Молдовська мова. 5-9 класи
Програмадля загальноосвітніх навчальних закладів
з навчанням молдовською мовою
Programe
pentru instruirea în instituţiile de învăţămînt general
cu limba de predare moldovenească
LIMBA MOLDOVENEASCĂ
clasele V-ІХ
Autori:
Vera Chiosea, profesoară emerită din Ucraină, profesoară de
limbă şi literatură moldovenească Ş.M. Novoselisc, raionul
Reni, regiunea Odesa.
Larisa Fetescu, metodistă, Institutul regional de perfecţionare
a cadrelor didactice, secţiunea limbilor şi literaturilor
naţionale, Odesa.
NOTĂ EXPLICATIVĂ
Obiectivele şi sarcinile instruirii
Limba moldovenească este limba maternă a poporului moldovenesc pe care a
creat-o şi a ocrotit-o veacuri de-a rîndul. Ea este comoara nepreţuită, este lucrul cel
mai sfînt, bogat, perfect, naţional, limba literară şi bogăţia spirituală a poporului.
Limba moldovenească este disciplina mater în şcoală. Aportul ei la formarea
intelectuală şi culturală a elevilor este de cea mai mare importanţă. Fără însuşirea
limbii moldoveneşti literare întregul proces de instruire în şcoală este lipsit de cel
mai important suport.
Ca disciplină primordială, cursul contemporan al limbii moldoveneşti în
clasele V-XII admite studierea limbii ca factor al cunoaşterii şi comunicării.
Formarea deprinderilor şi priceperilor de a stăpîni liber limba moldovenească
în comunicare (ascultare, citire, conversaţie, scriere) pe baza însuşirii de către elevi
a ştiinţei despre limbă constituie obiectivul principal al instruirii.
Acest obiectiv poate fi realizat doar prin rezolvarea următoarelor sarcini:
1) familiarizarea elevilor cu un anumit volum de cunoştinţe despre limba
moldovenească ( structură, funcţii, provenienţă, dezvoltare şi rolul ei);
2) a-i obişnui pe elevi să folosească abundenţa mijloacelor lingvistice,
contribuind mereu la îmbogăţirea vocabularului, la dezvoltarea şi perfecţionarea
structurii gramaticale a vorbirii;
3) însuşirea de către elevi a normelor limbii literare moldoveneşti;
4) formarea deprinderilor şi priceperilor de comunicare în situaţii diverse,
folosind, justificat, mijloacele lingvistice şi respectînd normele unei comunicări
corecte;
5) formarea priceperilor ortografice şi de punctuaţie necesare pentru
scrierea corectă.
Noţiunile teoretice despre limbă, despre normele limbii literare, cerinţele
despre dezvoltarea limbii, a priceperilor şi deprinderilor contribuie la realizarea
tuturor sarcinilor.
În cadrul orelor de limbă moldovenească este posibilă soluţionarea unor
sarcini pedagogice educative, dezvoltarea gîndirii elevilor şi formarea deprinderilor
de a-şi îmbogăţi, de sine stătător, cunoştinţele, de a-şi perfecţiona cultura vorbirii.
Posibilităţile de educaţie ale cursului de limbă moldovenească sînt asigurate
de noţiunile generale despre limbă, de influenţa profesorilor, de organizarea
raţională a întregului proces de învăţămînt, de materialul didactic, de tematica
comunicărilor orale şi scrise ale elevilor.
Materialul, folosit în cadrul orelor de limbă moldovenească, trebuie să
exprime valorile spirituale umane: dragostea faţă de om, generozitatea, caritatea,
onestitatea, hărnicia, dragostea făţă de patrie, ocrotirea naturii ş.a.
Conţinutul materialului trebuie să poarte un caracter cultural naţional. E
necesar să se folosească elementele ce ţin de plaiul natal, istoirie,cultură, tradiţii şi
viaţa poporului moldovenesc.
Prin intermediul orelor de limbă are loc educaţia estetică care poate fi
înfăptuită, în primul rînd, prin formarea noţiunilor despre frumosul în limbă, prin
dezvoltarea necesităţii perfecţionării estetice a vorbirii elevilor.
Studierea limbii moldoveneşti contribuie şi la dezvoltarea gîndirii logice a
elevilor. În timpul instruirii, ei dobîndesc deprinderi de analiză, comparare,
confruntare, generalizare a faptelor de limbă; se obişnuiesc să aducă exemple
necesare, argumente, să facă concluzii, să selecteze, să sistematizeze materialele
corespunzătoare temei şi ideii principale a comunicării; să elaboreze planuri şi
teze, să construiască o comunicare corectă, logică; să întocmească conspecte.
În procesul însuşirii limbii moldoveneşti, elevii au posibilitate să dobîndească
cunoştinţe de sine stătător, să lucreze cu literatura suplimentară, cu dicţionarele, să-
şi controleze corectitudinea şi oportunitatea propriei comunicări.
Structura şi conţinutul programelor. Particularităţile organizării
procesului instuctiv-educativ. Criteriile de apreciere a cunoştinţelor.
Programele de limbă moldovenească se compun din următoarele părţi:
- noţiuni generale despre limba moldovenească, despre normele limbii
literare şi normele scrierii corecte;
- noţiuni de comunicare, tipuri de comunicare;
- cerinţele faţă de cunoştinţele şi deprinderile elevilor.
În partea întîi sunt expuse noţiunile lingvistice generale, normele limbii
literare, regulile de ortografie şi punctuaţie. Sînt prezente faptele şi legile care
contribuie la obţinerea, de către elevi, a unui volum necesar de cunoştinţe despre
limba moldovenească. Aceste cunoştinţe constituie baza formării concepţiilor
elevilor despre limbă, constituie baza unei exprimări literare.
Îmbogăţirea vocabularului şi perfecţionarea structurii gramaticale a
comunicării orale şi scrise are loc la fiecare lecţie. Selectînd cuvintele potrivite,
profesorul ţine cont de tema viitoarelor expunei şi compuneri, de informaţiile din
manual, de textele studiate la orele de literatură. Una din cerinţele principale ale
muncii în această direcţie o constituie dezvoltarea capacităţilor de a observa
cuvintele necunoscute, obişnuinţa de a se adresa profesorului pentru explicaţiile
necesare şi priceperea de a se folosi de Dicţionarul explicativ.
Perfecţionarea structurii gramaticale a comunicărilor elevilor este asigurată şi
de învăţarea temelor de gramatică prin intermediul exerciţiilor, care permit elevilor
să le aplice în practică atunci, cînd e vorba de studierea unor categorii sau
construcţii gramaticale.
Însuşirea normelor limbii literare are loc nu numai în timpul studierii
lexicului, formării cuvintelor, morfolgiei, sintaxei, dar şi în procesul dezvoltării
vorbirii coerente. Conţinitul materiei care ar contribui la însuşirea normelor limbii
literare este indicat de programe.
Munca sistematică asupra intonaţiei contribuie la formarea deprinderilor citirii
expresive, intonării propoziţiilor, frazelor. Este necesar ca în timpul lucrului asupra
textului să-şi antreneze citirea ezpresivă şi nici un text să nu fie citit monoton,
neexpresiv.
O mare importanţă o are şi descoperirea relaţiilor reciproce dintre diferite
fenomene de limbă: lexic şi structura cuvîntului, morfologie şi structura cuvîntului,
morfologie şi sintaxă, ortografie şi morfologie, punctuaţie şi sintaxă. Aceasta îi va
da posibilitate eleviiui să sesizeze caracterul de sistemă a limbii.
Relaţiile reciproce dintre părţile componente ale ştiinţei despre limbă se
înfăptuiesc pe baza principiului succesiunii şi al perspectivităţii, prin compararea
materiei învăţate cu cea ce va fi studiată, pe baza concluziilor şi observaţiilor
profesorului.
Studierea materiei e construită ţinînd cont şi de relaţiile interdisciplinare, care
contribuie la aprofundarea cunoştinţelor, lărgirea orizontului intelectual al elevilor.
Materia pe care o conţin programele de limbă mldovenească pentru clasele V-
XII este o continuare a cursului de limbă din ciclul primar, de aceea profesorii sînt
obligaţi să cunoască şi programele de limbă moldovenească pentru clasele I-IV.
Tipurile de comunicare, însuşirea lor constituie cea de-a doua parte a
programelor. Este una din direcţiile care, concomitent cu altele două -îmbogăţirea
vocabularului şi însuşirea normelor limbii literare, - asigură munca asupra
dezvoltării vorbirii elevilor. Partea a doua cuprinde:
- noţiuni despre comunicare;
- numărul principalelor tipuri de lucrări.
Are loc familiarizarea elevilor cu noţiuni ce ţin de comunicare: vorbirea şi
conversaţia, stiluri şi tipuri de comunicare.
Partea a doua a programei se compune din trei părţi:
receptarea comunicării alogene (audierea, citirea textelor diverse de stil, tip şi
gen);
reproducerea textelor pregătite anterior (expuneri orale şi scrise, selective,
succinte, detaliate);
întocmirea compoziţiilor proprii: compuneri (naraţiuni, descrieri,
raţionament) diverse din punct de vedere al informaţiilor (experienţa proprie,
impresii şi observaţii personale, opere citite, tablouri, filme) şi diverse ca gen şi stil
(povestire, referat).
Tipurile comunicărilor propuse de programe pentru fiecare clasă permit
organizarea şi petrecerea muncii sistematizate: de la citire, ascultare –sesizare a
textului la expunere, apoi la compunere (oral-scris).
E necesar ca în cadrul lecţiilor elevii să aibă posibilitatea să se exprime, să
comunice sistematic, astfel perfecţionîndu-şi vorbirea.
Pentru a spori activitatea de comunicare a elevilor, este bine să se prefere
expunerile legate de viaţă, care prezintă interes pentru ei, tendinţa de a-şi împărtăşi
gîndurile, de a-şi exprima propunerile.
Cea de-a treia parte – “Cerinţele faţă de cunoştinţele şi deprinderile elevilor”
– prezintă o enumerare a cunoştinţelor, priceperilor, deprinderilor pe care elevii
trebuie să le posede în procesul studiului. Aceste cerinţe sînt prezente în toate
despărţiturile programelor.
Existenţa în programe a acestor cerinţe are menirea de a spori orientarea
practică a predării limbii moldoveneşti, posedarea liberă a comunicării orale şi
scrise.
În programe este dată repartizarea orientativă a orelor. Profesorilor le este
permis să facă unele corecţii, dar fără a micşora numărul de ore rezervat dezvoltării
vorbirii orale şi scrise.
