Riga Crypto si lapona Enigel

Ion Barbu

In peisajul liricii interbelice,cum de altfel in intreaga literatura romana,Ion Barbu se singularizeaza nu atat prin temele abordate care raman cele general umane(existenta,cunoasterea,erosul,moartea),ci mai ales la nivelul expresiei artistice.Poeziei epocii sale considerata lenesa,lipsita de spiritualitate,Ion Barbu ii opune conceptul de poezie pura,esentializata,o poezie de cunoastere care trebuie sa fie o traire intelectuala,o stare de spirit adresata unor initiati.Se produce astfel o incifrare a mesajului liric rezultand o poezie ermetica. In creatia poetica a lui Ion Barbu,un loc important il ocupa Riga Crypto si lapona Enigel,opera considerata de critica literara un text de referinta si o piatra de hotar,caci desi apartine etapei baladic-orientale a creatiei autorului,prin ambiguizarea sensurilor prefigureaza incifrarea caracteristica ultimei etape,cea propriu-zis ermetica. Din incifrarea textului si din ambiguizarea semnificatiilor deriva interpretarile multiple ale poeziei,uneori chiar contradictorii.Riga Crupto si lapona Enigel a fost inteleasa fie ca o liricizare a legendei despre nasterea criptogramelor,fie ca un luceafar cu rolurile inversate, fie ca o cufundare in infrarealitaea psihica. Publicata initial in 1924 si integrata in ciclul Uvedenrode din volumul Joc secund(1930) si subintitulata Balada,Riga Crypto si lapona Enigel este la un prim nivel tematic, un poem erotic problematizand o iubire imposibila intre apartinatorii unor lumi diferite si de aceea iremediabil separate.Dincolo de aceasta insa, poezia lui Barbu poate fi inteleasa si ca un poem al cunoasterii si al implinirii de sine ,caci drumul pe care lapona Enigel il parcurge este in fapt unul initiatic. Titlul are valente anticipative, indicand una dintre cheile de lectura ale textului.Acesta contine numele protagonistilor povestii de dragoste,amintind de cuplurile celebre ale literaturii universale aflate sub semnul neimplinirii:Romeo si Julieta,Tristan si Isolda.Numele celor doi sunt simbolice:Crypto trimite spre criptic,riga fiind “inima ascunsa”,deci neinteles si de aceea marginalizat de catre ai sai,dar si spre criptograme,indicandu-se astfel apartenenta sa la familia

ciupercilor si postura de rege al fapturiilor inferioare din regnul vegetal.Numele personajului feminin face trimitere spre caracterul ei angelic,justificandu-i aspiratia spre soare si lumina.Subtitlul Balada avertizeaza asupra caracterului narativ al poemului. Procedeul pe care e construit textul este cel al povestirii in rama, ceea ce determina la nivelul compozitiei structurarea pe doua parti, delimitate grafic de catre autor.Prima cuprinzand doar patru strofe, are functia unui prolog si echivaleaza rama povestirii:catre sfarsitul unei nuntii reale,menestrelului i se cere sa spuna un “cantec larg”despre o nunta esuata.Zicerea este ritualica,de aceea menestrelul se lasa rugat de trei ori inainte de-asi incepe povestirea.Partea a doua,mult mai ampla,reprezinta povestirea propriu-zisa alcatuita din mai multe tablouri poetice.Fiind vorba despre o poezie cu un pronuntat caracter epic,in text sunt identificabile momentele subiectului. Primele doua tablouri echivaleaza expozitiunii si cuprind portretele celor doi protagonisti.Crypto e craiul si mirele poemului, contestat in lumea sa pentru refuzul de a-si indeplini destinul:”Sterp il faceau si naravas,/Ca nu voia sa infloreasca.”Mai mult,e suspectat ca ar fi facut un pact faustic prin care si-ar fi asigurat tineretea vesnica. Masculinul e asezat asadar sub semnul demonicului si al stagnarii. Riga Crypto e o fiinta care se complace in inchistare si abulie si care poarta in sine toxinele umezelii si ale intunericului.Din contra, elementul feminin e pus sub semnul solaritatii si al aspiratiei spre spiritualitate.Pornita de la pol,din tinutul gheturilor vesnice,lapona parcurge treptele unei deveniri initiatice,ale unui drum sacrificial spre cunoastere.In acest traseu al implinirii de sine,lapona trece si prin taramul de umbra si racoare a regelui Crypto, care o ademeneste in universul de stagnare si refuz al implinirii. Ca si in Luceafarul eminescian,intalnirea are loc in planul oniricului.Somnul neutralizeza diferentele dintre regnuri iar visul devine singura cale de comunicare intre doua lumi antinomice.Cele trei invocatii ale lui Crypto au rezonante folclorice,ele o imbie pe lapona la somn si racoare,la un regim la vegetarii si al incremenirii. Pe de alta parte,Riga are constiinta acuta,dureroasa a precaritatii sale si neputintei de a-si depasi conditia” Visuri sute, de măcel, /Mă despart. E roşu, mare, /Pete are fel de fel;/Lasă-l, uită-l, Enigel” Invitatia regelui ciuperca ii provoaca spaima laponei caci ea percepe

