Protestul maimuţelor

Odată o maimuţă din evul anecdotic,Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,A explodat: „Surate, sunt foarte ofensatăCă-n jungla hominidă superevoluatăA apărut o teză, vădit maliţioasă,Că Homo ar descinde din stirpea noastră aleasă...Eu protestez sălbatic, rănită în mândrie,Că se propagă-n lume asemenea prostie.Dacă-ntâlniţi un singur nepot pitecantrop,Atunci, pentru banane să vă urcaţi în plop…Nu sufăr comparaţii cu tristul regn uman,Sunt mulţumită, nene, ca-s pur urangutan.Eu, chiar să mă oblige în vreun laborator,N-aş deveni port-bâtă şi nici informator;Şi cum progenitorii maimuţă m-au făcut,Sper să n-ajung ca omul, un josnic involut!

Păi, s-a văzut vreodată la noi atâta ură?Oare la noi se minte, se-njunghie, se fură?Nu veţi vedea prin lume, cât timp purta-vom coadă,Gorile divorţate şi prunci lăsaţi pe stradă.Cine-a văzut în hoardă vreun iraţionalTâmpindu-se cu droguri, sau homosexual?Nu inspirăm Marlboro, nu traficăm muniţii,Nu prea avem ştiinţă, n-avem nici superstiţii,Nici cârciumi, nici spitale, nici case de nebuni,Şi nu plătim pe alţii să facă rugăciuni.Aţi întâlnit prin codri vreun cimpanzeu beţiv,Gibon care să-njure sau pavian parşiv?Cât am umblat eu creangă, scuzaţi, n-am observatÎn obştea simiască, cocotier privat,Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foameSau omorâţi în taină de aşa-zise mame.Lipsesc şi teroriştii, n-avem corupţi, nici duri,Nici ţări, nici prim-miniştri pe care să-i înjuri.La mondiale suntem cu mult în urmă noi,Încât n-am fost în stare de niciun prim război.Noi n-am avut ev mediu, ci numai mediu pur,Lipsit de inchiziţii, de orizont obscur,Noi n-avem drepţi în temniţi, nici versuri puse-n lanţuri,Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri.E drept, n-avem miliţii în junglă, dar nici mafii,N-avem un staff al morţii, n-avem nici măcar stáfii!(E trist s-ajungi vreodată privit la Zoo ParkDar maxima ruşine-i să pui pe alţii-n ţarc).Eu vă invit pe toate acum la raţiune:Nu promovaţi această credinţă de minune;Să nu apară-n junglă manipulări în masă,Cu dogme şi partide în lupta lor de clasă.Mă tem că ne pândeşte o nouă cruciadă,O convertire a hoardei în monştri fără coadă.De-o să vedeţi vreodată c-am coborât din pom,Maimuţărind făptura care îşi zice om,Opriţi-mă la vreme, să nu evoluezŞi, ajungând ca lumea, să nu ştiu ce să crez.

I-adevărat că omul a coborât, ca soi,Dar, bre, fiţi rezonabili, n-a coborât din noi!”