Japan Korea United States EU-21 OECD
Public social spending in selected OECD countries, in percent of
GDP1, 1960-2014
Distribuția observată a veniturilor
Inegalitatea distribuirii veniturilor
din salarii, 1990
Norway 2.0 Portugal 2.7
Sweden 2.1 Japan 2.8
Denmark 2.2 France 3.1
The Netherlands 2.3 UK 3.4
Belgium 2.3 Austria 3.5
Italy 2.4 Canada 4.4
Germany 2.5 USA 4.5
The distribution of income salary in OECD in 1990, P90/P10
Inegalitatea distribuirii veniturilor,
2012
0.249 0.251 0.252 0.252 0.261 0.2620.276 0.278 0.29 0.299 0.3 0.302
0.324 0.326 0.326 0.335 0.34 0.341
0.389
0.482
3.2 3.32.9 2.9 3.1 3.3 3.5 3.3
3.83.5
3.9 3.84.4 4.4 4.3
4.9 4.9 4.7
6.2
10
0
2
4
6
8
10
12
0
0.1
0.2
0.3
0.4
0.5
0.6
Gini coefficient of disposable income post-tax and transfers P90/P10
Cheltuielile publice pentru
Educație
Productivitate
Responsabilitate socială
Redistribuire
Eșecul pieței creditului pentru
educație
Creșterea calității capitalului uman
Creșterea gradului de responsabilitate
socială și politică
Reducerea gradului de criminalitate
Îmbunătățirea stării de sănătate
Surse de finanțare a cheltuielilor
pentru educație
Bugetul public
Populația
Companiile private
Sponsorizări, donații
Resurse externe
Parteneriat public-privat
Furnizarea publică a serviciilor de educație
Sursa: Gruber,
Jonathan (2005),
Public Finance and
Public Policy, Worth
Publishers, pg.277-
280
Soluție: sistemul voucherelor
Sursa: Gruber,
Jonathan (2005),
Public Finance and
Public Policy, Worth
Publishers, pg.280-
282
Cheltuielile publice pentru educație, 2014
Education and Training Monitor 2016
Indicele de preț pentru servicii educaționale, 2014
Education and Training Monitor 2016
Cheltuielile gospodăriilor destinate educației din
total cheltuieli publice pentru educație, 2014
Education and Training Monitor 2016
Sursa: UNDP, Human Development Reports, 2015
Indicatori Romania (52) Norvegia (1)
Expected Years of Schooling (years) 14.2 17.5
Gross enrolment ratio: pre-primary (% of
preschool-age children) 77.4 98.9
Gross enrolment ratio, primary (% of
primary school-age population) 94.2 99.4
Gross enrolment ratio, secondary (% of
secondary school-age population) 95 111.1
Gross enrolment ratio, tertiary (% of
tertiary school-age population) 51.6 74.1
Mean years of schooling (years) 10.8 12.6
Population with at least some secondary
education (% aged 25 and above) 88.9 97.1
Primary school dropout rate (% of
primary school cohort) 6 1.5
Public expenditure on education (% of
GDP) 3.1 6.6
Cheltuielile publice pentru
Sănătate
Prezintă o tendinţă de creştere datorită unor
factori, precum:
creşterea numărului populaţiei,
modificarea structurii demografice,
accentuarea factorilor de risc,
apariţia unor noi tipuri de îmbolnăviri,
Creşterea costului prestaţiilor medicale
Creşterea duratei medii de viaţă
Cheltuielile publice pentru sănătate
Destinație
Sunt destinate:
Întreţinerii şi funcţionării instituţiilor
sanitare
Finanţării unor acţiuni de prevenire a
îmbolnăvirilor, evitare a accidentelor şi de
educaţie sanitară
Insituţii medicale de stat şi private
Sisteme de finanțare a sănătății. Sistemul german (Bismark)
Se bazează pe cotizaţii obligatorii suportate
atât de salariaţi, cât şi de întreprinderi
Cotizaţiile sunt mobilizate de instituţii speciale (case de asigurări)
Pacienţii nu plătesc nimic pentru consultaţii, tratamente etc.
