1. Introducere
Se poate spune că, în ultimul timp, s-a ajuns ca totul să se afle sub semnul informaţiei şi
al ştiinţei. Noile cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, în special ale electronicii şi tehnicii de calcul au
un impact puternic asupra omenirii, ducând-o spre un adevărat progres. Au apărut şi s-au
dezvoltat numeroase ştiinţe, precum: managementul, marketingul, ergonomia, informatica sau
birotica.
Nu mai este o noutate faptul că informatica, prin intermediul calculatoarelor, este
implicată în orice fel de activitate umană, iar birotica restrânge obiectul de studiu al informaticii
la nivelul biroului.
Echipamente diverse, tot mai sofisticate şi mai performante ne populează viaţa de zi cu
zi. Pornind de la telefoanele digitale până la faxuri, la copiatoare de mare viteză, la staţii de lucru
folosite în tehnoredactare şi la echipamente moderne de arhivare şi de regăsire a informaţiei,
toate acestea şi multe altele schimbă complet aspectul tradiţional al birourilor cu nenumărate
dosare, cu zgomotoase maşini de scris, cu telefoane clasice şi cu foarte multă hârtie.
Prin aceste modificări, structurile economice sau culturale sunt obligate să se adapteze
noilor tehnologii informaţionale, printr-o dotare corespunzătoare a birourilor care prin natura lor
primesc, utilizează şi transmit informaţii în scopul fundamentării deciziilor.
Din păcate aceste noi echipamente, în special calculatorul, ale căror efecte pozitive
asupra muncii sunt incontestabile, au avut un impact negativ asupra sănătăţii omului prin
amplificarea factorilor de stres şi de oboseală.
Munca de birou, care în mare parte solicită psihicul şi sistemul vizual, este o muncă în
care factorii de stres sunt în număr din ce în ce mai mare, iar bolile cauzate de aceştia afectează
astăzi tot mai multe persoane.
Datorită acestui fapt, studiul muncii face referire la ergonomie, care este o ştiinţă relativ
tânără, al cărei scop final este creşterea productivităţii muncii, în condiţiile reducerii oboselii şi a
stresului.
1
2. Ergonomia
2.1. Ergonomia - ştiinţă interdisciplinară
Ergonomia este disciplina ştiinţifică care studiază interacţiunea dintre oameni şi alte
elemente ale unui sistem şi se preocupă de optimizarea structurilor socio - tehnice referitoare la
modul de raportare la activitatea fizică a caracteristicilor anatomice, fiziologice şi biomecanice
ale omului.
Termenul de ergonomie vine din limba greacă (ergos = muncă şi nomos = lege, normă).
Acesta a fost folosit pentru prima dată în anul 1857 de biologul polonez Wojciech Zostryebowski
în studiul său „Perspectivele ergonomiei ca ştiinţă a muncii”, dar în limbajul comun de
specialitate va fi lansat mult mai târziu, în anul 1949 de psihologul englez K.F.H. Marrell.
Ideea interdisciplinarităţii apare în majoritatea definiţiilor date ergonomiei. Astfel,
profesorul francez Bernard Metz, defineşte ergonomia ca "un ansamblu integrat de ştiinţe
susceptibile să ne furnizeze cunoştinţe asupra muncii umane, necesare adaptării raţionale a
omului la maşină şi a muncii la om". Profesorul rus V. Munipov arată că ergonomia este o
"disciplină care a luat naştere din ştiinţele tehnice, psihologice, fiziologice şi igienă. Ea
cercetează posibilităţile omului în procesele de muncă, urmărind să creeze condiţii optime de
muncă".
Prin definiţiile pe care, instituţiile specializate, le dau ergonomiei scot în evidenţă
caracterul interdisciplinar al acesteia. Astfel, în documentele Organizaţiei Internaţionale a
Muncii se arată că: "Ergonomia este aplicarea ştiinţelor biologice, umane, în corelaţie cu
ştiinţele tehnice, pentru a ajunge la o adaptare reciprocă optimă între om şi munca sa,
rezultatele fiind măsurate în indicii de eficienţă şi bună stare de sănătate a omului".
În timp, conceptul "om - maşină" s-a dovedit a fi incomplet, deoarece nu ţine seamă de
ceilalţi factori care solicită organismul uman cum ar fi: mediul de muncă, condiţiile tehnice ale
muncii, motivaţia pentru muncă, relaţiile din colectivul de muncă, preocupările personale.
Astfel, a apărut conceptul om-solicitări, care exprimă ideea echilibrului balanţei
energetice a organismului uman. Ca urmare, o definiţie completă a ergonomiei considerăm că
este cea formulată de profesorul Petre Burloiu în lucrarea sa „Managementul resurselor umane”:
"Ergonomia este o ştiinţă cu un caracter federativ, care pe baza interdisciplinarităţii - care este
legea sa fundamentală - integrează aportul tehnicii, fiziologiei, psihologiei, sociologiei,
2
economiei şi al altor ştiinţe sociale, având ca obiect orientarea creării tehnicii contemporane la
nivelul posibilităţilor psihofiziologice normale ale omului şi utilizarea raţională a acestor
posibilităţi în condiţiile de mediu, sociale şi culturale cele mai favorabile care pot fi asigurate de
societate, în vederea realizării reproducţiei forţei de muncă de la o zi la alta".
Aşa cum rezultă din această definiţie, interdisciplinaritatea este o condiţie a existenţei
ergonomiei, adică este legea ei fundamentală.
În concluzie, ergonomia este o ştiinţă complexă care sintetizează anumite principii ale
unor ştiinţe precum: ştiinţele medicale, economice, tehnice, antropometrie, psihologia muncii,
sociologia muncii, cu scopul aplicării acestora la proiectarea echipamentelor, a uneltelor, a
mobilierului şi la găsirea tuturor măsurilor care să ducă la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă,
precum şi la formarea executanţilor.
Cu toate acestea, ergonomia nu trebuie confundată cu nici una dintre ştiinţele care o
compun. Nici una nu poate revendica ergonomia ca "apendice al său", după cum arăta M. de
Montmoulin.
Fig.nr. 1. Ştiinţe participante la constituirea ergonomiei
3
2.2. Obiectul de studiu al ergonomiei
Obiectul de studiu al ergonomiei îl constituie “organizarea activităţii umane în procesul
muncii prin optimizarea relaţiei din sistemul om-maşină-mediu, având drept scop creşterea
eficienţei tehnico-economice, optimizarea condiţiilor satisfacţiei, motivaţiei şi rezultatele muncii,
concomitent cu menţinerea bunei stări fiziologice şi favorizarea dezvoltării personalităţii”.
Însă în relaţia om-maşină-mediu, este necesar să se îndeplinească următoarelor condiţii:
orientarea şi selecţia riguroasă a factorului uman;
reorientarea profesională;
proiectarea echipamentelor în concordanţă cu posibilităţile umane;
crearea unei ambianţe care să asigure securitate şi confort;
repartizarea raţională a sarcinilor;
economia energetică a organismului uman.
În opinia specialiştilor, ergonomia urmăreşte obţinerea informaţiilor privitoare la muncă,
necesare la fundamentarea în mod raţional a adaptării muncii la om şi a omului la muncă în
scopul creşterii productivităţii, cu alte cuvinte ergonomia are drept obiect cercetarea şi indicarea
modului în care trebuie proiectată şi efectuată orice operaţie, având în vedere realizarea unei
economii cât mai importante de energie umană.
Într-un birou, ergonomia urmăreşte studierea elementelor umane şi materiale ale
procesului de muncă în complexitatea şi în interdependenţa lor; capacităţile umane şi modul cum
acestea pot fi utilizate în mod optim, pe întregul fond de timp de muncă; gradul de complexitate
al echipamentului şi mobilierului, precum şi modalităţile tehnice de lărgire a ariei de activitate a
lucrătorilor, în condiţiile diminuării stresului şi a oboselii; condiţiile de mediu şi mijloacele de
reducere a influenţei lor negative.
