Traducere: Darie Dorian Botezatu
Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a României  JORDAN, ROBERT Seniorul haosului / Robert Jordan; trad.: Dorian Botezatu.  — Bucureti; Editura RAO, 2012 ISBN 978-606-609-404-7 I. Botezatu, Dorian (trad.) 821.111(73)-31=135.1 Editura RAO Grupul Editorial RAO Str. Turda nr. 117-119, Bucureti, România  www.raobooks.com  www.rao.ro ROBERT JORDANLord of Chaos © The Bandersnatch Group, Inc., 1994  Toate drepturile rezervate  Traducere din limba englez DORIAN BOTEZATU © Editura RAO, 2008 pentru versiunea în limba român 2012 ISBN 978-606-609-404-7
Cu luna ziua i cu soare noaptea
Femei orbite, brbai surzi – vremea e a nebunilor
Las s domneasc Seniorul Haosului.
 
Primul Mesaj
DEMANDRED PI PE PANTELE  ABRUPTE  ALE SHAYOL GHUL i poarta, gaur în estura realitii, se stinse fulgertor. Deasupra, nori cenuii se rostogoleau ascunzând cerul, asemenea unei mri rsturnate i întunecate cu valuri zdrobindu-se de vârful ascuns al muntelui. Dedesubt, lumini stranii pulsau peste câmpia pustie, albastru i rou stins, fr a reui s împrtie ceurile întunecate care le învluiau sursa. Fulgerele urcau ctre nori în timp ce tunetele se rostogoleau încet pe cer. Deasupra pantei se înla abur i fum din guri împrtiate peste tot, unele mici cât mâna unui om, altele suficient de mari cât s înghit zece brbai. În aceeai clip eliber Puterea, iar odat cu prospeimea
disprut se duse i acea ascuime a simurilor care fcea totul
mai acut i mai clar. Absenasaidinului îl ls gol pe dinuntru, dar aici doar un nebun ar fi încercat s conduc Puterea. i, în plus, aici numai un nebun ar fi vrut s vad, s miroas sau s simt prea clar. În timpul Vârstei Legendelor, cum i se spune acum, aici fusese
 
de aer. Câteva sute de mile la miaznoapte totul era de ghea, dar  Thakan’dar era mereu la fel de uscat ca un deert, dei mereu învluit în iarn. Era acolo i un soi de ap, un pârâia de culoarea cernelii care
se prelingea pe coasta stâncoas, pe lâng o fierrie cu acoperi cenuiu. De dinuntru rsunau ciocane i cu fiecare izbitur o lumin alb fulgera prin ferestrele înguste. O femeie îmbrcat în zdrene se ghemuise dezndjduit lâng zidul de piatr al fierriei, strângând un bebelu în brae, în timp ce o fat slab ca o trestie îi îngropa faa în fusta ei. Fr îndoial, prizonieri capturai în vreun raid în inuturile de Hotar. Dar atât de puini; cu siguran Myrddraalii scrâneau din dini. Sbiile lor cedau dup un timp i trebuiau înlocuite, chiar dac raidurile în
 inuturile de Hotar fuseser rrite.  Apru unul dintre fierari, o creatur care aducea cu un om, greoaie i înceat, cioplit parc direct din munte. Fierarii nu erau cu adevrat vii; dui dincolo de Shayol Ghul ei se transformau în piatr, în pulbere. Dar nu erau cu adevrat fierari, nu fceau decât sbii. Cel din faa lui inea cu o pereche de cleti o sabie, deja clit, palid precum lumina lunii. Viu sau nu, fierarul o scufund cu grij în pârâul întunecat. Orice urm de
 via din metal dispru odat cu apa aceea. Când o scoase, era perfect neagr. Dar înc nu era gata. Fierarul intr i brusc o voce de om scoase un strigt disperat.  — Nu! Nu! NU! ip ascuit, iar sunetul se stinse încetior, fr s-i piard intensitatea, ca i cum cel care ipase fusese aruncat la o distan uria. Acum sabia era gata. Din nou apru un fierar – poate acelai, poate altul – i o ridic
 
ale fetei. Femeia gsi în final puterea unei umbre de rezisten. Plângând, îl lovi violent pe fierar. Acesta se sinchisi la fel de mult ca o piatr. ipetele femeii încetar de îndat ce ajunse înuntru. Ciocanele îi reîncepur btile, înecând sughiurile de plâns ale copiilor. O sabie terminat, una pe care o fceau acum i mai urmau
înc dou. Demandred nu mai vzuse niciodat mai puin de cincizeci de prizonieri ateptând s-i druiasc seva vieii Marelui Senior al întunericului. Da, cu siguran Myrddraalii scrâneau din dini.  — Tu pierzi vremea când eti chemat de Marele Senior?  Vocea prea o piele putred care se sfarm. Demandred se întoarse încet – cum îndrznea un Pierit s i se
adreseze pe tonul acela? dar vorbele de ocar i se stinser pe  buze. Nu-l oprise privirea fr de ochi a feei cleios-palide. Cuttura Myrddraalului stârnea frica în orice om, dar el îi smulsese frica din piept cu mult timp în urm. Îl oprise mai degrab însi creatura cea neagr. Fiecare Myrddraal avea înlimea unui brbat înalt, o iscusit imitaie de om, toi la fel, de parc ar fi fost croii dup aceeai matri. Cel din faa lui îl depea în înlime i cu capul, i cu umerii.  — Te voi duce la Marele Senior, spuse Myrddraalul. Sunt Shaidar Haran. Se întoarse i începu s urce muntele cu micri la fel de fluide
ca ale unui arpe. Pelerina de culoarea cernelii atârna nefiresc de nemicat, fr s fac mcar o singur cut. Demandred ezit înainte s îl urmeze. Pieriii aveau nume în
 
întunericului“. Alt surpriz, iar lui Demandred nu-i plceau surprizele, mai ales în Shayol Ghul. Intrarea în munte se fcea prin una dintre gropile rzlee, din
care nu ieeau nici aburi, nici fum. Avea o deschiztur suficient de mare cât s treac deodat doi brbai, iar Myrddraalul continu s deschid drumul. Acesta se înclin aproape imediat, cu planeul tunelului la fel de uzat ca o gresie lustruit. Pe msur ce coborau, frigul disprea, înlocuit încetul cu încetul de cldur, Demandred mereu în urma spatelui lat al lui Shaidar Haran. Demandred era contient de cldura tot mai mare, dar nu se ls atins de ea. O lumin palid radia din piatr, umplând tunelul, mai puternic decât venicul crepuscul de afar. epue zimate âneau din tavan, dini de piatr gata s mute, dinii Marelui Senior gata s-i sfâie pe necredincioi sau pe trdtori. Nu foarte firesc, desigur, dar eficient. Brusc îi ddu seama de ceva. De fiecare dat când fcuse
 
 vreodat lumea. Oamenii numeau locul sta Puul Osândelor, i puini tiau cu adevrat cât de bine i se potrivea numele. Chiar dup toate vizitele sale, prima fcut în urm cu mai bine
de trei mii de ani, Demandred se simea uluit. Aici putea simi Puul, gaura sfredelit cu atât de mult timp în urm, în locul în care Marele Senior zcea prizonier înc din momentul Creaiei.
 Aici se simea înconjurat de prezena Marelui Senior. Fizic  vorbind, locul acesta nu era mai apropiat de Pu decât oricare altul din lume, dar aici Pânza se subia, lsându-l s se fac simit. Demandred aproape zâmbi, i era cea mai reuit încercare de
zâmbet pe care o avu vreodat. Ce proti erau cei care încercau s se opun Marelui Senior! Sigur, Puul era în continuare blocat, dei ceva mai puin decât atunci când se trezise din somnul cel lung i evadase din propria închisoare în el. Blocat, dar mai mare decât fusese când se trezise. Înc nu la fel de larg ca atunci când fusese aruncat în el de semenii lui, la sfâritul Rzboiului Puterii, dar la fiecare vizit îl gsea puin mai larg. În curând blocajul avea s dispar cu totul i Marele Senior se va ridica deasupra lumii. În curând va veni Ziua Reîntoarcerii. Iar el va stpâni lumea pentru totdeauna. Sub Marele Senior, desigur. Împreun cu cei Numii care vor supravieui, desigur.  — Poi s pleci acum, Pieritule. Nu voia ca fiina de lâng el s vad cum e covârit de extaz.
Extaz i durere. Shaidar Haram nu se mic. Demandred deschise gura i o voce îi explod în creier. DEMANDRED. S o numeti voce e ca i cum ai numi un munte pietricic.
 
prbui în genunchi. Myrddraalul rmase privind impasibil, dar numai o mic parte din el mai putea observa creatura aceea de lâng el, cu vocea inundându-i creierul. DEMANDRED. CE MAI E PRIN LUMEA ASTA? Niciodat nu fusese sigur cât de mult tia Marele Senior din ce
se întâmpla în lume. Fusese surprins i de ignorana, dar i de cunoaterea sa. Dar nu avea niciun dubiu despre ce voia s aud Marele Senior.  — Rahvin e mort, Mare Senior. Ieri, spuse i simi durere. Euforia prea puternic se transforma cu repeziciune în durere. Braele i picioarele îi erau cuprinse de spasme. Transpira acum.  — Lanfear a disprut fr urm, la fel ca Asmodean. i Graendal spune c Moghedien nu a venit s o întâlneasc, aa cum se îneleseser. Asta tot ieri a fost, Mare Stpân. Nu cred în coincidene. CEI NUMII SE ÎMPUINEAZ, DEMANDRED. CEI SLABI CAD.
CEI CARE M TRDEAZ VOR MURI MOARTEA CEA DE PE URM. ASMODEAN, ZDROBIT DE PROPRIA SLBICIUNE. RAHVIN, UCIS ÎN FLOAREA PUTERILOR SALE. M-A SLUJIT BINE, DAR NICI MCAR EU NU ÎL POT SALVA DE FOCUL- RULUI. NICI MCAR EU NU POT PI ÎN AFARA TIMPULUI. Pentru o clip, o clip doar, o furie cumplit rzbtu din voce, poate era frustrare? FCUT DE VECHIUL MEU DUMAN, CEL NUMIT DRAGON. AI DEZLNUI TU FOCUL-RULUI ÎN SLUJBA MEA, DEMANDRED? Demandred ezit. O pictur de sudoare îi alunec uor cale de
 
existase nici mil – fiecare tabr a încetat s-l foloseasc, pur i simplu. În acel an orae întregi dispruser în focul-rului, sute de mii de fire smulse din Pânz; realitatea însi aproape c se destrmase, pmântul i universul gata s fie evaporate ca o cea. Dac focul-rului va fi din nou dezlnuit, poate c nu avea s mai existe o lume de stpânit. i mai era ceva ce-l nelinitea. Marele Senior tia deja cum
murise Rahvin. i prea s tie mai multe despre Asmodean decât tia el însui.  — Poruncete, Mare Senior, i m voi supune. Poate c muchii si tresreau spasmodic, dar vocea îi era
sigur i stpânit. Genunchii începeau s aib pustule fcute de fierbineala pietrei, dar parc ar fi fost carnea altcuiva.  AA VEI FACE.  — Mare Senior, Dragonul poate fi distrus. Un mort nu ar putea dezlnui din nou focul-rului i poate
Marele Senior nu ar mai gsi necesar s foloseasc aa ceva.  — Este ignorant i slab, împrindu-i atenia în zeci de direcii deodat. Rahvin a fost un orgolios prostnac. Eu…  VREI S FII NAE’BLIS?  Vocea lui Demandred înghe. Nae’blis. Cel doar o treapt sub Marele Senior, stpânindu-i pe ceilali.  — Vreau doar s te slujesc, Mare Senior, oriicum voi putea. Nae’blis.  ATUNCI ASCULT I SLUJETE. ASCULT CINE VA MURI I CINE VA TRI. Demandred ip când vocea îl zdrobi iari. Lacrimi de fericire i
se scurgeau pe fa. Nemicat, Myrddraalul îl privea.
 
