TEMA 1.

Romanitatea românilor în viziunea istoricilor

Informaţii despre români Sec. X – XII

Sec. XIII-XV Sec. XVI Sec. XVII

- sursele bizantine îi amintesc pe români cu numele de „vlahi”, „volohi”, „valahi ”;

-împăratul bizanitin Constantin al VII-lea îi numeşte romani;

- Notarul Anonymus în lucrarea „Gesta hungarorum” aminteşte despre voievizii locali români din Transilvania (sec. IX: Gelu, Glad, Menumorut);

-Antonio Bonfini menţionează că românii se trag din romani şi vorbesc o limbă romană chiar dacă trăiesc în mijlocul unor popoare barbare.

- Caracterizarea perioadei:- sec. XIII-XIV se formează statele medievale româneşti;- sec. XIV-XV – politica expansionistă a Imp. Otoman, domnii şi voievozii români încearcă să se opună înaintării otomane: Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara, Ştefan cel Mare;- în vestul Europei se dezvoltă cultura Renaşterii – umaniştii italieni studiază problema romanităţii românilor: Enea Silvio Piccolomini (Papa Pius al II-lea îi aminteşte pe români ca fiind urmaşii romanilor si ai geţilor spunând că vorbesc un grai roman şi poartă numele de vlahi.

- Caracterizarea perioadei:- sfârşitul Renaşterii în V Europei marchează semnele Renaşterii în SE Europei;- reforma religioasă – protestanţi luterani, calvinişti, anglicani;- în E Europei Imperiul Otoman ajunge la apogeu în timpul lui Soliman Magnificul – cucereşte Ungaria centrală, Transilvania (1541), devine principat autonom sub suzeranitate otomană;- 1600 – Miahi Viteazu unifică ţările române;- apare tiparul şi literatura scrisă în limba română;- Nicolaus Olahus menţionează romanitatea românilor spunând că „limba valahilor a fost odata romană”.

- în Ţările Române este secolul cronicarilor:- Grigore Ureche – foloseşte celebra expresie „de la Râm ne tragem”, românii din toate provinciile române sunt de acelaşi neam;- Miron Costin menţionează că numele de „român” îşi are originea în cel de roman; el susţine că istoria românilor începe cu cea a dacilor cuceriţi de romanii lui Traian, care era considerat ”descălecătorul cel dintâi”;- stolnicul Constantin Cantacuzino - prezintă originea latină a românilor.

1

Sec. XVIII Sec. XIX Sec. XX

Caracterizarea epocii:

- în Transilvania – începe stăpânirea austriacă din 1699;- în Ţ.R. şi Moldova – se instaurează domniile fanariote;- în Transilvania – „Şcoala Ardeleană” – reprezentată de Gh.Şincai, Samuil Micu, Petru Maior etc. a redactat programul politic numit Supplex Libellus Valachorum (1791, 1792), document în care gânditorii iluminişti au luptat pentru drepturi politice şi religioase pentru românii din Transilvania în timpul dominaţiei habsburgice; revendicările românilor se bazau pe argumentul vechimii şi originii latine a acestui popor; în mod voit, ei au exagerat originea romană a românilor, eliminând rolul dacilor din formarea poporului român.

Caracterizarea epocii:

- modernizarea spaţiilor locuite de români;- 1859 – unirea Moldovei cu Ţara Românească;- perioada Cuza – constituirea legislaţiei României moderne;- 1878 – cucerirea independenţei de stat a României – moharhia străină;- în Transilvania renaşte ideea luptei pentru drepturi politice în urma constituirii dualismului Austro-Ungar prin mişcarea memorandistă;-în Transilvania August Treboniu Laurian, reprezentant al Şcolii latiniste, a continuat ideile Şcolii Ardelene, susţinând că istoria românilor începe de la fundarea Romei; din acest motiv a dus o politică de ”purificare” a limbii române, încercând să elimine cuvintele de altă origine decât cele latine şi a redactat un Dicţionar al limbii române dificil, care nu coincidea decât parţial cu limba vorbită;- în 1871 – în lucrarea „Studii româneşti” -Robert Roesler dezvoltă teoria imigraţionistă care susţine că românii s-au format ca popor în sudul Dunării, de unde au migrat în teritoriul locuit de ei astăzi după sec. al XIII-lea, adică după venirea maghiarilor, ceea ce ar explica elementele slave din limba română, adoptarea creştinismului ortodox după model slav şi prezenţa unor cuvinte comune cu limba albaneză; - împotriva acestei idei se va contura teoria continuităţii promovată de A.D.Xenopol,B.P.Haşdeu şi alţii; B.P.Haşdeu, în 1860, într-un studiu intitulat ”Pierit-au dacii?” a demonstrat, cu argumente ştiinţifice, şi rolul dacilor în formarea poporului român, care, după opinia lui Roesler, ar fi fost exterminaţi în timpul războaielor purtate de Traian;

a) Perioada de după Marea Unire (1918):

- Gh.I.Bratianu, C-tin Giurescu – continuă prezentarea problemei etnogenezei româneşti bazată pe argumente ştiinţifice;

b) după 1948 – istoria comunistă scrisă de Mihai Roller sub influenţa sovietică exagerează rolul slavilor referitor la etnogeneza românească;

c) după 1989 – istoricii actuali analizează problema pe baza unor argumente ştiinţifice.

2

Exerciţiul 1. ( model de SUBIECT I - 30 de puncte)

Citiţi cu atenţie sursele de mai jos:

A.”Avem motive să credem că elementul dacic supus s-a ţinut departe de contactul cu civilizaţia romană şi şi-a menţinut duşmănia faţă de Roma. Romanitatea Daciei a fost însă diferită de cea a altor provincii cucerite de armata Romei. În Italia de Sus, Gallia, Spania, Britannia, Pannonia etc. ea a fost produsul unei fericite deznaţionalizări a unei populaţii numeroase preexistente care a continuat să reprezinte majoritatea, a atragerii acestei populaţii la un alt mod de a gândi şi de a vorbi, a amestecului unei părţi a sângelui roman imigrat cu cel local iberic, celtic şi alte neamuri. În Dacia însă a fost creată o adevărată ţară de colonizare dintr-un teritoriu slab locuit şi înconjurat de o populaţie duşmănoasă, în care însă romanitatea nu şi-a înfipt rădăcini atât de adânci, nesprijinindu-se pe bazele sigure ale unei naţionalităţi cucerite şi din punct de vedere spiritual. De aici şi uşurinţa cu care mai târziu a putut să fie îndepărtată şi a dispărut, fără a lăsa atât de multe urme ca în Britannia sau în Noricum, fiind ştearsă ca o simplă poleială.”

(Robert Roesler, Romänische Studien. Untersuchungen zur alteren Geschichte Rümäniens,Leipzig, 1871)

B.” Roesler pare deci a primi de adevărate spusele lui Eutropiu, care zice că „Dacia pierduse prin lungul război împotriva romanilor poporaţiunea sa bărbătească“. […] Dară, chiar dacă am lua ca atare spusele lui Eutropiu, nu arată el oare prin cuvintele sale că femeile şi copiii dacilor nu suferiră cu toţii soarta părinţilor? Apoi această nouă generaţie nu era ea îndestulătoare pentru a reconstitui în ţară o bază naţională pe care să se poată hultui(azi altoi) elementul roman? De aceea, şi inscripţiunile găsite atât în Dacia, cât şi aiurea ne dovedesc cu prisosinţă fiinţarea poporului dac după cucerire, precum şi romanizarea lui. Trebuie amintit că poporul roman înţelegea a lipi de imperiul său provinciile cucerite într-un cu totul alt chip de cum au făcut-o în timpurile mai noi ungurii sau nemţii. Departe de a alcătui o castă despărţită de poporulcucerit, romanii se legau cu el prin căsătorii, îi înlesneau intrarea în cetăţenia romană şi cu toate că îl întrebuinţau la toate lucrările, îl făceau să se bucure de toate foloasele.”

(A.D. Xenopol, Teoria lui Roesler. Studii asupra stăruinţei românilor în Dacia Traiană, 1884)

Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Precizaţi secolul în care a fost redactată sursa A. 2. Numiţi istoricul roman la care se referă sursa B.3. Menţionaţi câte un spaţiu istoric precizat în sursa A, respectiv în sursa B. 4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că Imperiul Roman a avut o

atitudine pozitivă faţă de popoarele cucerite,diferită de cea a imperiilor moderne. 5. Scrieţi, pe foaia de examen, două informaţii aflate în relaţie cauză–efect, selectate din sursa A.6. Prezentaţi două idei care susţin romanitatea românilor,în afara celor prezentate în textele de mai sus. 7. Menţionaţi un motiv pentru care romanitatea românilor este o problemă esenţială a istoriei noastre.

Exerciţiul 2. ( model de SUBIECT III - 30 de puncte)

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre ideea romanităţii românilor înviziunea istoricilor, având în vedere:

- precizarea unei epoci istorice în care a fost abordată ideea romanităţii românilor;- prezentarea unui motiv pentru care, în abordarea acestei idei, s-au implicat istoricii;- numirea a doi istorici care au abordat problema romanităţii românilor;- menţionarea a două idei prin care istoricii au susţinut romanitatea românilor;- formularea unui punct de vedere referitor la necesitatea studierii romanităţii românilor şi

susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

3

Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidenţierea relaţiei cauză-efect, susţinerea unui punct de vedere cu argumente istorice (coerenţa şi pertinenţa argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv, a conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/ logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată.