Raportul dintre finanţarea publică şi cea pe
bază de cotizaţii: 25-75%
Germania, Belgia, Luxemburg, Olanda,
Franţa, Austria
Sisteme de finanțare a sănătății. Sistemul englez
Oferă îngrijiri medicale gratuite pentru toţi indivizii
Sistem bazat pe resursele financiare provenite din
impozite
Pacienţii nu plătesc nimic, dar au obligaţia de a se
înscrie la un medic care primeşte remuneraţia de la
Sistemul Naţional de Sănătate
Finanţarea bugetară: 85%, restul se suportă din alte
fonduri sau de către pacienţi (medicamentele)
Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia,
Grecia, Italia, Canada, Marea Britanie
Sisteme de finanțare a sănătății. Sistemul american
Asigurarea sănătăţii se realizează într-o mare măsură prin intermediul
pieţei, prin asigurările private de sănătate
aceste sume nu sunt considerate obligatorii
Se caracterizează prin asigurări individuale pe baze contractuale
Acordarea serviciilor medicale se face prin sistem privat, orientat, în mod
predominant, spre profit
Este un sistem orientat excesiv către intervenţii pentru afecţiuni acute, în
defavoarea celor profilactice
Statul american finanţează două programe în domeniul sănătăţii:
MEDICARE: destinat persoanelor în vârstă de peste 65 de ani şi celor
aflaţi în incapaciatte de muncă
MEDICAID: pentru persoane cu venituri sub pragul sărăciei
Finanțarea cheltuielilor pentru
sănătate în România
Fondul de asigurări sociale pentru
sănătate: 80% din cheltuielile publice
pentru sănătate
Bugetul public: finanţează cheltuielile
curente ale unor unităţi sanitare
Agenţii economici
Cheltuielile populaţiei
Organizaţii neguvernamentale (Banca
Mondială etc.)
Speranța de viață la naștere, 2002-14
Eurostat
Speranța de viață la naștere, 1980-2014
Eurostat
Cheltuielile pentru sănătate, 2014
Eurostat
Cheltuieli pentru sănătate în funcție de sursa de
finanțare, 2014
Eurostat
Indicatori Romania (52) Norway (1)
Life expectancy at birth 74.7 81.6
Adult mortality rate, female (per 1,000
people) 81 47
Adult mortality rate, male (per 1,000
people) 205 73
Deaths due to tuberculosis (per 100,000
people) 5.6 0.1
Infant mortality rate (per 1,000 live
births) 10.5 2.3
Infants lacking immunization, DTP (% of
one-year-olds) 4 1
Infants lacking immunization, measles (%
of one-year-olds) 8 7
Public health expenditure (% of GDP) 5.3 9.6
Under-five mortality rate (per 1,000 live
births) 12 2.8
Sursa: UNDP, Human Development Reports, 2015
Securitatea socială
Securitatea socială cuprinde un ansamblu
de prestaţii care asigură individului şi
familiei un venit minim şi îl protejeazăîn faţa unor evenimente considerate a fi
riscuri sociale şi care acţioneazănegativ asupra nivelului de trai.
Riscuri sociale
Riscuri fizice: care afectează parţial sau
total capacitatea de muncă
Riscuri economice: care împiedică o
persoană să exercite o activitate
producătoare de venit – şomajul
Riscuri sociale propriu-zise: care afectează în
mod substanţial veniturile persoanelor –
cheltuielile medicale
Cheltuieli pentru protecție socială
Acordarea de ajutoare
Alocaţii
Pensii
Indemnizaţii unor persoane salariate
sau nesalariate (bătrâni, invalizi,
handicapaţi, şomeri, femei, copii,
tineri)
Mecanisme financiare pentru
realizarea securității sociale
Plata unor cotizaţii pentru constituirea fondurilor
securităţii sociale
Activitatea de asigurare a securităţii sociale are la bazăprincipiul mutualităţii, solidarităţii, echităţii şi
asigurării
Universalizarea acordării ajutoarelor sau prestaţiilor
sociale
Existenţa unor instituţii si în sectorul privat care
furnizează prestaţii sau servicii sociale
Existenţa sau nu a unui venit minim garantat
Programe
Sociale Economice
Combaterea sărăciei
Ajutorarea persoanelor
cu handicap, a familiilor
cu mulţi copii etc.