Direcţiile de organizare ergonomică şi de perfecţionare a activităţii din birou ar trebui să
aibă în vedere următoarele aspecte:
recrutarea, selecţia, încadrarea, promovarea personalului după aptitudini, pregătire şi
performanţe;
stabilirea dimensiunii optime a colectivelor de muncă;
stabilirea unor forme specifice de stimulare în muncă şi aplicarea acestora;
diminuarea efortului fizic şi intelectual prin achiziţionarea unor echipamente
informatice moderne;
4
dotarea birourilor şi a serviciilor cu mobilier potrivit caracteristicilor antropometrice
ale lucrătorilor, poziţiei acestora în timpul muncii, sarcinilor de îndeplinit şi locului zonei de
muncă;
studierea microclimatului, în scopul creării unui echilibru optim între om şi mediul
său de lucru, reducerii efortului senzorial şi creşterii posibilităţilor de concentrare în executarea
sarcinilor.
Elementele de microclimat (zgomot, temperatură, iluminat, culoare) trebuie adaptate la
specificul activităţii din fiecare birou.
Proiectarea ergonomică a locurilor de muncă în birou presupune parcurgerea câtorva
etape:
1. Documentarea în vederea proiectării noilor locuri de muncă;
2. Efectuarea unor studii de fezabilitate în scopul reorganizării locurilor de muncă
existente;
3. Examinarea statistică a situaţiei existente pe baza informaţiilor culese la locul de muncă
supus reproiectării;
4. Proiectarea variantelor de organizare a locului de muncă, calculul eficienţei şi alegerea
variantei optime.
Prin urmare , putem spune că
ergonomia este un domeniu de
activitate tehnico-științific din cadrul
psihologiei muncii, care prin
colaborarea dintre psihologi, fiziologi
și tehnicieni studiază și realizează o
astfel de organizare a sistemului "om -
mașină - condiții de loc de muncă"
în așa fel, încât munca să fie efectuată
cu costuri biologice minime și maximă
eficiență. Fig.nr.2.Sistemul om-maşină -mediu
Sistemul "om-mașină-condiții de muncă" urmărește, de fapt reducerea maximă până la
eliminarea bolilor (îmbolnăvirilor) profesionale.
5
3. Prezentarea temei alese
Tema aleasă este „Abordarea şi reconcepţia ergonomică a sistemului om – maşină-
mediu pentru munca de birou – ing. Topograf”.
Aceasta se referă la aspecte ale organizării stiinţifice a muncii, care îşi găsesc rezolvare
prin aplicarea în serviciile şi birourile firmelor a cercetărilor de ergonomie care să asigure
adaptarea muncii la om, creşterea productivităţii şi scăderea solicitărilor de efort în muncă.
Firma care va fi supusă cercetărilor de ergonomie se numeşte SC TOPCRISS SRL, cu
sediul în Oraşul Salonta, lângă Piaţă, fiind una din firmele de Topografie şi Cadastru , cele mai
bune din zonă.
Înfiinţarea acestui Birou de topografie şi cadastru, sub denumirea SC TOPCRISS SRL, îi
aparţine ing. Cristian Marişcas, absolvent al Facultăţii de Arhitectură şi Construcţii Oradea, în
anul 2004, fiind autorizat să execute lucrări de topografie şi cadastru.
Aici se efectuează măsurarea terenurilor intravilane, extravilane, păduri şi păşuni,
măsurători în baza cărora se întocmesc documentaţiile de întăbulare, dezmembrare, planuri de
situaţie etc., în funcţie de solicitările şi necesităţile proprietarilor.
Sediul se găseşte în Mun.Salonta, pe strada 7 iunie 1944, la nr.14, lângă Piaţă ,având un
spaţiu de 116mp, ca şi casă şi 126mp ca şi curte.
Firma SC TOPCRISS SRL oferă tuturor clienţilor servicii de o calitate ireprosabilă, în
timpul cel mai scurt, efectuând măsurători topografice la cele mai mici preţuri din zonă.
4. Culegerea datelor
Calitatea iresponsabilă, a serviciilor, este datorată dotării tehnice adecvate şi personalului
specializat în cadastru, geodezie şi topografie.
Echipa pe care se bazează , seriozitatea firmei şi relaţiile excelente cu partenerii de
afaceri reprezintă garanţia că această firmă oferă servicii de cea mai bună calitate în timpul cel
mai scurt.
Se utlizează echipamente topografice moderne şi softuri de prelucrare date performante,
iar experienţa inginerilor garantează calitatea lucrărilor efectuate.
6
Efectuarea tuturor lucrărilor topografice se realizează respectând normele emise de
Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.
Acest sediu cuprinde 3 camere, bucătarie şi baie cu gresie şi faianţă, curte. Totodată este
renovată complet cu centrală termică, aer condiţionat, parchet, respectiv termopan.
Fig.nr.3 Imagini birou 1
Fig.nr.4. Imagini birou 2
7
Fig.nr.5. Imagini birou 3
Fig.nr.6. Bucătărie Fig.nr.7. Baie
8
Această firmă, SC TOPCRISS SRL are un personal de 4 ingineri topografi ce execută
documentaţia de birou, 2 ingineri, care efectuează măsurători pe teren şi o secretără care ia
legătura directă cu proprietarul şi bineînţeles inginerul autorizat, fiind cel ce raspunde în mod
direct de buna funcţionare a firmei şi de realizarea cât mai rapidă şi cu o calitate cât mai bună a
documentaţiilor de întăbulare, dezmembrare, planuri de situaţii, etc..
5. Determinarea nivelurilor ergonomice
5.1.Concepţia locului de muncă
Sta ţ ia de lucru
O staţie de lucru corect proiectată din punct de vedere ergonomic este una care permite
lucrătorului să păstreze o poziţie naturală, liberă de orice unghiuri , sau de poziţii incomode.
Lucrătorul ar trebui sa ţină picioarele pe podea sau pe un suport, coapsele paralele cu
podeaua, spatele rezemat de spătarul scaunului, uşor aplecat înainte, capul şi gâtul drepte, coatele
relaxate paralele cu corpul, încheieturile şi antebraţele paralele cu podeaua.
Elemente ale unei staţii de lucru corect proiectată trebuie să includă:
un scaun ajustabil cu un suport ferm;
o masă cu o înălţime care să permită realizarea sarcinilor;
un monitor şi o tastatură care se află la înălţimea corectă relativ la corp;
un mouse sau un alt dispozitiv asemănător confortabile;
un spaţiu adecvat pentru hârtie, un telefon aşezat într-o poziţie care să permită
utilizarea lui frecventă.
ScaunulScaunele ergonomice sunt proiectate în forme şi stiluri variate. Totuşi un scaun bun ar
trebui să aibă cel puţin:
un spătar căptuşit, care poate fi ajustat pe verticală şi de-a lungul platformei;
o platformă moale cu muchile din faţă rotunjite care să pivoteze (să se rotească);
să permită ajustarea pneumatică pe verticală;
cinci picioare cu roţi.
Un scaun bun ar trebui sa ofere un suport ferm pentru regiunea lombară a spatelui dar sa
permită o uşoară lăsare pe spate. Dispozitivele de ajustabilitate ar trebui să fie uşor de folosit şi la
9
îndemâna. Dacă ajustarea pe verticală nu permite o înalţime adecvată se poate folosi un suport
pentru picioare.
Scaunul ar trebui sa aibă cinci picioare, pentru o bună stabilitate, prevăzute cu roţi pentru
o deplasare usoară.
Scaunul de lucru trebuie să fie stabil şi să asigure operatorului libertate de mişcare şi o
poziţie confortabilă.
