Psihologie social< I
Note de curs
INTRODUCERE ................................................................................................................ 3
Defini�ii ......................................................................................................................... 3
Obiectul de studiu ........................................................................................................... 4
Orient<ri în psihologia social< ........................................................................................ 5
Niveluri de analiz< în psihologia social< ........................................................................ 6
Istoric .............................................................................................................................. 7
Relatiile psihologiei sociale cu alte discipline umaniste............................................... 10
1. Relaţia cu psihologia general< .............................................................................. 10
2. Relaţia cu sociologia ............................................................................................. 10
3. Relaţia cu antropologia cultural< .......................................................................... 11
4. Relaţia cu politologia ............................................................................................ 11
5. Relaţiile cu ecologia.............................................................................................. 11
Subramuri ale psihologiei sociale ................................................................................. 11
METODE DE ANALIZ; ÎN PSIHOLOGIA SOCIAL; ................................................ 12
Observaţia ..................................................................................................................... 12
Experimentul................................................................................................................. 12
Metoda statistic< ........................................................................................................... 13
Metoda sociometric< ..................................................................................................... 13
Cercetarea operaţional<................................................................................................. 14
FORMAREA IMAGINII DE SINE.................................................................................. 14
Defini�ii ....................................................................................................................... 14
Sursele autocunoaşterii ................................................................................................. 15
1. Introspec�ia ................................................................................................... 15
2. Percep�ia propriului comportament .............................................................. 16
3. Interac�iunea social< ..................................................................................... 17
Comparaţia social<............................................................................................................ 17
Repere ale grupului ........................................................................................................... 17
MODALIT;�ILE PERCEP�IEI DE ALTUL................................................................ 18
1
1. Elementele percepţiei sociale................................................................................. 19
a. Persoana ţint< ..................................................................................................... 19
b. Situaţii sociale................................................................................................. 20
c. Comportamentul persoanei ................................................................................ 20
2. Formarea impresiilor.............................................................................................. 20
3. Factori facilitatori şi distorsionanţi în percepţia social< ........................................ 22
a.) Fenomentul de cristalizare ................................................................................... 22
b.) Prezumţia de similitudine .................................................................................... 22
c.) Efectul de halou ................................................................................................... 22
d.) Efectul indulgenţei............................................................................................... 23
ATITUDINI �I COMPORTAMENT .............................................................................. 23
Defini�ii ....................................................................................................................... 23
Caracteristici: ................................................................................................................ 23
Perspectiva istoric< ....................................................................................................... 25
Valori şi atitudini .......................................................................................................... 25
Convergen�< vs divergen�< între atitudini şi comportament ..................................... 26
a) Convergenţa dintre atitudini �i comportament:................................................... 27
b) Divergenţa dintre atitudini �i comportament ...................................................... 27
Strategii ale schimb<rii atitudinilor............................................................................... 28
Persuasiunea.............................................................................................................. 29
Schimb<ri atitudinale spontane ................................................................................. 31
Tehnici de influenţ< bazate pe modific<ri ale comportamentelor............................. 32
MODELE ALE ATRIBUIRII CAUZALE....................................................................... 33
Defini�ii ....................................................................................................................... 33
Modelul inferenţei corespondente................................................................................. 35
Modelul covarianţei ...................................................................................................... 36
Teoria social< a atribuirii .............................................................................................. 37
Erori în procesul de atribuire cauzal< ........................................................................... 38
AGRESIVITATEA........................................................................................................... 40
Defini�ii ....................................................................................................................... 40
Forme ale agresivit<�ii................................................................................................. 41
2
Cauzele agresivit<�ii.................................................................................................... 42
Modalit<�i de prevenire �i reducere a agresivit<�ii .................................................. 43
CONFLICTUL �I MANAGEMENTUL CONFLICTULUI........................................... 45
Defini�ii ....................................................................................................................... 45
Accep�iunile termenului de conflict:........................................................................... 47
Tipuri de conflicte......................................................................................................... 47
Derularea episodului conflictual (Kenneth Thomas).................................................... 48
Managementul / controlul eficient al conflictului......................................................... 49
INTRODUCERE
Defini�ii
1. Psihologia social< este domeniul ştiinţei care caut< s< înţeleag< natura şi cauzele
comportamentului individual în situaţii sociale - cum oamenii interac�ioneaz< între ei si
gândesc unul despre altul” (BARON şi BYRNE).
2. Psihologia social< este “acea ramur< a �tiin�elor sociale ce încearc< s< explice cum
societatea influen�eaz< cogni�ia, motiva�ia, dezvoltarea �i comportamentul
indivizilor, fiind, la rândul ei, influen�at< de indivizi” (D. CARTWRIGHT).
3. Psihologia social< studiaz< ”cum gândurile, sim�<mintele �i comportamentele
indivizilor sunt influen�ate de ceilal�i oameni” (S. TAYLOR).
4. Psihologia social< vizeaz< ”felul în care contextele micro-, mezo- si
macrosocioculturale afecteaz< con�inutul proceselor psihice �i comportamentele
indivizilor �i felul în care iau nastere, se structureaz< sau se modific< contextele
socioculturale, în special cele micro- �i mezo- prin interac�iunea mental-emo�ional<
�i comportamental< a acestora” (P.ILU�).
5. Psihologia social< este studiul ştiinţific al modului în care persoanele simt, gândesc şi
se comport< în situaţii sociale (BREHN şi KASSIN).
3
6. Psihologia social< este studiul interacţiunilor comportamentelor prezente sau trecute,
reale sau imaginare, în context social, precum şi studiul rezultatelor acestor interacţiuni
(st<rile şi procesele psihice obiective, personalitatea, situaţiile de grup) – (S.CHELCEA).
Psihologia social< încearc< s< realizeze o mediere între subiect şi obiect, ţinând
cont de influenţa social<, bazându-se pe leg<tura conjugat< a spaţiului individual şi social.
În definiţiile de mai sus men�iunea situaţiei sociale trimite spre prezenţa celuilalt, a
grupului, fie ea real< sau imaginar<.
Obiectul de studiu al psihologiei sociale îl constituie persoana în context social,
analizat< prin:
impactul social asupra comportamentului individual;
raporturile personalit<ţii în iniţierea şi cristalizarea unor fapte sociale.
Altfel spus, obiectul psihologiei sociale este interac�iunea uman<, ”omul
rela�ional” având interac�iuni cu (A. Neculau):
- al�i oameni (cu care comunic<)
- grupuri concrete (familia, grupul de joac<, �coal<, munc< etc.)
- mediul cultural-ideologic (societatea)
Pentru S. Moscovici, problema fundamental< a psihologiei sociale este conflictul
dintre individ �i societate, felul în care el rezist< la presiunile majorit<�ii, opozi�ia
dintre lider �i grupul s<u, discu�iile din cadrul unui grup în vederea lu<rii unei decizii
etc, obiectul mai concret fiind dat de fenomenele ideologice (cogni�ii �i reprezent<ri
sociale) �i de fenomenele de comunicare social< (schimburile de mesaje lingvistice �i
nonlingvistice).
Sociologii iau din ce în ce mai mult în calcul palierul psihic al fenomenelor
sociale, pe care îl includ în structura şi dinamica faptelor studiate.
Psihologia şi sociologia studiaz< fenomenele pe baza unei grile binare, organizat<
dup< schema: subiect individual→obiect – pentru psihologie şi dup< schema: subiect
colectiv→obiect – pentru sociologie.
În schimb, psihologia social< practic< o gril< în 3 termeni:
subiect individual→subiect colectiv→obiect.
4
Între subiectul individual şi obiect survine o mediere constant<, definit< prin
interacţiunea şi influenţa celuilalt.
Orientări în psihologia socială
Psihologia social< a cunoscut înc< de la începuturi dou< orient<ri marcante, din
suprapunerea c<rora a rezultat problematica sa actual<:
- una psihologic< (psihologia social< psihologic<), cu focalizare pe procesele
psihice determinate de stimuli sociali,
- una sociologic< (psihologia social< sociologic<), interesat< precump<nitor de
realit<ţile psihice grupale şi colective (P.Iluţ, 2000).
Realitatea social< grupal< este prin excelenţ< un câmp de întâlnire şi suprapunere
dintre psihologia social< şi sociologie. Unii autori (Chelcea, 1997), pentru a marca mai
bine aglutinarea dintre perspectiva psihologic< şi cea social< prefer< s< utilizeze expresia
de “psihosociologie”, dac< nu ca substitut, atunci cel puţin ca şi complementar< celei de
“psihologie social<”. Oricum, dincolo de posibilele nuanţe semantice, reţinem c<
“sociopsihologia grupurilor” şi “psihologia grupurilor” pot fi folosite ca şi
cvasiechivalente, problema fiind de accent, prin prima sintagm< situându-ne mai în
centrul intersecţiei dintre abord<rile psihologiei sociale şi cele ale sociologiei.
În consecin�< putem vorbi de:
1. psihosociologie = studiul interacţiunii comportamentelor prezente sau trecute,
reale sau imaginare în context social; ea studiaz< totodat< rezultatele acestei
interacţiuni: st<rile şi procesele psihice colective, situaţiile de grup, personalitatea
(S.Chelcea). Este o orientare cultivat< de psihologi pentru nevoile speciale ale
domeniului. Psihologia, ca disciplin< centrat< pe individ, a ajuns la concluzia c<
persoana izolat< este o abstracţiune. Mediul fizic şi cel social contribuie şi
influenţeaz< fenomenele psihice �i, ca atare, factorii legaţi de ambianţa social<
trebuie incluşi în explicaţii.
2. sociopsihologie – orientare cultivat< de sociologi, care dau prioritate
fenomenelor sociale obiective.
5
În România s-a impus termenul de „psihologie social<“, fiind mai rar întâlnit cel
de „psihosociologie“. Condensarea terminologic< „psihosociologie“ sugereaz< c< avem
de-a face cu un câmp de cunoaştere unic, chiar dac< în cadrul lui pot fi identificaţi doi
poli de interese: înţelegerea proceselor psihice ale persoanei în contact cu socialul
(determinarea st<rilor emoţionale şi a comportamentelor de c<tre factorii de mediu,
percepţia situaţiilor sociale, formarea opiniilor, influenţa rol-status-urilor sociale asupra
personalit<ţii etc.) şi înţelegerea funcţion<rii societ<ţii (prin studiul raporturilor dintre
indivizi şi organizaţii sociale, prin cercetarea proceselor de socializare, de asimilare a
modelelor sociale şi de adoptare a valorilor sociale).
J.L. Beauvois şi A.Lévy în revista „Connexions“ (1984) realizeaz< un tablou
sinoptic concludent al implicaţiilor terminologice.
Psihologie socială Psihosociologie
Primatul psihologiei Interes major pentru procesele sociale
Asociat< cercet<rii academice şi discursului
universitar
Asociat< intervenţiei sociale
Accentuare a conştiinţei şi coeziunii sale Accent pe profesionalism şi contradicţii
interne
Abordare cantitativ< şi experimental< Abordare clinic< şi calitativ<
Tendinţ< spre cognitivism şi spre teorii ale
proceselor limitate (de exemplu, atribuirea)
Tendinţ< spre psihanaliz< şi spre teorii
pan-explicative (ex. comunicarea)
Centrare pe reacţia individului la stimuli
sociali
Centrare pe situa�ia individului în grup
Înclinaţie spre tradiţie, spre clasicism Înclinaţie spre inovaţie
Niveluri de analiză în psihologia socială
P. ILU� diferen�iaz< patru niveluri de analiz< ale psihologiei sociale:
a. procesele psihice „ intrapersonale”= modul organizare a experien�ei individuale
cu privire la lumea social<;
b. dinamica rela�iilor interpersonale = structurile �i procesele care au loc între
indivizi ca actori inter�anjabili;
6
c. grupul = diferen�ele de status �i roluri, reflectate în interac�iuni situa�ionale în
care indivizii nu sunt inter�anjabili, iar rela�iile nu sunt totdeauna simetrice
(rela�ii de putere - ex. �ef - subaltern, p<rinte - copil);
d. rela�ii intergrupale = importan�a func�ion<rii ideologiilor sociale, a unor norme
�i reprezent<ri asupra comportamentelor grupale �i individuale.
Dup< I. RADU problematica psihologiei sociale cuprinde tot patru niveluri/
dimensiuni:
a. al persoanei în context social (tr<s<turile de personalitate si în bun< m<sur<
caracteristice inteligen�ei �i ale altor aptitudini fiind determinate si
desf<surându-se în segmente ale realit<�ii sociale);
b. al rela�iilor interpersonale în grupul mic (inclusiv ipostaza lui de rela�ii diadice -
cuplul conjugal, prietenia etc.).
c. al fenomenelor socio-psihologice în grupuri mari (na�iuni, clase sociale, grupuri
de vârst< �i profesionale etc. - abordeaz< teme precum: psihologia popoarelor /
etnopsihologia, mul�imi, episoade de mas<, informarea colectiv<, opinia public<,
reprezent<rile colective etc).
d. al cercet<rilor interculturale - studiul fenomenelor generale, al varia�iilor
interculturale etc.
Istoric
Termenul de psihologie social< a ap<rut în 1860, când filosoful german
LAZARUS şi lingvistul STEINHALL au fondat Revista de Psihologia Popoarelor şi
Lingvistic<.
Autorii francezi v<d debutul psihologiei sociale în primele studii publicate asupra
fenomenului facilit<rii sociale de G. Tarde (legile imita�iei - Les Lois de l‘imitation,
1890) �i prin Gustave Le Bon (lucrare influent< despre manifest<rile �i mecanismele
psihologiei maselor – Psychologie des Foules, 1895).
