Albert Kovacs – poetica lui DostoievskiInfluenta lui Dot asupra lui Romanin Rollan, Gide, Dreiser, Andreev, Blii, Thomas Mann, Falkner, Caums, Musil, Kafka Boll, LenzMarin Preda
Dimensiunile si chiar destinele cibilizatiie umane au inceput sa fie marusarte isi in termenii propusi de Dost. Tudor Vianau – adincimea si precizia cunoasterii psihologice au dat opereloor romancierului caracterul unor mari evenimete ale secoulullui, “numerosi cititori in toate partile lumii, s-au simtit rascoliti si modificati. Omul modern a dobidnt o nnoua adicime a constiintei de sine…” p 6Contadictiile: Opera lui do ne ofera nu numai infernul, dar si o noua, posibilia, virsta de aur, el fiin nu doar creatorul luiSvidrigailov si Stavroghin, ci si al printului Miskin si al Omului ridicol. 7. Acest ,,alt” Dostoievski nu va fi impus nici o clipa prin divagatii filosofice si, de fapt, nici nu va fi discutat ca attare…Incercam, mai ales in note si comentarii, sa surprindem starea actuala a cercetarilor dostoievskiene, sa gasim un punct de reper petru progresul real al interpretarii – antidot al comentariilor fara temei, bazaate deseori pe legende. 9. Dostoievski nu s-a considerat nici estetician, nici filosof; cu toate acestea el a fost si una si alta. El s-a manifestat ca un ginditor de seama, e drept, contradictoriu, dar profund si deloc dominat de idei utopice-religioase ce au exaltat pe unii ditre urmasii sai nu chiar fara temei, fiinda aceste idei constituiau uneori o veriga importanta in demersurile sale privind descifrarea tainelor existentei umane. Veriga, deci, dar nu si finalitate. Aceste lucru se poate vedeea cu toata claritatea in sfera ideilor estetice ale romancierului, idei in ansamblu nu numai laice, dar si capabile sa reziste criteriilor adevarului, aplicabile, in acest caz, la realitatile artei si societtii umane insesi.
Scriitorul – chemarea pt problemele teoretie ale artei11. dupa disparitia romancierului, Nikolai Strahov l-a declarat pe Dostoievski, in mod apologetic, adept al teoriei ,,artei pure’’, iar in deceniul al saselea al secolului nostru unii critici, cu totul de pe alte pozitii, l-au respins din aceleasi neintemeiate motive. Gheorghi Fridlender, Robert Louis Jackson, Sven Linner
Problematica omului este focarul prin care trec, unindu-se toate ideile filozofice si etice ale romancierului; == un sistem axiologic. Sistemul ramine deschis atit datorita problematicii, cit si rezolvarilor de fond date de Dostoievski, cre nu vedea omul decit in miscare, in contradictii mistuitoare, in devenire. ,,Omul este un mister. Trebuie sa aduci acet mister la lumina zilei, si daca am sa-mi dedic toata viata acestui tel, n-am sa consider ca am pierdut timpul degeaba: eu ma concentrez asupra acestui mister, pentru ca vreau sa fiu om.”
Dostoievski intelegea personalitatea umana in complexitatea determinarilor ei naturale, antropologice, social si individuale.
12. oameni sarmani – prin interesul pentru psihologie, prin problematica omului, autorul ajunge la radicinile sociale ale existentei, contestind statutul conditiei umane in orinduirea contemporana sub care valorile autentice sint mereu in pericol. 13.tinarul scriitor este cuprins de efervescenta ideilor nobile ale “anilor patruzeci”; interesul filosofic pentru socialismul utopic se transforma si in cazul sau intr-un interes pentru problemele politice care nu exclud solutii revolutionare. Belinki – problematica omului, cu vechi traditii in cultura antica, in Renastere si filosofia iluminismului, a fost reluata de romantici si, in urma lor, de reprezentantii socialismului utopic, de revolutionarul democrat Belinski. Idea cu HristosCitirea scrisorii lui Belinski catre Gogol – 7 iunie 1874: abolirea iobagiei, desfiintarea pedepsei corporale si respectarea, cel putin, a legilor existente. …. Problema taraneasca, situatia scriitorilor.14. in problema taraneasca – daca reformele nu vor fi initiate si aplicate de autoritati, ele vor fi infaputite in mod obligatoriu pe cale revolutionara. Dostoievski – rolul nefast al cenzurii absurde – genuri intregi nu mai pot exista – satira, tragedia pentru ca totul trebuie sa fie infatisat in culori roz.
Teoria lui Dostoievski (Explicatiile lui F. M. Dostoievski) la baza societatii ruse trebuie puse principiile si valorile morale care se gasesc in sinul poporului, in primul rind al taranimii patriarhale, in mediul oamenilor care nu cunosc instrainare si sint capabili sa faca sacrificii pentrru semenii lor, sint capabili de bine si de dragoste. Trebuie depasita prapastia dintre intelectualitate si popor, prapastie creata de reformele lui Petru I, cu efecte contradictorii. … 15. Cultura la mase… problematica omului – izvorul vietii vii, despre omul neinstrainat. Problematica personalitatii umane – care se situeaza pe primul plan in gindirea si opera lui Dostoievski – il detaseaza net de slavofili, promotori ai colectivitatii exclusiviste, adversari ai civilizatiei moderne. Contradictiile din gindirea romancierului se adincesc dupa anii de ocan si exil sub influenta contactelor tot mai largi cu realitatea sociala din Rusia tarista si din Europa occidentala. Dostoievski se prounta impotriva orinduirii existente, dar nu in sensul luptei sociale – singura carel reala in conditiile date -, ci pe baza desfiintarii benevole a proprietatii asupra mijloacelor d productie, pe baza fratiei tuturor oamenilor si popoarelor. … Atitudinea sa fata de socialism este contradictorie: pe de o parte, accepta telul final – promovarea ueni orinduiri in care personalitatea umana va inflori si oamenii vor fi cu totii fericiti – pe de alta parte, respinge (mai ales in publicistica) violenta de oirce natura, inclusiv violenta indreptata impotriva raului. Problema cailor de dezvoltare, inca nerezolvata in epoca, a constituit obiectul unr aprige poliemici in care dreptatea nu totdeauna era de partea romancierului. Mai mult, aprecierile sale in aceasta directie erau uneori total eronate. 16. finalitatea gindirii sale: fericirea tuturor se incadreaza in intregime in problematica omului…
Perspectiva istorica pentru intelegerea contemporaneitatii si prospectarea viitorului Existenta umana – un mister care se dezvaluie numai in procesul devenirii omului. Demersul ontolgic al romancierului devine nelimitat, cosmic, umanul triumfa, depasid solutiile utopic-
religioase sau de alta natura. In acest sens si mitologia crestina apare doar ca un model, altuari de alte mituri, cele antice sau literare, care se subordoneaza problematicii omului si fericirii. Existenta nemijlocita, posibilitatea de comunica, ‘viata vie’ implica problematica omului la Dostoievski valroi precum adevarul si drpetatea, frumosul si binele, autenticitatea trailor si capacitatea omului de a actiona pentru a dobindi fericirea fie si prin sacrificiu si suferinta. Si nu in ultimul rind, conditia omului de a avea idealuri. Pentru Dostoievski existenta autetntic umana era chair imposibila fara un ideal adecvat dezoltarii libera a personalitatii. Idealul se implica in viata individului si a popoarelor prin frumos, postuleaza estetica dostoievskiana, caci idealul este privit prin prisma functionalitatii, prin capacitatea lui de a face pe om fericit. Conceptul despre frumos – Dl.-bov si problemele artei. Arta pentru arta – arta angajata
17. Arta este o necesitate umana primara, ca piinea si apa. Nevoia de frumos, ca si creatia care o intruchipeaza, este inseparabila d om, iar fara ea omul poate nici n-ar mai dori sa traiasca pe pamint. …. Marea taina a creatiei artistice: imaginea frumusteii devine imediat obiectul divinizarii, fara nici un fel de conditii. …. Pentru ca nevoia de frumos se dezvolta cu precadere atuci cind omul se afa in contradictie cu realitatea, in disarmonie, in lupta, adica autnci cidn traieste mai intens, …. Frumosul este armonia, in el se afla chezasia linistii, el intruchipeaza idealurile omului si ale omenirii.
Prima constatare: frumosul este o dimensiune intrinseca a omului, deci este o valoare umana fundamentala. In aceasta calitate, frumosul nu necesita alte conditionair si justifari, is nici nu poate fi transferat in alte sisteme axiologice, pentru ca este util omului in sine, ca atare.
In al doilea rind: fondul conceputului de frumos se defineste ca o permanenta autoarfirmare a omului in lupta sa cu realitatile contrare aspiratiilor sale spre armonie, echilibru si liniste. Frumosul nu este nimic altceva decit intruchiparea iealului vietii traite din plin, activ.
In al treilea rind – caracterul activ al conceptului de frumos ca ideal al vietii pline, legat de lupta si suferitna in numele fericirii. Asadar, la Dostoievski nu apare cultul suferintei pentru suferinta, ca scop in sine; acest cult este subordonat afirmarii personalitatii umane, implinirii idealului.
In al patrulea rind = optiunea sa pentru frumosul ca atribut al vietii normale, sanatoase.
19. …frumosul si arta care il intruchipeaza sint implicate in isasi viata activa, deci: ,,Arta este intotdeauna actuala si eficienta, n-a fost niciodata altfel si, ceea ce este estential: nu poate sa fie altfel. Conceptie legata de Belinski – Privire asupra literaturii ruse din anul 1847 unde se afirma a asa-numita arta izolata de toate celelalte sfere ale veitii “nu a xistat niciodta, nicaieri” cai, argumenteaz criticul, pera, oglindind viata, implica – exprima – vederile, simpatiile si antipatiile creatorului ei. In etapele urmatoare ale creatiei conceptl despre frumos este implicat prin alte aspecte ale sale in prblematica omului si in ideologie in general. In perioada elaborarii romanului Crima si pedeapsa
(1866), sacrificarea, considerata inutila, a frumusetii se asociaza cu sacrificarea vietii insesi. In Idiotul (1868), frumusetea pingarita intruchipeaza insusi destinul uman in societatea antagonista, dominata de interese meschine.
20. Conceptia din Marele Inchizitor: Hristos a stiut ca omul nu poate trai numai cu piine. ….Dacr daca se va oferi si Frumosul, si Piine impruna? Auni omul va fi frustrat de munca, de personalitate, de posibilitatea de a-si jertfi buul pentru aproapele sau – intr-un cuvant, va fi lipit de viata, de idealul vietii. Tata de ce este mai bine sa nu fie proclamat decit un singur ideal, cel spiritual”. Reducerea idealului cristic la Frumos cu greu se poate acorda cu invatatura crestina. Totusi, rolul ideilor relgioase nu se limiteaza aici la rol unui smplu invelis, ci determina caracterul utopci al prevederilor romancierului in prinvinta transformarii vietii. In rest, ideile sint aceleasi, semnalate mai sus finalitatea vietii – fericire tutror in fratie si belug, idealul frumosului implicind afimarea personalitatii umane prin comportament activ, prin munca si disponibilitate pentru sacrificiu. In ansamblu, ideile lui Dostoievski despre frumos, valabile la nivelul unui umanism activ si modern, ne ofera unele solutii esentiale, importante pentru mai multe aspecte ale acestei categorii centrale. Cu toate ca in ceea ce priveste scara relatiilor macro-sociale, dimensiunea politica, ele devin inoperante in doemnil transformarilor sociale, in privinta cailor de urmat, pastrind si aici prerogativele personalitatii liber afirmate, acctive datorita idealului general uman al frumosului.
21. Tragicul si antonmiul sau, comicul – satiricul
Dostoievski, comentarii la Insemnari din subterana: ,,Cauza subteranei – distrugerea credintei in normele generale. <<Nu exista nimic sfint>>”
Pierderea credintei in normele generale nu se refera la nicmi altceva decit la pierderea preceptelor morale, la pierderea idealurilor de facto, in comportament. 22. pierderea valorii est tragica
Fara idealuri omul ajunge la marginea prapastieiDostoievski: ,,Tragismul consta in constiinta mostruozitatii. … Tragismul subteranei este un tragism al suferintei, al autoflagelarii, al constiintei de mai bine fara putinta de atinge aces mai bine…”
Reflectie romantica – antinomia ideal-absenta idealului. Dostoievski aproape de Baudelaire.