TEMA 2.

4

Autonomii locale şi instituţii centrale în spaţiul românesc în sec.IX-XVIII

A.) Autonomii locale

Stat autonom = un stat aflat sub suzeranitatea unui alt stat care din punct de vedere politic, militar şi economic este mai puternic.

Statul suzeran - controlează politica externă a statului autonom, dar îi dă posibilitatea să se autoadministreze pe plan intern (alegerea conducătorilor: domn / voievod; organizarea armatei, a instituţiilor de conducere ale statului se realizează fără intervenţia puterii suverane).

Exemple: - în Evul Mediu, în anumite perioade, Ţările Române (Transilvania, Ţara Românească şi Moldova) au fost sub suzeranitate maghiară şi otomană.

Studiu de caz: Autonomii locale în Transilvania în Evul Mediu

De la formarea sa ca stat medieval, Transilvania a fost sub suzeranitate sau stăpânire străină până la la 1 decembrie 1918, când s-a unit cu România. Banda timpului de mai jos şi tabelul care îi urmează menţionează perioadele între care Transilvania a fost sub suzeranitate sau stapânire străină şi prezintă formele de manifestare ale autonomiei în cele trei perioade.

Suzeranitatea maghiară Suzeranitatea otomană Stăpânirea austriacă + austro-ungară

Sec.XIII 1541 1699 1918 Transilvania a fost organizată ca

voievodat autonom; formele de organizare

administrativ-teritorială autonome din perioada cuceririi şi stăpânirii maghiare au fost:1. voievodate româneşti (sec.al

IX-lea)–voievodatele lui Gelu, Glad, Menumorut semnalate în Diploma lui Anonimus, Gesta Hungarorum şi în sec. al XI-lea – voievodatele lui Ahtum şi Gyla prezentate în Legenda Sfântului Gerard);

2. - până în sec. al XIII-lea regii maghiari au cucerit voievo-datele româneşti, dar au men-ţinut autonomia teritorială prin organizarea teritoriilor de gra-niţă locuite de români → ţări (Oaşului, Maramureşului, Bârsei);-s-au organizat comitatele (unităţi administrative ce

Transilvania a fost principat autonom sub suzeranitate otomană;

principele era ales de Dieta Transilvaniei (instituţie legislativă for-mată din marea nobi-lime) şi confirmat de sultan;

principele avea atribuţii asemănătoare domului din Ţara Românească şi Moldova.

Transilvania a fost provincie a Imperiului Habsburgic;

conducătorul a fost împăratul Austriei, care numea în Transilvania un guvernator ales de Dietă şi confirmat de către Curtea de la Viena;

la Viena funcţiona cancelaria aulică a Transilvaniei, care controla organi-zarea administrativă, legislativă a acestei provincii.

5

delimitau teritoriul Transilva-niei) - ex.:Cluj, Alba, Timiş, Caraş, Arad, Bihor...;

3. s-au colonizat populaţii străine în zona curburii carpatice (saşii → de origine germană, secuii →înrudiţi cu maghiarii); aceştia s-au organizat în câte 7 scaune ;-între 1211-1225 – au fost colonizaţi în zona Bârsei cavalerii teutoni(ordin militar-religios).

Studiu de caz: Autonomii locale în Ţara Românească şi Moldova

Ţara Românească (Ungro-Vlahia) 1247 – Diploma Ioaniţilor aminteşte voievodatele şi cnezatele româneşti de la sud de Carpaţi: pe

Jiu → voievodatul lui Litovoi, în Oltenia → cnezatele lui Ioan şi Farcaş şi pe Argeş → voievodatul lui Seneslau => regatul maghiar încearcă să supună şi aceste formaţiuni statale asemenea celor din Transilvania;

Basarab I unifică aceste formaţiuni statale şi intră în conflict cu regele Ungariei Carol Robert de Anjou;

în urma luptei de la Posada din noiembrie 1330, Basarab obţine victoria ce recunoaşte independenţa Ţării Româneşti faţă de Ungaria.

MoldovaI. Primul descălecat Dragoş (mijlocul sec.XIV) – voievod din Maramureş – întemeiază marca Moldovei pe cursul râului

Moldova, la cererea Ungariei => autonomia mărcii / suzeranitate maghiară ( marca = teritoriu de graniţă, aflat la marginea unui regat sau imperiu, cu rol de apărare; a descăleca = în termeni medievali, a întemeia o ţară în Evul Mediu).

II. Al doilea descălecat Bogdan – voievod din Maramureş – părăseşte Transilvania, fiind nemulţumit de suzeranitatea

maghiară (nobililor români din Transilvania li se impunea religia catolică); Bogdan – reprezentant al intereselor românilor îi înlătură pe dragoşeşti şi pune bazele statului

independent Moldova.

Concluzii: exemple de autonomii locale:Transilvania Ţara Românească Moldova

- voievodatele româneşti din sec. al IX-lea – al XI-lea (Gelu, Glad, Menumorut, Ahtum, Gyla);

- comitatele organizate de maghiari;

- scaunele săseşti şi secuieşti;- „ţările” româneşti.

- voievodatele şi cnezatele româneşti atestate de Diploma Ioaniţilor - 1247;

- marca lui Dragoş (primul descălecat)

6

II.Etapele formării statelor medievale româneştiEtape Transilvania Ţara Românească (Ungro-Vlahia) Moldova Dobrogea

Formaţiunistatale

sec.IX-XIII

Etapele formării statelor

medievale româneşti

Sec.IX – „Gesta Hungarorum” Crişana – Menumorut

(Biharea); SV Transilvaniei – Gelu

(Dăbâca); Banat – Glad (Cuvin) –

conflict şi cuceriţi de regalitatea maghiară.

Sec.XI –„Legenda Sf.Gerard” Transilvania – Gyla (Bălgrad) –

refuză creştinarea în rit catolic – ocuparea ţării;

Banat – Ahtum (Morisena) - ucis şi teritoriul ocupat.

Etapa cuceririi efective şi sistematice a Translivaniei de către regalitatea maghiară are loc în sec.XI-XIII prin: mijloace militare – cucerirea

cetăţilor de graniţă – Biharea, Medieş etc.

mijloace politico-administrative:- încercarea de a înlocui

voievodatul (formă autohtonă de organizare politică) cu principatul: ( exemplu -

1111 – „Mercurius Princeps”; 1176 – „Leustachius Voievod”);- Organizarea comitatelor

(organizate de regalitatea maghiară – Bihor, Solnoc, Alba, Cluj, Turda, Dăbâca, Crasna);

mijloace religioase – încercarea de a impune catolicismul (regele Ştefan desfiinţează Episcopia Ortodoxă de la Alba Iulia...);

mijloace etnice – colonizări:- saşii şi secuii – Bihor, Târnave,

Curbura Carpaţilor;- cavalerii teutoni (1211-1225)

Sec.XIII – „Diploma Ioaniţilor” (1247): Ţara Severinului; Voievodatul lui Litovoi (pe Jiu); Voievodatul lui Seneslau (pe Argeş); Cnezatele lui Ioan şi Farcaş (Oltenia).

I. Unificarea teritorialăa.) Litovoi (1277) – încearcă să se

opună maghiarilor, în urma unei lupte moare, fratele său Bărbat este luat prizonier;

b.) Basarab (?–1352) – urmaşul lui Seneslau – unifică formaţiunile ploitice de la sud de Carpaţii Meridionali:

- 9-12 nov. 1330 – bătălia de la Posada („Cronica pictată de la Viena”) – Carol Robert de Anjou este înfrânt – victoria semnifică recunoaşterea independen-ţei faţă de Ungaria.

II. Crearea insituţiilor internea.) Nicolae Alexandru (1352-1364) –

întemeiază Mitropolia (1359);b.) Vladislav Vlaicu (1364-1376):

- întemeiază a II-a Mitropolie (Severin);- bate monedă proprie → viaţă ec.

Legenda „ descălecatului” (Negru Vodă din Făgăraş – 1290) nu este confirmată de izvoare.

Ţara Brodnicilor, Berladnicilor, Bolohovenilor (sec.XII-XIII).

I. Unificarea teritorialăa.) - marcă de apărare organizată de

regalitatea maghiară în nordul Moldovei → Dragoş (Baia) – 1345-1354?;

- urmaşii lui Dragoş: Sas şi Balc → acceptă suzeranitatea maghiară

b.) Bogdan din Cuhea – voievod din Maramureş, nemulţumit de tendinţele de subordonare exercitate de regalitatea maghiară faţă de nobilimea locală românească, părăseşte Maramureşul → „descalecă” în Moldova şi cu ajutorul boierimii moldovene îl înlătură pe Balc, pune bazele statului independent Moldova („Cronica lui Ioan de Târnave”) – 1359?.

II. Crearea insituţiilor internea.) Laţcu – relaţii cu papalitatea.b.) Petru Muşat (1375-1391) –

întemeiază Mitropolia Moldovei, bate monedă proprie → viaţă ec.; vasal regelui Poloniei.

c.) Roman I (1391-1394) - încorporează „Ţara de Jos” (S Moldovei).

