Download pdf - Regiuni geografice şi turistice ale lumii - old.unibuc.roold.unibuc.ro/prof/tirla_m_l/docs/2014/noi/30_13_15_23Capitolul_1...Regiuni geografice şi turistice ale lumii CAPITOLUL 1

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI - FACULTATEA DE GEOGRAFIE Departamentul de Geografie Regională și Mediu Lect. univ. dr. Laura Tîrlă

1 CAPITOLUL 1. Introducere

Regiuni geografice şi turistice ale lumii

CAPITOLUL 1. Introducere

1.1. Noțiuni și concepte de specialitate Regiunea geografică

Este o regiune care întrunește anumite particularități ale cadrului natural, social și economic care o definesc ca entitate teritorială distinctă. Constituie obiectul de studiu al geografiei regionale.

Regiunea turistică Este o regiune geografică desemnată de către o autoritate guvernamentală sau birou de turism ca având anumite caracteristici naturale și/sau culturale.

Regiunile turistice sunt denumite după regiunile geografice sau administrative

istorice sau actuale (ex.: Bucovina în România, Toscana în Italia), însă unele pot avea denumiri special create în scop turistic. Denumirea subliniază calitățile pozitive ale regiuni și sugerează experiența turistică unică pe care o pot trăi vizitatorii. Unitățile administrative de diferite ranguri sunt integrate într-un sistem de regiuni turistice cu o infrastructură adecvată. Ele oferă potențialilor turiști posibilitatea de a opta pentru diverse categorii de atracții, în funcție de interesul manifestat și de grupul țintă căruia îi aparțin.

Exemple de regiuni turistice bazate pe existența unor regiuni administrative:

Toscana (Italia);

Yucatan (Mexic). Exemple de regiuni turistice create de un birou guvernamental de turism:

Lake District (U.K.);

Wine Country (California).

1.2. Dezvoltarea regiunilor turistice Specialistul finlandez în turism J. Saarinen a identificat particularitățile unei regiuni

turistice, în care calitățile geografice naturale și sociale se îmbină cu elementele reprezentative familiare și tradiționale ale acesteia. Toate acestea se regăsesc în discursul regiunii (promovare, monografii locale și regionale, media). Rolul promovării regiunii


CAPITOLUL 1. Introducere 2

turistice revine în general autorității economice și administrative căreia îi aparțin și care își asumă rolul de a dezvolta și transforma discursul regiunii într-un produs comercial. Această etapă primară este caracterizată de o dezvoltare rapidă, construcții, investiții în promovare și creștere a turismului. Uneori, dacă regiunea are succes ca regiune turistică, atinge stagiul de maturitate în dezvoltarea sa atunci când ”semnificația și istoria destinației sunt produse continuu într- nouă manieră” într-un ciclu de tipul declin – reinventare – creștere – stabilitate (Saarinen, 1998).

Turismul modern se caracterizează printr-o organizare extrem de complexă și formează o industrie gigantică la nivel mondial. Ca reacție la efectele negative asupr mediului înconjurător cauzate de forma sa cea mai amplă (turismul de masă), s-au dezvoltat recent forme ale turismului durabil, precum: ecoturismul, turismul creativ, educațional, social, experimental, etc.

Ecoturismul este forma de turism cea mai intens promovată în scopul minimizării impactului asupra mediilor naturale fragile, prin creșterea conștientizării turiștilor, educație ecologică, finanțare în scopul conservării elementelor patrimoniului natural și respect pentru cultura locală (Honey, 2008). Precum am specificat anterior, s-a dezvoltat ca răspuns la efectele adeseori distructive induse în urma practicării unui turism agresiv, de masă.

1.3. Tipuri de regiuni geografice și turistice Regiunile naturale sunt asociate mai degrabă regiunilor geografice, întrucât

impactul antropic (prin urmare și activitățile turistice) este minim, în scopul de a nu fi perturbate funcțiile ecosistemelor. Aceste regiuni promovează patrimoniul natural cu valoare ridicată. Se deosebesc regiuni naturale: montane, deltaice, lacustre, litorale, glaciare, deșertice, carstice, etc. În general, în cadrul lor au fost înființate arii protejate de interes național și internațional (parcuri naționale, naturale, monumente naționale, parcuri tribale și rezervații ale populației indigene), care necesită un sistem special de gestiune. Exemple: Cordilierii Alaskăi și Canadei; Niagara Falls în Canada și SUA; Platoul Colorado în SUA; Lake District în Marea Britanie; Salzkammergut – Regiunea Lacurilor în Austria; Regiunea Alpilor în Europa Centrală (Stumbea, 2007); Cappadoccia în Regiunea Centrală a Turciei (Marin et al., 2005).