Deprinderile pe care trebuie să le obţină elevii în procesul studierii cursului de
limbă moldovenească sunt grupate astfel:
1) instructiv-lingvistice: deprinderi de a recunoaşte sunetele, părţile
componente ale cuvîntului, părţile de vorbire, propoziţiile, frazele, analiza lor ş.a;
2) normative: deprinderi de a pronunţa corect consoanele, vocalele, de a
construi îmbinări de cuvinte, propoziţii, fraze ş.a;
3) de ortografie: deprinderi de ortografiere corectă a cuvintelor, de utilizare
justă a semnelor de punctuaţie în propoziţii, fraze;
4) de comunicare: deprinderi de a sesiza, expune şi a crea comunicări orale şi
scrise.
Studierea limbii moldoveneşti în clasele V-XII contribuie la sporirea culturii
de comunicare şi a nivelului corectitudinii gramaticale. Sistematizarea şi
aprofundarea materiei studiate în clasele anterioare se petrece la un nivel înalt de
generalizare. Orele de studiu preconizează perfecţionarea principalelor deprinderi
şi capacităţi de comunicare, limbaj.
Lucrul asupra dezvoltării vorbirii trebuie să asigure evaluarea acelor priceperi
şi deprinderi, de care elevii vor avea nevoie pentru a comunica pe viitor.
O importanţă deosebită în procesul instructiv-educativ la orele de limbă
maternă o au textele şi comunicarea orală, conţinutul succint al cărora prezintă
cultura naţională a poporului moldovenesc şi a celei universale.
Folosirea textelor, expunerilor orale este una din căile importante de
familiarizare a tinerei generaţii cu cultura moldovenilor şi are drept scop formarea
unei personalităţi spiritual patriotice şi intelectuale.
La realizarea acestui obiectiv contribuie compartimentul „Instruirea socio-
culturală”, care va orienta profesorii, autorii de manuale şi literatură metodică la
selectarea textelor corespunzătoare. Textele, la rîndul lor, îi vor familiariza cu
istoria, obiceiurile, tradiţiile, cultura spirituală, comoara artistică, cu oameni celebri
ai poporului moldovenesc, cu principiile general-umane. Textele formează o
sistemă integră, iar conţinutul lor trebuie să devină pilonul exprimării personale a
elevilor şi vor contribui la îmbogăţirea vocabularului, la formarea convingerilor
personale despre lume. De aceea principiul socio-cultural de instruire în cadrul
orelor de limbă maternă trebuie să se practice sistematic, nu numai la orele de
dezvoltare a vorbirii.
Amplificarea sistematică a capacităţilor de gîndire a elevilor în procesul
studierii limbii materne are o mare însemnătate pentru educarea culturii lingvistice,
adică posedarea formelor, metodelor, procedeelor principale ale gîndirii:
compararea, generalizarea, modelarea precum şi sesizarea conştientă a structurii
propriei activităţi de cunoaştere, activităţi oglindite în „Orientarea strategică”, ce
poartă un caracter de acţiune. Conţinutul orientărilor strategice nu este reflectat în
programă pentru fiecare compartiment în parte. Aceste direcţii se referă la întregul
proces de instruire. Ele se vor realiza cu ajutorul unor sarcini, exerciţii cu caracter
complex, care formează un component organic.
Realizarea principiului de cunoaştere problematică, precum şi a orientărilor
strategice asigură formarea bine orientată a experienţei de activitate creatoare, pe
care, trebuie s-o posede fiecare elev. De exemplu elevii claselor V-VII determină,
în cazuri nedificile, structura propriei activităţi de cunoaştere: motiv-scop, planul
realizării acestui scop, modul de înfăptuire a planului şi evaluarea rezultatelor
(practic); efectuază următoarele activităţi: analiza, compararea, generalizarea,
sinteza, modelarea, argumentarea convingătoare a unor teze. Elevii claselor VIII-
XII sesizează conştient structura propriei activităţi de cunoaştere: motiv-obiectiv,
planul realizării acestui obiectiv, modul de înfăptiere a planului şi evaluarea
rezultatelor (practic); efectuază următoarele activităţi: analiza, compararea,
generalizarea, concretizarea, sinteza, combat părerile greşite folosind pentru
aceasta dovezi, noţiuni lingvistice şi nonlingvistice cunoscute.
Cele patru ore disponibile, rezervate pentru fiecare clasă, pot fi utilizate la
realizarea atestărilor tematice, lucrărilor de control sau la studierea materiei.
Deci, elementele inovatoare ale noilor programe contribuie la realizarea
ideilor înaintate de sistema-proiect la limba moldovenească, la o însuşire
concepută a celor patru elemente ale învăţămîntului: cunoştinţe, deprinderi şi
perceperi, experienţa unei activităţi de creaţie şi atitudinea valoroasă, emotivă faţă
de trecut.
CLASA a V-ea
(3 ore pe săptămînă, în total - 105 ore, din care 4 ore disponibile)
Conţinutul materiei de studiu
Cerinţele actuale faţă de nivelul
instruirii elevilor în şcoala medie
generală
Introducere – 1 oră
Limba – factor important de comunicare
şi cunoaştere.
Elevii sesizează importanţa cunoaşterii
limbii în procesul comunicării.
Recapitularea materiei
studiate în clasele I-IV - 4 ore
Sunetele, literele. Silaba. Accentul.
Strtuctura cuvîntului. Ortografia
prefixelor. Familiarizarea cu dicţionarul
ortografic.
Substantivul. Substantive comune şi
proprii. Cazurile substantivului.
Ortografia substantivelor proprii.
Adjectivul. Ortografia adjectivelor.
Pronumele. Pronumele personale şi
ortografia lor.
Verbul. Persoanele şi timpurile verbului.
Orografia verbelor însoţite de pronumele
personale neaccentuate.
Adverbul. Ortografia adverbelor.
Conjuncţia. Conjuncţiile şi, dar, iar –
elemente de relaţie între cuvinte.
Cunosc sunetele şi literele, structura
cuvîntului; părţile de vorbire (noţiuni
generale); regulile de ortografiere
corectă şi de punctuaţie.
Elevii deosebesc literele de sunete;
determină părţile componente ale
structurii cuvîntului; disting părţile de
vorbire (conform indicilor gramaticali
studiaţi); folosesc în vorbire cuvinte
diferite după structură şi particularităţi
semantice, stilistice;
identifică ortogramele; aplică corect
semnele ortografice şi de punctuaţie la
rectificarea greşelilor; foloseşte
Dicţionarul ortografic.
Folosirea virgulei.
Noţiuni elementare de sintaxă
şi punctuaţie - 15 ore
Sintaxa (noţiuni). Îmbinările de cuvinte.
Termenul regent şi termenul subordonat
în îmbinările de cuvinte (familiarizare).
Propoziţia. Tema gramaticală a unei
propoziţii (familiarizare). Propoziţia cu o
singură parte de propoziţie. Tipul
propoziţiilor după scopul comunicării:
enunţiative, interogative, imperative.
Punctuaţia la sfîrşitul propoziţiilor.
Intonaţia propoziţiilor (repetare).
Părţile principale ale propoziţiei.
Subiectul unic şi multiplu ( repetare).
Predicatul verbal şi predicatul nominal
(familiarizare, aprofundare).
Părţile secundare ale propoziţiei.
Atributul. Complementul. Complementul
direct şi indirect. Complementele
circumstanţiale: de loc, de mod, de timp
(familiarizare, aprofundare).
Propoziţia cu părţi multiple. Intonaţia şi
virgula în propoziţia cu părţi multiple
legate prin conjuncţii şi fără conjuncţii.
Rolul părţilor multiple în propoziţie
(repetare).
Cuvintele generalizatoare în propoziţiile
cu părţi multiple şi semnele de punctuaţie
(familiarizare, aprofundare).
Cunosc ce studiază sintaxa; noţiuni
generale despre: îmbinarea de cuvinte,
propoziţie, părţile principale şi părţile
secundare ale propoziţiei, părţile
multiple, adresări;
regulile folosirii semnelor de
punctuaţie;
determină termenul regent şi termenul
subordonat în îmbinările de cuvinte,
tipul propoziţiilor după scopul
comunicării, părţile principale şi părţile
secundare ale propoziţiei, părţile
multiple ale propoziţiei, adresările;
construiesc îmbinări de cuvinte, le
întrebuinţează just în vorbire; folosesc
corect şi raţional propziţii diferite după
scopul comunicării; argumentepză, cu
ajutorul regulilor învăţate, folosirea
semnelor de punctuaţie la sfîrşitul
propoziţiilor, în propoziţiile cu părţi
multiple, la adersări; descoperă greşelile
şi le corectează.
Adresarea. Semnele de punctuaţie
(repetare, aprofundare). Intonaţia în
propoziţiile cu adresări. Utilizarea
adresărilor în vorbire şi în literatura
artistică.
Relaţii interdisciplinare: propoziţii
interogative, imperative în opere artistice
(literatura).
Noţiuni de fonetică.
grafie şi ortoepie – 6 ore
Fonetica. Ortoepia (noţiuni).
Sunetele. Semivocalele. Consoane sonore
şi surde (familiarizare). Grafia (noţiuni).
Sunetele grafice. Alfabetul. Distincţia
dintre litere şi sunete, dintre pronunţare şi
scriere (repetare).
Grupuri de litere şi sunetele
corespunzătoare : ia, ea, ie, chi, che, ghi,
ghe, gi, ge, ci, ce (repetare).
Diftongii. Triftongii.
Hiatul (familiarizare). Despărţirea
cuvintelor în silabe. Trecerea
regulamentară a cuvintelor dintr-un rînd
în altul (familiarizare, aprofundare).
Analiza fonetică a cuvintelor.
Relaţii interdisciplinare:
Sunet, înregistrarea sunetelor (muzica),
rima ( literatura).
Elevii cunosc ce studiază fonetica,
grafia şi ortoepia, alfabetul, diftongii şi
triftongii, vocalele, consoanele, regulile
ortografice şi ortoepice;
deosebesc vocalele de consoane;
recunosc în cuvinte hiatul, diftongii şi
triftongii; trece regulamentar cuvintele
dintr-un rînd în altul; analizează fonetic
cuvintele; pronunţă corect sunetele;
găseşte şi corectează greşelile
ortoepice; explică, cu ajutorul regulilor
învăţate, ortografia cuvintelor; găsesc şi
rectifică greşelile ortografice.