 — Nu v mai fââii, zise Nynaeve, aruncându-i morocnoas cosia lung peste umeri. Chestia asta nu o s funcioneze dac
 v tot micai ca nite copii cu mâncrimi. Niciuna dintre femeile aezate de partea cealalt a mesei
ubrede nu prea s fie mai în vârst decât ea, dei erau cu cel puin douzeci de ani, i niciuna nu se fââia cu adevrat, dar cldura o fcea pe Nynaeve irascibil. I se prea c nu este aer în încperea mic i fr ferestre. Era acoperit de broboane de sudoare; pielea celorlalte era uscat i nu preau a suferi de cldur. Leane, într-o rochie domani dintr-o mtase albastr prea transparent, abia ridic din umeri; se prea c femeia înalt, cu pielea armie, avea o rezerv infinit de rbdare. De obicei. Siuan, frumoas i voinic, arareori dac avea vreun strop. Siuan mormi i îi aranj iritat fusta; de obicei se îmbrca
destul de simplu, dar în ziua aceea purta veminte fine de in, galbene, brodate cu un model tairenian în jurul liniei gâtului, a crui croial cobora neobinuit de jos. Ochii ei albatri erau la fel de reci ca apa adânc a unei fântâni. Rece ca apa adânc a unei fântâni ar fi fost pe de-a-ntregul, dac vremea nu ar fi luat-o razna. Poate c îi schimbase rochia, dar ochii îi erau la fel.  — Oricum nu o s mearg, izbucni. Pân i felul ei de a vorbi era neschimbat.
 — Nu poi s repari o gaur când toat barca a ars. M rog, e o pierdere de timp, dar am promis, aa c d-i drumul. Leane i cu mine avem treab. Cele dou comandau reeaua de ochi-i-urechi în Salidar pentru Aes Sedai, agenii care trimiteau rapoarte sau doar zvonuri despre ce se mai întâmpla în lume. Nynaeve îi netezi rochia ca s se mai liniteasc. Era din lân
 
 vreodat. Mai bine ar fi purtat mtasea verde pe care o pusese deoparte. Era gata s admit gustul dobândit pentru haine fine, mcar în particular, dar alesese acea rochie doar pentru confort, era subire i uoar, nu fiindc verdele ar fi fost una dintre culorile preferate ale lui Lan. Chiar deloc. Visuri din cel mai prost soi. O Aleas care ar fi purtat orice altceva decât albul cu dungi înva repede c era cu mult sub Aes Sedai. Îi scoase toate astea din cap cu fermitate. Nu era acolo s se agite pentru nite nimicuri. Îi mai plcea i albastrul. Nu! Le sond delicat cu Puterea, mai întâi pe Siuan, apoi pe Leane.
Într-un fel, nu conducea deloc. Nu putea s conduc niciun pic dac nu era nervoas, nici mcar nu putea simi Adevratul Izvor. Dar, pân la urm, se ajungea la acelai lucru. Filamente subiri desaidar, jumtatea femeiasc a Adevratului Izvor, esute de ea, treceau prin cele dou femei. Doar c nu proveneau de la ea. Pe încheietura mâinii stângi Nynaeve purta o brar subire, o
 
odat Elayne s o lmureasc, dup care explicaia devenise de neîneles. Nynaeve o suspecta pe Elayne c nu înelegea de fapt nici jumtate din cât pretindea. Cât despre ea însi, Nynaeve nu înelegea deloc, dar putea simi fiecare emoie a celeilalte femei, o simea pe cealalt pe de-a-ntregul, într-un col al minii, i putea controla totsaidarul pe care îl avea cealalt femeie. Se gândea uneori c ar fi fost mai bine ca femeia de pe scaun s fie moart. Mai simplu, cu siguran. Mai curat.  — Este ceva rupt sau tiat, opti Nynaeve tergându-i distrat sudoarea de pe fa. Era o senzaie vag, abia simit, dar era pentru prima dat
când simea ceva mai mult decât golul. Poate c erau doar imaginaia i dorina ei disperat de a gsi ceva, orice.  — Retezare, spuse femeia de pe scaun. Aa se cheam, ceea ce se numete ferecare pentru femei i linitire pentru brbai.  Trei capete se întoarser ctre ea; trei perechi de ochi o fixau cu furie. Siuan i Leane fuseser Aes Sedai pân când au fost ferecate în timpul loviturii de palat de la Turnul Alb, în urma creia Elaida a ajuns pe Tronul Amyrlin. Ferecare. Un cuvânt care îi ddea frisoane. S nu mai poi conduce niciodat. Dar s îi aminteti mereu i s tii ce ai pierdut. S simi mereu Adevratul Izvor, dar s nu-l mai poi atinge niciodat. Ferecarea nu putea fi
 Tmduit, la fel cum nici moartea nu putea fi. Asta credea toat lumea, dar Nynaeve era de prere c Puterea ar trebui s poat
 Tmdui absolut orice, mai puin moartea.  — Dac ai ceva util de spus, Marigan, zise cu rceal, atunci spune. Dac nu, taci. Marigan se crisp, cu spatele la perete, cu ochii sclipind fixai
 
arareori îi iubesc pe cei ce i-au luat prizonieri, mai ales – poate în special – dac tiu c îi merit captivitatea sau chiar mai ru. Problema era ca i Marigan spunea acelai lucru, c retezarea, ferecarea, nu putea fi Tmduit. Oh, pretindea c în Vremea Legendelor orice se putea vindeca, cu excepia morii, i c ceea ce
 Ajah Galben numea acum Tmduire atunci ar fi fost doar o chestie rudimentar fcut în grab pe câmpul de lupt. Dar încearc s scoi de la ea amnunte sau mcar o aluzie la cum se fcea, i nu o s primeti niciun rspuns. Marigan tia la fel de multe despre Tmduire pe cât tia Nynaeve despre meseria fierarilor, adictelea c pui o bucat de metal în crbuni încini i o loveti cu un ciocan. Cu siguran, nu suficient cât s faci potcoave. Sau s Tmduieti mai mult de o vântaie. Rsucindu-se în scaun, Nynaeve le studie pe Siuan i pe Leane.
In zile ca aceea le smulgea de la munca lor i înc nu aflase nimic. Brusc îi ddu seama c învârtea brara la încheietur. Indiferent de cât avea de profitat, ura s fie legat de femeia aceea. Intimitatea îi fcea pielea ca de gin. „Mcar poate voi afla ceva, îi zise. i nu pot s ratez mai ru ca pân acum.“ Desfcu brara cu grij – mecanismul era imposibil de gsit
dac nu tiai cum – i o întinse lui Siuan.  — Pune-i asta. Era amar s nu mai simt Puterea, dar era un lucru care
 
Siuan îi arunc pre de o clip o privire plin de încpânare – pe Lumin, dar încpânat mai era femeia asta – înainte de a închide brara pe încheietura mâinii. Imediat faa îi fu scldat de o expresie de mirare, apoi privi ctre Marigan mijindu-i ochii.  — Ne urte, dar tiam deja asta. i simte fric i… oc. Nu i se clintete nimic pe fa, dar e ocat pân în vârful degetelor. Nu cred c îi imaginase c eu a putea folosi chestia asta. Marigan se mic nelinitit. Pân acum doar dou dintre cele
care tiau despre ea puteau folosi brara. Patru însemna mai multe anse de a fi luat la întrebri. În aparen, colabora pe deplin, dar cât de multe ascundea? Cât de multe putea, Nynaeve era sigur de asta.  — Nu pot, zise Siuan cltinând din cap. Ar trebui s fiu în stare s ating Izvorul prin ea, nu-i aa? Ei bine, nu pot. Mai întâi o s
 vd cum urc porcul în copac. Am fost ferecat, i cu asta basta. Cum îmi dau chestia asta jos? Nynaeve îi puse mâna cu delicatee peste brara de la
încheietura lui Siuan.  — Nu înelegi? Brara nu poate funciona pentru o femeie care nu poate conduce, aa cum nu poate funciona nici colierul. Dac îl pun unei buctrese, nu va fi decât o bijuterie drgu, i-atât.  — Buctreas, nebuctreas, spuse Siuan monoton, nu pot s conduc. Am fost ferecat.  — Dar este aici ceva ce poate fi Tmduit, insist Nynaeve, altfel nu ai putea simi nimic prin brar. Siuan îi smulse mâna i întinse încheietura.
 — D-o jos! Cltinându-i capul, Nynaeve se supuse. Câteodat Siuan
putea fi la fel de încpânat ca un brbat!
 
 
În ciuda eecului, Leane urmri cu atenie cum Nynaeve îi desface brara i i-o strânge la încheietur. Prea c mcar ea nu renunase total la sperana de a conduce într-o bun zi. Era minunat s recâtigi Puterea. Nu la fel de minunat ca a se
deschide ea însisaidarului, s se umple de el, dar chiar i s-l ating prin intermediul celeilalte femei era ca i cum i-ar fi dublat viaa care îi curgea prin vene. S iisaidarul înluntrul tu însemna s vrei s râzi i s dansezi cu bucurie pur. Presupunea c într-o zi s-ar putea obinui cu asta. Femeile Aes Sedai trebuiau s se obinuiasc. Era un pre mic de pltit s fie legat de Marigan, dac punea asta în balan.  — Acum, c tim c e o ans, spuse, cred c… Ua zbur izbit de perete, iar Nynaeve se ridic în picioare,
 
Numai gândul de a fi descoperit o golise pe dinuntru. Spre cinstea ei, Elayne roi i îi ceru scuze imediat. Apoi stric
efectul, adugând:  — Dar nu vd de ce v-ai speriat ca nite gâte. Birgitte e înc afar itii c te-ar fi avertizat dac s-ar fi apropiat altcineva. Nynaeve,trebuie s m lase s plec!  — Ba nu trebuie s te lase s faci asta, spuse Siuan morocnoas. Ea i Leane se aezaser la loc. Siuan era dreapt ca de obicei,
dar Leane edea adus de spate, la fel de ubred ca genunchii lui Nynaeve. Marigan se sprijinea de perete, respirând greu, cu ochii închii i mâinile apsate pe tencuial. Prin brar alternau uurarea i groaza cumplit.  — Dar… Siuan nu-i mai permise Elaynei niciun cuvânt.
 
