Procesele psihice care asigura cognitia in invatare

Procesele psihice care asigura cognitia in invatare

Caracteristica principala a proceselor psihice consta in faptul ca ele permit realizarea legaturilor informationale ale omului cu ambianta.

Procesele psihice cognitive se disting calitativ si astfel poate fi identificat un nivel al proceselor de cunoastere elementare : senzatii, perceptii gandirea,imaginatia,memoria.

In procesul de invatare ele interactioneaza continuu si complex.

In desfasurarea oricarui proces psihic sunt implicate functiile cognitive si reglatorii ale limbajului.

Senzatiile si perceptiile si rolul lor in procesul de invatare

Perceptia este un proces psihic fundamental de reflectare. Prin acest proces are loc orientarea in diverse situatii si se produce reglarea comportamentului.

Aceasta reflecta in forma unei imagini globale unitare obiectele si fenomenele lumii externe sub aspectul insusirilor lor concrete(forma, marime, volum, greutate, culoare) si al coordonatelor generale ale existentei lor( spatiu, miscare, timp).

La baza perceptiei stau procese psihice mai simple,denumitesenzatii,care reflecta insusirile individuale izolate ale obiectelor si fenomenelor:

-senzatiile vizuale reflecta principalele proprietati ale undelor electromagnetice: senzatia de luminozitate a culorilor

-senzatiile auditive reflecta insusirile individuale ale undelor sonere: senzatia de timbru a sunetului.

Senzatiile intra in mod necesar in interactiune unele cu altele,integrandu-se intr-o structura complexa,superioara din punct de vedere calitativ,si anume inperceptie.

Actul propriu-zis al perceptiei se desfasoara numai in raport cu obiectul care actioneaza in momentul respective asupra organelor noastre de simt.

Perceptia ,ca imagine subiectiva interna,este conditionata de actiunile concrete,in plan extern,ale subiectului asupra obiectului si de experienta perceptive anterioara.

Astfel, se desprinde o cerinta psiho-pedagogica esentiala: in procesul de invatare trebuie sa asiguram conditii, care sa permita o perceptie activa a cunostiintelor,mediate de actiunile concrete ale elevilor cu obiectele sau modelele lor materializate(machete,scheme,mulaje).

Pana la varsta de 14-16 ani continua procesul maturizarii si desfasurarii functionale a tutror analizatorilor,a sensibilitatii absolute si diferentiale.

Observatia se transforma intr-o capacitate subiectiva proprie,pe masura ce se interiorizeaza schemele logice ale actiunilor perceptive si "parghiile" verbale de directionare-reglare a lor,anume spiritual de observatie.

Atentia este una dintre cele mai importante conditii pentru perceperea active a materialului informativ,pentru fixarea lui temeinica si trainica,deci pentru insusirea cunostintelor. Ea este unul dintre factorii esntiali ai activitatii de invatare

Atentia nu este un proces psihic,nu are un continut de reflectare propriu,ci este una din starile fundamentale,optimizatoare ale activitatii psihice.

Pentru a lumina activitatea psihica in procesul de invatare atentia trebuie sa aiba anumite calitati :

-stabilitatease refera la mentinerea orientarii si intensitatii atentiei intr-un anumit interval de timp

-volumul atentieise exprima in numarul de obiecte care pot fi cuprinse deodata si cu acelasi grad de claritate,in campul atentiei ;

-distributia atentiei,este capacitatea de a cuprinde in campul ei,doua sau mai multe activitati;

-neatentia,este o particularitate negativa care se manifesta atunci cand atentia este atrasa asupra altor obiective decat cele urmarite in procesul de invatare ;

Spre deosebire de procesele cognitive simple,elementare,gandirea opereaza si prelucreaza insusiri si relatii,deci aspecte apartinand realitatii obiective,dar care nu cad direct sub incidenta organelor de simt.

Notiunile, ideile,relatiile pe care le stabileste gandirea nu rezulta dintr-un proces de reflectare directa,ci dintr-un proces complex de prelucrare in gandire a unor informatii fie din surse senzoriale,fie rezultate ale proceselor interioare proprii de gandire,sau rezultate din alte surse de cunoastere.

Gandirea opereaza cu semnificanti generali si tinde intotdeauna sa reflecte singularul prin prisma generalului,fenomenul prin essential, forma prin continut,accidentalul prin necesar.

Cercetarea devinirii gandirii demonstreaza ca aceasta se formeaza treptat in conditiile existentei si activitatii sociale si in principal in activitatea de invatare spontana si organizata.

In contextual acestei activitati se pregateste si se realizeaza trecerea de la reflectarea senzoriala la cea logica,trecerea cu un accentuat caracter dialectic in sensul ca se produc permanent valorificari ale datelor senzoriale si in planul gandirii,imbogatind-o continuu si, totodata aceasta la randul ei organizeaza si dirijeaza selective experienta senzoriala.

In unitate cu senzorialul gandirea poate sa functioneze ca un process de abstractizare si generalizare a datelor realitatii.

Prin urmare,notiunile sau ideile noastre nu sunt simple planuri ale mintii,ci reflectari ale generalului si esentialului din realitatea obiectiva.

Spre deosebire reflectarea senzoriala ,gandirea are forme subiective specifice de reflectare si anume:notiunea,judecata si rationamentul.

Notiunea este deci forma subiectiva de reflectare in gandire a insusirilor esentiale,si generale,a unei clase de obiecte.

Unii considera ca unitatea de baza a gandirii nu este conceptul,ci judecata .

La randul lor judecatile se inlantuie in rationamente ce evolueaza de la particular la general si de la general la particular sau stabilesc raporturi de asemanare si corespondenta.

Gandirea se defineste ca procesul psihic de insemnatate centrala in reflectarea realului,care prin intermediul abstractizarii si generalizarii coordonate in actiuni mentale,extrage si prelucreaza informatii despre relatiile esentiale si necesare in forma conceptelor, judecatilor si rationamentelor.

EMBED Word.Picture.8

_1485844741.doc