ARGUMENT
Am ales ca temă a proiectului meu “Tastatura si mouse-ul” deoarece
întotdeauna am fost interesată să folosesc calculatorul , să navighez pe
internet. Calculatorul mi-a fost util în mai multe ipostaze, nu numai in sensul
divertismentului, ci şi pentru a efectua teme, referate, proiecte şcolare.
Acest lucru, care imi ocupă o mare parte din timp m-a determinat să
vreau să aflu ce se întâmplă în interiorul acestui “aparat” care este capabil de
atât de multe lucruri, care sunt componentele acestuia, rolul fiecăruia,
întreţinerea lor, calitatea,compatibilitatea, fiabilitatea şi nu în ultimul rând
întreţinerea lui. Deşi, personal nu sunt foarte interesată de electronică,
electrotehnică deoarece le consider ocupaţii mult prea masculine, vreau să
aflu cât mai multe din domeniul calculatoarelor. Deoarece de calculator mă
folosesc oricând am nevoie, este util în multe cazuri.
1
TASTATURA
Tastatura este componentă hardware a calculatorului ce permite
utilizatorului să introducă date prin apăsarea unor taste. Cele mai folosite
tastaturi sunt cele QWERTY. Denumirea vine de la primele şase taste de pe
rândul al treilea. Tastatura este probabil cel mai vechi dispozitiv de intrare,
ea existând înainte de apariţia monitoarelor şi evident înainte de apariţia
mouse-ului. Fiecare tastă are asociat un număr de identificare care poartă
denumirea de cod de scanare. La apăsarea unei taste, tastatura trimite
sistemului de calcul codul de scanare corespunzător tastei respective (un
număr întreg de la 1 la n - numărul de taste).
La primirea codului de scanare de la tastatură, calculatorul face conversia
între numărul primit şi codul ASCII corespunzător. Tastatura reţine nu
numai apăsarea unei taste, dar şi eliberarea acesteia, fiecare acţiune fiind
înregistrată separat. Există două categorii de taste :taste comutatoare – au
2
efect indiferent dacă sunt apăsate sau eliberate; taste de control - au efect
numai atunci când sunt acţionate.
Modele de tastaturi
Tastaturile calculatoarelor personale pot fi împărţite în patru mari
categorii:
1 tastaturi-standard
2tastaturi-ergonomice
3 tastaturi fără fir
4 tastaturi speciale
3
Tastatura constă dintr-o serie de comutatoare montate într-o reţea,
numită matrice a tastelor. Când se apasă o tastă, un procesor aflat în tastatură
o identifică prin detectarea locaţiei din reţea care arată continuitatea. De
asemenea, acesta interpretează cât timp stă tasta apăsată şi poate trata chiar
şi tastările multiple.
Interfaţa tastaturii este reprezentată de un circuit integrat denumit
keyboard chip sau procesor al tastaturii. Un buffer de 16 octeţi din tastatură
operează asupra tastărilor rapide sau multiple, transmiţându-le sistemului
succesiv.În cele mai multe cazuri, atunci când apăsăm o tastă, contactul se
face cu mici întreruperi, respectiv apar câteva clipuri rapide închis – deschis.
Acest fenomen de instabilitate verticală a comutatorului se numeşte bounce,
iar procesorul din tastatură trebuie să îl filtreze, adică să îl deosebească de o
tastare repetată intenţionat de operator. Lucrul acesta este destul de uşor de
realizat deoarece întreruperile produse de instabilitatea verticală sunt mult
mai rapide decât tastările repetate cele mai rapide.Există mai multe tipuri de
tastaturi, însă cele mai răspândite sunt tastaturile cu 101 sau 104 taste,
diferenţa între tipuri fiind dată, în principal, de prezenţa sau absenţa unor
taste care intră în componenţa lor. De exemplu, tastatura 101 nu are inclusă
o tastă numită Window Logo, în timp ce tastatura de tipul 104 are inclusă
această tastă. Această Tastatura este conectată în spatele unităţii centrale
printr-un fir introdus într-o mufă specială.
Tastatura este un dispozitiv a cărui folosire este extrem de simplă,
fiind necesar doar să apăsăm pe butoanele ei (numite "taste") la fel cum am
face în cazul unei maşini de scris.
4
Grupuri de taste
Tastatură computer:
Esc F1 F2 F3 F4 F5 F6 F7 F8 F9 F10 F11 F12PtSc
ScLk Brk
~ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 - =← Bkspc
InsHome
PgUpNum
/ * -
Tab ↹
Q W E R T Y U I O P [ ] | Del End PgDn 7 8 9+
Caps A S D F G H J K L ; ' ⏎ Enter 4 5 6Shift⇧ Z X C V B N M , . ? Shift⇧ ↑ 1 2 3
EntCtrl
⌘/Win
Alt/⌥ s p a c e b a r (spaţiu)
Alt/⌥
⌘/Win
Menu
Ctrl ← ↓ → 0 .
Tastele sunt în mai multe grupuri şi sunt aşezate astfel încât să uşureze
procesul de introducere a informaţiilor în calculator (amplasarea literelor pe
tastatură a fost facută ţinându-se cont de frecvenţele diverselor litere într-o
anumită limbă, de
aceea o tastatură pentru Germania are literele aşezate altfel decât una
americană).Cel mai important grup este cel care ocupă cea mai mare parte a
tastaturii şi el contine atât taste a căror apăsare produce apariţia pe ecranul
monitorului a unor litere (Q, W, E, etc.), cifre (1, 2, 3, etc.) sau simboluri
(@, #, etc.), cât şi taste speciale (Enter, Shift, Control, Alt, etc.) a caror
5
funcţionalitate variază în functie de programul folosit şi care va fi explicată
mai jos.