Regiunile turistice pentru aventură s-au dezvoltat relativ recent, pe baza unor pachete de servicii specializate: safari, hiking, trekking, alpinism, rafting, canyoning, diving, snorkeling, etc.

Ecomuzeele promovează turismul natural și cultural în zonele rurale. Regiuni viticole: Valea Moselle (Franța); Carynthia, Burgenland (Austria); California

(SUA); Drumul Vinului (Prahova, Vrancea - RO); Wine Country (California) (Hall, 2000). Regiuni ecumenice (pelerinaje): Santiago de Compostella (Spania); Muntele Athos

(Grecia); Constantinopol (Turcia); Bucovina (România). Regiuni arhitecturale (promovează arhitectura tradițională sau modernă cu un

anumit specific). Sunt în general localizate în orașe sau ansambluri rur-urbane:

Marile capitale imperiale, regale sau religioase europene: Londra, Paris, Orleans, Avignon, Rouen, Toulouse, Istanbul (fostul Constantinopol), Roma, Florența, etc.;



Regiuni provinciale în care este concentrat un număr ridicat de castele medievale: Valea Loirei (Amboise, Chenonceaux); sudul Bavariei, în lungul așa-numitei Romantikstrasse (Neuschwanstein, Hohenschwangau);

Regiuni rurale caracterizate prin specificul arhitecturii vernaculare: Africa de Nord (arhitectura berberă ghorfa; satele rupestre ale berberilor troglodiți, precum în Matmata, Tunisia; Ghadames, în Libia); Africa de Vest (Djenne), Cappadokkia (în Turcia), etc.

Orașele coloniale din Brazilia, Argentina, Cuba;

Oașele moderne, construite pe baza unei planificări riguroase: Brasília (Brazilia);

Barcelona (Spania);

Bisericile-cetăți și casele sașilor din Transilvania (România). Regiunile istorice și culturale sunt adesea asociate cu regiunile arhitecturale:

Riviera Franceză (Franța); Valea Loarei (Franța); Riviera Italiană (Italia); Roma – Napoli (Italia); Regiunea castelelor din sudul Bavariei (Germania).

Un rol aparte îl dețin monumentele de arhitectură industrială, precum ansamblurile de clădiri industriale de la sfârșitul secolului al XIX-lea: Nikisowiecz - în Silezia (Tîrlă, 2010), Roșia Montană - în România, etc.

Arheoparcurile sunt localizate în general în zone rurale. Promovează cultura comunităților umane din perioada neoliticului, a epocii bronzului și fierului. Multe dintre siturile arheologice se află situate pe malurile unor lacuri (palafito) sau râuri (tell-uri), iar o parte au fost restaurate și transformate în complexe muzeale în aer liber (Elveția, Germania, Danemarca, Ungaria, România). În Germania se află Muzeul neolitic Pfalbau din Unteruhldingen, integrat în circuitul turistic al Lacului Boden (Konstanz). În România a fost inaugurat în 2010 Arheoparcul Gumelnița din Drăgănești-Olt, în cadrul căruia a fost reconstruit un tell neolitic descoperit în lunca Oltului (Vijulie, Matei, Tîrlă, Manea, & Zorzoliu, 2014).

Regiuni balneare cu arhitectură imperială: Karlovy-Vary (Cehia); Bad Ischl (Austria); Budapesta (Ungaria); Băile Herculane (România). Alte regiuni balneare: Miskolc-Tapolca (Ungaria).

1.4. Rolul globalizării. Euroregiunile Pe măsură ce globalizarea și structurile supranaționaliste precum Uniunea

Europeană încurajează reînnoirea interesului pentru dezvoltarea regiunilor transfrontaliere, regiunile turistice ar putea să capete continuu o formă transnațională. La nivel european, cel mai bun exemplu de cooperare transfrontalieră îl reprezintă euroregiunile.

Euroregiunile sunt structuri de cooperare transnațională între două sau mai multe teritorii adiacente aparținând diferitor state europene (Medeiros, 2010). Reprezintă un tip aparte de regiuni transfrontaliere. Ele se află în competența autorităților regionale și locale care le alcătuiesc. Permit unificarea, uniformizarea elementelor de patrimoniu comun care au fost divizate de granițe prin decizii politice.

