Riga Crypto și lapona Enigel

de Ion Barbu

Lirica lui Ion Barbu se înscrie în viziune modernistă și se caracterizează prin limbajul încifrat cu specific matematic uneori chiar prin inventarea unor cunvinte prin stilul concis și prin propoziții eliptice, ceeea ce îmgreunează receptarea mesajului artistic.

Poezia „Riga Crypto și lapona Enigel” a apărut în anul 1927 în volumul „Joc secund”.

Ca specie literară este o baladă modernă concepută în acordurile unui cântec bătrânesc de nuntă. Este o dramă lirică pe un fundal erotic.

Poezia se încadrează în etapa baladică și orientală, sursa de inspirație fiind folclorul.

Titlul amintește de cuplurile de îndrăgostiți nefericiți și are la bază motivul imposibilității realizării prin iubire.

Riga Crypto este simbolul umbrei, întunericului reprezentând omul comun. Lapona Enigel este simbolul luminii, al spațiului spiritua, reprezentând geniul.

Tema poeziei este org. după tehnica povestirii în ramă, dezv. 6 tablouri poetice care însă au un puternic caracter narativ fapt caracteristic baladei.

Primul tablou ne prezintă cadrul în care menestrelul este rugat să povestească despre Riga Crypto și lapona Enigel, și constituie rama poeziei.

Cadrul este cel al unei nunți medievale, în care menestrelul este rugat să spună cu glas stins povestea lui Crypto și a laponei Enigel.

În tabloul al II-lea ne este prezentat primul personaj : Riga Crypto.

Riga Crypto este regele ciupearcă. El apare ca un inadaptat cu o fire ciudată, închisă, fiind bârfit cu dispreț de supușii săi. Condiția de inadaptat a lui Crypto este pusă în lumină și de faptul că el nu vroia să înflorească.

Tabloul al III-lea ne-o reprezintă pe lapona Enigel. În antiteză cu Crypto, lapona este prezentată cu tandrețe și gingășie „Laponă mică, liniștită …”. Aceasta trăia în ținuturile nordice, geroase, și a pornit spre Sud ca să-și aducă renii la pășunat. În drumul său, ea poposește pe „muschiul crud la Crypto, regele poienii”.

La fel ca și poemul „Lucefărul”, este prezent și aici motivul visului pentru ca cei doi să se poată întâlni.

În tabloul IV avem prezentată chemarea ademenitoare a lui Crypto. Această chemare se desfășoară asemenea unui ritual al pețitului. Discursul lui Crypto este încărcat de pasiunea, de sentimente calde și puternice „Enigel, Enigel ți-am adus dulceață, iacă”.

Lapona refuză propunerea lui Crypto de a veni în lumea lui, o lume a umbrei și a întunericului. Ea amână culegerea rigăi, așteptând ca aceasta să se „caocă”, în vreme ce riga tocmai coacerea o repriză. Lapona se teme de orice încercare a rigăi de o ieși la soare l-ar distruge, pentru că el este „umed și plăpând”.

Crypto o roagă pe Enigel să renunțe la idealul ei, de soare și lumină și să rămână în lumea lui rece.

Enigel îi mărturisește teama de întuneric, „eu de umbră mult mă tem” și aspirația spre idealul absolut „mă-nchin la soarele-nțelept”. Este prezent aici motivul soarelui și a umbrei, sugerând cele două lumi incompatibile. Soarele este simbolul vieții spirituale al luminii și sugereagă capacitatea ființei superioare de a aspira la absoulut, iar umbra simbolul întunericului, condiția omului comun, obișnuit care nu-și poate depăși condiția, nu se poate înălța spre absolut. Ca orice muritor de rând, Crypto nu poate înțelege lumea omului superior, care aspiră la idealuri înalte, la absolut, omul al cărui suflet este o fântână, simbol al cunoașterii absolute.

În ultimul tablou este prezentată moartea lui Crypto. Acesta este incapabil să-și depășească limitele, de aceea el devine o ciupercă otrăvitoare „Și sucul dulce înăcrește ! / Ascunsă-i inimă plesnește”.

Riga Crypto se însoțește cu „măsălarița-mireasă”, o ființă din lumea lui, o plantă medicinală otrăvitoare. Referirea la „Laurul-Balaurul” suferează ideea posibilității realizării iubirii între două ființe aparținând aceleași lumi.

Condiția tragică a omului obișnuit, care nu poate aspira la idealuri superioare, precum și setea de absoluat de care este stăpânit omul superior, au făcut ca poezia lui Barbu să fie numit, un luceafăr întors. Este o creație alegorică.