Scaunul trebuie să poată fi reglat pe verticală.
Spătarul scaunului trebuie să poată fi înclinat şi reglat pe verticală.
Un reazem pentru picioare trebuie pus la dispoziţie celor care îl doresc.
Cei mai mulţi specialişti sunt de acord că un scaun perfect trebuie să îndeplinească
următoarele cerinţe:
să permită utilizatorilor să se odihnească confortabil cu picioarele sprijinite de podea;
cu coapsele complet aşezate pe platformă, care trebuie să fie aproximativ paralelă cu podeaua;
spatele trebuie să fie sprijinit de un spătar confortabil iar unghiul format de coapse şi
de spate să fie între 90 de grade şi 105 grade;
să permită o uşoară înclinare în spate, dar nu prea uşoară;
să permită schimbări frecvente ale poziţiei.
Toate acestea pot fi sintetizate în trei standarde structurale:
1. Un scaun trebuie să permită mişcările naturale ale corpului.
2. Un scaun trebuie să fie neutru din punct de vedere topografic.
3. Un scaun ar trebui să se potrivească utilizatorului "ca o mănuşă".
Masa sau suprafaţa de lucru
La fel de importantă în munca de birou este ajustarea meselor de lucru. Înălţimea
planului de lucru trebuie dimensionată în funcţie de distanţa optimă de vedere pentru menţinerea
corpului în poziţie naturală, precum şi în funcţie de mărimea efortului solicitat de braţe.
Masa sau suprafaţa de lucru trebuie să aibă o suprafaţa puţin reflectantă, să aibă dimensiuni
suficiente şi să permită o amplasare flexibilă a ecranului, tastaturii, documentelor şi echipamentului
auxiliar.
Suportul pentru documente trebuie să fie stabil şi uşor de reglat şi trebuie poziţionat astfel încât să
diminueze mişcările incomode ale capului şi ochilor.
Trebuie să existe spaţiu suficient pentru a permite lucrătorilor o poziţie confortabilă.
10
Pentru a putea respecta aceste dimensiuni, mesele de lucru trebuie să dispună de un
mecanism care permite ajustarea înălţimii până la nivelul corespunzător.
Ecran de vizualizare
Caracterele de pe ecran trebuie să fie bine definite şi distincte, de dimensiuni corespunzătoare şi
cu spaţiu suficient între caractere şi între rânduri.
Imaginea de pe ecran trebuie să fie stabilă, fără fenomene de scânteiere sau alte forme de
instabilitate.
Strălucirea şi/sau contrastul dintre caractere şi fondul ecranului trebuie să poată fi uşor de reglat
de către operator şi uşor de adaptat condiţiilor ambiante.
Pentru a se adapta nevoilor operatorului, ecranul trebuie să poată fi orientat şi înclinat cu uşurinţă.
Trebuie să fie posibilă utilizarea unui postament separat sau a unei mese reglabile pentru ecran.
Ecranul nu trebuie să prezinte străluciri supărătoare sau reflexii care ar putea deranja utilizatorul.
Tastatura
În conceperea tastaturii se ţine seama de anumiţi factori:
dispunerea tastelor;
dimensiunea acestora;
unghiul şi înălţimea tastaturii;
rezistenţa la apăsare;
culorile folosite pentru diferite funcţii ale tastelor.
Nerespectarea acestor cerinţe duce la micşorarea utilizării terminalelor video. Mai mult
chiar, tastaturile greşit proiectate pot determina dureri ale încheieturilor mâinii ce se pot
transforma în incapacităţi permanente de mişcare.
Sunt de preferat tastaturile mobile.
La staţiile de lucru integrate ecranul, tastatura şi zona de amplasare a documentelor cu
care se lucrează sunt în acelaşi plan, asigurând o utilizare mai confortabilă a calculatorului.
Tastatura trebuie să fie înclinabilă şi separată de ecran, astfel încât să permită lucrătorului găsirea
unei poziţii de lucru confortabile, care să evite oboseala braţelor şi mâinilor.
Spaţiul din faţa tastaturii trebuie să fie suficient pentru a permite sprijinirea mâinilor şi braţelor
operatorului. Pentru a evita reflexiile, suprafaţa tastaturii trebuie să fie mată.
Poziţia tastaturii şi caracteristicile tastelor trebuie să faciliteze utilizarea tastaturii.
Simbolurile tastelor trebuie să prezinte contrast suficient şi să fie lizibile din poziţia normală de
lucru.
11
Distanţa de la care se priveşte ecranul monitorului (47-70 cm) este mai mare decât
distanţa normală pentru citit (30-40 cm), ceea ce duce la creşterea distanţei normale de
focalizare. Preocupările recente legate de riscurile radiaţiilor cu frecvenţă scăzută au stabilit că
distanţa optimă până la ecran este de 70 cm. Ea poate fi obţinută prin mărirea caracterelor pe
ecran.
Ochelarii speciali pentru computer (lentilele lor echilibrează sistemul vizual, reducând
stresul) pot deveni un accesoriu obişnuit al utilizatorului de computere.
Mouse-ulMouse-ul trebuie plasat într-o zonă care să permită ca umerii şi braţele să fie relaxate, cât
mai aproape de corp. Încheieturile şi mâinile stau într-o poziţie naturală, niciodată îndoite.
Clicurile şi „dragarea” trebuie să se facă cu eforturi minime.
Cerinţe:
întotdeauna menţineţi încheietura mâinii într-o poziţie naturală, dreaptă şi relaxată;
dacă măreşte confortul se poate folosi un suport pentru încheieturi;
apăsarea (clicurile) şi poziţionarea cursorului (dragarea) trebuie făcute cu eforturi
minime;
folosiţi întregul braţ pentru mişcarea mouse-lui, nu numai antebraţul.
În felul acesta se reduce presiunea pe muşchii mâinii şi încheieturii;
mouse-ul trebuie să se gasească în zona de lucru nici prea departe, nici prea aproape;
aşezaţi mouse-ul pe o platforma puţin deasupra tastaturii. Acest lucru ofera confort şi
o coordonare maximă a ochilor şi mâinii;
daca este posibil mutaţi mouse-ul la cealaltă mâna pentru a evita oboseala braţului si
umărului.
În prezent firmele specializate în producerea mobilierul de birou pun tot mai mult accent
pe aspectul ergonomic al produselor lor.
5.2. Solicitarea fizică
Munca în birou se prezintă în general ca o muncă psihică ce solicită din partea
personalului un efort intelectual deosebit, insa exista numeroase activitati care necesita un efort
fizic intens.
12
Din punct de vedere fizic se poate considera ca activităţi precum cele de procesare a
corespondenţei, introducere a datelor, căutarea şi regăsirea informaţiilor sunt grele, solicitând
într-un grad ridicat posibilităţile fiziologice ale personalului.
Printr-o organizare corespunzătoare a muncii pe baza principiilor ergonomice, prin
mecanizarea şi prin informatizarea unor activităţi şi prin stabilirea corectă a numărului şi a
structurii personalului se poate acţiona eficient pentru reducerea efortului fizic.
O alta caracteristica a activităţii desfăşurate în birouri şi, în acelaşi timp, un factor de
influenţă a efortului este pozţia de lucru. Aceasta este poziţia sezând, care uneori nu se modifică
nici în timpul pauzelor, datorită condiţiilor de amenajare a locurilor de muncă.
Aceasta caracteristică se întâlneşte la toate categoriile de personal cu o pondere mai mică
sau mai mare, dar cu deosebire la cei implicaţi în procesul de întocmire şi de prelucrare a
documentelor.
În acest caz studiile de ergonomie trebuie îndreptate spre organizarea raţională a timpului
de lucru şi spre crearea condiţiilor de schimbare a poziţiei corpului.