Euroregiunea Carpatică a fost înființată în anul 1993 între 5 state: Polonia, Slovacia, Ungaria, România și Ucraina. Obiectivele principale ale acestei asociații interregionale



sunt: organizarea şi coordonarea de activităţi, promovarea cooperării între acţiuni economice, ştiinţifice, ecologice, culturale, sportive şi educaţionale, precum și facilitarea contactelor cu organismele, organizaţiile şi instituţiile internaţionale. România este reprezentată prin 5 județe: Satu Mare, Sălaj, Maramureș, Botoșani și Harghita.

Euroregiunea Tirol – Tirolul de Sud – Trentino a fost creată în scopul încurajării cooperării transfrontaliere între regiunea austriacă Tirol și provinciile italiene Tirolul de Sud și Trentino – Alto Adige, toate trei făcând parte în trecut din districtul austriac Tirol care cuprindea o suprafață apreciabilă din Alpii Orientali. Unul dintre obiectivele acestui parteneriat este dezvoltarea sa ca regiune turistică, iar pentru aceasta a produs un ghid turistic cuprinzător disponibil via Internet.

Euroregiunea Adriatică deține o Comisie pentru Turism și Cultură. Euroregiunea Sileziei cuprinde sectoare din Slovacia, Polonia și Cehia și a lansat o

inițiativă oficială pentru turism. Tabelul 1. Lista euroregiunilor (regiuni transfrontaliere europene)

Nr. Denumirea Țările participante Anul

1 Euroregiunea Adriaticii Albania, Bosnia și Herțegovina, Croația, Italia, Muntenegru, Slovenia

2006

2 Euroregiunea Alpii-Marea Mediterană Franța, Italia 2007 3 Comitetul Arhipelagului Finlanda, Suedia 1978 4 Euroregiunea ARKO Norvegia, Suedia 1978 5 Euroregiunea Balticii Danemarca, Lituania, Polonia, Rusia,

Suedia 1998

6 Consiliul Barents-Euro-Arctic Finlanda, Norvegia, Rusia, Suedia 1993 7 Euroregiunea Pădurea Bavareză-

Pădurea Boemiei-Šumava Austria, Cehia, Germania 1994

8 Euroregiunea Belasica Bulgaria, Grecia, Macedonia 2003 9 Euroregiunea BENEGO Belgia, Olanda 1980

10 Euroregiunea Benelux Belgia, Luxemburg, Olanda 1984 11 Euroregiunea Munții Beskizi Cehia, Polonia, Slovacia 2000 12 Euroreagiunea Mării Negre Bulgaria, România 2008 13 Euroregiunea Pădurea Białowieża Belarus, Polonia 2002 14 Euroregiunea Biharia România, Ungaria 2007? 15 Euroregiunea Bornholm și SV Skåniei Danemarca, Suedia 1980 16 Euroregiunea Bugului Belarus, Polonia, Ucraina 1995 17 Euroregiunea Carpatică Polonia, România, Slovacia, Ucraina,

Ungaria 1993

18 Comitetul Central și de Nord Finlanda, Norvegia, Suedia 1977 19 Euroregiunea Cieszyn Silesia Cehia, Polonia 1998 20 Euroregiunea Mării Mânecii Belgia, Franța, Marea Britanie 1991 21 Euroregiunea Dunărea 21 Bulgaria, România, Serbia 1992 22 Euroregiunea Dunăre-Crișuri-Mureș-

Tisa România, Serbia, Ungaria 1997

23 Euroregiunea Dobrava Cehia, Polonia 2001 24 Euroregiunea Donbas Ucraina, Rusia 2010 25 Euroregiunea Drina-Sava-Majevica Bosnia și Herțegovina, Croația, Serbia 2003



26 Euroregiunea Sussexul de Est/Sena Maritimă/Somme

Franța, Marea Britanie 1993

27 Euroregiunea Egrensis Cehia, Germania 1993 28 Euroregiunea Elbei Cehia, Germania 1992 29 Euroregiunea Ems Dollart Germania, Olanda 1977 30 ”EUREGIO” Germania, Olanda 1958 31 Eurobalkans Bulgaria, Macedonia, Serbia 2002 32 Euroregiunea Glacensis Cehia, Polonia 1996 33 Euroregiunea Galiția-Portugalia de

Nord Galiția (Spania), Portugalia 2008

34 Euroregiunea Helsinki-Tallin Estonia, Finlanda 1999 35 Euroregiunea Inn-Salzach Austria, Germania 1994 36 Euroregiunea Inntal Austria, Germania 1998 37 Euroregiunea Insubria Elveția, Italia 1995 38 Conferința Internațională a Lacului