Speciali�tii germani consider< c< o preg<tire consistent< a apari�iei psihologiei
sociale s-a f<cut de la mijlocul secolului al XIX-lea, prin activitatea unor etnologi,
lingvi�ti �i filosofi interesa�i de probleme concrete (T. Waitz A. Bastian, M. Lazarus si
H. Steinhal), unul dintre fondatorii psihologiei sociale fiind îns< considerat a fi Wundt
(întemeietorul psihologiei experimentale), care îns< a scris �i zece volume de psihologia
7
popoarelor (Volkerpsychologie, 1900-1920) analizele lui putând fi subsumate într-o
anumit< m<sur< la ceea ce ast<zi se numeste abordare calitativ<.
Primele preocup<ri de sistematizare în acest domeniu leag< constituirea ei, ca
domeniu de sine st<t<tor, de apari�ia în 1908 - a dou< lucr<ri: „Social psychology”,
scris< de sociologul american A. Ross �i „Introduction in social psychology ”, scris< de
psihologului englez W.McDougall , devenit ulterior american.
Aceste 2 volume fac trimitere la intersecţia dintre psihologie şi sociologie, locul
unde s-a situat iniţial psihologia social<. Ross trateaz< teme precum sugestibilitatea,
datina, imitaţia, moda etc., în timp ce McDougall încearc< o explicare a fenomenului
social prin intermediul cauzelor interne (al instinctelor).
În aceast< perioad< se pune accentul pe rolul contextului social asupra proceselor
psihice ale individului.
Petru Ilu� men�ioneaz< trei mari faze ale constituirii psihologiei sociale ca
entitate �tiin�ific< de sine st<t<toare:
a) o lung< preistorie, de la filosofii antici greci (Socrate, Platon, Aristotel), care au
formulat idei închegate despre iubire, prietenie, invidie, gelozie, cump<tare, deosebiri
psihice dintre b<rbat �i femeie �i alte realit<�i psihosociale, trecând prin analize subtile
ale teologilor medievali (Toma d’Aquino, Sf. Augustin) �i ajungând la elabor<ri
dezvoltate despre interac�iunea individ - social, la morali�tii francezi (Diderot, Voltaire,
Rousseau) �i filosofii clasici germani (Kant, Hegel). Aceast< perioad< are din punct de
vedere �tiin�ific dezavantajul epistemic de a fi speculativ< �i avantajul c<, prin
reflexivitate, a tratat psihosocialul într-o manier< integralist<, holistic<, cu trimiteri la alte
aspecte ale vie�ii sociale �i la spiritul societal general.
b) începutul constituirii propriu-zise a psihologiei sociale, situat între a doua jum<tate a
secolului al XIX-lea �i debutul secolului XX. Apare în mai multe scrieri expresia
„psihologie social<”.Cuprinde precursorii francezi, germani, americani men�iona�i
anterior (G. Tarde, G. Le Bon, M. Lazarus, W. Wundt, E. A. Ross, W. McDougall).
Tot în cadrul acestei perioade trebuie men�ionate cele trei principale orient<ri din
psihologie (P.Ilu�):
1) concep�ia psihanalitic< (S. Freud) - introduce masiv socialul în explica�ia
motiva�iei �i conduitei umane;
8
2) behaviorismul (I. Pavlov, J. Watson) - desi ignor< aproape total mentalul �i
emo�ionalul, interioritatea psihic<, mergând pe schema stimul - r<spuns, �i-a adus
contribu�ia la dezv<luirea principiilor �i mecanismelor înv<�<rii, dup< care se petrece
�i înv<�area social< �i socializarea;
3) gestaltismul (W. Kohler, K. Kofka) - prin promovarea ideii „întregului”, a „închiderii
cercului” în activit<�ile �i procesele umane, în spe�< ale percep�iei, a influen�at
consolidarea psihologiei sociale ca disciplin< autonom<, cu prec<dere prin teoria
câmpului psihologic a lui K. Lewin �i prin psihologia social< cognitiv<.
c) Conturarea ferm< a domeniului psihologiei sociale, marcat< de apari�ia importantei
lucr<ri a lui F. Allport ”Social Psychology” în 1924, care accentueaz< influen�a
prezen�ei celorlal�i asupra ac�iunilor �i performan�elor noastre, conformarea,
abilitatea de a recunoa�te emo�iile dup< expresiile faciale.
Baron �i colaboratorii (men�iona�i de P.Ilu�) au realizat urm<toarea etapizare:
1. primii ani ai psihologiei sociale: perioada 1924-1944;
2. tinere�ea psihologiei sociale (anii “40” “50”, si “60”) - în anii “40” si “50” focalizat<
asupra influen�elor pe care grupurile �i membrii grupurilor le exercit< asupra
comportamentelor individuale, a rela�iilor dintre tr<s<turile de personalitate �i
comportament, a atitudinilor �i schimb<rilor de atitudine. De men�ionat în aceast<
perioad< apari�ia teoriei disonan�ei cognitive (Festinger, 1957), care afirm< c< oamenii
simt un mare disconfort atunci când între informa�iile, evalu<rile (atitudinile) �i / sau
conduitele lor exist< neconcordan�e, pe care încearc< s< le elimine sau s< le reduc<, ceea
ce conduce la schimbarea atitudini (opinii) sau comportamente. Anii 60 au reprezentat (în
special în SUA) o cre�tere �i o diversificare exponen�ial< a subiectelor
abordate(atrac�iile interpersonale, dragostea romantic<, formarea �i managementul
impresiilor, atribuirea, supunerea la autoritate etc), implicit a num<rului de psihologi
sociali.
3. maturitatea psihologiei sociale - anii ‘70, ’80, ‘90. În anii ‘70 schimb<rile se
accelereaz<: se dezvolt< linii de cercetare lansate în anii ‘60 (teoria atribuirii), apar altele
noi - diferen�ele psihosociale reale dintre b<rbat �i femeie, impactul stereotipurilor în
discriminarea sexual< (problematica gender).
9
Anii ‘80 si ’90 cupind tendin�ele actuale în mi�carea de idei din psihologia
social<:
1. cre�terea influen�ei orient<rii cognitiviste - prin studiul valorilor, atitudinilor,
credin�elor (beliefs), teoria disonan�ei cognitive.
2. perspectiva comparativist< – compara�ii pe axa timpului istoric, prin reconstituirea
contextelor de via�< cotidian< �i a mentalit<�ilor unor segmente temporale trecute �i
prin studierea diversit<�ii culturale.
3. eviden�ierea caracterului interdisciplinar al psihologiei sociale - apare necesitatea
împrumuturilor de date, concepte �i teorii din istoriografie, antropologie cultural< �i
sociologie
4. cre�terea aplicabilit<�ii cuno�tin�elor de psihologie social< în domenii precum
s<n<tatea, juridicul, marketingul etc., atât pe linie direct<, a colabor<rii dintre psihologii
sociali si organe de decizie din diverse sectoare ale vie�ii sociale, cât si indirect, în
sensul c< speciali�ti pe anumite probleme (s<n<tate, dezvoltare local<, mediatori ai
conflictelor intergrupale) utilizeaz< achizi�ii ale psihosociologiei.
Relatiile psihologiei sociale cu alte discipline umaniste
1. Relaţia cu psihologia generală
Psihologia sociala studiaza procesele si fenomenele care se produc intr-un spatiu
relational in zona de interferewanta dintre social si individual.De exemplu nu se mai abordeaza
emotiile in sine ca procese psihice general umane ci modul cum se produc si se manifesta acestea
in cadrul grupurilor si multimilor.
Concepte de baza din psihologia generala sunt preluate de psihologia sociala, dar si
aceasta ofer< psihologiei genereale date pentru. prelucrari si generalizari.
2. Relaţia cu sociologia
În timp ce psihologia social< studiaz< individul inserat, implicat în diverse contexte de
relaţionare social<, cu accent pe fenomenele provocate la nivelul individual de c<tre implicarea
social<, sociologia se intereseaz< de mulţimi, de dinamica lor general<, la nivel statistic.
10
3. Relaţia cu antropologia culturală
Obiceiurile, modelele culturale, credinţele, tot ceea ce face obiectul antropologiei
culturale, difer< de la un spaţiu cultural la altul. Aceste modele, obiceiuri etc. structuralizeaz<
personalitatea celor ce tr<iesc în contextul lor. Relaţionarea inter-uman< se complic< atunci cînd
persoanele implicate provin din culturi diferite, datorit< personalit<ţii de baz< modelate în
conformitate cu coordonatele culturii respective.
4. Relaţia cu politologia
Politologia este ştiinţa care studiaz< relaţiile de putere, mecanismele şi fenomenele
subiacente controlului social. Ceea ce intereseaz< psihologia social< este faptul c< relaţiile
interpersonale se modific< în funcţie de fenomenele politice şi de relaţiile de putere.
5. Relaţiile cu ecologia
Ecologia poate fi definit< în mod metaforic ca fiind "ştiinţa armoniei". Ecologia social< se
preocup< de raporturile dintre natur< şi om, dintre om şi creaţiile umane, dintre natur< şi creaţiile
umane, dar şi de raporturile dintre oameni în plan organizaţional.
Subramuri ale psihologiei sociale
-psihologia socială aplicată în industrie = psihologie organizaţional< (atitudinea si
satisfac�ia în munc<, apartenen�a la organiza�ii, conflictele la locurile de munc< (în
institu�ii �i a�ez<minte sociale), revendic<ri profesionale, interviurile în vederea angaj<rii
etc)
-psihologia socială a sănătă�ii (reprezent<rile �i atitudinile indivizilor fa�< de boli, felul în
care ei fac fa�< stresului, rela�ia medic — pacient)
-psihologia socială a educaţiei
-psihologia socială juridică – cu prec<dere în psihologia social< american< unde
func�ioneaz< sistemul stabilirii vinov<�iei prin jura�i (felul în care ace�tia delibereaz<
pentru a ajunge la un verdict comun, cum interac�ioneaz< argumentele lor, de ce �i cum
renun�< la pozi�iile ini�iale, strategiile avoc<�e�ti, factorii ce produc distorsiuni în
11
relat<rile martorilor, în conducerea procesului de c<tre judec<tor, cert<rile de psihosociologie
a delincven�ei
-psihologia socială a a religiei;
-psihologia socială aplicată în viaţa cotidiană.
METODE DE ANALIZ; ÎN PSIHOLOGIA SOCIAL;
Observaţia
Observaţia este o metod< fundamental< a cunoaşterii ştiinţifice şi empirice, constând
din înregistrarea riguroas< şi planificat< a desf<şur<rii naturale a unui proces, fenomen,
comportament sau acţiune, f<r< intervenţia obsevatorului în desf<şurarea acestora.
Eficienţa observaţiei ca metod< de cunoaştere depinde atât de calit<ţile personale ale
observatorului (spiritul de observaţie, capacitatea de concentrare, calit<ţile atenţiei, volumul şi
fidelitatea memoriei, capacitatea asociativ< şi de analiz<, ş.a), cât şi de modul cum se
preg<teşte şi se desf<şoar< activitatea de observare.
Observaţia poate fi simpl< sau complex<, în funcţie de num<rul factorilor şi
dimensiunilor avute în vedere, direct< sau indirect< în funcţie de prezenţa nemijlocit< a
observatorului, sau de utilizarea unor sisteme de înregistrare automat<, video sau audio,
continu< sau discontinu<, prin secvenţionarea planificat< a activit<ţii de observaţie în unit<ţi
temporale determinate.
Observaţia poate fi folosit< în combinaţie cu experimentul, ancheta social<, interviul.
Capcane care pot surveni în timpul aplic<rii observaţiei în psihologia social<:
- prezenţa observatorului poate determina modificarea comportamentului persoanei observate;
- observatorul are tendinţa de a interpreta faptul observat din perspectiva propriei
personalit<ţi; ca urmare, într-un demers ştiinţific bazat pe observaţie trebuie efectuat< de-
subiectivizarea – observatorul trebuie sa se elibereze de orice schem< preconceput<.
Experimentul
Metoda experimental< vizeaz< crearea în conditii riguros prestabilite a unei situa�ii
experimentale în cadrul careia se poate determina cantitativ influen�a unui factor (V.I –
12
variabila independent<) asupra altor factori implica�i în producerea unui fenomen (V.D –
variabila dependent<).
Clasificarea experimentelor
- dup< locul de desfăşurare pot fi de laborator sau naturale (de teren). Ultimele ofer<
avantajul reducerii gradului de artificialitate specific< experimentelor de laborator, dar se
pierde implicit posibilitatea realiz<rii unui control riguros asupra tuturor variabilelor, existând
totdeauna posibilitatea apariţiei unor factori aleatori, pe care cercet<torul s< nu-i poat<
identifica, totodat<, desf<şurarea în condiţii naturale a unei situaţii experimentale reduce şansa
reproductivit<ţii acesteia.
- în funcţie de modul de iniţiere a experimentelor, acestea pot fi provocate sau
invocate. Cele provocate implic< proiectarea şi realizarea intenţionat< a unei situaţii
experimentale, în momentul ales de cercet<tor, pornind de la anumite ipoteze de lucru,
experimentul invocat presupune efectuarea unei analize sistematice asupra situaţii
psihosociale produs< spontan, în anumite condiţii social-istorice, dar asupra desf<şur<rii
c<reia cercet<torul deţine suficiente date relevante, obţinute prin intermediul participanţilor,
martorilor, documentelor,etc.
- în funcţie de dimensiunea temporală avute în vedere, experimentele pot fi sincronice,
prin stabilirea parametrilor unui fenomen aşa cum se prezint< la un moment dat, sau
diacronice, prin care se evidenţiaz< dinamica fenomenului.
Metoda statistică
- prin aplicarea unor metode standardizate se ob�in valori, se calculeaz< corela�ii
între factori, dispersiile, abaterile standard, dependen�a func�ionala dintre dou< sau mai
multe variabile etc.
Metoda sociometrică
- studiaz< componentele psiho-afective în relaţiile interpersonale. A fost elaborat< de
Moreno. Testul sociometric const< într-un set de întreb<ri prin care se solicit< subiec�ilor s<-
�i exprime preferin�a, respingerea sau indiferen�a fa�< de ceilal�i membrii ai grupului.