23. Carnetele de note 1876-1877 – tragedia si satira - opera lui Griboedov, Gogol, Ostrovski Satira contine tragism: Tragedia si satira sint doua surori care merg laturi si numele lor, al amindurora luate impreuna, este: adevarul
!!Abordarea dialectica a categoriilor estetice – criteriul axiologic al idealului, frumosului, pozitivului si al negativului in sfera satirei si a uritului – elimina supozitiile nefondate ale unor critici referitoare la relativsmul sau morral, la indiferenta fata de bine si de rau.
Opozitia tragicului prin satiric nu prin comic
Romanul si drama
24. Sesizind schimbarile petrecute in societatea rusa si in Europa occidentala, Dostoievski incearca sa creeze o noua forma de roman. …motive pur aristice, dar si introducerea in argumentatia sa factorii sociali si psihologici. Disparitia nobilimii, aparitia burgheziei25. literatura nobiliara – Goncearov, Turgheniev, Tolstoi, romanul realist occidental – cu precadere roman familial. Familia – institutie bine inchegata, obiect pt roman. Dar aceasta famlie nu mai exista, in societatea si in viata particulara a aparut haosul. A disparut ordinea.… Trebuiau gasite forme artsitice pentru haos, pentru exceptional, dar si pentru obisnuit. Trebuiau gasite forme noi. In conceptia lui Dostoievski, romanul se poate constitui numai pe baza crearii unor tipuri umae.
26. Operele lui Dostoievski – romane-tragedii, romane-drame
Dostoievski – distinctia roman – drama
27. Teoria ,,realismului autentic”
28. Descoperira pe care a facut-o literatura secolului trecut: cauza viciilor si a nefericirii oamenilor este mediul, organizarea societatii, inegalitatea, acumularea bogatiilor pe de o parte s a saraciei pe de alta, a devenit fundamentul unui nou umanism.
Dostoievski – recuperarea omului pierdut, in prefata la publicarea traducerii romanului Notre Dame de Paris de Victor Hugo (1862).
29. Omul are vointa libera si chiar obligati de actiona
In articolul Mediul (Jurnalul scriitorului) 1873 – culpabilitatea generala originara, dar si responsabilitatea peresonala a individului, indeamna al ao atitudine activa: ,,Energia, munca si lupta – iata ce transforma mediul. Numa prin munca si lupta se obtine un profil propriu si sentimentul propriei demnitati”.
30. Dostoievski evidentiaza caracterulobiectiv al imprejurarilor – Prospectarea vietii sufletesti, a gindurilor si a pasiunilor umane se face la Dostoievski cu implicarea in ultima instanta a dominantelor sociale. Dar factorii sociali nu sint priviti de el ca fiind exclusivi, unici. Principala descoperire artistica se refera tocmai la complexitatea lumii. Oricec crima are oare o motivatie sociale? Deloc! Deseori numai indirect, in ultima instanta, pot fi depistate asemenea cauze.
31. Crima si pedeapsa – Rakolnikov nu ucide din motive financiare. Motivul decisiv si specific in cazul Raskolnikov este cel teoretic. [Daca as fi ucis numai din pricina foamei … as fi fost… fericit acum!] Prin urmare, eplicatia morala a faptei savirsite ca semn de protest ata de frustrare si nedreptate, este subsumata. Dar si motivatia teoretica amintitta – emanatie a unei societati antagoniste, de inegalitate si asuprire – are si ea fata sa sociala. Esecul experientei, destinul eroului confirma atit falimentul teoriei, cit si caracterul inuman al conditiilor existentiale.
In critica rusa de la Belinski incoace au circutlat doua definitii ale realismului. Prima se baza pe principiul fidelitatii fata de realitate, pe oglindire, iar a doua pe notiunea caracterului tipic. Dostoievski se referea deserori la ambele…
…realism autentic, plenar sau artistic in Vrermea = 1861.
C. Dobrogeanu-Gherea – despre I. L. Caragiale: ,,a avut dreptate marele scriitor rus Dostoievski cind a zis ca o creatiune adevarat artistica e mai adevarata decit viata reala.”
33. dezvaluirea omului in omPrincipiul realismului psihologic se subordoneaza, in poetica roancierului, acestui deziderat de a-l gasi pe om in om. …Arta este intotdeauna o exagerare, dar trebuie sa cunosti masura. ,,Intii trebuie invinse greutatile legate de redarea adevarului realitatii, ca dupa aceea sa te ridici la intalimtea adevarului artistic”.
34. problema tipicului – tipica – o figura noua sau veche,,…numai un scriitor genial sau de mare talent este in stare sa intuiasca tipul cu simtul actualitatii si la timp.”
35. …,,fiecare cuvint este tipic!”Unitatea general/particular = tipicTipic/exceptionalNikolai Strahov – Dostoievski un adept al teoriei arta pentru artaDostoievski catre Strahov, 10 martie 1869 - ,,Eu am o conceptie specifica a mea, prinvind realitatea (in arta), iar ceea ce majoritatea numesc fantasctic si exceptional, pentru mine reprezinta uneori esenta in sine a realitatii. Caracterul obisnuit, banal al fenomenlor si privrea cazona asupra lor nu eset, dupa parerea mea, realism, ba dimpotriva. Orice numar al oricarui ziar… Scriitorii nostri le considera fantastice; dar ei nici nu sint preocupati de ele, cu toate ca ele sint realitatea, fiindca sunt fapte. 36. crima – in fiecare zi
Prezenta fantasticului in arta – la fel ca si exceptionalul. In Jurnalul scriitorulu si carnetele de note – raportul intre fantezie si realitatea(in acord cu Scedrin) Dostoievski: ,,Niciodata fantezia nu poate rezista la comparatia cu realitatea. Scedrin. Acest lucru eu il stiam.” Astfel, dupa Dostoievski nu exista nimic mai fantastic decit realitatea, nu exista chiar nimic mai incredibil;
37. indiferenta
38. spectrul armoniei-disarmoniei si intelegerea substantei insesi a artisticului
39. critica l-a considerat mult timp artist dionisiac, in sensul ca arta sa este disarmonica, construita pe formule contorsionate, colturoase, greoaie. Universul sau artistic apare in aceasta viziune sumbru, tenebros, lipsit de lumina. Din aceste motive, Merejkovski il contrapunea pe ,,modernul”, dionisiacul Dostoievski lui Lev Tolstoi, artist ,,clasic”, apolinic si armonios.
Arta lui Dostoievski - …astazi sesizam cu acuitate si lumina, si armonia, si frumosul autenttic sau afirmarea idealului. 40….il atragea tragedia si aspiratia spre ideal.
Cel mai dificil si cel mai de pret obiectiv de realizat era considerata ,,figura omului – intruchiparea reala a frumosului”, adica figura lui Mikin din romanul Idiotul.
41. Dostoievski a creat el insusi forme armonioase…Nu o armonie superficiala, ci al una ascusa, de adicie, care, amnifestindu-se sub implusul aciunilor contrare, este chiar mai puternica. Acest echilibru fundamental al contrariilor, al complexitatii sustine suprasturctura stilistica cu formele sale deseori aproape incorecte, ,,neglijente” dar functionale.
42. predecesorii lui Dostoievski – din diverse unghiuri specificul arteiBelinski, dupa Hegel, a descifrat ait continutul specific, concre-obiectual, ideatic si afectiv al artei, ci si forma ei in imagini si tablouri. Dif intre poezia subiectiva si obiectiva, intre o opera poetica si alta artistica conceptul specificitatii artistice.
Dostoievski – se refera la natura, la calitatea maginii artistice si a operei literare in ansamblu. ,,pentru a scrie un roman este nevoie, inainte de taote, de trairile reale care au patruns in inima autorului. Aici e treaba de poet. Din aceste emotii si impresii se dezvolta tema, planul ansamblului armonios, inchegat. Aici e deja treaba de artist, desi artistul si poetul se ajuta reciproc si in aceasta privinta si in cealalta, deci in ambele cazuri.
43. Nazuinta suprema a prozatorului Dostoievski era depasirea fazei poeticului si atingerea culmilor artisticului.
Ca artist, Dostoievski se realizeaza in lupta de a conferi armonie disarmoniei, de a surprinde in imagini bine conturate si contrastante complexitatea existentei umane, dialectica gindurilor si a sentimentelor.
II. Arta naratiunii
Arta sa narativa45. prima etapa a receptarii perei, care a durat pina la sfirsitul secolului trecut, a fst intr-o masura sensibila umbrita de neintelegerea vaiatelor perspective narative noi sau utilizate de Dostoievski cu semnificatii noi, ceea ce a dus la interpreati denaturate, pe baza identificarii autorului cu povestitorul fictiv sau, si mai des, cu unul sau altul din personajele sale.
Interpretarea critica a operei – centrate in mare masura pe problemel naratiunii si pe cele adiacente ei.
45. scoala formala rusa, structuralismul, teoria textului si naratologia semiotica…
46. debutul – Oameni sarmani – 1846: reprezentantii drojdiei societatii, aproape de paria, deveneau eroi romanesti, orizonturile noi ale umanismului ne aduceau in pragul unor reevaluari, vizind insa si intcmirea orinduirii existente. O noua structura narativa – sondare a psihicului, a constiintei.
Intr-o scrisoare catre fratele sau Mihail: … Ei nu sint in stare sa-si dea esama ca vorbeste Devuskin si nu eu, si ca Devuskin nici nu poate sa vorbeasca altfel. Se sustine ca romanul este prolix, cind, de fapt, nu se afla in el nici un cuvint de prisos.
Victor Vinogradov – a intuit arhitectonica romaul dostoievskian prin analiza limbajului povestirii.
Belinski – despre Dublul autorul in aceasta opera ,,povesteste istoria eroului in numele sau, dar absolut cu cuvintele si notiunile acestuia”
50. la iceputulu deceniului al saptelea, Dostoievski se angajeaza tot mai mult in polemica nu numai pe probleme literare, dar si ideologice.
Fratii Dostoievski – Vremea, Epoha – se manifesta ca cetateni.Calatoria in occident – ii deschidea largi orizonturi istorice cu taote contradictiile progrsului in condiitile societatii capitaliste. Ca o reactie impotriva golului etic si spiritual observat in mediul intelectualilor rusi ,,rupti de popor” si in societatile burgheze occidentale, se naste teoria sa ,,poporul – sol vital”. 51. contextul ideologic in care au aparut Insemnarile din subterana (1864) este definit, deci, prin complexul de idei din Amintiri din casa mortilor (1860-1862), implicind si prerogativele identificarii cu poporul asuprit si patriarhal, cu ,,viata vie” ca valoare suprema, probleme abordate in publicistica din revista ,,Vremea”, in primul rind, in Insemnari de iarna despre impresii de vara (1863), in care este evidentiata si repinsa, criza morala din societatea capitalista
dezvoltata, este respins nihilismul etic si izolarea individului lipsit de principii spirituale esentiale.
Intepretari gresite – identificarea eroului cu autorul
52. in nuvela, povestirea la persoana intii a eroului nu se reduce la rolul structurii superficiale, la forma gramaticala a enuntului, ci cuprinde structurile de adincime.
Spovedania se dovedeste adecvaa pentru explicitarea sentimentelor, trairilor, ca si pentu postularea pozitiilor ideologice ale eroului, caci personajul dostoievskian devine aici pentru prima data erou ideolog in sensul deplin al cuvintului. Nihilismul acerb il transforma pe acest personaj in anti-eroul. 53. vocea eroului – polifonica. Lipsa de caracter, oscilatiile permanente sint intruchipate intr-un concert al vocilor interioare…
54. printre adversarii eroului se numara si autorul insusi.56. Parodia este tehnica aplicata pe scara larga in nuvela. Rolul asumat aici de povestitor este un rol parodic. Mentalitatea parodiata nu este nimic altceva decit ideologia liberala demagogica, ai carei adepti reproduceau in ,,anii saizeci” formulele ce slujeau in epoca precedenta, in ,,anii patruzeci”, pentru exprimarea unui ideal nobil, ca simple fraze, fara nici o legatura cu starea de fapt, cu realitatea.
In partea a oua a nuvelei, prin aceasta formula sint persiflate niste concepte pseudoromantice si pseudoumaniste: ,,Si cita iubire, Doamne, cita iubire ma napadea uneori in visele mele, in aceste <<mintuiri intru frumos si sublim>>!...”
57. Motivul liberalismului demagogic cumuleaza aici visul romantic desuet pe baza divortului dintre vorbe si fapte.
59. Dostoievski merge chiar mai departe, creind un nou motiv literar: incapacitatea de a actiona – de a trai in sensul adevarat al cuvintului si, cu atit mai mult, de a ,,salva” pe cineva – a intelectualului modern instrainat, egoist, care se dovedeste ifnerior unei femei trezite din decadere, fiindca este lipsit de ,,viata vie”, de dragoste si omenie.