Sec.X-XIII → thema Paristrion (organizată de bizantini);

Sec.X (943) → inscripţia „Jupan Dimitrie”;

Semnalarea unui conducător „Gheorghe”;

Sec.XI → Ana Comnena semnalează formaţiunile lui Tatos, Satza, Seneslav în lucrarea „Alexiada”;

Sec.XIII (1230) → Ţara Cavarnei

Sec.XIV Balica – pune bazele statului

independent care are ca nucleu „Ţara Cavarnei”;

Dobrotici – urmaşul lui Balica – este recunoscut despot de către bizantini şi unifică „ţările” dintre Dunăre şi Marea Neagră;

Ivanco – despot – ucis în luptele cu turcii

↓- Dobrogea este inclusă în

statul lui Mircea cel Bătrân (sec.XIV);

- între sec. XV-XIX este integrată în Imperiul Otoman.

7

B.) Instituţiile centrale- Ţara Românească + Moldova => „domnia”;- Transilvania => „voievod” – în timpul suzeranităţii maghiare;

=> „principe” – în timpul suzeranităţii otomane.

a.) Domnia = instituţia centrală laică în Ţara Românească şi Moldova.

Domnul

Sfatul domnesc instituţii

subordonate domniei Adunarea ţării

Armata

1. Alegerea domnului- succesiunea la tron în Ţara Românească şi Moldova în Evul Mediu se realizează pe

baza eredităţii – prin apartenenţa la o familie domnitoare (în Moldova → Muşatinii şi în Ţara Românească →Basarabii);

- succesiunea se realizează pe linie masculină, în unele situaţii s-a practicat şi asocierea la domnie a unuia dintre fiii domnitorului în ultimii ani de viaţă ai acestuia;

- domnul era ales de către Adunarea Ţării formată din marea boierime şi din aristocraţia urbană.

2. Titulatura domnului- titulatura → ex. „Io, Mircea, mare voievod şi domn”- „Io” = „Ioanes”, alesul lui Dumnezeu, evidenţiază rolul divin al domnului;- „mare voievod” = conducător suprem al armatei;- „domn” = (dominus în lb. lat.) – singur stăpânitor.

3. Atribuţiile domnului- emite legi (hrisoave);- numeşte dregătorii în funcţii;- judecător suprem;- poate să declare război şi să încheie pace;- trimite misiuni diplomatice;- acordă danii (daruri) prin pământuri, obiecte, construcţii marii boierimi şi bisericii;

8

Atenţie! Autoritatea domnească a suferit modificări în timp, în funcţie de contextul politic intern şi extern, după cum urmează:

între secolele XIV – XVI, perioadă numită şi a cruciadelor târzii, asistăm la o politică activă antiotomană a domnitorilor şi a voievozilor români; domniile în acesată peroiadă sunt puternice, Ţările Române şi-au menţinut independenţa în relaţiile cu Imperiul Otoman;

secolul al XVII-lea – numit şi al regimurilor nobiliare / boiereşti, s-a caracterizat prin creşterea puterii boierimii, în detrimentul puterii domneşti; boierii numeau în funcţie domni lipsiţi de autoritate pentru a-i putea controla şi pentru a-şi spori autoritatea în stat; domniile slabe au dus la creşterea dependenţei politice şi economice a Ţărilor Române faţă de Imperiul Otoman; au existat însă şi domnii puternice (ex.: Matei Basarab – în Ţara Românească şi Vasile Lupu – în Moldova);

sfârşitul secolului al XVII-lea – începutul secolului al XVIII-lea – instituţia domniei a dus o politică de echilibru în relaţiile internaţionale, caracterizată prin apropierea de Imperiul Habsburgic şi Imperiul Rus cu scopul de a ieşi de sub controlul dominaţiei otomane (ex.: Şerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu – în Ţara Românească şi Dimitrie Cantemir – în Moldova);

secolul al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea – s-a caracterizat prin domniile fanariote în Moldova şi Ţara Românească; în această perioadă turcii, nemulţumiţi de domnii români care duceau o politică antiotomană, au numit în Moldova şi în Ţara Românească domni de origine greacă din cartierul Fanar al Istanbulului, credincioşi intereselor Imperiului Otoman în această zonă; în acest context autoritatea domnescă a slăbit foarte mult, domnii fanarioţi erau numiţi de sultan, fără consultarea Adunării Ţării; domnitorii fanarioţi, majoritatea greci, erau funcţionari ai Imperiului Otoman şi executau poruncile acestuia; ei aveau misiunea de a menţine Ţările Române sub dominaţia otomană şi de a le integra în sistemul economic turcesc.

Instituţii subordonate domniei:

Sfatul domnesc – era alcătuit din marea boierime, cu sau fără dregătorii (funcţii), care-l sprijineau pe domn în conducerea statului.

Principalele dregătorii în Ţara Românească şi Moldova au fost:- banul Olteniei şi portarul Sucevei (cele mai înalte dregătorii din Ţara Românească

şi Moldova);- vornicul (şeful curţii domneşti);- logofătul (şeful cancelariei);- vistiernicul (administra finanţele) etc.

Adunarea ţării – era alcătuită din reprezentanţii marii boierimi şi a orăşenilor bogaţi, avea rolul de a-l alege pe domnitor, de a ratifica tratatele ...

Armata – era alcătuită din steagurile boiereşti şi oastea cea mare (formată din toţi bărbaţii capabili să poarte arme, adunată în condiţii de primejdie extremă).

9

b.) Mitropolia = instituţia centrală ecleziastică (bisericească) în Ţara Românească şi Moldova.

- între instituţia domniei şi cea religioasă în Evul Mediu este o foarte bună colaborare (mitropolitul confirmă domnul în funcţie şi îi acordă putere divină → (domn şi Io), iar domnul sprijină biserica prin donaţii, mitorpolitul fiind al doilea om din stat.

Mitropolit

Episcopii - episcopi

instituţii subordonate

Biserici – preoţi Mitropoliei

Mănăstiri – călugări

Mitropolitul – a fost cea mai înaltă funcţie bisericească ortodoxă în Ţara Românească şi Moldova, subordonată Patriarhului de la Constantinopol.

Instituţiile ecleziastice subordonate Mitropolitului:

Episcopiile (eparhiile) – erau conduse de episcopi;- ex.: în Ţara Românească – Episcopia Râmnicului şi a Buzăului; în Moldova –

Episcopia Romanului, Rădăuţi, Huşi.

Studiu de caz: Biserica în Transilvania - Biserica oficială era Biserica catolică;- 1366 – regele Ludovic cel Mare a condiţionat statutul de nobil de apartenenţa la

religia catolică (nobilii români care nu acceptau religia catolică erau obligaţi să renunţe la statutul de nobil);

- din sec. XVI, religiile recepte (recunoscute) în Transilvania au fost: religia catolică, luteranismul, calvinismul şi religia unitariană;

- religia ortodoxă, a populaţiei de origine română, nu făcea parte din religiile recepte ale Transilvaniei.

10

Exerciţiul 3. ( SUBIECTUl I - dat la Bacalaureatul olimpicilor sportivi - 2012) ( 30 de puncte)

Citiţi cu atenţie sursele de mai jos:

A. „Basarab era încă vasalul regelui maghiar Carol-Robert, care-l numeşte <voievodul nostru>, dar nici creşterea puterii sale, nici politica externă activă pe care o ducea pe cont propriu în sud şi în răsărit nu puteau fi pe placul Ungariei. De aceea, în 1330 [...] luând drept pretext ocuparea de către Basarab a unor teritorii socotite ca aparţinând coroanei, Carol-Robert porneşte o expediţie împotriva acelui pe care-l numeşte în mai multe rânduri <răzvrătit>, <nesupus>, <necredincios>. După reocuparea Severinului şi respingerea cererilor de pace ale voievodului, care se oferea să recunoscă suveranitatea regelui şi care promitea pe deasupra un tribut anual [...] Carol-Robert pătrunde în Ţara Românească, ajunge până la Argeş, dar este obligat să se retragă spre Transilvania fără a fi reuşit să angajeze o luptă decisivă cu oastea românilor [...].”

(V. Georgescu, Istoria românilor de la origini până în zilele noastre)

B. „[...] După campaniile victorioase din 1345 şi 1352–1353, Ludovic de Anjou, urmaşul lui Carol-Robert, a organizat în Moldova de nord o marcă militară de graniţă condusă de Dragoş, voievodul maramureşan ale cărui oşti participaseră la campaniile împotriva tătarilor. Lui Dragoş i-a urmat fiul său Sas, apoi fiul acestuia Balc [...]. Domniile le-au fost însă scurte, [...] până la 1359, când căpeteniile locale [...] se răscoală împotriva ducilor români numiţi de rege. Venit tot din Maramureş, al cărui voievod fusese înainte de a intra în conflict cu Ludovic şi a se răscula împotriva ungurilor, Bogdan I îl înlătură pe Balc înscăunându-se ca domn independent al Moldovei; expediţiile regelui [...] nu l-au putut aduce la ascultare. Ca şi Ţara Românească, Moldova îşi făcea intrarea în rândul statelor independente [...].”

(V. Georgescu, Istoria românilor de la origini până în zilele noastre)

Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Precizaţi secolul la care se referă sursa B. 2. Numiţi un spaţiu istoric românesc la care se referă sursa A. 3. Menţionaţi câte un voievod precizat în sursa A, respectiv în sursa B. 4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că voievozii

maramureşeni au un rol important în constituirea statului românesc. 5. Scrieţi, pe foaia de examen, două informaţii aflate în relaţie cauză–efect, selectate

din sursa A. 6. Prezentaţi două instituţii centrale din spaţiul românesc în secolul al XV-lea. 7. Menţionaţi o asemănare între două acţiuni militare în care este implicat spaţiul

românesc din secolul al XIV-lea.