Succesul metodei depinde, în mare masur<, de crearea unui climat de acceptare a
13
investiga�iei de c<tre membrii grupului, invingerea unei rezistente la intruziune, care este cu
atât mai mare cu cât grupul este mai coeziv.
C‐ ca sistem metodologic, a ap<rut din dorinţa de a se ajunge în psihologia social< la
rigoarea caracteristic< ştiinţelor exacte. Cercetarea operaţional< presupune structurarea unui
sistem metodologic, astfel încît metodele s< realizeze o complementaritate în raport cu
specificul obiectului de studiu. Cercetarea operaţional< vizeaz< elaborarea unui model de
acţiune practic< eficient<. Conceptele nu sunt formulate la modul intuitiv, general; un concept
trebuie s< fie operaţionalizat, pentru a-l putea cuantifica.
ercetarea operaţională
FORMAREA IMAGINII DE SINE
Defini�ii
Percepţia social< este segmentul procesului cognitiv prin care persoana îşi
formeaz< imaginea despre sine şi în acelaşi timp îşi contureaz< impresiile despre altul.
Cunoaşterea despre sine se materializeaz< în:
conceptul de sine: ansamblul cunoştinţelor şi convingerilor pe care persoana le
are despre carateristicile sale (exprim< cunoaşterea subiectiv< de sine);
stima de sine: autoevaluarea pozitiv</negativ< exprimat< prin aprobare/
dezaprobare indicând gradul în care persoana se vede pe sine ca fiind valoroas<
capabil<, important<.
Primul teoretician care a adus o contribuţie important< din perspectiva naturii
sinelui este W. James, care distnge 2 ipostaze ale sinelui:
1) sine ca subiect al cunoaşterii;
2) sine ca obiect care poate fi cunoscut.
14
Potrivit acestei distincţii, în psihologia social< actual< sunt tratate conceptul de
sine şi conştiinţa de sine.
În cazul conceptului de sine, unii autori realizeaz< o distincţie între sinele
material, cel psihologic şi cel social.
Conştiinţa de sine se preconizeaz< c< debuteaz< cu conştiinţa sinelui corporal,
care începe s< apar< în jurul vârstei de 2 ani şi a fost pus< în evidenţ< experimental prin
recunoaşterea în oglind< (copilului i se marcheaz< un semn distinctiv şi în momentul în
care, postat în faţa oglinzii, este intrigat de acest semn, se consider< c< este conştient c<
în oglind< se afl< propria imagine).
Ca rudimente ale prezenţei conştiinţei de sine, autorii mai remarc< apariţia unor
reacţii emoţionale diferenţiate în funcţie de implicarea eului şi apariţia în limbajul
copilului a folosirii corecte a pronumelui personal „eu”.
Ch. Cooley - a introdus sintagma „looking glass self”, prin care sublinia faptul c<
ne cunoaştem prin ceilalţi.
G. H. Mead – accentueaz< importanţa feed-back-ului evaluativ furmizat de
ceilalţi în cursul form<rii conceptului de sine.
Evoluţia conceptului de sine se produce în concordanţ< cu stadiile dezvolt<rii
cognitive şi vizeaz< mai multe dimensiuni: simplu→complex; instabil, incoerent→stabil
şi coerent; concret→abstract; absolut→comparativ; sinele public→sinele privat.
Sursele autocunoaşterii
1. Introspec�ia
Reprezint< procesul prin care persoana se centreaz< pe sine şi examineaz<
propriile gânduri, semtimente, motivaţii ale conduitei. Cercet<torii şi-au pus problema
frecvenţei cu care recurgem la introspecţie, solicitând subiecţilor lor s< completeze o gril<
15
despre activitatea prestat<, gândurile şi predispoziţia prezent< în momentul în care
pagerul avut la ei emitea un semnal sonor.
R<spunsurile au fost examinate şi doar 8% s-au înscris în categoria dedicat<
sinelui, fiind dep<şiţi ca frecvenţ< de teme ca: munca, petrecerea timpului liber,
problemele casei.
Împortanţa introspecţiei este supralicitat<, aceast< surs< a informaţiilor despre sine
fiind mai puţin utilizat< decât se aştepta. Alte critici care micşoreaz< importanţa
introspecţiei accentueaz< faptul c< persoana nu este întotdeauna conştient< de motivele
reale care stau la baza conduitei sale. Introspecţia survine post factum şi astfel, explicaţia
oferit< este influenţat< de nevoia de justificare, intervenind mecanismele de ap<rare ale
eului.
2. Percep�ia propriului comportament
P. Fraisse atr<gea atenţia asupra dualit<ţii modului de percepţie asupra propriei
persoane: omul sesizeaz< propriile gânduri, sentimente, pe de o parte, iar pe de alt< parte,
se cunoaşte pe sine în acelaşi mod în care îi cunoaşte pe ceilalţi, din activitatea proprie,
din analiza comportamentului.
Acest lucru plaseaz< un accent important asupra conceptului propus de A.
Bandura „self efficacy” care se refer< la conştiinţa eficienţei proprii, convingerea
persoanei referitoare la propriile capacit<ţi de a organiza şi de a executa acţiunile
necesare pentru a produce efectul social dorit.
Ca vector motivaţional, conştiinţa eficienţei proprii evolueaz< fie pe o spiral<
ascendent<, din succes în succes, fie pe una regresiv<.
D.Bem subliniaz< prin teoria „autopercepţiei” c< persoana îşi analizeaz< propriul
comportament la fel cum observ< comportamentul altora. Atunci când indicii interni sunt
incerţi, explicaţiile referitoare la sine sunt construite pe baza analizei modului în care ne
comport<m. Un exemplu în acest sens îl constituie teoria cognitiv-fiziologic< asupra
emoţiilor, care consider< c< st<rile afective sunt produsul interacţiunii dintre activarea
fiziologic< şi atribuirea de c<tre persoan< a cauzei acestei activ<ri.
16
În condiţiile în care cauza activ<rii nu este transparent< persoanei, modul în care
se va comporta este cel ce va furniza o explicaţie pentru starea resimţit<.
3. Interac�iunea socială
Ofer< posibilitatea comparaţiei cu ceilalţi, situarea în repere a grupului şi
sesizarea imaginii pe care ceilalţi o au despre propria persoan<.
Comparaţia socială
Festinger susţine c< ne cunoaştem pe baza comparaţiei cu ceilalţi, grupul mic şi
mijlociu fiind cadrul social în care aceste comparaţii opereaz<.
Se pune problema când anume recurgem la comparaţii cu alţii. Autorii consider<
c< ea are loc când exist< o incertitudine a noastr< referitoare la gradul în care posed<m
anumite caracteristici şi nu dispunem de standarde obiective care s< permit< evaluarea.
Repere ale grupului
O alt< problem< este cu cine ne compar<m. Cercet<rile arat< c< de cele mai multe
ori, comparaţia se realizeaz< cu indivizi sem<n<tori d.p.d.v. al atributelor de interes.
Exist< situaţii când persoana se compar< cu cei ce îi sunt mult superiori, care îi
concentreaz< preţuirea sa, tocmai pentru a-şi trasa un ideal, o direcţie ulterioar< de
evoluţie a sinelui.
Exist< şi situaţii când persoana ia ca puncte de reper indivizi inferiori lor pe o
anumit< dimensiune, aceast< comparaţie servind la menţinerea unui anumt nivel al stimei
de sine.
Persoanele recurg şi la compararea cu normele de grup, forma impresiei de sine
aflându-se sub incidenţa sistemului de valori promovat în grup.
O serie de autori disting:
sinele actual sau real;
sinele ideal;
sinele normativ (ansamblul însuşirilor pe care persoana consider< c< ar
trebui s< le posede, pornind de la prescripţii sociale).
17
P.Iluţ a pus în evidenţ< o corelaţie ridicat< între sinele ideal şi cel normativ,
rezultând c< aspiraţia spre schimbare a indivizilor este influenţat< de sistemul de valori
promovat la nivel social.
În cazul interacţiunilor sociale, devin vizibile aprecierile celorlalţi faţ< de propria
persoan<. Aceste impresii pe care indivizii le sesizeaz< mai mult sau mai puţin exact sunt
înglobate în imaginea de sine.
Se diferen�iaz<:
1) imaginea proprie de sine
2) imaginea socială de sine (aprecierea celorlalţi receptat< de individ =
metapercep�ie).
Investigarea rolului pe care metapercepţia îl are în formarea conceptului de sine
s-a realizat prin studii care compar< imaginea proprie de sine cu imaginile sociale (modul
în care individul crede c< este v<zut de persoanele apropiate) şi cu impresiile celorlalţi
despre acea persoan<. R.Tome a desf<şurat un astfel de studiu având ca subiecţi
adolescenţi. Pune în evidenţ< o corelaţie strâns< între imaginea proprie de sine şi
metapercepţia şi mai sc<zut<, între metapercepţie şi p<rerea realist< a celorlalţi.
Astfel, metapercepţia apare la aceast< vârst< mai degrab< ca o proiecţie a imaginii
proprii de sine asupra imaginii grupului, ar<tând c< feed-back-ul evaluativ furnizat de
ceilalţi nu pare s< fie atât de important odat< ce a fost cristalizat< reprezentarea sinelui.
În concluzie, formarea conceptului de sine se bazeaz< pe:
1. sesizarea de c<tre persoan< a propriilor gânduri şi sentimente,;
2. observarea şi analiza propriului comportament;
3. observarea şi analiza dinamicii succeselor şi eşecurilor;
4. comparaţia cu altul;
5. înscrierea în reperele oferite de grup;
6. sesizarea impresiei pe care ceilalţi o au despre sine.
MODALIT;�ILE PERCEP�IEI DE ALTUL
18
Percepţia are loc prin întâlnirea activ< a 2 universuri, pe de o parte cel al
stimul<rilor oferite de mediu, şi pe de alt< parte, lumea subiectiv< a persoanei care
observ<.
Actul perceptiv înseamn< o desprindere a unui obiect, a unui stimul din câmp, a-i
sesiza însuşirile şi a-l repartiza într-o anumit< categorie. Acest lucru se reg<seşte şi în
cazul percepţiei sociale a celuilalt, existând o clasificare a obiectelor din câmpul social în
categorii semnificative pe baza însuşirilor pe care le au în comun.
1. Elementele percepţiei sociale
Punctul de plecare în analiza modului în care indivizii îşi formeaz< impresiile
despre alţii este problema surselor de informaţii. Unii autori consider< c< acestea sunt:
persoana ţintă; comportamentul ei; contextul social.
a. Persoana ţintă
Este iniţial analizat< pe baza atribuirilor fizice direct observabile care includ şi ele
elemente clasificatorii (atractivitatea fizic<, fizionomia, ţinuta vestimentar<, vârsta, sexul,
gruparea etnic<).
Categorizarea este o capacitate cognitiv< fundamental< pus< în practic< într-un
mod eficient şi natural. Ea are o mare valoare adaptativ<, favorizând simplificarea
(fiecare obiect, individ ar trebui considerat unic şi tratat ca atare), iar aceast< transform<
lumea într-un loc care poate fi în mai mare m<sur< controlat şi previzibil.
Categorizarea are 3 funcţii:
gruparea obiectelor cu caracteristici similare în aceeaşi clas<;
codarea experienţei;
generarea de inferenţe (deducţii);
Categorizarea iniţial< a celuilalt se realizeaz< în mod involuntar, automat, f<r<
efort sau conştiinţ< real< a acestui lucru. Stimulul este codat pe baza unor indici
disponibili şi categoria social< corespunz<toare este în mod cvasiautomat activat<.
19
Categoriile pot s< constea din grupuri sociale sau tipuri psihologice. Odat<
activat< o categorie, ea nu indic< doar apartenenţa persoanei la un grup dat, ci face apel la
cunoaşterea conţinut< în anumite structuri (scheme).
Schemele se pot referi la caracteristici tipice unor grup<ri de obiecte, sociale sau
nu, şi de asemenea, la derularea unor evenimente → prelucrarea informaţiilor pornind de
la procesul de categorizare nu se produce f<r< anumite distorisiuni (bias).
b. Situaţii sociale
Situaţiile sociale reprezint< a doua surs< de informaţii, de interpret<ri, pentru c<
deţinem anumite reprezent<ri despre modul în care se vor desf<şura evenimentele.
Scenariul cognitiv este o structur< de date ce descrie o secvenţ< tipic< de evenimente
desf<şurate serial, tipice pentru o anumit< situaţie social<.
Aceste reprezent<ri ale modului în care se va desf<şura un eveniment, trimit spre
comportamentele aşteptate ale persoanei aflate într-o anumit< situaţie şi servesc ca reper
în evaluarea expresiei şi condiutei indivizilor.
c. Comportamentul persoanei
Acesta este interpretat în relaţie direct< cu expectanţele observatorului, stând la
baza unor atribuiri cauzale.
2. Formarea impresiilor
Toate aceste elemente sunt analizate şi se deduc cauzele comportamentelor
persoanelor ţint< în termeni de dispoziţii stabile versus factori externi situaţionali. Astfel
se formeaz< impresii despre ceilalţi, imagini coerente ale caracteristicilor lor.
În construirea impresiilor facem apel la:
apartenenţa persoanelor la o anumit< categorie;
caracteristici individuale ale persoanei.
Problema este care tip de informaţii predomin< în procesul de formare a
impresiilor. R<spunsul este modelul de continuum al impresiei → Fiske şi Neuberg
20
(1991): evaluarea celuilalt se înscrie pe o ax< ce are la o extremitate evalu<rile bazate
pe categorii, iar la cealalt< extremitate – caracteristici individualizate.
Observatorul percepe ţinta şi într-o prim< faz< o clasific<. În a doua etap<,
observatorii evalueaz< dac< aceast< imagine a ţintei este suficient< pentru interesele,
scopurile, nevoile, tratamentul informaţional.
Dac< ţinta nu prezint< decât o importanţ< minor< sau observatorul este supus unei
constrângeri ce-l împiedic< s< examineze sistematic ţinta (paradigma dublei sarcini),
procesul de formare a impresiei va fi întrerupt şi evaluarea va fi bazat< preponderent pe
categorii de apartenenţ< a ţintei.