 — Împotriva lui Morgase. Împotriv. i asta dac nu e doar un zvon. Vocea lui Siuan era la fel de plat ca o scândur. Mama ta e moart, feti. Mai bine accepi asta i o jeleti. Elayne îi ridic brbia, un obicei foarte enervant; era imaginea
unei arogane de ghea, dei muli brbai o gseau atrgtoare, dintr-un motiv sau altul.  — Te plângi mereu de cât de mult timp îi ia s-i contactezi agenii, spuse rece, dar las la o parte dac ai auzit sau nu tot ceea ce ar fi trebuit s auzi. Fie c mama e moart, fie c nu, locul meu este în Caemlyn acum. Eusunt Domnia-Motenitoare. Siuan pufni zgomotos, fcând-o pe Nynaeve s tresar.
 — Ai fost Aleas suficient de mult timp încât s înelegi cum stau lucrurile. Nimeni nu artase un potenial mai mare ca Elayne în ultimii o
 
nu vor ti precis cât de mult se pot încrede în el. Mai ales cu… amnistia asta a lui. Gura i se strâmb amar pronunând cuvântul, iar Leane fcu o
grimas. Nynaeve îi simi i ea limba încletat. Fusese crescut cu
team fa de orice brbat care ar fi putut s conduc, fiine al cror destin era s înnebuneasc i s aduc cu ei teroarea înainte de a fi ucii în mod oribil de jumtatea masculin ptat de Umbr a Adevratului Izvor. Dar Rand, pe care îl vzuse crescând, era Dragonul Renscut, i se nscuse atât pentru a profei c Ultima Btlie se apropie, cât i pentru a-l înfrunta în acea lupt pe Cel întunecat. Dragonul Renscut; ultima ans a umanitii, un brbat care putea s conduc. i, mai ru, existau rapoarte c încearc s-i adune i pe alii ca el. Desigur, nu puteau fi prea muli. Orice Aes Sedai ar fi vânat un astfel de om – iar Ajah Roie aproape c nu fcea nimic altceva –, dar gseau mult mai puini ca altdat, dac era s dai crezare arhivelor. Cu toate astea, Elayne nu era pregtit s renune. Avea o
 
 Aes Sedai îi aleseser în Salidar propriul Divan, un Divan-în- exil cum s-ar zice. Ar fi trebuit s mediteze la cine urma s fie noua înscunat Amyrlin, una de drept, care s dispute preteniile Elaidei la titlu i la Turn, dar Nynaeve nu prea vedea multe semne c aa ar sta lucrurile.  — Ce drgu din partea ta s te sacrifici, feti, spuse Leane sec. Expresia lui Elayne nu se schimb, dar se înroi pân în vârful
urechilor; puini dintre cei care nu erau de fa tiau, i nicio Aes Sedai, dar Nynaeve nu se îndoia c primul lucru pe care l-ar fi fcut Elayne în Caemlyn ar fi fost s rmân singur cu Rand i s-l sufoce în srutri.  — Cu mama ta… disprut… dac Rand al’Thor te are i pe tine, i Caemlynul, are tot Andorul, iar Divanul nu o s-l lase s aib nicio bucic în plus din Andor sau din orice alt loc dac poate face ceva în privina asta. Are în buzunar Tearul i Cairhienul i se pare c i neamul Aiel. Pune la socoteal Andorul i Murandy, iar Altara, cu noi aici, cade la primul lui strnut. Devine prea puternic, prea repede. Poate decide c nu are nevoie de noi. i, cu Moiraine moart, nu mai avem pe nimeni lâng el în care s putem avea încredere. Cuvintele o fcur pe Nynaeve s tresar. Moiraine era Aes
 
povestea asta era c Lan nu mai era Strjerul lui Moiraine. Asta dac îl va regsi vreodat. Siuan continu imediat dup ce se opri Leane:
 — Nu ne putem permite s lsm biatul s fac ce îi trece prin cap, fr niciun fel de îndrumare. Cine tie ce ar putea face? Da, da, tiu c eti gata s îi iei aprarea, dar nu vreau s aud. Încerc s in în echilibru o tiuc vie pe nas, feti. Înainte s ne accepte, nu putem s-l lsm s devin prea puternic, dar nici nu îndrznim s-l inem în loc prea mult. i încerc s menin convingerea lui Sheriam i a celorlalte ctrebuie s-l ajute, i asta în condiiile în care jumtate de Divan nici nu vrea s aib de-a face cu el, iar cealalt jumtate nutrete convingerea ascuns c ar trebui linitit, Dragon Renscut sau nu. În orice caz, indiferent de argumente, îi sugerez s ii cont de Sheriam. Nu o s schimbi prerea nimnui, iar Tiana nu are suficiente novice la îndemân încât s fie îndeajuns de ocupat. O umbr de mânie se strecur pe faa lui Elayne. Tiana
Nossele, o sor Cenuie, era în Salidar Mai-Mare peste novice. O  Aleas trebuia s întreac msura cu mult mai mult decât o novice ca s fie trimis la Tiana, dar, în aceeai msur, vizita era cu atât mai ruinoas i mai dureroas. i, dac Tiana arta foarte puin mil fa de o novice, avea totui un strop; considera îns c o Aleas ar trebui s tie mai bine cum stau lucrurile i se asigura c i aceasta era convins de acelai lucru înainte de a pleca din vguna ei minuscul. Nynaeve o tot urmrise pe Siuan i acum o întrebare îi rsri în
 
Divanul deinea toat aa-zisa autoritate pân când era aleas o nou înscunat Amyrlin, dar controlul efectiv era deinut de Sheriam i de o mân de alte Aes Sedai care organizaser venirea aici.  — Câte Aes Sedai trimit, Siuan? Elayne îi pierdu respiraia; evident nu se gândise la aa ceva.
 Asta demonstra cât de suprat era. În mod normal prindea o sumedenie de nuane care îi scpau lui Nynaeve. Siuan nu neg. De când fusese ferecat, putea mini ca un
negustor de lân, dar i când se hotra s spun adevrul, era ca o palm dat peste fa.  — Nou. „Suficient cât s fac cinste Dragonului Renscut – prostii, o solie ctre un rege arareori avea mai mult de trei dar nu suficient de multe cât s îl sperie.“ Asta dac a învat suficient de multe cât s fie speriat.  — Sper c a învat suficient de mult cât s fie, spuse Elaine rece, altfel cele nou vor fi cu opt în plus.  Treisprezece era un numr periculos. Rand era puternic, poate la fel de puternic ca oricare altul de la Frângerea Lumii, dar treisprezece Aes Sedai legate îl puteau coplei, despri desaidin i lua prizonier. Treisprezece era numrul desemnat când un
 brbat era linitit, iar Nynaeve începuse s cread c misiunea era ceva mai mult decât prea. Aes Sedai fceau o groaz de lucruri doar pentru c le fcuser întotdeauna. Zâmbetul lui Siuan nu era câtui de puin plcut.
 — M întreb de ce nimnui altcuiva nu i-a trecut asta prin cap? Gândete, feti! Sheriam tie, la fel i Consiliul. La început, doar una se va apropia de el, i apoi nu mai multe decât va dori el. Dar
 
 — Îneleg, spuse Elayne cu voce stins, trebuia s tiu c una dintre voi se va gândi la asta. Îmi pare ru.  Acesta era alt lucru bun la ea. Putea fi la fel de încpânat ca un catâr saiu, dar, când îi ddea seama c a greit, putea recunoate cu la fel de mult candoare ca o fat de la ar. Extrem de neobinuit pentru o nobil.  — Min merge i ea, spuse Leane,talentele ei îi pot fi utile lui Rand. Surorile nu vor ti amnuntul sta, desigur. Min poate s- i pstreze secretele. De parc sta ar fi fost lucrul cel mai important.
 — Îneleg, spuse iari Elayne, monoton de data asta. Fcu un efort s-i înveseleasc tonul, euând lamentabil. Bine, vd c suntei ocupate cu… cu Marigan. Nu doream s v deranjez. V rog, continuai. Dispru înainte ca Nynaeve s poat deschide gura, trântind
 
Siuan se ridic împingându-i scaunul înapoi, iar o clip mai târziu Leane fcu la fel.  — Avem treab, spuse Siuan tios, deja în drum spre u.  — Ai promis c îi gseti timp, Siuan. i Sheriam i-a spus. Nu c Sheriam nu ar fi crezut i ea, ca i Siuan, c nu e o total
pierdere de timp, dar Nynaeve i Elayne îi câtigaser recunotin i oarece indulgen. De pild, Marigan le era slujnic, pentru ca ele s aib mai mult timp cu studiile lor de
 Alese. Siuan îi arunc o privire amuzat din cadrul uii.
 — Poate vrei s i te plângi? i s-i explici cum îi faci studiul?  Vreau s petrec timp cu Marigan în seara asta. Mai am câteva întrebri.  — Ar fi drgu, Nynaeve, dar trebuie s facem ceea ce putem face, spuse trist Leane dup ce iei Siuan. Ai putea s încerci pe Logain, mai spuse, plecând i ea. Nynaeve se încrunt. Studiul pe Logain o învase chiar mai
 
 Adevratul nume al femeii nu era Marigan, ci Moghedien. Una dintre Rtcii, prins din cauza mândriei sale nemsurate i inut prizonier în mijlocul Aes Sedai. Doar cinci femei din lume tiau asta, niciuna Aes Sedai, dar era strict necesar s se in secret identitatea ei. Crimele Rtciilor fceau execuia ei la fel de sigur ca rsritul soarelui. Siuan era de acord; pentru fiecare
 Aes Sedai care ar fi vrut s o in captiv, dac era vreuna, existau alte zece care ar fi cerut s se fac dreptate pe loc. i, odat cu ea, s-ar fi dus într-un mormânt fr nume i tot ceea ce tia despre Vârsta Legendelor, când se puteau face cu Puterea lucruri inimaginabile acum. Nynaeve nu era sigur c putea crede nici mcar jumtate din ceea ce îi spunea femeia despre acea
 Vârst. Cu siguran, înelegea mai puin de jumtate. Nu era deloc uor s smulgi informaii de la Moghedien.
Câteodat era ca la Tmduire, Moghedien nu fusese niciodat interesat de lucruri care nu îi aduceau un avantaj, de preferat pe scurttur. Nu existau prea mari anse ca femeia s dezvluie adevrul, dar Nynaeve suspecta c fusese un fel de escroac înainte de a-i vinde sufletul Celui întunecat. Câteodat nici ea, nici Elayne nu tiau s pun întrebarea potrivit. Moghedien arareori oferea ceva din proprie iniiativ, asta era clar. Dar, chiar i aa, învaser o mulime de lucruri i le transmiseser pe cele mai multe ctre Aes Sedai. Ca rezultate ale studiilor lor ca Alese, desigur. Câtigaser mult respect. Dac ar fi putut, ea i Elayne ar fi inut totul pentru ele, dar
 
dar acestea preau s le tie pe toate ale lor, mai puin adevrul despre Birgitte. Era un echilibru precar, în care Siuan i Leane erau în avantaj. În plus, revelaiile lui Moghedien aveau câteodat i aluzii la presupuse comploturi ale Iscoadelor Celui întunecat sau indicii despre ce ar putea pune la cale ceilali Rtcii. Singurul mod de a le transmite era de a face s par c vin de la agenii lui Siuan i ai lui Leane. Nimic despre Ajah Neagr, ascuns adânc i negat dintotdeauna, dei asta o interesa pe Siuan cel mai mult. Iscoadele Celui întunecat o dezgustau, dar însi ideea unei Aes Sedai jurând credin Celui întunecat era de-ajuns s-i transforme furia într-o turbare rece. Moghedien susinea c îi fusese team s se apropie deorice
 Aes Sedai, ceea ce era destul de credibil. Teama slluia permanent în femeie. Nici nu era de mirare c se ascunsese atât de mult în tenebre încât ajunsese s fie numit Pienjenia. Una peste alta, era o comoar prea valoroas ca s fie dat pe mâna clului, îns, cu toate astea, multe Aes Sedai nu vedeau lucrurile aa. Cele mai multe Aes Sedai ar fi refuzat s ating sau s se încread în orice ar fi venit de la ea. Nynaeve simea împunstura ghimpelui vinoviei i al
 