11

TEMA 3.POLITICA DE CRUCIADĂ A VOIEVOZILOR ROMÂNI

(SECOLELE AL XIV-LEA – AL XVIII-LEA)

Nr. crt.

Domnul Politica internă Politica externă

1

Evul Mediu:sec. XIV - XVI

Mircea cel Bătrân (1386-1418)

Ţara Românească

- perioada cruciadelor târzii din sec. XIV – XVI s-a caracterizat prin politica expansionistă (extindere teritorială) a Imperiului Otoman spre Europa; voievozii români din această perioadă au luptat împotriva Imperiului Otoman, ei au contribuit la menţinerea independenţei teritoriale şi la oprirea înaintării turcilor spre Europa Centrală.

- deţinea în Transilvania Amlaşul, Făgăraşul şi Banatul de Severin;

- se intitula şi „domn al ţărilor de peste munţi”;

- a organizat Oastea cea mare;- bun administrator;- a întărit sistemul de cetăţi de la

Dunăre;- a sporit bogăţiile ţării;- a stabilit dregătoriile;- se afla în bune relaţii cu Moldova lui

Petru I Muşat.

- 1389 - participă la lupta antiotomană de la Kossovopolje (Câmpia Mierlei);

- 10 oct. 1394 / 17 mai 1395 - victoria de la Rovine împotriva sultanului Baiazid; armatele otomane au trecut Dunărea prin spaţiul dintre Giurgiu şi Turnu, de aici sultanul a ordonat înaintarea către capitală, Argeş. Mircea cel Bătrân a aplicat tactica războiului de hărţuire, bătălia decisivă s-a desfăşurat într-un loc pregătit dinainte de Mircea cel Bătrân, într-un spaţiu natural favorabil, undeva în zona Argeşului (mlaştină, dealuri împădurite) unde ostaşii munteni au săpat şanţuri adânci cu pari ascuţiţi care aveau rolul de a opri înaintarea cavaleriei inamice; aceste şanţuri sunt denumite rovine în cronici. Victoria a fost obţinută de Mircea cel Bătrân. Armata Ţării Româneşti a fost ajutată de o oaste transilvăneană condusă de voievodul Ştibor;

- 7 martie 1395 - tratatul de la Braşov încheiat cu Sigismund al Ungariei împotriva otomanilor în

12

vederea alungării acestora de la gurile Dunării şi din Europa; a fost primul tratat antiotoman din S-E Europei;

- 1396 - cruciada antiotomană de la Nicopole, organizată de Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, cu participarea lui Mircea cel Bătrân şi a cavalerilor occidentali (în special a celor burgunzi); dupa victoriile de la Vidin, Rahova, cruciaţii au fost înfrânţi la Nicopole. Mircea a pierdut cetatea Turnu;

- 1402 – intervine în luptele pentru tron din Imperiul Otoman, susţinând diferiţi candidaţi, care însă nu au ajuns la conducerea imperiului; acest fapt va duce la impunerea în 1417 a unui tribut anual şi pierderea Dobrogei;

- 1418 – moare / înmormântat la Cozia.

2 Alexandru cel Bun (1400-1432)

Moldova

- prosperitate economică;- întărirea statului;- desăvârşeşte organizarea administra-

tivă, financiară şi militară;- consolidarea puterii şi a prestigiului

său.

- 1402 - încheie un tratat cu Vladislav Iagello, regele Poloniei, pe care îl reînnoieşte în 1404, 1407, 1411;

- 1410 - sprijină Polonia împotriva cavalerilor teutoni în lupta de la Grunwald;

- 1412 - Polonia şi Ungaria semnează la Lublau un tratat antiotoman; la această acţiune era nevoită să participe şi Moldova; în cazul unui refuz, ea urma să fie împărţită între cele două mari puteri;

- 1420 – Alexandru cel Bun a respins primul atac turcesc asupra Moldovei în luptele de la Chilia şi Cetatea Albă;

- 1422 - sprijină Polonia în lupta împotriva cavalerilor teutoni la Marienburg;

- 1432 – moare / înmormântat la mănăstirea Bistriţa.

3 Iancu Corvin de Hunedoara(1441-1456)Transilvania

- bun organizator, în domeniul admini-straţiei, al vieţii economice, financiare, dar mai ales militare;

- acordă un rol sporit cavaleriei;

- 1441 - 1456 – Voievod al Transilvaniei;- din 1446 – guvernator al Ungariei;- 1441 – incursiune a lui Iancu de Hunedoara în Serbia

unde a provocat o gravă înfrângere turcilor;

13

- a înzestrat infanteria cu arme de foc;- purta luptele pe terenul adversarului.

- 1442 – incursiune turcească în Transilvania; Iancu a fost înfrânt la Sântimbru;

- 1442 – i-a înfrânt pe turci langă Sibiu şi pe râul Ialomiţa;

- 1443 – “Campania cea lungă”, cruciadă antiotomană la care au participat Ungaria, despotul sârb Brancovici, oastea Ţării Româneşti, Transilvania: creştinii au trecut Dunărea şi au obţinut mai multe victorii în Peninsula Balcanică provocând înfrângeri turcilor, ocupând oraşele Niş şi Sofia;

- 1444, iulie – Pacea de la Seghedin pe 10 ani, încheiată de sultanul Murad al II-lea cu regele Ungariei, Vladislav I; la insistenţele Papei, această pace a fost anulată;

- 1444 – alianţa antiotomană la care au participat Ungaria, Veneţia şi oastea Ţării Româneşti condusă de Vlad al II-lea;

- 1444 – “Cruciada de la Varna” - cruciaţii au trecut Dunărea şi au cucerit Vidin şi Nicopole; în bătălia de la Varna, campania s-a încheiat cu înfrângerea cruciaţilor şi moartea regelui Ungariei, Vladislav I;

- 1456 - Victoria de la Belgrad contra lui Mehmed al II-lea e considerată cea mai importantă luptă a voievodului deoarece a fost blocată înaintarea turcilor spre Europa centrală, motiv pentru care Belgradul a fost considerat Poarta creştinătăţii; în cursul lunii iulie, turcii au asediat Belgradul, dar Iancu, cu o armată de cruciaţi, a respins atacul lui Mehmed al II-lea, care a trebuit să fugă rănit, producând panică în oastea otomană;

- 1456 – moare / înmormântat la Alba Iulia.

4 Vlad Ţepeş (1448; 1456-1462; 1476)Ţara Românească

- program antiboieresc = întărirea instituţiilor centrale;

- protejarea comerţului intern;- reorganizarea armatei; instituie o

- 1461 - 1462 - eliberează cetetea Giurgiu;- 16 / 17 iunie 1462 - atacul de noapte de la Târgovişte

întreprins împotriva otomanilor; Mehmed al II-lea, nemulţumit de politica antiotomană a domnului a

14

gardă personală formată din mercenari;

- în timpul domniei sale este atestat oraşul Bucureşti;

- renumit pentru pedepsele pe care le aplica duşmanilor.

pornit cu armată împotriva acestuia şi şi-a stabilit tabăra lângă capitala aflată la Târgovişte. Românii, îmbrăcaţi în haine turceşti au atacat şi au dat foc taberei sultanului în timpul nopţii, obţinând o strălucită victorie;

- boierii, fiind nemulţumiţi de politica autoritară a domnului, au trecut de partea lui Radu cel Frumos (pretendent la tronul ţării), iar în urma unei scrisori false adresate regelui Ungariei, Matei Corvin, Vlad a fost închis la Buda până în anul 1476;

- eliberat la cererea lui Ştefan cel Mare, domnul a redobândit tronul, dar după 2 luni a fost ucis de către boieri;

- 1476 – moare - decapitat, iar capul dus la Constantinopol.

5 Ştefan cel Mare (1457-1504)

Moldova

- întăreşte puterea centrală;- reconstituie domeniul domnesc şi

limitează acumularea pământurilor de către boieri;

- a întărit Sfatul domnesc;- organizează oastea ţării;- stimulează comerţul prin acordarea de

privilegii comerciale negustorilor braşoveni;

- renumit pentru actele sale ctitoriceşti, fapt pentru care a fost numit „cel Sfânt”.

- 1465 – cucereşte atacă şi Chilia, cetate stăpânită de Ungaria, fapt ce a condus la deteriorarea relaţiilor cu regele Ungariei, Matei Corvin;

- 10 ianuarie 1475 - obţine la Vaslui o victorie importantă împotriva otomanilor conduşi de Soliman paşa; profitând de condiţiile de teren cauzate de topirea zăpezilor şi de ceaţă, a atras armata otomană într-un loc mlăştinos de pe malul râului Vaslui, obţinând o strălucită victorie;

- 12 iulie 1475 – tratatul de la Iaşi încheiat cu Matei Corvin, regele Ungariei; Ştefan cel Mare devine vasalul lui Matei Corvin şi primeşte ca feudă o cetate în Transilvania. Cei doi monarhi îşi promit ajutor contra otomanilor şi acordă libertate comerţului pentru negustorii din ţările semnatare ale tratatului;

- iulie 1476 - victoria otomanilor la Războieni;- 1484 - otomanii cuceresc Chilia şi Cetatea Albă;- 1485 - Ştefan depune la Colomeea un omagiu de

vasalitate regelui Poloniei, Cazimir IV;- 1489 - întăreşte alianţa cu Ungaria din 1475;- 1497 - la Codrii Cozminului înfrânge oastea lui Ioan

15

Albert al Poloniei, această victorie împotriva Poloniei a însemnat anularea jurământului de vasalitate semnat la Colomeea în 1485;

- 1499 - este recunoscută independenţa Moldovei de către Polonia şi Ungaria;

- 1504 – moare - înmormântat la Putna.

