PROGRAM DE EDUCAŢIEI NONCONFLICTUALĂ „ARTA REZOLVĂRII CONFLICTELOR”
Prof. înv. primar Alina Geluța GRIGORIȚĂ Școala Gimnazială „Vasile Alecsandri” Brăila
Pe parcursul desfăşurării programului, toţi participanţii vor respecta regulile grupului
creativ de formare. (Caluschi, M., 2001).
• Acceptaţi, nu criticaţi ideile altora! (criticarea ideilor, opiniilor care se exprimă în
grup este interzisă);
• Daţi frâu liber imaginaţiei!
• Metafora este binevenită!
• Aici şi acum începe schimbarea!
• Bun venit gândului pozitiv!!
• Eşecul este o provocare la creativitate şi schimbare!
• Preluaţi ideile altora şi le dezvoltaţi!
• Emiteţi un număr cât mai mare de idei!
• Opriţi autocenzura gândurilor şi ideilor!
Activitatea 1 - Înţelegerea conflictului: vocabular şi concepte
Obiective: După realizarea acestei lecţii, elevii vor fi capabili să:
Să prezinte soluţii nonviolente posibile pentru un conflict
Să descrie consecinţele posibile fiecărui conflict
Să considere conflictul ca o oportunitate de comunicare şi progres într-o relaţie
Să prezinte conflictul existent între personaje
Să identifice nevoi reale ale fiecărui personaj
Să identifice şi să ordoneze pe o scară a conflictelor sentimentele corespunzătoare
fiecărei trepte a conflictului
Informaţii preliminare
Un conflict este o dispută sau un dezacord dintre doi sau mai mulţi oameni. Disciplina
rezolvării conflictelor are la bază câteva idei fundamentale:
Lărgirea sensului conceptului de conflict, care include acum atât simplele
diferenţe dintre oameni, cât şi micile probleme cotidiene, din categoria micilor
frustrări, impedimente, contrarietăţi.
A doua premisă a rezolvării conflictului este acceptarea conflictului,
recunoaşterea omniprezenţei sale. A ignora conflictul interuman sau a- l nega
jenaţi, a- l ascunde acolo unde este exclus ca el să nu existe, a declara că eu (sau
noi) trăim într-un climat fără contradicţiilor, înseamnă a duce politica păguboasă a
struţului, lăsând liber conflictul să se dezvolte.
Transformarea conflictelor, tradiţional percepute ca evenimente negative şi
distructive, în oportunităţi, şanse de progres. Se produce schimbarea perspectivei
şi a atitudinii despre conflicte, în sensul de pozitivare a acestora.
Într-un autentic spirit etic, fairplay, democratic, se propune o nouă abordare,
finalitate şi, implicit, metodă de rezolvare a conflictelor, una la sfârşitul căreia
ambii sau toţi protagoniştii beneficiază de avantajele care, în mod curen,t revin
exclusiv învingătorului: câştig-câştig. Este „filosofia” rezolvării conflictelor, forţa
ei (oferă o rezolvare de durată, definitivă chiar, întrucât convine integral părţilor
implicate şi în consecinţă este acceptată de ele), temeiul etic şi psihologic.
Respectul de sine (respectiv, felul în care cineva se simte în raport cu el însuşi)
influenţează felul în care o persoană reacţionează în situaţii de conflict. O
recunoaştere evidentă, în limitele normalităţii, a calităţilor pozitive ale cuiva este
legată de un nivel înalt al respectului de sine. Cu alte cuvinte, o persoană care are
încredere în ea şi care se preţuieşte are adeseori un mai mare respect de sine.
Fiecare elev posedă calităţi unice, care fac din el o individualitate. A ridica
respectul de sine al elevilor înseamnă, în primul rând, a- i ajuta să-şi formeze o
imagine pozitivă despre ei înşişi.
Materiale:
Un rezumat al poveştii „Dumbrava minunată” în care să fie surprinse conflictele dintre
personaje.
Activitate: Fiecare copil îşi alege rolul unui personaj, chiar dacă unele roluri se repetă. Fiecare
personaj îşi prezintă 5 nemulţumiri, dar şi 5 calităţile pe care le are. După prezentarea fiecărui
personaj clasa aplaudă şi propune soluţii pentru rezolvarea conflic tului în care este implicat
personajul respectiv. Rezultatele discuţiilor se sintetizează într-un tabel Câştigă-câştigă
Întrebări pentru discuţii
Cum v-aţi simţit stând pe scaun şi împărtaşindu-vă problemele şi calităţile?
Aţi fost nervoşi sau v-a fost teamă să vorbiţi în faţa întregii clase?
Cum a fost atunci când i-aţi ascultat pe ceilalţi?
Credeţi că fiecare a simţit la fel?