Deasupra grupului principal se află un sir de taste numite
"funcţionale" (F1, F2, F3, etc.) al căror rol este să lanseze în mod direct
comenzi pentru calculator, comenzi care sunt diferite în funcţie de softul pe
care îl folosim la un anumit moment. Ele sunt folosite foarte mult în jocuri,
dar şi alte softuri le pun în valoare. La dreapta grupului principal se afla un
grup impărţit în mai multe (de obicei trei) subgrupuri şi care contine taste
folosite în principal pentru navigare pe ecran (tastele care au desenate săgeţi
pe ele, Tastele Page Up sau Page Down, etc.) dar şi unele taste cu functii
speciale (cum este tasta Delete).
La extremitatea (marginea) dreapta a tastaturii se afla un grup de taste
care sunt folosite în special pentru scrierea de cifre şi pentru efectuarea de
operatii aritmetice (adunare, scadere, etc.), tastele fiind asezate foarte comod
pentru lucrul cu mâna dreapta. O parte a tastelor din acest ultim grup are o
funcţionalitate dublă, ele putând fi folosite şi pentru navigare. Unele taste
(Shift, Ctrl, Alt, Windows) sunt prezente în dublu exemplar şi sunt asezate
simetric fata de axul tastaturii, ambele taste avind de obicei aceeasi
functionalitate. Unele softuri (de ex. jocurile) profita de faptul ca o tasta este
prezentă în două exemplare şi specifică cite o comandă separată care să fie
executată la apăsarea tastei drepte, respectiv stângi. Tastaturile mai noi au o
serie de butoane care sunt incluse special pentru a fi folosite cu aplicaţiile
multimedia (filme, melodii) sau pentru navigarea pe internet. Ele nu vor fi
luate în discuţie aici pentru că nu sunt prezente pe majoritatea tastaturilor iar
aşezarea lor nu este supusă nici unui standard, ele fiind grupate după
criteriile de ergonomie ale companiei producătoare a tastaturii.Caracterul
6
alfanumeric (litera, cifra, simbolul) care poate fi scris cu ajutorul unei taste
este imprimat pe tasta respectiva şi poate fi pus în evidenta cu ajutorul unui
editor de text (de ex. Notepad, inclus în SO Windows) în care deschidem un
nou document şi incepem săapasam pe taste. Anumite taste permit scrierea a
două caractere alfanumerice distincte, dintre care unul apare dacă apăsăm
tasta în mod obişnuit, iar celălalt doar dacă se apasă şi tasta Shift impreuna
cu tasta în cauză.
Tastele speciale
Tastele speciale nu produc apariţia nici unui caracter alfanumeric la
apăsarea lor, ci au funcţia de a lansa direct comenzi în cazul în care sunt
apasate singure sau în cadrul unei combinatii cu alte taste. Ele sunt
urmatoarele :
ENTER : Este cea mai mare tasta şi are de obicei o forma
caracteristică, aceea a literei "L" privita în oglindă. Tasta Enter are în
principal rolul de a lansa în executie softurile, dar şi de a determina
calculatorul să execute o comandă importantă care este specificată de softul
care se afla în funcţiune în momentul respectiv. Tasta Enter are într-o mare
masură aceeaşi funcţionalitate ca şi butonul stâng al mausului. În cazul
editării de text apăsarea tastei Enter duce la crearea unui paragraf nou de
text, sub cel curent.
BACKSPACE : Se găseste de obicei deasupra tastei Enter şi are rolul
de a sterge ultimul caracter (litera, cifra, etc.) scris în cadrul unui text. Dacă
este ţinută apăsată ea va determina ştergerea tuturor caracterelor aflate la
stânga cursorului.
7
SHIFT : Este o tasta dublă, cea dreaptă găsindu-se de obicei sub tasta
Tasta Enter iar cea stingă pe acelaşi rând însă la marginea stingă a tastaturii.
Tasta Shift este cel mai des utilizată pentru scrierea cu litere majuscule,
pentru acesta trebuind să apăsam în acelaşi timp tasta Shift (indiferent care
din ele) şi tasta literei în cauză.
CONTROL (CTRL) : Este o tastă dublă, cea dreaptă găsindu-se de
obicei sub tasta Tasta Shift iar cea stângă pe acelaşi rând însă la marginea
stângă a tastaturii. Tasta Ctrl este cel mai des utilizată pentru comenzi care
sunt lansate în execuţie la apăsarea unei combinaţii de taste.
ALT : Este o tastă dublă care se găseşte pe rândul cel mai de jos al
tastaturii la ambele capete ale unei taste alungite ("Spacebar"). Tasta Alt este
cel mai des utilizată pentru activarea barei de meniuri a ferestrelor softurilor,
dar şi pentru comenzi care sunt lansate în executie la apăsarea unei
combinaţii de taste.