Lexicul – 5 ore
Lexicologia – ramură a
Cunosc ce studiază lexicologia; noţiuni
lingvisticii.Vocabularul limbii
moldoveneşti. Cuvîntul şi importanţa lui
în exprimare. Familiarizarea cu
Dicţionarul explicativ.
Cuvintele cu sens propriu şi sens figurat.
Sinonimele. Antonimele (repetare).
Omonimele. Familiarizarea cu
Dicţionarul de sinonime, antonime,
omonime.
Folosirea sinonimelor, antonimelor,
cuvintelor cu sens figurat în exprimare,
evitarea repetării aceluiaşi cuvînt.
Relaţii interdisciplinare:
epitetul, comparaţia, sinonimele,
antonimele – caracteristici ale folclorului
(literatura).
generale despre semnificaţia cuvîntului,
despre sinonime, antonime, omonime,
cuvinte cu sens figurat;
explică sensul unor cuvinte
necunoscute cu ajutorul Dicţionarului
explicativ şi a dicţionarelor bilingve;
selectează sinonime, antonime pentru
cuvintele propuse şi le utilizează corect
în exprimarea orală şi scrisă.
Structura cuvîntului. Formarea
cuvintelor. Ortografia lor – 6 ore
Părţile componente ale cuvîntului: temă,
prefix, sufix, rădăcină, desinenţă
(repetare, aprofundare).
Sufixe lexicale şi gramaticale. Sufixe
diminutivale şi augmentative
(familiarizare, aprofundare).
Ortografia prefixelor, sufixelor.
Procedee de formare a cuvintelor în limba
moldovenească: derivare, compunere,
conversie, abreviere.
Ortografia cuvintelor compuse (repetare,
familiarizare, aprofundare).
Cunosc părţile componente ale
cuvîtului, procedeele de formare a
cuvintelor, felurile sufixelor, regulile
ortografice;
determină părţile componente ale
cuvîntului;
formează cuvinte, utilizînd procedeele
de formare învăţate;
determină căile de formare a cuvintelor
cunoscute sau aflate din diferite
izvoare; analizează cuvintele după
structură; găseşte ortogramele şi
Analiza după structură a cuvintelor.
Relaţii interdisciplinare:
cuvinte cu sufixe augmentative şi
diminutivale în opere artistice (literatura).
explică, cu ajutorul regulilor ortografice
cunoscute, scrierea lor corectă; aplică
cunoştinţele acumulate la ortografierea
corectă a cuvintelor; găseşte şi
corectează greşlile ortografice.
Morfologia. Articolul – 9 ore
Morfologia. Părţile de vorbire
(caracterizare generală).
Articolul. Articolul substantival (hotărît,
nehotărît). Declinarea articolului
substantival. Articolul posesiv. Acordul
articolului posesiv cu substantivul,
pronumele. Ortografia articolului posesiv.
Articolul adjectival. Acordul articolului
adjectival cu substantivul. Ortografia
articolului adjectival.
Analiza morfologică a articolelor.
Relaţii interdisciplinare: cuvinte însoţite
de articole substantivale, adjectivale,
posesive în opere artistice (literatura).
Cunosc ce studiază morfologia,
felurile articolului adjectival; declină
articolul substantival; acordă corect
articolele posesive, adjectivale cu
substantivele; cunosc regulile
ortografice învăţate;
precizează categoriile articolelor şi le
analizează morfologic; ortografiază
corect articolele şi le analizează
morfologic; identifică ortogramele;
argumentează, folosind regulile
ortografice, scrierea corectă a
articolelor; descoperă greşelile şi le
rectifică.
Substantivul – 12 ore
Substantivul – parte de vorbire.
Trăsăturile morfologice ale
substantivului. Substantive animate şi
inanimate, comune şi proprii. Ortografia
substantivelor proprii (repetare).
Folosirea substantivelor – sinonime în
comunicare. Genul substantivului
(repetare). Substantive epicene.
Numărul substantivului (repetare).
Cunosc trăsăturile morfologice ale
substantivului şi funcţiile lui sintactice;
procedeele de formare a substantivelor;
felurile substantivelor;
regulile ortografice învăţate;
recunosc în texte substantivele şi le
analizează morfologic; determină tipul
substantivelor, funcţiile lor sintactice;
formează substantive noi prin diferite
Substantive defective de singular sau
plural. Substantive colective
(familiarizare).
Cazurile substantivului (repetare).
Funcţiile sintactice ale substantivului.
Declinarea substantivelor comune cu
articol hotărît şi articol nehotărît
(repetare). Declinarea substantivelor
proprii.
Ortografia substantivelor comune.
Formarea substantivelor.
Analiza morfologică a substantivului.
Relaţii interdisciplinare:
folosirea majusculei în cuvintele
denumiri (istoria, geografia); substantive
ce conţin sufixe augmentative şi
diminutivale în opere artistice (literatura).
căi; declină substantivele comune şi
proprii; folosesc în comunicare
substantivele-sinonime; identifică
ortogramele; explică, folosind regulile
ortografice, scrierea corectă a lor;
ortografiază corect substantivele,
aplicînd regulile ortografice învăţate;
descoperă greşelile şi le rectifică.
Verbul – 22 ore
Verbul – parte de vorbire. Trăsăturile
morfologice ale verbului. Funcţiile
sintactice ale verbului Conjugările
verbului. Diatezele verbului (activă,
pasivă, reflexivă). Verbele auxiliare.
Verbe predicative şi nepredicative,
tranzitive şi intranzitive. Forma inversă a
verbelor şi ortografia lor. Moduri
personale. Modul indicativ şi timpurile
lui. Ortografia verbelor la modul
indicativ.
Modul imperativ. Orotgafia verbelor la
Elevii cunosc trăsăturile morfologice
ale verbului şi funcţiile lui sintactice,
procedeele de formare a verbelor,
conjugările şi diatezele verbului,
categoriile verbelor; modurile personale
şi impersonale; construcţiile verbale,
regulile ortografice învăţate;
identifică în texte verbele şi determină
indicii gramaticali ai verbului;
comunicînd, utilizează raţional verbele;
determină conjugările verbelor;
formează diatezele verbelor; conjugă
modul imperativ. Modul conjunctiv şi
timpurile lui. Ortografia verbelor la
modul conjunctiv. Modul condiţional şi
timpurile lui. Ortografia verbelor la
modul condiţional. Modul potenţial şi
timpurile lui. Ortografia verbelor la
modul potenţial.
Moduri impersonale: infinitivul,
gerunziul, supinul, participiul.
Construcţii verbale: infinitivale,
gerunziale, participiale.
Formarea verbelor.
Analiza morfologică a verbului.
Relaţii interdisciplinare: metafora,
personificarea (literatura).
verbele la toate modurile personale;
recunosc în texte verbele la modurile
impersonale şi construcţiile verbale;
formează verbe prin diferite mijloace;
identifică ortogramele şi explică,
folosind regulile ortografice învăţate,
scrierea corctă a lor; ortografiază
corect verbele, aplicînd regulile
ortografice învăţate; descoperă greşelile
şi le corectează, analizează morfologic
verbele.
Repetarea materiei la sfîrşit de an
- 1 oră
Comunicarea - 20 ore
Informaţii. Noţiuni generale despre
comunicare. Tipuri de comunicare
(audierea, citirea, vorbirea, scrierea).
Adresatul comunicării. Comunicarea
orală şi scrisă, monologată şi dialogată.
Formulele de bază ale menţinerii unei
conversaţii. Tema şi ideea exprimării
(repetare). Particularităţile comunicării
corecte (corectitudine, logică, succesiune,
claritate, expresivitate, oportunitate);
lacune, greşeli în comunicare (exerciţii
practice).
Receptînd comunicarea alogenă:
elevii ascultă atent, citesc conştient,
cursiv texte diverse ca stil, tip, gen, dar
corespunzătoare vîrstei; evidenţiază şi
reţin (din textele citite) esenţialul;
interpretează atitudinea autorului faţă
de cele relatate; apreciază critic cele
citite şi auzite; determineă stilul, tipul
textului.
Reproducînd textul pregătit anterior,
elevii îl povestesc selectiv (oral) şi
detaliat (oral şi scris) după un plan
Textul şi particularităţile lui. Alineatul.
Planul simplu (repetare).
Organizarea dialogului simplu. Formule
elementare de menţinere şi de încheiere a
dialogului. Formule de salut, de
prezentare, de identificare, de permisiune
şi de solicitare.
Noţiune de stil. Stilurile limbii. Stilul
oral.Stilul artistic şi stilul ştiinţific
(repetare).
Naraţiunea. Descrierea. Raţionamentul
(repetare).
Relatarea unor fapte şi întîmplări
personale; descrierea obiectelor;
animalelor; întocmirea rezumatului.
Activităţi:
receptarea comunicării alogene:
audierea, citirea textelor diverse ca stil,
tip şi gen;
reproducerea textelor pregătite
anterior:
citirea expresivă a textelor diverse ca stil,
tip şi gen;
expunerea (detaliată) orală şi scrisă a unei
mici naraţiuni cu elemente de descriere (a
obiectelor, animalelor) şi de raţionament
(după un plan simplu);
antrenarea dialogurilor;
expunerea orală (detaliată, selectivă) a
unui text ştiinţific (după un plan simplu);
întocmit de sine stătător.
Întocmind compoziţii (de sine
stătător), elevii alcătuiesc compuneri
(oral-scris) conform indicaţiilor
programei, folosind diverse tipuri de
comunicare; aleg stilul corespunzător
( artistic, ştiinţific); precizează greşelile
stilistice, ortografice, de punctuaţie şi
le corectează;
respectă normele realizării unei
comunicări.
compoziţii proprii:
construirea unui dialog pornind de la o
situaţie propusă, folosind formulele
elementare de menţinere, de îcheiere a
dialogului şi bazat pe experienţa de viaţă
a elevilor;
compunere-naraţiune (orală, scrisă)bazată
pe experienţa personală (fără plan);
compunere-descriere (orală şi scrisă) a
unor obiecte, animale pe baza propriilor
observaţii şi impresii; compunere-desriere
(orală, scrisă) după tablou (fără plan);
raţionament (oral, scris) bazat pe
experienţa de viaţa a elevilor;
răspunsuri-întrebări orale asupra unui text
ştiinţific povestit amănunţit (după un plan
întocmit);
recenzia orală a opiniei unui coleg (după
planul întocmit);
povestire despre o întîmplare din viaţă
(oral-scris);
articol informativ pentru gazetă (oral-
scris);
scrisoarea, adresa.