60. ne referim la tezele [nefondate] lui Lev Sestov, potrivit carora in Insemnari din subterana, scriitoru s-a dezis de trecutul sau…,,Daca ar f venit vremea ca visurile generoase ale tineretii sa se infaptuiasca, ar fi fost cu atit mai rau. Daca idealul de fericire al omului se va transofrma cindva in realitate pe pamint, do il blestema cu anticipatie.”
Aici totul este inversat si falsificat. Dostoievski deplinge, de fapt, situatia exc inversa: imposiblitatea omului de subterana de a infaptui in viata prerogativele moralei, neputinta lui de a fi bun si de a iubi;… vaduvirea de ontinut a idealurilor de frmos si sublim.
Dostoievski: ,,Sint mindur ca am fost primul care am scos la lumina zilei pe reprezentatul majoritatii rusesti si primul care a demascat resorturile sale monstruoase si tragice. Tragismul consta in constiita mostruozitatii… am fost singurul care am scos in evidnta tragismul subteranei, un tragism al suferintei, al autoflagelarii, al constiintei de mai bine fara putinta de a atinge acest mai bine si, in primul rind, al convingerii de necontestat a acestor nefericiti ca toti sint la fel ca ei, deci, la ce bun sa se mai indrepte…. Cauza subteranei: distrugerea credintei in regulile generale <<Nimic nu este sfint>>.
61. motivul virsta de aur – raiul pe pamint – (in Mit si motiv) – romancierul considera increderea in om si in capacitatea individului de a comunica cu altii si a face bine altora conditia primordiala a existentei umane.
Skaftimov – Dostoievski = ideolog al dragostei si constiintei
62. Ion Ianosi – Dostoievski – tragedia subteranei. La Sestov ,,sofismul eeste elementar, cit se poate de schematic: omul din subterana uraste evidentele – inseamana ca Dostoievski e adeptul haosului; omul din subterana denuta spiritivel constructive, pe Aristotel, Kant, Schiller – rezulta de acii limpede ca Dostoievski e irationalist; omul din subterana e artistocratic si individualist – dovada clara a dispretului pe care Dostoievski il resimte fata de oamenii de rind…, omul din subterana detesta lgoia, stiinta, morala – se intimpla astfel pentru ca ods a depasit distinctia dintre adevar, bine si rau, uman si inuman”
62. ion ianosi se contazice: ,,a gustat din frcutul oprit al desfriului intelectual si moral” … Dostoievski ii apare ,,drept precursor al irationalismului si al antirationalismului, al literaturii amorale si al literaturii ireconciabil opuse amoralismului…
Doar din inertie
63. Mihail Bahtin – polifonia romanului – Insemnari din subterana. …
64. concertul vocilor din dialogul eroilor care apreciaza necontenit totul din jurul lor si se autoapreciaza social si moral, devenind, deci, eroi-ideologi. …In realitatea vocea autorului este omniprezenta, ea fiind implicata in discursul personajelor prin stilul indirect liber, de exemplu. Personajele – includ si vocea autorului. Punctul de vedere auctorial se afirma si in romanele lui Dostoievski prin ,,multitudinea de caractere si destine”, deci prin imanenta povestrii, ca si prin logica enuntului din vocile personajelor, covi cre sitn treute in proza lui Dostoievski printr-un sistem complex de validare. Pe de alta parte, discursul ,,eroului ideologic”, exprimind un univers aparte si aprecierea acestui
univers, se subordoneaza, totusi, ,,imaginii obiecctive a eroului spre a deveni unul din elementele ce-l caracterizeaza”. Polifonia – dialogul intre personaje la nivelul compozitiei fagmentului si al unor subansambluri.
65. Dostoievski desfasoara in fata cititorului o viziunea personala a lumii
Jacques Catteau – La creation litteraire chez Dostoievski: prin compozitia romanelor dostoievskiene se realizeaza libertatea eroilor si, in acelasi timp, libertatea autorului; chiar mai mult: viiunea lui superioara, adevarul sau exprimat cu autoritate. Catteau – ideea suveranitatii ,,vocii” autorului, idee care limiteaza teza polifoniei
Gyula Kiraly – structua artitica si gindirea epica obiectiva dostoievskian, Serghei Bocearov – noutatea stilului Lidia Sokolova (traditia lui Vinogradov) imiplicatiile vorbirii directe si indirecte libere in textul literar.66. Wolf Schimd – teoria textului si a semioticii. Intelegem ca teoria comunicarii intereseaza pe criticul si istoricul literar din punctul de vedere al instrumentelor de analiza, dar ea nu le paote oferi principii pentru aprecieri de valoare.
La romancierul rus, forma narativa si desfasurarea epica integreaza, dupa anumite legi compozitionale, planurile real-psihologic, filozofic si fantastic, atribuind imaginilor multiple ipostaze.
Crima si pedeapsa – autorul impersonal, dar omniscient: ,,Povestire in numele meu si nu in numele lui. …Spovedania in numele autorului…
67. la Dostoievski insa cel mai important lucru se dovedet a fi mutarea accentului pe constiinta eroului atit in ceea ce priveste dimensiunea ei existential, aspectul psihologic, cit si functia ei receptaore, intregistrarea lumii epice obiective. Scriitorul, ca sa-I ofere cititorului o iluzie cit mai deplina a vietii, trebuie sa se retraga, in calitate de autor vizibil sau comentator, cit mai departe posibil.
In Demonii, optica deseori ingusta si banala a cronicarului Anatol Lavrentievici G – v, … dezvaluie o panorama coplesitoare a haosului care ascunde, la nivelul structurilor de adincime, la nivelul viziunii auctorial, coliziile tragice aparute, intr-o societate antagonista, in sinul miscarilor anarhiste si teroriste.
69. Fratii Karamazov: insusi modelul narativ de baza indica relativziarea enuntului, caci comentariile ,,biografului” imbraca haina subiectivitatii: asa cred, probabil, se prea poate, mi se pare, imi dau seama, etc.Titlurile cartilor si capitolelor: din perspectiva naratorului fictiv
70. spovedania lui Dmitri – asculata ca o destainuire, poemul lui Ivan este prezentat si ascultat ca o opera de arta, insemnarile lui Aleosa – citite si apoi vocile receptibile auditiv…
In unele parti – autorul omniscientInsa, eroii – agenti narativi
71. monologul interior – gerutate specifica. Sorina Balanescu: ,,reducind in monologul interior si in comentariul indirect-liber cuvintul personajului, textul naratorului ofera pasaje derutante pentru cel inclinat sa afle pretutindeni in text privirea evident limiata a comentatorului creditabil fata de toti protagonistii. ….Nu ma putin, vocea naratorului inclinia spre comentariul din off, solidarizindu-se, pe alocuri, cu opnia publica”.
Distanta epica mult marita si potentata pusa in slujba obiectivitatii si artisticitatii – prin retragerea autorului in umbra. Ubstiuitea se face pe neobservate – Gyula Kiraly: ,,nu naratorul, ci autorul nedeclarat este prezent in ultima scena din romanul Idiotul in care Mikin il viziteaza pe Rogojin. La fel si spovedania lui stavroghin.
72. Durmul parurs de ds de la Omane sarmani la Fratii Karamazov a fsot, in buna parte, durmul escaladarii piscurilor artei narative. Optiunea in favoaea povestirii rrpin intermediar, polifonie si corelarea voilor prin vorbire indirect libera, acerditarea naratorului, cu cuimpul su de viziune limitat, prin vocea uctorila si imanenta epica a intamplarilor = esentiale in proza sa. Se adauga fluxul drmatizat al constiintei, monologul nterior implicind nu numai un conlocutor – cititorul implicat – dar si vocile oponentilor.
Lumea reala – natura si civilizatia, societatea si individul, zborul imaginatiei si afectiveitatea profunda – a inceput sa fie oglindita pritr-o constiita sfisita de suferinte, de indemnuri nedeslusite spre o alta existenta, autentic umana... Scriitorul a stiut sa sporeasca distanta epica prin polifonie, prin redarea vocilor personajelor; cu alte cuinte, a stiut sa sporeasca obiectivitatea modelului artistic prin subiectivitate.
Structuri narative, sfera functionalitatii estetice si a modalitatirlo si a distantarii de obiet
III. Psihologia blestemata si arhetipurile epocii
Dedublarea: structura si semnificatie
Dublul – Alter ego, Omul dedublat
74. Belinski: In Dublul autorul a demonstrat o imensa forta de creatie; reoul face parte dintre cele mai complexe si indraznete caractere, de conceptie autentia… opera aceasta este plina de inteligenta si adevara,… inalta maiestrie artistica
Valeri Maikov: anatomia sufletului uman, care se prabuseste in societatea civilizata, mcinat fiind de interese particulareDoboliubov: Goliadkin – omul-cirpa, protesteaza, om icult, caracter slbat ….Andre Gide – simultaneitatea a doua grupuri de emotii (ura si iubire) – se interfereaza si se suprapun
76. Interpretari:
1. Lupta vesnica, in sufletul fiecarui om dintre bine si rau in sens metafizic. Semnificatia magica a numarului doi, gemenii, narcis
2. Supralicitarea implicatiilor sociale. Vladimir Ermilov: negarea caracterului tragic al destinului eroului dostoievskian: ,,tendinta de indepartarea de baza sociala, tenditna de a inlcoui socialului prin psihologic a fost prea puternica. ,,injosirea omului in opera autorului fiindca … pesimism,…
Dostoievski – Goliadkin ca pe un ,,tip social”F. Evnin – in traditia umanista a Oamenilor sarmani, Dublul pe aceasta traditie
77. Evnin: esenta dedublarii lui Goliadnkin nu in dedublarea interioara, ci in substituirea exterioara, in inlaturarea lui din locul ocupat de el in viata.
Este vorba, intr-adevar, de substituire, si nu de dedublare?
Atmosfera ambiguitatii78. Dublul – doua domenii polarizate si ostile, doua universuri, doua sisteme de valori care determina atit fenomenele de constiinta, cit si destinul eroului principal. Primul univers – cel al straturilor superioare ale societatii – oamenilro din aceasta lume le sint asigurate exitenta si conditiile pt afirmarea personalitatii.Al doilea univers – universul valorilor umane autentice, al cinstei si demnitatii – apare ca un scop al afirmarii, in planul al doilea
Cele doua universuri – independenta relativa (polifonia) ciocnirea invevitabila. Viata insasi a romanului si dedublarea eroului se nasc din comunicarea si ciocnirea dintre cele doua universuri ce se regasesc in diferite structurei ale operei..
85. entitatile, componentele mentionate ale structurii apar in roman intr-o permaneta miscare, dezvaluind cauzale si semnificatia dedublarii. Eroull tinde spre o situatie sociala si spre o stare de mijloc intre cele doua universuri, sufletul lui se imparte intre ele.
!!86. motivul dedublarii – expulzarea lui Goliadkin din casa lui Berendee. Cauzele dedublarii sunt mai adinci: prima este de natura biologica si sociala, a doua de natura etica: patrunderea in constiinta eroului a principiilor societatii baate pe antagonisme si acceptarea falselor mijloace de
afirmare a personalitatii – baniii ca o forma de exprimare (al inceput ascunsa, apoi dechisa a acestor principii, a uneltirilor, a vanitatii, etc.
In interpretarea dedublarii apare in mod planre umanismul lui Dostoievski.
88. …meritul neconstestat al lui Goliadkin pina la dedublarea sa, consta in faptul ca el e cinstit, opunindu-se societatii in care domneau relatii antiumane. Incercarea lui Goliadkin de a-si afirma personalitatea are insa un rezultat contrariu distrugerea personalitatii. …Umanismul lui Dostoievski se manifesta aici cu o frota desoebit, scriitorul declarindu-si deschis atasamentul petnru omul scos din viata.
89, Goliadkin- om lipsit de taira de caracter, sarac cu duhul, dar ambitios, un om care incearca sa-si afirme personalitatea prigonita cu mijloace false, care doreste sa impace valorile umane autentice cu morala ipocrita a societatii intemeiate p antagonisme si sfirseste prin dedublare, pin destramarea patologica a constiintei. Personajul este dezvaluit de Dostoievski in parte prin procedeele artistice ale exceptionalului si fantasticului, care devni dominante caracteristice pentu arta lui din perioada maturitatii.