Dac< intervin factori de motivare ce vor mobiliza observatorul pentru a evalua
caracteristici personale ale ţintei, impresia format< va fi una de o mai mare fineţe, mai
individualizat< a ţintei.
Observatorul percepe ţinta Obseravtorul clasific< ţinta Impresia
Impresia este suficient</ categorii
Evaluarea pertinenţei observaţiei
Impresia global< trebuie completat< /
caracterisitici individuale
Factorii de motivare intervin când:
Ü rezultatul unei acţiuni întrprinse de observator este dependent de ţint<;
Ü observatorul se simte responsabil de impresia format<;
Ü observatorul primeşte explicit dispoziţii de control şi exactitate;
Ü observatorul este interesat, atras de ţint<.
Formarea impresiilor este influenţat< şi de „teoriile implicite ale personalit<ţii”,
prezente la nivelul observatorului (presupuneri pe care le fac persoanele despre relaţiile
ce exist< între diferitele tr<s<turi de personalitate şi între tr<s<turile de personalitate şi
comportament (experimentul lui Asch - portret cald/rece).
Reluarea experimentului lui Asch cu perechea sociabil/ nesociabil a dat rezultate
diferite în funcţie de sociabilitatea subiecţilor. Centralitatea unei tr<s<turi în formarea
21
impresiilor despre cel<lalt depinde şi de gradul de similitudine şi contrast dintre ţint< şi
observator pe aceeaşi dimensiune.
Impresia odat< format<, apare tendinţa ca informaţiile ulterioare despre acea
persoan< ţint< s< fie astfel procesate astfel încât s< înt<reasc< impresia format<:
- apare tendinţa de menţinere a convingerilor, chiar şi dup< ce au fost contrazise (inerţia
procesului de percepţie social<);
- apare „profeţia care se autoîndeplineşte” (efectul „Pigmalion”) = procesul prin care
expectanţele unei persoane referitoare la o alta pot s< o conduc< pe cea de-a doua s< se
comporte astfel încât s< confirme aştept<rile.
3. Factori facilitatori şi distorsionanţi în percepţia socială
a.) Fenomentul de cristalizare
Intervine în relaţiile interpersonale cu conţinut afectiv şi const< în transfigurarea
persoanei, a situaţiilor sub influenţa propriilor dorinţe, sentimente ( = un moment de
proiecţie a caracteristicilor, expectanţelor persoanei în exterior).
V. Pavelcu distinge între cristalizarea intuiţie (impresia nu pierde contactul cu
realitatea, persoana este sensibil< la argumente) şi cristalizarea iluzie (inerţia este foarte
mare). Contactul cu realitatea determin< ajustarea progresiv< a impresiei, ap<rând
decristalizarea.
b.) Prezumţia de similitudine
Se refer< la ipoteza asem<n<rii, la tendinţa persoanelor de a-i considera pe ceilalţi
asem<n<tori cu sine, de a se proiecta drept etalon. Ea poate deforma cunoaşterea
oamenilor când nu este real< sau o poate uşura când asem<n<rile sunt reale.
c.) Efectul de halou
Se refer< la influenţa imaginii globale pe care o avem despre o persoan<, asupra
aprecierilor referitoare la tr<s<turile specifice.
22
d.) Efectul indulgenţei
Reprezint< tendinţa de a aprecia favorabil oamenii când evaluarea se refer< la statutul lor
viitor
ATITUDINI �I COMPORTAMENT
Defini�ii
G. Allport: Atitudinea este ”starea mintal< şi nervoas< de preg<tire cristalizat< pe
baza experienţei, ce exercit< o influenţ< direcţional< sau dinamic< asupra r<spunsurilor
individului faţ< de obiectele cu care el este în relaţie”.
Al. Roşca: Atitudinea este o ”predispoziţie mintal< dobândit< de a reacţiona într-
un mod caracteristic (obişnuit favorabil sau nefavorabil) faţ< de persoane, obiecte,
situaţii, idei sau idealuri cu care individul vine în contact”.
Caracteristici:
predispoziţie psihic< de a reacţiona în mod tipic, atitudinea apare ca o variabil<
latent<, intern<, dedus< din constanţa modului de comportare al persoanei;
atitudinea se formeaz< ca urmare a experienţei prin interiorizarea conţinutului
relaţiilor cu mediul;
atitudinea este caracterizat< de stabilitate şi nu este o dispoziţie pasager<;
atitudinea face referire la valori, presupune un moment de evaluare;
atitudinea are o coloratur< afectiv< manifestat< prin simpatie vs. antipatie,
atracţie vs. respingere;
Direcţii principale în definirea atitudinii:
1) accentul pe latura afectiv< → evaluare pozitiv</negativ<;
2) conceptualizare bazat< pe o combinaţie tridimensional< de reacţii afective,
cognitive şi comportamentale faţ< de un obiect:
23
Ü componenta afectivă vizeaz< evaluarea;
Ü componenta cognitivă vizeaz< credinţa, ideile;
Ü componenta comportamentală se refer< la predispoziţia persoanei de a se
manifesta într-un mod (intenţia comportamental<).
Variabil< extern<
declaraţii verbale reacţii nonverbale reacţii fiziologice
AFECTIV;
ATITUDINE
opinii COGNITIVĂ
Variabil< extern<
Variabil< latent<
STIMUL
(obiect, persoane, situaţii)
acţiuni directe;
declaraţii ale
persoanei
COMPORTA MENTAL;
Abordarea tricomponen�ială a atitudinii (I.Radu): în funcţie de complexitatea
obiectului atitudinii, se prefer< o anumit< definire şi operaţionalizare:
când convingerile cu privire la obiectul atitudinii sunt simple, num<rul lor este
mic şi nu intr< în contradicţie, structura atitudinii poate fi redus< la un singur
factor (r<spuns de natur< afectiv<);
când nun<rul de convingeri este mare, sunt complexe şi ambivalente se prefer<
modelul de 3 componente.
24
Perspectiva istorică
Studii timpurii cu privire la atitudini au fost întreprinse în anii 1920. Bogardus
(1925) a elaborat o scală a distanţei sociale care m<soar< sentimentele unei persoane faţ<
de diferite grupuri etnice. Sunt şapte itemi referitori la diferite grade de acceptare social<,
cum ar fi: acceptarea rudeniei, acceptarea vecin<t<ţii, acceptarea de a munci împreun<,
admiterea ca cet<ţean.
Subiecţii stabilesc la ce distanţ< ar accepta diferite naţionalit<ţi. Între timp,
prejudec<ţile etnice americane favorizau pe englezi, canadieni, irlandezi, scoţieni şi
japonezi. Cele mai puţin favorabile atitudinii erau cele faţ< de evrei, negri, greci,
mexicani şi turci. Bogardus a repetat studiul în 1947, cu rezultate similare. Katz şi Braly
(1933) au cerut unui grup de 100 studenţi de la Universitatea Princeton s< atribuie
tr<s<turi pentru zece naţionalit<ţi diferite. S-a observat un mare acord stereotip chiar şi
atunci când studenţii nu fuseser< niciodat< în contact cu respectivele grupuri etnice (ex,
turcii au fost caracterizaţi ca foarte religioşi, chinezii ca foarte superstiţioşi, americanii
harnici şi italienii artişti). Guilford (1931) a cercetat prejudec<ţile etnice a peste 1000 de
studenţi din universit<ţi de-a lungul întregii ţ<ri. El a descoperit c< existau acorduri
stereotipice strânse ale atitudinilor.
O aplicaţie mai recent< a scalei distanţei sociale o reprezint< studiul lui Rockeach
şi colab., (1960), în care subiecţii trebuiau s< m<soare cât de prietenoşi s-ar simţi faţ< de
persoane care aveau p<reri diferite de ale lor în probleme importante. Rezultatele au
indicat c< atitudinea lor faţ< de acestea se baza mai mult pe similaritatea credinţelor decât
pe cea de ras< sau religie. Cu toate acestea, când condiţiile nu sunt atât de potrivite sau
destul de controlate, este probabil ca prejudecata social< s< fie înc< un factor izbitor, mai
ales în ceea ce priveşte relaţiile sociale intime.
Valori şi atitudini
Valorile sunt principii generale şi abstracte despre ceea ce este preţuit, având
valoare prescriptiv< pentru comportament şi aprecierea situaţiilor, evenimentelor,
persoanelor; sunt centrale în universul spiritual simbolic al societ<ţii şi în structura
personalit<ţii individului.
25
La naştere, copilul g<seşte un mediu obiectiv, din care face parte şi sistemul
axiologic; ca atare, la nivelul macro-socio-cultural, valorile ne apar ca date obiective,
supraindividuale. Diferenţa atitudini – valori const< în faptul c< valoarea este obiectul
atitudinii, iar atitudinea este v<zut< ca o poziţie a persoanei faţ< de un principiu promovat
social.
La nivel individual valoarea este v<zut< ca principiu interiorizat în structura
personalit<ţii, delimitarea atitudini – valori fiind mai greu de realizat. Diferenţele decurg
din faptul c< o atitudine se refer< la un complex de credinţe şi convingeri faţ< de un
obiect, persoan<, situaţie particular<, iar valoarea const< într-o singur< convingere de
mare generalitate, deasupra obiectelor particulare.
Valorile vor ghida astfel atitudinile, servindu-le drept repere pentru conduit<
(principii generale despre ceea ce este dezirabil).
Din punct de vedere evolutiv, atitudinile se formeaz< pornind de la activit<ţi şi
comportamente spre conţinutul de conştiinţ< corespunz<tor. Copilul este indus într-o suit<
de activit<ţi şi relaţii ghidate de adult, pe baza acestora însuşindu-şi treptat şi conţinutul
informativ al acestor activit<ţi sub form< de aprecieri, reprezent<ri, convingeri.
Pe m<sur< ce activit<ţile şi relaţiile devin mai numeroase sunt integrate din ce în e
mai multe exemple, fapte de viaţ<, important< fiind aceast< arie a contactelor sociale ale
copilului, care valideaz< sau infirm< poziţiile în formare.
Convergen�ă vs divergen�ă între atitudini şi comportament
Atitudinea se operaţionalizeaz< pe baza a ceea ce persoana declar< şi a modului în
care acţioneaz<. Se pune problema raportului dintre ceea ce oamenii sunt şi gândesc
(componenta cognitiv< şi afectiv< a atitudinii) şi modul în care se comport<.
La Pierre a eviden�at discrepanţa care poate surveni între declaraţiile şi
comportamentul efectiv al subiecţilor. Cercet<rile ulterioare au avut rezultate
26
controversate: unele arat< concordanţa ridicat< între r<spunsurile atitudinale şi modul de
acţiune al indivizilor, iar altele sprijin< ideea discrepanţei.
Factorii şi condiţiile ce influenţeaz< convergenţa/ divergenţa dintre atitudini şi
comportament:
a) Convergenţa dintre atitudini și comportament:
este susţinut< de ideea atitudinii ca vector motivaţional, ca şi cauz< a
comportamentului;
este susţinut< de încercarea de a justifica, explica reacţiile comportamentale,
atitudinea fiind, de fapt, efectul conduitei noastre → Bem: „Teoria
autopercepţiei” (Reprezint< o exagerare a rolului comportamentului, susţinând c<
ne autoatribuim anumite caracteristici din constatarea felului în care ne-am
comportat. Studiile arat< c< aceast< teorie este valid< atunci când nu exist< o
poziţie bine definit<, prealabil<).
b) Divergenţa dintre atitudini și comportament este explicat< pe baza a 3
grupaje de factori:
b.1. Probleme metodologice
Unii autori susţin c< tehnicile verbale utilizate în m<surare sunt influenţate de
tendinţa de a r<spunde aşa cum este de dorit (exist< o atitudine real< care determin<
reacţii comportamentale asem<n<toare în situaţii diferite, îns< instrumentele de
surprindere a atitudinilor nu sunt suficient de rafinate).
Între atitudine, ca variabil< latent< şi opinia, declaraţia subiectului apare o distanţ<
– acest lucru a fost pus în evidenţ< cu ajutorul metodei falsului dispozitiv de detectare a
atitudinilor.
O alt< problem< este gradul de specificare a r<spunsurilor atitudinale şi a celor
comportamentale. Investigaţiile trebuie s< respecte simetria la nivelul anumitor factori
(obiectul, acţiunea, contextul, momentul efectu<rii), când m<soar< atitudinea şi observ<
comportamentul.
b.2. Factori de personalitate
Un comportament este determinat de o suit< de atitudini, îns< studiile iau în calcul
doar una dintre ele, nu neaparat pe cea mai relevant<.
27
Leg<tura atitudini–comportament depinde de t<ria atitudini respective (importanţa
ei în sistemul de personalitate), dependent< de cantitatea de informaţie pe care se bazeaz<
şi modul în care au fost obţinute informaţiile (experienţa personal< vs. declaraţiile
celorlalţi).
T<ria este direct legat< şi de gradul de accesibilitate al atitudinii (uşurinţa cu care
este amintit< atitudinea şi uşurinţa cu care se opereaz< în plan cognitiv cu informaţiile ce
stau la baza ei).
b.3. Presiunile situației
Divergenţa apare pentru c< în unele cazuri persoana este constrâns< s< acţioneze
într-un anumit mod → cerinţele situaţiei sunt strict definite, iar înc<lcarea lor este
sancţionat< prompt şi sever, chiar dac< informal.
Un alt factor situaţional este prezenţa celorlalţi, în special pentru persoanele ce
prezint< o tendinţ< ridicat< de monitorizare a sinelui.
Relaţia dintre atitudini şi comportament este explicat<, conform modelului
acţiunii planificate (Azjen & Fischbein, 1980), prin atitudinea faţ< de obiectul specific
(determinat< de evaluarea consecinţelor comportamentale posibile şi a probabilit<ţii de
apariţie a fiec<rei consecinţe) şi de normele sociale interiorizate de individ (depind de
aprobarea comportamentului de c<tre persoanele semnificative).