6 Mihai Viteazul(1593-1601)

Ţara Româmească Moldova

Transilvania

- înfăptuieşte prima unire a ţărilor române, deşi unirea sa are un caracter personal.

- a fost numai ban al Craiovei;- bun organizator al ţării;- întăreşte statul;- prosperitate economică.

- 1593 - aderă la Liga Sfântă care a fost o alianţă între ţările creştine, care sub conducerea Imperiului Habsburgic luptau pentru oprirea expansiunii otomanilor spre vestul Europei. Constituită din iniţiativa Papei Clement al VIII-lea, din ea făceau parte: Statul papal, Spania, Veneţia, Mantua, Toscana, Ferrara şi cele trei Ţări Române;

- 20 mai 1595 - semnează la Alba Iulia un tratat cu Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, pe care l-a recunoscut ca suzeran în schimbul sprijinului împotriva turcilor;

- 23 august 1595 - la Călugăreni, Lupta s-a dat la confluenţa Argeşului cu Neajlovul, unde oastea otomană condusă de Sinan paşa a fost atrasă de Mihai Viteazul într-un loc mlăştinos. Mihai a reuşit să înfrângă armata otomană, dar aceasta s-a împrăştiat prin ţară după pradă. Astfel, românii s-au retras în munţi, asteptând ajutoare din partea Transilvaniei, pe baza tratatului din 20 mai 1595 de la Alba Iulia. Principele Transilvaniei i-a trimis întăriri conduse de comandantul secui Albert Kiraly, cu ajutorul căruia a reuşit să-i alunge pe turci din ţară pe la Giurgiu;

- martie 1598 – pace cu turcii care au recunoscut independenţa Ţării Româneşti;

- 1598 – tratatul de alianţă de la Mânăstirea Dealu cu Rudolf al II-lea, împăratul Austriei, prin care Mihai a devenit vasal împăratului Austriei; în schimbul suzeranităţii, împăratul i-a oferit sprijin financiar şi o armată de 500 de mercenari; se recunoştea domnia ereditară a familiei lui Mihai Viteazul în Ţara Românească;

16

Unirea Principatelor Române (1600) – prima unire a Ţării Româneşti cu Transilvania şi Moldova

- 28 octombrie 1599 - victoria de la Şelimbăr împortiva principelui Transilvaniei îi oferă ocazia domnului de a începe politica de întregire a teritoriilor româneşti;

- 1 noiembrie 1599, intră în Alba Iulia şi e recunoscut ca principe al Transilvaniei de către Dietă;

- mai 1600 - ocupă Moldova realizând astfel prima unire a Ţărilor Române;

- 18 septembrie 1600 – a pierdut Transilvania prin lupta de la Mirăslău, unde a fost înfrânt de nobilii maghiari ajutaţi de generalul Basta;

- a pierdut şi Moldova prin intervenţia Poloniei care l-a înscăunat acolo pe Ieremia Movilă;

- polonezii l-au înfrânt pe Mihai la Bucov şi l-au înscăunat pe tronul Ţării Româneşti pe fratele domnului Moldovei - Simion Movilă;

- martie 1601 – la Praga, Mihai a primit sprijin de la împăratul Austriei pentru reluarea luptelor în Transilvania şi pentru a reveni pe tronul Ţării Româneşti;

- 3 / 13 august 1601 – la Gurăslău, cu ajutorul lui Basta, Mihai l-a învins pe Sigismund Bathory, principele Transilvaniei şi a recucerit Transilvania;

- 9 / 19 august 1601 – Mihai Viteazul a fost asasinat de imperiali pe Câmpia Turzii.

Ţările Române la începutul

modernităţii:sec. XVII – XVIII

- această perioadă s-a caracterizat printr-o politică de echilibru prin care Ţările Române s-au apropiat de Imperiul Rus şi Imperiul Habsburgic pentru a obţine sprijin împotriva suzeranităţii Imperiului Otoman.

17

7 Şerban Cantacuzino(1678 – 1688)

Ţara Românească

- a urmărit încheierea unei alianţe antiotomane cu Imperiul Habsburgic;

- 1683 - când a avut loc asediul eşuat al turcilor asupra Vienei, chiar dacă a participat cu trupe alături de Imperiul Otoman la acest asediu, a ajutat trupele imperiale oferindu-le informaţii despre acţiunile turceşti;

- după înfrângerea armatelor turceşti la Viena, Şerban Cantacuzino a intrat în relaţii diplomatice cu Imperiul Habsburgic de la care spera să obţină ajutor pentru a scăpa de suzeranitatea otomană.

8 Dimitrie Cantemir(1710 – 1711)

Moldova

- s-a orientat spre o alianţă antiotomană cu Rusia care se afla în plină ascensiune;

- 1711 - la Luţk, a încheiat un tratat de alianţă cu ţarul Rusiei, Petru cel Mare, tratat care prevedea ajutor militar reciproc împotriva turcilor;

- iulie 1711 - la Stănileşti, oştile ruseşti şi moldovene au fost înfrânte de turci, iar Dimitrie Cantemir s-a refugiat la curtea ţarului Rusiei.

Începând cu anul 1711, în Moldova şi 1716, în Ţara Românească, Imperiul Otoman a înlocuit domniile pământene cu domniile fanariote (fanarioţii erau greci din cartierul Fanar al Constantinopolului, consideraţi diplomaţi foarte abili, motiv pentru care erau folosiţi de sultani în chestiuni de politică externă).

18

Aplicaţie:

1. Subliniaţi pe fişa de lucru: - cu roşu cele mai importante acţiuni militare (lupte); - cu verde cele mai importante acţiuni diplomatice.

2. Completaţi un tabel după modelul de mai jos, selectând informaţiile cerute din fişa de lucru de mai sus:

Domnitor / voievodSecol

Ţara în care a domnit

Principalele acţiuni militare (lupte)

Principalele acţiuni diplomatice (tratate)

Prezentarea (descrierea) unei acţiuni militare:- domnitor; - numele conducăto-

rului armatei duş-mane;

- anul luptei; - locul; - desfăşurarea pe

scurt.

Prezentarea (descrierea) unei acţiuni diplomatice:

- data (locul);- statele semnatare;- conţinutul tratatu-

lui.

3. Citiţi textele de mai jos şi identificaţi trăsături ale tacticii militare folosite de domnitorii / voievozii români în perioada cruciadelor târzii (sec.XIV-XVI):

„În faţa mulţimii trupelor turceşti, ştiind că nu poate risca o luptă decisivă datorită superiorităţii numerice covârşitoare a adversarului, Vlad Ţepeş a aplicat tactica cea mai adecvată, care devenise tradiţională în războaiele de apărare a ţării, tactică pe care o aplicaseră cu succes atât bunicul său, Mircea cel Bătrân, cât şi tatăl său, Vlad Dracul. […] Mai întâi a trimis sus la munte toate femeile şi copiii; apoi a distrus totul în calea invadatorilor, lipsindu-i astfel de posibilitatea de a se aproviziona. Măsurile luate de domn au avut urmările dorite. […] Într-o ţară pustiită conştient de apărătorii ei, trupele turceşti au început să simtă apropiindu-se spectrul foamei. În afară de foame, fiind vară, erau chinuite de sete.[...]”

(N.Stoicescu, „Organizarea statului Ţara Românească în vremea domniei lui Mircea cel Mare”)

„Cu puţin înainte de 7 ianuarie 1475, avangarda oastei turceşti se apropiase de locul pregătit de moldoveni ca să-i oprească înaintarea şi chiar s-o oblige să facă cale întoarsă. Terenul spre care se îndrepta oastea otomană era greu de trecut şi totodată primejdios. [...] De o parte şi de alta a drumului pe care se deplasa oastea turcă fuseseră plasate puternice detaşamente româneşti, bine înarmate. [...] O negură deasă se lăsase peste văile şi pădurile din jurul Vasluiului, favorizând, planul lui Ştefan cel Mare [...] Cea mai mare parte a cavaleriştilor turci, dacă nu toţi, descălecaţi, îşi duceau caii de frâie fiindcă alunecau şi depuneau eforturi ca să-şi scoată picioarele din pământul în care li se afundau la fiecare pas.