Dostoievski: ,,N-am reusit sa realizez cu desavrrisire forma romanului”
90. ... o noua sinteza a planurillor social, psihologic si filozofic care se erealizaeaza, de exemplu, prin unitatea organiza dintre realitatea vie, nemijlocita a personajelor si idee, in cazaul marilor romane Crima si pedeapsa, idiotul, Fratii Karamazov. Personajele centraale ale acestor opere nu sint decit simboluri sau metafore cu ajutorul carora sa fie rezolvate provleme general umane sau sociale, ci, fiind concepte inspritiurl artei realiste, ele intruchipeaza – pe baza unei analize mai adinci a psihoolgiei umane – unitatea dialectica a componentelor generale, naturael, sociale si concret individuale ale personalitatii…
Adolescentul – dedublarea are o alta semnificatie decit in DublulVersilov dedublarea apre temporarar, intr-n moment de tensiune si criza ca urmare a neputintei lui de a alege intre idealurile abstracte, vag socialiste si contopirea cu poporul, intre asiuea pentru frumusetea feminina si dragostea cu precadere spirituala, intre scepticism si ujn crez pozitiv, etc.
93. Dostoievski catre I. F. Unghe 1880 – dedublarea inteleasa aici ca ,,o trasatura proprie naturii umane in general, dar rara intilnita in realiteata cu atita forta ca la Dvs. Iat de ce imi sunteti atit de draga, pentru ca aceasta dedbulare a Dv.s este absolut identica cu cea care se manifesta si s-a manifestat toata viata la mine. Ea este un chin fara margini, dar, in acelasi timp,, si o mare desfatare: ea reprezinta aiti o constiinta puternica si o nevoie de autorcontrol, cit si prezenta in rpopria naotura a constiintei unei datorii morale fata de ropria persoana si fata de omenire.”
Andre Gide – dedublarea se cofuda cu vobarismul si se manifesta la orice personalitate care tinde spre ideal.
94. contradictia intre ideal si real, dintre vis si realitate94. multe conceptii, religioase sau metafizice, vad in dedublare o trasatura universala, permanenta, a omului in general, intrucit – potrivit acestor conceptii – in natura umana se afla originea binelui si raului, iar omul este o adevarata arena in care se confruta binele si rau. Dumnezeu si diavolul, ingerii si demonii sint produse ale unor concepte de acest fel. La romantici, binele si raul incep sa capete un sens concret-istoric, sugerind anumite laturi ale societatii antagoniste.
In romanul lui Dostoievski dedublarea capata un sens psihologic real. Aici, dedublarea nu este infatisat ca o trasatura universala, permanenta a naturii umane sau ca rezultata al actiunii uor forte exterioarae, supranaturale, ci apare ca o contradictie reala intre diferitele laturi ale unui anumit caracter, intr-o anumit societate. ….La Dostoievski dedublarea se refera la trasaturi omenesti concrete: onestitatea si ipocrizie, demnitate si slugarnicie. …Relevarea dzintegrarii fiintei umane, dezintegrare determinata de conditii istorice concrete iata in ce consta caracterul inovator si forta artei lui Dostoievski 95. tragismul unor incercari de afirmare, de catre ome, a personalitatii sale prin mijloace atni-umane. … contradictii ale societatii contemporane se manifesta la Dostoievski in interiorul constiintei umane, in sufletul omului. In constiinta eroului dostoievskian valorile umane nu sitn pur si simmplu eliminate (Stendhal, Balzac) ci coexista cu valorile false ale lumii inconjuratoare, pricinuind suferinte chinuitoare si culminind cu pieirea sau descompunerea personalitatii umane.
De aici noutatea si puterea umanismului sau -.
2. Corelarea asociativ-constrastiva a personajelor
Prospectarea constiintei sfisiate – fenomen despre care aminteste si Hegel in legatura cu omul ,,societatii civice”, burgheze - dedublarea psihologica sub variate aspecte.
96. Insemnari din subterana = pt omul din subtereana nu exista iesire, …incatiune definitiva, un antierou. …starea de instrainare, existenta absurda.
Demonii – poetica noua a dedublarii
97. La Tihon
Primul element al dedublarii psihologice a lui stavroghin este ezitarea in cazul unei deizii, a unei actiuni intre doua extreme posibile, intre da si nu.
98. Stavroghin – [instrainarea interioara!!]
Halucinatia sa motivatie interioara este produsul dedublarii: ,Sitn tot eu, sub direrite aspecte, asta e tot”
Stavroghin – credre, vrea sa creada ca dublul sau este diavolul.
Natura dedublarii – duce la motivatia interioara
Stavroghin lui Tihon: ,,Va iubesc”
Painajenul – semn al mortii, al inexistentei absolute, semnul infernului – prezent si in Crima si pedeapsa – paianjenul – simbol al reaului din Svidrigailov
Casatoria cu Maria Labiadkina – in sufletul sau reiinvie visul despre fericire – contrapunctul – chiar contaiul absolut al cimei.
Clatinatul din cap al Matriosei, cu pumnul ridicat, amenintator.
Procesul dedublarii la Stavroghin
101. structura dedublarii si in plan psihologic: orgoliu si umilinta, umilinta si ura, urar si gragoste, curaj si frica, tandrete si grosolonia, sfidaare si smerenie
Stav se imparte intre doua ,,euri” din constiinta sa: primul crede in iertarrea macare a unui om l-ar fi usroat, iar al doilea este orgolios si sfidator.
Tihon: ,,Renuntati la orgoliu”
102. stav suparat pe psihologie. – de fapt blestemata este dedublarea acuta a personalitatii care a devenit fatala pentru destinul sau. O dedublare preponderent spirituala, cauzata de factori morarli si filozofici, aparuti in urma savirsirii crimei
104. 1872 – incercand sa obtina acordul reviste Ruskki vestnik – pentru publicarea La Tihon: despre Stav: ,,Acesta ete un adevarat tp social (in acceptiunea me, un tip rus al nostru, un om fara nici o activitate dar nu din dorinta proprie de a fi trindav, ci din cazua c si-a poierdut contactul cu tot ce e natioanl, popular si, ceea ce este mai important – credinta; el este un desfrinat …, dar nu lipsit de constiinta…. Dorinta de a renaste, pentru a putea crede din nou in ceva…”
Andre Gide: ,,incarcate in cel mai inalt grad de idei, romanele lui Dostoievski nu sint neicodata abstracte, ci ramin totdeauna romane, ramin cartile cele mai trepidante, cele mai pline de viata, cunoscute de mine. …Creatorul – pe teritoriul umanului (nu simbolizarii_
105. Elena Loghinski – termenii textuali si extratextuali, printre care un numar mare de imagini, peresonaje si concepte de sorginte litearara au, in intentia romancierului menira sa contituite repere pentru cearea de noi personaje.
Valeriu Cristea: argumentatie multiplana Stav apare ca o realitate artistice indubitabila tocmai ca personaj. Stav – statut unic, irepetabil. Stav acet vulcan sitnt
,,Atrasi de masa gravitationala enorma a protagonistului, toti ceilalti erioi ari romanuli se rotes in jurul lui … Soae, lumina, inalte steagul…
106. italianul Eridano Bazzarelli: functia estetica a personajului prin identitatea cit si prin divorul lui cu modelul omului real, cu contintul peronajului la nivelul fabulei. …principiul deformarii in opera lui Dostoievski.
107. Dobroiubov – doua tipuri de personaje: inraitul si sfiosul. Apoi tMihailovski indica tipul rapitorului si al victimei, al lupului si al mielullui
Leonid Grossman: ginditori si visotair, fete plingarete, voluptuosi, mascarici, dedublati din ubteranar, rusul cu suflet large, cel cu inima curata, profeti intelepti, umiliti, ….nihilisti, ..femie orgolioase…
,,populatia lumii dostoievskiene…
108. arhetip al epocii –
Ion Ianosi – 109: ,, Stav este permanent acelasi ideil sale fara numar sint o signur idee, trasaturile lui multiple se reduc la una singura, el are o unica masa, aceeasi cu a omului din subterana, cu al lui Raskolnikov 108. arhetip al epocii –
Ion Ianosi – 109: ,, Stav este permanent acelasi ideil sale fara numar sint o signur idee, trasaturile lui multiple se reduc la una singura, el are o unica masa, aceeasi cu a omului din subterana, cu al lui Raskolnikov, Ipplit, Kirilov, Versilov si Ivan Karamazov.
Formula lui ,,este … si nu este…”
112. La prima vedere, unui anumit arhetip al epocii ii apartine mai multe personaje di diferite romane. De ex, Raskolnikov, Miksin, Ivan pot fi calificati ca reprezentanti ai unui asemenea arhetip, si anume al tinrarului intelecutal rus preocupat de rezolvarea problemelor existentiale ael omului si societatii. Dar de fapt aceste personaje sunt caractere, tipurin independente, autonome.
Tehnica dezvaluirii interferentelor preponderent psihologice, etice si filozofice in caracterul personajelor constituie un procedeu artistic pe care noi il numim corelare asociativa contrastiva. Cu ajutorul cestei tehinic se realizeaza compozitie intregului, strucutra operei.
Legata de dedublare, insa .., = suprapunera partiala, de interferenta unor caractere autonome.
Raskolnikov nu e dedublat ci contradictoruiu … 116.
--------------------------------------------------------------------------------------------------
Dinu Pillat – Dostoievski in constiinta literara romaneasca
- 20.02.1881 - Prima mentionare Telegraful din Bucuresti: Zamfir Arbore, Din Rusia – despre moartea autorului, scurta descriere a vietii, executia, Siberia, Amintiri din Casa mortilor
- 1885 E. M Vogue – La religion de la souffrance, in Franta- 1884 - C. Dobrogeanu Gherea in ziarul Romanul, introducere la Umiliti si Ofensati.
o Ne gasim inainte unui act de receptivitate dintre cele mai onorabile: ,,o tragere de inima pentru analiza psihica a suferinteleo morale si materiale a desmonstenitilro” misticsim - ,,in suferinta e fericirea”.
o Ghere: ,,in puterea de adevar” cu care Dostoievski reda infernul suferintei umane, el ,,n-are egal in literatura europeana”
o ,,genialele creatiuni” dostoievskiene: Amintiri dinc acasa mortilor in care ,,sufletul intreg al criminalului” apre surprins ,,cu o maiestrie fara seaman”, Crima si pedeapssa ,,cu scene tragice si totoodata de cel mai mare umanitarism” care lasa pana la urma ,,o impresiune ce seamana cu un vis grozav” si Umiliti si ofensati ,,in care pasiunile sint descrise cu mai putina justete, dar mai gingas”.
o Demonii: ,,marele roman al lui Dostoievski” roman care ramina insa pentru el, cdupa cum era de asteptat la un socialist al epocii ,,o caricatura scrisa de un mo partinitor si pornit contra revolutionarilor”
- 1895 Ce trebuie sa traducem, in Lumea noua, 22 ianuarie 1895: Crima si pedeapsa ,,punctul culminantt ar fi Madame ovar sau pentru Stendhal Rouge et Noir”. Referindu-se la Vlahuta in legatura cu lipsa sentimentului naturii la unii scriitori, criticul intelege sa aduca in discutie pe Dostoievski, ca exempl de autor preocupat numai de spectacolul oferite de universul moral: ,,Acest exclusivism, - tine sa sbulinierze c Dobrogeanu-Gherea – ca orice exlusivims, e vatamator petnru arta, nu mai incapae indoiala, dar in parte tot el a facut cu putinta ca Dostoievski sa fie unul din cei mai mari analisti sufletesti ai omenirii, sa se ricie cu anlaiza sa pina la Shakespeare” (in Studii critice, bucuresti 1890, pag 225)
- 1892, ziarul Munca, traducerea povestirii Baiatul la pomul de Craciu al lui Hristos, H. Sanielevci
- 1894, lumea noua,, Has., 12 decembrie, rubrica Galeria literara, organul partidului socialist. Dostoievski, inainte de Stendhal si Mark Twai – o scurta biografie: Dostoievski ,,avind o sensibilitate de femee si o organizatie nervoasa extrem de enervata
trebuia sa devina de la sine u adinc spiholog, un cercetatro strauitor al sufletului omenesc”. Oameni sarmani, Idiotul, posedatii, Crima si pedeapsa, cel mai bun roman, care … studentul, omor un batran.
o Dostoievski, chiar daca ,,nu avusese un ideal bine hotarit” a izbutit sa descrie asa de bine suferintele omenesti si starea patologica a paturei culte din Rusia incit toti ce ce sufereau, toti umilitii si toti nemultumitii il adorau ca pe un Dumnezeu, il citeau cu patima, fiinda in cartile lui isi regaseau propriul lor suflet”
1904, Morala in arta, H. Snielevici, in Arta, 19 aprilie 1904: Crima si pedeapsa: ,,ne cere compatimirea petru ucigasul Rascolniko, si i-o dam, fiindca vedem intr-insul un crimianl inconstient, impins de o vointa misterioasa, poate de o ereditate fatala – victima nenorocita si vrednica de mila”.