Aceşti 2 factori, atitudinile şi normele, determin< intenţia comportamental<, care
este în leg<tur< direct< cu conduita.
Pentru c< acest model nu ia în calcul decât vag factorii de personalitate şi cei
situaţionali, valoarea sa predictiv< este notabil< pentru acţiunile simple şi perioadele
scurte de timp. Pentru conduitele mai complexe şi previziunile pe termen lung, se
consider< mai util< cunoaşterea valorilor, a structurilor axiologice ale individului.
Strategii ale schimbării atitudinilor
Viaţa de zi cu zi supune individul determin<rilor din partea diverselor instanţe,
implicând procese de formare, dar şi de schimbare a atitudinilor, determin<ri ce pot fi
28
spontane sau intenţionate. Când se urm<reşte deliberat modificarea atitudinii individului,
într-un context în care acesta îşi p<streaz< (sau crede c< îşi p<streaz<) o anumit< libertate,
avem de a face cu persuasiunea (Corneille, 1994).
Persuasiunea
Studiul persuasiunii se concentreaz< asupra inducerii prin argumente a unor
poziţii mintale şi a fost realizat pornind de la modelul comunic<rii interumane, fiind
influen�at de:
a.caracteristici ale SURSEI:
credibilitatea sursei - depinde de competenţa (calitatea persoanei de a fi bine
informat<, expert< pe o anumit< problem<) şi de încrederea care se poate avea în
surs< (intenţiile care i se atribuie);
atractivitatea percepută - depinde de similaritatea surs<-receptor, de
atractivitatea fizic< a sursei;
surse multiple ale mesajului.
b. conținutul şi forma MESAJULUI
Efectul persoanei depinde de:
1) tăria argumentelor:
poziţia propus< nu trebuie prezentat< închis<, cu concluzii definitive, ci
problematizat< (cel puţin pentru un anumit auditoriu), depinzând de cât de mult
prefer< persoana s< gândeasc< asupra problemei;
repetarea argumentelor creşte în general efectul persuasiv, dar numai pân< la un
anumit punct, dincolo de care intervine saturaţia. Aceasta se instaleaz< mai târziu
pentru argumentele simple;
prezentarea în conţinutul mesajului a unor argumente favorabile poziţiei contrare
celei propuse de surs< (sursa pare mai informat< şi poate genera rezistenţa faţ< de
acea poziţie contrar< prin mecanismul inocul<rii).
2) inducerea unei reacții emoționale ‐ creşte efectul persuasiv, dar numai dac< nu
depeşte o anumit< valoare (ex. frica de posibilele efecte negative ale conduitei este
eficient< doar dac< nu dep<şeşte o anumit< intensitate şi dac< sunt prezentate modalit<ţi
de evitare a pericolului).
29
Inducerea unei st<ri afective pozitive s-a dovedit eficient< pentru crearea unor
impresii mai favorabile despre ceilalţi.
3) transmiterea unor conținuturi prin canale şi forme diferite
c. SUBIECTUL receptor– care, confruntat cu un mesaj, îl va analiza pentru a-şi forma o
opinie. Evaluarea se poate realiza în 2 moduri de procesare:
- o rut< central<: receptorul consum< timp şi energie pentru o evaluare critic< a
conţinutului mesajului pe baza cunoştinţelor anterioare despre acel subiect.
- o rut< periferic<: implic< procese care au la baz< efecte marginale şi nu
evaluarea critic< a conţinutului (sunt influente aspecte precum: caracteristici ale sursei,
forma mesajului, dispoziţia receptorului).
Schimb<rile atitudinale induse pe ruta periferic< sunt mai puţin stabile şi prezic în
mai mic< m<sur< comportamentul, comparativ cu cele antrenate prin procesarea
cognitiv<, sistematic< a mesajului.
Probabilitatea de a recurge la evaluarea critic< a argumentelor sau la focalizare pe
aspectele exterioare conţinutului mesajului depinde de motivaţia persoanei (gradul de
implicare) şi de capacitatea de a înţelege mesajul, fiind important< şi dispoziţia de
moment a receptorilor.
Atunci când mesajul include argumente bine structurate, logice, valide, impactul
va fi mai mare asupra persoanelor motivate şi capabile s< evalueze aceste argumente.
Când mesajul include argumente insuficiente, efectul va fi mai mare asupra
persoanelor care se simt mai puţin interesate de tem< şi care nu au capacitatea de a
analiza mesajul.
Rezistența la schimbare
Subiectul receptor dezvolt< şi mecanisme specifice de rezistenţ< la persuasiune, în
func�ie de t<ria pe care a avut-o atitudinea iniţial<, prin:
- expunerea selectiv< = procesul prin care, conştient sau nu, persoana evit<
acele informaţii care sunt în dezacord cu normele, atitudinile lor şi caut<
preferenţial informaţii ce susţin convingerile anterioare;
- deprecierea calit<ţii sursei;
30
- distorsionarea mesajului (sunt reţinute informaţii care convin etc);
- respingerea în bloc a comunic<rii;
- mecanismul inocul<rii → rezistenţa la schimbare poate fi m<rit< prin
asimilarea unor argumente mai slabe ale poziţiei sursei, care îl imunizeaz<
pe receptor faţ< de încercarea ulterioar< a sursei de a-l influenţa;
- prevenirea şi întâmpinarea argumentelor.
Schimbări atitudinale spontane
O alt< cauz< a schimb<rii atitudinilor este discrepanţa ce apare între elementele
cognitive, evaluative şi comportamentale ale atitudinii specifice. Când aceste discrepanţe
nu sunt induse deliberat de o instanţ< extern< persoanei, eventualele modific<ri ale
atitudinilor sunt considerate spontane (autopersuasiune).
Studiile s-au centrat asupra explic<rii proceselor ce au loc în cazul neconcordanţei
dintre diferitele evalu<ri f<cute pentru obiectul atitudinii şi a neconcordanţei dintre
atitudine şi comportament.
Una din teoriile care încearc< s< explice aceste neconcordan�e este „teoria
disonanţei cognitive” (L.Festinger), care afirm< c< atunci când individul constat< o
discrepanţ< între componentele atitudinii sau între atitudine şi comportament, se va
str<dui s< o rezolve, întrucât ea este tr<it< ca o tensiune, ca un disconfort psihic, unul din
principalele moduri de rezolvare fiind schimbarea atitudinilor.
În situaţia disonanţei cognitive se produc o serie de restructur<ri cognitive,
schimb<rile atitudinale fiind de aşteptat s< apar< în anumite condiţii (Cooper & Fazio):
comportamentul în dezacord cu atitudinea trebuie s< produc< efecte negative
nedorite;
responsabilitatea personal< pentru apariţia acestor efecte, apreciat< prin prisma
libert<ţii de decizie şi prin probabilitatea de apariţie a acestor efecte, s< fie
ridicat<;
prezenţa activ<rii fiziologice;
activarea fiziologic< s< fie atribuit< acţiunilor personale.
Teoria disonanţei cognitive vine în contradicţie cu teoria autopercepţiei (D.Bem).
Teoria disonanţei cognitive consider< c< schimbarea atitudinilor se produce pentru c<
31
disconfortul resimţit este atribuit comportamentului contraatitudinal, în timp ce teoria
autopercepţiei consider< c< schimbarea apare f<r< prezenţa st<rii de tensiune, doar prin
simpla analiz< a comportamentului propriu (explicaţie motivaţional< vs. explicaţie
cognitiv<).
Studiile ulterioare au concluzionat c< ambele teorii sunt valide, dar se aplic< în
situaţii diferite:
a) când comportamentul persoanei este în mare m<sur< contradictoriu cu atitudinea,
persoana va resimţi un nivel ridicat de tensiune şi îşi va modifica atitudinea ca
urmare a acestuia;
b) când discrepanţa este mai mic<, persoana nu va resimţi un nivel semnificativ al
activ<rii fiziologice, iar atitudinea se va structura pornind de la analiza
comportamentului.
Tehnici de influenţă bazate pe modificări ale comportamentelor
Uneori, instanţele externe apeleaz< la tehnici care îşi propun schimbarea poziţiei
individului prin modificarea, deseori mic<, a comportamentului. Când aceste tehnici
declanşeaz< procesele psihologice ale schimb<rii atitudinilor şi asigur< persoanei iluzia
libert<ţii deciziei, unii autori le includ în cadrul persuasiunii.
Astfel de tehnici de influenţ< bazate pe modific<ri ale comportamentelor sunt:
Jocul de rol: se bazeaz< pe angajarea persoanei în anumite comportamente
având efect asupra atitudinii (comportamentul contraatitudinal va antrena
schimb<ri);
Tehnica „piciorului în uşă”: se prezint< la început persoanei o cerere mic<, greu
de refuzat, iar dup< s-a provocat aceast< implicare iniţial<, se prezint< cu şanse
crescute de a fi acceptat< o cerere important<.
Factorii de care depinde eficienţa tehnicii sunt:
- timpul scurs dintre cele 2 cereri s< fie scurt;
- discrepanţa dintre cereri s< fie mic<;
- stimularea motivaţiei altruiste.
Tehnica „uşii în faţă”: se prezint< iniţial o cerere important< care va fi respins<
şi care este urmat< de cererea mai mic<, mai rezonabil<. Apare efectul de
contrast, a doua cerere pare mai puţin important< când este prezentat< dup<
32
prima, decât când este prezentat< singur<. Intervin factori legaţi de
autoprezentare, adic< de refuzul iniţial, rezultând un disconfort, care poate fi
redus prin acceptarea cererii nr. 2.
Concesia reciprocă.
Tehnica mingilor la joasă înăţime: se bazeaz< pe obţinerea conform<rii la o
cerere, p<strând ascunse o parte din costurile ei.
MODELE ALE ATRIBUIRII CAUZALE
Defini�ii
Noţiunea de „atribuire” este foarte general<, putând fi extins< asupra majorit<ţii
activit<ţilor mentale. Ideea central< este c< oameii confruntaţi cu un anumit eveniment,
conduit< sau st<ri psihologice simt nevoia de a le fixa cauzele.
Atribuirea se refer< la elaborarea prin inferenţ< a unor cogniţii (cunoştinţe)
pornind de la observarea de c<tre actorul social a evenimentelor şi conduitelor, adic<
încercarea de a înţelege, de a furniza explicaţii ale cauzelor care stau la baza celor
observate.
Inferenţa este operaţia gândirii în care se admite o judecat< al c<rui adev<r nu este
direct verificat, în virtutea unei leg<turi a ei ce alte informaţii sau judec<ţi considerate
adev<rate.
Atribuirea, fiind o noţiune foarte general<, a fost restrâns< din punct de vedere al
preocup<rilor ştiinţifice la problema atribuirii cauzale. Prin teoriile atribuirii cauzale se
vizeaz< descoperirea „logicii naturale” a explicaţiilor cotidiene. La baza acestor teorii
stau 2 postulate sau principii:
1) Primul principiu: pentru a înţelege comportamentul individului în situaţii sociale,
trebuie s< cunoaştem explicaţiile pe care omul obişnuit, în existenţa cotidian<, le
ofer< evenimentelor - modul în care cunoaşte realitatea, d< sens evenimentelor
observate şi realizeaz< predicţii pornind de la compararea persoanelor în diferite
33
situaţii (actori sociali posed< o psihologie naiv<, c<reia îi este caracteristic un
anumit grad de cunoaştere a realit<ţii) = „psihologia simţului comun”.
2) Al doilea principiu: exist< o continuitate a modului în care omul obişnuit,
respectiv omul de ştiinţ<, procedeaz< în cazul înţelegerii şi denumirii realit<ţii -
„Epistemologia simţului comun”.
Atribuirea este procesul prin care omul cuprinde realitatea, poate s< o st<pâneasc<
şi s< o prezic<. Astfel, mediul înconjur<tor apare ca stabil şi coerent, poate fi reconstruit
mental pe baza principiului echilibrului cognitiv (sistemul nostru cognitiv, judec<ţile
referitoare la diferite aspecte ale mediului trebuie s< fie concordante; dac< apare o
contradicţie, aceasta va determina o stare nepl<cut< şi individul va tinde s< concilieze cele
2 poziţii).
Atribuirea cauzal< conduce spre 2 tipuri de explicaţii:
a) de tip intern (dispoziţii stabile ale persoanei);
b) de tip extern (cauzele sunt situate la nivelul factorilor contextuali).
Atribuirea cauzelor succeselor �i insucceselor a generat teoria cu privire la
locusul cauzalit<�ii (LOC – locus of control), realizat< de J.B.Rotter (1966). El a studiat
rolul înt<ririi (pozitive sau negative) în activitatea de înv<�are. În baza unei scale de
atitudini a concluzionat c< exist< dou< categorii de persoane:
- persoane care consider< înt<ririle într-o situa�ie de înv<�are ca fiind
rezultatul propriului comportament (au un LOC intern)
- persoane care consider< înt<ririle într-o situa�ie de înv<�are ca fiind
rezultatul unor for�e externe, al întâmpl<rii / hazardului / destinului etc
(au un LOC extern)
În interpretatea evenimetelor observate, persoana îşi construieşte în mod activ
explicaţiile, trecând dincolo de datele accesibile în mod nemijlocit. Omul nu observ< pur
şi simplu, ci supune datele observate unei analize, producând activ conţinuturi cognitive,
adic< generând plus valoare la nivelul sensului.
Actorii tind s< atribuie eşecurile lor circumstanţelor exterioare, în timp ce
observatorii înclin< s< explice aceleaşi acţiuni accentuând caracteristicile personalit<ţii.
Puteţi întâlni pe cineva care este singur şi se plânge c< este astfel pentru c< prietena sa nu
vrea s< vorbeasc< cu el (atribuire exterioar<). Între timp v< gândiţi c< aceasta se datoreşte
34
faptului c< persoana este retras< şi nu face eforturile necesare s<-şi atrag< prietenii
(atribuire intern<). Exist<, deci, diferite atribuiri f<cute pentru succes şi eşec depinzând de
situaţia de actor sau observator a persoanei care face atribuirea.