(N.Grigoraş, „Moldova lui Ştefan cel Mare”)

19

Exerciţiul 4. (SUBIECTUl I dat la Examenul de Bacalaureat - sesiunea-iulie 2012)

SUBIECTUL I (30 de puncte)

Citiţi cu atenţie sursele de mai jos:

A. „Cea dintâi ameninţată de expansiunea otomană a fost Ţara Românească sub Mircea cel Bătrân [...]. Timp de câţiva ani după înscăunarea sa, el a continuat înfruntarea cu Regatul Ungar urmând direcţia dominantă a politicii externe a predecesorilor săi. În 1389, el a încheiat alianţă cu regele Poloniei, Vladislav Jagiello, act cu caracter explicit antiungar. Curând însă, evoluţia evenimentelor în nordul Peninsulei Balcanice, urmare a marilor succese ale puterii otomane, l-a determinat să-şi reorienteze politica externă spre Ungaria regelui Sigismund de Luxemburg, la fel de ameninţată ca şi Ţara Românească de expansiunea otomană. Alianţa cu Ungaria s-a încheiat pe baza recunoaşterii stăpânirii domnului Ţării Româneşti în Amlaş şi Făgăraş, în sudul Transilvaniei, cu titlul de feud, şi în Banatul de Severin.” (M. Bărbulescu, D. Deletant, K.Hitchins, Ş. Papacostea, P. Teodor, Istoria României)

B. „Desfăşurată precumpănitor în cadrul creat de acţiunea Ungariei, Poloniei şi Imperiului Otoman, politica externă a lui Ştefan (cel Mare) a fost un efort constant de a emancipa Moldova de sub tutela lor, de a-i reîntregi teritoriul amputat în deceniile precedente de <protectorii> străini ai pretendenţilor la domnie şi de a preîntâmpina primejdiile care pândeau ţara la orizont. [...] Adus la domnie de forţele care şi în trecut se străduiseră, în repetate rânduri, să desprindă Moldova din legătura cu Polonia, pentru a o readuce în sfera de influenţă a Ungariei, Ştefan nu a rămas prizonierul lor. Îndată după înscăunare, fixând priorităţile politicii sale externe, el s-a străduit să restabilească legătura tradiţională cu Polonia în dublul scop: pentru a-şi consolida domnia şi a restaura controlul Moldovei asupra gurilor Dunării.” (Ş. Papacostea, Ştefan cel Mare domn al Moldovei 1457-1504)

Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Precizaţi secolul la care se referă sursa A. 2. Numiţi domnitorul la care se referă sursa B. 3. Menţionaţi câte un spaţiu istoric românesc precizat în sursa A, respectiv în sursa B. 4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că pericolul expansiunii otomane

determină modificări în politica externă românească. 5. Scrieţi, pe foaia de examen, două informaţii aflate în relaţie cauză–efect, selectate din sursa B. 6. Prezentaţi două fapte istorice referitoare la acţiunile militare în care este implicat spaţiul românesc în

secolele al XV-lea - al XVI-lea. 7. Menţionaţi o caracteristică a unei instituţii centrale din spaţiul românesc în secolul al XVIII-lea.

20

TEMA 4.Statul român de la proiecte politice la realizarea României Mari

(sec. XVIII – XX)

A. Proiecte de realizare a statului român modern (sec. XVIII-XIX)

1. Problema / criza Orientală2. Memoriile boiereşti3. Proiecte de reformă4. Programe revoluţionare războaie

1. ↓ ↓ ↓ susţinut de ~ 200 ani Anglia + Franţa Imperiul Habsburgic sf.sec. XVII-XIX (1878) ↓ criza europeană

↓Ţările române aflate la graniţa celor 3 mari imperii, în timpul crizei orientale au suferit pierderi teritoriale:

1699 – Tratatul de la Karlowitz → Transilvania anexată de Imperiul Habsburgic 1718 – Tratatul de la Passarowitz → Banatul + Oltenia anexate de Imperiul Habsburgic 1739 – Tratatul de la Belgrad → Oltenia este retrocedată Ţării Româneşti 1774 – Tratatul de la Kuciuk-Kainargi din 1775 → Bucovina anexată Imperiului Habsburgic 1812 – Tratatul de la Bucureşti → Basarabia anexată de Imperiul Ţarist

2. Memoriile boiereşti (sec. XVIII)

au fost adresate marilor puteri (Imp.Ţarist, Franţa) cu ocazia desfăşurării congreselor şi conferinţelor internaţionale din timpul Crizei Orientale (Focşani - 1772 şi Şistov - 1791);

memoriile conţineau prevederi ce vizau modernizarea principatelor (ex.: reintroducerea domniilor pământene) şi cereau protecţia Austriei şi Rusiei în scopul diminuării suzeranităţii otomane.

3. Proiecte de reformă (sec.XIX)

proiectul de reformă numit „Constituţia Cărvunarilor” (1822) a lui Ionică Tăutu cerea:

- drepturi cetăţeneşti

- libertatea presei => modernizarea instituţiilor

- libertatea persoanei ...

Regulamentul Organic a fost primul act cu valoare constituţională redactat în Ţara Românească şi Moldova (1831-1832) în timpul ocupaţiei ruseşti din principate => a contribuit la modernizarea societăţii după principii iluministe (libertate);

Imperiul Ţarist Imperiul Otoman

21

!!! Pentru prima dată în legislaţia românească apare principiul separării puterilor în stat:- puterea legislativă = „Adunarea Obştească”- puterea executivă = domnul ales de o Adunare Obştească extraordinară- puterea judecătorească = Înaltul Divan

4. Programe revoluţionare (Revoluţia lui Tudor Vladimirescu - 1821, Revoluţia din 1848)

a.) Revoluţia lui Tudor Vladimirescu din 1821 → cel mai important document: „Cererile norodului românesc” care cerea:

- înlăturarea domniilor fanariote;- desfiinţarea privilegiilor boiereşti şi a vămilor interne;- constituirea unei armate întreţinute de mănăstiri.

b.) Documentele Revoluţiei de la 1848 reprezintă şi ele programe ce vizează modernitatea statului pe plan social, politic, administrativ:

- Moldova = „Petiţiunea Proclamaţiune” → cel mai moderat program;- Ţara Românească = „Proclamaţia de la Islaz”;- Translivania = „Petiţia Naţională” → considerat un program social şi naţional radical;- Documente ale Revoluţiei din 1848 redactate de către emigraţia română din Moldova

stabilită la Braşov şi Cernăuţi: „Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei” şi „Dorinţele partidei naţionale din Moldova” => aceste documente menţionează ideea de unire a Moldovei cu Ţara Românească.

22

23

Exerciţiul 5. (SUBIECTUl II dat la Examenul de Bacalaureat - sesiunea-iulie 2012)

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

Citiţi cu atenţie sursa de mai jos:

„Înfruntarea dintre cele două partide [marea şi mica boierime] a îmbrăcat o formă acută cu deosebire în Moldova unde, profitând de fuga peste graniţă a marilor boieri, domnitorul Ioniţă Sandu Sturdza s-a înconjurat de mici boieri novatori dornici a reforma ţara după principiile carbonare expuse de I. Tăutu în a sa Constituţie a celor 77 de ponturi (1822), cunoscută şi sub numele de Constituţia cărvunarilor; proiectul propunea introducerea în Moldova a unui regim constituţional, bazat pe separarea puterilor, pe reformarea şi modernizarea administraţiei; propunea de asemenea numeroase măsuri de încurajare a industriei, a agriculturii, comerţului, de dezvoltare a oraşelor. Regimul lui Tăutu era departe de a fi un regim reprezentativ, puterea politică era lăsată în mâna boierimii. Dar cărvunarii dădeau termenului un sens foarte larg, clasa lor boierească includea multe elemente burgheze şi intelectuale şi excludea practic de la conducere [...] (marea boierime); nu e de mirare deci că aceasta a atacat constituţia lui Tăutu în numeroase scrieri, învinuind-o de spirit revoluţionar, de anarhism, de dorinţa de a răsturna legiuita ordine socială; chiar şi Grigore al IV-lea Ghica, domnul Ţării Româneşti, s-a alăturat acestui cor de acuzaţii, declarând ideea de <constituţie … şi formă de guvernământ reprezentativă> drept nepotrivită şi <ridicolă>.” (V. Georgescu, Istoria românilor de la origini până în zilele noastre)

Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi domnitorul Moldovei precizat în sursa dată. 2. Precizaţi, pe baza sursei date, o caracteristică a „boierimii”, în viziunea cărvunarilor. 3. Menţionaţi autorul proiectului politic şi o denumire a acestui proiect, precizate în sursa dată. 4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la prevederile politice şi economice ale proiectului

politic. 5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la o atitudine faţă de proiectul politic iniţiat

în 1822, susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă. 6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia consolidarea statului român

modern s-a realizat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi prin adoptarea unei constituţii.(Se punctează pertinenţa argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv, a conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.)

24

TEMA 5.Unirea şi reformele lui Cuza

(1859 – 1866)

Primul pas în realizarea desăvârşirii statului naţional român se realizează în anul 1859, prin unirea Moldovei cu Ţara Românească. Alegerea lui Al.I.Cuza ca domn al Principatelor Unite şi legislaţia introdusă în timpul guvernării sale au contribuit la formarea stalului român modern.