13. Traduceri din Dostoievski dupa intermediare franceze sau germane, apromimative. Turgheniev si Tolstoi erau tradusi masiv in acea epoca, din Dostoievski se traduce relativ putin si cu totul la intimplare. Umiliti si ofensati ajunge sa fie publicat integral, in foiletonul Romanul, intre 21 sept 1885 si 23 ianuarie 1886, nu acelasi lucru esste si cazul cu Insemnari din casa moaarta – Romania libera, cateva capitole intre 14 oct 188 si 14 martie 1887; Crima si pedeapsa – fragmente in Contempoanul august 1886, Marmeladov (trrad V. G. Mortun), in foiletonul Drapelul 26 sept 26 dec 1888, Gazeta 22 oct – 2 noi 1896
Volum editat 1898-1899 Trad M. CanianuSpiritul subeteran – partea a doua, sub titlul liza in filetonul Drapelului intre 23 dec 1890 14 iulie 1891. Din Jurnalul unui scriitor – Krotkaia (in Fintina Blanduziei 4 dec 1888 – 29 ianuriar 1889) si La pomul de craciu al lui Christos – cel mai reprodus text, Romanul, Tribuna, etc. II.
I. L. Caragiale – a citit Tolstoi, dar nu stim despre Dostoievski Fiica sa Ecaterina Logadi – autorii preferati Dostoievski. Similaritati cu O faclie de Paste si Napasta – Crima si pedeapsa.
Dobrogeanu-Gherea: ,,In nuvea lui Caragiale nu e simtamintul groazei si al remuscarii unui om care a ucsi, ci graoza unui om de a nu fi el ucis. Simtamintul de graoza e tot ce are comun Crima si pedeapsa a lui Dsot si nuvela lui Caragiale (…) Una din doua: ori Leiba va muri de mia ucigasa a lui Gehorghe ori vreo intimplare fericita il va scapa. Cazul intii ar putea sa se incumete a-l zugravi numai Dostoievski. Si atunci poate, din pana acestui suflet intunecat, a acestui geniu colosal, ar iesi una din acele scene ingozitoare, precum e aceea a ucideii Nastasiei din romanul Idiotul. Caragiale a ales cazul al doilea (…) In drama Napasta nis e zugraveste o alta stare sufleteasca: goraza care cuprinde ugletul dupa o crima comisa, remscarea si frica ispasirei acestei crime. Subiectul e mai acelasi ca in Crima si pedeapsa. Este oare aici un plagiat, cum pareau a zice uii? Nimic mai gresit (…) Ceea ce desosebeste, spre exemplu, scriere lui Dostoievski de a
lui Caragiale, in afara de gradul ttaletului ori a genialitatii, e deosebirea temperamentului, intelectului, organizatiunii psihice a scriitorilor si deci deosebirea simtamitelero multiple, incorporate in operele lor” Gherea – Facilai de Paste si Napasta –in Studii critice, II, buc, 1891, pag. 132-180.
N. Iorga – apara Napasta – viziunea esential deosebita intra Napasta si piesele si romanele rusesti cu subiecte analoage (Puterea intunericului, Tolstoi si Crima si pedeapsa) a caror trasatura distinctiva ar sta in puterea cu ccare ationeaa simtul moral. ,,Rascolnicov – precizeaz N. Orga – din momentul cind ucie pe camatareasa si pe soara sa n-are o clipa de odihna pina nu plateste singele varsat in omaturile Siberiei (…) Cita deosebire in Dragomir! (…) SI aceasta indiferant morala, aceasta amoralitat a lui Drragomir intilnita si la alte popoare romanice ) constituie deosebirea dintre piesa facut de Caragiale si operele rusesti” N. Iorga, Napasta, in lupta 18 februarie 1890.
N. Iorga la Iasi – cel de-al treilea mare rus, dupa Toltoi si Turgheniev - ,,cu dureri atit de grozvae intr- atmosfera morala atit de tulbure” N. Iorga, Universitatea de acasa, in O viata de om, I, Bucuresti, 1934, pg. 168.
18. Duiliu Zamfirescu in scrisoarea catre Titu Maiorescu din 1890 – O faclie de Paste, Napasta – atorul intra intr-o faza noua, aceea de a citi partea lautnrica a complexului firii omenesti, a alege din aceasta parte numai unele excrescente si al e studia pina in particularitatile lor patologice, denotind prin aceasta a fi fost ,,inriurit” de un anumit gen de opere din lierarura rusa, de al Amintiri din casa mortilor si Crima si pedeapsa de Dostoievski la Printul Nehliudov si Puterea intnericului de Tolstoi.
19. ceea ce merge in romanul psihologic nu merge in teatru.
Duiliu Zamfirescu si Titu Maiorescu in scrisori – bucuresti, 1944, pg. 68.
20. Titu Maiorescu - ,,Simbata 23 aprilie 1883. Sfintul Gheorghe. Zi frumoasa, foarte cald, N-am pimit pe nimeni, citind extrem de originalul roman al lui Dostoievski, Raskolnikov, tradus in nemteste (destul de rau) de Wilhelm Henckel.” Titu Maiorescu, Insemnari zilnice, vol II, 1881-1886, Buc, pg. 180.
III.
Pana la sf razb II receptarea lui Dostoievski f slaba.
Goga, Sadoveanu, Agarbiceanu, Glaction
21. Goga: Crima si pedeapsa: cea mai zguduitoare lectura din tinerete Octavian Goga, Fragmente autobiografice, Buc, 1938, pg. 33. Dostoievski il duce pe la 20 de ani la o ,,revizuire a problemelor morale” si la ,schimbarea conceptie de viata”. Chiar daca la maturitate, Crima si pedeapsa si Idiotul – valoarea unor studii de clinica
Sadoveanu – pretuai grozav la 18ani pe Dostoievski.: citita cu ardoare dupa liceu, ii pune nerii la incercare, e un obiect de adevarata suferinta (Valer Donea, Viata opera si personalitatea lui m Sadoveanu, Ion Biberi, Mihail Sadoveanu, in Lumea de miine vazut de …, Bucuresti, 945, p. 32.
22. Agarbiceanu: autorul Demnonilor, un mare vrajitor, se numara printre cei citiva autori care lau lasat un rastimp zapacit, deorientat, infrint. In constrast c Totstoi si Gogol, ,,mai masii, mai solizi, mai omenesti” Dostoievski si Andreeev ii fac impresia unor ,,posedati”, care te duc ,,in virtejuri ametitaore, fara rasuflet”. Ion Agarbiceanu, Marturisiri, Revista Fundatiilor regale, 1 decembrie, 1941, p. 554.
Gala Galaction: autorul Fratilor Karamazov i-a generat ,,mpresii neuitate” pina la sfirsitul vietii. ,,Eroii lui Dostoievski si ai lui Tolstoi” sint pomeniti de el, ca a-I fi fost ,,tovarasii inimii” si totodata ,consilierii conceptiilor artistice” Gala Galaction, Un stralucit fenomen cultural, in Romania libera, 20 oct, 1947.
Inre 1900 si 1920 – putine traucerei, douar scurte fragmente din Idiotul (revista moderna, 25 noi, 2 decem) si inceputul povestirii Nopti senine, C. Stateanu, in Carmen, 25 dec 1902.
Insa, traduceri in volum: Biblioteca pentru toti: o culegere de Povestiri (190), trad N. Dascovici;
O culegere de Nuvele (1911) – trad B. Marian: Gazda, Pom de Craciu si nunta, Un roman in noua scrisori.
Amintiri din casa mortilor – 2 ediari, trad. Tudor Arghezi, 1912,
Fascicole: trad, Stefania Theodoru 1914.
1915, Fratii Karamazov, foiletoare, nefinalizata.
Netoska, Romanul unei fete sarmane, trad. G. B. Rares, 1918.
Tudor Arghezi, dupa un intermediar francez, expresivitatea comunicarii
Argheezi: Adevarul literar si artistic din 1931, T. Arghezi, In memoria lui Dostoievski, Adevarul literar si artistic, 8 februarie 1931.
INTELEGEREA LUI DOSTOIEVSKI
(1920-1944)
Metafizica concreta a romanelor lui Dostoievski
Amintir din casa mortilor – AL. Iacobescu, doua editii, 1926, 1944
Crima si pedeapsa patru reeditari, S. Avramof 1922, Ion Pasdin 1939
Fratii Karazmaozv,text prescurtat scandalor George B. Rares, retiparita 1921, 1929
N. Dascovic – editia II partea a zcecea din Fratii Karamazov, Precoii in 1923
Gorge B. Rares – 1929, acelasi text plus cauti din tineretez: Gelozie pedepsita, Martuisirea, Un roman in nnoua scrisori, Krotkaia (Jurnalul unui scriitor)…. Pus un volum separat O femei balinda, reprodus acum sub titlur Iuvire tragica.
Zizica Patrascanu 1931, Idiotul – si Fratii Karamzov
Doua traducei Spovedania lui Stavroghin: R. D in 1925,
George B. Rares in 1928.
Umiliti si obiditi – Al Iacobescu 1925
Jucatorul – Th. Constant 1940
Eternul sot CN Negoita si Mihai Straje 1940
Visul unui om ridicul – 1927 Ion Calugrau, si alta traducere G. M. Vladescu su titlul Adevarul la sfarsitul unui mic volum cu denumirea Crodocilul
Retradus L. Filianovici si I. Teodorescu – La pomul de Craciun al lui Christos (Jurnalul unui scriito) si Visul unui om ridicul, doua editii 1928, 1930.
Domnul des ub pat 1930 (Dionisie Tudoran
Suflet de copil 1933 G. B. Rares
Hotul cinstit 1936 Ion Stahov
Romanul unui necunoscut – Omin
Dublul 1938 sub titul Nebunul th. Constant.
31. In general, autorul rus este tradus dupa intermediare franceze, cu o lipsa de probitate, care nu cunoaste decit putine exceptii.
Nichifor Crainic – cititorul roman din epoca servit de obicei cu traduceri ciopirtite al caror tex se lipseste de toata partea de cugetare a scriitorului pentru a retine numai fabulatia cu aspect superficial de senzatie, nici nu are cum sa isi dea seama ca se afla confruntat cu un urias al spiritului. Nichifor Crainic, Prefata la Pr. Stefan D. Dobra, Dostoievski si tineretul, Buc, 1938, pag. III.
Andre Gide remarca Fratii, Insemnari, Adolescentul si Demonii
II.
In Viata Romaneasca si Adevarul litarar si artistic – marii prozatori rusi se bucura de o atentie mai accentuata decit in celelalte reviste. Chiar daca bunaoara un G. Ibraileanu, C. Stere sau Mihail Sadoveanu il prefera pe Tolstoi lui Dostoievski, majoritatea comentariilor sint consacrate acelui din urma.
Adevarul literar si artistic – Cum a fost ucis tatal lui Dostoievski, Dostoievski in fortareata, Fiica lui Dostoievski, Dostoievski logodnic, Casatoria in pratica. Experienta lui Dostoievski, Moartea lui Dostoievski, Dostoievski si patima jocului de noroc. Carnetul sotiei sale Ana Grigorievna, etc.)
B. Fundoianu - Dostoievski in Adevarul literar si artistic 1921, in maniera impresionista:
Insemnarile descusute, cu ceva putin naiv si totodata usor peremptoriu in judecat ale eseistului care il dubleaza pe poetul Privelistilor pleaca de la presmisa ca Dostoievski constituie un pretext imens pentru enorm de multe generalizari.
36. Fondane: ,,Dostoievski stie ceea ce Heidegger ne ascunde, anume ca actul cunoasterii, ca formula lui ,,doi ori doi fac patru>>, nu constituie doar un simplu proces-verbal de constatare, ci o arta de temut, indreptata impotriva acelei existente care este esenta Fiintei”.
Dostoievski ,,ia pozitie, se revolta si raspunde ca trebuie dat cu tifla necesitatii”.
,,Dostoievski sa fei recunoscut, in locul lui Kant, drept adevaratul autor al Criticii ratiunii pure”.