urm? Nynaeve dorea s fac o baie, fr nicio legtur cu cldura.  — Vom vorbi despre vreme, spuse amar.  — tii mai multe ca mine despre controlul vremii, spuse Moghedien prudent i un ecou se strecur prin brar; fuseser destule întrebri despre subiectul sta. Tot ce tiu e c ceea ce se întâmpl este lucrarea Marelui… a Celui întunecat. Avu obrznicia s zâmbeasc nonalant la scpare. Nicio biat creatur uman nu e suficient de puternic s schimbe asta. Nynaeve fcu un efort s nu scrâneasc din dini. Elayne
spusese la fel, iar ea tia mai multe despre controlul vremii decât oricine altcineva în Salidar. Inclusiv partea cu Cel întunecat, dei doar un prost nu i-ar fi dat seama, când afar era canicul în loc s ning, nu mai ploua, iar pâraiele secau.  — Atunci vom vorbi despre cum se folosesc diferitele urzeli pentru a Tmdui felurite boli. Femeia îi spusese c pe vremuri dura mai mult timp ca acum, dar toat energia venea de la Putere, i nu de la pacient sau de la femeia care conducea. Da, sigur, mai spusese cbrbaii fuseser chiar mai buni la anumite tipuri de
 Tmduire, dar nu avea de gând s cread aa ceva. Mai mult ca sigur c ai vzut cel puin o dat cum fceau. Se pregtea s scormoneasc dup pepite de aur printre
gunoaie. Unele cunotine valorau enorm. Îns ar fi vrut s nu aib sentimentul c sap prin mâzg. Elayne nu ezit nicio clip când iei din camer, flutur un
 
nite pantaloni galbeni, ciudai i cu o hain scurt i închis la culoare, dar alt reacie nu mai aveau. Nu reacionau niciodat i nu vorbeau niciodat. Ei erau cei despre care se credea c sunt copiii lui Marigane. Birgitte era fericit s se joace cu ei i un pic trist; îi plcuse mereu s se joace cu copiii, mai ales cu bieei, întotdeauna se simea aa. Elayne tia i ea asta, la fel de bine cum îi tia propriile sentimente. Dac ar fi crezut c Moghedien avusese ceva de-a face cu starea în care erau… Dar femeia pretindea c aa erau de când îi luase pentru a-i folosi la deghizarea ei în Ghealdan, orfani de pe strad, iar câteva dintre surorile Galbene spuneau c micuii vzuser pur i simplu prea multe în timpul revoltelor din Samara. Lui Elayne i se prea plauzibil dup tot ce vzuse acolo.
Surorile Galbene spuneau c îngrijirile i trecerea timpului îi vor ajuta pe copii; Elayne spera s fie aa. Spera s nu o fi lsat s scape pe cea vinovat. Nu voia s se gândeasc la Moghedien acum. Sau la mama ei.
Nu, în mod cert nu voia s se gândeasc la ea. Min. i Rand.  Trebuia s fie vreo modalitate s abordeze situaia. Abia vzând cum Birgitte îi înclin capul ca rspuns la salutul ei, se grbi pe ulicioar i apoi în ulia principal din Salidar, sub soarele de amiaz senin i fierbinte. Înainte s se stabileasc aici femeile Aes Sedai care fugeau de
 
importante de fcut decât îndreptarea zidriei sau vopsitul pereilor. Uliele de pmânt erau pline pân la refuz. Nu doar de
 Aes Sedai, desigur, erau i Alese în rochii dungate, dar i novice în alb pur, Strjeri micându-se cu graia mortal a unui leopard, fie c erau subiri sau îndesai, servitori care le urmaser pe Aes Sedai la plecarea din Turn, ba chiar i câiva copii. i oteni. Divanul era pregtit s-i susin revendicrile împotriva
Elaidei chiar cu fora armelor dac devenea necesar, i asta de îndat ce alegeau o înscunat Amyrlin. Loviturile îndeprtate de ciocane de la fierriile de dincolo de marginea aezrii strbteau murmurul strzii, trdând caii potcovii i armurile reparate. Un om cu pr crunt, pe vremuri negru, faa ptroas, clrea încet pe strad, îmbrcat într-o hain maronie i armur tocit.
 Alegându-i cu grij drumul prin mulime, se uita la pâlcurile de  brbai care mrluiau purtând pe umeri sulie lungi sau arcuri. Gareth Bryne fusese de acord s recruteze i s antreneze armata Divanului din Salidar, dar Elayne i-ar fi dorit s tie cu adevrat din ce motiv. Ceva legat de Siuan i Leane, dar nu-i putea imagina ce din moment ce se purta dur cu cele dou, mai ales cu Siuan, obligându-le s-i in un jurmânt despre care Elayne nu tia de asemenea nimic. Atâta doar ca Siuan se plângea groaznic de mult despre faptul c, pe lâng tot ce avea de fcut, trebuia s- i spele rufele brbatului i s-i deretice prin camer. Se plângea, dar fcea ce i se spunea; se pare c fusese un jurmânt destul de puternic. Privirea lui Bryne trecu peste Elayne cu o ezitare abia vizibil.
 
se gândeasc la mama ei. Min. Trebuia s o gseasc pe Min i s  vorbeasc cu ea.
Nici nu începuse bine s se strecoare prin ulia plin de lume, c i ddur peste ea dou Aes Sedai. Nu putea face altceva decât s se opreasc i s fac o reveren, în timp ce râul de oameni se scurgea în jurul lor. Ambele femei erau radioase. Nici mcar o pictur de sudoare, la niciuna din ele. Scoându-i o batist din mânec s i-o preseze pe fa, Elayne îi dori s-o fi învat cineva trucul sta rezervat femeilor Aes Sedai.  — Bun ziua, Anaiya Sedai, Janya Sedai!  — Bun ziua, copil! Mai ai astzi i descoperiri pentru noi? Ca de obicei, Janya Frende vorbea de parc o grbea cineva. Ce progrese admirabile ai fcut, tu i Nynaeve, mai ales pentru nite
 Alese. Înc nu îneleg cum reuete Nynaeve, când are atâtea dificulti cu Puterea, dar sunt încântat. Spre deosebire de celelalte surori Brune, adesea distrate când
nu era vorba de cri i studii, Janya Sedai era destul de îngrijit, cu fiecare fir de pr atent aranjat în jurul acelui chip fr vârst caracteristic unei Aes Sedai care folosea Puterea de mult timp. Dar înfiarea femeii slabe nu-i trda apartenena la Ajah. Rochia ei era gri, din postav – cci surorile Brune arareori considerau hainele ca fiind altceva decât un acopermânt decent
 –, iar când vorbea cu tine era puin încruntat, de parc s-ar fi gândit la cu totul altceva. Ar fi fost drgu dac nu s-ar fi încruntat.  — Felul acela de a te învlui în lumin pentru a deveni invizibil. Remarcabil! Sunt sigur c cineva va gsi o metod de a opri
 
Carenna crede c l-ar putea modifica astfel încât s vorbeasc cu cineva la distan. Gândete-te puin. S vorbeti cu cineva aflat la o mil deprtare! Sau dou sau chiar… Anaiya îi atinse braul i se opri brusc, clipind la cealalt Aes Sedai.  — Faci progrese uriae, Elayne, spuse calm Anaiya. Femeia cu chip impenetrabil era mereu calm. Matern era cel mai bun cuvânt pentru ea, prând gata s aduc alinarea, dei trsturile de Aes Sedai te împiedicau s-i apreciezi vârsta. Fcea parte din micul cerc din jurul lui Sheriam care deinea adevrata putere în Salidar.  — Mai mult decât s-ar fi ateptat oricine, i ne ateptam la multe. Prima care s fac unter’angreal de la Frângerea Lumii.
 Asta este remarcabil, copil, i vreau ca tu s tii asta. Trebuie s fii foarte mândr de tine. Elayne fixa cu privirea râna din faa sa. Doi biei care le
 veneau pân la brâu trecur pe lâng ele, fugrindu-se încântai prin mulime. Ar fi vrut ca nimeni s nu fie suficient de aproape încât s poat auzi conversaia. Nu c vreun trector le-ar fi bgat în seam. Cu atât de multe Aes Sedai în sat, nici mcar novicele nu mai fceau reverene decât dac o Aes Sedai li se adresa; toat lumea avea treburi care ar fi trebuit s fie terminate deja de ieri. Nu se simea deloc mândr. Pentru c toate „descoperirile“
 
prin estur. i cum s te deghizezi. Firele inversate fceau ca „Marigan“ s nu semene deloc cu Moghedien. Unele lucruri pe care le tia femeia aceea erau pur i simplu
 
trebuit s fie mai simple. Poate erau, în funcionare, dar erau greu de fcut. Declaraia ei modest îi dezlnui Janyei un torent de vorbe:
 — Prostii, copil. Numai prostii. Nici mcar nu m îndoiesc c, de îndat ce ajungem în Turn i te putem testa cum se cuvine, îi punem Sceptrul Legmintelor în mân i vei primi onoarea alului i a inelului. Nicio îndoial. Împlineti cu adevrat toate promisiunile vzute în tine. i mai mult decât atât. Nimeni nu s- ar fi ateptat…  Anaiya îi atinse din nou braul; prea un semnal de dinainte stabilit, cci Janya se opri din nou i clipi.  — Nu e nevoie s sufli prea mult în pânzele copilei, spuse
 Anaiya. Elayne, nu vreau s te vd trist. Trebuia s fi renunat la aa ceva cu mult timp în urm. „Mama putea fi în acelai timp i ferm, i drgu.“ Nu accept s stai bosumflat pentru câteva eecuri, când succesul tu a fost atât de minunat. Elayne încercase s fac discul de cinci ori. Dou încercri nu
merseser deloc, dou te fceau s ari ca în cea i îi ddeau dureri de burt. Discul care funciona fusese fcut la a treia încercare. Mai mult decât câteva rateuri în palmaresul lui Elayne.  — Tot ce faci e minunat. i tu, i Nynaeve.  — Mulumesc, spuse Elayne. V mulumesc amândurora. O s încerc s nu mai fiu bosumflat; când o Aes Sedai îi spunea c eti bosumflat, nu te apucai s spui c nu e aa; m putei scuza, v rog? Am îneles c solia ctre Caemlyn pleac astzi i a vrea s îmi iau rmas-bun de la Min. O lsar s plece, desigur, dei, dac nu ar fi fost Anaiya acolo,
 
Pipind inelul de pe al treilea deget al mâinii stângi, Elayne aproape începu s alerge, cu privirea aintit suficient de departe ca s poat pretexta c nu le-a vzut pe cele ce ar fi încercat s o opreasc pentru a o felicita. Poate c avea s funcioneze sau poate c avea s însemne o vizit la Tiana; avea o limit i indulgen pentru treaba bun pe care o fcea. În acele clipe ar fi preferat vizita la Tiana decât s mai aud laude nemeritate. Inelul de aur avea pe el un arpe care-i muca coada, Marele
arpe, un simbol al femeilor Aes Sedai, dar care era purtat i de  Alese. Când va purta alul – de culoarea Ajah pe care o va alege –, îi va putea pune inelul pe ce deget dorea. Îi va alege Ajah Verde, de nevoie; doar surorile verzi aveau mai mult de un Strjer, iar ea îl dorea pe Rand. Sau cât de mult din el se putea. Problema era c deja o legase pe Birgitte, prima femeie devenit vreodat Strjer. De aceea putea s-i simt lui Birgitte tririle, de aceea tia c îi intrase de diminea o achie în deget. Doar Nynaeve tia de legtur. Strjerii erau doar pentru femeile Aes Sedai depline, pentru o Aleas însemna depirea msurii i nicio indulgen din lume nu i-ar fi scpat pielea. Fusese o necesitate, nu un moft pentru ele, cci altfel Birgitte ar fi murit, dar Elayne nu credea c asta ar ajuta-o la ceva dac s-ar fi aflat. S încalci o regul a Puterii putea fi mortal i pentru cel care o fcea, dar i pentru alii i, ca s-i intre bine în cap, femeile Aes Sedai rareori te lsau s scapi dup ce înclcai vreo regul, indiferent de motiv. Erau atât de multe subterfugii aici în Salidar! Nu doar Birgitte
 