WINDOWS (WIN) : Este o tasta dublă având desenat pe ea logoul
("simbolul") SO Windows şi care se gaseşte pe rândul cel mai de jos al
tastaturii, lângă tastele Alt. Tasta Windows este cel mai des utilizată pentru
comenzi care sunt lansate în execuţie la apăsarea unei combinaţii de taste.
TASTA PENTRU MENIUL CONTEXTUAL : Este situată intre
tastele Win şi Ctrl din partea dreaptă. Apăsarea ei duce la apariţia unui
meniu contextual care constă dintr-o listă de comenzi utile, listă care este
specifică fiecărui soft în parte şi contextului particular de folosire a acestuia.
ESCAPE (ESC) : Este tastă poziţionată de obicei în colţul din stânga
sus al tastaturii. Tasta Esc are într-o anumită măsura o funcţionalitate opusă
8
celei a tastei Enter şi anume ea ne permite să evitam executarea unei
comenzi în situaţia în care nu suntem siguri ca am facut alegerea cea mai
buna. Numele tastei este sugestiv, "escape" insemnind fugă, evitare a unei
situaţii. Apăsând tasta Esc ne întoarcem la o situaţie în care putem să
cântărim inca o dată decizia pe care dorim să o luăm în privinţa unei anumite
comenzi. De exemplu atunci când instalăm un soft, tasta Esc ne permite să
revizuim deciziile luate asupra componentelor acestuia pe care dorim să le
instalăm, înainte de a declanşa procesul de instalare propriu-zis.
TAB : Este poziţionată la marginea stângă a tastaturii şi are desenate
pe ea doua săgeţi îndreptate în directii opuse. Tasta Tab este folosită în
principal pentru navigarea rapidă între elementele importante ale ferestrei
unui soft (de ex. atunci cind avem de ales între mai multe opţiuni şi dorim să
trecem rapid de la o opţiune la alta fără a folosi mausul) sau între legăturile
conţinute într-o pagină web.
SPACEBAR (BARA DE SPAŢIU) : Este tastă lungă aflată pe rândul
cel mai de jos al tastaturii. Este folosită exclusiv pentru introducerea de
spatii goale în texte, de exemplu atunci cind dorim să despărţim cuvintele
dintr-o frază. Datorită mărimii şi aşezării ei este folosită şi în foarte multe
jocuri pentru că este usor de apăsat fără a ne desprinde ochii de pe ecran.
CAPS LOCK : Este poziţionată pe rândul cel mai din stinga ala
tastaturii, intre tastele TAB şi SHIFT. Are functia de a bloca ("lock") corpul
de litera pe care il folosim intr-un text. Tasta este activată prin apăsare şi din
acest moment textul va fi scris cu majuscule. Dezactivarea se face tot prin
apăsarea pe tasta şi ca urmare textul va fi scris cu litere mici. în cazul în care
9
tasta este activata se va aprinde un led (dioda luminescenta) aflat în partea
din dreapta sus a tastaturii.
NUM LOCK : Determină care este funcţionalitatea tastelor aflate în
grupul situat în partea dreapta a tastaturii, grup în care este situata şi tasta
NUM LOCK. Tasta este activata şi dezactivata prin apăsare. Atunci cind
tasta este activata (situaţia obişnuită) grupul de taste din partea dreaptă este
folosit pentru scrierea de cifre. În cazul în care tasta este dezactivată grupul
de taste poate fi folosit pentru navigare, în mod similar cu tastele
navigationale. În cazul în care tasta este activată se va aprinde un led aflat în
partea dreapta sus a tastaturii. Dupa încărcarea SO (Windows 98SE, ME)
tasta este activată şi în consecinţă grupul de taste din dreapta poate fi folosit
pentru scrierea de cifre. în cazul SO Windows XP tasta nu este însă activată
şi de aceea poate apare impresia ca tastatura este defectă în momentul în care
dorim să scriem cifre cu tastele din dreapta. Soluţia este să activăm tasta
apăsând-o dupa încărcarea completă a SO, în acest fel putând să o folosim şi
pentru a scrie cifre.
Tastele navigationale : Grupul tastelor navigaţionale este împărţit în
două subgrupuri şi anume tastele HOME, END, PAGE UP, PAGE DOWN
pe de o parte şi tastele direcţionale (care au desenate niste săgeţi pe ele) pe
de alta parte. sunt folosite pentru navigarea în cadrul ferestrelor diverselor
softuri sau în cadrul unei pagini de text. Tasta HOME ne duce la începutul
unui text, tasta END ne duce la sfârşitul unui text, tastele PAGE UP şi
PAGE DOWN ne urcă, respectiv ne coboară cu o pagină (ecran) în cadrul
unui text. Tastele cu săgeţi (stânga, dreapta, sus, jos) ne permit navigarea în
cadrul unui text cu câte un caracter la stânga sau la dreapta, respectiv cu câte
un rând în sus şi în jos.
10
DELETE : Este folosită pentru ştergerea unor elemente prezente în
fereastra unui soft (fişierele în Windows Explorer, mesajele de poştă
electronică în Outlook Express, etc.) dar cel mai frecvent este folosită pentru
a şterge caracterele aflate la dreapta cursorului în cadrul unei pagini de text.
Poate fi folosită pentru ştergerea unui singur caracter (dacă o apăsăm o
singură dată) sau pentru ştergerea unui şir de caractere (dacă o ţinem apăsată
mai mult timp).