lumea si racoarea ca pe o lume demonica, o lume a instinctualitatii pure:”Eu de umbra mult ma tem/...la umbra,numai carnea creste”. Pentru a scapa de tentatiile craiului,ea isi dezvaluie originea diferita. Conditia laponei e marcata decisiv de aspiratia spre cunoastere. Gandirea,cunoasterea in opozitie cu umbra si somnul sunt reprezentate prin simbolul soarelui:”Ma-nchin la soarele-ntelept/ Ca sufletu-i fantana-n piept” Finalul poeziei are ceva din tragismul celor ce cauta sa-si transceada pozitia,fara sa aiba mijloacele necesare de a o face.Crypto se transforma intr-o ciupearca otravitoare,obligat la nuntirea cu ipostaze degradante ale propriului regn:”Cu Laurul-Balaurul/(....) Cu măsălariţa-mireasă,/Să-i ţie de împărăteasă.” Similitudinile poeziei lui Ion Barbu cu Luceafarul eminescian sunt de necontestat:protagonistii celor doua povesti de iubire apartin unor lumi total diferite si incompatibile;intalnirea are loc in spatiul visului; exista trei chemari si trei refuzuri;unul dintre membrii cuplului e incapabil sa-si transceada conditia,asa incat iubirea nu se poate implini.Tocmai de aceea despre Riga Crypto si lapona Enigel se spune ca e un “luceafar intors”,in sensul ca spre deosebire de poemul eminescian,aici personajul feminin ilustreaza omul superior,in timp ce Crypto e exponentul mediocritatii. Totusi,desi reprezinta sub-umanul, Crypto ar putea fi vazut si ca o fiinta superioara omului a carui destin implacabil este imbatranirea si moartea.El este unicizat prin pozitia sa de riga,prin atributiile tineretii si eternitatii,iar in lumea sa e nebun si naravas,situarea simbolica fiind aceea a geniului fata de contemporanii sai mediocri.Urmarind paralelismul cu Luceafarul,se poate observa ca riga o tenteaza pe Enigel”cu somn fraged si racoare” care pot fi intelese ca o existenta iesita din timp.Pentru un muritor insa,iesirea din sistemul sau antologic si intrarea in alt mod existential sunt sinonime cu moartea.De aceea,Enigel asemenea fetei de imparat, refuza chemarea. Dincolo de acest paralelism,poezia lui Barbu poate fi decriptata si in cheie psihologica.Astfel cei doi protagonisti,nu ar fi de fapt fiinte exterioare,ci ipostaze interioare ale eului.Crypto ar putea reprezenta instinctualitatea,in timp ce Enigel e spiritualitatea.Omul superior, asemenea laponei,stie sa cenzureze pornirile si tentatile carnii, intelegand ca rostul existentei sale este implinirea spirituala.Enigel

intelege ca apartine pamantului doar prin caderea in materie,dar ca sufletul pastreaza esenta sa divina.Celebrarea soarelui e in fapt celebrarea apartentei celeste a sufletului. Consider ca desfăşurându-se ca într-un adevărat scenariu dramatic, într-o lume a întâmplărilor simbolice în care fondul filozofic îmbracă haina lirică, erotică,Riga Crypto şi lapona Enigel este o poezie de idei în sensul cel mai înalt al cuvântului, o creaţie originală în care se dezbate drama incompatibilităţii dintre două lumi,dintre două regnuri, drama determinată de înălţimea aspiraţiilor şi de valoarearea redusă a posibilităţilor reale.