Exist<, de asemenea, tendin�a s< atribuim propriile succese unor cauze interne
(am trecut pentru c< sunt foarte inteligent, am studiat din greu şi m< simt, în general, un
tip grozav) �i eşecurile noastre cauzelor externe (n-am reuşit deoarece testul nu acoperea
nimic din ce am înv<ţat din curs) . Ultima afirmaţie, de obicei, se aude la acele persoane
care într-un fel nu sunt capabile s< asimileze informaţiile prezentate şi le utilizeaz< în
contexte diferite, lipsindu-le, din nefericire, abilitatea de a trece de la concret la abstract.
Unele activit<ţi sau situaţii incurajeaz< atribuirile interne privitoare la rezultate (de
exemplu, competiţii sportive). În astfel de situaţii, indivizii pot s<-şi apere stima de sine şi
s<n<tosul narcisism de atac, schimbându-şi atribuirile pe o dimensiune stabil-nestabil
(Grove şi colab., 1991). Astfel, o prezentare slab< la un examen poate fi atribuit< unui
factor instabil, ca oboseal< sau grip<, sau condiţii de iluminat, care ar implica faptul c<
succesul la examenul viitor este posibil.
Când vine ocazia s< evalu<m succesele şi eşecurile colegilor noştri are loc
fenomenul invers: vom spune c< cealalt< persoan< a reuşit datorit< unor circumstanţe
exterioare asupra c<rora respectiva persoan< nu are control real, ca de exemplu, norocul,
în timp ce eşecul ar decurge din caracteristicile interne.
Influenţa considerabil< a modelelor propuse pentru fenomenul atribuirii cauzale a
ap<rut, îns<, odat< cu teoriile propuse de Jones şi Davis (1965) şi Kelley (1968).
Modelul inferenţei corespondente (Jones şi Davis 1965) - vizeaz< explicarea
modului de gândire a unui observator, referitor la ceea ce încearc< s< realizeze o persoan<
printr-o acţiune determinat< (vizeaz< heteroatribuirea).
Autorii pornesc de la ideea c< observatorul stabileşte o corespondenţ< între:
evenimente, comportament observat;
intenţia ţintei;
dispoziţiile sale stabile.
Pentru ca observatorul s< aib< certitudinea c< acel comportament al ţintei a fost
intenţionat, trebuie îndeplinite condiţiile:
35
1) persoana ţint< (actorul social) s< fie conştient de efectele acţiunii sale şi s< fi dorit
acţiunea;
2) s< posede capacit<ţile necesare pentru a îndeplini acţiunea;
3) s< fi avut libertatea de alegere.
Comportamentele ce nu respect< aceste condiţii sunt considerate neinformative. În
cazul în care observatorul consider< c< acţiunea a fost intenţionat<, atribuirea unor
tr<s<turi stabile se realizeaz< dup< urm<torul algoritm:
a) observatorul repereaz< efectele acţiunii;
b) compar< aceste efecte cu efectele acţiunilor posibile, dar neefectuate de actor,
pentru a determina efectele comune şi efectele specifice;
c) observatorul atribuie o dispoziţie stabil< actorului, bazându-se pe efectele
specifice ale acţiunii alese şi ale acţiunilor neefectuate.
Limite ale modelului:
se aplic< doar în cazul heteroatribuirii;
în unele cazuri este posibil< inferarea dispoziţiei stabile chiar şi atunci când nu este
prezent< intenţia.
Modelul covarianţei (Kelley, 1968)
Procesul atribuirii cauzale se deruleaz< dup< principiul: efectul prezent este
atribuit factorului prezent, iar absenţa efectului este atribuit absenţei factorului.
Evenimentul observat (efectul) este analizat în funcţie de 4 factori:
persoana în interaţiune cu obiectele;
obiectul;
modalit<ţi temporale de acţiune;
modalit<ţi situaţionale de interacţiune persoan</obiect.
Pe baza acestor factori, efectul va fi evaluat din punct de vedere al:
- caracterul specific, distinct al efectului în relaţia cu obiectul;
- constanţa efectului în timp;
- constanţa de-a lingul situaţiilor;
- consensul întrepersoane cu privire la acest efect.
36
Atunci când persoana concluzioneaz< c< efectul este specific pentru relaţia cu acel
obiect, este constant în timp şi de-a lungul situaţiilor şi exist< un consens ridicat în
leg<tur< cu efectul, atribuirea va fi de tip extern (persoana va ajunge la cunoaşterea
propriet<ţilor stabile ale mediului). Când consensul este sc<zut şi specificitatea slab<,
atribuirea va fi de tip intern.
Problema este c< atribuirile sunt f<cute de cele mai multe ori într-un mod simplu
şi economic. Pentru a justifica faptul c< analiza cauzal< nu este întotdeauna complet<,
Kelley a introdus termenul de „schem< cauzal<” (= concepţie general< a persoanei
privind felul în care anumite tipuri de cauze interacţioneaz< pentru a produce un tip de
efect special).
Încercări de sinteză dintre teoria inferenţei corespondente şi
modelul covarianţei
Jones & McGillis, 1976 aduc o completare: când atribuim o intenţie şi o dispoziţie
stabil< suntem influenţaţi şi de aşteptările pe care le avem în privinţa comportamentului
actorului social. Aceste aştept<ri pot fi de 2 tipuri:
aştept<ri bazate pe categoria de apartenenţ< a ţintei (aştept<ri stereotipice,
normative);
aştept<ri bazate pe caracteristicile individuale ale persoanei, cunoscute pe baza
reacţiilor sale anterioare (aştept<ri structurale).
Astfel, autorii arat< c< teoriile atribuirii nu pot face abstracţie de apartenenţele la
anumite categori sociale ale actorilor sociali. Se poate vorbi astfel, de un stil atribuţional
specific membrilor unor grupuri, care este influenţat de practicile sociale.
Teoria socială a atribuirii (Deschamps, 1974)
Acest< teorie consider< c< dimensiunea social< a procesului de atribuire intervine
în acţiunea simultan< dintre categorizarea actorului (ţintei) şi categorizarea
observatorului. Fiecare din ei se pot considera ca reprezentanţi ai celor 2 categorii şi
relaţia ditre ei devine la nivel simbolic, relaţie între 2 grupuri.
37
Postulatul de baz< al acestei perspective este c< atribuirile, în baza categoriilor
sociale, conduc la r<spunsuri etnocentrice (în favoarea grupului propriu şi în defavoarea
outgroup-urilor) – group serving bias.
Exist< şi excepţii - în cazul categoriilor sociale defavorizate apare uneori tendinţa
de subevaluare a propriului grup (pentru cazul în care persoana aparţinând grupului
defavorizat consider< c< statutul inferior al grupului este legitim şi stabil).
Erori în procesul de atribuire cauzală
Teoriile propuse pornesc de la presupunerea caracterului logic, raţional, valid al
judec<ţii umane, îns< cercet<rile au pus în evidenţ< faptul c< maniera ştiinţific< de a
analiza realitatea nu se reg<seşte în cazul actorilor sociali.
Aceştia adopt< strategii de simplificare a proces<rii informaţiilor, bazate pe
principiul eficienţei şi al nevoii de protejare a imaginii despre sine. Individul
supraestimeaz< unele explicaţii cauzale, asociaz< informaţii care în realitate nu pot fi
corelate şi acord< importanţ< diferit< unor informaţii în aceeaşi m<sur< relevante.
Toate aceste distorsiuni (BIAS) sunt cunoscute sub denumirea de erori ale
procesului de atribuire, cu toate c< acest termen de eroare este discutabil (sunt abateri de
la modelele propuse, normative). Explicaţiile trimit spre nevoia de prelucrare eficient<,
economic< a informaţiilor, spre utilitatea pe care un anumit tip de explicaţie îl are pentru
individ (argumente de factur< cognitiv< şi motivaţional<).
Eroarea fundamental< a atribuirii o reprezint< tendinţa de a supraestima influenţa
factorilor dispoziţionali, stabili şi de a subestima rolul factorilor situaţionali în explicarea
comportamentelor celorlalţi. Are în vedere modul în care se realizeaz< atribuirea în cazul
propriului comportament (autoatribuire) şi în cazul comportamentului celorlalţi
(heteroatribuire).
Uni autori consider< c< între cele 2 situaţii nu exist< nici o diferenţ< (Kelley şi
Bem).
Pentru Jones şi Nisbett între cele 2 situaţii apar unele diferenţe: comportamentul
celuilalt tinde s< fie v<zut mai degrab< în termeni de cauzalitate intern<, iar
comportamentul propriu va fi explicat mai des prin atribuiri externe.
38
Explicaţia deriv< din faptul c< actorul îşi percepe comportamentul ca r<spuns la
situaţie, în timp ce observatorul atribuie acelaşi comporament unor dispoziţii persoanle
ale actorului. Factori explicativi:
- accesul diferit la informaţii referitoare la acelaşi comportament: actorul dispune de
mai multe detalii despre experienţele sale anterioare şi despre geneza
comportamentului prezent; el îşi va evalua comportamentul în funcţie de alte reacţii
ale sale prezente în alte situaţii, situaţia fiind astfel v<zut< ca factor principal, ce îi
explic< reacţia prezent<. Pentru observator, important este comportamentul actorului
prin comparaţie cu reacţiile pe care le au alte persoane plasate în acelaşi context. Ca
atare, atribuirile se vor baza pe diferenţele la nivelul caracteristicilor stabile dintre
persoane prezente în acelaşi context.
- gradul diferit de implicare: actorul caut< s<-şi justifice comportamntul (s<-l
raţionalizeze), pe când observatorul caut< cauzele comportamentului.
- atribuirea nejustificată a responsabilităţii: - convingerea c< individul este
responsabil de comportamentul pe care-l are şi de evenimentele în care este implicat,
este o manier< prin care persoana neag< intervenţia hazardului şi încearc< s< menţin<
un sentiment de control (convingerea c< tr<im într-o lume just<, în care fiecare
primeşte ceea ce i se cuvine). Aceast< eroare ţine tot de tendinţa observatorului de a
favoriza explicaţia de tip intern pentru alţii.
- autoapărarea (SELF SERVING BIAS): apare frecvent în sitaţia de explicaţie a
succesului şi a eşecului şi const< în tendinţa individului de a face atribuiri
dispoziţionale, interne pentru propriul succes (autoînt<rire) şi situaţionale în cazul
eşecului (autoprotecţie).
- eroarea etnocentrismului: tendinţa de a favoriza propriul grup. Se manifest< prin
explicaţii diferite pentru succesul şi eşecul membrilor grupului propriu şi membrilor
grupurilor externe.
În baza celor de mai sus Wiener a propus trei dimensiuni dup< care are loc
atribuirea cauzal<:
- dimensiunea intern / extern,
- dimensiunea stabil / instabil,
- dimensiunea controlabil / necontrolabil.
39
Pornind de la aceste dimensiuni a diferen�iat apoi 4 factori ce pot explica
fenomenele sociale:
1. un factor intern, instabil �i controlabil (ex. efortul)
2. un factor intern, stabil �i necontrolabil (ex: aptitudinile, capacit<�ile)
3. un factor extern, instabil �i necontrolabil (ex. norocul)
4. un factor extern, stabil �i necontrolabil (dificultatea sarcinii)
AGRESIVITATEA
Defini�ii
Agresivitatea poate fi considerat< o caracteristic< a acelor forme de comportament
orientate în sens distructiv, în vederea producerii unor daune, fie ele materiale, moral-
psihologice sau mixte (Mitrofan).
Actul agresiv poate viza unele obiecte (cas<, masin<, mobil< etc.), fiin�a uman<
(individul uman izolat, microgrupurile, colectivitatea) sau ambele.
Opusul agresivit<�ii este comportamentul prosocial, care presupune cooperare,
toleran�<, echilibru.
Dup< inten�ia celui care ini�iaz< o ac�iune agresiv< „agresivitatea este orice act
f<cut cu inten�ia de a r<ni o alt< persoan<, fie în sens fizic, fie în sens psihologic”
(Kimble).
Agresivitatea nu trebuie confundat< cu comportamentul antisocial, ca
delincven�a �i infrac�ionalitatea (Mitrofan). Conduita boxerului nu este orientat<
antisocial �i, cu cât este mai agresiv<, cu atât este mai performant<. Invers, nu orice
comportament antisocial, inclusiv infrac�ional, poate fi caracterizat prin agresivitate -
sunt comise infrac�iuni prin inac�iune, deci f<r< agresivitate.
Agresivitatea nu trebuie confundat< nici cu violen�a - de cele mai multe ori,
comportamentul agresiv este si violent, dar sunt �i cazuri de conduit< agresiv< (este clar<
inten�ia de a v<t<ma, de a face r<u) în forme non-violente (ex. otr<virea lent< a unei
persoane este o conduit< agresiv<, dar non-violent<).
40
Comportamentul agresiv cu r<sunet antisocial este de mai multe tipuri (Mitrofan):
l. agresivitatea nediferen�iat<, ocazional<, f<r< un r<sunet antisocial obligatoriu;
2. comportamentul agresiv propriu-zis, polimorf �i cronic, în care se include �i
comportamentul criminal;
3. comportamentul agresiv ca expresie integrant<, nemijlocit< a unei st<ri patologice, fie
consecutiv< unei afec�iuni neuropsihice preexistente, fie dobândit<.
Comportamentul agresiv poate fi orientat nu numai în afara subiectului, ci �i
asupra sinelui, prin acte comportamentale autodistructive (forma cea mai grav< fiind
sinuciderea) �i acte comportamentale care pot periclita s<n<tatea �i echilibrul
organismului (fumat, alcool, droguri - paasuicid). Elementul esen�ial de diferen�iere îl
constituie prezen�a inten�iei autodistructive.