Credeţi că toate personajele şi-au rezolvat conflictele în care au fost implicate?
Activitatea 2 – Adoptarea deciziei
Obiective:
Concentrarea asupra esenţialului în luarea deciziilor
Formarea unei idei mai clare despre ceea ce îi face diferiţi şi ceea ce îi uneşte pe indivizii
unui grup
Favorizarea comunicării şi evoluţia deciziilor luate în grup; examinarea procesului de
luare a deciziilor prin consens, în grupuri mici
Materiale : Hârtie şi creioane
Activitate:Suntem un grup de ecologişti, am participat la un concurs şi tocmai am câştigat
marele premiu: o vacanţă de două săptămâni oriunde în lume, dar vacanţa trebuie să o petrecem
împreună şi nu putem merge decât într-un singur loc.
Sarcină: Alegeţi locul unde vreţi să petreceţi vacanţa.
Întrebări pentru discuţii :
Ce trebuie să ia echipa în considerare înainte de a alege un anumit mod de luare a
deciziilor?
Aţi întâmpinat greutăţi în luarea unei decizii? Descrieţi cauzele!
Care ar fi consecinţele dacă membrii grupului nu ar fi de acord cu decizia?
Activitatea 3 – Comunicarea nonconflictuală
Obiective:
Practicarea unei comunicări constructive
Identificarea unei situaţii de conflict şi găsirea posibilităţii unei noi soluţii
Stimularea capacităţii de descriere şi analiză a situaţiilor de conflict
Dezvoltarea creativităţii în vederea căutării unor noi soluţii rapide în situaţii de
conflict
Convingerea că rezolvarea conflictului, uneori, poate satisface ambele părţi
Materiale: Hârtie şi creioane
Activitate: Cineva în rând trece înaintea ta. De obicei nu dai atenţie acestui fapt, dar astăzi vrei
să-ţi expui punctul de vedere. Ce vei spune? Doi elevi se află pe terenul de sport. Acolo se află o
singură minge şi fiecare dintre ei încearcă să o ia. Ei aleargă şi o apucă amândoi în acelaşi
timp. Fiecare dintre ei revendică mingea, cearta se aprinde şi încep să se bată. Încercaţi să
găsiţi cât mai multe posibilităţi de rezolvare a conflictelor.
Întrebări pentru discuţii:
Ce contează mai mult pentru tine: să ieşi învingător sau să ajungi la o înţelegere?
Activitatea 4 – Stima de sine
Obiective:
Să întocmească o listă a reuşitelor lor
Să exprime păreri pozitive despre ei înşişi în faţa celorlaţi
Să descrie factorii care influenţează imaginea de sine
Informaţii preliminare: Imaginea de sine ni se formează de la naştere. Ea este influenţată de
felul în care arătăm, de felul în care ne purtăm şi de felul în care alţii se comportă cu noi. Este
foarte important ca elevii să înţeleagă că imaginea de sine se formează; datorită acestui lucru, ea
se poate îmbunătăți.
Materiale: Un scaun
Activitate:
Elevii sunt anunţaţi că se va organiza o preselecţie pentru un rol într-o scenetă care se va
desfăşura pe scena teatrului Luceafărul din Iaşi, unde vor avea ocazia să joace alături de actori
renumiţi. Ca să dea probe pentru, elevii trebuie să facă următoarele: să întocmească o listă cu 5
lucruri pe care le-au realizat în viaţă de care sunt mândri. Elevii vor selecta din lista lor realizarea
cu care se mândresc cel mai mult. Fiecare, pe rând, se va aşeza pe un scaun plasat în faţa clasei şi
va spune: „Nu vreau să mă laud, dar ...(se va completa propoziţia menţionând o anumită
realizare)”.
Întrebări pentru discuţii
Cum v-aţi simţit stând pe scaun şi împărtăşindu-vă realizările?
V-a fost teamă să vorbiţi în faţa întregii clase?
Cum a fost atunci când i-aţi ascultat pe ceilalţi?
Credeţi că fiecare a simţit la fel când s-a aşezat pe scaun şi a vorbit? De ce?
Credeţi că aţi primit rolul în film? Explicaţi.
Activitatea 5 – Respectul de sine
Obiective:
Să definească cu propriile cuvinte conceptul de respect de sine
Să lege conceptul de respect de sine de propria persoană
Să explice în ce fel este legat respectul de sine de conflicte
Informaţii preliminare:Respectul de sine (respectiv, felul în care cineva se simte în raport cu el
însuşi) influenţează felul în care o persoană reacţionează în situaţii de conflict. Să presupunem că
doi elevi tocmai au luat o notă mică la o lucrare şi că ei cred despre ai că nu sunt buni de nimic.
