SELECŢIA JUCĂTORILOR DE HANDBAL - SELECŢIA PORTARILOR

Selecţia este procesul de depistare, atragere şi angrenare într-o activitate organizată a

tinerilor elemente care manifestă înclinaţii, aptitudini pentru practicarea sportului.

Selecţia nu este o operaţiune unică, făcută odată pentru totdeauna, ci un proces evolutiv,

indistructibil legat de creşterea şi dezvoltarea somato – funcţională psihica şi motrică a copilului

şi adolescentului.

Selecţia este constituită într-un procesc continuu, care se desfăşoară pe o perioadă lungă

de timp, perioadă variabilă, în funcţie de caracteristicul fiecărei ramuri de sport, ce poate depăşi

uneori 10 ani.

Handbalul are ca perioadă practica de selecţie un interval de 7 – 8 ani. Pentru susţinerea

acestei idei, vârsta propice pentru selecţie în handbal este de la 10 ani, vârsta la care aptitudinile

cerute de specificul jocului apar conturate în comportamentul psiho-motric al copilului.

După ce grupele de începători au fost constituite se va urmari pe parcursul acestei etape

selectarea unor copii apţi pentru a fi specializaţi pe postul de portar. Aceştia se pot remarca prin:

- dorinţa de a sta în poartă;

- calităţile necesitate de specificul postului (viteza de reacţie, curaj, îndemânare

generală);

- tipul somatic.

În selecţia iniţială se vor urmari următoarele aspecte:

- dorinţa de a sta în poartă;

- curajul;

- viteza de reacţie;

- îndemânare generală (mobilitate, suplete);

- din punct de vedere tehnic se urmăresc:

- deplasarea în poartă (să nu fie static);

- acţiunea de apărare (păşire, săritură, plonjon, intervenţii sporadice cu mâna şi

piciorul).

La această etapa fiecare jucător trebuie să îşi însuşească poziţia fundamentală pe centrul

porţii, să se deplaseze în poartă cu paşi adăugaţi, razant cu solul; să prindă şi să paseze mingea cu

un jucător de câmp; apărarea mingilor – să se intervină la mingile joase cu piciorul şi mâna, la

mingile înalte cu una sau cu ambele mâini; fandările sau paşii laterali să se execute prin păşire.

În a doua etapă a selecţiei, selecţia intermediară are ca scop formarea nucleului de portari

3-4 jucători care pot începe pregătirea specifică, dar paralel, vor continua şi pregătirea pentru

jocul de câmp. După terminărea acestei etape, portarul trebuie să cunoască şi să aplice un număr

mare de procente tehnice, practic el trebuie să cunoască tot conţinutul tehnico – tactic specific

postului de portar.

În etapa finală, etapa perfecţionării, după 7-8 ani de pregătire, portarul de handbal trebuie

să cunoască şi să aplice conţinutul tehnico-tactic postului. Randamentul portarului trebuie să fie

constant pe toată durata unui joc (campionat, turneu), constantă realizată printr-o pregătire

tehnico-tactica şi fizică, corectă şi completă.

În vederea unei bune selecţii se vor utiliza metodele moderne care preconizează

urmarirea dezvoltării calităţilor fiecarui om în parte. Este necesar să se găsească metodele

corespunzatoare de instruire şi antrenament, de planificare şi de perfecţionare a sportivilor.

Este necesară analiză datelor din teste. Sunt necesari indicatori sociologici, date despre

mediul în care trăieşte tânărul, despre posibilităţile lui de dezvoltare etc.

Succesul de mai târziu depinde de deosebirile individuale şi de capacitatea sportivilor.

Capacităţile şi calităţile se dezvoltă deosebit la vârsta copilariei, unele sunt mai mult,

altele mai puţin supuse influenţei anumitor factori.

În cadrul procesului de selecţie şi pregătire a portarilor vom avea în vedere:

Structura morfofuncţională

Structura morfofuncţională este una dintre principalele componente de care se ţine seama

tinerilor sportivi – portari.

Un handbal dinamic, cu jucătoare şi şuturi puternice, pretinde portarilor calităţi motrice

speciale.

Portarul ideal este considerat sportivul care are structura unui atlet. Temperamentul

indicat este cel sangvinic. Sangvinicul are reacţii rapide, concentrare puternică.

Calităţile psihofizice

O anumită activitate dezvoltă şi calităţi specifice psihofizice, fiindcă nivelul dobândit al

acestora influenţează şi calitatea activităţii.

Fiecare activitate, ca act al omului, exprimă şi raporturile lui cu realitatea. Conţinutul

psihologic al activităţii umane la jocurile sportive este exprimat prin angajarea permanentă a

procesul de gândire, spiritualitate, emotie, voinţă şi motivatie.

Calităţile moral volitive

Se ştie că portarii se comporta cel mai corect la antrenamente deoarece locul lor în echipă

pretinde o mare raspundere, un mare volum de deprinderi motrice. Portarii trebuie să fie oameni

curajoşi. Practica a dovedit că frica se manifestă cel mai des ca rezultat al pregătirii insuficiente

la antrenamente. Portarii sunt sportivi înzestraţi cu multă voinţă şi perseverenţă.