Forme ale agresivită�ii
Delimitarea formelor agresivit<�ii se poate realiza dup< urm<toarele criterii:
a. în func�ie de agresor sau de persoana care adoptă o conduită agresivă:
- agresivitatea tân<rului �i agresivitatea adultului;
- agresivitatea masculin< �i agresivitatea feminin<;
- agresivitatea individual< �i agresivitatea colectiv<;
- agresivitatea spontan< �i agresivitatea premeditat<.
b. în func�ie de mijloacele utilizate în vederea finaliz<rii inten�iilor agresive:
- agresivitatea fizic< �i agresivitatea verbal<;
- agresivitatea direct<, cu efecte directe asupra victimei �i agresivitatea indirect<
(când între agresor �i victim< exist< intermediari).
c. în func�ie de obiectivele urmărite:
- agresivitatea care urm<reste ob�inerea unor beneficii, a unui câstig material �i
agresivitatea care urm<reste predominant r<nirea si chiar distrugerea victimei.
- agresivitatea datorat< sup<r<rii sau mâniei (angry aggression) �i agresivitatea
instrumental< (orientat< în principal pentru ob�inerea unui câstig material -bani, obiecte,
etc.-, iar actul agresiv constituind mijlocul de ob�inere a unor asemenea achizi�ii).
41
d. în func�ie de forma de manifestare a agresivită�ii:
- agresivitatea violent< �i agresivitatea non-violent<;
- agresivitatea latent< �i agresivitatea manifest<.
Cauzele agresivită�ii
R<spunsurile date de speciali�ti în privin�a cauzelor agresivit<�ii pot fi grupate
într-o serie de orient<ri de sine st<t<toare:
1. agresivitatea este înnăscută, pozi�ie sus�inut< de autori precum Sigmund
Freud si Konrad Lorenz. În viziunea celui dintâi agresivitatea este un instinct - oamenii
se nasc cu instinctul de a agresa �i de a fi violen�i, întrucât aceast< „presiune" ereditar<
nu poate fi înl<turat<, este necesar ca, în procesul influen�<rii educa�ional-culturale, s<
se g<seasc< modalit<�i nedistructive de canalizare a tendin�elor agresive. Konrad
Lorenz accentueaz< asupra naturii biologic-instinctuale a comportamentului agresiv, pe
care-l reg<sim �i la nivel infrauman. Punctul de vedere al lui Freud �i cel al lui Lorenz
pot fi incluse în teoria instinctuală a agresivită�ii, la primul fiind vorba de dorin�a de
moarte (thanatos) ca surs< a agresivit<�ii, iar la al doilea, instinctul de lupt< (fighting
instinct).
Natura instictual< a agresivit<�ii este în general respins<, dar trebuie men�ionate
considerente biologice certe:
Influențe neuronale - exist< anumite zone ale cortexului care, în urma
stimul<rii electrice, faciliteaz< adoptarea de c<tre individ a comportamentului agresiv
(ex.amigdala)
Influențe hormonale - masculii sunt mult mai agresivi decât femelele datorit<
diferen�elor de natur< hormonal<;
Influențe biochimice – cre�terea alcoolului în sânge, sc<derea glicemiei pot
intensifica agresivitatea
O alt< perspectiv< ce sugereaz< c< agresivitatea este cel pu�in par�ial înn<scut<,
a fost oferit< în ultimii ani de c<tre sociobiologie (Rushton, 1989; Wilson, 1975).
Sociobiologii sus�in c< deoarece fiin�ele umane evolueaz< într-un context al selec�iei
42
naturale, tendin�ele lor puternice c<tre astfel de conduite pot fi în�elese în acest context,
ele fiind parte a naturii biologice mo�tenite.
2. agresivitatea este un răspuns la frustrare – Ipoteza frustrare -agresivitate
face parte din categoria teoriilor stimul<rii sau provoc<rii agresivit<�ii, conduitele
agresive având originea, în special, într-o stimulare sau provocare extern<, în a r<ni sau
prejudicia pe altul.
Cea mai popular< �i mai cunoscut< este teoria frustrare-agresivitate, formulat<
de J.Dollard: blocarea c<ii de atingere a unui scop creeaz< frustr<ri care, la rândul lor, se
constituie în surs< de manifestare a agresivit<�ii.
3. agresivitatea este o reac�ie la evenimentele aversive ‐ Este vorba de
punctul de vedere cognitiv neoasocia�ionist (Berkowitz, 1984), conform c<ruia exist< o
rela�ie între afectele negative �i agresivitatea deschis<. De fapt, expunerea la
evenimente aversive (pe care prefer<m s< le evit<m) genereaz< afecte negative
(sentimente nepl<cute), care, la rândul lor, activeaz< automat tendin�ele c<tre
agresivitate �i lupt<.
4. agresivitatea este un comportament social învă�at - A.Bandura (1986)
formuleaz< teoria înv<�<rii sociale a agresivit<�ii - comportamentul agresiv se înva�<
prin mai multe modalit<�i: prin înv<�are direct< (prin recompensarea sau pedepsirea
unor comportamente) �i prin observarea �i imitarea unor modele de conduit< ale altora,
mai ales ale adul�ilor.
Modalită�i de prevenire și reducere a agresivită�ii
Agresivitatea este rezultatul unor multiple influen�e, printre care evenimentele
externe (provocare, frustrare), cogni�ii privind aceste evenimente (atribuiri, amintiri,
scenarii), sau diferen�e individuale.
Agresivitatea nu este un r<spuns automat, programat, putând fi prevenit< sau cel
pu�in redus<.
Cel mai frecvente m<suri în acest sens (P.Ilu�) sunt:
- vizionarea de materiale cu multe scene violente (piese de teatru, filme,
spectacole sportive etc.);
43
- consumarea tendin�ei agresive la nivelul imaginarului, al fanteziilor
(teorie dezvoltat< de S. Freud);
- angajarea în ac�iuni violente efective, dar f<r< consecin�e antisociale
(practicarea unor sporturi, agresivitate fa�< de obiecte neînsufle�ite),
idee anticipat< deja de Platon.
- pedeapsa - se aplic< în urma manifest<rii agresivit<�ii, în vederea
sanc�ion<rii acesteia �i, totodat<, cu inten�ia clar< de a preveni
repetarea actelor de violen�<. Pedepsele pot fi institu�ionalizate
(sanc�iuni juridice) si neinstitu�ionalizate (în cadrul familiei). În ce
m<sur< pedeapsa aplicat< previne reiterarea comportamentului agresiv este
greu de r<spuns. Recidivismul este un exemplu clar al e�ecului
programului de recuperare bazat pe pedeaps<.
Pentru ca pedeapsa s< fie eficient< trebuie s< fie îndeplinite câteva condi�ii:
1) pedeapsa trebuie s< fie prompt< - trebuie s< urmeze cât mai repede posibil
agresivit<�ii;
2) trebuie s< fie intens< - adic< s< aib< o magnitudine suficient< pentru a fi înalt aversiv<
pentru cei care ar putea s< o primeasc<;
3) trebuie s< fie probabil< - probabilitatea ca ea s< urmeze ac�iunile agresive trebuie s<
fie destul de mare.
Aceste condi�ii lipsesc adesea din sistemul judiciar al multor �<ri, aplicarea
pedepsei pentru ac�iuni agresive fiind întârziat< luni �i chiar ani, magnitudinea pedepsei
fiind variabil< de la un loc la altul, multe crime violente r<mânând nepedepsite.
- reducerea efectelor înv<�<rii sociale - pentru a preveni realizarea unor
comportamente agresive prin imita�ie, trebuie evitat pe cât posibil
contactul copilului cu modelele de conduit< agresiv<.
Alte tehnici pentru reducerea agresivit<�ii (Mitrofan):
- expunerea la modele nonagresive -persoanele expuse la asemenea modele
au demonstrat mai târziu niveluri mai sc<zute ale agresivit<�ii, chiar dac<
erau provocate
- formarea deprinderilor sociale - exist< persoane care nu stiu cum s< ofere
un eventual feedback altor persoane (ex. critica), iar modul în care o fac
44
provoac< sup<rarea si enervarea partenerilor sau nu �tiu s<-�i exprime
dorin�ele fa�< de al�ii, au un stil abraziv de autoexprimare �i sunt
insensibili fa�< de st<rile emo�ionale ale altora. Înv<�area �i formarea
unor deprinderi sociale ar reduce foarte mult inciden�a agresivit<�ii.
- r<spunsuri incompatibile = starea afectiv< pozitiv< ca mijloc de reducere a
sup<r<rii, tehnic< bazat< pe principiul: este imposibil s< te angajezi în dou<
r<spunsuri incompatibile sau s< tr<iesti simultan dou< st<ri emo�ionale
incompatibile (când unor persoane sup<rate li se induc reac�ii sau st<ri
emo�ionale incomaptibile cu sup<rarea sau agresivitatea (ex., empatie,
umor etc.), acestea vor ar<ta niveluri reduse ale agresivit<�ii). Aceast<
reducere se produce deoarece emo�iile pozitive, determinate de asemenea
reac�ii, reduc intensitatea emo�iilor negative ce provin din frustrare sau
enervare �i în urma instal<rii st<rilor emo�ionale pozitive se reduc
nivelurile foarte înalte ale provoc<rii asociate cu sup<rarea extrem<.
CONFLICTUL �I MANAGEMENTUL CONFLICTULUI
Defini�ii
Termenul de conflict provine din latinescul confligere, care însemna: ciocnire, lupt<,
b<t<lie sau a �ine împreun< cu for�a. Ast<zi, în limbajul comun, termenul semnific<
neînţelegere, ciocnire de interese, dezacord, antagonism, ceart<, discuţie.
Conflictul este un concept complex, multidimensional (M.Fryer, 1998), care
men�ioneaz< c< situa�iile din care se naste conflictul pot varia în gravitate, magnitudine
si predictibilitate, imaginea mental< creat< automat de conflict fiind aceea a unei falii
tectonice (acestea constituind cauza major< a mi�c<rilor seismice �i unul din factorii
45
implica�i în activitatea vulcanic<). La fel cum activitatea vulcanic< poate declansa
dezastre sau poate crea un teren fertil, si conflictul, în m<sura în care este abordat cu
grij<, poate avea rezultate creative.
Pentru Marilyn Fryer conflictul constituie parte integrant< a activit<�ii umane.
Pentru a explica de ce conflictul (în sensul s<u de incongruen�<) este natural �i
inevitabil, trebuie �inut cont de dou< aspecte cheie ale comportamentului uman:
cogni�ia �i interac�iunea social<.
1. Cogni�ia umană este adeseori descris< de psihologi ca o activitate de în�elegere.
O modalitate prin care în�elegem lumea în care tr<im este prin rezolvarea problemelor,
cu alte cuvinte, rezolvând situa�ii neclare sau confuze. Cu cât examin<m mai profund
cogni�ia uman<, cu atât este revelat< ac�iunea de rezolvare a problemelor. Rezolvarea
conflictelor are îns< multe aspecte în comun cu rezolvarea problemelor, cele dou<
concepte putând fi considerate în mare m<sur< sinonime (ex. amândou< implic< o
încercare de a face fa�< discontinuit<�ii �i de a diminua dificult<�ile, pentru ca
progresul s< poat< avea loc).
În sens psihologic, atât rezolvarea conflictelor, cât �i rezolvarea problemelor �in
de încercarea de a face fa�< incongruen�ei, nepotrivirilor dintre ceea ce este �i ceea ce
ar putea fi. O asemenea incongruen�< invadeaz< activitatea uman< �i este esen�ial<
func�ion<rii umane, motivându-ne s< încerc<m s< atingem noi obiective.
2. Interac�iunea socială. Conflictul între indivizi sau grupuri tinde s< fie desf<surat
în termenii puterii lor relative. Deoarece toate rela�iile umane variaz< în func�ie de
amploarea �i tipul puterii exercitate de protagoni�ti, orice rela�ie prezint< poten�ialul
unui conflict. Oamenii îsi pot exercita puterea prin resursele de care ace�tia pot dispune,
prin experien�a lor, prin munca, charisma sau capacitatea de coerci�ie asupra celorlal�i
- sau prin orice alt< combina�ie a acestora, într-o societate foarte stabil<, puterea asupra
tuturor îi poate apar�ine permanent aceluia�i individ sau acelora�i indivizi, într-o
societate mai dinamic<, bazele puterii se transfer< în func�ie de viteza schimb<rii, în
timp ce în societ<�ile anarhice este dificil de precizat cine de�ine puterea.
Puterea este îns< exercitat< continuu, într-un mod sau altul, la toate nivelurile
societ<�ii.
46
Plecând de la faptul c<, în general, conflictul este o tr<s<tur< natural< a activit<�ii
umane, Fryer concluzioneaz<: orice încercare de a elimina conflictul nu poate fi decât
inutil< - dac< nu chiar contra-productiv<, întrucât în absen�a acestuia ne priv<m de
imboldul care ne motiveaz< s< ac�ion<m. De aceea este bine venit< mai degrab< o
focalizare a eforturilor pe managementul eficient al conflictului, pentru a ob�ine
rezultate creative.
Accep�iunile termenului de conflict:
Divergenţa de interes perceput< sau credinţa c< aspiraţiile curente ale p<rţilor nu
pot fi îndeplinite simultan (accepţiunea psihologică)
Expresia confrunt<rii forţelor, intereselor şi energiilor umane în procesul realiz<rii
scopurilor (accepţiunea psihosocială)
Opoziţia deschis<, lupta între indivizi, grupuri, clase sociale, partide, comunit<ţi,
state cu interese economice, rasiale divergente sau incompatibile, cu efecte asupra
interacţiunii sociale (accepţiunea sociologică)
Sursele de conflict pot apare la nivel intrapersonal sau interpersonal, intragrupal
sau intergrupal, intraorganizaţional sau interoganizaţional.
Ca �i forme de manifestare a conflictelor sau efecte ale acestora sunt: disputa,
cearta, protestul, refuzul de a comunica, putând ajunge pân< la grev<, b<taie sau chiar
r<zboi.