Combinaţiile de taste
Fiecare soft în parte are disponibile câteva combinaţii de taste care
permit lansarea unor comenzi fara a mai apela la maus. Numărul de
combinaţii posibile este mare şi în general se folosesc combinaţii de două
sau de trei taste. O combinaţie de doua taste se scrie sub forma tasta1 +
tasta2 unde în loc de tasta1 şi tasta2 poate fi orice combinaţie de taste (de ex.
Ctrl+A). Semnul + care apare intre taste este o conventie de scriere şi
semnifica faptul ca tastele trebuie apasate în acelasi timp pentru ca să fie
lansată în executie comanda. Combinaţiile de taste trebuie să includă în mod
obligatoriu o tastă specială dar celelalte taste pot fi atât taste speciale (Shift,
Tab, etc.) cât şi taste obişnuite (tasta A, tasta C, etc.) sau funcţionale (F2, F6,
etc.).
Exemple de combinaţii de taste:
Ctrl+Alt+Del repornirea calculatorului in situaţii de urgenţă (sau
apas butonul RESET de pe unitatea centrală)
Ctrl+Home/Ctrl+End realizează saltul cursorului la
inceput/sfârşit de document
Alt+F4 inchiderea ferestrei
11
Tastatura românească- ideală pentru persoanele care scriu mult in
limba romană, ( elevi, studenţi, scriitori, profesori, notari, edituri ).
Poate vindeca anumite migrene si reduce stresul la birou considerabil
pentru anumite profesii.
Avantaje:
- O tastatură confortabilă din punct de vedere al scrisului in limba
română
- O amplasare conformă cu realitatea tastaturilor „de la noi” a literelor
Y si Z, precum si a majorităţii simbolurilor (cum ar fi !, @, etc.)
- Acces simpu la simbolul € (Euro)
- Gasirea usoară a caracterelor româneşti atunci cand aveţi mult de
scris în limba română.
- Amplasarea corectă a scrisului pe taste atunci când este selectată
tastatura in limba romănă din Windows.
- Funcţiile Office si Multimedia uşurează deseori munca
dumneavoastră.
- Culoarea neagră este mai puţin obositoare pentru ochi, găsirea
tastelor fiind uşoară datorită contrastului ridicat.
- Soluţiile obişnuite de utlizare a unor bucăţi de hârtie lipite sau a unui
marker pentru a nota tastele pe o tastatură obişnuită americană necesită
12
reinnoire constantă, sunt incomplete, murdăresc si nu în ultimul rând sunt
neplăcute la vedere.
- ... nu in ultimul rând, suntem in România, nu este normal sa stăm cu
adezive si markere să transformăm o tastatură americană in una românească.
Următoarele Taste sunt disponibile in setul extins pe lângă cele
Româneşti obişnuite ( ş ţ Ţ Î Â ă etc.) atunci când activaţi tastatura in limba
română în Windows, cu o tastatură obişnuită US ele sunt virtual imposibil de
găsit, unele fiind uneori utile alteori absolut necesare:
~ ? ^ ° ` ? ´ ¨ % ! $ & ( ) „ ‚’ # * ¸| ÷ × d d l l $ ß @ ( ) §
< > €
Necesitatea editării corecte caractere româneşti:
- Lege privind utilizarea codificării standardizate a setului de caractere
în documentele in forma electronică, legea nr. 183/2006
- Prezenta lege stabileşte obligaţia autorităţilor si a instituţiilor
publice, precum şi a notarilor publici de a utiliza codificarea standardizată a
setului de caractere româneşti şi tastatura standard românească în scopul
elaborării şi procesării documentelor in forma electronică în limba română.
- Documentele oficiale necesită obligativitatea editării cu caractere
diacritice
- Se citeşte mai usor, mai corect
- Respectă cititorul
- Respectă caracterul limbii naţionale
Caracteristici tehnice:
- Segventa taste: QWERTZ (Specific pentru limba română)
- Driver optional: inclus (oferă incă niste funcţii suplimentare)
- Număr taste: 126 (105 + 21 suplimentare)
- Taste multimedia: 10
13
-Taste internet: 5
-Taste office: 6
-Tasta Space mărită
-Tasta Enter format normal (mare)
-Conectare: PS2.
Scurt istoric al fişierului „ro” din XFree86 şi X.Org
Prima mapare românească pentru XFree86 a fost cea scrisă în anul 2000 de
Cristian Gafton. Ea doar adăuga mapării implicite „us” cele cinci diacritice
româneşti: Ă, Â, Î, Ş şi Ţ în cunoscutele poziţii: AltGr+a, AltGr+q, AltGr+i,
AltGr+s, AltGr+t (pentru majuscule se ţine apăsată şi tasta Shift). Precum în
alte fişiere xkb existente, s-au utilizat nivelurile trei şi patru ale tastelor A,
Q, I, S şi T pentru generarea diacriticelor folosind ca modificator AltGr
(tasta Alt din dreapta barei de spaţiu). S-au evitat astfel discordanţele dintre
ce este inscripţionat pe tastaturi (care în România sunt într-o proporţie
covârşitoare tastaturi US) şi maparea xkb. Acest aranjament, cunoscut şi sub
denumirile „ro_us” sau „ro-programmers”, este foarte convenabil pentru cei
care nu folosesc intens diacriticele, dar care vor să le aibă disponibile
permanent.