Dacă vor fi implicaţi într-o situaţie conflictuală, probabil că se vor purta cu totul altfel decât în
situaţia în care ar fi luat o notă bună şi s-ar fi simţit bine în pielea lor.
În timpul activităţii şi a discuţiei, se va sublinia importanţa respectului de sine. Este foarte
sănătos să credem despre noi că suntem persoane bune, unice.
Materiale: Un scaun aşezat în faţa clasei, 4 fişe cu descrieri ale unor persoane, după cum
urmează, tablă pe care sunt scrise întrebările de la sfârşitul lecţiei.
1. Eu am un frate. El e supărat pe mine şi mi-a spus că sunt prost. Şi eu cred că sunt prost,
dar nu spun asta celorlalţi. Părinţii mereu îmi spun că nu mă străduiesc prea tare la şcoală, deşi
eu chiar mă străduiesc, dar poate că nu destul. Astăzi am luat o notă proastă la limba română.
Nu mă simt prea fericit cu aceste momente.
2. Eu am o soră. Ea crede că sunt inteligent. Şi eu cred despre mine că sunt inteligent. Sunt
conştiincios, silitor şi mândru de mine, chiar dacă nu iau note foarte mari. Ştiu că am depus
întotdeauna tot efortul pentru a obţine rezultate cât mai bune. Părinţii mei sunt fericiţi pentru că
învăţ atât de mult. Asăzi am luat o notă bună la matematică.
3. Îmi place să pictez. Ieri tocmai am finalizat un tablou la care am lucrat două luni, care a
fost admirat de toată familia şi prietenii mei. Mă înţeleg foarte bine cu prietena mea. Astăzi am
luat o notă proastă la istorie, dar cu toate acestea sunt mulţumită de mine.
4. Fiecare râde de mine. Prietenii îmi spun că mă apreciază, dar eu nu cred că le place cu
adevărat de mine. Sunt convins că nu le place chiar deloc. Părinţii mă ceartă întruna pentru că
nu am deloc rezultate la fel de bune ca sora mea. Mă străduiesc cât pot, dar notele mele nu sunt
la fel de mari ca şi ale surorii mele. Cred că nu sunt bun de nimic.
Activitate:
Li se cere elevilor să spună ce cred ei că este respectul de sine
Se vor distribui elevilor, în mod aleatoriu, fişe cu scurte descrieri ale unor persoane
Fiecare elev va citi cu voce tare descrierea de pe fişă
Li se va cere elevilor să arate, în cazul fiecărei descrieri, dacă este vorba despre
cineva cu un nivel ridicat sau scăzut al respectului de sine. Se discută motivele pentru
care ei gândesc că o persoană are un respect de sine ridicat sau scăzut.
Întrebări pentru discuţii:
1. Ce este respectul de sine? Cum diferă respectul de sine de îngâmfare?
2. Cum acţionează oamenii care au un respect de sine scăzut?
3. Cum acţionează oamenii care au un respect de sine crescut?
4. Cum acţionează oamenii care au un respect de sine scăzut, în cazul unui conflict?
5. Credeţi că bătăuşii au un respect de sine scăzut sau crescut? De ce?
6. Ce fel de lucruri faci ca să fii mulţumit de tine?
Activitatea 6 – Valorizarea pozitivă a diversităţii
Obiectiv:
După realizarea acestei lecţii elevii vor fi capabili să identifice asemănări şi deosebiri
între oameni.
Informaţii preliminare:
Fiecare om are anumite asemănări cu şi anumite deosebiri faţă de ceilalţi oameni. Un
aspect extrem de important în crearea strereotipurilor şi a prejudecăţilor este că diferenţele sunt
supraevaluate, în timp ce asemănările sunt subevaluate. Această activitate le permite elevilor să
înţeleagă cum se aseamănă şi cum se deosebesc oamenii.
În cazul în care elevii au dificultăţi în completarea fişei de lucru, sunt încurajaţi să fie creativi.
Materiale: Fişa de lucru, după modelul de mai jos:
Completaţi punctele cu cel puţin trei asemănări şi trei deosebiri în ceea ce vă priveşte, în
raport cu categoriile respective:
Categoria Asemănări Deosebiri
Membru al familiei Trei asemănări între mine şi
membriii familiei mele sunt:
1………………………
2………………………
3………………………
Trei deosebiri între mine şi
membriii familiei mele sunt:
1………………………
2………………………
3………………………
Prieteni Trei asemănări între mine şi
prietenii mei sunt:
1………………………
2………………………
3………………………
Trei deosebiri între mine şi
prietenii mei sunt:
1………………………
2………………………
3………………………
Animale Trei asemănări între mine şi
animele sunt:
1………………………
2………………………
3………………………
Trei deosebiri între mine şi
animele sunt:
1………………………
2………………………
3………………………
Oameni cu altă religie Trei asemănări între mine şi
oameni cu altă religie sunt:
1………………………
2………………………
3………………………
Trei deosebiri între mine şi
oameni cu altă religie sunt:
1………………………
2………………………
3………………………
Oameni de altă culoare Trei asemănări între mine şi
oameni de altă culoare sunt:
1………………………
2………………………
3………………………
Trei deosebiri între mine şi
oameni de altă culoare sunt:
1………………………
2………………………
3………………………
Activitate : Elevii completează fişa de lucru.