Tip ri de conflicte uSe diferen�iaz< în func�ie de criteriul utilizat:
după rela�iile existente între situa�ia obiectivă �i percep�ia ei de către
păr�ile implicate în conflict (Morton Deutsch): conflict veridic, contingent,
deplasat, de atribuire, latent, fals;
după natura psihică: conflicte cognitive, afective, sociocognitive;
după efectele produse: conflicte constructive �i distructive;
după durată: conflicte spontane, acute, cronice;
după semnifica�ie: conflicte majore �i conflicte minore;
după intensitate: conflicte intense, mediu intense �i slabe;
47
după frecven�ă: conflicte rare �i conflicte dese.
În plus, în cadrul organiza�iilor se diferen�iaz<:
conflicte de obiective-scopuri (generate de opiniile, a�tept<rile, dorin�ele
contradictorii sau chiar incompatibile ale membrilor organiza�iei referitoare la
obiectivele/ scopurile pe care trebuie s< le realizeze)
conflicte de structură (au la baz< rela�iile dintre departamente, sec�ii, birouri
etc. sau unele caracteristici negative ale structurilor organizatorice)
conflicte ierarhice (localizate mai ales la nivelul rela�iilor dintre �efi �i
subordona�i)
conflicte distributive �i procedurale (generate de modul de distribuire/alocare a
resurselor sau de procedurile la care recurge organiza�ia în acest proces de
distribuire)
conflicte decizionale (cauzele lor sunt identificabile în procesele de luare a
deciziei, la diferite niveluri, ca urmare a unor disfunc�ii, abuzuri, atribuiri diferite
etc.)
conflicte socioculturale (apar între membrii grupului ce apar�in unor etnii sau
rase diferite, cu sisteme de valori, obiceiuri, mentalit<�i etc. distincte)
Între cauzele cele mai frecvente ale conflictului men�ion<m:
resursele insuficiente şi accesul la acestea
interdependenţa dintre indivizi/structuri
diferenţele de statut
ambiguitatea rolului
comunicarea deficitar<
diferenţele de cultur<
Derularea episodului conflictual (Kenneth Thomas)
Frustrarea – apare când individul/ grupul/ organiza�ia nu-�i poate îndeplini
obiectivele;
Conceptualizarea – presupune perceperea existen�ei conflictului �i formularea
unor explica�ii cu privire la acesta (cauzele, miza, previziuni privind derularea
conflictului etc.);
48
Comportamentul – vizeaz< reac�iile/r<spunsurile celor implica�i în conflict;
Rezultatul – fie conflictul este rezolvat, fie frustrarea persist< �i se declan�eaz<
un alt episod conflictual.
Managementul / controlul eficient al conflictului
Controlul eficient al conflictului (A. Tidwell, 1998), reclam< utilizarea a dou<
seturi de tehnici: tehnicile analitice �i tehnicile de comunicare
Aceste tehnici ofer< instrumente necesare reducerii aspectelor nedorite sau
negative ale unui conflict dat. Tidwell afim< c<, de�i tehnicile de comunicare sunt
centrale în controlul conflictului, ele nu trebuie s< fie practicate în defavoarea unor bune
tehnici analitice. Trebuie s< fii în stare s<-�i faci cunoscut modul în care în�elegi
situa�ia.
O dificultate central< în unele conflicte const< în aceea c<, pur �i simplu, p<r�ile
nu comunic< bine. Pentru a comunica eficient, p<r�ile trebuie s< se angajeze într-o
comunicare precaut< si chibzuit<.
Tehnicile de comunicare includ: ascultarea activ<, limbajul si restructurarea
deprinderilor.
Ascultarea activ< înseamn< a asculta nu numai cuvintele, ci �i sensul de dincolo
de acestea. Tehnicile de limbaj sunt cele care diminueaz< nivelul de evocare al cuvintelor
emo�ionale, ca blamul �i acuzarea (de�i este imposibil �i lipsit de în�elepciune de
eliminat total con�inutul emo�ional dintr-un mesaj).
Analizarea sau întocmirea h<r�ii conflictului permite segmentarea acestuia în
componente �i denumirea lor. Acest lucru este vital în procesul în�elegerii dinamicii
conflictului �i în alegerea metodelor de control efectiv.
O schem< extrem de eficient< pentru realizarea h<r�ii conflictului este modelul
celor 5P al lui Tillet (1991). Acest model identific< cinci elemente sau dimensiuni ale
unui conflict:
a) problema
b) participan�ii
49
c) trecutul (past –engl.)
d) presiunile
e) proiec�iile.
Pentru fiecare dintre acestea, modelul distinge între manifest �i nemanifest, adic<
vizibil sau cunoscut �i invizibil �i necunoscut. Modelul lui Tillet este un instrument
analitic simplu, oferind crearea perspectivei = a vedea conflictul dintr-o varietate de
unghiuri. Având o perspectiv< mai larg<, analistul este mai capabil s< recunoasc< p<r�ile
constitutive ale conflictului �i s< se ocupe de ele.
O observa�ie important< a lui A. Tidwell este cea referitoare la condi�ion<rile
sociale ale conflictului. Trei zone de preocup<ri speciale emerg din mediul social în care
survine controlul conflictului. Acestea sunt:
1) comunicarea,
2) istoria
3) studiul adversarului.
1) În general, textele despre rezolvarea conflictului se axeaz< pe importan�a
comunicării în controlul conflictului (Tidwell). Ele fac acest lucru în ideea c<, într-
adev<r, comunicarea este o resurs< util< folosit< în înf<ptuirea rezolv<rii. Comunicarea
este îns< un element esen�ial atât în conflict, cât si în solu�ionarea lui.
O confuzie obi�nuit< este concentrarea asupra no�iunii de comunicare. Ni se
propune s< ne imagin<m doi negociatori într-o camer<, unul vorbind idis, cel<lalt limba
arab<. Ei vorbesc, dar nu pot în�elege ce spune cel<lalt. Unii ar putea spune c< ace�ti
negociatori nu reu�esc s< comunice, dar afirma�ia ar fi o eroare. Comunicarea are loc,
indiferent dac< cei doi negociatori vorbesc aceea�i limb< sau nu. Ei primesc reciproc
ceva fundamental, chiar dac< nu au f<cut schimb de propuneri de negociere – ei î�i
comunic< unul altuia inten�iile. Ceea ce nu a avut loc este comunicarea „efectiv<”.
Oricine analizeaz< conflictul trebuie s< �in< cont de impactul pe care mediul
comunica�ional îl are asupra întregului proces. Comunicarea nu face doar s< scoat< la
lumin< metodele pe care oamenii le folosesc pentru a interac�iona, dar �i s< furnizeze o
în�elegere vital< a evolu�iei conflictului.
În desf<surarea lui, conflictul se bazeaz< pe comunicare; comunicarea este
conduita conflictului, atât pentru lupt<, cât �i pentru ob�inerea de noi suporteri.
50
Comunicarea se afl< �i în inima procesului de solu�ionare, f<r< comunicare rezolvarea
neputându-se realiza.
În vreme ce rezolvarea reclam< comunicare, îns< o bun< comunicare duce în mod
garantat la rezolvare. Altfel spus, un conflict „bun” este tot atât de dependent de
comunicare, ca �i rezolvarea în sine. Unul din rolurile cheie pe care comunicarea le
joac< în conflict este de a ajuta la împ<r�irea universului uman în câmpuri sau în p<r�i
aflate în conflict. Comunicarea este un proces prin care p<r�ile utilizeaz< puterea, fie
prin propagarea unor convingeri proprii despre lume, fie prin clasificarea diferitelor
p<r�i în moduri diferite.
2) Istoria joac< un rol important în influen�area mediului social în care este controlat
conflictul. Locul istoriei în în�elegerea conflictului �i în controlul acestuia este un
domeniu insuficient studiat. Studii istorice asupra conflictului exist< în interiorul unor
discipline, cum ar fi stiin�a politic<. Pu�ini autori au scris despre rolul istoriei în
conflict, în pofida faptului c< istoria joac< un rol crucial în procesul de controlare a
conflictului.
A ignora istoria conflictului seam<n< cu a ignora o linie de falie geologic< ce
str<bate centrul ora�ului – po�i construi pe ea, ora�ul poate rezista un timp, dar în cele
din urm< se va pr<bu�i (Tidwell).
Ultimele studii asupra rezolv<rii conflictului cheltuiesc o energie considerabil<
pentru a examina comportamentul participan�ilor �i a examina strategiile conflictului,
nereu�ind s< dea o explica�ie adecvat< a motivului �i modului în care p<r�ile au ajuns
la alegerile pe care le-au f<cut.
3) Studiul adversarului furnizeaz< o important< leg<tur< între starea intern<,
impulsurile si motiva�iile individului �i societate în ansamblul ei (A. Tidwell).
Oameni care nu s-au înfruntat de ani de zile î�i vor face deodat< o mul�ime de
necazuri. Totusi, într-un fel, având du�m<nii acumulate, oamenii cer ajutorul liderilor
lor. Este foarte important de �tiut în ce conflict este implicat cineva, atunci când î�i face
du�mani. Este o dinamic< necesar< în dezvoltarea �i men�inerea unui conflict. Este
aproape ca �i cum procesul cre<rii de du�mani injecteaz< energie emo�ional< într-un
conflict.
51
Studiul cre<rii unui du�man difer< de studiul oponentului. Toate conflictele bi-
sau multilaterale comport< oponen�i, adic< cel pu�in o parte împotriva c<reia un actor
se angajeaz<. Un oponent este foarte diferit de un du�man, în sensul c< un oponent nu
este o entitate înc<rcat< de evalu<ri, produc<toare de emo�ii, ci, mai degrab<, un actor
care face alegeri de variante dintr-o gam< de variante posibile, împotriva c<ruia o alt<
parte face acela�i lucru, într-un efort de a ob�ine un anumit rezultat pe care �i-l
doreste.
Sistemul du�m<niilor se refer< la procesul prin care sunt crea�i du�manii. Un
du�man este un oponent, dar nu numai atât. Un du�man este o entitate înc<rcat< de
evalu<ri �i generatoare de emo�ii, care prime�te conota�ii valorice negative specifice.
Îndu�m<nirea este procesul cre<rii de asocia�ii valorice negative cu un oponent. Aceste
asocia�ii valorice negative au multe surse, dar indiferent de sursa du�m<niei, ea se
manifest< prin divizarea lumii între „noi” si „ei”. Pentru noi în�ine manifest<m o mare
în�elegere, în timp ce în�elegerea ”celorlal�i” nu este tot atât de conciliant<.
Conduita proast< a oponen�ilor nostri este atribuit< caracterului �i personalit<�ii
acestora, pe când aceea�i comportare a noastr< este scuzat< �i explicat< prin factori
situa�ionali. Scuzarea alia�ilor concomitent cu condamnarea oponen�ilor are la baz< o
eroare de atribuire.
Aceast< eroare de atribuire demonstreaz< faptul c< du�m<nia debuteaz< în minte
�i nu în lumea fizic<. A. Tidwell îl citeaz< pe Keen: „La început, noi cre<m du�manul.
Înaintea armei vine imaginea. Ne gândim ca ceilal�i s< moar<, apoi invent<m toporul de
lupt< sau rachetele balistice, cu ajutorul c<rora s<-i ucidem cu adev<rat” (Keen).
Ne iert<m mai u�or propriile gre�eli, decât pe cei care gre�esc împotriva
noastr<. A�a stând lucrurile, probabil c< suntem prizonierii naturii noastre, inap�i s<
proced<m altfel. Sau probabil c< putem s< ne schimb<m �i s< sc<p<m de eroarea de
atribuire.
Aceste trei elemente, comunicarea, istoria �i du�m<nia exercit< presiuni asupra
noastr<, atunci când încerc<m s< control<m conflictul. Fiecare dintre ele ne influen�eaz<
capacitatea, oportunitatea �i voin�a de a-l rezolva.
Atunci când nu se iau m<suri pentru a rezolva situa�iile conflictuale, se poate
na�te frustrarea. Sursele de frustrare pot exista în individ (ex. prin stabilirea de scopuri
52
nerealiste) sau pot veni din exterior. Frustrarea poate avea ca rezultat o gam< larg< de
comportamente mal-adaptative, nu doar agresivitate �i apatie (Hilgard �i Atkinson,
1967). Acolo unde este bine îngropat un conflict intern, poate fi necesar< psihoterapia
(Barron, 1990).
Când decidem ce e de făcut în fa�a unei situa�ii conflictuale, trebuie s< cânt<rim
riscurile implicate. Sturner (1987, 1990) arat< c< oamenii difer< prin modul în care
trateaz< riscurile, în privin�a volumului analizei �i ac�iunii la care se angajeaz<. El a
clasificat astfel de comportamente în:
- comportament de ascundere - atât analiza, cât �i ac�iunea sunt la un
nivel sc<zut;
- comportament de evitare - analiz< superioar<, dar ac�iune slab<;
- comportament impulsiv – ac�iune bogat<, analiz< de nivel sc<zut;
- comportament de risc calculat - analiz< �i ac�iune de nivel ridicat.
Sturner argumenteaz< c< riscul calculat este în mod normal op�iunea cea mai
dezirabil<, dar el avertizeaz< asupra pericolului persisten�ei în acest tip de comportament
pentru o perioad< prea mare de timp, ceea ce duce la epuizare.
Celor care persist< excesiv în „comportamentul de ascundere", Sturner le
recomand< s< înceap< prin exersarea confrunt<rii cu provoc<ri de mic< anvergur<.
Celor care persist< în „comportamentul de evitare" le recomand< exersarea
mental< a performan�ei lor, practicarea lu<rii unor decizii de mic< importan�< �i
trecerea progresiv< la altele de importan�< m<rit<.
Celor care tind s< fie impulsivi le recomand< exersarea calmului, acordarea
aten�iei la detalii �i utilizarea abilit<�ii analitice. Desigur, „nimic din toate acestea nu
este u�or” (Marilyn Fryer, 1998).
53
Recommended