Aranjamentul iniţial a fost apoi adaptat în 2001 pentru a funcţiona în
XFree86 4.x de către Mişu Moldovan. Acesta a fost şi momentul în care
Marius Andreiana a adăugat o variantă „comma” pentru generarea
diacriticelor cu virgulă dedesubt, precum cele din standardul ISO-8859-16.
În 2003 însă, Manfred Pohler a creat un aranjament asemenea celui din
Windows şi l-a propus în XFree86 Bugzilla pentru a înlocui fişierul xkb „ro”
14
existent. Ivan Pascal, dezvoltatorul responsabil, a inclus aranjamentul său ca
mapare implicită în fişierul xkb „ro” alături de celelalte existente deja. Mai
multe detalii în bug-ul 300 din XFree86 Bugzilla. În prezent (octombrie
2005), acest aranjament tip Windows este încă cel implicit în ultimele
versiuni X: XFree86 4.5 şi X.Org 6.8.2. Unele noi distribuţii Linux
utilizează XKeyboardConfig, un proiect ce îşi propune să unifice
configurările de tastatură din sistemele X Window free/opensource şi
comerciale. Acest proiect include din septembrie 2005 echivalentul versiunii
1.2 a aranjamentului disponibil în secţiunea Files a acestui proiect.
Standardul românesc de tastatură
Primul standard oficial pentru o tastatură românească a fost SR-13392
din anul 1998, care nu a fost implementat în nici un sistem de operare.
Există însă un driver „third-party” pentru sistemele Windows care
implementează această mapare, disponibil pe site-ul Institutului de Memorie
Culturală. În paralel au existat mai multe încercări de definire a unor noi
aranjamente, mai ergonomice şi pe cât posibil compatibile cu modelele US
ale tastaturilor de pe piaţa românească. Cele mai stăruitoare eforturi i-au
aparţinut lui Cristian Secară, care a constatat existenţa a două categorii
distincte de utilizatori de diacritice. Unii erau obişnuiţi cu poziţia
diacriticelor din maparea românească de la Microsoft, dar erau nemulţumiţi
de neajunsurile sale (inversarea tastelor Y şi Z, remaparea caracterelor @#$
%^&*()-_=+). Alţii, de regulă utilizatori de Linux sau programatori, nu
doreau ca diacriticele să fie mapate în contradicţie cu ce e inscripţionat pe
tastaturile US.
15
Din iniţiativa lui Cristi Secară, în perioada iulie 2003 - iulie 2004 au
avut loc cinci întruniri la care au participat specialişti din partea mai multor
instituţii publice (ASRO, CIMEC, Universitatea Bucureşti), firme private
(Microsoft, IBM) şi comunităţi de utilizatori (Windows, MacOS, Linux). În
urma dezbaterilor pe marginea propunerilor iniţiatorului a rezultat un nou
standard românesc de tastatură, ce a fost înaintat Asociaţiei de Standardizare
din România pentru omologare. În cursul lunii decembrie 2004 acesta a fost
adoptat cu numărul SR 13392:2004. (În imaginea din dreapta, Dan Matei,
directorul Institutului de Memorie Culturală, la a treia întrunire pe tema unui
nou standard de tastatură românească, ce a avut loc în data de 25 noiembrie
2003 la sediul Institutului Bancar Român).
Aranjament primarNoul standard de tastatură cuprinde două
aranjamente: unul primar derivat din cel prezent în Windows, dar în format
QWERTY, fără să schimbe caracterele de pe nivelul doi al tastelor
numerice, şi unul secundar, derivat din cel original din XFree86, cu
diacriticele pe nivelurile trei şi patru ale tastelor A, Q, I, S şi T. Ambele
aranjamente mapează noul caracter Euro „€” pe nivelul trei al tastei E (se va
utiliza combinaţia AltGr+E) şi includ ca taste moarte (cu roşu în imaginile
alăturate) toate accentele necesare generării diacriticelor specifice limbilor
celor mai importante minorităţi de pe teritoriul României: maghiară,
germană, turcă, polonă, sârbo-croată, alte limbi slave cu grafie latină. Cred
că acelaşi lucru se poate spune şi despre limba romanes vorbită în România,
dar informaţiile disponibile nu sunt întrutotul relevante.
16
Noua implementare pentru X.Org şi XFree86
Odată cu definitivarea noului standard a devenit necesară implementarea
celor două mapări româneşti de tastatură din standardul SR 13992:2004 în
X.Org şi XFree86. La fel ca în Windows, din motive de compatibilitate
trebuia păstrat şi aranjamentul de tip QWERTZ implementat de Martin
Poehler în 2003. Însă mai exista o problemă majoră, cea a diacriticelor din
ISO-8859-16, adică Ş şi Ţ cu virgulă dedesubt. Din motive de
compatibilitate cu platforma Windows (mai multe detalii în acest articol
scris de Cristi Secară), nu s-a putut evita înlocuirea Ş-urilor şi Ţ-urilor din
ISO-8859-16 cu cele din ISO-8859-2 în noua mapare xkb, adoptându-se
acelaşi compromis ca în cazul driver-ului de Windows ce implementează
noul standard disponibil la secarica.ro. În plus au mai trebuit create două
variante ce implementează diacriticele din standardul ISO-8859-16 pentru
cele două mapări din noul standard. În concluzie, aranjamentele rezultate
sunt:
implicit este aranjamentul secundar din noul standard, cu diacriticele
pe literele AQIST, se setează cu comanda: setxkbmap ro . Acest
aranjament are o variantă secundară, numită comma ce generează
diacritice cu virgulă dedesubt şi se iniţializează cu comanda:
setxkbmap ro comma
std este aranjamentul primar din standard, cu diacriticele în dreapta,
dar în format QWERTY, se setează cu: setxkbmap ro std. Varianta
secundară a acestuia este aranjamentul academic ce generează
diacritice cu virgulă dedesubt şi se iniţializează cu: setxkbmap ro
academic
winkeys este aranjamentul nemodificat al lui Martin Poehler, identic
17
cu cel QWERTZ din Windows, cu diacritice în dreapta şi caractere
@#$%^&*()-_=+) remapate, a se utiliza comanda: setxkbmap ro
winkeys .