Relaţii interdisciplinare: opera artistică
şi componentele ei; tema, ideea operei
artistice; naraţiunea, descrierea
(obiectelor, animalelor) în operele
studiate; comentarea faptelor eroilor
(literatura); descrierea orală a unei
picturi: obiect, animal; expunerea orală a
conţinutului unui tablou ce reprezintă
momente din viaţa copiilor; observaţii
asupra desenelor din natură (arta
plastică).
Tematica instruirii socio-culturale
1.Limba-factor important de comunicare
şi cunoaştere.
Întrebare-problemă: E necesară oare
influenţa unui om asupra altui?
2. Ucraina-Patria mea. Călătorie
imaginară prin ţară?
Întrebare-problemă: Dragostea de
Patrie - datorie sacră a fiecărui cetăţean
sau condiţie a autoinstruirii?
3. Cultura spirituală a moldovenilor.
Tradiţii şi obiceiuri moldoveneşti.
Întrebare-problemă: De ce e necesară
păstrarea şi ocrotirea tradiţiilor,
obiceiurilor naţionale?
4. Cultura moldovenească în mediul
culturilor universale.
Întrebare-problemă: Cum a influenţat
cultura altor popoare asupra culturii
moldoveneşti?
5. Arta moldovenească: frumuseţea
arhitecturii naţionale, pictura, teatrul,
cinematografia, literatura, ornamentarea.
Monumente istorice şi arhitecturale.
Întrebare-problemă: Ce monumente ale
arhitecturii moldoveneşti îmi plac mai
mult?
6. Personalităţi celebre moldoveneşti.
Scriitori, pictori, savanţi, constructori,
muncitori, plugari, ostaşi.
Întrebare-problemă: Poate oare să
devină personalitate celebră orice
cetăţean?
7. Cultura materială a moldovenilor.
Agricultura şi felurile ei: pomicultura,
viticultura, legumicultura.
Întrebare-problemă: În ce constă
frumuseţea culturii materiale a
moldovenilor?
8. Pîinea. Respectul faţă de pîine. Pîinea
şi sarea în viaţa poporului.
Întrebare-problemă: De ce se spune că
pîinea pe masă e bucurie în casă?
9. Etica comunicării şi normele conduitei
morale.
Întrebare-problemă: Care este rolul
eticii şi moralei în viaţa omului?
10. Natura. Lumea animală şi vegetală.
Situaţia ecologică.
Întrebare-problemă: Cum contribui eu
la ocrotira naturii?
CLASA a VI-ea
(2 ore pe săptămînă, în total – 70 ore, din care 4 ore disponibile)
Conţinutul materiei de studiuCerinţele actuale faţă de nivelul instruirii
elevilor în şcoala medie generală
Introducere – 1 oră
Bogăţia şi frumuseţea limbii
moldoveneşti
Cunosc mijloacele artistice, procedeele
plastice ale limbajului artistic.
Repetarea şi sistemaizarea
materiei studiate anterior – 1 oră
Tipurile propoziţiilor după scopul
comunicării. Părţile de propoziţie
(inclusiv şi părţile multiple). Adresarea.
Smnele de punctuaţie la adresări.
Fraza. Punctuaţia în frază.
Cunosc tipurile propoziţiilor după
scopul comunicării, părţile de propoziţie,
fraza, semnele de punctuaţie la adresări
şi în cadrul frazei.
Lexicul. Frazeologia – 8 ore
Cuvinte polisemantice şi cuvinte
monosemantice. Cuvinte de uz general şi
cuvinte de uz restrîns. Arhaismele.
Neologismele. Dialectismele.
Profesionalismele.
Împrumuturile. Familiarizarea cu
Dicţionarul de cuvinte –
internaţionalisme. Frazeologismele.
Familiarizarea cu Dicţionarul de
frazeologisme. Cuvintele străvechi
moldoveneşti. Familiarizarea cu
Dicţionarul moldo-român.
Utilizarea arhaismelor, neologismelor,
dialectismelor, profesionalismelor,
împrumuturilor şi frazeologismelor în
Cunosc noţiuni despre arhaisme,
cuvintele străvechi moldoveneşti,
neologisme, dialectisme,
profesionalisme, împrumuturi,
frazeologisme; cuvinte monosemantice-
polisemantice;
le descoperă în texte, stabilind rolul lor
în comunicare; explică sensul
frazeologismelor, importanţa lor;
folosesc diverse dicţionare; utilizează în
vorbire, la momentul oportun, arhaisme,
neologisme, profesionalisme,
dialectisme, împrumuturi şi
frazeologisme.
diverse texte (ştiinţifice, artistice).
Relaţii interdisciplinare:
profesionalisme, arhaisme, neologisme,
frazeologisme, cuvinte străvechi
moldoveneşti în opere artistice
(literatura); Termeni (istorie, literatură,
matematică, geografie).
Noţiuni elementare de sintaxă - 8 ore
Fraza. Fraze formate din propoziţii
principale şi propoziţii subordonate
(repetare). Fraze joncţionale şi
nejoncţionale. Intonaţia. Punctuaţia în
fraze (familiarizare).
Vorbirea directă. Cuvintele autorului
plasate înaintea vorbirii directe şi după
vorbirea directă. Punctuaţia la vorbirea
directă. Intonaţia în propoziţia cu vorbire
directă.
Dialogul. Semnele de punctuaţie la
dialog. Intonaţia.
Relaţii interdisciplinare: vorbirea
directă, dialogul în opere artistice
(literatura).
Cunosc noţiuni despre frază, vorbirea
directă, dialog; regulile folosirii
semnelor de punctuaţie;
determină tipul propoziţiilor în fraze;
evidenţiază cuvintele autorului şi locul
lor în propoziţia cu vorbire directă;
construiesc dialoguri, fraze;
argumentează cu ajutorul regulilor
învăţate folosirea semnelor de
punctuaţie; descoperă greşelile şi le
corectează.
Morfologia. Ortografia – 27 ore
Adjectivul – 9 ore
Adjectivul – parte de vorbire. Trăsăturile
morfologice ale adjectivului (repetare).
Adjective variabile şi invariabile.
Acordul adjectivului cu substantivul.
Formarea adjectivelor. Adjective relative
Cunosc trăsăturile morfologice ale
adjectivului; funcţiile lui sintactice,
procedeele de formare a adjectivelor;
felurile adjectivelor, gradele de
comparaţie ale adjectivelor, regulile
şi calitative. Ortografia adjectivelor.
Gradele de comparaţie ale adjectivelor.
Funcţiile sintactice ale adjectivului.
Analiza morfologică a adjectivului.
Relaţii interdisciplinare: folosirea
adjectivelor la descrierea obiectelor,
animalelor, evenimentelor (istoria,
literatura, biologia, geografia); epitetul şi
metafora (literatura).
Pronumele – 18 ore
Pronumele – parte de vorbire. Trăsăturile
morfologice ale pronumelui.
Categoriile pronumelor. Pronumele
personal (repetare). Declinarea
pronumelor personale. Ortografia
pronumelor personale.
Pronumele de politeţeşi Ortografia lor.
Funcţiile sintactice. Declinarea
pronumelor de politeţe.
Pronumele reflexiv. Ortografia
pronumelor reflexive care însoţesc verbe.
Declinarea lor.
Pronumele de accentuare. Ortografia
ortografice învăţate;
descoperă în texte adjectivele; folosesc
în vorbire, corect şi logic, adjectivele,
adjectivele-sinonime; determină tipul
adjectivelor, funcţia lor sinactică;
formează gradele de comparaţie ale
adjectivelor, adjective noi prin diferite
căi; analizează morfologic adjectivele;
identifică ortogramele; explică, folosind
relulile ortografice, scrierea corectă a lor;
ortografiază corect adjectivele, aplicînd
regulile ortografice învăţate; descoperă
greşelile şi le rectifică.
Cunosc trăsăturile morfologice ale
pronumelui, tipurile pronumelor şi
regulile de ortografie a pronumelor;
atestează pronumele;
determină funcţiile lor sintactice;
comunicînd, utilizează corect
pronumele; determină categoriile
pronumelor; analizează morfologic
pronumele; identifică ortogramele;
comentează, utilizînd regulile
ortografice, scrierea lor corectă;
ortografiază corect pronumele, aplicînd
regulile ortografice învăţate; descoperă
greşelile şi le rectifică.
pronumelor de accentuare.
Pronumele posesiv. Utilizarea
pronumelor posesive cu articol posesiv.
Pronumele demonstrativ. Clasificarea
pronumelor demonstrative. Ortografia
pronumelor demonstrative.
Relaţii interdisciplinare: pronumele în
opere literare: proză, poezie (literatură).
Repetare la sfîrşit de an – 1 oră
Comunicarea – 20 ore
Informaţii. Repetarea cunoştinţelor la
tema „Comunicarea”.
Tipuri de comunicare (audierea.citirea,
vorbirea, scrierea).
Părţile componente ale situaţiei de
comunicare: vorbitorul, destinatarul,
tema, ideea principală, scopul, ambianţa
(exerciţii practice).
Textul (repetare). Repetiţii, sinonime,
antonime, pronume, conjuncţii, adverbe
– rolul lor în texte.
Selectarea şi sistematizarea informaţiilor,
materialelor pentru viitoarele compuneri
(practic).
Planul simplu, compus al unui mesaj
(exerciţii practice).
Stilurile limbii (repetare). Stilul oficial-
administrativ (familiarizare).
Tipuri de comunicare (audierea.citirea,
vorbirea, scrierea).
Receptînd comunicarea alogenă, elevii
ascultă atent alte persoane (povestirile,
informaţiile lor); citesc conştient, rapid;
interpretează, reţin cele auzite sau citite;
alcătuiesc planul simplu al celor
ascultate şi planul compus al celor citite.
Reproducînd textul pregătit anterior,
elevii povestesc detaliat şi selectiv după
planuri simple şi compuse întocmite de
sine stătător (oral-scris).
Întocmind compoziţii de sine stătător,
elevii iau în consideraţie particularităţile
unei compuneri (orale-scrise) indicate de
programă; selectează şi sistematizează
de sine stătător informaţii auxiliare;
alcătuiesc planul simplu al propriei
expuneri; stabilesc stilul corespunzător
al expunerii (ştiinţific, artistic, oficial-
administrativ); utilizează diverse tipuri
de comunicare (inclusiv, descrierea
Descrierea interiorului şi a naturii.