37. ,,Dostoievski vrea sa ne descrie un temperament metafizic, care se afla in afara oricarei Etici? Cu ait mai apropriat de Dumnezeu cu cit este mai departat de Bine si de Rau? Mai apropiat de Dumnezeu decit cufundat in Rau? 9…) Este oare Stavroghin un indragostit, un invertit, un hedonst brutal, un asasin, un om care renuta a Spirit petnru ,,vata violente..? Dar nu ati observat? Stavroghin este in intregime Spirit, ba chiar faptul de a fi spirit este ceea ce Il impinge sa faca nesabuit Binele si Rual fara deosebire, ca si cum materia si opusul ei n-ar fi pentru el decit doua lumi tinind de una si aceeasi activitate, libertatea omeneasca”.
39. Insemnarile din subterana, carte inteleasa ca ,,manualul omului tragic”, in conditia de infern spiritual a lumii moderne.
In Viata Romaneasca 1922 Feodor Dostoievski. Pagni intirziate cu prilejul unui centenar, Barbu Solacolu –
40. N. Davidescu - ,,o poema in proza omagiala, dedicata lui Dostoievski”.
N. Davidescu Cronica literara: ,,Dostoievski” de Barbu Solacolu, in Flacara 26 mai 1922.
G. Ibraileanu , Creatie si analiza, in Viata Romaneasca februarie-martie, 1926
M. D. Ralea, Balza, Causine Better, n ote pe marginea cartilor, Viata Romaneasca, 8 august, 1924, p. 231.
,,Dostoievski, mai mult ca oricine, ne-a aratat in viata sufleteasaca a eroilor sai eterogenitatea elementelor care cmopun constiinta omeneasca. Eroii sai sint dubli, chiar multipli. Toti oamenii se contraczic succesiv de-a lungul ueni vieti. In eroiii lui Dostoievski, contradicita coexsita, antinomia e simultana. In sufletul lui Dimitri, din Fratii Karamazov, zac toate posiblitatile; fuziunea elementelor care-l compn e labartatata. Nu se poate paria pe conduita unui astfel de personaj. Culmile virtutii si abisurile vitiului isi dau mina haotic”
M. D. Ralea, Marcel Proust, in Viata romaneasca, august-sept, 1923, p. 199.
42. Paul Zarifopol – Tolstoi si Proust, Adevarul literar si artistic 28 iunie 1925
Minutiozitatea psihologica a lui Dostoievski din Crima si pedpaa, ori Krotkaia.
Paul Zarifopol – Adevarul literar si artistic 2 augus 1931 Bilant francez:
Rusia arta literara realista.
Paul Zarifopol – O recenzie fara patos, in Adevarul literar si artistic, 13 ianuarie 1929
- Nicolas Berdiaev: “L’esprit de Dostoievski”, in Viata Romaneasca, aprilie-mai 1930, pg 171-176.
F Aderca, Contributii Critice, F. Dostoievski: Eternul sot, in Adevarul literar si artitic, 24 ianuarie 1926: se simte in fiecare pagina rasufletul puternic al uriasului scriitor rus, formidabila lui intelegere de suflete.
Prima traducere Idiotul articol de Philippide:, Al. A. Philippide – Adevarul literar si artistic, 14 iunie 1931: p. 45. Starea de adinca neliniste produsa de romanele scriitorului rus, care ne confruta cu ,,o lume situata pe alt plan decit acel al vietii cotidiene”. Personajele sale intr-o stare de anarhie sufleteasca…. Comunica… ceea ce este mai esenial si mai adevarat in noi, ceea ce omul asa zis normal nu exprima decit rar si in stare de delir. … Infern moral, sa renuti sa te mai conduci dpa logica obisnuita, te lasa cu senzaita ca pamintul iti fuge de ub picioare ca nu mai esti sigur pe nimc, ca lumea intreaga se desemneaza intr-o lumina tulbure de cosmar.
Miskin: un fel de Candide dar un Candide si un Candide ru.
p. 45
C. Stere -
III.
Lucian Blaga – recomanda viitoarei sale sotii puncte de vedere despre romanul Crima si pedeapsa. Aminteste de stiudiul Merejkovski: Tolstoi si Dostoievski
48.49 Blaga: Dostoievski a patruns ca nimeni altul in toate tainele omenestilor zbuciumari.
In vremea cand Nietzsche propovaduia <<supraomul>>, Dostoievski propavaduieste <<idiotul>>, care-i lipsit de ratiunea potrivita pentru lumea noastra, dar admirabil dotat cu facultatea de a cunoaste intuitiv si extatic adevarurile eternitatii.
49. Profetul revolutiei rusesti, Vointa, 7 noiembrie 1921
Ost – ,,ca proft al unui nou crestinism si al revolutiei rusesti, care orice culoare ar avea, nu se poate despati de religie”. Concluzia autorului, cum ca ,,sub masca reactiunii si a ortodoxiei, Dostoievski astepta revolutia viitoare, gindindu-se la un socialism rusesc, adinc uman si profund religios”, este fara indoiala fortata, contrzicind adevarul lucrurilor.
Leon Donici-Dobronravov
Profetul. Reflectii asupra lui Dostoievski Adevarul literar si artistic
22 octombrie 1922
,,Opera lui este destinuirea unui profet despre soarta sufletului omenesc. Dostoievski e mai mult decit un scriitor. El e un colos care apasa cu picioarele lui infernul si cu capul sau atinge infernu. Pe toate drumurile istoriei sufletului uman, el e unica pilda si locul lui nu e alaturi de Tolstoi si alti <<scriitori celebri>>, ci alaturi de Iasia si Iezechiel.”
Demonii - nu e citusi de putin politic si scoial - dupa cum s-a spus - ci religios in sensul cel mai inalt”, datorita faptului ca in cuprinsul sau se confrunta propriu-zis doua religii: ,,1) Religia Dumnezeului-Om si 2) Religia Omului-Dumnezeu.
Nichifor CrainicCurs Istoria literaturii bisericesti si religioase moderne, subiectul Dostoievski si crestinismul rus, urs reluat in 1933 la Bucuresti.
54. In articolul aparut in Gindirea, se pleaca de la constatarea ca ,,in literatura universala, poate singur Home inseamna Elada, in masura in care Dostoievski”, ondesind in el ,,un intreg popor cu istoria spiritului complex si cu destinul sau”, ,,inseamna Rusia”.
Homer-EladaDostoievski-Rusiarealim fantasticVisul unui om ridicul- conceptia despre lume a scriitoruluiiubirea crestinaHans Prageruniversalismul iubirii opus individualismului nihilist - Zossima
Articolul publicat in Universul:
romancierul ortodoxiei
un parinte bisericesc modernSerghei Bulgcovideea crestinaimpartire in spiritul categoriilorLegenda marelui inchizitor - pamflet, atac la catolicism, ateism, socialismp. 56. Cel mai zguduitor pamflet si totodata o sinteza artistica uluitoare, venind sa concentreze toate fulgerele pe care autorul el asvirle cu un singur gest, in catolicism, in ateism, in socialism. estetic crestina- umanul si supraumanulroman ortodox pe deplin constituitparalalela Dante: raiul, iadul = existente psihologice, imanente, nu transcendente57. ,,Pentru Dante, raiul si iadul sint, casa ne exprimam astfel, perspective exterioare omului care incep dincolo de hotarul mortii. Pentru Dostoievski, ele se deschid inlauntrul omului actual. Poetul catolic le vede ca existente eshatolgoice; romancierul ortodx ca existente psihologice, ca realitati imanente mai inate de a fi transcendente.” In raportarile la opera dostoievskiana, judecata de eseist a lui Nichifor Crainic, cu tot tezismul ei exclusivist nu prea se intampla sa dea loc la erori de interpretare.
impartire in spiritul categoriilor: omul ,,caldut", de duzina, mediocru (Lebedevii, Ivolghinii, Lebiadchinii, etc)omul ,,rece", posedat de spritul raului (Raskolnicov, Verkovenski, Kirilov, Stavroghin)omul ,,fierbinte", ,,crestinul adevarat", ,,iluminat de puterea supranaturala a harului" (Satov, Miskin, Zossima, Aliosa)
Stefan Dobra – Dostoievski si tineretul, eminamente religioasa
G. M. Ivanov – Lamuriri pentru un recenzent grabitDespre Dostoievski, a trecut printr-un experiment religiosortodoxia lui Dostoievski = adevarata ortodoxie crestinareplica la un raspuns anonim - ca pledeaza pentru ,,instaurarea unei democratii crestine", sub inspiratia ,,dulcelui" Dostoievski, exponent al tendintelor de ,,purificare" a Europei prin ,,flacara" unui panslavism pravoslavnic…Dostoievski - unicul care a trecut prin experiment religiosopera traita, nu citita
articol in Ordinea – Dostoievski:iubirea ca auto-vinovatie… iubire asemanatoare lui Hristossuferinta ca ispasire pentru pacatele lumiiDostoievski - il reproduce pe HristosNimeni ca el n-a pus problema iubirii ca auto-invinovatire, ca o posiblitate de a te incarca cu imnsitatea de rau al tau si al tuturor, pentru a realita - prin suportarea vinovatiei eterne - o iubire asemanatoare cu aceea a lui HristosDostoievski singurul dintre scriitori care s-a increstinat perfect, il reproduce pe Hristos.
Dostoievski si Europa:ideologia lui Dostoievski, de la occidentalist la slavofilpropavaduitor al liui Isus, mare apostol al dreptatii si luminii crestineMai mult decit geniu literar, Dostoievski este pretuit in concluzie ca propovaduitor a lui Isus, ca mare apostol al dreptatii si lumii crestine.
IV.Intre cele doua razboaie mondialeLiviu Rebreanu – cartile preferate – Crima si pedeapsa, Fratii Karamazov - ,,cel mai zguduitor moment din Dostoievski”
67. Matei Caragiale -
Craii de Curte-Veche –Ion Barbu – iubeste ,,pe deasupra intregei proze romanesti (in lumina Fratilor Karamazov) cu vechi suflet din rasarit” romanul ui Mateiu Caragiale. Ion Barbu – mentioneaza o similitudine cu Dostoievski.
Cezar Petrescu:In Romanul Carlton - Personajul Dominic Sabaru:,,Nu e acesta aspectul si sensul exterminarilor de azi, cu tot ce vaurma, caci traim numai un inceput? E o pagina de istorie anticipata… Peronsal, nu-l iubesc pe Dostoievski. E prea torturat. Prea negru… Dar cum sa nu recunosc ca sta alaturi de profetii Bibliei?...
….
p. 81. M. Eliadedoua posiblitati pentru o persoana creatoare: fie de a valorifica, intr-un sens nou, personal, existenta (Dostoievski) fie de a restaura normele (Dante, Shkespear, Racine). Infernul si paradiul descoperit de Dostoievski apartineau de mult expeirentei umane. dos a valorificat numai - prin opera lui - aceste zone obscure ale existentei. Pina la el, oamenii care patrundeau in aceste zone obscure nu aveau cuonstiita ca particpa la o valoare, ca expeirnta lor are o semnificatie umana. Cel mult credeau ca ies din umanitate, asa cum se intmpla cu toate misterle intunericului, care incep in Eurasia cu mult inainte de Dionysos, cu toate experientele demeterice (care lasau mpresia de posesiune, de umilire, de incostieta). Dostoievski restaureaza – daca se paote spune astfel – normele aecstei exsitente demetrice. Viata subterana, dupa opera lui Dostoievski, nu mai are un sens peiorativ de confuzie, de haos, de nevroza (…). Descopering – pentru sensibilitatea european moderna – un nou continent mental. Dostoievski, descopera, in acelasi timp, si normele care conduce aceste niverluir in aparenta atait de confuze (…). Personlitatea lui Dostoievski apare covrisitaore petnru ca el cel dintii, refuzin itninerarul lui Dante, ne calauzeste prin aceste prapatii subterane ale fiintel omenesti.
A doua nota: Dostoievski constituie o exceptie fenomenala in cuprinsul literaturii europene in care toti scriitorii, din antichitate incoace, cred c sufletul uman cunoaste starile extreme (damnare, mintuire) prin femeie, ca omul contempla si traieste realitatea prin femeie. Dupa parerea eseistului, autorul Fratilor Karamazov rupe ca nimeni altul o traditie, in virtutea careia literatura is are centrala functiune dramatica in femeie. ,,In Dostoievski –afirma Mircea Eliade – omul ajunge pentru intiia oara victima propriului sau destin, fara drama dragostei, fara agentul de suferinta si beatitudine care a fost intotdeauna, in literatura europeana, femeiea. De aceea, dintr-un anumit punct de vedere, Dostoievski poate fi considerat ca facind parte din literatura extralaica, din literatura ascetica europeana. Personajele lui: oameni care sufera direct, nemijlocit; care cunosc neantul sau abisurile existentei prin simpla lor traire, nu prin dragoste, prin trairea impreuna”.