Observaţie: În versiunea 1.1, denumirile ultimelor trei variante erau:
standard, ideal şi ms, schimbarea numelor s-a făcut odată cu acceptarea noii
implementări în proiectul XKeyboardConfig, mai multe detalii în Bugzilla
freedesktop.org.
Instalarea manuală a noii mapări
Deoarece noul fişier xkb nu a fost inclus încă în X.Org şi XFree86,
pentru a utiliza noilor aranjamente trebuie să le instalaţi manual. Fişierele
necesare pot fi descărcate din secţiunea Files a proiectului „Diacritice”. Cele
două fişiere incluse trebuie despachetate în locaţiile prinse în structura
arhivei. Faceţi o copie de rezervă a celor două fişiere
/etc/X11/xkb/symbols/ro şi /etc/X11/xkb/symbols/pc/ro înainte de a le
suprascrie cu cele descărcate. Pentru a putea genera toate diacriticele
posibile, utilizaţi setări locale UTF-8. Notă: Există un mic bug în
implementarea tastelor moarte în GTK+ 2.x care împiedică generarea
caracterelor ţ şi Ţ utilizând tasta moartă „dead_cedilla” de pe tasta „=”, mai
multe detalii în GNOME Bugzilla.
Distribuţiile ce utilizează XKeyboardConfig 0.6 sau mai vechi (Ubuntu
5.10, SuSE 10 etc.) includ o versiune a fişierului „ro” ce nu conţine
aranjamentele din noul standard. Pentru o instalare manuală, descărcaţi din
CVS-ul proiectului versiunea echivalentă celei disponibile aici şi suprascrieţi
fişierul /etc/X11/xkb/symbols/ro (după ce aţi făcut o copie de backup).
18
Mouse-ul
Mouse-ul este un dispozitiv de indicat pentru calculatoare care se ţine
în mână şi care constă dintr-un obiect mic echipat cu unul sau mai multe
butoane şi modelat astfel încât să stea în mod natural sub mână. Partea
inferioară a mausului conţine un dispozitiv care detectează mişcarea
mausului relativ la suprafaţa pe care stă. Mişcarea 2D a mausului este de
obicei transformată în mişcarea unui cursor pe ecran , astfel prin intermediul
lui sunt comunicate informatii catre calculator.
Denumirea de mous provine din limba engleză (mouse) şi înseamnă
şoarece. Această denumire a fost atribuită deoarece firul modelelor timpurii
semăna cu coada unui şoarece şi pentru că mişcarea cursorului pe ecran
seamănă cu mişcarea unui şoarece.
Figura 1.1
Prin intermediul acestei figuri putem arata funcţionarea unui mous .
Mişcarea mousului învârte bila(1).
Cilindrii X şi Y apucă bila şi transferă mişcarea (2).
Discurile opace au fante prin care trece lumina (3).
LED-uri cu infraroşu iluminează aceste discuri (4).
19
Senzorii captează pulsurile de lumină pentru a le converti în deplasări pe
cele două axe (5).
Mousul a fost inventat de Douglas Engelbart la Stanford Research
Institute în anul 1963 după un vast test de utilizabilitate. Dispozitivul a fost
denumit şi bug (în engleză, ceea ce înseamnă gândac), dar denumirea a
dispărut în favoarea celei de maus (mouse). A fost unul din cele câteva
dispozitive de indicat dezvoltate pentru Sistemul On-Line al lui Engelbart
NLS computer, care era un sistem atât hardware cât şi software. Celelalte
dispozitive au fost dezvoltate pentru a se folosi de alte mişcări ale corpului;
cum ar fi dispozitive montate pe cap şi ataşate de bărbie sau nas; dar în cele
din urmă mausul a câştigat datorită simplităţii şi comodităţii sale.
Conform perioadei dezvoltarii tehhnologiei in crestere, au aparut
astfel de mousuri:
1 mousuri mecanice;
2 mousuri optice;
3 mousuri cu laser.