Solicitarea neuropsihică în birou este predominantă faţă de solicitările de altă natură la
principalele categorii de personal. Aceasta apare în special la cei implicaţi în activităţi de
cercetare-dezvoltare, financiar contabile, de întocmire şi de prelucrare a documentelor şi la cei
din serviciile de relaţii cu publicul.
Reguli de lucru la un birou:
întreruperea periodică a lucrului prin pauze care impun mişcări active;
mişcări de relaxare a degetelor şi încheieturilor;
poziţie corectă în raport cu biroul şi tehnica de calcul;
folosirea de periferice ergonomice, conform standardelor în vigoare;
conştientizarea timpului petrecut în faţa monitorului într-un anumit interval de timp dat;
dactilografierea cu toate degetele.
Situaţia ideală ar fi cea în care toate condiţiile şi cele de mai sus şi cele de mai jos să fie
satisfăcute simultan:
Ecranul, documentul şi consola se află toate la aceeaşi distanţă de ochii utilizatorului.
Suporturile documentelor au posibilitatea să poziţioneze documentul la aceeaşi distanţă cu
ecranul computerului.
Picioarele trebuie aşezate bine pe pământ atunci când sunteţi aşezat. Utilizatorii
scunzi pot folosi un suport pentru picioare.
13
Trunchiul stă drept dar înclinat cu aproape 20 de grade din şolduri.
Nu îndoiţi mâna din încheietură atunci când tastaţi. Îndoirea încheieturii poate duce la
afecţiuni date de încordare repetată.
Menţineti coapsele în poziţie orizontală cu picioarele aşezate cu toată talpa pe sol sau
pe un suport dacă este nevoie.
Partea de sus a braţului va fi în poziţie verticală atunci când folosim terminalul video.
Antebraţul va fi în poziţie orizontală sau uşor coborât.
Suprafeţele terminalului şi/sau ale documentului vor fi la o înălţime astfel încât
picioarele să nu atingă partea de dedesubt a mesei.
Evaluarea ratei consumului energetic metabolic
Sursa de energie a organismului uman este activitatea metabolică la nivel celular, prin
care se procesează alimentele ingerate şi oxigenul inspirat şi din care rezultă energie termică şi
mecanică.
Există mai multe metode de evaluare a ratei consumului energetic metabolic, aplicabile locurilor
de muncă, unde este preponderentă activitatea fizică., metode ce au în vedere aspecte privind postura,
segmentele implicate în activitate, dinamica mişcărilor.
Dintre acestea folosim pentru a calcula consumul energetic metabolic:
Metoda Componentelor (ISO)
Tabel nr.1 Calculul ratei consumului energetic metabolic
Componente Date iniţiale ValoriRata consumului
energetic [W](1W~70 kcal/min)
Metabolism bazal - - 80
PosturaŞezând (Sit)
Ortostatic (Stand)
2045
20
Activitate
Implicarea segmentelor corpului
(N, H, 1A, 2A, WB) Vezi matricea efortului 225
Efort
(L, M, H, VH)
Rata medie a deplasării orizontale in ft/min
1ft=0.305m(ex: 2.5 mph = 220
ft/min)1.0 x Rata [ft/min] 220
14
Rata medie a deplasării verticale in ft/min
(ex: 1pas/2 sec =15ft/min)
17 x Rata [ft/min] 255
Rata totală a consumului energetic metabolic(Suma ultimei coloane)
800(W)
Pe baza tabelului de mai sus rezultă că rata totală a consumului energetic metabolic este de 800(W).
Tabel.nr.2 Matricea efortului
Efort [W]
Activitate Uşoară (L) Moderată (M) Grea (H) Foarte grea (VH)Niciuna (N) 0 0 0 0
Numai mână/mâinile (H)
25 55 70 80
Un braţ (1A) 65 100 135 170Ambele braţe (2A) 115 155 190 230Întreg corpul (WB) 225 340 505 700
Poate fi desfăşurată pe
durată nedefinită cu uşurinţă
Poate fi desfăşurată pe
durată nedefinită cu oarecare efort
Poate fi desfăşurată pe
durată de 30 - 60 min înaintea unei pauze
Poate fi desfăşurată
aproximativ 15 min fără pauză
5.3. Prevederi legislative legate de securitatea şi sănătatea în muncă
Hotărârea nr. 1028 din 09/08/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă
referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.
710 din 18/08/2006 au rol important în locul de muncă.
Aceste cerinţe minime sunt desemnate pentru a încuraja îmbunătăţirile în special în mediul de
muncă, de a asigura un nivel mai bun de protecţie a securităţii şi sănătăţii pentru lucrătorii care utilizează
ecrane de vizualizare.
Definiţiile cheie ale directivei sunt:
Echipament cu ecran de vizualizare – un ecran de vizualizare alfa-numeric sau grafic,
indiferent de procesul folosit în vizualizare;
Post de muncă – un asamblu cuprinzând echipament cu ecran de vizualizare, care poate
fi prevăzut cu tastatură sau alt dispozitiv de introducere şi/sau software care stabileşte interfaţa
operator/maşină, accesorii opţionale, periferice incluzând unitate de dischetă, telefon, modem,
15
imprimantă, suport de documente, scaun şi pupitru de lucru sau suprafaţă de lucru şi mediul de
muncă înconjurător;
Lucrător – orice lucrător care utilizează în mod obişnuit echipament cu ecran de
vizualizare, ca parte importantă a muncii lor curente.
Aceeaşi directivă stabileşte obligaţiile angajatorilor referitoare la analiza posturilor de
muncă, furnizarea de informaţii şi instruirea lucrătorilor, planificarea rutinei zilnice de lucru,
consultarea şi participarea lucrătorilor, şi protecţia ochilor şi a vederii lucrătorilor.
Alte obligaţii formulate în Directivă se aplică componentelor echipamentului prezent în
punctul de lucru, în mod specific ecranelor de vizualizare, tastaturii, pupitrului de lucru sau
suprafeţei de lucru şi scaunelor de lucru.
Directiva specifică ulterior cerinţele referitoare la mediu de muncă, privind spaţiul,
iluminatul, reflexiile şi strălucirea, zgomotul, căldura, radiaţiile şi umiditatea. Directiva trasează,
de asemenea, principiile pentru interfaţa operator/computer, în special referitor la adecvarea
software-ului la sarcini, uşor de utilizat, feedback-ul lucrătorilor asupra propriei performanţei,
adecvarea informaţiei vizualizate ca formă şi ritm şi aplicarea ergonomiei software-ului, pentru a
ţine cont de procesarea datelor la nivelul individului uman.
5.4. Ambianţa fizică
Ambianţa fizică reprezintă o componentă importantă a procesului de proiectare
ergonomică a locului de muncă. Noţiunea de ambianţă se referă la mediul material şi social în
care o persoană sau o colectivitate îşi desfăşoară activitatea.
În birouri proiectarea factorilor de ambianţă trebuie să aibă în vedere: caracteristicile
generale ale muncii, conţinutul specific al muncii, solicitările impuse în procesul muncii, factorii
psiho-sociali. De asemenea, importante sunt şi posibilităţile materiale, tehnico-economice ale
acestor structuri.
Principalii factori de ambianţă fizică sunt: iluminatul, microclimatul (temperatura,
umiditatea, viteza aerului, puritatea aerului), coloritul şi zgomotul.
a) Spaţiu
Prin dimensiunile şi amenajarea sa, postul de lucru trebuie să asigure utilizatorului un
spaţiu suficient, care să îi permită să îşi schimbe poziţia şi să varieze mişcările.
b) Iluminat
16
Iluminatul este unul dintre factorii care exercită o influenţă importantă asupra
productivităţii angajaţilor şi asupra gradului lor de oboseală. O iluminare defectuoasă poate
cauza disconfort vizual şi o poziţie nenaturală a corpului, fiind deci o piedică în calea
performanţei.
