Transcript

Vasile Alecsandri - Doua Suflete

Doua suflete amice de copile pamnteneSe-ntlnesc n steaua lunii, se privesc duios prin gene,Apoi stau ntr-o uimire, una alteia zmbind,Si-mpreuna si iau zborul, prin senin calatorind.

Tu esti, dulce surioara? zice una cu mirare,Tu, regina frumusetii, tu, altar de nchinare!Pe pamnt, de-abia n floare, cum se face de-ai muri?Cealalta, varsnd lacrimi, i raspunde:Am iubit!

Ai iubit!... ai trecut raiul!... ai simtit n primavaraAcea flacara cereasca, dulce mult si mult amara!Ai iubit!... si tu din viata ai putut, ai vrut sa zbori!...Unde, unde-ti sunt ramase virginalele comori?

Am lasat glasul meu dulce unei dulci privighetoare;Ochii, murelor din codru; parul, falnicul soare;Snul, unui crin varatic; gura, unui trandafir,Si pamntului n jale, al meu vesnic suvenir!