Asamblarea în acelaşi text a diverselor
tipuri de comunicări (naraţiune şi
descriere; naraţiune şi raţionament).
Activităţi:
receptarea comunicării alogene:
audierea (ascultarea-perceperea), citirea
textelor diverse ca stil, tip şi gen;
alcătuirea planului simplu al celor
ascultate şi a planului compus al textului
citit;
reproducerea textelor pregătite
anterior: citirea expresivă a textelor
diverse ca stil, tip şi gen;
expunerea (detaliată, selectivă) orală şi
scrisă a naraţiunii ce conţine elemente de
descriere (a interiorului, naturii) şi de
raţionament;
antrenarea dialogurilor;
compoziţii proprii: susţinerea
dialogurilor pornind de la o situaţie-temă
propusă;
acte oficiale: planul de lucru
selectarea şi sistematizarea informaţiilor,
materialelor pentru realizarea viitoarelor
compuneri;
alcătuirea planului simplu al compunerii
orale-scrise;
compunere-descriere orală-scrisă (a
interiorului, naturii) pe baza propriilor
interiorului, naturii); alcătuiesc un plan
de lucru, un anunţ; selectează mijloace
lingvistice care corespund temei, ideii,
stilului şi tipului comunicării; respectă
normele realizării unei comunicări.
impresii şi după tablou; raţionament
(oral-scris) despre fapte, acţiuni ale
persoanelor (bazat pe propriile observaţii
şi impresii);
povestire (orală-scrisă) despre cele
văzute, observate personal; povestire
după un tablou tematic;
articol pentru gazetă (sub forma unui
raţionament) despre unele fapte, acţiuni
ale persoanelor;
întrebări-răspunsuri orale asupra unui
text ştiinţific, povestit detaliat sau
selectiv după tabel, după un plan bine
pregătit sau alcătuit de sine stătător;
informaţie pe o temă de lingvistică (sub
forma unui raţionament elementar);
Relaţii interdisciplinare: interiorul şi
natura în opere artistice; caracterizarea
orală a personajului literar; recenzia
scrisă a unei mici opere artistice
(literatura); discuţii orale pe teme
matematice (matematica); descrierea
orală a picturilor de interior; expunerea
orală a conţinutului unei picturi avînd ca
subiect fapte, acţiuni ale oamenilor (arta
plastică).
Tematica instruirii socio-culturale
1.Bogăţia şi frumuseţea limbii
moldoveneşti.
Întrebare-problemă: În ce constă
frumuseţea şi bogăţia limbii materne?
2. Patria noastră şi baştina mea. Istoria
satului, oraşului meu. Istoria formării
regiunii şi raioanelor ei. Pămîntul meu-
pămîntul părinţilor mei.
Întrebare-problemă: Ce înseamnă să-ţi
iubeşti Patria?
3. Rudele. Familia. Copacul genealogic
al familiei mele. Rolul mamei într-o
familie de moldoveni. Respectul
tradiţional faţă de capul familiei.
Relaţiile părinţi-copii, nepoţi-bunici.
Întrebare-problemă: Care e rolul
familiei în viaţa mea?
4. Ziua mea de lucru. Prietenii şi
tovarăşii mei. Ziua mea de odihnă.
Vacanţa.
Întrebare-problemă: Cum poţi îmbina
munca cu odihna?
5. Strămoşii noştri. Omagierea
strămoşilor noştri.
Întrebare-problemă: Ce mă leagă de
strămoşii mei?
6. Scriitori vestiţi moldoveni :
M.Eminescu, V.Alecsandri, I.Creangă,
A.Mateevici, I.Druţă.
Întrebare-problemă: Care este
scriitorul meu preferat?
7. Frumuseţea naturii în Ucraina.
Primăvara, vara, toamna, iarna.
Frumuseţea pămîntului natal. Răsăritul şi
asfinţitul soarelui. Florile în viaţa
moldovenilor.
Întrebare-problemă: În ce văd eu
frumuseţea naturii?
8. Gospodăria casnică: agricultura,
apicultura, olăritul, ţesutul, croşetarea.
Multitudinea costumelor naţionale
moldoveneşti.
Întrebare-problemă: Care-s ramurile
principale ale gospodăriei casnice la
moldoveni?
9. Arta moldovenească. Arhitectura
populară. Modele de biserici, case, mori,
pictură de icoane, sculptura în lemn.
Întrebare-problemă: Ce comori
artistice populare cunosc eu?
10.Talismanul (amuletul). Şervetul.
Coroniţa. Brodatul şi felurile lui. Fîntîna
în ograda mea. Cultul apei în popor.
Întrebare-problemă: Ce este
talismanul? Ce talismane cunosc eu?
CLASA a VII – ea
(2 ore pe săptămînă, în total 70 ore, din care 4 ore disponibile)
Conţinutul materiei de studiuCerinţele actuale faţă de nivelul instruirii
elevilor în şcoala medie generală
Introducere - 1 oră
Limba moldovenească în familia altor
limbi.
Elevul stabileşte cum se dezvoltă,
prosperă limba moldovenească alături de
alte limbi ale lumii.
Repetarea materiei studiate - 1 oră
Punctuaţia în propoziţii, fraze.
Procedeele de formare a cuvintelor.
Părţile de vorbire.
Cunosc noţiuni despre propoziţie, frază,
părţile de vorbire studiate şi procedeele
de formare a cuvintelor.
Morfologia. Ortografia – 43 ore
Numeralul – 17 ore
Numeralul – parte de vorbire. Trăsăturile
morfologice ale numeralului (repetare).
Categoriile numeralului. Numeralul
cardinal. Declinarea numeralului
cardinal. Ortografia numeralului
cardinal. Numeralul ordinal. Declinarea
numeralului ordinal. Ortografia
numeralului ordinal.
Numeralul nehotărît. Ortografia lui.
Numeralul adverbial. Ortografia lui.
Alte tipuri de numerale şi ortografia lor:
numeralul colectiv, numeralul fracţionar,
numeralul distributiv, numeralul
multiplicativ. Funcţiile sintactice ale
numeralelor. Formarea numeralelor.
Analiza morfologică a numeralului.
Cunosc indicii morfologici ai
numeralului, categoriile numeralului,
funcţiile sintactice ale numeralelor,
regulile ortografice învăţate;
utilizează corect în vorbire numeralele;
descoperă numeralele şi determină
categoriile şi funcţiile lor sintactice;
formează numerale; declină numeralele
cardinale şi ordinale; analizează
morfologic numeralul; identifică
ortogramele; comentează, utilizînd
regulile ortografice, scrierea lor corectă;
ortografiază corect numeralele aplicînd
regulile ortografice învăţate; află
greşelile şi le corectează.
Relaţii interdisciplinare: citirea corectă
a numeralelor în timpul efectuării
exerciţiilor şi problemelor (matematica);
utilizarea numeralelor în răspunsurile
elevilor în cadrul orelor (geografia,
istoria).
Adverbul - 13 ore
Adverbul – parte de vorbire. Indicii
morfologici ai adverbului (repetare).
Clasificarea adverbelor după formă şi
după înţeles.
Gradele de comparaţie ale adverbelor.
Formarea adverbelor.
Ortografia adverbelor.
Funcţiile sintactice ale adverbelor.
Analiza morfologică a adverbului.
Relaţii interdisciplinare: epitetul
(literatura).
Cunosc indicii morfologici ai
adverbului; funcţiile sintactice ale lui,
clasificarea adverbelor după formă şi
înţeles, gradele de comparaţie ale lor,
regulile ortografice învăţate;
atestează adverbele; determină
trăsăturile morfologice ale adverbului şi
categoriile lor; formează adeverbe prin
diferite căi; determină funcţiile
sintactice; formează gradele de
comparaţie ale adverbelor; analizează
morfologic adverbele; utilizează în
vorbire, corect şi raţional, adverbele;
identifică ortogramele; comentează,
utilizînd regulile ortografice, scrierea lor
corectă; ortografiază corect adverbele
aplicînd regulile ortografice învăţate;
află greşelile şi le rectifică.
Prepoziţia - 4 ore
Prepoziţia – parte de vorbire auxiliară.
Clasificarea prepoziţiilor după structură.
Regimul cazual.
Raporturile exprimate de prepoziţii
Cunosc noţiuni despre prepoziţie,
clasificarea prepoziţiilor după structură;
regimul cazual; raporturile exprimate de
prepoziţii; regulile de ortografie învăţate.
Ortografia prepoziţiilor.
Analiza prepoziţiilor.
Relaţii interdisciplinare: prepoziţia în
opere artistice: proză, poezie (literatura)
şi în texte ştiinţifice (geografia, biologia,
matematica, fizica).
identifică prepoziţiile; determină
regimul cazual şi raporturile exprimate
de prepoziţii; clasifică prepoziţiile;
utilizează corect, în vorbire, prepoziţiile;
anlizează morfologic prepoziţiile;
identifică ortogramele; comentează,
utilizînd regulile ortografice, scrierea lor
corctă; ortografiază corect prepoziţiile,
aplicînd regulile ortografice învăţate;
descoperă greşelile şi le rectifică.
Conjuncţia – 5 ore
Conjuncţia – parte de vorbire auxiliară
(repetare).
Clasificarea conjuncţiilor după structură.
Clasificarea funcţională a conjuncţiilor.
Conjuncţii coordonatoare: copulative,
adversative, disjunctive, conclusive.
Punctuaţia cerută de conjuncţiile
coordonatoare.
Conjuncţii subordonatoare.
Ortografia conjuncţiilor.
Conjuncţia – element de relaţie a
propoziţiilor în frază, a cuvintelor în
propoziţie (repetare).
Analza morfologică a conjuncţiilor.
Cunosc noţiuni despre conjuncţie,
clasificarea conjuncţiilor după structură,
felurile conjuncţiilor coordonatoare,
clasificarea funcţională a conjuncţiilor,
regulile de ortografie, punctuaţie
învăţate;
identifică în texte conjuncţiile;
determină felul conjuncţiilor după
structură, şi funcţia lor; precizează
felurile conjuncţiilor coordonatoare;
foloseşte corect conjuncţiile în funcţie de
elemente de relaţie a cuvintelor în
propoziţie, a propoziţiilor în frază;
analizează morfologic conjuncţiile;
identifică ortogramele; comentează,
utilizînd regulile ortografice, scrierea lor
corectă; ortografiază corect conjuncţiile,
aplicînd regulile ortografice învăţate;
descoperă greşelile şi le rectifică.