Cercetările arată că 80% până la 85% din cantitatea de informaţie pe care o asimilăm
provine pe cale vizuală, de aceea confortul vizual este esenţial. Dar modul de iluminare nu
afectează numai confortul vizual ci şi pe cel fizic.
Iluminatul la locul de muncă poate fi împărţit în 4 categorii:
1. Iluminarea ambientală este dată de obicei de o sursă de lumină montată în tavan (tub
fluorescent). Uneori este singura sursă de lumină la locul de muncă.
2. Iluminarea cu ajutorul lămpilor de birou. Deşi oferă confortul individual, acest tip
de iluminare este absent în cele mai multe locuri de muncă.
3. Iluminarea direcţionată este de obicei asigurată de surse de lumină orientate în jos,
sau de lumini "de urmărire". Este folosită pentru iluminatul anumitor obiecte sau pentru cresterea
nivelului de intensitate.
4. Iluminarea naturală provine prin geamuri, uşi sau pereţi de sticlă. Are un efect
pozitiv asupra omului, dar nu este disponibilă permanent.
Controlul luminii este un factor important în iluminarea modernă a locului de muncă.
Metodele de control includ:
Poziţionarea. Locul de muncă trebuie astfel poziţionat încât linia vizuală să fie paralelă
cu lumina şi cu ferestrele. Lumina care cade într-un unghi corespunzător pe suprafaţa de lucru
previne reflexia care poate întuneca imaginea sau poate crea contraste de fundal.
Comutatorul. Diferitele tipuri de comutatoare permit lucrătorilor să aprindă pe rând câte o
serie de lumini, ceea ce permite reglarea nivelurilor de lumină ambientală.
Jaluzelele. Permit controlul luminii naturale pe parcursul întregii zile.
c) Cromatica
Cromatica (coloritul) constituie un alt factor de ambianţă fizică ce influenţează
productivitatea muncii şi care are un rol important asupra capacităţii vizuale, în asigurarea unui
iluminat eficient şi a unui confort sporit. Folosirea culorilor în munca de birou se bazează pe
efectele fiziologice si psihologice ale culorilor asupra omului.
17
Astfel:
Roşul are efecte benefice asupra sistemului nervos, stimulează circulaţia sângelui si pofta
de mâncare, vasele limfatice şi metabolismul. Roşul accelerează ritmul cardiac si respiraţia,
combate frigul, dă impresia de mărire a spaţiului, dă rezistentă la efort psihic şi fizic, creează o
ambiantă veselă şi optimistă. Dar privitul intens şi timp îndelungat a acestei culori determină
oboseală care se va resimţi, la nivelul întregului organism.
Verdele este calmant şi dă senzaţia de odihnă. Este culoarea naturii şi a speranţei, dilată
vasele de capacitate mică, scade tensiunea arterială, echilibrează. Lumina verde favorizează
sugestia şi autosugestia, dar oboseşte dacă nuanţele sunt prea întunecate.
Oranjul tonifică aparatul respirator, combate stările de anxietate, stimulează atenţia,
fixează calciul în oase, este afrodiziac. De asemenea, este tonifiant pentru ficat şi pentru funcţiile
de nutriţie. Oranjul nu are contraindicaţii.
Albastrul are ca efect scăderea presiunii sanguine, a tonusului muscular, calmează
respiraţia şi reduce frecvenţa pulsului. Ca efecte psihologice, este o culoare foarte rece,
odihnitoare şi liniştitoare care îndeamnă la calm şi la reverie, la predispoziţie spre concentrare şi
spre linişte interioară. În exces, albastrul poate duce la depresie.
Violetul este culoarea regală prin excelentă. Recunoscută ca sedativ, violetul stimulează
producerea globulelor albe, creşte tensiunea arterială şi frecvenţa ritmului cardiac.
Culorile birourilor ergonomice se aleg şi în funcţie de coeficientul de reflexie. Astfel se
recomandă vopsirea plafoanelor în culori cu coeficient de reflexie ridicat, însă mat, pentru a
împiedica strălucirea. Pardoseala să aibă un coeficient de reflexie de 15-30%. Pentru mobilier se
recomandă culori deschise, având un coeficient de reflexie de 30% până la 50%. Pentru maşini
de scris sau pentru calculatoare sunt indicate culori neutre (gri, bej).
d) Reflexii şi străluciri
Posturile de lucru trebuie să fie amenajate astfel încât sursele de lumină, cum ar fi
ferestrele şi alte deschideri, pereţii transparenţi sau translucizi, precum şi echipamentele şi pereţii
de culori deschise, să nu provoace străluciri orbitoare directe şi să antreneze cât mai puţin posibil
reflexii pe ecran.
Ferestrele trebuie prevăzute cu un sistem adecvat de acoperire, cu posibilităţi de reglare
pentru a atenua lumina naturală la postul de lucru.
18
e) Zgomot
La amenajarea postului/posturilor de lucru trebuie să se ţină seama de zgomotul emis de
echipamentul care aparţine postului/posturilor de lucru, în special pentru a se evita distragerea
atenţiei sau perturbarea comunicării verbale.
Nivelul general al zgomotelor trebuie să se înscrie în limite corespunzătoare specificului
muncii de birou, al cărui conţinut implică un anumit grad de solicitare psihică si nervoasă.
Limitele maxime admisibile pentru zgomot într-un birou de topografie este de 50-60 db
pentru că necesită o anumită concentrare.
Pentru evitarea efectelor determinate de intensităţile mari ale zgomotului, în special cele
neuro-psihice (tulburări de atenţie, sustragere, încordare, oboseală) sunt necesare măsuri de
prevenire precum:
acte normative de limitare a zgomotelor;
soluţii silenţioase pentru tehnologia de birou;
dimensionarea corespunzătoare a încăperilor;
dispersarea şi dispunerea raţională a echipamentelor;
pereţi, plafoane şi planşee din materiale fonoabsorbante;
săli pentru recreere în timpul pauzelor;
control ORL periodic.
f) Microclimatul.
Acesta se referă la starea fizică a aerului la locul de muncă, ce se caracterizează prin
temperatură, umiditate, curenţi de aer si radiaţiile termice ale corpurilor încălzite.
Un microclimat necorespunzător poate reduce capacitatea de muncă a executantului,
poate spori riscul de îmbolnăviri şi implicit reduce productivitatea muncii. Temperatura optimă
în încăperile birourilor stimulează lucrul, creşte eficienţa.
Senzaţia de bună stare fiziologică apare atunci când diferenţa dintre temperatura aerului şi
cea a suprafeţei încăperii nu depăşeşte 2-3°C.
Temperatura aerului recomandată pentru munca intelectuală în poziţia şezând este de 21-
23°C, iar pentru munca uşoară în poziţia şezând este de 19°C. De asemenea, specialiştii cer, în
general, ca diferenţa între temperatura exterioară şi cea interioară în timpul sezonului cald să nu
depăşească 4°C.
Dacă aceste proporţii nu se păstrează apar efecte negative asupra aparatului respirator.
19
Acestea ar fi posibilităţile pe care le are la dispoziţie specialistul în ergonomie pentru a
conferi locului de muncă mai multă personalitate, confort şi funcţionalitate.
g) Căldura
Echipamentele care aparţin postului/posturilor de lucru nu trebuie să creeze disconfort
lucrătorilor prin producerea de căldură în exces.
h) Radiaţii
Toate radiaţiile, cu excepţia părţii vizibile a spectrului electromagnetic, trebuie reduse la
niveluri neglijabile în ceea ce priveşte protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor.
i) Umiditate
Trebuie să fie atins şi menţinut un nivel de umiditate corespunzător.