Salidar nu tiuse cum. Sau, în orice caz, nu recunoscuse. Birgitte confirmase ceea ce Elayne suspecta deja. Cele mai multe Aes Sedai, poate chiar toate, pstrau secrete parte din lucrurile pe care le învaser; aproape toate aveau trucurile lor ascunse. Dac suficient de multe Aes Sedai ajungeau s le cunoasc, atunci ele puteau s fie învate i de novice sau de Alese în cele din urm sau puteau muri odat cu femeia Aes Sedai care le tiuse. De dou sau trei ori i se pruse c vede o sclipire în ochii unora dintre cele în faa crora demonstra ceva. Carenna învase cu o repeziciune suspect trucul cu trasul cu urechea. Dar nu prea era genul de acuz pe care o Aleas putea s o aduc unei
 Aes Sedai. Faptul c tia toate aceste lucruri nu-i domolea gustul amar al
propriilor disimulri, dar mcar ajuta un pic. i o mai ajuta i s- i aduc aminte c erau o necesitate. Numai de s-ar opri s o ridice în slvi pentru lucruri nefcute de ea. Era sigur c tia unde s o gseasc pe Min. Râul Edar era
ctre apus, la nici trei mile de Salidar, iar un pârâia trecea pe la marginea satului, strbtând pdurea, înainte de a se revrsa în râu. Aproape toi copacii din sat fuseser tiai dup ce femeile
 
noroi uscat, de dou ori mai lat decât fusese odat. Copacii mai aveau câteva frunze, dei cea mai mare parte a pdurii din jur devenise gola, chiar i stejarii. O creang uscat trosni sub piciorul lui Elayne, iar Min sri în
picioare. Purta ca de obicei o hain bieeasc i pantaloni, dar pusese s-i fie brodate flori mici, albastre pe rever i în partea de sus, pe lateral, a pantalonilor comozi. În mod ciudat Min nu tia nici cum s bage aa în ac, dei cele trei mtui care o crescuser fuseser croitorese. Se uit fix la Elayne, apoi fcu o grimas trecându-i degetele prin prul negru care-i venea pe umeri.  — tii, a fost tot ce a zis.  — Cred c trebuie s vorbim.  — Siuan nu mi-a spus decât în dimineaa asta, rosti Min trecându-i iari mâna prin pr. De atunci încerc s-mi fac curaj s-i vorbesc. Îmi cere s îl spionez, Elayne. Pentru solie. i mi-a dat numele unor oameni din Caemlyn care s transmit mai departe mesajele ctre ea.  — Nu vei face asta, desigur, spuse Elayne fr nicio umbr de întrebare în glas, ceea ce o fcu pe Min s-i arunce o privire recunosctoare. De ce s-i fie team s vii la mine? Suntem prietene, Min. i ne-am promis una alteia s nu lsm niciun
 brbat s intervin între noi. Chiar dac îl iubim amândou. Râsetul lui Min avu ceva rguit; Elayne presupuse c muli
 brbai gseau asta atrgtor. Era i drgu, într-un fel pozna. i cu câiva ani mai în vârst; oare asta o avantaja sau nu?  — Vai, Elayne, am spus asta când niciuna din noi nu se putea apropia de el. Dac te-a pierde, ar fi ca i cum mi-a pierde o sor, dar dac una din noi se rzgândete? Mai bine s nu întrebe care din ele ar putea face asta. Elayne
 
cu Puterea, s inverseze estura i s-o ascund în vreo pivni pân plecau solii.  — Nu vom face asta, spuse simplu. Nu, nu putea s-i fac aa ceva Minei. Îl voia pe Rand pe de-a-ntregul, pentru ea însi, dar nu putea s o rneasc pe Min. Dar poate ar fi putut s-i zic pur i simplu s nu mearg, pân nu vor putea amândou s-l vad. În schimb întreb:  — Te elibereaz Gareth de jurmânt?  — Nu prea, râse Min scurt. Zice c mai devreme sau mai târziu o s muncesc pân m achit. Siuan e singura de care se aga cu adevrat, Lumina tie de ce. O uoar încordare trecu pe faa lui Min, fcând-o pe Elayne s
cread c poate avea o viziune, dar nu o întreb nimic. Min nu  vorbea niciodat decât de viziunile care te priveau direct.
 
Cealalt femeie îi dduse acordul atât de repede, cu un chip atât de deschis, încât Elayne roi i continu grbit. Nu era sigur c ar fi fcut la fel dac ar fi fost în locul ei.  — Nu trebuie s-i spui despre viziuni, Min. Adic despre cele care ne privesc pe noi. Într-una dintre viziunile sale despre Rand, lui Min îi apruse c
trei femei se vor îndrgosti nebunete de el, vor fi legate de el pentru vecie i c ea însi era una dintre ele. A doua se dovedise a fi Elayne.  — Dac afl de viziune, ar putea hotrî c nu asta îi dorete, doar Pânza i faptul c eta’veren. Ar putea decide s fie nobil i s ne salveze nelsându-ne pe niciuna lâng el.  — Poate, spuse Min cu îndoial. Brbaii sunt ciudai. Probabil îns c, dac îi va da seama c amândou o s venim alergând când mic un deget, îl va mica. Nu o s se poat abine. I-am
 vzut pe brbai fcând asta. Cred c e ceva ce are de-a face cu prul de pe fa.  Avea o privire atât de întrebtoare, încât Elayne nu era sigur dac glumise sau nu. Min prea c tie o grmad de lucruri despre brbai; lucrase mai mult prin grajduri – iubea caii – dar spusese odat c servise la mese într-o tavern.  — În orice caz, nu o s-i spun. Noi dou o s-l împrim ca pe o plcint. Poate o s-o lsm i pe a treia s guste puin coaj, când o aprea.  — Ce ne facem, Min? Elayne nu voise s zic asta, i în mod sigur nu aproape ca un
 
cu o prieten, iar viziunile lui Min puteau s se duc în Puul Osândei; cealalt parte dorea s-i rup urechile lui Rand pentru ce le fcea lor dou. Totul era atât de copilros, încât simea c
 vrea s-i ascund capul, dar nu putea s-i descâlceasc ghemul de simminte. Coborându-i vocea, îi rspunse singur la întrebare, înainte ca Min s o poat face:  — O s stm aici un timp i o s vorbim, asta o s facem. Urmându-i cuvintele, îi alese un loc unde frunzele moarte formau o ptur groas. Un trunchi de copac îi servi ca sprijin pentru spate.  — Doar c nu despre Rand. O s-mi lipseti, Min. E atât de
 bine s am o prieten în care s am încredere! Min se aez lâng ea cu picioarele încruciate i începu alene
 
Zâmbetul îi dispru de pe fa.  — Îmi pare ru, Elayne! Înbuindu-i un acces de indignare – Min era supus a
 Tronului Leului în aceeai msur ca Nynaeve! – Elayne îi sprijini capul de copac.  — Haide s vorbim despre ceva frumos. Soarele atârna topit printre crengi; cerul era o fâie albastr,
neîntrerupt nici mcar de un singur nor. Într-un impuls se deschise ctresaidar, se ls umplut de el i simi c parc fiecare pictur de sânge din vene era înlocuit de toat bucuria lumii, distilat într-o esen pur. Dac ar fi putut s fac mcar un singur nor, ar fi fost un semn c totul va fi bine. Mama sa ar tri. Rand ar iubi-o. i Moghedien… va primi ce merit. Cumva.
 esu o pânz subire pe cer, cât de departe vedea cu ochii, folosind Aer i Ap, cutând umezeal pentru nor. Dac se strduia suficient de mult… Senzaia dulce se transforma repede în durere, semnul de pericol; dac mai folosea mult putere, se putea fereca singur. Mcar un norule.  — Fericit? întreb Min. tiu c nu vrei s vorbeti despre Rand, dar, lsând la o parte povestea cu noi dou, este cel mai important lucru din lume acum. i cel mai fericit. Rtciii se prbuesc mori când apare, neamurile lumii stau la rând s i se închine. Femeile Aes Sedai de aici sunt gata s-l sprijine. tiu c sunt, Elayne; trebuie s fie. Ultima Btlie va fi ca o plimbare de plcere pentru el. Câtig, Elayne. Noi câtigm. Eliberând Izvorul, Elayne se coco, uitându-se la cerul la fel de
 
* Conacul era înc neterminat, iar sala cea mare avea pereii
înali de lemn proaspt, nevopsit, dar Faile ni Bashere t’Aybara îi inea acolo consiliul în fiecare dup-amiaz, aa cum se cuvenea s fac soia unui senior, stând într-un scaun masiv cu sptar înalt, împodobit cu vulturi, chiar în faa unui emineu de piatr stins, copia fidel a altuia, aflat în partea opus a camerei. Scaunul gol de lâng ea, sculptat cu lupi i cu un cap mare de lup în vârf, ar fi trebuit s fie ocupat de soul ei, Perrin t’Bashere
 Aybara, Perrin Ochi-de-aur, Senior al inutului celor Dou Râuri. Desigur, conacul era doar o cas de ferm, camera cea mare
neavând mai mult de cincisprezece pai – cum se mai uitase Perrin la ea când îi spusese cât de mare s o construiasc; înc se mai gândea la el însui ca la un fierar sau o calfa de fierar, iar numele pe care-l purtase la natere fusese Zarine, nu Faile. Asta nu conta. Zarine era un nume de femeie languroas care ofta tremurat la auzul poemelor compuse pentru a-i smulge zâmbetele. Faile, numele pe care i-l alesese ea însi când devenise corniat, în cutarea Cornului lui Valere, însemna vultur în Strvechea Limb. Nimeni nu se putea îndoi care i se potrivete mai bine dup ce se uita cu atenie la chipul su, cu nasul obraznic i pomeii înali i ochi negri ce fulgerau când era furioas. În rest, inteniile contau destul de mult. Aa c fcea ceea ce era drept i se cuvenea. Ochii îi scprau în acel moment. i nu era deloc legat de
 