Relaţii interdisciplinare: folosirea
conjuncţiilor în texte ştiinţifice (istoria,
georgafia, biologia, fizica, matematica).
Interjecţia - 4 ore
Interjecţia în cadrul părţilor de vorbire şi
rolul ei în comunicare.
Onomatopeele.
Funcţiile sintactice ale unor interjecţii.
Ortografia interjecţiilor. Punctuaţia
cerută de interjecţii
Citirea expresivă a propoziţiilor ce
conţin interjecţii. Interjecţia – modalitate
de sporire a expresivităţii unei
comunicări.
Cunosc noţiuni despre interjecţiei,
onomatopee, funcţiile sintactice ale unor
interjecţii, regulile de ortografie şi
punctuaţie învăţate;
identifică în texte interjecţiile,
onomatopeele; determină funcţiile
sintactice ale unor interjecţii; conversînd,
utilizeazeă interjecţiile la locul potrivit,
pentru a spori expresivitatea vorbirii;
citesc expresiv propoziţiile ce conţin
interjecţii;
identifică ortogramele; aplică corect, în
exprimarea scrisă, semnele ortografice şi
de punctuaţie, motivîndu-le; descoperă
greşelile şi le rectifică.
Relaţii interdisciplinare: interjecţia-
modalitate expresivă, plastică în operele
artistice (literatura).
Repetare la sfîrşit de an – 1 oră
Comunicarea - 20 ore
Informaţii. Textul şi stilurile limbii
(repetare). Stilul publicistic (noţiuni).
Planul compus al propriei comunicări
(exerciţii practice). Citirea instructivă, de
familiarizare şi selectivă.
Receptînd comunicarea alogenă, elevii
ascultă atent; schiţează conţinutul
viitoarei compuneri, pornind de la o temă
deja formulată, de la un plan întocmit, un
moto, un cuvînt-cheie, desen; alcătuiesc
Tipuri de comunicare (audierea, citirea,
comunicarea orală şi scrisă). Descrierea
exteriorului (persoanelor) şi a acţiunilor;
raţionament cu caracter de dezbatere.
Activităţi:
receptarea comunicării alogene:
audierea (ascultarea – sesizarea), citirea
textelor diverse ca stil, tip, gen
(instructive, de familiarizare şi
selective);
schiţarea conţinutului viitoarei
comunicări, pornind de la un plan
întocmit, un cuvînt-cheie, un desen, o
temă, un moto etc;
alcătuirea planului simplu al unui text
ascultat şi a planului compus al unui text
citit;
reproducerea textelor pregătite
anterior: citirea expresivă a textelor
diverse ca tip, stil, gen;
întocmirea planurilor simple şi compuse;
expunerea orală - scrisă (detaliată) a unui
text narativ cu elemente de descriere a
exteriorului şi a acţiunilor;
raţionament după un plan simplu şi unul
compus;
expunerea detaliată (oral) a textelor
publicistice (după un plan simplu şi unul
compus);
reproducerea dialogurilor;
planul simplu al textului acsultat şi
planul compus al textului citit.
Reproducînd texte ce aparţin
diverselor stiluri funcţionale, elevii
povestesc (selctiv, succint, detaliat, oral-
scris) după un plan simplu, un plan
compus (întocmite de sine stătător);
Întocmind compuneri de sine stătător
(oral-scris, indicate de programă),
elevii utilizează stilul corespunzător, în
diverse situaţii de comunicare (oral,
ştiinţific, artistic, publicistic, oficial-
administrativ); susţine dialoguri pornind
de la teme-situaţii propuse de profesor şi
utilizînd diverse tipuri de comunicare
(inclusiv, descrierea exteriorului şi a
acţiunilor); controlează şi redactează
compoziţiile, întocmeşte recipise;
respectă normele realizării unei
comunicări.
compoziţii proprii: susţinerea unor
dialoguri, pornind de la o situaţie-temă
propusă de profesor (oral);
selectarea şi sistematizarea informaţiilor,
materialelor pentru realizarea viitoarelor
compuneri;
compunere-descriere (oral-scris) a
exteriorului (după un plan simplu şi unul
compus) şi a acţiunilor (după tablou, pe
baza impresiilor şi observaţiilor proprii);
raţionament (oral) cu caracter de dispută;
povestire (oral-scris) după un subiect
propus;
articol pentru gazetă cu caracter de
discuţie (scris);
acte oficiale: recipisa (scris).
Relaţii interdisciplinare: caracterizarea
eroului literar, recenzia unei cărţi
artistice, ştiinţifice (literatura);
raţionament pe o temă socială
(istoria, geografia); comentarea
(elementară) a conţinutului unui tablou,
avînd ca subiecte fapte şi acţiuni ale
persoanelor (arta plastică).
Tematica instruirii socio-culturale
1. Limba moldovenească în familia
altor limbi.
Întrebare-problemă: Ce pot face eu
pentru prosperarea limbii materne?
2. Istoria, legenda satului, oraşului meu.
Întrebare-problemă: De unde începe
baştina?
3. Cultura spirituală a moldovenilor.
Limba maternă. Perle ale creaţiei
populare orale. Legende, proverbe,
zicători, cimilituri, semne ale naturii.
Superstiţiile.
Întrebare-problemă: E necesară oare
păstrarea culturii spirituale?
4. Rudele. Familia. Membrii familiei şi
profesiile lor. Istoria poporului meu.
Stima faţă de cei vîrstnici. Obligaţiile
mele faţă de familie , ocupaţiile
preferate.
Întrebare-problemă: Obligaţiile mele
faţă de familie.
5. Pasiunile femeilor: cusutul, împletitul,
dantelarea, croşetarea, brodatul.
Îndeletnicirile bărbaţilor: lemnăritul,
plugăritul, apicultura, radiotehnica.
Întrebare-problemă: Pasiunea mea?
6.Valori general-umane. Binele,
umanismul, caritatea, dreptatea, pacea,
prietenia, fidelitatea, cutezanţa. Calităţile
morale negative: cruzime, brutalitate,
egoism, zgîrcenie, invidie, trădare ş.a.
Întrebare-problemă: Ce asigură
armonia şi fericirea sufletească?
7. Atitudinea omului faţă de lumea
înconjurătoare: natură, popor, familie,
faţă de sine însuşi. Omul între oameni.
Întrebare-problemă: În ce constă
sensul vieţii?
8. Oameni iluştri ai culturii naţionale şi
universale.
Întrebare-problemă: Care e valoarea
oamenilor iluştri pentru mine?
9. Etica comunicării şi normele conduitei
morale. Regulile de comportare în
ospeţie.
Întrebare-problemă: Cunosc eu oare
cu adevărat normele conduitei morale?
CLASA a VIII-a
(2,5 ore pe săptămînă - 87 ore, din care 4 ore disponibile)
Conţinutul materiei de studiu
Cerinţele actuale faţă de nivelul
instruirii elevilor în şcoala medie
generală
Introducere – 1 oră
Evoluţia limbii moldoveneşti.
Elevii cunosc cum a evoluat limba
maternă.
Repetarea şi generalizarea
materiei studiate – 2 ore
Părţile de vorbire, trăsăturile lor
morfoligice. Ortogame dificile (la
preferinţa profesorului).
Cunosc tipul părţilor de vorbire şi
trăsăturile lor morfologice, ortogramele
dificile.
Sintaxa şi punctuaţia– 57 ore
Îmbinarea de cuvinte.
Propoziţia-16 ore
Îmbinarea de cuvinte. Termenul regent
şi termenul subordonat (repetare).
Legătura de subordonare a cuvintelor în
îmbinările de cuvinte: acord, recţiune,
aderare. Însuşirea practică a acordului,
recţiunii, aderării. Propoziţia şi
importanţa ei în vorbire. Clasificarea
propoziţiilor după scopul comunicării.
Punctuaţia (repetare).
Clasificarea propoziţiilor după intonaţie
(exclamative-neexclamative) şi după
aspectul predicatului (afirmative-
negative).
Cunosc noţiuni generale despre
îmbinările de cuvinte, tipurile
legăturilor cuvintelor în îmbinări,
clasificarea propoziţiilor după toate
criteriile, regulile de punctuaţie învăţate.
determină termenul regent şi cel
subordonat în îmbinarea de cuvinte,
tipul legăturii de subordonare a
cuvintelor în îmbinări;
Construiesc, utilizează corect în vorbire
îmbinări de cuvinte, propoziţii; citesc
expresiv propoziţiile (după scopul
comunicării); utilizează întrebările
Clasificarea propoziţiilor după structură:
bimembre, monomembre, dezvoltate-
nedezvoltate.
Propoziţii bimembre: personale hotărîte,
personale nehotărîte, generalizatoare.
Propoziţii monomembre: nominative,
impersonale. Propoziţii complete şi
eliptice. Punctuaţia în propoziţii cu
predicat-elipsă.
Respectarea intonaţiei în propoziţii
diverse după scopul comunicării.
Întrebările retorice, întrebările –
răspunsuri – modalităţi ale comunicării
orale expresive.
retorice, întrebările-răspunsuri ca
modalităţi de comunicare expresivă;
analizeză sintactic propoziţiile;
argumentează corectitudinea utilizării
semnelor de punctuaţie cu ajutorul
regulilor învăţate; utilizează corect
semnele de punctuaţie la sfîrşitul
propoziţiilor, în propoziţiile cu predicat
- elipsă; identifică greşelile de
punctuaţie şi le corectează.
Relaţii interdiciplinare:
inversiunea în opere artistice
(literatura).
Părţile principale şi părţile
secundare ale propoziţiei - 19 ore
Părţile principale ale propoziţiei.
Subiectul unic şi multiplu (repetare).
Subiectul exprimat şi neexprimat:
inclus, subînţeles. Predicatul verbal
simplu şi predicatul nominal (repetare).
Predicatul verbal compus.
Părţile secundare ale propoziţiei:
atributul, comlementul direct,
complementul indirect (repetare).
Complemente circumstanţiale: de loc,
de timp, de mod (repetare), de cauză,
final, condiţional, concesiv şi
consecutiv (familiarizare).
Valoarea stilistică a complementului
circumstanţial de mod.
Cazuri de izolare a subiectelor multiple
şi a părţilor secundare.
Analiza sintactică a propoziţiei.
Relaţii interdisciplinare: epitetul şi
comparaţia în opere artistice (literatura).