….
89. Din trecerea noastra in revist, rezulta ca aproape nu avem prozator mai de seama, indiferet de generatie, intre cele doua razboaie mondiale, care sa nu simta nevoia de a spune ce crede despre Dostoievski. Ajuns a constitui si la oi u punct cardinal de referinta, autorul Fratilor Karamazov nu reprezinta insa si un factor de influenta, cum se intampla in romanul occidental de dupa 1920.
R. M. Alberes – Istoria romanului modern
Reconsiderarea lui Dostoievski – 1944 – 1974
1956 – 50 de ani de la moartea lui Dostoievski
94. Mihai Novicov – saisprezece ani mai tirziu, intr-un mul mai fericit moment al evolutiei noastre cutlurale, il vedem ca revine asupra cazului Dostoievski, de asta data cu o mai putin evidenta ingustime de spirit, intr-un studiu de oarecari proportii. Daca criteriile de judecata ramin de fapt aceleasi, limbajul critic apare dezbart in buna parte de stridentle sale din trecut.
95. Tudor Vianu, impreuna cu G. Calinescu, isi asuma in 1956 Dostoievski sarcina de a-l revalorifica pe Dostoievski, in numele celor mai inalte foruri de cultura din Romania socialista. Lucrurile spuse de el, la implinirea a trei sferturi de secol de la moartea romancierului rus, prin a carui opera ,,omul modern a dobindit o noua adincima a constiintei de sine”…
97/ G. Calinescu – p. 97. Aproape de necrezut, asistam la tentativa de acreditare a parerii ca romancierul ar fi ,,nebulos ca ideolog”, numai ,,din vointa de a nu avea dificultati in tiparirea operelor sale” cu cenzura regimului tarist. Pentru G. Calinescu, valoarea unei carti ca Crima si pedeapsa, ,,un adevarat <<discours de la methode>>, bazat u pe logica formala, ci pe uan dialectica, ce tine seama de strictul determinism din natura, prin raporturi contradictionale”,
sta ,,in studiul sub microscop a sufletului delicventului”. Respingind ,,interpretarile mistice si personaliste ce denatureazamult sensul romanului” criticul il prezinta pe Raskolnikov ca pe ,,un bolnav, produ al unei societati in descompunere”, ,,maciavelist” in ideatie, ajuns autor al unui asasinat, care se revela pina la urma fara fialitatea utilitara… Din romanul Idiotul, in care toata lumea ,,sufera de delir de introspectie”, G. Calinescu consdirea pe Rogojin ,,un Othello al clasei mercantile” ca ,,personajul cel mai simpatic”. Fata de ceea ce izbuteste sa realizeze Dostoievski in printul Miksin, gasim exprimata o rezerva cu tendinte minimalizatoare. ,,Miskin nu e la intaltimea lui Don Quijote care, acela, e un erou pozitiv. Don Quijote lupta, desi in umele unui ideal himeric, Miksin e un contemplativ, un confesor gentil, un Isus printre cupe de sampanie.” p. 98. Despre misticismul lui Dostoievski, care vine sa dea un cifru crestin problematicii filozofice a ultimelor cinci mari romane, nici nu se adue vorba. Ce sa mai spunem apoi de strecurarea insinuarii ca un personaj ca staretul Zosima, conceput de autorul Fratilor Karamazov ca incorporarea unui tip de sfintenie al manastirii ortodoxe, ar ptuea sa fie suspectat de ,,ateism”? in opozitie cu ceea ce cred fielosfii si romancierii existentialist din secolul nostru, ni se lasa sa intelegem ca Dostoievski nu ar fi ratificat niciodata, in opera sa, ,,conditia tragica a omului”. Mai mult, il vedem pe critic megind pina a sustine ca ,, nimic hoatic si obscur nu mocneste in sufletul eroilor dostoievskieni”. Impreia, cu care ramine G. Calinecsu depre Dostoievski, este aceea a unui ,,om modern, dar cu fantezie medievala”.Interesant dementiont, autorul u si publica textul conferintei in vreo revista literara, dupa cum nici nu tine sa il includa in volumul sau de Studii si conferinte. Stim ca a consimtit doar sa apara in putin cercetata coelctiae a Anleleor Academiei Republicii Populare Romane, dindu-se poate seama, pina la urma, de vulenrabilitatea unor din afirmatiile emise de el, intr-un pardoxal joc intelectual de ecamotare conjuctuala a adevarului. ….Ov. S. Crohmalniceanu – profund dezamagit de conferinta: ,,A considera misticismul si opiniile politice panslaviste ale genialului scriitor rus ca sireteni de romancier pornit pe inselarea cenzurii tariste prin false solutii confromiste, a-l explica pe Dostoievski atfel, lasind comple la o parte eventualele <<dificultati>>, adica Posedatii, Omul de la subol, Pagini din jurnalul unui scriitor, mi se pare in cel mai bun caz o gluma nereusita”. Savin Bratu, De vorba cu Ov. S. Crohmalniceanu, in Gazeta literara, 19 mai 1956.
103. Cu editia de Opere, care vine in sfirsit sa ofere o imagine completa a lui Dostoievski, ne aflam ajunsi de fapt intr-o etapa noua, de intelegere largita a fenomenului literar, implicind de asta data valorificarea scriitorului rus intr-un spirit dialectic superior.103. Cu editia de Opere, care vine in sfirsit sa ofere o imagine completa a lui Dostoievski, ne aflam ajunsi de fapt intr-o etapa noua, de intelegere largita a fenomenului literar, implicind de asta data valorificarea scriitorului rus intr-un spirit dialectic superior.Sondaj in 1972 in mediul studentesc in 1972 Dostoievski, Hemingway, Kafka, Proust si Faulkner (Mircea Constantinescu, Studentii si literatura contemporana, ianuarie 1972).
105. 1968-1973 – un sector de dostoiesvkiologieIon Ianosi, Liviu Petrescu, Valeriu Cristea, Alfred Heinrich –Luciditatea spiritului critic, cu care fiecare din ei il abordeaza pe Dostoievski, este dublata la toti de fervoarea unei intelegeri simpatetice.
ION IANOSI – Dostoievski, Tragedia subteraneicentrare pe personaje negative dostoievskiene, Hamlet bolnav al epocii moderne: omul din subterana, Raskolnikov, Ippolit, Stavroghin, Versilov, Ivan Karamazov natura vizionara a intuitiilor avute de romancierul rusfiecare tip semnificativ al unniversului moral dostoievskian - repercursiunile acelui tip in constiinta filozofico-literara a secolului nostruromanele lui Dostoievski impletire polifona, contrapunctata, armonizata a diverse voci. antieroul din Insemnari din subterana - raportul dintre necesitate si libertate, impotriva pozitiilor deterministe
Tipologii de caractere negative
Eroul - din Insemnari din subterana – inceputul implinirilor artistice ale scriitorului, optiunea lui Dostoievski pentru ,,acelasi tip de roman, descoperit la intersectia aventurii politiste, <<negre>>, cu sinteza social-istorica si filozofica”, tip de roman in care se observa totodata ca ,,eposul ajunge drama”, prin tendinta ca totul sa ,,ni se dezvaluie scenic”.
Raskolnikov – majoritatea ucigasilor, ca si a sinucigasilor lui Dostoievski sint teoreticieni, interesati nu de fapta ca atare, ci de ideea ei, antrenati prin intermediul faptei intr-o aventura intelectuala care ii obsedeaza mai presus de orice implicatii practice”. Varianta nietzscheana (a supraomului). Paralela intre Dostoievski si Nietzsche, intre Raskolnikov si Zarathustra: ,,Daca nihilismul etic, religios, filozofic a fost neindoielnic obsesia amindurora, iar semnele distinctive ale acestui <<mal du siecle>> circumscrise in termeni apropriati, leaul nu putea in schimb semana: Dostoievski preconiza consolidarea moralei crestine, Nietzsche – dinamitarea ei definitiva, pentru netezi drumul optimismului dionisiac, barbar, neingraditei <<vointe de putere>> a personalitatii alese”.
Ippolit din Idiotul : o reeditare mai palida a omului din subteraa – metafizician solitar, macinat de problema bolii si de boala problemelor, spovedanie de o modernitate tulburatoare in modul cum emana ,,sentimentul absurdului”. (Existentialisti rusi – Berdiaev, Merejkovski, Sestov)
Ianosi respinge teza lui Sestov, cum ca Dostoievski ar fi ,,identic cu omul din subterana, cu Raskolnikov, Ippolitt, Stavroghin si Ivan Karamazov, damnatul unic al tuturor cartilor sale”. Romancierul ru, ca un stralucit dialectician a stiut sa invoce ,,mai intii toate argumentele posibile in favoarea negativismului filozofic si etic, pentru a-l discredita apoi fara drept de apel”. Daca opera dostoievskiana permite totusi comentarii ,,infidele”, acesta s-ar datora faptului ca autorul ,,nu este suficient de limpede” in complexitatea sa, ducind uneori la o relativizare a determinarilor.
108-109 Demonii - ,,are o complicata si nu totdeauna imediat descifabila tesatura, a carei principala caracteristica consta insa in aceea ca din orice punct am icepe cercetarea, am ajunge
invariabil la acelasi nucleu”, cu alte cuvinte al prezenta enigmatica a lui Stavroghin, personaj cu o situatie mult mai ingrata decit aceea a lui Raskolnikov sau Ivan Karamazov” pentru ca ,,el trebuie sa strabata singur toate cercurile infernului”, ,,trebuie sa-si recunoasca damnarea prin puteri proprii fara parteneri pe masura lui, in stare sa-l avertizeze, in stare sa opuna demonismul sau un ideal regenerator”. …Cel mai derutant erou dostoievskian, un ,,caracter lipsit de caracter”, la care ,,monstruoasa hipertrofiere a eu-lui provoaca atrofie morala fara precedent”.
Capitolul complimentar - ,,imaginea camusiana” - Albert Camus – Le myth de Sisif si L’homme revolte - ,,a dat o ampla interpretare nihilismului dostoievskian, i-a stabilit antecedentele si posteritatea, l-a integrat in propria sa viziune despre absurd si revolta, libertate si servitute, exist si regat, l-a corolat optiunii intre a fi solitar si solidar.” Nu scapa totusi din vedere ca autorul franez, desi ,,intelege ambele laturi contradictorii ale demostratiei dostoievskiene” vine ,,sa accentueze de fapt doar una dintre ele, care ii este apropriata”, ceea ce are drept consecinta ca un Kirilov, Stavroghin, si Ivan Karamazov, ,,personalitati de dimensiuni coplesitoare, dar violent denuntati de romancier”, apar ,,simtitor pozitivate de el”. Trebuie adaugat ca nu consimte nici la ,,disocierea metafizicului de etic”, facuta de amus, parindu-i-se ceva ,,de neconceput in cazul lui Dostoievski”.
Personaje din opera de dramaturg si romancier a scriitorului (Caligula, Meursault, Stepan Feodorov, Clamance) ,,variante contemporane ale omului revoltat, ale lui Stavroghin”.
Adolescentul – Versilov, tatal lui Arkadie Dolgoruki, creat dupa chipul si asemanarea lui Stavroghin – mintuit in final. Andre Gide – Arkadie Dolgoruki – unul din modelele posibile care il prelungesc, diversifica si modifica toti acei Armand, Michel, Jerome, Lafcadio, Olivier, Bernard, Vincent – fiii ratacitori din opera lui Andre Gice.
Fratii Karamazov – cel mai filozofic dintre romanele lui Dostoievski – o sinteza finala, reformulate marile intrebari, pe care si le-a pus de-a lungul vietii si pe care incearca a e solutiona de asta data ,,pe temeiul unei experiente artistice totale”, Ion Ianosi intuieste ca ,,erou principal”, in plan tematic pe Dimitrie, in plan filozofic pe Iva si in plan etic pe Aliosa. Lucidul si sofisticatul Ivan Karamazov – intruparea finala a aceluiasi om din subterana…care isi refuza singur absolvirea, fiind de fapt primul, din repectiva familie de spirite, in satare sa deosebeasca raul de bine si sanctioneze nelegiuirea, judecator mpartial aflat in posesia criteriilor autocondamnarii fara echivoc. Ivan- cel mai modern personaj din Fratii Karamazov
Thomas Mann – ALEXNDRU PALEOLOGU: POSTFATA sau O discutie aminata
p. 136. Dinu Pillat a lucrat la studiul sau despre Dostoievski in constiinta literara romaneasca pina in octombrie 1975 cind i s-a vestit aproprierea mortii.