5.5. Factorii psihologici şi sociologicii
Pericole şi riscuri pentru lucrătorii de birou
Munca într-un birou este adesea privită ca având un nivel redus de risc, dar există de fapt
un număr de riscuri la care lucrătorii din birou sunt expuşi:
probleme posturale: datorită muncii sedentare, posturii statice prelungite şi lucrului
în poziţii forţate datorate amenajării inadecvate a postului de muncă;
duratei, intensităţii şi proiectării muncii de birou: lucrul pentru perioade lungi cu
tastatura, dispozitivelor fără tastatură şi computerelor, cu mişcări frecvente şi repetitive ale
mâinii/articulaţiei pumnului, cu nivel ridicat de concentrare şi supraîncărcare cu informaţii;
factori psihologici (percepţia subiectivă a lucrătorilor referitoare la organizarea
muncii): se munceşte cu percepţia că munca este solicitantă, ori sub presiunea timpului, nivel
scăzut de autocontrol asupra programului de lucru, suport necorespunzător din partea
conducatorilor şi colegilor;
mediu: munca la temperaturi nepotrivite, iluminat inadecvat, zgomot, acces restrictiv
şi obstrucţii.
20
Principalele probleme de sănătate care pot rezulta de la aceste riscuri din mediul
biroului sunt:
Afecţiunile musculo-scheletice (AMS): condiţii ce afectează muşchii, tendoanele,
ligamentele, nervii şi alte ţesuturi moi şi articulaţiile gâtului, membrelor superioare (umeri, braţ,
mână, articulaţia pumnului, degete), spate sau membrele inferioare (genunchi, gleznă, picior).
Simptomele includ dureri, umflături, furnicături, amorţeli şi pot rezulta dificultăţi în mişcare sau
dizabilităţi pe termen lung dacă nu este luată nici o măsură. Durerile la nivelul gâtului,
membrelor superioare şi spatelui afectează în mod special lucrătorii din birouri datorită naturii
repetitive, statice şi intensive a muncii lor.
Stresul: „reacţia adversă a oamenilor la presiunea excesivă sau alte tipuri de solicitări
asupra lor”(Sănătate şi securitate activă, Health and Safety Executive, UK, 2005). Cu toţii avem
experienţa presiunii în munca noastră, dar presiunea excesivă poate conduce la stress, care
subminează performanţa, este costisitor pentru angajatori şi poate conduce la îmbolnăviri fizice
şi/sau mentale;
Oboseala vizuală: deşi evidenţele medicale indică faptul că utilizarea computerelor
nu este asociată cu vătămări permanente ale ochilor, unii lucrători pot prezenta temporar
oboseală vizuală. Aceasta poate conduce la afectarea performanţei vizuale, dureri de cap şi
oboseală, ochi roşii sau sensibili.
6. Trasarea şi interpretarea profilelor ce caracterizează sistemul om –
maşină – mediu
Trasarea şi interpretarea profilelor ce caracterizează sistemul om – maşină – mediu
presupune realizarea unei analize de muncă cu ajutorul metodei R.N.U.R., a cărui rezultat este
trasarea profilului analitic, respectiv global la locul de muncă.
Metoda R.N.U.R. de evaluare este bazată pe criterii ergonomice, şi are ca scop analiza şi
reproiectarea sistemelor de muncă existente, fiind elaborată în cadrul Regiei Naţionale a
Uzinelor Renault, Franţa.
Metoda R.N.U.R. se efectuează pe baza a 27 criterii de evaluare, grupate în 8 factori de
influenţă, din 4 domenii de investigare, prezentaţi în tabelul următor (tab.3).
21
Tabelul nr 3: Factori şi criterii de evaluare analitică a sistemului de muncă
Domenii de investigare
Factori de influenţă
Criterii de evaluareCriterii de evaluare
Concepţia locului de
muncăAo
Înălţime-distanţă 1Alimentare-evacuare-piese 2Aglomerare-accesibilitate 3
Comenzi-semnale 4Factorul de securitate
A Securitatea muncii 5
Factori ergonomici
Ambianţa fizică
B
Ambianţa termică 6
Ambinţa sonoră 7
Iluminat artificial 8
Vibraţii 9
Igiena atmosferică 10
Aspectul postului 11
Sarcina fizică C
Poziţia principală a corpului 12
Poziţia cea mai defavorabilă 13
Efort de muncă 14
Poziţia de muncă 15
Efort de manipulare 16
Poziţia în timpul manipulării 17
Factori psihologici şi
sociali
Sarcina nervoasă
DOperaţiuni mentale 18
Nivelul de atenţie 19
Autonomie EAutonomie individuală 20
Autonomie în grup 21
Relaţii de muncă
FRelaţii independente de muncă 22
Relaţii dependente de muncă 23
Repetitivitate G Repetitivitatea ciclului de muncă 24
Conţinutul muncii H
Potenţial de muncă 25
Responsabilitate 26
Interes 27
22
Pentru a face evaluarea criteriilor este nevoie de o grilă de evaluare (tab. 4) , ce are o
scară cu cinci niveluri, nivelul unu fiind corespunzător situaţiei celei mai favorabile, iar nivelul
maxim semnalând situaţiile cele mai dificile, solicitante, nocive sau periculoase.
Tabelul nr.4: Grila de evaluare a criteriilor metodei
NIVELUL FACTORUL DE INFLUENŢĂ
5foarte
periculos
foarte
greufoarte solicitat 1 min izolat 1 min redus
4 periculos greu solicitat 1...5 min relaţii dificile 1...3 min
mediu3 acceptabil normal 5...15 min relaţii uşoare 3...5 min
2 bine uşor 15...30 min grupa 5...10 min
1 foarte bine foarte uşor 30 mingrupa + din
afară10 min ridicat
N
FA B C D E F G H
Pentru a putea fi cercetat sistemul de muncă pe baza factorilor de influenţă, se efectuează
evaluarea nivelului ergonomic corespunzător criteriilor aferente ce sunt prezentate in tabelul de
mai jos (tab. 2.6), criterii ce vor fi cuprinse în ghidul de analiză R.N.U.R.
23
Tabelul nr.5: Criteriile 1...27 pentru culegerea datelor
A01 Zona de acţionare a membrelor superioare şi inferioare
C16 Efortul în etapa de manipulare a produsului
A02 Alimentare, înălţime, evacuare, distanţă, economie de mişcări
C17 Poziţia în timpul efortului de manipulare a produsului
A03 AglomerareAccesibilitate la locul de muncă
D18 Operaţiuni mentale, număr de informaţii pe minut
A04 Comenzi, semnale, aparate de măsură D19 Nivel de atenţie, durata atenţiei şi precizia munciiA5 Securitatea muncii
B6 Temperatura aerului în sezonul rece şi cald, corelată cu sarcina de muncă
dinamică
E20 Autonomie individuală
B7 Nivelul presiunii acustice pentru zgomotul continuu şi intermitent
E21 Autonomie de grup
B8 Iluminat şi luminanţă F22 Relaţii independente de muncă
B9 Vibraţii
B10 Poluarea mediului F23 Relaţii dependente de muncă
B11 Lumină naturală, curăţenie, aspect, cromatică
G24 Repetivitatea ciclului
C12 Postura principală H25 Potenţial, timpul de adaptare la activitate
C13 Postura cea mai defavorabilă
C14 Efortul în etapa de transformare a produsului
H26 Responsabilitate, erori, consecinţe
C15 Poziţia în timpul efortului, în etapa de transformare
H27 Interes, satisfacţia muncii
Rezultatele obţinute în urma acestei analizei a sistemului de muncă cu ajutorul metodei
R.N.U.R., pot fi reprezentate grafic, pentru a evidenţia zonele deficitare ale proiectului
sistemului, astfel:-- trasarea profilului global al sistemului de muncă ;
-- trasarea profilului analitic al sistemului de muncă.