Mousurile optice în comparaţie cu mousurile mecanice:
Figura 1.2
20
Mousul optic Logitech iFeel foloseşte un LED roşu pentru a proiecta
lumină pe suprafaţa urmărită.Suporterii mausurilor optice pretind că acestea
funcţionează mai bine decât mausurile mecanice, nu necesită întreţinere şi
durează mai mult deoarece nu au părţi în mişcare. Cu toate că curăţarea unui
mous mecanic este foarte simplă, mousurile optice nu au nevoie de
întreţinere, în afară de aceea de a îndepărta scamele care s-ar putea aduna
sub emiţătorul de lumină. Suporterii mousurilor mecanice pe de altă parte,
susţin că mousurile optice nu pot funcţiona corect pe suprafeţe transparente
sau reflectante (acestea incluzând multe mausepaduri comerciale, care pot
provoca indicatorul mausului să se deplaseze necontrolat în timpul
funcţionării), cu toate că această problemă poate fi rezolvată prin
cumpărarea unui mauspad adaptat mausurilor optice. Mousurile cu putere de
calcul a imaginilor mai slabă, au de asemenea probleme cu mişcările rapide,
dar mousurile performante urmăresc la viteze de peste 100 cm pe secundă.
Probabil cel mai puternic argument în favoarea mausurilor mecanice este
consumul scăzut de putere în configuraţii wireless. Un maus mecanic
wireless are nevoie de un curent electric de aproximativ 5 mA sau mai puţin,
spre deosebire de mausurile optice care au nevoie de obicei de aproximativ
25 mA pentru a pune în funcţiune LED-ul sau dioda laser. Mousuri-le
optice mai vechi pot folosi şi mai mult curent. Asta poate conduce la o
autonomie mult redusă şi schimbări frecvente ale bateriilor, făcându-le astfel
nepotrivite pentru lucrul continuu.Este important de observat că, deoarece
mousurile optice funcţionează pe baza imaginii LED-ului reflectată de
suprafaţa mauspadului, performanţa lor pe mauspaduri multicolore este
uneori nesigură; mausurile mecanice nu suferă de această limitare.
21
Butoane
Spre deosebire de mecanismul de detectare a mişcării, butoanele
mousului s-au schimbat foarte puţin, în principal variind în formă, număr şi
plasament. Primul maus al lui Engelbart avea un singur buton, dar curând
numărul de butoane a fost crescut la trei. Mousurile comerciale au între unul
şi trei butoane, cu toate că la sfârşitul anilor 1990 câteva mausuri aveau cinci
sau mai multe. Cele mai frecvente sunt mousurile cu două butoane. Cel mai
obişnuit scop al celui de-al doilea buton este de a invoca un meniu
contextual în interfaţa utilizatorului, care conţine opţiuni specifice
elementului de interfaţa peste care este poziţionat indicatorul. Aceasta este
folosită de sistemul de operare Microsoft Windows în configurarea lui
implicită, precum şi altele. Butonul principal este poziţionat de obicei în
partea stângă a mousului.Pe sisteme de maus cu trei butoane, apăsarea pe
butonul din mijloc este folosită pentru o acţiune comună sau un macro. În
Sistemul X Windows, clic pe butonul de mijloc copiază conţinutul
bufferului primar la poziţia indicatorului. Multe mousuri cu două butoane
sunt configurate să emuleze un mous cu trei butoane prin apăsarea simultană
a celor două butoane. Clicurile de mijloc sunt folosite des sub forma unui
buton de rezervă în caz că o funcţie nu este alocată uşor.
Există câteva metode de intrare folosind un maus, în afară de
fundamentala mişcare a dispozitivului pentru a face indicatorul să se mişte,
si anume:
1 Un clic de mous reprezintă acţiunea de a apăsa un buton pe un mous cu
scopul de a declanşa o acţiune, de obicei, în contextul unei interfeţe
22
utilizator grafice (GUI) apăsarea unui buton pe ecran sau unui joc video
pentru a trage cu arma într-un first-person shooter;
2 Simplu clic este cea mai comună metodă de a detecta intrarea de la maus.
La mausurile cu un singur buton, aceasta înseamnă folosirea butonului
mausului. La mausurile cu mai multe butoane, aceasta înseamnă folosirea
unuia dintre butoane şi este caracterizată de butonul care este apăsat (ex. clic
stânga pentru apăsarea pe butonul din stânga, clic dreapta pentru apăsarea pe
butonul din dreapta);
3 Un dublu clic apare atunci când un utilizator apasă butonul de două ori în
succesiune rapidă. Aceasta, de obicei, determină o acţiune care este diferită
de cea a unui simplu clic. De exemplu, un utilizator poate face simplu clic
pentru a selecta un fişier sau dublu clic pentru a deschide acel fişier;
4 Clicurile multiple apar când utilizatorul apasă pe un buton de mai multe
ori odată într-o succesiune rapidă. Aceasta generează o acţiune separată de
cele ale unui simplu clic sau dublu clic. Clicul triplu, de exemplu, poate fi
folosit în procesoarele de text cum ar fi Microsoft Word şi browser-web
pentru a selecţiona o secţiune întreagă (de exemplu, o linie sau un paragraf
de text). Aplicaţiile profesionale de tehnoredactare computerizată cum sunt
QuarkXPress şi Adobe InDesign utilizează şi ele clicuri cvadruple (4 clicuri
succesive pentru a selecta un paragraf) şi pentaclicuri (5 clicuri succesive
pentru a selecta o istorie întreagă);
5 Odată ce un utilizator a apăsat pe un obiect, el poate trage (muta) obiectul
dacă ţine apăsat butonul de maus în timp ce mişcă mausul(clic si tragere).