Elevii se împart la întâmplare în perechi şi fiecare pereche îşi compară răspunsurile. Ei au
ca temă să observe asemănări şi deosebiri între ei. Perechile se schimbă de trei ori,
continuându-se comparaţiile între colegi.
Întrebări pentru discuţii :
La ce categorii aveţi aceleaşi răspunsuri ca şi ceilalţi?
În ce fel sunteţi asemănători cu ceilalţi elevi cu care aţi vorbit?
În ce fel sunteţi diferiţi de ceilalţi cu care v-aţi comparat?
Aţi fost vreodată trataţi rău din cauza diferenţelor dintre voi şi alţi oameni?
Cum ar fi lumea dacă toţi oamenii ar fi la fel?
Activitatea 7 – Capacitatea păstrării unui secret
Obiective:
După realizarea acestei lecţii elevii vor fi capabili:
Să explice de ce este importantă confidenţialitatea
Să explice în ce situaţii poate fi încălcată confidenţialitatea
Informaţii preliminare:
Confidenţialitatea înseamnă păstrarea unui secret sau a unei informaţii cu caracter privat.
Ea este o dimensiune importantă a încrederii, iar încrederea este un element esenţial al artei de a
face faţă conflictelor. De multe ori, oamenii aflaţi în conflict nu-şi arată adevăratele sentimente,
deoarece le e teamă şi sunt stânjeniţi de faptul că ceilalţi ar putea afla detalii despre el. De
asemenea, exprimarea emoţiilor ne plasează într-o poziţie vulnerabilă, întrucât ceilalţi pot
descoperi ce simţim noi cu adevărat. Comunicarea este favorizată prin respectarea
confidenţialităţii: oamenii se simt mai bine şi sunt dispuşi să vorbească deschis. De aceea, pentru
cei care doresc o rezolvare constructivă a conflictelor este extrem de importa nt să respecte
confidenţialitatea.
Elevii vor şopti atunci când încearcă să-şi ghicească unii altora secretele. Altfel, elevii pot trage
cu urechea pentru a descoperi secretele celorlalţi.
Materiale :Hârtie, creioane, tablă, cretă
Activitate :
Se dă câte o foaie de hârtie fiecărui elev. Nu se scrie numele. Se spune elevilor că
fiecare dintre noi este deosebit şi fiecare are secrete pe care nu le spune celorlalţi. Fiecare elev
scrie pe hârtie un lucru despre el însuşi, pe care nu-l ştie nimeni din clasă.
Se strâng foile şi nimeni nu va vorbi despre secretele ale. Se notează pe tablă secretele,
numerotându- le. Se face o listă cu toţi elevii din clasă. Apoi elevii vor trebui să găsească
corespondenţe între cele două liste. Vor merge prin clasă şi vor încerca să ghicească cine şi cu ce
secret se potriveşte. Confirmările trebuie să le facă în şoaptă. Dacă cineva a ghicit bine, va nota
numele persoanei în dreptul secretului. După 10-15 minute se va verifica care dintre elevi a găsit
cel puţin 5 corespondenţe.
Întrebări pentru discuţii:
Ce este un secret?
Cum v-aţi simţi dacă aţi avea un secret pe care l-aţi spune celui mai bun prieten iar acesta
l-ar spune altora?
De ce este important să nu spuneţi altora despre o problemă sau despre un conflict
povestite de către cineva?
În ce situaţie ar fi important să spuneţi totuşi acest secret altcuiva?
Un prieten vă spune un secret. El s-a gândit să-şi facă rău lui însuşi sau altcuiva. Ar trebui
să spuneţi acest lucru altcuiva? Cui ar trebui? De ce?