,,Am simtit ca poarta vietii s-a inchis in urma mea”Inca doua capitole, concluzia lucrariiPaul Zarifopol – recenzie la Spiritul lui Dostoievski, N. BerdiaevDinu Pillat – Moartea cotidiana
148. Studiul sau despre Dostoievski in constiinta literara romaneasca, Dinu Pillat l-a conceput de asemeni dintr-un punct de vedere ce poate fi numit ,,behaviorist” cu alte cuvinte cercetarea sa a urmarit ,,comportarea” constiintei noastre literare fata de Dostoievski.
149. Dinu Pillat a vrut asadar sa vada cum s-a manifestat constiinta literara romaneasca fata de Dostoievski. Constatari:
A) Cea dintii receptare comprehensiva a lui Dostoievski la noi se datoreaza lui C. Dobrogeanu-Gherea
B) Exegezele cele mai pertinet precum si editarea pentru prima oara quasi-completa a luid Dostoievski, cu aparat critic si in traducei demne din punct de vedere literar, s-au produs la noi in ultimul deceniu
Asadar critica marxista i-a fost la noi prielnica lui Dostoievski, atit in stadiul initial al contactului p. 150. cu opera sa it si, facind abstractie de perioada 1948-1956, in stadiul actual al societatii noastre socialiste, cind prielnic i-a fost de asemeni, mai mult ca oricind, si climatul receptivitatii la scara larga in constiinta publicului. Mai multor factori, desigur, se datoreaza aceasta receptivitate, in primul rind, evident, politicii culturale a Statului, apoi fara indoiala faptului ca societatea romaneasca a trecut in ultimele trei decenii prin o intreaga gama de drame colective si experiente-limita, mult mai adinci, mai radicale si de mai lunga durata decit cunoscuse inainte. … dialectica lui pro si contra…Toate acestea nu puteau sa nu largeasca imens audienta virtuala a unui autor ca Dostoievski. Gresit a fost vazut, nu de putini, ca un reactionar, ca un ferment al contra-revolutiei: adevarul e ca, indiferent de opiniiile lui personale (nici ele dealminteri reductivile univoc la aboslutismul tarist si ortodx, pozitia lui fiind mult mai complexa si in fond radical necoformista) creatia sa epica este de obieectivitate incremenitoare, intre Ivan Karamazov de pilda si staretul Zossima neexistind nici cea mai mica partinire a autorului.
150. Intre momentul C. Dobrogeanu-Ghere (1885) si momentul Ion Ianosi (1968) se plaseaza istoriceste aproape toata materia cercetarii lui Dinu Pillat. P. 151. Asadar, intimplator sau nu, intre doua interpretari marxiste.
Iorga – amoralitatea este obsteasca la popoarle romanice – respectiv existentiala la popoarele nordice si slave!!
152. Caragiale se aproprie de Dostoievski nu prin O faclie de Paste sau Napasta ci ,,prin intreaga sa opera comica”. Tehnica paroxismului, arta culminatiei, intensitatea, grotescul, penibilul, scandalosul, toate acestea le sint comune, de aemeni fulgeratoarea, irezistivial inteligenta, luciditatea implacabila; de asemeni, ,,uverturile” staruitoare, savante, cu care sint pregatite indelung intrarile unor personaje iradiante: Versilov, Stavroghin, Rica Venturiano, Catavencu.
Elementele fundamentale pe care le-a decelat M. Bahtin in structura viziunii dostoievskiene: traditia carnavaleasca, ,,satira menipee”, socratismul, spiritul pietii publice, ,,anticamera” ca loc de actiune, definesc in aceeasi masura si structura artei caragialesti. Caragiale nu este mai putin un autor ,,abisal”, intrucit privirea lui scruteaza impaid abisurile neantului man. Ceea ce este monumenntal si pur in marea arta comica este totdeauna ,,abisal”, adica ne pune in fata cavitatii inmarmuritoare dindaratul ,,mastilor” de comedie: vezi Moliere, Sterne, Gogol, Caragiale.
154. Nu e destul sa fii scriitor talentat, sa-l admiri pe Dostoievski, sa inveti de al el (fireste, orice scriitor bun invta de la maestri u sint destule toate astea ca sa devi dostoievskian, fiindca asa ceva nu se devine.
Gide – Dostoievski
Faulkner, Bernanos – Dostoievski
Reevaluarea profetismului si apocalismului lui Dostoievski:
155. profetismul si apocalipsa (apokalypsis – descoperire, revelatie, de la kalypto, viit. Kalypso = a acoperi, eucalipt = bine acoperit_ ar trebui sa presupuna un imens plus de luciditate, cum efectiv e cazul la Dostoievski, si nicidecum insurectia contra ratiunnii si realitatii proclamata patetic de diversele pseudofilozofii ale nerabadarii ce s-au manifestat intre cele doua razboaie invocindu-l nu o data pe autorul Fratilor Karamazov.
Fundoianu – ameteala ca si categorie in care ii e data lumea lui Dostoievski, mai importanta decit spatiul si timpul.
Cu acest soi de filosofare s-a ajuns intre cele doua razboaie la dementa ideologica si apoi inevitabil politica al carei holocaust a fost in cele din urma, printre multe alte milionae, si nefericitul Benajmin Fondane. p. 156. Categoria ,,ametelii” propusa de el impotriva tablei categoiilor aristotelice si kantieze, ca si categoria kierkegaardiana a ,,tunetului” au reprezentat mijloace prin care ,,oamenii din subterana”, ajunsi dictatori, au putut pentru o vreme sa invinga efectiv pe 2+2=4. De ,,ameteala” si ,,tunet” am avut parte noi europenii din plin, iar in tot acel timp nimic n-a fost mai dispretuit si mai calcat in picioare decit ceea ce atit de limpede, de patetic si de profund inteligent proclamase Dostoievski: mila si iubirea.
E de neinchipuit cum a fost cu putinta a u vedea in Insemnarile din subterana fundamentala polemica a lui Dostoievski, in speta cu resentimentele refulate, cu complexele, cu cruzimea, cu amorl propriu marut si tiranic e de neinchipuit cum i s-au putut atribui autorului gindurile si eventual actele personajului sau. ….
157 – turpitudini si ranchiune… Obiectivindu-le si contemplindu-le ca fenomene, nu-i mai apartineau si nu-l mai reprezentau.
Situatiile-limita, paroxsimele, defularile scandaloase, pe care le vede in romanele lui Dostoievski nu sint delco, asa cum unii cred, anomalii, fenomene morbide, sminteli rara noima, ci
dimpotriva, nu stin decit potentari extreme ale virtualitatilor umane. Situatiile-limita sint stadiu maxim al realului.
Intelegeerea lui Dostoievski prin prisma sestoviana, mai rau chiar, prin identificarea autorului cu omul din subterana, atribuindu-i si revolta contra lui 2+2=4 poate explica si reticentele fata de el ale unor spirite atasate ideii de claritate, echilibru si ratiune, cum au fost de exemplu la noi C. Stere, G. Ibraileanu si M. Ralea.
Nietzsche – admira pe Dostoievski
158. Stere – o explicabila repulsie fata de autorul Amintirilor si Jurnalului: era prea departe cii prea aproape de unniversul acestuia si saturat de el.
…nici in plan religios nici in plan politic Dostoievski nu este fanaticul si extremistul reactionar pe care-l invoca respectivii exegeti.
159. Comentatorii irationalisti si indeosebi cei atasati misticismului ortodox, izolind ,,profetismul” sau de contextul creatiei sale literare au vrut sa faca din Dostoievski altceva si anume mai mult decit un simplu scriitor; l-au scos din societatea congenerilor sai, marii artisti ai lumii, pentru a-l declara ,,sfint”, ,,parinte biserices”, etc.
Gasset: Dostoievski ere in primul rind un desavirsit tehnician al romanului, unul dintre cei mai mari inovatori air formei din istoria genului”(Ginduri despre roman, in Meditatii despre Don Quijote, Buc, 1973, p. 186-187).
Mihail Sebastian,, nota la posedatii: Dostoievski ,,un romancier clar, un prozator nuantat, un observator lucid care nu se abadoneaza niciodata in focul dramei”, un artist vigilent si sigur.
Paul Zarifopol – al treilea moment de creatie tragica Eschil si Shakespeare
Alegerea dintre bine si rau – Dostoievski – tema centrala. Nu e neaparat tragic – tragicul fiind definit tocmai prin imposibilitatea alegerii!! (Putinta alegerii nu epuizeaza notiunea de libertate; eroul tragic este liber in sensul ca-si asuma constient destinul, dar nu e liber sa aleaga.)
161.Zarifopol: ,,Nu exista punct de vedre care sa se intereseze mai putin de metafizica decit cel crestin. Libertatea, cu infiltrarile ei crestine, ramine, oricum lucru de suprafata, social. Problema raului si a raspunderii nu sint ale planului adinc ci ale omului empiric. Tot asa ideaa nemuririi personale este un prejuditiu social in care, printr-o substituire sofistica <<eul profund>> este subtilizat in favoarea eului social. …Kant…. Dostoievski, ca nenumarati alti ginditori de ieri, de azi si de miine, a ramas in acest puct mai vechi decit Kant si inocent de grijile subtil prudente ale acestuia. Planul adinc este planul purei ei egalei contemplari, unde nu are loc nici o preferinta sau ierarhie, pentru <<morala>> de exemplu, cu libertate si nemurire dimpreuna”. (Viata romaneasca 4-5, 1930).
162. Pin urmare, punctul de vedere crestin, pe care-l atribuie lui Dostoievski apare net delimitat de crestinismul oficial, care, ca institutie sociala, a preluat conceptele ,,metafizice” pe care le-a introdus gindirea post-socratica.
Punctul de vedere crestin, respectiv viziunea dostoievskiana nu mai apre ca acel in care se pune problema alegerii si a judecatii etice, sub acel unghi ,,metafizic” care exclude tragicul, ci dimpotriva, intr-un plan pe care-l putem corct numi al unei ,,ontologii contemplative”.
Zarifopol - Despre tragedie - ,,contemplarea este o clipa de respoect neconditionat fata de lume asa cum este. Exsita un prestigiu al existentei ca atare. Fondul acestui prestigiu sta in acel complex de sentimete in sunul caruia se naste starea propriu-zis religioasa. Astel putem numi contemplarea o atitudine de panteism neformulat in care binele si raul apar deopotriva misterioase, deopotriva necesare. Exsita o trebuita as pritiului de aprivi cit mai sctit lucrurile asa cum sint date si impuse, inclusi raul cel mai crunt si hidos, acel izvorit din vointa omeneasca”. Adevarul literar si artisti 1932.
164. In mod consecvent, panteismul uce il ultima instanta la materialism; in tot cazul prespune aprehendarea chtonicului, larvarului, imanetului, propriu-zis: ,,subteranului”.
Eliade: Zosima – se prosterna pina la pamt in fata lui Mitia (=Dimitri, ,,Demeter”), teluricul, stapinitul de fortele oarbe ale instinctului, dara care ia aspura lui crima fratilor sai… Dar el nu poate fi cu adevarat un mintuitor fiindca e impoins de porniri obscure, nelinistit, lipsit de luciditate, capricios, robit simturilor, in definitiv o varietate de corybant. (Dupa cum nici printul Miskin u poate fi un mintuitor, desi e, dimpotriva, senin, lucid, netulburat, dar incapabil de violenta necesara pentru a izgoni cu biciul zarafii din templu iar dupa disparitia lui lumea ramine
aceeasi ca si cum el nici n-ar fi fost; nici Aliosa nu poate fi angelic … = demon al binelui, cu ar fi spus Montherlant.
H. Sanielevici –
Camil Petrescu, conferinta la Dalles (1945, 1946) intr-un ciclu despre literatura rusa.
p. 167. Conferentiarul recitise intreaga opera a scriitorului a vorbit extrem de interesant si comprehensiv, repetind in citeva rinduri ca autorul Fratilor Karamazov ,,a sporit constiinta lumii”.
G. Calinescu –
E. Barbu –
170. Punctul meu de vedere, asa cum am constat scriidu-le, se intilneste cu al lui Dinu Pillat si nu e de mirare: cine gindeste in cele din urma corect asupra lui Dostoievski, adica abadonind pe parcurs ipotezle ce nu se verifica si pripelile catre absolut, ajunge vrind nevrind la o anumita rigoare: ds nu tine de esenta visului si de a algebrei; cu oricite necunoscute si oricite demnostratii posibile, orice ecuatie ramine o ecuatie, adic o simetrie si un echilibru.
Recommended