Reducerea șomajului
Măsuri de stimulare a
muncii, în general
Codul European al Securității Sociale (Strasbourg, aprilie 1964)
Îngrijiri medicale: fiecare parte contractantă trebuie să garanteze acordarea de prestaţii persoanelor protejate, atunci când starea lor de sănătate necesită îngrijiri medicale preventive şi curative
Indemnizaţii de boală: fiecare parte contractantă trebuie săgaranteze atribuirea indemnizaţiilor de boală persoanelor protejate. Riscul social acoperit include incapacitatea de muncă, rezultând în urma unei stări morbide şi atrenând suspendarea câştigului
Prestaţii de şomaj: acordarea prestaţiilor de şomaj este garantată. Riscul social acoperă suspendarea câştigului, datorat imposibilităţii de a obţine un loc de muncă portivit de către o persoană protejată care este aptă şi disponibilă de muncă
Prestaţii de bătrâneţe: riscul social acoperă supravieţuirea la o vârstă prevăzută
Sursa:
http://conventions.coe.int/Treaty/en/Treaties/Html/048.htm
…continuare Prestaţii în caz de accidente de muncă şi boli profesionale.
Riscurile sociale acoperite: stare morbidă, incapacitate d emuncă în urma unei stări morbide etc.
Prestaţii familiale. Riscul social acoperit include ajutorul acordat copiilor
Prestaţii de maternitate: riscul social acoperit include sarcina, naşterea şi urmările lor şi suspendarea câştigului din cauza acestora
Prestaţii de invaliditate Prestaţii pentru urmaşi: riscul social acoperit este pierderea
mijloacelor de existenţă de către văduvă sau copii în urma decesului susţinătorului familiei
Cheltuieli pentru șomaj
Ajutor de șomaj Asigurare de șomaj
Formă de susţinere materială a
persoanelor peste o vârstăstabilită legal, care nu exercită o
muncă retribuită sau nu sunt
lucrători independenţi
Se acordă dintr-un fond
financiar constitui din
contribuţii obligatorii ale
salriaţilor şi patronilor, din
subvenţii alocate din fonduri
bugetare
Protejează indivizii împotriva
pierderii unui anumit nivel al
veniturilor şi asigură o anumitărată de înlocuire a salariului
anterior
Se finanţează din cotizaţiiplătite de salariaţi şi patroni
Se acordă în raport de nivelul
salariului avut anterior, de
perioada lucrată şi de cea de
contribuţie
Politici sociale pentru șomeri
Măsuri pasive: acordarea de
asigurări pentru şomeri sau
alocaţii
Măsuri active: creare de noi locuri
de muncă sau acordarea de
facilităţi celor care angajeazăşomeri.
Cheltuieli pentru asistență socială
Cuprind acţiunile întreprinse de societate pentru ocrotirea şi susţinerea materială a familiilor şi persoanelor în vârstă şi fărăvenituri, a săracilor, a persoanelor handicapate, invalizilor, foştilor combatanţi, a emigranţilor, refugiaţilor, vagabonzilor
alocaţii pentru copii, pentru soţia (soţul) care este singur(ă) şi creşte un copil, bătrâni, persoane defavorizate (invalizi de război, văduve, orfani etc.)
Sursa: Eurostat, 2016
Cheltuieli pentru protecție socială, 2003-13
Eurostat
Structura cheltuielilor pentru protecție socială, UE-
28, 2012
Eurostat
Cheltuielile pentru asigurările sociale de stat,
2013
Eurostat
”Minutul” studentului
Întrebarea profesorului
Este România un stat al
bunăstării? Argumentați răspunsul!
Care sunt provocările cu care
se confruntă la momentul
actual sistemul asigurărilor
sociale din România?