Activitatea 8 – Unde ne întâlnim cu violenţa
Obiective :
După realizarea acestei lecţii elevii vor fi capabili:
Să definească şi să descrie ce este violenţa;
Să identifice numărul mare de acţiuni violente cărora ei sunt expuşi în fiecare zi
Să ofere căi multiple de rezolvare efectivă, nonviolentă a situaţiilor de utilizare a
violenţei
Să explice de ce violenţa pare, dar nu este, o strategie sănătoasă, bună de rezolvare a
conflictelor
Informaţii preliminare:
Violenţa poate fi întâlnită oriunde. Dacă deschidem ziarele, putem citi despre războaie
în diferite părţi ale lumii. Dacă deschidem televizorul, vedem oamenii ridicând vocea sau trăgând
unii în alţii. Dacă observăm copii jucându-se, vedem că ei joacă jocuri precum „împuşcă- l pe cel
rău”. Pe ecrane, vedem oameni luptându-se şi bătându-se în filme. Aflăm tot timpul despre rata
înaltă a criminalităţii stradale etc. În lumea noastră, violenţa este acceptată ca o cale de a rezolva
conflictele. Acest lucru produce numeroase probleme, deoarece copiii învaţă multe din mediul în
care trăiesc. Cu cât mediul cultivă mai mult violenţa, cu atât copiii se vor obişnui mai mult cu ea,
văzută ca o cale practică şi sănătoasă de rezolvare a conflictelor.
Pentru a schimba această mentalitate, copiii ar trebui să înveţe:
1) să recunoască violenţa
2) să facă faţă conflictelor folosind alte mijloace decât cele violente
Activitatea de faţă permite o abordare profundă a subiectelor legate de violenţă. Există
trei categorii principale de violenţă:
- violenţa fizică: când cineva face uz de forţa fizică pentru a răni pe altcineva. Acest tip de
violenţă se manifestă, de regulă, cu intenţie. Un exemplu este situaţia când un elev îl îmbrânceşte
pe altul.
- violenţa psihică: există când cineva dăunează imaginii de sine a altcuiva. Un exemplu este
situaţia când un părinte îi spune întruna copilului său că este prost şi lipsit de valoare.
- violenţa instituţională: există când o instituţie neagă unora dintre membrii ei drepturile lor
fundamentale. Un exemplu este situaţia când conducerea unui stat nu ar da voie unora dintre
cetăţenii acestuia să lucreze.
Elevii care au avut de suferit din cauza violenţei sau care au fost martori ai unor situaţii
de folosire a violenţei – fizică sau psihică – pot să se vindece încetul cu încetul vorbind despre
problemele lor. În timpul acestei activităţi, elevii ar trebui să aibă încredere că pot vorbi despre
situaţii personale; ei pot să aleagă însă să nu vorbească despre sentimentele lor, dacă nu doresc.
După realizarea acestei activităţi, se poate discuta cu elevii dacă situaţiile descrise pe fişa de
lucru sunt exemple de violenţă fizică, psihică sau instituţională.
Materiale : Tablă, cretă şi 2 fişe de lucru:
Fişa „Unde ne întâlnim cu violenţa?”
Ce credeţi că este violenţa?
Când cineva imbrânceşte sau răneşte pe altcineva, este vorba de violenţă?
1. Da – de ce?
2. Nu – de ce?
Dacă îi strigăm pe alţii cu poreclele lor, este vorba de violenţă?
a. Da – de ce?
b. Nu – de ce?
Ce se întâmplă dacă sentimentele altor persoane sunt rănite?
Dacă cineva răneşte o persoană în mod accidental, este vorba de violenţă? De exemplu,
dacă aţi călcat din greşeală pe piciorul cuiva şi i-aţi produs o fractură, aţi comis un act
violent?
a. Da – de ce?
b. Nu – de ce?
Numiţi cel puţin patru locuri în care violenţa poate fi văzută sau auzită.
Fişa „Cum să recunoaştem violenţa?”
Violenţa observată Persoanele /
împrejurările
Cum a fost rezolvată
situaţia?
Alte moduri de a
face faţă situaţiei
Activitate : Se scrie pe tablă cuvântul Violenţă.
Elevii se împart în grupe de câte 4. Se explică cum trebuie completate fişele de lucru.
După ce completează fişele elevilor li se cere să formeze un cerc mare. În cerc, fiecare grupă
împărtăşeşte celorlaţi cum a definit violenţa.
Întrebări pentru discuţii :
Cum ar arăta societatea noastră dacă nu ar exista violenţă?
Există multe manifestări violente în societatea noastră?
Deoarece în jurul nostru există multe situaţii de manifestare a violenţei, ne putem gândi
că violenţa este firească. Care sunt unele dintre dificultăţile posibile când vrem să
rezolvăm un conflict prin a face uz de violenţă?
Activitatea 9 – Exprimarea sentimentelor
Obiective :
După realizarea acestei lecţii, elevii vor fi capabili:
Să alcătuiască liste de cuvinte care exprimă sentimente;
Să descrie căi de exprimare a emoţiilor;
Să recunoască faptul că există o varietate de feluri în care oameni diferiţi îşi
exprimă aceeaşi emoţie.