24
0
0.5
1
1.5
2
2.5
3
3.5
4
A B C D E F G H
Factori
Niv
el d
e
eva
luar
e
Profilul global al sistemului de muncă (fig. 2.1) se trasează prin reprezentarea
nivelurilor ergonomice ale celor opt factori de influenţă (A...H). Nivelul fiecărui factor se obţine
ca medie aritmetică a criteriilor aferente lui. Din această cauză, profilul global oferă o imagine de
ansamblu a sistemului, evidenţiind ponderea factorului şi gradul de dificultate corespunzător.
Figura nr.8. Profilul global al sistemului de muncă
A – concepţia locului de muncă şi securitate; B – ambianţa fizică; C – solicitarea fizică;
D – sarcina nervoasă; E – autonomia; F – relaţiile de muncă; G – repetivitatea; H – conţinutul muncii.
25
0
0.5
1
1.5
2
2.5
3
3.5
4
4.5
1( A 0)2 (A 0)
3 (A0)
4 (A0)
5 (A
)6
(B)
7 (B
)8
(B)
9 (B
)10
(B
)11
(C
)12
(C
)13
(C
)14
(C
)15
(C
)16
(C
)17
(C
)18
(D
)19
(D
)20
(E
)21
(E
)22
(F
)23
(F
)24
(G
)25
(H
)26
(H
)27
(H)
Nivel de evaluare
Cri
teri
i
Profilul analitic al sistemului de muncă (fig. 2.2) constă în reprezentarea grafică a
nivelurilor de evaluare a tuturor criteriilor de influenţă. Analiza va evidenţia cauzele care duc la
proasta funcţionare a sistemului de muncă. Aceste probleme trebuie înlăturate iar soluţiile
adoptate pentru reproiectarea sistemului de muncă vor fi corelate, pentru ca rezultatul final să fie:
îmbunătăţirea performanţei întregului sistem de muncă şi nu doar numai a uneia dintre
componentele sale.
Figura nr.9. Profilul analitic al sistemului de muncă
A0 – concepţia locului de muncă; A – securitatea în muncă; B – ambianţa fizică; C – solicitarea fizică; D
– sarcina nervoasă; E – autonomia; F – relaţiile de muncă; G – repetivitatea; H – conţinutul muncii.
26
27
Domenii de investigare
Factori de influenţă
Criterii de evaluare
Nivelul de evaluare
CauzeMăsuri propuse pentru nivel de
evaluare ridicat
Concepţia locului de
muncăAo
Înălţime-distanţă 2 Asigurarea unui spaţiu de muncă cât mai comod pt. operator;
-
Alimentare-evacuare-piese
3 Pozţionarea îndepărtată a aparatelor faţă de muncitor
Poziţionarea cât mai aproape a aparatului faţă de muncitor;
Aglomerare-accesibilitate 1 Datorită renovării şi modernizării recente;
-
Comenzi-semnale 2
Verificarea periodică a aparatelor pt. o funcţionare corectă din punct de vedere
tehnic;
-
Factorul de securitate
A Securitatea muncii 2 Instruirea muncitorului asupra folosirii corecte a utilajelor;
-
Factori ergonomici
Ambianţa fizică
B
Ambianţa termică 1 Prezenţa centralei termice şi a aerului condiţionat;
-
Ambianţa sonoră 3 Datorită folosirii permanente a aparatelor;
Achiziţionarea unor aparate cu un zgomot redus;
Iluminat artificial 1 Poziţionarea corectă a birourilor faţă de iluminarea ambientă;
-
Vibraţii 3 Datorită zgomotului produs de aparate;
Receerea la cel mult 60 min;
Igiena atmosferică 1 Curăţenie zilnică la locul de muncă;
-
Aspectul postului 1 Spaţiu neaglomerat, curăţenie zilnică, iluminat natural;
-
Sarcina fizică
C
Poziţia principală a corpului
2 Datorită posturii statice prelungite;
Mişcări de relaxare a corpului;
Poziţia cea mai defavorabilă
2 Poziţia de lucru, şezând, permanentă;
-
Efort de muncă 1 Neexistenţa unui efort fizic, mare la locul de muncă;
-
Poziţia de muncă 4Nemodificări ale poziţiei şezând la locul de muncă nici în timpul
pauzelor;Mişcări de relaxare a corpului;
Efort de manipulare 1 Neexistenţa unui efort mare de manipulare;
-
Poziţia în timpul manipulării
2 Datorită spaţiului de lucru; -
Factori psihologici şi
sociali
Sarcina nervoasă
DOperaţiuni mentale 4 Număr mare de informaţii
primite;Recreere;
Nivelul de atenţie 5 Datorită prelucrării numărului mare de informaţii;
Recreere;
Autonomie
EAutonomie individuală 1 Efectuarea timpului de odihnă; -
Autonomie în grup 4 Afectarea procesului de producţie;
Efectuarea timpului de odihnă individual;
Relaţii de muncă
F
Relaţii independente de muncă
1 Relaţii bune între muncitori; -
Relaţii dependente de muncă
1 Colaborarea cu organele ierarhice imediat superioare;
-
Repetitivitate
GRepetitivitatea ciclului de
muncă2 Operaţii identice repetitive în
timpul ciclului de muncă;Obişnuinţa la locul de muncă;
Tabelul nr. 6. Analiza Metodei R.N.U.R şi propunerea de măsuri
28
7. Analiza ergonomică, interpretarea rezultatelor
Analiza, proiectarea şi reproiectarea ergonomică a locului de muncă se realizează
pentru a asigura eficienţa sistemului om-mijloace de muncă-mediu şi a micşora posibilităţile
de eroare, în condiţiile reducerii solicitărilor, concomitent cu creşterea satisfacţiei în muncă.
Această analiză este necesară atât pentru proiectant cât şi pentru organizatorii şi pentru
conducătorii proceselor de muncă.
În acest caz, analiza ergonomică a muncii în birou se realizează cu ajutorul Metodei
RULA (The Rapid Upper Limb Assessment) , care este de fapt instrumentul de evaluare a
riscului de leziune a membrelor superioare la locul de muncă.
Metoda vizează analiza detaliată a posturii pe diverse segmente ale membrului
superior, la care se adaugă elemente privind postura gâtului, trunchiului şi membrelor
inferioare şi estimează, cu precădere, riscul de apariţie a bolilor sau leziunilor la nivelul
încheieturii, braţului şi antebraţului. Analiza se bazeză pe atribuirea unor scoruri, pe diverse
segmente anatomice, funcţie de direcţia, amplitudinea şi solicitarea pe care le presupun
mişcările unui lucrător într-un loc de muncă dat.
Se observă faptul că metoda este eficientă pentru analiza ergonomică destinată
operatorilor care utilizează în principal braţele la locul de muncă. Sunt vizate toate muncile
de birou şi locurile din industrie sau servicii, care presupun exercitarea muncii din postură
statică (şezând sau în picioare). Pentru angajaţii care utilizează frecvent membrele inferioare
în diverse faze ale muncii (şoferi, manipulanţi, operatori pe maşini complexe de prelucrare,
curieri etc.) sunt adecvate alte metode de analiză ergonomică.
Utilizarea metodei RULA presupune completarea unei fişe care conţine enunţul
paşilor descrişi mai sus şi casete în care se înscriu scorurile stabilite pentru locul de muncă
analizat. În figura 7 este prezentat modelul unei astfel de fişe.