1. Etapele unirii Moldovei cu Ţara Românească:a.) Congresul de pace de la Paris (tratatul) → 1856b.) Adunările ad-hoc → 1857c.) Convenţia de pace de la Paris → 1858d.) Dubla alegere a lui Cuza → 1859

2. Domnia şi reformele lui Cuza:a.) Măsuri pe plan intern pentru unificare administrativăb.) Măsuri de recunoaştere internaţională a uniriic.) Reforme

1. Etapele unirii Moldovei cu Ţara Româneascăa.) Congresul de la Paris (1856)

- are loc la sfârşitul războiului Crimeii în urma căruia Rusia a fost înfrântă de aliaţii Turciei (Franţa, Anglia şi Sardinia);

- s-a discutat pentru prima dată unirea românilor – susţinută de ministrul de externe al Franţei → contele Walevski şi împăratul Napoleon al III-lea;

- puterile unioniste au fost: Rusia, Franţa, Sardinia şi Prusia;- puterile antiunioniste au fost: Turcia, Austria şi Anglia;- hotărâri: - protecţia colectivă a celor 7 mari puteri;

- convocarea adunărilor ad-hoc; - constituirea unei comisii internaţionale de informare;- cele 3 judeţe din S Basarabiei au revenit Moldovei.

b.) Adunările ad-hoc (1857)

- erau formate din reprezentanţi ai tuturor claselor sociale;- în Moldova, propunerile cu membrii adunării ad-hoc au fost falsificate de caimacamul Nicolae

Vogoride;- la cererea Franţei şi a Marii Britanii, alegerile din Moldova s-au repetat → ambele adunări au

fost în unanimitate de acord cu unirea;- reprezentanţii adunărilor ad-hoc au redactat şi 2 rezoluţii (unirea, principe străin, autonomia sub

protecţia celor 7 mari puteri).

c.) Convenţia de la Paris (1858)

- s-a dat în urma conferinţei celor 7 mari puteri şi a fost un act cu valoare constituţională care a impus din exterior modul în care se va realiza unirea;

- hotărâri: - alegerea a 2 domnitori;- alegerea a 2 adunări legislative;

- existau 2 instituţii comune cu sediul la Focşani (Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie; Comisia Centrală);

25

- denumirea noului stat era Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei.

d.) Dubla alegere a lui Cuza (1859)

- adunarea electivă a Moldovei l-a ales ca domn la 5 ianuarie 1859 pe Al.I.Cuza;- la 24 ianuarie 1859 Cuza a fost ales şi ca domn al Ţării Româneşti, încălcând o prevedere a

Convenţiei de la Paris => „Politica faptului împlinit”.

2. Domnia şi reformele lui Cuza

a.) Măsuri de consolidare a Unirii pe plan intern

- unifică poşta, telegraful, moneda, stema;- stabileşte capitala la Bucureşti.

b.) Măsuri de consolidare pe plan extern

- Cuza trimite misiuni diplomatice la marile puteri în scopul recunoaşterii internaţionale a Unirii;- la conferinţele de la Paris din martie-septembrie 1859 – marile puteri, cu excepţia Turciei, au

recunoscut dubla alegere;- la conferinţa de la Istanbul (1861) – şi Turcia a recunoscut unirea pe timpul vieţii lui Cuza.

c.) Marile reforme

- 1863 – secularizarea averilor mănăstireşti → au fost expropriate averile mănăstirilor şi a trecut în proprietatea statului aproximativ 25% din terenul arabil al ţării;

- 1864 – prin lovitura de stat din 2 mai, Cuza dizolvă adunarea legislativă (formată majoritar de conservatori – care care se opuneau reformei agrare) şi dă o nouă constituţie numită „Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris” – prin care se instaurează un regim autoritar ce schimbă atribuţiile domnului; s-a creat parlamentul bicameral prin înfiinţarea „Corpului Ponderator” (senat);

- 1864 – reforma agrară a desfiinţat sistemul de clacă prin împroprietărirea ţăranilor în funcţie de puterea economică (fruntaşi, mijlocaşi şi pălmaşi); ratele se plăteau timp de 15 ani, iar pământul nu putea fi vândut timp de 30 de ani;

- legea sistemului de unităţi metrice;- legea organizării armatei;- codul civil;- codul penal;- autocefalia Bisericii Ortodoxe;- crearea Camerelor de Comerţ;- legea comunală;- legea consiliilor judeţene;- legea învăţământului.

↓La 11 febr.1866 → Cuza a fost înfrânt printr-o lovitură de stat de către liberalii radicali şi conservatori („Monstruoasa Coaliţie”)

26

Aducerea prinţului străin

Carol de Hohenzollern Sigmaringen (1866-1914)

- între Cuza şi Carol I → locotenenţă domnească;- 10 mai 1866 – Carol I ajunge în ţară (10 mai – ziua naţională);- 1866 → Constituţia (vezi atribuţiile domnului);- 1877-1878 → obţinerea independenţei de stat a României;- teritorii obţinute de România în timpul lui Carol: - Dobrogea + Insula Şerpilor (1878);

- Cadrilaterul (1913 – după al doilea război balcanic).

- titulatura: - principe (1866-1878); - alteţă regală (1878-1881); - rege (1881 – toţi urmaşii).

- se constituie partidele politice (1875 – PNL; 1880 – Partidul Conservator) ↓

instaurează rotativa guvernamentală (1895)

27

Exerciţiul nr. 6

„Imaginea lui Cuza de simbol al Unirii este una corectă. Cuza a facut multe lucruri pozitive şi dupa aceea, chiar dacă metodele folosite de el sunt discutabile. Faptul că el a pierdut ulterior din popularitate se datorează şi faptului că ţara era în criză economică, salariile ofiţerilor erau neplătite. El a avut certe apucături dictatoriale, dar a fost forţat de condiţiile obiective ale acelor vremuri să recurgă la ele.

Marile Puteri au impus, prin Convenţia de la Paris, un sistem electoral foarte restrictiv şi el era nevoit să schimbe acest lucru ca să îşi poată înfăptui reformele. A realizat o serie de reforme solide, dar greşeala lui este că a încercat să le facă de unul singur, fără a mai păstra legătura cu elita politică a vremii. Aceasta a fost una dintre marile lui greşeli."

(Dan Berindei)

Citiţi cu atenţie textul şi răspundeţi la întrebări:

1. Menţionaţi secolul la care se referă sursa dată.2. Scrieţi, pe foaia de examen, două informaţii aflate în relaţia cauză – efect selectate din text.

3. Menţionaţi o asemănare şi o deosebire între politica de reforme dusă de Cuza şi proiectele de reformă din prima jumătate a sec. XIX.

4. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la rolul lui Cuza în constituirea statului român modern şi susţineţi-l cu un argument istoric.

5. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia Marile Puteri au impus, prin Convenţia de la Paris, un sistem electoral foarte restrictiv.

6. Prezentaţi o măsură legislativă impusă de Cuza care a modificat conţinutul Convenţiei de la Paris.

7. Realizaţi o scurtă sinteză (1/2 pag.) folosind şi următoarele cuvinte şi expresii:

adunări ad-hoc, Convenţia de la Paris, secularizarea averilor mănăstireşti, parlament bicameral, Congresul de pace de la Paris

28

TEMA 6.Statul şi politica → Independenţa României (1877-1878)

1. Contextul extern2. Tratate preliminare3. Participarea la război4. Tratatele de pace → San Stefano, Berlin

1. Contextul extern

- Rusia încearcă să se revanşeze în urma înfrângerii din timpul războiului Crimeii (Tratatul de la Paris - 1856) => se redeschide criza orientală;

- popoarele de origine slavă din S României încearcă să-şi obţină independenţa de sub stăpânirea Imperiului Otoman şi cer sprijinul Rusiei;

- izbucneşte răscoala popoarelor slave din Balcani (sârbi, bulgari, croaţi, bosnieci, muntenegreni ...);

- 1877 → Rusia declară război Imperiului Otoman; → România dorea să intre în acest război sperând să-şi obţină independenţa, însă

Rusia nu era de acord deoarece vroia ca România sa-i retrocedeze S Basarabiei.

2. Tratate preliminare

- 4 aprilie 1877 → Convenţia româno-rusă → armatei ruse i se dă permisiunea să treacă spre Bulgaria pe teritoriul românesc, fără să intervină în problemele noastre interne;

- 9 mai 1877 → ministrul de externe Mihail Kogălniceanu declară în parlament independenţa.

3. Participarea la război

- după mai multe atacuri nereuşite asupra Plevnei, marele duce Nicolae solicită principelui Carol intrarea în război => Carol devine comandantul militar al armatelor româno-ruse de la Plevna;

- după cucerirea redutei Griviţa I, el propune planul de asediu al Plevnei, cucerind în prima etapă localitatea Rahova (9 noiembrie 1877), iar la 28 noiembrie comandantul militar otoman de la Plevna – Osman Paşa capitulează;

- alte lupte se dau la Vidin, Smârdan, Belogradcik.

4. Tratatele de pace

a.) Tratatul de la San-Stefano – între Rusia şi Turciab.) Tratatul de la Berlin

– recunoştea pe plan internaţional independenţa României, Serbiei şi Muntenegrului;– recunoştea autonomia Bulgariei, Bosniei şi Herţegovinei;– Turcia cedează Rusiei Dobrogea şi Insula Şerpilor; Rusia cedează României Dobrogea în

schimbul sudului Basarabiei.

29

Exerciţiul nr. 7

“Din ziua de 25 noiembrie până la 28 se auzeau de la avanposturile noastre noaptea în continuu zgomot de trăsuri în interiorul Plevnei şi […] se spunea că Osman se pregăteşte a face o ieşire cu trupele sale spre Sofia, ne mai având provizii, mai cu seamă furaj pentru cai. În ziua de 28 noiembrie pe la ora 4 dimineaţa s-a auzit bubuitul tunurilor şi salve de puşti pe Valea Vidului şi în partea dinspre podul de piatră, imediat s-a dat alarma […]. Osman cu trupele sale făcea o ieşire viguroasă peste podul de piatră şi peste alte două poduri construite de căruţe în dreapta şi în stânga celui de piatră.[…]. Cu întregul regiment am înaintat spre malul Vidului […] şi pe la ora 1 ¾ am trecut cu cea mai mare iuţeală prin apa Vidului intrând în Plevna, unde de prin toate forturile de la Opanez Turcii fugeau […]. Osman văzând că capetele lui de coloană erau respinse […] un glonte îi străpunse pulpa stângă şi intrând în burta calului său îl omorî pe loc căzând cu dânsul şi atunci […]arborează drapelul alb spre a evita măcelul ce trupele învingătoare ale Rusiei şi României ar fi început asupra inamicului.” (Căderea Plevnei - 28 noiembrie 1877; jurnalul de operaţiuni militare al Regimentului 3 Călăraşi)

“Art. 43. Înaltele Părţi contractante recunosc independenţa României, legând-o de condiţiunile expuse în următoarele două articole.Art. 44. În România, deosebirea credinţelor religioase şi a confesiunilor nu va putea fi opusă nimănui ca un motiv de excludere sau de incapacitate în ceea ce priveşte bucurarea de drepturi civile şi politice, admiterea în sarcini publice funcţiuni şi onoruri, sau exercitarea diferitelor profesiuni şi industrii în orice localitate ar fi. Libertatea şi practica exterioară a oricărui cult vor fi asigurate tuturor supuşilor pământeni ai Statului Român, precum şi străinilor şi nu se va pune niciun fel de piedică atât organizaţiei ierarhice a diferitelor comunităţi religioase, cât şi raporturilor acestora cu capii lor spirituali. Naţionalii tuturor Puterilor, comercianţi sau alţii, vor fi trataţi în România fără deosebire de religiune, pe piciorul unei desăvârşite egalităţi.Art. 45. Principatul României retrocedează M.S. Împăratului Rusiei, porţiunea teritoriului Basarabiei, despărţită de Rusia în urma tratatului de la Paris din 1856.”