Informaţii preliminare:
Oamenilor le vine uneori greu să-şi comunice emoţiile, deoarece au dificultăţi în a găsi
„cuvântul potrivit” pentru a-şi descrie propriile trăiri. Elevii vor putea să exprime mai clar ceea
ce simt, dacă vocabularul lor activ, privind cuvintele care exprimă emoţii, se va îmbogăţi. Acest
tip de cunoaştere este extrem de folositoare în situaţii de conflict, când oamenii au mare nevie să-
şi exprime sentimentele cu claritate.
Materiale : Tablă şi cretă
Activitate :
Se scriu la mijlocul tablei cuvinte care exprimă sentimente. Se cere elevilor să dea cât mai
multe exemple de cuvinte de acest fel (cam 25 de cuvinte).
Fiecare elev iese în faţă şi interpretează la alegere un cuvânt din listă. Ceilalţi trebuie să
ghicească ce a interpretat colegul, iar cine ghiceşte primul iese în faţă şi intrepretează un alt
cuvânt. După interpretarea mai multor cuvinte, elevii stau în cerc. Cineva propune un cuvânt, iar
toţi îl interpretează şi în acelaşi timp observă expresiile celorlalţi. Se repetă de 5 ori, cu alte
cuvinte propuse de elevi.
Întrebări pentru discuţii :
a. A fost greu să vă gândiţi la atâtea cuvinte care exprimă sentimente? De ce?
b. Care sentiment a fost cel mai greu de interpretat? Au avut toţi elevii acelaşi mod de a exprima
acel sentiment? De ce?
c. Se poate ca doi oameni să aibă expresii total diferite dar care să exprime acelaşi sentiment?
Daţi exemplu.
d. Dacă doi oameni se ceartă şi doar unul pare foarte furios înseamnă că celălalt nu e deloc
furios?
e. Un elev să încercuiască pe tablă cuvintele care exprimă sentimente pozitive. Care sunt mai
multe, cele pozitive sau cele negative? De ce?
Activitatea 10 – Strategii pentru a depăşi un conflict
Obiective:
După realizarea acestei lecţii elevii vor fi capabili:
Să aplice o strategie explicită şi simplă pentru recunoaşterea şi abordarea
nonviolentă a conflictelor interpersonale
Să descrie factori implicaţi în conflictele familiale
Să descrie strategii de a face faţă conflictelor în familie.
Materiale: Fişa de lucru
Activitate :
- Fiecare elev deţine o fişă de lucru
- Se citeşte tare fişa şi se explică fiecare pas al strategiei de rezolvare a conflictelor
- Elevii se împart în perechi, unul fiind părinte, iar unul fiind copil
- Li se explică următoarele: Este vineri seara. Părintele consideră că elevul nu a
învăţat cât ar fi trebuit şi copilul trebuie să rămână în casă şi să înveţe. Dar copilul
este obosit şi sătul de stat în clasă. Prietenii lui sunt afară la joacă. Copilul şi
părintele se ceartă pe această temă.
- Perechile trebuie să interpreteze conflictul. Pentru a-l rezolva trebuie să parcurgă cei
cinci paşi.
- După ce rezolvă conflictul, schimbă rolurile între ei şi reinterpretează.
Întrebări pentru discuţii :
1. Daţi exemple de câteva sentimente pe care le trăieşte cineva aflat în conflict cu un membru al
familiei.
2. Ce fel de conflicte există între părinţi şi copii?
3. Ce sentimente au copiii când se ceartă cu părinţii?
4. De ce se ceartă părinţii cu copiii?
5. De ce se ceartă copiii cu părinţii?
6. Cum ar putea ei să-şi satisfacă reciproc interesele?
Test Thomas-Kilmann-de identificarea stilului de soluţionare a conflictului
Instrucţiuni:
Gândiţi-vă la situaţii în care realizaţi că dorinţele dumneavoastră
diferă de cele ale altei persoane.
Cum reacţionaţi de obicei în asemenea situaţii ?
Pe paginile care urmează sunt mai multe perechi de afirmaţii care descriu posibile
răspunsuri comportamentale. Pentru fiecare pereche, vă rog să încercuiţi afirmaţia „A” sau „B” -
care credeţi că este cea mai reprezentativă pentru propriul comportament.
În cazul în care nici afirmaţia „A” şi nici afirmaţia „B” nu este tipică pentru
comportamentul dumneavoastră, dar vă rog să selectaţi răspunsul care credeţi că ar fi mai
probabil să-l utilizaţi.
1 A Sunt momente în care las altora responsabilitatea rezolvării problemelor
B Decât să negociez aspectele asupra cărora nu suntem de acord mai bine insist asupra celor
pe care le agreem.
2 A Încerc să găsesc o soluţie de compromis.
B Încerc să rezolv atât problemele mele cât şi pe ale celuilalt.
3 A Sunt de obicei ferm în atingerea obiectivelor mele.
B Urmăresc să respect sentimentele celorlalţi şi să păstrez relaţia.