29
FISA RULA DE EVALUARE A ANGAJATILOR A. ANALIZA BRATULUI SI INCHEIETURII B. Analiza trunchiului, gâtului şi membrului inferior
pasul 1: localizarea poziţiei braţului Tabelul 1 pasul 8: localizarea poziţiei gâtului
Ajustari: +1 pentru rotirea sau înclinarea în plan frontal a gâtului
2
Scor gat
Ajustari: +1 dacă umărul este ridicat sau braţul este în stare de abducţie în plan frontal şi cu -1 dacă este sprijinit
2 pasul 9: localizarea poziţiei trunchiului
Scor brat
pasul 2: localizarea poziţiei antebraţului
Ajustari: +1 pentru rotirea trunchiului sau înclinarea acestuia în plan frontal
2
Scor trunchi
pasul 10: atribuirea scorului pentru poziţia membrelor inferioare
1 :+1 dacă picioarele sunt sprijinte 1
Ajustari: +1 sau +2 pentru mişcările în plan sagital şi 0 sau +1 pentru mişcările din plan transversal
Scor antebrat :+2 în caz contrar Scor picioare
pasul 11: stabilirea scorului total pentru postura trunchiului, gâtului şi memebrelor inferioare (tab.3)
2
pasul 3: localizarea poziţiei încheieturii 1 Scor 8 - 10
Ajustari: +1…+3 pentru mişcările în plan sagital, respectiv de 0 sau +1, pentru mişcările în plan transversal
Scor incheietura Tab. 3
pasul 4: aprecierea rotirii încheieturii 1
+1 (rotaţie normală) sau +2 (rotaţie forţată) Scor rotatie
pasul 5: scor pentru postura bratului A (tab.1) 1 Tabelul 2
pasul 6: utilizarea musculaturii şi forţe de lucru Scor 1 - 4 postură preponderent statică (aceeaşi poziţie pe o durată mai mare de 10 minute): +1
postură cu dinamică accentuată (repetare a aceloraşi mişcări +
30
de mai mult de 4 ori pe minut): +1 1 pasul 12: utilizarea musculaturii şi forţele de lucru
toate celelalte cazuri intermediare din punct de vedere al dinamicii: 0
scor utilizare musculatura
postură preponderent statică (aceeaşi poziţie pe o durată mai mare de 10 minute): +1
sarcină < 0.2 kg (4.4 lbs):0 + postură cu dinamică accentuată (repetare a aceloraşi mişcări
de mai mult de 4 ori pe minut): +1+
sarcina intermitentă= (0.2…1)kg – (4.4…22)lbs:+1 0 1
sarcina statică sau repetată des = (0.2…1)kg:+2scor solicitari
fizice Interpretare scor final din tabelul 2toate celelalte cazuri intermediare din punct de vedere al dinamicii: 0
scor utilizare musculatura
sarcina mai mare de 1 kg (22lbs) sau sarcină cu şoc:+3 1, 2 - postura acceptabila sarcină < 0.2 kg (4.4 lbs):0 +pasul 7: cumularea scorurilor anterioare, corespunzătoare punctului A 3, 4 - analiza, eventuale schimbari sarcina intermitentă= (0.2…1)kg – (4.4…22)lbs:+1 0
identificarea celulei corespunzătoare scorului final în tabelul 2
= 5, 6 - analiza, schimbari rapide sarcina statică sau repetată des = (0.2…1)kg:+2scor
solicitari
2 7+ - analiza, schimbari imediate sarcina mai mare de 1 kg (22lbs) sau sarcină cu şoc:+3 fizice
SCOR A 3,4 pasul 13: stabilirea scorului final pentru punctul B 3
Scor final SCOR B
Fig.nr. 10. Fişa RULA(The Rapid Upper Limb Assessment)
Tabelul nr.7. Interpretarea scorului final
Nivel de risc Scor
RULA Interpretare
1 1-2 Persoana lucrează în cea mai bună postură, fără risc de leziuni datorate posturii la locul de muncă
2 3-4Persoana lucrează într-o postură care prezintă un oarecare risc de leziune, datorită unor poziţii nefireşti sau cu deviaţii mici. Cazul necesită analiză şi corectare
3 5-6 Persoana lucrează într-o postură greşită, cu risc de leziune. Este necesară analiza şi schimbarea elementelor care determină postura periculoasă
4 7+Persoana lucrează într-o postură total necorespunzătoare, cu risc imediat de leziune. Se impune analiza şi schimbarea imediată a arhitecturii locului de muncă
31
Măsuri de protecţia a muncii în birou
Menţinerea condiţiilor sănătoase şi sigure de muncă în birouri impune angajaţilor
respectarea următoarele cerinţe:
să păstreze ordinea în aria de lucru;
să recunoască şi să anunţe orice potenţial pericol;
să raporteze şi să înregistreze accidentele corect, complet şi clar, în concordanţă cu
procedurile stabilite;
să urmeze instrucţiunile de folosire pentru echipamentele şi pentru accesoriile din
birou;
să folosească metode aprobate şi sigure pentru ridicarea şi pentru manevrarea
obiectelor grele şi voluminoase;
să studieze regulamentele şi regulile directoare pentru posturile ce implică expunerea
la un monitor al calculatorului.
Măsurile de securitate se extind şi dincolo de birou, deoarece uneori cei care lucrează în
birouri trebuie să se deplaseze în alte locuri cum ar fi depozite sau secţii de lucru. Faptul că
personalul de birou nu vizitează frecvent aceste spaţii de lucru măreşte riscul producerii
accidentelor, dacă aceştia nu sunt atenţi şi conştienţi de eventualele pericole.
Totodată Legea din 1971 privind prevenirea incendiilor cuprinde norme de securitatea
muncii referitoare la : - echipamente;
- cladire şi împrejmuiri;
- măsuri de prevenire a incendiilor.
Asemenea norme sunt extrem de importante pentru birouri, mai ales că acestea deţin
materiale care se aprind şi ard foarte uşor, de aceea considerăm că este necesară şi în ţara
noastră o lege privind securitatea birourilor care să cuprindă astfel de reguli.
Utilizarea normelor de protecţie a muncii în birou au rolul de a contribui la îmbunătăţirea
condiţiilor de muncă, la înlăturarea cauzelor care pot provoca accidente şi îmbolnăviri
profesionale, prin aplicarea unor procedee moderne de securitate, prin folosirea rezultatelor
cercetărilor ştiinţifice şi prin organizarea corespunzătoare a muncii
32
Concluzie
În concluzie se poate spune că ergonomia studiază relaţia dintre om şi munca sa astfel
încât să determine creşterea productivităţii muncii fie prin organizarea ergonomică a locurilor de
muncă existente, fie prin proiectarea ergonomică a unor noi locuri de muncă.
Deasemenea din analiza ergonomică efectuată cu ajutorul Metodei RULA, metodă de
evaluare a riscului de leziune a membrelor superioare, se poate observa pe baza tabelului nr.7 că
persoana lucrează într-o poastură care reprezintă un oarecare risc de leziune, datorită unor
poziţii nefireşti sau cu deviaţii mici, fapt pentru care se necesită corectarea.
De aici se poate deduce că, ergonomia are ca scop, de fapt, adaptarea sarcinilor de muncă
și a locului de muncă la oameni cât și a oamenilor față de muncă și locul de muncă.
33
BIBLIOGRAFIE
1. ENACHE, Ionel. Organizarea ergonomica a muncii în birou. Bucuresti: Editura
Universitatii, 1999. 160 p;
2. ENACHE, Ionel. Managementul bibliotecilor potrivit cerintelor ergonomiei.
Bucuresti: Credis, 2001. 229 p;
3. MOLDOVAN, Maria. Ergonomie. Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica, 1993;
4. BURLOIU, Petre. Managementul resurselor umane. Bucuresti: Lumina Lex, 1997;
5. DRAGHICI ANCA , Ergonomie, Ed. Politehnica Timişoara, 2005, 2006, vol I, vol II;
Sit-uri:
6. http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/enache/4.htm;
7. http://ro.wikipedia.org/wiki/Ergonomie;
8. http://www.ergonomie.ro/;
34
Recommended