Cunosc părţile principale şi părţile
secundare ale propoziţiei, regulile de
punctuaţie învăţate;
determină părţile principale şi părţile
secundare ale propoziţiei; construiesc
propoziţii avînd în componenţă părţi
principale şi părţi secundare, şi le
utilizează corect în comunicare;
determină valoarea stilistică a
complementului circumstanţial de mod;
argumntează corectitudinea utilizării
semnelor de punctuaţie, apelînd la
regulie de punctuaţie învăţate;
motivează folosirea corectă a semnelor
de punctuaţie la izolarea subiectelor
multiple, a părţilor secundare;
identifică greşelile de punctuaţie şi le
corectează.
Părţile omogene
ale propoziţiei – 10 ore
Părţile omogene ale propoziţiei
(repetare). Conjuncţiile care întoduc
părţile omogene în propoziţie şi semnele
de punctuaţie utilizate.
Cuvintele generalizatoare în propoziţiile
cu părţi omogene şi semnele de
Cunosc părţile omogene ale propoziţiei,
conjuncţiile care leagă părţile omogene
în propoziţie; utilizează cuvintele
generalizatoare în propoziţiile cu părţi
omogene; regulile de punctuaţie
învăţate;
punctuaţie utilizate (repetare).
Construirea propoziţiilor cu părţi
omogene. Respectarea intonaţiei în
propoziţii cu părţi omogene.
Analiza sintactuică a propoziţiei cu părţi
omogene.
determină părţile omogene,
conjuncţiile care introduc părţile
omogene, cuvintele generalizatoare în
propoziţii; construiesc propoziţii cu
părţi omogene, şi le utilizează în
comunicare; aplică intonarea
corespunzătoare a propoziţiilor cu părţi
omogene; argumentează corectitudinea
utilizării semnelor de punctuaţie,
apelînd la regulile învăţate; motivează
folosirea coerctă a semnelor de
punctuaţie la izolarea părţilor omogene,
în cazul utilizării cuvintelor
generalizatoare; identifică greşelile de
punctuaţie şi le corectează.
Relaţii interdisciplinare: utilizarea
părţilor omogene în opere artistice –
modalităţi de exprimare artistică
(literatura).
Vorbirea directă şi indirectă.
Dialogul -12 ore
Vorbirea directă. Semnele de punctuaţie
utilizate în propoziţia cu vorbire directă.
Dialogul şi semnele de punctuaţie
folosite.
Respectarea intonaţiei în propoziţii cu
vorbire directă, la dialog.
Transformarea vorbirii directe în
vorbire indirectă. Punctuaţia.
Citatul. Semnele de punctuaţie.
Cunosc construcţia propoziţiilor cu
vorbire directă şi indirectă; trăsăturile
specifice dialogului; semnele de
punctuaţie în propoziţiile cu vorbire
directă, indirectă şi citate; punctuaţia la
dialog.
determină în propoziţii vorbirea directă,
cuvintele autorului; transformă vorbirea
directă în vorbire indirectă;
utilizează corect, în comunicare,
vorbirea directă, citatele; construiesc
dialoguri în baza subiectelor propuse de
profesor; dialogînd, utilizează adecvat
formulele de iniţiere, de menţinere şi de
încheiere a unui dialog; utilizează
intonaţia cerută de propoziţiile cu
vorbire directă; citeşte expresiv
dialogurile; argumentează
corectitudinea utilizării semnelor de
punctuaţie apelînd la regulile de
punctuaţie învăţate; motivează folosirea
corectă a semnelor de punctuaţie în
propoziţiile cu vorbire directă, indirectă
şi citate, în dialoguri; identifică
greşelile de punctuaţie şi le corectează.
Relaţii interdisciplinare: exprimările
dialogate ale personajelor literare
(literatura).
Repetare la sfîrşit de an – 2 ore
Comunicarea – 25 ore
Informaţii.Comunicarea; textul; tipuri
de comunicare; stilurile limbii. Tipuri
de audiere: detaliată, critică, totală
(practic).
Descrierea localităţii, monumentelor
istorice şi culturale; povestire bazată pe
cele aflate (cu angajarea persoanelor în
subiect).
Activităţi:
receptarea comunicării alogene:
Receptînd comunicarea alogenă,
elevii ascultă atent povestirile,
prelegerile, comunicările, emisiunile de
radio şi televiziune; interpretează şi
reţine cele auzite şi citite; fac
însemnări, notiţe în procesul citirii şi
ascultării.
Reproducînd texte ce aparţin
diverselor stiluri funcţionale
audierea (ascultarea-sesizarea), citirea
textelor diverse ca stil, tip, gen
(instructive, de familiarizare, selective);
realizarea notiţelor (tematice) în
procesul ascultării şi citirii;
reproducerea textelor pregătite
anterior: citirea expresivă a textelor
diverse ca stil, tip, gen;
expunerea (oral-scris, detaliat,
succint,selectiv) a naraţiunilor cu
elemente de descriere a monumentelor
istorice şi cuturale;
expunerea (oral-scris, succint) a textelor
ştiinţifice, publicistice (inclusiv, a
emisiunilor tele-radio);
antrenarea dialogurilor;
compoziţii proprii: susţinerea unor
dialoguri, care corespund situaţiei
propuse ( tema este determinată de sine
stătător) ;
compunere-descriere (oral-scris) a
localităţii (stradă, sat, oraş), a
monumentelor istorice şi culturale în
baza propriilor observaţii şi impresii sau
după un tablou ( după planul simplu şi
compus, avînd următoarele
componente: introducere, cuprins,
încheiere);
raţionament (oral-scris) pe teme etico-
morale, sociale (în stil publicistic) după
(pregătite anterior), elevii povestesc
(detaliat, selectiv, succint) după planuri
simple şi compuse, întocmite de sine
stătător (de asemenea, şi conţinutul
emisiunilor tele-radio).
Întocmind compoziţii de sine stătător
(oral-scris, indicate în programă), elevii
alcătuiesc planuri simple şi compuse;
stabilesc stilul corespunzător al
expunerii; utilizează diverse tipuri de
comunicare (inclusiv, descrierea
localităţii şi a monumentelor istorice şi
culturale);
elaborează procese verbale; redactează
compoziţiile;
respectă normele realizării unei
comunicări.
un plan simplu şi unul compus;
informaţie (orală) pe o temă lingvistică
ce necesită sistematizarea şi
confruntarea materialelor (după un plan
simplu şi compus);
povestire (oral-scris) în baza celor aflate
(cu încadrarea persoanelor în subiect)
după planul simplu şi cel compus;
acte oficiale: procesul verbal (scris).
Relaţii interdisciplinare: discuţii cu
elemente de analiză literară a operelor
literare; caracterizarea comparativă a
personajelor literare (literatura); discuţii
pe teme sociale (istoria).
Tematica instriirii socio-culturale.
1. Evoluţia limbii moldoveneşti.
Întrebare-problemă: Cum s-a
dezvoltat limba moldovenească?
2. Moldova - patria mea istorică.
Călătorie prin ţară.
Întrebare-problemă: Ce impresii mi-a
făcut patria istorică?
3. Poporul moldovenesc. Evoluţia
şi formarea lui. Specificul naţional al
poporului moldovenesc.
Întrebare-problemă: Demnitatea şi
cusururuile caracterului naţional al
moldovenilor.
4. Gospodăria şi cultura materială
a moldovenilor şi a altor etnii. Aşezarea
şi traiul. Costumele naţionale.
Întrebare-problemă: Cum se
modifică cultura materială a
moldovenilor?
5. Cultura spirituală a poporului
moldovenesc. Obiceiuri, tradiţii, datini.
Credinţa. Mitologia. Arta. Arhitectura,
sculptura, pictura, grafica, ornamentul,
muzica, teatrul şi învăţămîntul în
Ucraina.
Întrebare-problemă: Ce tendiţe se
observă în cultura actuală a poporului
moldovenesc?
6. Limba şi rolul ei în viaţa
omului.Limba şi comunicarea.
Frumuseţea limbii şi frumuseţea
comunicării .
Întrebare-problemă: Cum îmi
dezvolt, perfecţionez eu vorbirea?
7. Munca intelectuală şi cea fizică.
În lumea profesiilor.
Întrebare-problemă: Ce profesii
cunosc eu?
8. Alegerea profesiei. Specificul
viitoarei mele profesii.
Întrebare-problemă: Ce vreau să fiu?
9. Valori general-umane: fidelitate,
caritate, dragoste, onestitate,
generozitate, omenie, îndrăzneală.
Întrebare-problemă: Cea mai dificilă
muncă este munca de formare a
persoanei.
10. Etica comunicării şi normele
conduitei morale.
Întrebare-problemă: Care e diferenţa
dintre etica comunicării şi normele
conduitei morale?
CLASA a IX –a
(2,5 ore pe săptămînă, în total – 87 ore, din care 4 ore disponibile)
Conţinutul materiei de studiu
Cerinţele actuale faţă de nivelul
instruirii elevilor în şcoala medie
generală
Introducere – 1 oră
Limba moldovenească şi actualitatea.
Elevii determină că limba este element
al culturii fiecărei persoane.
Morfologia. Repetarea şi
generalizarea materiei studiate – 8
ore
Părţile de vorbire flexibile şi neflexibile.
Articolul. Felurile articolelor şi
ortografia lor. Substantivul. Ortografia
substantivelor. Locuţiuni substantivale.
Substantive mobile epicene.
Adjectivul. Gradele de comparaţie ale
adjectivelor. Locuţiuni adjectivale.
Ortografia adjectivelor.
Pronumele. Ortografia pronumelor.
Numeralul. Categoriile numeralului.
Adverbul. Ortografia adverbelor.
Locuţiunile adverbiale.
Verbul. Modurile verbului. Locuţiunile
verbale.
Prepoziţia. Conjuncţia. Interjecţia.
Locuţiuni prepoziţionale,
conjuncţionale. Analiza morfologică a
părţilor de vorbire
Cunosc părţile de vorbire flexibile şi
neflexibile, regulile ortografice şi de
punctuaţie;
descoperă în texte părţile de vorbire
flexibile şi neflexibile; determină felul
lor; identifică ortogramele; explică,
folosind regulile ortografice învăţate,
scrierea lor corectă; descoperă greşelile
şi le rectifică.
Relaţii interdisciplinare
Părţile de vorbire neflexibile în texte
artistice (istoria, biologia, literatura).
Sintaxa şi punctuaţia
Fraza – 2 ore
Tipuri de propoziţii în frază: principale
şi subordonate (repetare).