4 A Încerc să găsesc o soluţie de compromis.
B Uneori îmi sacrific propriile dorinţe în favoarea satisfacerii dorinţelor celuilalt.
5 A În mod constant solicit ajutorul celorlalţi pentru rezolvarea problemelor
B Încerc să fac tot posibilul pentru a evita tensiunile inutule.
6 A Încerc să nu-mi creez neplăceri personale.
B Încerc să-mi câştig poziţia.
7 A Încerc să amân rezolvarea problemei până voi avea timp să reflectez asupra ei.
B Renunţ la nişte puncte pentru a obţine altele.
8 A Sunt de obicei ferm în atingerea obiectivelor mele.
B Urmăresc să scot imediat la iveală toate îngrijorările şi problemele .
9 A Cred că diferenţele de opinie nu trebuie să ne preocupe.
B Depun unefort destul de mare pentru a-mi găsi calea.
10 A Sunt de obicei ferm în atingerea obiectivelor mele.
B Urmăresc găsirea unei soluţii de compromis.
11 A Urmăresc să scot imediat la iveală toate îngrijorările şi problemele .
B Urmăresc să respect sentimentele celorlalţi şi să păstrez relaţia.
12 A Uneori evit luarea unor poziţii care ar crea controverse.
B Îl voi lăsa să câştige câteva din punctele sale dacă şi el îmi va permite câştigarea câtorva
din punctele mele.
13 A Propun o cale de mijloc.
B Fac presiuni pentru a-mi câştiga punctele.
14 A Îi comunic ideile mele şi îl rog să mi le expună pe ale sale.
B Încerc să-I arăt logicaşi avantajele poziţiei mele.
15 A Urmăresc să respect sentimentele celorlalţi şi să păstrez relaţia.
B Încerc să fac tot posibilul pentru a evita tensiunile.
16 A Încerc să nu afectez sentimentele nimănui.
B Încerc să-l conving pe celălalt de meritele poziţiei mele.
17 A Sunt de obicei ferm în atingerea obiectivelor mele.
B Încerc să fac tot posibilul pentru a evita tensiunile inutule.
18 A Dacă acestea îl fac fericit , îl las să-şi menţină părerile.
B Îl voi lăsa să câştige câteva din punctele sale dacă şi el îmi va permite câştigarea,câtorva
din punctele mele.
19 A Urmăresc să scot imediat la iveală toate îngrijorările şi problemele .
B Încerc să amân rezolvarea problemei până voi avea timp să reflectez asupra ei.
20 A Încerc imediat să aplanez diferendele dintre noi.
B Încerc să creez o combinaţie satisfăcătoare de pierderi şi câştiguri pentru ambele părţi.
21 A În negocieri, încerc să consider şi dorinţele celeilalte persoane.
B Întotdeauna conduc către o discuţie deschisă a problemei.
22 A Încerc să găsesc o poziţie intermediară între cele două aflate în conflict.
B Îmi expun părerile.
23 A Sunt de cele mai multe ori preocupat de satisfacerea tuturor dorinţelor noastre.
B Sunt momente în care las altora responsabilitatea rezolvării problemelor.
24 A Dacă menţinerea poziţiei este foarte importană pentru el, încerc să îl ajut să-şi împlinească
dorinţele.
B Încerc sâ-l determin să facă un compromis.
25 A Încerc să-i arăt logica şi avantajele poziţiei mele.
B În negocieri, încerc să consider şi dorinţele celeilalte persoane.
26 A Propun o cale de mijloc.
B Sunt de cele mai multe ori preocupat de satisfacerea tuturor dorinţelor noastre.
27 A Uneori evit luarea unor poziţii care ar crea controverse.
B Dacă acestea îl fac fericit , îl las să-şi menţină părerile.
28 A Sunt de obicei ferm în urmărirea scopurilor mele.
B De obicei solicit ajutorul celorlalţi pentru soluţionarea unor probleme.
29 A Propun o cale de mijloc.
B Cred că diferenţele de opine nu trebuie să ne preocupe prea mult.
30 A Încerc să nu rănesc sentimentele celorlalţi.
B Întotdeauna discut problema cu cealaltă persoană pentru a o putea rezolva.
Marcaţi literele afirmaţiilor adevărate pe tabelul centralizator al rezultatelor. Adunaţi câte
un punct pentru fiecare literă marcată şi faceţi totalul pe fiecare coloană. Ordinea descrescătoare
a punctajelor indică preferinţele individuale ale dumneavoastră.