Constanța Austria, Elveția, Germania 1972

39 Euroregiunea Ister-Granum Slovacia, Ungaria 2003 40 Euregio Karelia Finlanda, Rusia 2000 41 Consiliul Kvarken Finlanda, Norvegia, Suedia 1972 42 Euroregiunea Mesta Nestos Bulgaria, Grecia 1997 43 Euroregiunea Meuse-Rhin Belgia, Germania, Olanda 1976 44 Euroregiunea Neisse Cehia, Germania, Polonia 1991 45 Euroregiunea Neman Belarus, Lituania, Polonia, Rusia 1997 46 Consiliul Calotei Nordice Finlanda, Norvegia, Suedia 1971 47 Euroregiunea Munților Metaliferi Cehia, Germania 1992 48 Euroregiunea Østfold-

Bohuslän/Dalsland Norvegia, Suedia 1980

49 Euroregiunea Pomerania Danemarca, Germania, Polonia, Suedia

1995

50 Euroregiunea Pomoravi-Záhorie-Weinviertel

Asutria, Cehia, Slovacia 1999

51 Euroregiunea Praděd Cehia, Polonia 1998 52 Euroregiunea Pro Europa Viadrina Germania, Polonia 1993 53 Euroregiunea Pirinei-Mediterana Franța, Spania 2004 54 Euroregiunea Raetia Nova Austria, Elveția ? 55 Euroregiunea Yutlanda de Sud-

Schleswig Danemarca, Germania 1997

56 Euroregiunea Rhine-Waal Germania, Olanda 1973 57 Euroregiunea Rhine-Meuse-North Germania, Olanda 1978 58 Euroregiunea Saar-Lorraine-

Luxembourg-Rhin Franța, Germania, Luxemburg 1995

59 Euroregiunea Salzburg-Berchtesgadener Land-Traunstein

Austria, Germania 1993

60 Euroregiunea Scheldemond Belgia, Olanda 1989 61 Euroregiunea Alpii Maritimi Franța, Italia 1990 62 Euroregiunea Silezia Cehia, Polonia 1998 63 Euroregiunea Silva Nortica Austria, Cehia 2002 64 Euroregiunea Spree-Neisse-Bober Germania, Polonia 1992 65 Euroregiunea Tatra Polonia, Slovacia 1994



66 Consiliul Văii Râului Tornio Finlanda, Suedia 1987 67 Euroregiunea Tirol-Tirolul deSud-

Trentino Austria, Italia 1998

68 Euroregiunea TriRhena Elveția, Franța, Germania 1995 69 Euroregiunea Siret-Prut-Nistru Republica Moldova, România ? 70 Euroregiunea Stara Planina Bulgaria, Serbia 2006 71 Euroregiunea Prutului Superior și a

Dunării Inferioare Republica Moldova, România, Ucraina 1998

72 Euroregiunea Via Salina Austria, Germania 1997 73 Euroregiunea Panoniei de Vest Austria, Ungaria 1998 74 Euroregiunea Carpaților Albi Cehia, Slovacia 2000 75 Euroregiunea Zugspitze-Wetterstein-

Karwendel Austria, Germania 1998

Sursa: Council of Europe, www.coe.int

1.5. Siturile aflate în Patrimoniul Mondial UNESCO

Organizația Educațională, Științifică și Culturală a Națiunilor Unite (UNESCO) desfășoară începând din anul 1972 o amplă activitate de protejare și promovare a elementelor naturale și culturale cu valoare de patrimoniu deosebită. În acest scop a fost creată lista siturilor aflate în Patrimoniul Mondial UNESCO, a căror prezență constituie un element de atractivitate turistică sporită pentru regiunile cărora le aparțin.

Patrimoniul natural cuprinde formațiuni geologice, geomorfologice și biogeografice deosebite, unice și spectaculoase, habitate ale speciilor de plante și animale amenințate cu dispariția și areale cu valoare științifică, estetică și conservaționistă. Patrimoniul cultural se referă la monumente, grupuri de clădiri și situri cu valoare istorică, estetică, arhitecturală, antropologică, științifică, etnologică (etnografică) și arheologică (UNESCO, 2008). Fondurile necesare protejării prin stabilirea unor strategii de management sau implementarea proiectelor de restaurare sunt furnizate de statele partenere, semnatare ale Convenției de la Stockholm din 1972.