Era dup-amiaz târziu i mai rmseser puini dintre cei care  veniser s le fie judecate pricinile. De fapt, veniser s-i asculte Perrin, dar pe el îl îngrozea ideea de a judeca certurile unor oameni printre care crescuse. Dac ea nu reuea s-l încoleasc, disprea ca un lup în cea când era vorba de audierile zilnice. Din fericire, oamenii nu se suprau când îi primea Doamna Faile în locului Seniorului Perrin. Sau doar foarte puini i suficient de înelepi s ascund acest lucru.  — Voi ai venit la mine cu aceast pricin, zise ea cu o voce egal. Cele dou femei care asudau în faa ei îi micar încurcate picioarele, privind cu atenie la scândurile de lemn lustruit. Formele generoase ale lui Sharmad Zeffar, femeia cu pielea
armie, erau acoperite, dar nu ascunse de rochia domani cu guler înalt, aproape transparent; mtasea, de un auriu palid, roas pe la tivuri i pe la mâneci, avea o sumedenie de pete micue adunate în cltorii, dar mtasea era mtase pân la urm, un lucru foarte rar pe meleagurile acelea. Patrulele care cutau rmie ale invaziei troloce de vara trecut în Munii de Negur gsiser doar câiva troloci – i niciun Myrddraal, slav Luminii dar gseau în schimb refugiai aproape în fiecare zi, zece aici, douzeci colo, înc cinci în alt parte. Muli veneau din câmpiile Almoth, dar muli alii din Tarabon sau, ca i Sharmad, din Arad Domani, toi refugiai de pe pmânturile distruse de anarhie i rzboi civil. Faile nu voia s se gândeasc la câi pieriser în muni. Fr drumuri sau mcar poteci, munii erau foarte greu de trecut chiar i în timpurile bune, iar acum timpurile erau departe de a fi bune. Rhea Avin nu era o refugiat, dei purta o imitaie din lân fin
 
aduceau cu ei doar necazuri, ci i meteuguri înc necunoscute în inutul celor Dou Râuri i mân de lucru pentru fermele distruse de troloci. Rhea era o femeie drgu, cu faa rotund i o coad de pr negru care cobora pân în talie, nscut la nici dou mile de conac. În inutul celor Dou Râuri fetele nu-i strângeau prul în coad decât atunci când Cercul Femeilor spunea c sunt suficient de mari s se mrite, fie c erau de cincisprezece sau de treizeci de ani, dei puine treceau de douzeci. De fapt, Rhea era cu cinci ani buni mai în vârst decât Faile, care îi împletea de patru ani prul strâns în coad, dar în momentul acela îl purta liber pe umeri i îi ddu seama c nu fusese deloc o idee bun. Sharmad prea i mai abtut, dei avea un an sau doi mai mult decât Rhea; probabil c pentru o femeie domani era destul de umilitor s se afle în acea postur. Faile ar fi vrut s le plesneasc pe amândou pân vedeau stele verzi, numai c o doamn nu putea face aa ceva.  — Un brbat, spuse cu cea mai însufleit voce pe care reui s o produc, nu e un cal sau o palm de pmânt. Respir adânc. Dac a crede c Wil al’Sheen v-a pclit pe amândou, a avea eu multe de spus. Wil arunca ocheade femeilor i nici ele nu se lsau mai prejos – avea i o pereche de gambe bine conturate –, dar nu le fcea niciodat promisiuni. Sharmad prea gata s intre în pmânt, cci femeile domani aveau reputaia c-i învârt pe
 brbai pe degete, nu invers.  — Lucrurile fiind cum sunt, iat judecata mea. V ducei amândou la Metereas i îi explicai de-a fir a pr, fr s uitai nimic. O s se ocupe ea de asta. Sper s aud c ai fost la ea înainte de cderea serii. Cele dou tresrir. Daise Congar, Metereasa din Edmond’s
 
puin. Dar fcur o plecciune, murmurând dezndjduite la unison: „Da, Doamn“. Aveau s regrete curând c o fceau pe Daise s-i piard timpul, dac nu cumva regretau deja. „i pe al meu“, gândi ferm Faile. Toi tiau c Perrin arareori
inea audienele, altfel nu ar fi avut curajul s vin cu tot felul de „probleme“ prosteti. Dac el ar fi fost aici, unde îi era locul, cele dou ar fi ters-o în linite, nu ar fi îndrznit s vin în faa lui cu aa ceva. Faile spera ca Daise s fie la captul nervilor din cauza caniculei. Pcat c nu putea s-l dea pe Perrin pe mâna ei! Cenn Buie apru în locul de unde plecaser femeile înc înainte
ca ele s ias târâindu-i picioarele. În ciuda faptului c se sprijinea de un toiag aproape la fel de noduros ca el, izbuti o plecciune stufoas, apoi stric efectul trecându-i degetele osoase prin prul rar. Ca de obicei, prea c dormise în haina sa maronie i aspr.  — Lumina s vegheze asupra ta, domnia mea Faile, i asupra onorabilului tu so, Seniorul Perrin! Cuvintele pompoase sunau ciudat, rostite cu vocea lui hârâit. Permitei-mi s adaug urrile mele de fericire celor aduse de Sfat. Inteligena i frumuseea
 voastr ne fac viaa mai frumoas, la fel ca justeea verdictelor pronunate. Faile btu darabana cu degetele pe sptarul scaunului, apoi
 
Cenn se îndrept, uitând s se sprijine de b i s-i îndulceasc acreala din glas:  — Necazul e cu toi strinii tia care dau buzna aici i aduc tot felul de lucruri pe care nu le vrem, spuse, prând s uite c i ea era o strin; cei mai muli din inutul celor Dou Râuri uitaser. Lucruri ciudate, Domnia mea. Straie neruinate. O s auzi de la femei cum se învemânt coofenele alea domani, dac nu i-au spus deja.  Auzise de la câteva dintre ele, dar sclipirea din ochii lui Cenn o convinse c lui nu i-ar fi plcut dac ea ar fi cedat revendicrilor.  — Strinii ne fur mâncarea de la gura pruncilor i ne iau meteugurile. la din Tarabon, de pild, i iglele lui afurisite! Mai folosete i mân de lucru care ar putea fi pus la o treab folositoare. Nu-i pas de binele oamenilor din inutul celor Dou Râuri. Pi, de ce el s… Fcându-i vânt cu evantaiul, încet s-l mai asculte, dând
toate semnele c e atent; era o mecherie învat de la tatl ei, necesar în momente ca acesta. Desigur, iglele meterului Hornval fceau concuren acoperiurilor de stuf fcute de Cenn. Nu toat lumea avea aceeai prere despre nou-venii. Haral
 
acum erau înlate case noi. Perrin nu avea niciun drept s o lase singur s asculte toate prostiile astea. Poate c oamenii din inutul celor Dou Râuri îl proclamaser
seniorul lor – dup ce-i condusese în victoria asupra trolocilor – i poate c el începea s îneleag c nu putea schimba asta, dei ar fi trebuit, când ei fceau plecciuni i-l numeau în fa Seniorul Perrin, chiar dup ce le spusese s nu o fac. Cu toate astea, se înhmase la tot ce însemna a fi senior, la tot ceea ce oameniise ateptau de la seniorul i de la doamna lui. Dar, mai ru, se opunea îndatoririlor de senior. Faile cunotea bine acele lucruri, ca unicul copil supravieuitor al lui Dacram t’Galine Bashere, Lord al inuturilor Bashere, Tyr i Sidona, Gardian al Hotarului, aprtor al Patriei, Mareal-General al Reginei Tenobia din Saldaea. Adevrat, fugise s devin o femeie corniat – i apoi renunase la asta pentru un so, ceea ce câteodat înc o uimea –, dar îi aducea aminte. Perrin asculta când îi explica, chiar ddea din cap aprobator când trebuia, dar s-l conving s i fac ceva din ce-i zisese era ca i cum ar fi încercat s fac un cal s danseze sa’sara. Cenn termin într-un târziu, aproape cu spume la gur,
amintindu-i în ultima clip s-i înghit insultele care-i stteau pe limb.  — Eu i Perrin am decis s folosim stuf la acoperi, spuse Faile calm, pe când Cenn îi înclina capul mulumit. Se pare c nu faci fa comenzilor, Metere Buie. Mi-e team c, dac al nostru nu o s fie gata curând, o s-l întrebm pe meterul Hornval despre iglele lui. Buzele lui Cenn se micar în tcere; dac ar pune o singur
igl pe conac, alii vor face la fel.
 
 — Mi-a plcut s te ascult, dar sunt sigur c ai prefera s termini acoperiul decât s pierzi vremea în conversaii fr rost, indiferent cât de plcute. Cu buzele strânse, Cenn se încrunt pentru o clip, apoi
încerc un fel de plecciune. Mormi ceva, din care nu se înelese decât un „Domnia mea“ la final, i iei ano, bocnind cu toiagul su. Cu ce prostii se mai gseau i oamenii s-i mnânce timpul! Perrin o s-i fac timp, de-ar fi s-l lege de mâini i de picioare. Restul audienelor se dovedir mai puin enervante. O femeie
cândva voinic, cu o rochie peticit, brodat cu flori, care atârna pe ea ca un sac, venit tocmai din Toman Head, de dincolo de Câmpia Almoth, voia s fac nego cu ierburi i leacuri. Matahala de Jon Ayellin, frecându-i capul chel, i slbnogul Thad Torfinn, rsucindu-i reverul hainei, se certau pe hotarul dintre pmânturile lor. Brbai domani în veste lungi de piele, cu brbile tunse scurt, mineri crora în drumul lor prin muni li se pruse c vd urme de aur i argint în apropiere. i fier, dei acesta îi interesa mai puin. i, în cele din urm, o femeie pare-se uns cu toate alifiile, din Tarabon, cu un voal transparent peste chipul îngust i uviele subiri de pr deschis la culoare, care pretindea c era meter estor de covoare i tia cum s construiasc un rzboi de esut. Pe femeia cu ierburile Faile o trimise la Soborul femeilor; dac
Espara Soman îi tia meteugul, avea s-i gseasc un loc pe lâng una dintre Meteresele satului. Cu atât de muli oameni sosind, muli într-o stare proast dup cltorie, Meteresele din
 
limpede c nici Thad, nici Jon nu-i aminteau exact unde fusese hotarul – se dondneau pare-se pe el înc dinainte de venirea ei pe lume –, aa c le spuse s împart în jumtate palma de pmânt disputat. Hotrâre pe care ei erau siguri c ar fi luat-o i Sfatul satului, motiv pentru care îi pstraser cearta între ei atât de mult timp. Celorlali le acord permisiunea pe care o voiau. Nu aveau cu
adevrat nevoie de permisiunea ei, dar era bine s-i fac s îneleag de la bun început cine avea autoritatea acolo. În schimbul aprobrii ei i a banilor de provizii, îi convinse pe cei doi
 brbai domani s accepte cedarea a celei de-a zecea pri din tot ce gseau, dar i s gseasc fierul pe care îl amintiser în treact. Lui Perrin nu avea s-i plac, dar inutul celor Dou Râuri nu avea nicio tax, iar de la un senior se atepta s fac i s ofere lucruri care cereau bani. i fierul avea s fie la fel de folositor ca aurul. Cât despre Liale Mosrara, taraboneza, ea nu va face muli purici dac avea mai puin îndemânare decât pretindea, dar, dac era într-adevr priceput… Deja trei estori de stofa o asiguraser c negustorii care vor veni anul viitor de la Baerlon vor gsi de cumprat ceva mai mult decât lân, i nite covoare puteau aduce ali bani. Liale promisese pentru conac primul i cel mai bun covor care va iei de la rzboiul ei, iar Faile primi cadoul înclinându-i capul cu graie; va putea da mai multe când i dac vor aprea covoarele. Podelele trebuiau acoperite cu ceva. Una peste alta, toat lumea prea suficient de mulumit. Pân i Jon i Thad. În timp ce femeia din Tarabon ieea tot fcând plecciuni, Faile
 