Punctajul
Nr. crt. rechinul
bufniţa
vulpea
broasca
ţestoasă
ursuleţul
CONFRUNTARE COLABORAE COMPOMIS EVITARE ACOMODARE
1 A B
2 B A
3 A B
4 A B
5 A B
6 B A
7 B A
8 A B
9 B A
10 A B
11 A B
12 B A
13 B A
14 B A
15 B A
16 B A
17 A B
18 B A
19 A B
20 A B
21 B A
22 B A
23 A B
24 B A
25 A B
26 B A
27 A B
28 A B
29 A B
30 B A
Total
Puşi în faţa unor confruntări interpersonale, elevii tind să aibă anumite reacţii. Acestea
reflectă gradele diferite de cooperare (adică efortul fiecăruia de a satisface interesele celuilalt) şi de autoimpunere (efortul fiecăruia de a-şi satisface propriile interese). Ele pot fi clasificate în cinci categorii:
1.Confruntare (reprimare,victorie/înfrângere) 2.Colaborare (victorie/victorie)
3.Compromis 4.Evitare (abandon) 5.Acomodare (convertirea coflictului în şansă)
1.Confruntare (reprimare, forţare, victorie/înfrângere) - rechinul
Rechinul încearcă să îşi domine adversarii prin a-i face să accepte soluţia lui, în cazul unui conflict. Scopurile sale personale sunt dominante în raport cu relaţiile interpersonale, pe care le sacrifică foarte uşor. Caută să îşi atingă ţelurile cu orice preţ. Nu îl interesează nevoile
celorlalţi. Nu îl interesează dacă ceilalţi îl plac sau îl acceptă. Rechinul crede că un conflict se câştigă atunci când o parte învinge, iar cealaltă este înfrântă. El vrea să fie câştigătorul cu orice
preţ. “Victoria” îi dă rechinului un sentiment de mândrie şi de realizare personală. Înfrângerea îi dă un sentiment de slăbiciune, neadaptare şi ratare. Încearcă să câştige prin atac, copleşire sau intimidare.
2. Colaborare (victorie/victorie) - bufniţa
Bufniţa preţuieşte în egală măsură scopurile personale, cât şi relaţiile cu ceilalţi. Ea vede conflictele ca pe probleme ce trebuie rezolvate şi caută soluţii care să satisfacă atât interesele personale cât şi cele ale celorlalţi. Bufniţa vede conflictul ca pe o metodă de îmbunătăţire a
relaţiilor prin reducarea tensiunii dintre două persoane sau grupuri. Încearcă să pornească o discuţie pentru a identifica conflictul ca problemă. Bufniţa nu este mulţumită până c ând nu
găseşte o soluţie care să satisfacă ambele părţi. 3. Compromis - vulpea
Vulpea este interesată atât de scopurile personale, cât şi de relaţiile cu ceilalţi. Ea tinde, însă, să facă compromisuri, renunţând parţial la scopurile ei, convingând cealaltă parte să
procedeze la fel. Într-o situaţie conflictuală, soluţia vulpii este ca fiecare parte implicată să piardă şi să câştige câte ceva. Este capabilă să renunţe temporar la scopurile ei, pentru a depăşi situaţia
de criză. 4. Evitare (abandon) – broasca ţestoasă
Broasca ţestoasă se retrage în carapacea ei pentru a evita conflictul. Ea renunţă la scopurile şi relaţiiile ei personale. Stă departe de zonele de conflict şi evită persoanele care
creează sau întreţine stări conflictuale. Broasca ţestoasă crede că nu există speranţă în încercarea de a rezolva un conflict. Se simte neajutorată. Crede că este mai bine să te retragi decât să intri într-un conflict.
5. Acomodare (convertirea coflictului în şansă) – ursuleţul
Pentru ursuleţ relaţiile interpersonale sunt foarte importante în timp ce propriile scopuri au o importanţă mai mică. Ursuleţul doreşte să fie plăcut şi acceptat de ceilalţi. El consideră conflictele ca pe ceva ce trebuie evitat în favoarea armoniei şi mai crede că oamenii nu pot
discuta în contradictoriu fără a afecta relaţiile dintre ei. Se teme că, dacă conflictul continuă,, cineva are de suferit şi asta va compromite relaţiile cu acea persoană. De aceea încearcă cu orice
preţ, chiar renunţând la scopurile personale, să aplaneze conflictul din teama de a nu periclita relaţiile interpersonale.
BIBLIOGRAFIE
1. Bogathy, Z., “Conflicte şi organizaţii”, Ed.Eurostampa, Timişoara, 2003
2. Cristea, S., Managementul organizației școlare, Editura Didactică și Pedagogică, București,2004
3. Debarbieux, E., Violența în școală- o provocare mondială?, Institutul European, Iași, 2010
4. Gant, W., Rezolvare conflictelor, Editura Teora, București, 1997
5. Gherman, C., Medierea conflictelor în școală, Ed. Rovimed Publishers,Bacău, 2010