Tabelul 2. Ierarhia statelor după numărul de situri aflate în Patrimoniul Mondial UNESCO

Nr. crt. Denumirea statului Numărul de situri

1 Italia 47 2 Spania 44 3 China 43 4 Franța 38 5 Germania 37 6 Mexic 31 7 India 29 8 Marea Britanie 28 9 Rusia 25

10 Statele Unite 21 11 Australia 19 12 Brazilia 19 13 Grecia 17 14 Canada 16

http://www.coe.int/



15 Japonia 16 16 Iran 15 17 Suedia 15 18 Portugalia 14 19 Polonia 13 20 Cehia 12 21 Belgia 11 22 Peru 11 23 Elveția 11 24 Turcia 11 25 Coreea de Sud 10

Sursa: http://whc.unesco.org/en/list

Tabelul 3. Siturile din România aflate în Patrimoniul Mondial UNESCO

Nr. crt. Denumirea sitului Numărul pe lista UNESCO

1 Delta Dunării 588 2 Mănăstirile din Moldova 598 3 Mănăstirea Hurezi 597 4 Satele cu biserici fortificate din Transilvania 596 5 Cetățile dacice din Munții Orăștie 906 6 Centrul istoric al Sighișoarei 902 7 Bisericile de lemn din Maramureș 904

Sursa: http://whc.unesco.org/en/list



Bibliografie Hall, C. M. (2000). Wine Tourism around the World: Development, Management, and Markets.

Woburn, Mass: Butterworth-Heinemann. Honey, M. (2008). Ecotourism and Sustainable Development: Who Owns Paradise? (2nd ed.).

Washington, DC: Island Press. Marin, I., Marin, M., Manea, G., Mocanu, N., Popa, V., Irimia, R., . . . Stumbea, L. (2005). Regiuni

Turistice pe Glob. București: Editura Universitară. Medeiros, E. (2010). (Re)defining the Euroregion Concept. European Planning Studies, 19(1), 141-

158. doi: 10.1080/09654313.2011.531920 Saarinen, J. (1998). The Social Construction of Tourist Destinations: The Process of Transformation

of the Saariselkä Tourism Region in Finnish Lapland. In G. Ringer (Ed.), Destinations: Cultural Landscapes of Tourism. London: Routledge.

Stumbea, L. (2007). Cross-border national parks in Europe: Present and perspective. Annals of University of Craiova (Geography Series), 10, 62-74.

Tîrlă, L. (2010). Modelul restructurării economice postindustriale în Polonia. Studiu de caz: Silezia Superioară. Terra, 40-41, 184-187.

UNESCO. (2008). World Heritage Information Kit Retrieved from http://whc.unesco.org Vijulie, I., Matei, E., Tîrlă, L., Manea, G., & Zorzoliu, T. (2014). The Role of Archaeological

Landscape Restoration in Building the Local Tourism Image: The Gumelnița Archaeo-park (Drăgănești-Olt, Romania). GeoJournal of Tourism and Geosites, 1(13), 52-65.

Siteografie

1. http://www.turismo.intoscana.it/intoscana2/export/TurismoRTen Official website. 2. http://www.visitmexico.com/wb/Visitmexico/Visi_Yucatán Official website. 3. http://www.lakedistrict.gov.uk Official website. 4. http://www.winecountry.com Tourism Website. 5. http://www.euregio-guide.com/italiano/Frame-I/Projekt-I.htm Official Travel Guide.

http://www.adriaticeuroregion.org/index.php?option=com_content&view=article&id=60&Itemid=61&lang=en Official Site.

6. http://www.euroregion-silesia.eu/show_text.php?id=en-tourism Official Site. 7. http://www.visitnebraska.gov/index.php?Itemid=211&id=192&option=com_content&tas

k=view 8. http://tpr.alberta.ca/tourism/statistics/destinationregions.aspx 9. http://mightypeace.com/about-us

http://www.turismo.intoscana.it/intoscana2/export/TurismoRTen

http://www.visitmexico.com/wb/Visitmexico/Visi_Yucatán

http://www.lakedistrict.gov.uk/

http://www.winecountry.com/

http://www.euregio-guide.com/italiano/Frame-I/Projekt-I.htm

http://www.adriaticeuroregion.org/index.php?option=com_content&view=article&id=60&Itemid=61&lang=en

http://www.adriaticeuroregion.org/index.php?option=com_content&view=article&id=60&Itemid=61&lang=en

http://www.euroregion-silesia.eu/show_text.php?id=en-tourism

http://www.visitnebraska.gov/index.php?Itemid=211&id=192&option=com_content&task=view

http://www.visitnebraska.gov/index.php?Itemid=211&id=192&option=com_content&task=view

http://tpr.alberta.ca/tourism/statistics/destinationregions.aspx

http://mightypeace.com/about-us