(Tratatul de la Berlin) 

Citiţi cu atenţie textul şi răspundeţi la întrebări:

1. Precizaţi secolul la care se referă sursa A.2. Numiţi, pe baza sursei B, teritoriul pe care a trebuit sa îl retrocedeze România. 3. Menţionaţi un spaţiu istoric alături de care s-a implicat România în acest război, precizat în sursa A,

respectiv în sursa B.4. Menţionaţi statutul politico-juridic obţinut de România prin semnarea Tratatului de la Berlin.5. Menţionaţi, din sursa B, două informaţii referitoare la difrernţele religioase dintre cetăţenii României. 6. Scrieţi, pe foaia de examen, două informaţii aflate în relaţie cauză–efect, selectate din sursa A.7. Menţionaţi o altă acţiune politică în care a fost implicat spaţiul românesc în relaţiile internaţionale din a

doua jumătate a secolului al XIX-lea.8. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia consolidarea statului român

modern s-a realizat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi prin recunoaşterea internaţională a independenţei.

(Se punctează pertinenţa argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv, a conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia).

30

TEMA 7.Formarea statului naţional român unitar

I. Participarea României la Primul Război Mondial → războiul de reîntregire naţională (la sfârşitul acestui război, teritoriile româneşti: Basarabia, Bucovina şi Transilvania se unesc cu România).

1. Tratatele de alianţă şi anii neutralităţii (1914 - 1916)a.) Tripla Alianţă (Puterile Centrale): Germania, Austro-Ungaria, la care din 1883 vor adera şi

România şi Italia.b.) Tripla Înţelegere (Antanta): Franţa, Anglia, Rusia → vor adera următoarele state: Japonia, Italia,

România, SUA, Grecia- între 1912-1913 izbucnesc războaiele balcanice → prin pacea de la Bucureşti (1913), România

obţine Cadrilaterul.

Anii neutralităţii (1914 - 1916)- consiliul de coroană din vara anului 1914 a hotărât neutralitatea;- cele 2 alianţe încearcă pe cale diplomatică să atragă România de partea lor;- la 4 august 1916 – România semnează tratatul de alianţă cu Antanta, prin care Antanta îi

promite teritoriile româneşti stăpânite de Austro-Ungaria în cazul victoriei.

2. Participarea la război 1916 1917 1918- 2 fronturi: pe linia Carpaţilor

spre Austro - Ungaria; pe Dunăre;

- armata română de pe frontul carpatic eliberează localităţi din S Transilaviei: Braşov, Sibiu, Mediaş;

- armatele germane şi bulgare conduse de Mackensen sparg frontul din Cadrilater la Turtucaia;

- armata română trimite întăriri în sud;

- între timp Germania şi Austro-Ungaria atacă în Carpaţi în zona râurilor Jiu, Olt, Argeş (românii suferă pierderi însemnate);

- pentru a evita ocuparea integrală a ţării, conducerea statului hotărăşte retragerea în Moldova şi crearea unui front

- în primăvară - armata este reorganizată cu ajutor militar francez – condus de generalul Berthelot, linia frontului se stabileşte în zona Moldovei, pe linia Focşani–Nămoloasa- braţul Sf.Gheorghe => victoriile din vara anului la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz;

- între februarie-octombrie – în Rusia izbucneşte revoluţia care a înlăturat monarhia;

- în octombrie – comuniştii au preluat puterea şi au încheiat armistiţiul cu Puterile Centrale.

- Rusia semnează pacea cu Puterile Centrale la Brest-Litovsk;

- în aprilie – România este nevoită să semneze pacea dezavantajoasă de la Buftea-Bucureşti – prin care este nevoită să cedeze teritorii: zona carpatică → Austro-Ungariei, Dobrogea şi Cadrilaterul → Bulgariei, Germania obţinea resursele de petrol şi cereale pe o perioadă de 90 de ani;

- în octombrie – Austro-Ungaria se destramă, România reintră în război;

- în noiembrie – Germania, lipsită de cel mai important aliat al său – semnează armistiţiul.

31

de apărare moldovean pe linia Focşani – Nămoloasa - braţul Sf.Gheorghe;

- capitala şi zonele sudice intră într-un regim sever de ocupaţie germană

Exercitiul nr.8

Citiţi cu atenţie sursele de mai jos:

A. „Moldova 5 februarie 1917Populaţia moare de frig şi foame, lucru ce se arată în toate păturile sociale. Am format un comitet de doamne, pentru a veni în ajutorul populaţiei. Am împărţit oraşul în circumscripţii şi am hotărât ca, cu ajutorul armatei, să vin în ajutorul nenorociţilor. Am intenţia să văd spitalele din oraş. Am văzut primul, cel de la 4 obuziere. Peste 3000 de bolnavi. A început a se întinde tifosul exantematic; el ne prinde cu totul nepregătiţi. Am pus să se construiască cuptoare de despăduchere, în toate părţile, adică atât în oraş, cât şi pe front. Boala se întinde însă din cauză că oamenii de pe front vin în contact cu cei sosiţi din interior, trimişi ca întăriri. Numărul bolnavilor creşte văzând cu ochii. Am luat unele măsuri. Ce rezultate vor putea să dea, ele nefiind generale? Am înfiinţat cartele pentru carne. Voi vedea ce va fi de făcut şi pentru restul alimentelor. Am numit o comisie care să înceapă a se ocupa de cultivarea pământului pentru recolta viitoare. Va trebui să se cultive pe o scară cât mai largă legumele, şi în special cartofii. Pentru legume, am hotărât a se cultiva tot ce este disponibil prin localităţi: sate şi oraşe, grădini, curţi, locuri virane, chiar şi acoperişul caselor, acolo unde se poate pune pe el un strat suficient de gros de pământ.”

Mareşal Alexandru Averescu, Notiţe zilnice din război -1916–1918, Bucureşti, 1935

B.“Mărăşti iulie 1917Nu am dormit deloc. A trebuit să merg la postul de comandă al generalului Mărgineanu, Comandantul Diviziei a 3-a, pentru a fixa detaliile atacului, în acord cu rezultatele obţinute până atunci. M-am întors pe la 1; am terminat ce mai aveam de ordonat pe la 2 şi am intrat în baraca mea. Atât bateria grea din dreapta cât şi cea de câmp din stânga au tras toată vremea. Peste putinţă să închid ochii. De altfel nici nu m-am dezbrăcat. Fix la 4, am mers la observator; era încă întuneric, dar partea stângă a sectorului de atac era luminată de satul Mărăşti, în flăcări. Exploziunile proiectilelor noastre acopereau întregul sector de atac, de la inclusiv Mărăşti la Încărcătoarea. Spectacol măreţ, peste măsură de emoţionant. Încetul cu încetul se luminează de ziuă şi ochiul poate distinge numai cu binoclu şi cu mare greutate, coloanele noastre. Încep a se auzi armele infanteriei, apoi mitralierele şi în fine grenadele; s-a ajuns deci corp la corp. Din toate părţile rapoartele sunt favorabile; soldaţii noştri pătrund în poziţia inamicului şi încep curăţirea şanţurilor. De altfel, pe unele puncte, se pot vedea distinct oamenii noştri, alergând în lungul şanţurilor şi azvârlind grenade în ele. La ora 8, întreaga linie este a noastră! Duşmanul se retrage, mai cu seamă la centru, în dezordine. Încep a se aduna prizonieri numeroşi. Se raportează capturare de tunuri.” Mareşal Alexandru Averescu, Notiţe zilnice din război -1916–1918, Bucureşti, 1935

Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Precizaţi secolul la care se referă sursa B. 2. Numiţi un spaţiu istoric românesc la care se referă sursa A. 3. Menţionaţi câte o măsură luată de către comandamentul militar condus de mareşalul Averescu în sursa A,

respectiv în sursa B.4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că populaţia civilă a fost afectată de

efectele războiului.

32

5. Scrieţi, pe foaia de examen, două informaţii aflate în relaţie cauză–efect, selectate din sursa A.6. Prezentaţi două fapte istorice referitoare la acţiunile diplomatice ale România în perioada 1916 -1918.7. Menţionaţi o asemănare între două acţiuni militare la care a participat România în anul 1917.

33