în inutul celor Dou Râuri. Daise Congar, la fel de înalt ca un  brbat i mai lat, le depea cu un cap pe celelalte Meterese i se repezi în fruntea lor s ia conducerea, fiind aici la marginea satului ei. Edelle Gaelin, din Dealul Strjii, slbu i cu prul crunt prins în coad, se inea boas, prând s arate c ei i s- ar fi cuvenit de fapt locul lui Daise, graie vârstei i experienei, dac nu i a altor lucruri. Elwinn Taron, Metereasa din Devon Ride, era cea mai scund, o femeie rotofeie, cu un zâmbet matern pe care i-l pstra chiar i când îi obliga pe alii s fac ce nu
 voiau. Ultima, Milla al’Azar, din Taren Ferry, rmase ceva mai în urm; era cea mai tânr, aproape suficient de tânr cât s fie fiica lui Edelle, prând mereu nesigur în preajma celorlali. Faile rmase în picioare, fcându-i încet vânt cu evantaiul. Ar
fi vrut cu adevrat ca Perrin s fie acolo, acum. Foarte mult. Femeile astea aveau în satele lor cel puin la fel de mult autoritate ca starostele – câteodat, în anumite feluri, chiar mai mult – i trebuiau tratate cu grija, demnitatea i respectul cuvenite. Asta fcea lucrurile dificile. Lâng Perrin se transformau în feticane prostue, gata s-l mulumeasc, dar cu ea… inutul celor Dou Râuri nu avusese nobili timp de secole; nu vzuser un trimis de-al Reginei din Caemlyn de apte generaii. Toat lumea încerca s-i dea seama cum trebuiau s se comporte cu un senior i cu o doamn, inclusiv cele patru. Uneori uitau c era Doamna Faile i vedeau în ea doar o tânr, a crei ceremonie de cstorie fusese condus de Daise cu câteva luni în urm. Puteau fi toate numai plecciuni i „Da, desigur, Doamn“ i hodoronc- tronc s-i spun ce are de fcut, fr a vedea nimic ciudat la mijloc. „Nu o s mai lai asta în grija mea, Perrin.“ Fceau plecciuni acum, care cum se pricepea, i-i spuser
 
sfârir politeurile, Daise se repezi s vorbeasc, înc înainte de a-i fi terminat plecciunea:  — Înc trei copii au fugit, Doamna mea, spuse cu un ton undeva la mijloc între politeea cuvintelor i un „acuma-s- deschizi-tu-urechile-la-mine-tinerico“ pe care îl folosea câteodat. Dav Ayellin, Ewin Finngar i Elam Dowtry. Au fugit s vad lumea, din pricina povetilor Seniorului Perrin despre ce e acolo. Faile clipi surprins. Despre cei trei nu se prea putea spune c
mai erau copii. Dav i Elam erau de-o vârst cu Perrin, iar Ewin nu era mai tânr decât ea. i povetile lui Perrin, pe care le spunea arareori i în sil, nu erau singurul fel în care tinerii din Dou Râuri puteau s afle despre lumea larg acum.  — Îl pot ruga pe Perrin s vorbeasc cu voi, dac vrei. Femeile se agitar, Daise uitându-se dup el, Edelle i Milla
 
 — Nu a mai plouat de luni întregi, adug Edelle, iar Daise cltin din cap aprobator. De data asta Faile chiar clipi. Erau prea inteligente ca s-i
imagineze c Perrin putea schimba asta.  — Izvoarele curg înc i Perrin a ordonat s fie spate fântâni noi; de fapt, doar sugerase asta, dar din fericire rezultatul fusese acelai. Canalele de irigaii din Codrul cu Bli vor fi gata cu mult înainte de vremea semnatului. Asta era opera ei, jumtate din câmpurile din Saldaea erau irigate, dar nimeni aici nu auzise de asemenea lucruri. Oricum, trebuia s plou mai devreme sau mai târziu. Canalele sunt doar pentru orice eventualitate. Daise ddu din cap din nou, încet, la fel i Elwinn i Edelle. Dar
tiau i ele aceste lucruri la fel de bine ca i ea.  — Nu e vorba de ploaie, murmur Milla. M rog, nu chiar de ploaie. Nu e firesc. Vezi tu, niciuna dintre noi nu mai poate
 Asculta Vântul. Se coco sub greutatea privirilor încruntate ale celorlalte femei. Era limpede c vorbise prea mult i, în plus, ddea în vileag secrete. Se spunea c toate Meteresele pot prezice
 
recunoasc asta, eu o fac. Nu mai pot dormi nopile. Nu am mai dormit de mai bine de o lun i… vocea i se pierdu, iar obrajii îi luar foc dându-i seama c poate a vorbit prea mult. O Metereas trebuia s dein mereu controlul, nu s alerge de
colo pân colo, plângându-se c e speriat. Celelalte îi mutar privirea de la Milla la Faile. Tceau, cu
chipul la fel de inexpresiv ca nite Aes Sedai. Faile înelese în cele din urm. Milla spusese un adevr simplu.
 Vremeanu era fireasc; era absolut nefireasc. Faile sttea i ea treaz adeseori, rugându-se s plou sau, i mai bine, s ning, încercând s nu se gândeasc la ce pândea dincolo de cldur i secet. Cu toate acestea o Metereas trebuia s-i liniteasc pe alii. Dar unde se putea duce când ea însi avea nevoie de îmbrbtare? Poate c femeile nu tiau ce fac, dar veniser în locul potrivit.
Era parte a conveniei dintre nobil i omul de rând, întiprit în Faile înc de la natere, ca nobilii s ofere siguran i securitate. i o parte a acestui lucru însemna s le aminteasc oamenilor c
 vremurile rele nu dureaz o venicie. Dac azi este ru, mâine va fi mai bine, i dac nu mâine, atunci poimâine. i-ar fi dorit s fie ea însi convins de asta, dar fusese învat s insufle putere supuilor ei, chiar dac ea nu mai avea vlag, s le domoleasc temerile, nu s le transmit pe ale sale.  — Perrin mi-a povestit de oamenii si, înainte s vin aici, spuse; ea nu era brbat s poat lingui cu uurin, dar cuvintele parc
 
Nici ea nu ar fi crezut asta, dac nu ar fi vzut cu propriii ochi, nu despre cei din miazzi, în orice caz. S-ar fi descurcat de minune în Saldaea, unde incursiunile troloce erau ceva obinuit, cel puin în partea de miaznoapte.  — Nu v pot spune c de mâine vremea îi revine. V pot spune îns c eu i Perrin vom face ceea ce trebuie, pe cât va fi posibil. i nu trebuie s v spun c vei înfrunta fiecare zi, indiferent ce aduce ea, i vei fi gata pentru urmtoarea. Astfel de oameni nate
 inutul celor Dou Râuri. Astfel de oameni suntei voi. Femeile erau cu adevrat inteligente. Dac nu recunoscuser
pân atunci de ce veniser, acum erau obligate. Dac ar fi avut mini mai puin ascuite, s-ar fi simit jignite. Dar cuvinte pe care i le spuseser i ele în sinea lor aveau efectul dorit venind de pe
 buzele altcuiva. Desigur, asta nu le scutea s fie stânjenite. Erau zpcite de-a binelea i parc erau într-o pictur cu obraji aprini i nerostite dorine de a fi în alt parte.  — Da, sigur c da, spuse Daise punându-i mâinile în old, uitându-se la celelalte Meterese i provocându-le s o contrazic. N-am spus i eu asta? Fata vorbete cu cap. Am spus asta înc
de când a venit. Fata asta are capul pe umeri, am spus.  — A spus cineva c nu l-ar avea, Daise? pufni Edelle. Eu n-am auzit. Se descurc foarte bine. Apoi se întoarse ctre Faile: Te descurci foarte bine, într-adevr.  — Mulumesc, Domni, spuse Milla fcând o reveren. tiu c i eu am spus acelai lucru la vreo cincizeci de oameni, dar
 
croitoreas tarabonez în Deven Ride care ar putea s fac ceva i mai frumos. Dac nu te superi c-i zic. I-am zis vreo dou, i acuma face numai rochii decente, mai puin pentru femeile mritate. Îi apru iar zâmbetul mmos, jumtate indulgent,
 jumtate dur ca fierul. Sau pentru cele care îi caut brbat. Frumoase lucruri mai face! De ce nu, c i-ar face mare plcere s lucreze cu tenul i talia ta.  — Therille Marza, chiar aici în Emond’s Field, îi face deja Domniei Faile jumtate de duzin de rochii, rspunse Daise zâmbindu-i cu indulgen. i o rochie de bal minunat. Elwinn se ridic, Edelle îi strânse buzele i chiar i Milla czu
pe gânduri. Pentru Faile, audiena se terminase. Croitoreasa domani avea
nevoie de o mân de fier i de o vigilen permanent, altfel Faile s-ar fi trezit îmbrcat ca la curtea din Bandar Eben. Rochia de
 bal fusese ideea lui Daise, fusese o surpriz i, chiar dac era mai degrab în stilul Saldaea, nu domani, Faile tot nu îi putea imagina unde o s-o poarte. Avea s treac mult timp pân când în
 inutul celor Dou Râuri vor mai fi baluri i promenade. Lsate de capul lor, Meteresele s-ar lua la întrecere în curând s vad ce sat o s-o îmbrace. Le oferi ceai, spunându-le într-o doar c ar putea vorbi despre
cum s-i îmbrbteze oamenii în legtur cu vremea. Prea era la int, dup ultimele minute, aa c femeile se îngrmdir s se scuze, cci nenumrate treburi le împiedicau s mai stea. Czu pe gânduri privindu-le cum pleac, cu Milla în urm, ca
 
 Vorbe de tain, spuse cu grij. Când Perrin îi dduse seama c ea vorbise cu brbai din Taren Ferry înainte de alegerea starostelui – dac un brbat avea capul pe umeri i îi sprijinea pe Perrin i pe ea, de ce s nu tie i cei care-l alegeau c ea i Perrin aveau s le întoarc ajutorul? —, când îi dduse seama… Era un
 brbat blând, care se mânia greu, dar, ca s fie sigur, se  baricadase în dormitor, pân se linitise. i nu se linitise pân când ea nu promisese s nu-i mai vâre nasul în nicio alegere de staroste, nici pe fa, nici pe ascuns. Ultima condiie fusese chiar nedreapt. i foarte suprtoare. Dar nu-i trecuse prin cap s zic i de alegerile din Cercul femeilor. M rog, ce nu tia putea s-i fac un mare bine. Lui i celor din Taren Ferry. Faptul c se gândise la el o fcu s-i aminteasc de propria
promisiune. Evantaiul cu pene cpt vitez. În ziua aceea nu avusese parte de cele mai mari prostii i nici întâlnirea cu Meteresele nu fusese din cele mai rele – nu o întrebaser când va avea Seniorul Perrin un motenitor, fie Lumina binecuvântat! —, dar cldura neobosit reuise pân la urm s-i duc iritarea la culme. Perrin os-i fac datoria sau…  Tunetul se rostogoli peste conac, iar un fulger lumin ferestrele. Dac a venit ploaia…  Alerga în tcere, într-o pereche de papuci, în cutarea lui Perrin. Voia s savureze ploaia împreun cu el. i înc mai avea s-i spun cu hotrâre câteva vorbe. Mai mult decât câteva, dac trebuia. Îl gsi pe Perrin unde se atepta, tocmai la etajul trei, pe o
 
 Tunetul bubui iari i cerul fu sfârtecat de un fulger albastru. Un fulger al caniculei, într-un cer fr urm de nori. Nu, nu
 vestea ploaia. Nicio pictur s sting fierbineala. Niciun fulg de zpad care s cad dup aceea. Tremur, dei avea broboane de sudoare pe fa.  — S-au terminat audienele? întreb Perrin, i ea tresri. Nu-i ridicase capul. Câteodat uita ce auz fin avea. Sau poate
c îi simise mirosul; spera c fusese parfumul, nu sudoarea.  — Crezusem c poate eti cu Gwil sau cu Hal.  sta era printre cele mai mari cusururi ale sale; ea încerca s-i educe pe servitori, în vreme ce el îi considera brbai cu care putea s râd i s bea o stacan cu bere. Mcar nu îi fugeau ochii dup fuste, ca altor brbai. Nici nu-i ddu seama c de fapt Caile Coplin venise s lucreze la conac sperând s fac i altceva în afar s-i schimbe aternuturile. Nu bgase de seam nici când Faile o alungase cu bul pe Caile.  Venind lâng el, vzu la ce se uita. Doi brbai, goi pân la
 brâu, antrenându-se cu sbii de lemn. Tam al’Thor era un brbat solid i crunt, Aram tânr i subire… Aram înva repede. Foarte repede. Tam fusese otean i un maestru al sabiei, dar
 Aram îi ddea de furc. Îi mut privirea din reflex ctre corturile adunate într-un câmp
 