Fraza joncţională şi fraza nejoncţională
(noţiuni).
Fraza cu propoziţii
coordonate – 8 ore
Coordonarea. Fraza joncţională cu
propoziţii coordonate copulative,
adversative şi disjunctive.
Mijloace de realizare a relaţiilor
sintactice în fraza cu propoziţii
coordonate şi semnele de punctuaţie
folosite. Fraza nejoncţionlă formată prin
coordonare. Punctuaţia.
Intonaţia în fraza cu propoziţii
coordonate.
Analiza sintactică a frazelor.
Cunosc noţiunile despre frază, tipurile
propoziţiilor în frază, tipuri de fraze;
tipurile propoziţiilor în frază, semnele
de punctuaţie utilizate în fraza
joncţională şi nejoncţionlă.
determină tipurile propoziţiilor în frază,
felul propoziţiilor coordonate,
mijloacele de realizare a relaţiilor
sintactice în fraza cu propoziţii
coordonate; comunicînd, utilizează
corect fraze diverse; respectă intonaţia
corespunzătoare la lectura frazelor;
analizează sintactic frazele; utilizează
corect semnele de punctuaţie în fraza
joncţională şi nejoncţională cu
propoziţii coordonate şi le
argumentează, identifică greşelile de
punctuaţie şi le corectează.
Relaţii interdisciplinare: descrierea în
opera artistică (literatura).
Subordonarea - 17 ore
Subordonarea (noţiuni). Fraza formată
prin subordonare. Tipurile propoziţiilor
în fraza formată prin subordonare:
principală, subordonată, regentă.
Fraza joncţională cu propoziţii
subordonate. Tipurile propoziţiilor
subordonate necircumstanţiale:
subiectivă, predicativă, comletivă
directă, completivă indirectă, atributivă.
Tipurile propoziţiilor subordonate
circumstanţiale: de loc, de mod, de
timp, cauzale, finale, condiţionale.
Mijloacele de realizare a relaţiilor
sintactice în fraza cu propoziţii
subordonate.
Locul propoziţiilor subordonte în frază.
Semnele de punctuaţie în frazele
formate prin subordonare.
Intonaţia în fraza cu propoziţii
subordonate.
Analiza sintactică a frazelor.
Cunosc noţiuni despre subordonare,
tipurile propoziţiilor în fraza formată
prin subordonare, tipurile propoziţiilor
subordonate cumstanţiale şi
necircumstanţiale, mijloacele de
realizare a relaţiilor sintactice în fraza
formată prin subordonare, semnele de
punctuaţie utilizate în fraza joncţională
formată prin subordonare;
determină în texte frazele formate prin
subordonare, tipurile propoziţiilor
subordonate circumstanţiale şi
necircumstanţiale, mijloacele de
realizare a relaţiilor sintactice în frază;
utilizează, în vorbire fraze cu propoziţii
subordonate; respectă intonaţia
corespunzătoare la lectura lor,
analizează sintactic frazele; utilizează
corect semnele de punctuaţie şi le
argumentează; identifică greşelile de
punctuaţie şi le corectează.
Relaţii interdisciplinare: determinarea
ştiinţifică şi stabilizarea relaţiilor
cauzale între fenomene (istoria,
geografia, chimia, biologia, matematica,
fizica).
Fraza nejoncţională Cunosc noţiuni generale despre fraza
cu propoziţii subordonate – 9 ore
Tipurile propoziţiilor subordonate
juxtapuse. Semnele de punctuaţie
utilizate.
Intonaţia în fraza nejoncţională cu
propoziţii subordonate.
nejoncţională, tipurile propoziţiilor
subordonate juxtapuse, semnele de
punctuaţie în fraza nejoncţională cu
propoziţii subordonate;
identifică, în texte, tipurile propoziţiilor
subordonate juxtapuse; utilizează
corect, în vorbire, fraza cu propziţii
subordonate juxtapuse; respectă
intonaţia corespunzătoare la lectura lor;
artgumentează folosirea corectă a
semnelor de punctuaţie; identifică
greşelile de punctuaţie şi le corectează.
Relaţii interdisciplinare: descrierea în
operele artistice (literatura).
Fraza cu cîteva
propoziţii subordonate – 10 ore
Noţini generale despre fraza cu cîteva
propoziţii subordonate. Propoziţii
subordonate omogene.
Propoziţii subordonate neomogene.
Punctuaţia.
Fraza cu propoziţii consecutiv
subordonate. Semnele de punctuaţie în
fraza cu cîteva propoziţii subordonate.
Fraze mixte. Analiza sintactică a
frazelor.
Cunosc noţiuni generale despre fraza cu
cîteva subordonate, propoziţiile
subordonate omogene şi neomogene,
frazele mixte, propoziţiile subordonate
consecutiv, semnele de punctuaţie în
fraza cu cîteva subordonate;
identifică în texte frazele cu cîteva
propoziţii subordonate, propoziţiile
subordonate omogene, neomogene şi
cele consecutiv subordonate; frazele
mixte; analizează sintactic frazele;
conversînd, utilizeăză raţional, corect
frazele cu cîteva propoziţii subordonate;
respectă intonaţia corespunzătoare;
argumentează utilizarea corectă a
semnelor de punctuaţie în fraza cu
cîteva propoziţii subordonate; identifică
greşelile de punctuaţie şi le corectează.
Relaţii interdisciplinare: folosirea
frazelor cu cîteva subordonate în
descrierile artistice (literatura).
Repetare la sfîrşit de an - 3 ore
Comunicarea – 25 ore
Informaţii. Tipuri de
comunicare(audierea, citirea,
comunicarea orală şi scrisă). Varietatea
citirii şi audierii. Textul, stilurile limbii
(repetare).
Activităţi:
receptarea comunicării alogene:
audierea (totală, detaliată, critică),
citirea textelor diverse ca stil, tip, gen
(instrucivă, de familiarizare, selctivă);
reproducerea textelor pregătite
anterior:
citirea expresivă a textelor diverse ca
tip, stil, gen;
expunerea (oral-scris, selectiv, succint)
a textelor artistice, ştiinţifice,
publicistice (cu însărcinări de creaţie);
reproducerea dialogurilor;
compoziţii proprii: dialog ce
corespunde situaţiei propuse
(comunicare particulară, discuţii pe o
anumită temă);
compunere (oral-scris) pe teme etico-
Receptînd comunicarea alogenă,
elevii ascultă atent; citesc rapid,
conştient texte diverse de tip, stil, gen
(corespunzătoare vîrstei); evidenţiază,
reţine esenţialul din textele ascultate şi
citite; interpretează atitudinea autorului
faţă de cele relatate; apreciază critic
cele citite şi auzite; determină tipul
comunicării şi stilul textului; alcătuiesc
planul, teze, conspectul celor citite şi
acsultate.
Reproducînd texte ce aparţin
diverselor stiluri funcţionale (pregătite
anterior), elevii povestesc (oral-scris,
selectiv, detaliat, succint) după
un plan simplu şi unul compus.
Întocmind compoziţii (de sine
stătător), interpretează tema, o
realizează subordonînd-o temei şi ideii
principale şi făcînd concluziile
necesare; selectează, sistematizează
informaţii, materiale pentru viitoarele
compuneri; le expune, consecutiv, după
planuri simple şi compuse, întocmite de
morale şi sociale (folosind stilul
publicistic), după un plan desfăşurat;
referat (oral-scris) pe teme etico-morale
şi sociale după un plan compus (pentru
realizare – mai multe izvoare de
inspiraţie);
cuvîntare bazată pe un raport întocmit
de sine stătător (oral-scris);teze pe
marginea articolelor cu teme etico-
morale şi sociale;
acte oficiale: cererea, biografia
(curiculum vitae).
sine stătător; utilizează stilul
corespunzător; foloseşte diferite tipuri
de comunicare; scrie cereri,
autobiografia; selectează mijloace
lingvistice corespunzătoare temei, ideii,
stilului comunicării; redactează cele
create; respectă normele realizării unei
comunicări.
Relaţii interdisciplinare: compunere
cu caracter de problemă pe o temă
literară (literatura); planul-conspect,
teze literar-critice bazate pe conţinutul
unor cărţi, unor capitole din manuale
(literatura, istoria, geografia).
Tematica instruirii socio-culturale.
1. Limba moldovenească şi
actualitatea.
Întrebare-problemă: Locul limbii
moldoveneşti în copacul genealogic al
limbilor lumii.
2. Srămoşii noştri – dacii. Ocupaţiile lor
cotidiene. Legenda Moldovei şi a
Ucrainei. Chişinăul în trecut şi prezent.
Oraşul, strada unde eu locuiesc. Casa
mea.
Întrebare-problemă: Merită oare
strămoşii noştri stima generaţiei
contemporane?
3. Cunoştinţele cetăţenilor străini
despre Moldova şi Ucraina. Trecutul
istoric al Moldovei şi Ucrainei.
Întrebare-problemă: În ce constă
importanţa cronografiei moldoveneşti?
4.Renaşterea naţional-culturală în sec.
XIX. Ucraina şi Moldova în sec. XX.
Învăţămîntul. Rolul Academiei kievo-
movilene.
Întrebare-problemă: Ce e necesar să
renaştem?
5. Cultura materială. Prelucrarea
lemnului, dogăritul, împletitul din lozii,
nuiele, lemnăritul, fieroneria. Medicina
populară în viaţa moldovenilor.
Instrumentele muzicale: naiul, fluierul,
ţambalul, ocarina, cimpoiul.
Întrebare-problemă: Care-s ajunsurile
culturii materiale a moldovenilor?
6. Tradiţiile şi sărbătorile
moldovenilor. Obiceiurile. Datinile.
Întrebare-problemă: Ce tradiţii,
obiceiuri, datini se păstrează în satul,
oraşul natal?
7. Prietenia. Prietenii mei. Prietenul
adevărat la nevoie se cunoaşte.
Întrebare-problemă: Merit eu să fiu
numit prieten (ă) adevărat (ă)?
8. Lumea frumosului în natură şi
artă (pictură, sculptură, arhitectură,
maeştrii picturii murale).
Întrebare-problemă: Care e locul artei
în viaţa mea?
9.Omul şi natura. Menirea omului.
Cunoaşterea adevărului, făurirea
binelui, prosperarea artei. Varietatea
lumii animale şi vegetale pe pămînt.
Necesitatea ocrotirii naturii. Cultura
ecologică a omului.
Întrebare-problemă: Ce pot face eu
pentru a ocroti natura?