23
Rotiţ
e
O inovaţie majoră adusă butoanelor mousului a fost rotiţa de derulare:
o rotiţă mică, având axul paralel cu suprafaţa mousului, care poate fi rotită în
"sus" sau în "jos". De obicei, mişcarea rotiţei este transformată în derularea
în sus sau în jos a ferestrei curente. Aceasta este foarte folositoare pentru
navigarea într-un document lung. Adesea, rotiţa de derulare poate fi apăsată,
înlocuind astfel al treilea buton (cel din centru). Aceasta activează
autoderularea în sistemul de operare Windows, în aplicaţiile care suportă
această funcţie. Câteva modele mai noi de mous permit derulare atât
verticală cât şi orizontală. Rotiţa poate fi folosită cu câteva aplicaţii pentru a
mări sau micşora dimensiunea caracterelor, imaginilor etc., ţinând apăsată
tasta Control (Ctrl) şi derulând în sus sau în jos. Aplicaţiile care permit
această funcţionalitate includ Microsoft Word, Internet Explorer şi Mozilla
Firefox.
Viteza mausului
Viteza unui mous se exprimă deseori în DPI (Dots Per Inch). DPI
reprezintă numărul de pixeli un cursor de maus se mişcă atunci când mausul
este mişcat un inch (25,4 mm). Senzitivitatea mausului este un truc software
care poate fi folosit pentru a face cursorul să accelereze atunci când mausul
se mişcă cu o viteză constantă.O unitate de măsură mai puţin obişnuită,
"Mickey"-ul (denumită după Mickey Mouse), este o măsură a distanţei
raportată de un maus. Nu este o unitate de măsură tradiţională deoarece
indică numai numărul de puncte raportată într-o direcţie particulară.
24
Mauspad
Mauspadul este cel mai popular accesoriu, folosit împreună cu
majoritatea mausurilor. Asigură o suprafaţă netedă pe care să se mişte
mausul, deoarece multe birouri nu sunt potrivite, iar suprafeţele de lemn sau
plastic tocesc picioruşele mausului mai repede. Mauspaduri specializate, de
consistenţă mai tare, sunt disponibile gamerilor. Unele mausuri optice nu au
nevoie de un mauspad, deoarece sunt proiectate să folosească direct
suprafaţa mesei. Un mauspad este, în general, necesar atunci când se
foloseşte un maus cu bilă, deoarece bila necesită aderenţa oferită de
mauspad pentru a se rostogoli bine.
Picioruşele mousului
Picioruşele mousului sunt confecţionate din plastic şlefuit, cu
coeficient de frecare mic. Acest lucru asigură mousului o mişcare de
alunecare fără rezistenţe deasupra unei suprafeţe. Unele modele de calitate
superioară au picioruşe confecţionate din Teflon pentru a îmbunătăţi
alunecarea.
25
NORME TEHNICE ALE SECURITĂŢII MUNCII (NTSM)
1. Pentru protecţia electrocutării prin atingere operatorii trebuie să
cunoască şi să aplice măsuri tehnice si organizatorice. Măsurile
organizatorice le completează pe cele tehnice în realizarea protecţiei
necesare.
2. Operaţiile care se pot efectua fără scoaterea de sub tensiune în
instalaţiile electrice de joasă tensiune sunt:
montarea, demontarea siguranţelor fuzibile, interzicându-se efectuarea
acestor operaţii sub sarcină;
masurări fără demontarea circuitelor;
reglare şi depistare a defectelor;
înlocuirea becurilor de semnalizare
3. Aceste operaţii se execută numai cu scule electroizolante şi cu
utilizarea echipamentului de protecţie electroizolant, care să împiedice
atingerea pieselor aflate sub tensiune.
Protecţia împotriva electrocutării la utilajele sub tensiune:
tuburile metalice flexibile nu sunt admise pentru o astfel de protecţie.
Schimbarea surselor de lumină la corpurile de iluminat este permisă
numai după întreruperea tensiunii din circuitul de alimentare.
Acordarea primului ajutor în caz de electrocutare:
- se scoate electrocutatul de sub tensiune, persoana care efectuează
această operaţiune nu trebuie să se expună pericolului; astfel se face
intreruperea tensiunii sau scurtcircuitarea şi legarea la pământ a fazelor
pentru provocarea unui scurtcircuit, evitându-se acţiunea arcului electric, sau
se folosesc mijloace de protecţie individuale electroizolante.
26
BIBLIOGRAFIE
SURSA:
Baruch Zoltan- Structura sistemelor de calcul. Editura Albastră-
2004;
Aurelian Chivu- Electronica analogică/digitală. Editura Arves 2005;
”Calculatoare personale”- Elemente arhitecturale; Editura ALL.
Autor: Radu Marsanu (2004);
Eugenia Isac- măsurări electrice şi electronice. Editura didactică şi
pedagogică 1993;
“Informatica”; Editura ART(2005). Autor: Conf. universitar ing.
Vladimir Melnic;
Informatica si management- o cale spre performanţă. Autor: Ioan
Radu; Editura UNIVERSITARĂ (2005);
“Memorator de informatica pentru clasa a XII-a “; Editura
BOOKLET. Autor: Anca Ravar(2005);
Teodor Dănilă- Componente şi circuite electronice. Editura didactică
şi pedagogică- 1993;
Vlad Radulescu-Arhitectura calculatoarelor. Universitatea
Alexandru Ioan Cuza-Iasi.
www.referat.ro
www.wikipedia.com
27