Probabil vor pleca, lsându-l pe Aram în urm, alegerea fiind a lui. Niciodat nu auzise de vreun Pribeag care s prind rdcini undeva. Pe de alt parte, oamenii de aici obinuiau s spun c nimic
nu se schimb, niciodat, în inutul celor Dou Râuri i cu toate astea multe se schimbaser de la invazia trolocilor. Emond’s Field, la doar o sut de pai miazzi de conac, era mai mare decât atunci când îl vzuse prima oar, toate casele arse fuseser reconstruite, în timp ce altele noi se înlau. Unele de crmid, alt lucru nou. i altele cu acoperi de igl. La ritmul în care se ridicau noi cmine, curând conacul va fi în sat. Se vorbea chiar de un zid, dac se întorceau trolocii. Schimbare. O mân de copii îl urmau pe ulie pe Loial cel uria. Trecuser doar câteva luni de când puseser ochii pe Ogier, cu urechile lui mari i nasul care i se întindea pe aproape toat faa, o dat i jumtate mai înalt decât un om, cu fiecare copil din sat inându-se dup el cu ochii holbai la aa minunie, i fiecare mam alergând disperat s-i pun odrasla la adpost. Acum mamele îi trimiteau copiii la Loial, s le citeasc. Strinii, în straiele lor ciudat croite, rspândii printre cei din Emond’s Field, bteau la ochi la fel de mult ca Loial, dar nimeni nu se mai uita lung la ei sau la cei trei
 
ridicaser flamura în ovaii. Schimbare, iar ei nici mcar nu  bnuiau cât era de mare i cât de inexorabil. Dar Perrin o s aib grij de ei, indiferent ce va fi. Cu ajutorul ei o s fac asta.  — Obinuiam s vânez iepuri cu Gwill, spuse Perrin. E doar cu câiva ani mai în vârst ca mine i m lua câteodat la vântoare. Ei îi trebui o clip s-i aduc aminte.
 — Gwill încearc s învee cum s devin pedestra. Nu-l ajui dac îl invii la o pip în grajd, s vorbii despre cai. Respir adânc. Nu o s fie uor. Ai o datorie fa de aceti oameni, Perrin! Indiferent cât de greu îi este, indiferent cât ai vrea s nu faci asta, trebuie s-i faci datoria.  — tiu, spuse încet. Simt cum trage de mine.  Vocea îi fu atât de stranie, încât întinse mâna s-i ia brbia în palm i s-l fac s se uite la ea. Ochii lui aurii, la fel de ciudai i de misterioi ca întotdeauna, preau triti.  — Ce vrei s spui? Poate c îi e drag de Gwill, dar el…  — E Rand, Faile. Are nevoie de mine. Simi cum nodul din stomac, pe care încercase s-l ignore, se
 
 — M duc la el, spuse. Privirea îi alunec o clip, iar ochii ei o urmar. De zid se sprijinea un ciocan greu de fierar, o secure cu lama ca o semilun i o suli lung de-un pas.  — Nu am tiut… spuse cu vocea ca o oapt, nu am tiut cum s-i spun. Plec în noaptea asta, dup ce adoarme toat lumea. Nu mai e timp, i drumul este lung. Meterul al’Thor i meterul Cauthon te vor ajuta cu fiecare Staroste, dac ai nevoie. Încerc, fr s reueasc, s par c vorbete cu inima uoar:
 — Nu cred c o s ai necazuri cu Meteresele, în orice caz. Ciudat, când eram copil, Meteresele preau înfricotoare, dar, dac tii s fii ferm cu ele, sunt chiar maleabile. Faile îi strânse buzele. Vorbise cu Tam al’Thor i cu Abell
Cauthon, dar nu cu ea? i Meteresele! I-ar fi plcut s-l fac s fie în pielea ei pentru o zi, s vad cât de „maleabile“ erau Meteresele.  — Nu putem pleca atât de repede. Ne trebuie timp s organizm oamenii. Perrin îi miji ochii.
 — Noi? Noi nu plecm! Ar fi…! Tui, apoi continu mai domolit: Cel mai bine e ca unul din noi s rmân aici. Dac seniorul pleac, doamna lui trebuie s rmân i s se îngrijeasc de toate treburile. Aa e înelept. Tot mai muli refugiai în fiecare zi. Toate certurile care trebuie domolite. Dac pleci i tu, o s fie mai ru aici decât cu trolocii. Oare el chiar credea c nu observase cum îi schimbase cu
 
 — O s facem cum crezi tu c e mai bine, spuse ea molcom, iar Perrin clipi suspicios, scrpinându-se în barb i apoi aprobând cu o micare a capului.  Acum mai trebuia doar s îl fac s vad ce era cu adevrat mai
 bine. Bine mcar c nu spusese de-a dreptul cnu avea voie s  vin. Odat ce se hotra, i-ar fi fost mai uor s mute din loc un hambar cu mâinile goale decât s-l fac s se rzgândeasc, dar, cu grij, putea s evite asta. De obicei. Brusc îl cuprinse cu braele, îngropându-i faa în pieptul lui
mare. Mâinile lui puternice îi mângâiau încet prul; probabil credea c era îngrijorat c pleac. Într-un fel chiar era. Nu doar c pleca fr ea; înc nu învase ce înseamn s ai o soie din Saldaea. Le mersese atât de bine departe de Rand al’Thor! De ce avea acum Dragonul Renscut atât de mult nevoie de Perrin, încât el putea s simt de la câteva sute de mile deprtare sau câte or fi fost între ei? De ce nu mai era timp? De ce? Cmaa lui Perrin i se lipise de pieptul scldat de sudoare, iar cldura nefireasc fcea s îi alunece i mai multe broboane pe chip, dar Faile tremura.
Cu o mân pe mânerul sabiei, Gawyn Trakand slta o pietricic în palm, inspectându-i din nou oamenii i verificându-le poziiile din jurul dealului acoperit de copaci. Un vânt uscat i fierbinte ducea cu el praful din câmpiile arse de soare, fluturându-i mantia verde, simpl, atârnat la spate. Nimic de
 
fie trimii unde era nevoie. Spera ca în ziua aceea s nu fie nevoie de ei. Fuseser mai puini Tineri la început, dar reputaia lor le
adusese recrui. Cei nou-venii erau de ajutor; niciun recrut nu ieea pe porile Tar Valonului dac nu era pregtit cum se cuvine. Nu se atepta la vreo btlie în ziua aceea, nu mai mult decât în oricare alt zi, dar observase c acestea izbucneau când se atepta mai puin. Numai o Aes Sedai ar fi ateptat pân în ultima clip s-i spun unui om ceva, ca de pild ce urma s se întâmple în acea zi.  — Totul e în regul? întreb oprindu-se lâng un grup de spadasini. În ciuda cldurii, unii dintre ei purtau pelerine verzi, cu
mistreul alb al lui Gawyn la vedere, brodat pe piept.  Jisao Hamora era cel mai tânr, înc purtând un rânjet de flcu, dar în acelai timp era unul dintre cei cinci care avea
 brodat la guler micul turn auriu, semn c era un veteran al luptelor din Turnul Alb.  — In regul, seniore.  Tinerii îi meritau numele. Gawyn însui, abia trecut de douzeci de ani, era printre cei mai în vârst. Regula era s nu primeasc pe nimeni care s fi slujit în vreo oaste, care s fi purtat arme pentru vreun senior sau vreo doamn i nici mcar care s fi fost gard de negustor. Primii Tineri fuseser doar nite
 biei când ajunseser la Turn ca s fie antrenai de Strjeri, cei mai buni dueliti, cei mai buni lupttori din lume; continuau tradiia, mcar în parte, dei nu mai erau antrenai de Strjeri.
 
 Turn. Femeile Aes Sedai fuseser prea ocupate în zilele ce urmaser detronrii lui Siuan Sanche de pe Tronul Amyrlin, ca s mai aib timp de Tmduire. Poate c înc ar mai fi fost Suprema
 Amyrlin, dac Tinerii nu i-ar fi înfruntat i învins pe coridoarele  Turnului pe muli dintre fotii lor profesori.  — Au vreun rost toate astea, seniore? întreb Hal Moir. Nu e nici urm de lupttori Aiel. Era cu doi ani mai vârstnic
decât Jisao i, ca muli dintre cei care nu purtau turnul de argint, regreta c nu fusese acolo. Mai avea de învat.  — Crezi c nu? Fr nicio ezitare care s dea de veste, arunc piatra cu toat puterea în singurul tufi din apropiere, pipernicit i ofilit. Se auzi doar fonetul frunzelor uscate, dar tufiul se scutur un pic mai mult decât ar fi trebuit, ca i cum piatra ar fi lovit un om ascuns în spatele lui. Cei noi scoaser exclamaii de mirare; Jisao îi atinse tcut mânerul sabiei.  — Un Aiel, Hal, se poate ascunde dup o brazd de pmânt de care tu nici nu te-ai împiedica. Nu c Gawin ar fi tiut i altceva despre Aiel decât citise în
cri, dar citise toate crile pe care le gsise în Turn scrise de oameni care luptaser cu ei sau de orice soldat care prea c tie ce spune. Un brbat trebuia s fie pregtit pentru vremurile ce vin i se prea c asta însemna rzboi.  — Dar, dac vrea Lumina, azi nu o s avem parte de lupte.  — Seniore! se auzi un strigt din vârful dealului, de la soldatul care vzuse i el, în acelai timp, trei femei ieind dintr-un desi, la câteva sute de pai spre apus, venind ctre deal. De la apus, ce surpriz! Dar neamului Aiel îi plceau
surprizele. Citise despre femei Aiel care luptau cot la cot cu brbaii, dar
 
închise la culoare, cu bluze albe. Purtau aluri pe umeri, în ciuda cldurii. Pe de alt parte, cum erau de nevzut în desiul la?  — inei-v ochii deschii, i nu la ele, spuse, apoi îi înclc singur ordinul privindu-le cu interes pe cele trei înelepte, emisarele Shaido Aiel. Nu putea fi altceva, aici. Se apropiau pind impuntor, de parc nici nu s-ar fi
îndreptat spre un grup mare de oameni înarmai. Aveau prul lung, pân în talie – el citise c Aielii îl purtau scurt –, prins la spate cu un batic. Purtau atât de multe brri i coliere lungi de aur i argint i filde c numai strlucirea lor ar fi trebuit s le fi dat de gol de la o mil.  inându-se drepte, cu chipuri mândre, cele trei femei trecur pe lâng spadasini fr s le arunce mai mult de o privire fugar, urcând apoi dealul. Cea din frunte avea prul auriu i bluza desfcut, lsând s se vad un decolteu generos i bronzat. Avea
 jumtate din vârsta celorlalte dou, care erau crunte i aveau pielea zbârcit.  — Nu m-ar deranja s o invit la dans, spuse cu admiraie unul dintre Tineri când femeile trecur pe lâng ei. Era cu zece ani mai tânr decât femeia cu pr auriu.  — Nu a face asta dac a fi în locul tu, Arwin, spuse Gawyn sec. S-ar putea s fii îneles greit. Citise c Aielii numeau lupta „dans“. În plus, i-ar mânca ficaii la cin. Prinsese un licr al ochilor ei verzi